Vstan orhidee final feb 2014

274 Parfum de orhidee (roman) cul să o descopere pe cea care i-a furat liniştea într-un grup mai numeros de bărbaţi şi femei ce părăseau incinta clădirii. Desigur, că şi doamna l-a zărit pe el însă nu a schiţat niciun gest că ar intenţiona să se întâlnească. Era un simplu profesor care a venit cu elevele sale la olimpiada de matematică. Poate că era căsătorit, avea şi copii, ce-o interesa pe ea mai mult de atât? Recunoştea în sinea ei că era un bărbat frumos, arăta prezentabil aşa elegant îmbrăcat, însă mai mult de asta nu ştia nimic despre el.

Când s-a retras deliberat spre marginea grupului din care făceau parte cadrele didactice participante la organizarea şi desfăşurarea examenului olimpic, i-a oferit posibilitatea lui Sebastian să i se adreseze dacă asta îi era intenţia.

- Sărut mâna! Gata pe ziua de astăzi cu examinarea?

- Da, noi ne-am încheiat menirea odată cu predarea testelor comisiei de evaluare şi notare.

Rolul nostru a fost doar de a supraveghea, ca acest concurs să se desfăşoare în linişte şi să nu existe eventuale fraude, cu toate că erau montate şi camere de luat vederi, care ar fi surprins orice încercare de copiere.

- Da, acum ne-am modernizat în această privinţă. Unde mergeţi? Spre casă?

- Desigur! Majoritatea persoanelor pe care le vedeţi îmi sunt necunoscute, fiind de pe la alte licee, doar câteva suntem din liceul nostru.

- Şi nu aveţi timp să mergem la o cafea? sau vă aşteaptă soţul?

- Nu, nu mă aşteaptă nimeni, dar nu ştiu dacă se cade, ne-am cunoscut doar câteva clipe şi