note din lăuntru G. PIENESCU
CORVOADA GINGAȘĂ V
T
recând îngerul poeziei printre noi și dezlegându-mi graiul, i-am spus poetului pe scurt și în termeni convenționali intenția editurii de a transforma în carte tabletele din mapa pe care o pusesem din nou pe masă și lângă care rânduisem a doua oară creioanele mele bine ascuțite, radiera, ascuțitoarea și stiloul (pe atunci nu existau, în România, pixuri), carnetul cu note redacționale și paginile cu “observațiile”, “recomandările” și dispozițiile cenzorilor. După prezentare – inutilă, desigur, de vreme ce nu mă îndoiam că fusese substanțial informat de “sarcina” pe care o primise editura –, i-am întins, peste masă, “cuprinsul” și pagina pe care erau înscrise titlurile publicațiilor periodice și ale cărților de unde extrăsesem tabletele. “Cuprinsul” nu l-a preocupat – o privire fugitivă și atât –, dar, restituindumi-l, m-a întrebat cu alt ton decât cel cu care mă vestise că a trecut un înger printre noi și m-a binecuvântat, cu un ton sec, în care – iarăși m-a surprins – vibra discret o curiozitate interesată: – Dumneata l-ai alcătuit? – În parte, am răspuns, zicându-mi că tot “în parte” îl alcătuise și cenzura. – În care parte? m-a întrebat iarăși, privindu-mă atent, cu oarecare uimire severă. – În partea care nu se vede. Amintindu-mi acum acel episod, tonul celei de-a doua întrebări și căutătura lui deatunci, mă întreb dacă nu cumva va fi crezut că vreau să par un tânăr prea îndrăzneț – cum mă văzuse că nu sînt –, preaștiutor și preapriceput, autor al antologiei. – Și care-i partea care nu se vede? a continuat să mă întrebe, cu același ton și cu aceeași căutătură. Simțind că e gata să se deschidă între mine și el, dintr-o vorbă spusă pe negândite, cu subînțelesuri, un spațiu al neîncrederii în “adversul” său – stăteam față-n față, fiecare la câte un capăt al mesei (acum surâd, amintindu-mi vanitatea mea de-atunci și spaima ei de o secundă) –, i-am povestit, foarte pe scurt, istoria culegerii alcătuite de mine, de vreo șapte-opt sute de pagini, destăinuindu-i că mapa de pe masă cuprinde antologia stabilită de mai-marii din editură și din afara editurii. A adăugat la vorbele rostite de mine: – Să-i zicem mai bine Pagini din trecut. Și nu-i mai spune antologie, ci colecție.
vr201256x.indd 143
6/15/2012 11:38:41 aM