Page 1

Orăștia descrisă de călătorul turc Evliya Çelebi

Lansarea romanului „Sofia” A distinsei scriitoare Silvia Beldiman

Pamflet

Ce poţi face atunci când prin podeaua autobuSala festivă a zului ai vedere Colegiului direct la asfaltul Național A. pe care acesta Vlaicu a fost rulează sau din nou bună atunci când în diminețile reci de iarnă cele gazdă a cul- două iepe care le mai au motoarele autoturi orăștiene buzelor mor de frig şi birjarul nu mai poate urni căruţa ? Pagina 3 Pagina 4

Cetatea Orăștiei. Deși este supusă crailor Ardealului, totuși se află în stăpânirea ungurilor ungurilor--sași,…. De aceea orașul a fost ars. Cetatea, de formă rotundă, se află însă la poalele unui deal și era puternică…. Pagina 6

Poate fi folosit la aprins focul, dar înainte de toate recomandăm citirea lui

Clubul părinților Unde s-a pierdut copilul independent, autonom, capabil să facă singur alegeri? Astăzi, dragi prieteni încercăm să reconstituim traseul copilului care doreşte să zboare frumos şi armonios din cuib Pagina 7

ANUL I NUMĂRUL I 22 .12.2012 8 PAGINI

BREAKING NEWS: Datorită proastei organizări din România, ss--a amânat sfârșitul lumii!

Sfârșit de săptămână plin de colind și bucurie

Editorial „Parfume triste, îndoliate…. Vise, ah, vise, aici, au murit…. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Şi Şi--a mea serenadă ss--a rătăcit În note grele, şi blestemate...” (George Bacovia - Ecou de serenadă)

Iubitorii tradițiilor populare au avut ocazia să vadă la Orăștie un adevărat spectacol pus în scenă. Prezența mai multor coruri ce vor onorat catedrala din Orăştie, Da, visele mor, uneori deodată cu diminețile, alteori deodată cu trecălușari din mai multe părți ale țării. zirea la realul nostru cotidian, de noi în noi dărâmat. Parfum tare de jaf și Plus multe spectacole de tineret și copii pulbere străbate alături de umbrele pustii pe străzi, într într--un amalgamat amesFestivalul „Călușerul Transilvan”, ajuns la a 44 -a ediție.

Festivalul interjudețean de muzică corală, „Cu noi este Dumnezeu”.

Consiliul Local al Copiilor si Tinerilor, Orăștie a organizat spectacolul: „Momente de Crăciun”.

Sărbători pline de împliniri și sănătate, dorim clienților noștri !

tec de mosc cu mici și bere. Sentimente, dureri, bucurii, stări anoste. Toate se transformă şi renasc din propria cenuşă, neredevenind un Phoenix, ci doar acţiuni cotidiene. De cele mai multe ori neobservate. Trecând fără să le bagi în seamă. De ce poate fi mic, chiar şi un ou mare? De ce plâng apele la izvoare? Când şi de ce poate să vadă un prieten zbuciumul lăuntric al trăirilor mele? Atât de tare se aude cum doare ceea ce alţii spun că a fost bine... Întrebări, întrebări, întrebări… NU, nu vom încerca să dăm răspuns la aceste întrebări, nu dorim să dăm răspuns la ele, sunt altele și multe de dezbătut, realitatea de pildă. Cu tot respectul față de cititori, uneori, vom fi obligați să scriem ceea ce nu le place lor. Știm că suntem înjurați, știm că asta poate să aducă prejudicii de moment publicației, dar ne asumăm aceste riscuri. Majoritatea nu scriem de mulți ani, dar suntem obișnuiți și cu huiduielile, și cu aplauzele , de aceea când ieșim pe scena publicistică nu acestea ne interesează, ci mesajul pe care vream să să--l transmitem cititorului. Purtând Purtând--o ca pe o haină, ca pe un portdrapel ce ce--l fâlfâie la fel ca pe pe--o zdreanţă, o sperietoare de ciori, micimea umană a devenit stindard, cu ea vrem să luptăm. Vom demonstra tot ce punem în foile acestui ziar, pentru noi toți sunt egali cu toți. Demnități, funcții, etnii sau culte dispar lăsând loc oamenilor așa cum sunt, așa cum îi vedem. Frumoși sau urâți, buni sau răi, drepți sau nedrepți. Nu vom publica articole care să placă sau să nu placă ci doar adevărate, vom polemiza, vom satiriza, dar vom face și anchetă publicistică. Veți găsi aici oamenii orașului nostru și din împrejurimi așa cum sunt. Istorie așa cum a fost și multă, multă Orăștie! Primim cu drag sfaturi și articole dar ne vom feri ca dracul de cruce de minciună și politică. Am început prin a deveni Agora, nu vrem să sfârșim fiind piață publică! Mă Mă--nclin, Dan Orghici

Pe cărarea ninsă ce duce către Noul An, dorim tuturor clienților noștri ca sub bradul de Crăciun să găsească: bucurie, voie bună și multă sănătate!

Conducerea Şcolii Gimnaziale „Dominic Stanca” felicită apariţia în viaţa culturală a municipiului Orăştie a unei noi publicaţii de informaţii şi cultură – ziarul „Vorba” – coordonat de un om de suflet, dedicat oraşului şi implicat în menţinerea vie a conştiinţei intelectuale şi a interesului pentru educaţie şi cultură al locuitorilor săi – domnul Dan Orghici. Dorim noii publicaţii o viaţă cât mai lungă şi sperăm că apariţia sa în pragul sărbătorii Crăciunului va fi de bun augur.

Sc NICUJOVI 2006 (FAGU) DOREȘTE TUTUROR ORĂȘTIENILOR SĂRBĂTORI PLINE DE ÎMPLINIRI ȘI SĂNĂTATE ! CRĂCIUN FERICIT ȘI LA MULȚI ANI!!!

Pacea să vă fie-n inimi și-n casă Bunătăți alese pe masă. Vise și dorințe, Domnul să vi le împlinească. Bucurie și belșug să aveți, Căci Mântuitorul o să se nască.! Crăciun fericit alături de cei dragi! REDACȚIA VORBA!!!


Reclamaţii cu aniversare Este vremea colindelor şi a cozonacilor, a vinului fiert şi, aşa cum n-a mai fost cam demult, avem şi zăpadă, elementul care întregeşte peisajul sărbătorilor de iarnă. Mirosul de brad verde a cam dispărut, brazii artificiali au preluat cu succes locul de cinste din casele oamenilor. Ar fi timpul să ne lăsăm pătrunşi până în adâncurile sufletului de magia Crăciunului, de bunătate, de bunăvoinţă, de bucurie.. Descoperim o reclamaţie care nu s-a prea bucurat de atenţie, cel puţin în ultimul an. Undeva în Orăştie, într-o zonă cu blocuri, se poartă sobele pe lemne, ceea ce, la un apartament de bloc este o metodă lipsită de siguranţă. Pe vremuri se construiau blocuri prevăzute cu horn comun pe scară, anume pentru folosirea sobelor. Numai că proprietarii, în dorinţa de-a câştiga spaţiu, le-au dărâmat şi s-a ajuns la soluţia evacuării fumului prin burlane scoase pe la geamuri. Reclamaţia de care vorbeam se referă la o astfel de situaţie. Semnatarul petiţiei locuieşte într-o astfel de zonă şi este deranjat de fumul care, atunci când aeriseşte, pătrunde în apartament. S-ar fi putut rezolva problema prin amenajarea unui sistem estetic şi sigur de evacuare a fumului de la sobe, desigur o măsură impusă legal de oamenii legii, o măsură care i-ar fi adus reclamantului libertatea absolut firească a fiecărui cetăţean de-a-şi aerisi apartamentul fără ca să fie inundat de mirosul neplăcut de fum. E vremea colindelor şi a cozonacilor... şi a bunăvoinţei... Este vremea ca oamenilor să li se rezolve problemele, cu atât mai mult cu cât reclamaţia se află la ceas aniversar – împlineşte un an. Nu e cazul acum să spunem „La mulţi ani !”, ne-am fi bucurat dacă nu s-ar fi ajuns la această vârstă care, pentru o reclamaţie, poate fi considerată venerabilă. Virgil-Liviu Sabău

Păzit-au ţidula, cutia şi parafa Regula a învins şi de astă dată, în multe locuri am văzut ca observatori în secţiile de votare oameni ce nu reprezentau pe semeni lor, păreau puşi doar să „împuşte banul”

Nu pot să ştiu câţi dintre români au vota duminică conştienţi şi cu mintea trează, câţi dintre noi înotând în aburii alcoolului, al drogurilor de ori ce fel, câţi din obligaţie morală sau obligaţie politică, nici obligaţiile financiare sau cele din şantaj nu le omit. Câţi pentru a se răzbuna pe nu ştiu care politician sau din respect pentru un altul. Nimeni nu face sondaje de acest gen, la ce bun. De altfel, nici nu ştiu cum este mai bine să mergi ca să votezi: răzbunători pe-o fostă guvernare de până nu demult, beţi pulbere, ori conştienţi de importanţa evenimentului. Înainte de începerea campaniei electorală îmi propusesem să nu scriu articole, să nu-mi exprim gândurile mele şi ceea ce-mi doresc. Îmi doream să stau deoparte, simplu spectator. De fapt am reuşit, ajutat şi de candidaţii din actuala campanie, de totalitatea evenimentelor din acest timp, iar eu îmi doream să fiu independent. A fi independent este poate de două ori mai greu, e vie impresia că nu te crede nimeni şi chiar îşi spun că n-ai curaj să faci aşa ceva (poate te consideră chiar prost). Triplat de lipsuri şi greutăţi, nervi şi supărare, presărate cu infatuarea mărunţimi ce doar cu astfel de ocazii se pot desfăşura, în afara acestor perioade sunt prea mici şi neînsemnaţi încât îţi pare rău şi de aerul pe care-l respiră. Dar am ajuns la final de campanie, am fost la vot şi sunt fericit că sunt un om liber, am ieşit din pasivitate - pasiv dar nu indiferent, am ieşit necorodat - nu am făcut nici un compromis!

Talon de publicitate gratuită

ISSN 2286 – 0339;ISSN-L 2286 – 0339

VORBA

BROOS CAFE OFERTÃ SPECIALÃ: În fiecare dimineață, între orele 8-11, puteți servi CAFEA+SUC la numai 4,50 lei !

Magazinul KATTY dorește tuturor CRĂCIUN FREICIT!

Unora nu le este felul să tragă la măsea, alţii poate că nu sunt de felul lor ranchiunoşi ori răzbunători. Dar oare nici cale de mijloc nu există. Calea aceea de mijloc s-a diluat , până la pierderea identităţii. Şi-atunci cum să nu te întrebi, ca om treaz, de ce sau pe cine, când nu ai nici ce, şi nici de unde. Şi totul sub stricta pază a unor oameni din partid ce se numesc observatori, metehne vechi în haină nouă, comiţii de un crunt caragialism. Aceste surogate, mie cel puţin, nu-mi trezesc nici cea mai mică senzaţie de securitate personală, că de securitate naţională nici nu poate fi vorba. Aşa cum nu poate fi vorba de interes naţional. Cine să-l apere? Mulţi dintre cei ce păzesc urna nici măcar nu ştiu ce-i ăla. Mai sunt traseişti politici, alţi vânători de frunză verde, un ”s” tăiat cu două linii. Şi tot aşa. Măcar nu candidează pentru a apăra amărâtul ăla de interes al cetăţeanului, ei au făcut-o la locale, acum păzita-u ţidula, cutia şi parafa celui trimis să mă reprezinte în „sfatul ţării". Na c-am ajuns să vorbesc de lucruri sfinte, ce sfat, când de fapt nu este, ordonanţele sunt legi organice la noi. În sfârşit, destul de probabil că după aceste alegeri se vor separa nişte ape, unii vor da socoteală, alţi vor rămâne pa cai mari, cel puţin până prin primăvară. Cert este că nimic nu va mai fi nici măcar ca până acum. Atâta s-au agitat guvernanţii în vară că suntem vreo 15-16 milioane de români cu drept de vot încât am ajuns, şi la sfârşitul anului, tot cu liste electorale cu peste 18 milioane de alegători. Ceea ce nu se făcea, monşer! Aşa că, e bine! Redactor șef

NUMELE……………………………………………………………….. ADRESA………………………………………………………………... PUBLICITTE…………………………………………………………… ………………………………………………………………………… Taloanele se vor scrie lizibil și vor fi trimise la adresa ELECTRONICĂ vorba.orastie@gmail.com cu menținea „reclamă gratuită”

Redactor șef: Dan Orghici Redactori: Adrian-Iulian Secui Raul Poenar Mona Szucsik Colaboratori permanenți: Adriana Chira Foto: Călin Jorza Ne găsiți pe și pe mail, site, facebook căutând „VORBA” vorba.orastie@gmail.com Led Inovations Srl

NOU ÎN ORĂȘTIE ! S-a deschis cafeneaua (în fostul local ALE și GIULIA)

Caseta redacțională Reproducerea, parţială sau totală, a materialelor publicate în paginile săptămânalului VORBA, se face doar cu acordul redacției. (vorba vine) Responsabilitatea asupra conținutului articolelor publicate este asumată de autorii acestora. PAGINA 2

Indiferent de oră, în fiecare zi, Dacă serviți , trei pahare de vin fiert primiți încă unul !

Români ,vom avea acte noi ! Călătoresc și de multe ori visez că călătoresc. E reminiscența a douăzeci de ani în regimul comunist în care colecționam ambalaje de gumă de mestecat și ciocolată pe care erau scrise nume de țări inaccesibile. Un lucru foarte normal în prezent, dar visat de generații, actul care permite tranzitarea granițelor devine mai “inteligent”. Ne va ajuta să trecem în prezent prin porți cu semnul Non- Schengen și cât mai curând prin porțile Schengen. România se adaptează astfel cerințelor necesare pentru frontiere sigure între țările UE. Istoria spune că la începutul anilor ’80 a fost luată hotărârea de a elimina controale la frontiera dintre Germania și Franța. A fost primul pas către Europa fără granițe. Hotărârea lor a condus la un acord între Germania, Franța, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava "Astrid", pe râul Mosel, în dreptul localității de frontieră Schengen din Luxemburg. În prezent există 26 de state membre ale Acordului Schengen și trei țări care sunt în curs de aderare: România, Bulgaria, Cipru. Vom schimba ,conform unui act legislativ, actualele cărți de identitate cu altele de tip smart card care vor conține atât date în format tipărit cât și în format electronic. Astfel în plus vom avea în “ buletin” și : -prenumele părinților titularului -certificate digitale -date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială și amprente a doua degete Cartea electronică de identitate va avea o valabilitate de 4 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani și de 5 ani, după împlinirea vârstei de 18 ani. Și acum vestea care ne pune pe drumuri pe toți deținătorii de cărți de identitate eliberate înainte de apariția actului normativ. Timp de câțiva ani vom primi noile acte în mod etapizat: - actele de identitate eliberate persoanelor născute după data de 1 ianuarie 1981 se preschimbă în perioada 1 iulie 2013-30 iunie 2014 -actele de identitate eliberate persoanelor născute în perioada 1 ianuarie 1966-31 decembrie 1980 se preschimbă în perioada 1 iulie 2014-30 iunie 2015 - actele de identitate eliberate persoanelor născute în perioada 1 iulie 1946-31 decembrie 1965 se preschimbă în perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2016 -actele de identitate eliberate persoanelor născute până la data de 31 decembrie 1945 se preschimbă în perioada 1 iulie 2016-31 decembrie 2016 Dacă mă întrebați pe mine, eu călătoresc cu pașaportul. Mi se pare un act mai “serios”, mai greu de ignorat. Dar peste 2 ani, când voi primi noua carte de identitate, voi aprecia acest act. Motivul ? Este un act inteligent. Chira Adriana

De mult am încercat să găsesc un loc pe lângă biserica din centrul Orăștiei, unde tinerii să vină ca la ei acasă, să se înfiripe o relație prietenească și frățească pe fondul credinței creștine comune și a talanților primiți de la Dumnezeu, chemați să îi înmulțească. Și mă bucur să văd că locația intimă a Centrului Social-Cultural ”Preot Ioan Sabău” se transformă pe zi ce trece în punctul viu care mișcă vieți. De ce denumirea atât de lungă? Vreau ca acest centru să fie social, deoarece trebuie să ne implicăm în rezolvarea sau, dacă nu se poate, în ameliorarea problemelor practice care apar în familiile din Orăștie. Apoi iam trasat coordonata culturală, pentru că vreau să cred că latura cultică/culturală a locuitorilor zonei nu a dispărut și că este elementul care poate să devoaleze noi aspecte ale trăirii vieții pe care încă nu le întrezărim. Și am dat un ocrotitor acestui centru în persoana părintelui de fericită 21.12.2012

amintire Ioan Sabău, fiind din zonă, fiind încă viu în amintirea noastră și pentru că întotdeauna părintele atrăgea prin discurs și prin sensibilitatea duhovnicească foarte mulți tineri. Mulțumesc celor care vin la acțiunile noastre și mulțumesc de mii de ori voluntarilorresponsabili de activități care, de aproape sau de departe, se dedică centrului nostru! Protopop Narcis Terchet NUMĂRUL 1


Dan Orghici, jurnalistul Orașul Geoagiu începe cu pași mici, repezi dar siguri, să se transforme întro localitate culturală. Întăresc afirmația de mai sus menționând Festivalul național de poezie „Ioan Budai Deleanu” ediția a doua, ce a avut loc în perioada 31.08-02.09.2012. Luna trecută o dublă lansare de carte, în cadrul căreia doi foşti absolvenţi ai instituţiei de învăţământ din localitate au prezentat recentele creaţii literare iar pe 6 decembrie anul curent amintim decernarea - tot la Geoagiu – a premiilor acordate de „Liga Scriitorilor din România filiala județului Hunedoara” și multe alte evenimente. Biblioteca Colegiului Tehnic Agricol „Alexandru Borza” a fost gazdă primitoare a primei ediţii a acestei gale. În cadrul manifestării li s-au acordat diplome de merit şi excelenţă scriitorilor din judeţ din partea Casei de Cultură „I.B. Deleanu” Geoagiu, din partea Asociaţiei Culturale „Florema Design” Orăştie și a altora. Cei mai renumiţi scriitori de poezie şi proză din oraşul Paliei, dar şi din Deva, au fost recompensați cu diplome şi medalii cu acest prilej, la Geoagiu. În partea a doua a evenimentului a avut loc lansarea cărţii „Dar din iubire”, un volum de poezii de dragoste al poetei devence Adriana Tomoni. Premiile literare decernate de către Ioan Velica, preşedintele Ligii Scriitorilor, Filiala judeţului Hunedoara: Secțiunea cronică și critică literară, premiul a fost decernat doamnei Maria Toma Damșa Secțiunea roman, premiul a fost decernat doamnei Ileana Lucia Floran Secțiunea poezie, premiul a fost decernat domnilor Nicolae Cătăniciu și Claudiu Șimonați Secțiunea proză-scurtă, premiul a fost decernat domului Virgil Bălan Secțiunea eseu, premiul a fost decernat domului Ionuț Copil Secțiunea jurnalism, premiul a fost decernat domului Dan Orghici Secțiunea Antologie, premiul a fost decernat Asociaţiei Culturale „Florema Design” Orăştie.. Dintre toate aceste nume, astăzi am ales să vă prezentăm portretul lui Dan Orghici. Eugen Torgyeki: Câteva detalii despre dvs. Dan Orghici: Numele meu este Orghici Gheorghe Constantin, m-am născut la data de 16 august 1965 în localitatea Orăștie, Orăștia fiind și localitatea în care locuiesc în prezent, mai precis pe strada Aurel Vlaicu la numărul 1. Școala am urmat-o tot aici până în anul 1984, când am luat bacalaureatul la Liceul „Aurel Vlaicu”. Am mai urmat și alte studii cu specializări în diferite domenii, cum ar fi

Silvia Beldiman a lansat volumul „Sophia" După romanele „Lucarna” și „Pusta” scriitoarea Silvia Beldiman revine în spațiul editorial cu o noua carte, romanul „Sophia" care fost lansat pe 16 decembrie, la ora 17:00, la Colegiul National „Aurel Vlaicu"din Orăștie. Silvia Beldiman a surprins cititorii și criticii cu o sensibilitate unică și autentică proză, putem spune puternică și personală. Romanul „Sophia”, care confirmă talentul narativ și amprenta stilistică originală pe care scriitoarea le aduce în proza românească. Profesorul universitar, poetul și criticul literar Mircea Bârsilă scria despre romanul „Sophia" „Personajul principal al acestui roman este Maria: o profesoară a cărei tinereţe a fost distrusă de moartea iubitului ei (şi, respectiv, tatăl Sofiei), la revoluţia din ’89. Maria, personajul narator, trăieşte, cu obsesia fericirii pierdute, într-o realitate tulbure în care trebuie să facă faţă atât potrivniciei propriului destin, cât şi feluritelor agresiuni din partea unor indivizi lipsiţi de scrupule şi ale contextului socio-politic. Rememorarea unor secvenţe fericite din anii când era alături de iubitul ei Filip amplifică tendinţa de introvertire VORBA

PAGINA 3

Web design, scriere computerizată, operator calculatoare, cursuri ale unor școli catolice etc. Romanțat aș spune că mă numesc Gheorghe Constantin Orghici, nume destul de lung pentru un om ce măsoară doar 1,65 m. În copilărie cineva s-a gândit să-l scurteze, aşa că toţi din jurul meu au început să mă strige: Dan. Concluzia este firească. Dacă mă întrebaţi, vă răspund sigur că mă numesc Dan Orghici. (Căci de chemat nu mă chemă nimeni, toți mă mână) Născut în Orăştie (un oraş, aşa cum zicea cineva “100% provincial”, oraşul Paliei, al lui Vlaicu, al multor oameni și Oameni, iar acum la vremea mea, oraşul meu, al nostru, al tuturor celor ce locuim într-însul, mâine – oraşul celor ce vor veni), pe o stradă cu nume ce aminteşte de pionieratul aviaţiei: Aurel Vlaicu, la numărul 1. Venit-am pe lume în anul 1965 în luna lui august. Eugen Torgyeki: Ce ne puteți spune de activitatea dvs. Dan Orghici: Scriu, și fac asta de multă vreme, dar cel mai fidel cititor al meu a fost focul; am ars tot ce am scris, până în 2005. Atunci, o prietenă m-a încurajat nu numai să rescriu, dar şi să public. Astfel am devenit cineva, acel cineva (cineva să ducă gunoiul, cineva să măture în curte, să aducă lemne, cineva…). Să nu fiu înţeles greşit, nu scriu doar pentru a-mi ocupa timpul sau pentru beneficii materiale, dimpotrivă, scriu pentru că cred eu am ceva de spus. Din punct de vedere material, nu ştiu câţi câştigă doar din cultură. Scriu pentru că aşa simt. Sunt un suflet ce vrea să zboare, îmi plac zilele cu soare. Îmi trăiesc viaţa cum pot, nu cum vreau, aş scrie dar burta nu vrea să se sature cu literatură. Sunt pragmatic dar totodată sunt şi un visător. Fiind compus din aceleași materii ca și stelele am datoria să ard, depinde doar de mine câtă lumină sau câtă cenușă las în urmă. Iubesc frumosul, admir geniul și tot ce este de admirat, dar nu mă închin decât în faţa lui Dumnezeu. Când tăcere se aude, în liniştea de afară sau din interior, nu îmi place să o sparg cu ciocanul. Nu trec pe roşu la semafor, nu trag în pianistul ce nu-şi interpretează opera, nu mor din cauza mucegaiului de pe calota craniană, ascult ce altul spune, dar iau doar ce mi se potrivește într-adevăr. Croșetez cuvinte șrtincănind, cioplituri de țăruză aș zice. Eugen Torgyeki: Premiul acesta, pentru activitatea de jurnalist nu este unicul sau greșesc? D. O.: Nu, am în raftul cu diplome și medalii mai multe cum ar fi : Premiul I la concursul de literatură „VISUL”, Ediţia a V-a cu cartea: „Izvoare de timp sub trunchi de vremuri”, Editura „Emma” Orăștie. Secţiunea „Volume publicate; Eseu”. Premiul III la Concursul internațional de creație literară „Visul” Ediția a VI-a, 2011 (desfășurat în parteneriat cu Revista „Armonii Culturale”) Secțiunea PROZĂ. Premiul special „Aurel Vlaicu” la Festivalul național Ioan Budai Deleanu 2012. Premiul I la concursul de literatură „VISUL”, Ediţia a VII-a cu cartea: Fumuri de „palian”, Editura „Emma” Orăștie. Secţiunea

„Volume publicate; Proză scurtă”. Premiul literar al Ligii Scriitorilor, Filiala judeţului Hunedoara, la secțiunea jurnalism, 2012 cel menționat. Ar mai fi și diplome: Diplome de participare la diferitele concursuri literare. Diplomă de merit - acordată de Biroul parlamentar Deputat Iosif Veniamin Blaga, 2012. Diplomă de excelență – acordată de Asociaţia Culturală „Florema Design” Orăştie, 2012. Diplomă de onoare – acordată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; Colegiul Tehnic “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” Petrila. Diplomă de excelență – acordată de Casa de Cultură I.B. Deleanu Geoagiu. Dan Orghici preferă însă, să îi lase pe alții să vorbească despre el: ”Înzestrat cu ironie fină, Dan Orghici porneşte „la atac" decis să facă lumină sau cel puţin să demaşte cotidianul din apropierea sa, care îl irită peste poate, pentru că „Viaţa-i o scenă, marionetele sunt în sfori"… (Iovul interior) iar el „La fel ca Iov, rabd şi aştept ca Domnul să mă audă"… Astfel că, în toate aceste „proteste necenzurate" cum le numeşte el, întâlnim un spirit incisiv, neiertător şi fără tăgadă, justiţiar.” (Mariana PÂNDARU-BÂRGĂU) ”Niţel livrescă în stil, una a spălării creierului (catarsis), prin arderile textelor, Orghici este şi un cinic diogenian, un pamfletist, şi egal cu sine, un scrib al „hronicului” citadin, în plină bizarerie (de bazar), făcând epopee din derizoriul aparent banal. Cum începe un text, el este conştient-pragmatic de asta: „De mult timp omenirea şi nu numai (sigur fiind că am împrumutat acest tipic din regnul animal), de cum răsar ghioceii, de vrei, zăreşti şi gospodinele dereticând prin casă. Geamuri, uşi, covoare şi alte mobile (şi imobile), ţineţi-vă, fugiţi de mai puteţi, căci vineee…, energica dereticătoare. Şi dă-i, şi luptă, şi luptă, şi dă-i! ca la paşopt, ar zice nenea Iancu. Praf, mizerie, bacterii, microbi. … Acelaşi lucru îl poţi zări şi-n urbe…” (Letargie de primăvară, Eugen EVU) ”Dan Orghici e conștient de originea divină a umanității, dar și de imperfecțiunea sa: „Trăiesc cu crezul că suntem compuși din aceleași materii ca stelele, doar că noi, oamenii, nu știm să ardem!” Asta nu-l împiedică să contemple vrăjit minunile lumii. (Ioan Drăgoi) ”Ca să scrii despre opera lui Dan Orghici trebuie so citeşti, s-o reciteşti şi apoi să ai curajul să încerci să te ridici la nivelul scrierilor sale, deoarece el a primit un dar pe care nu l-au primit mulţi: spiritualizarea. Nu mi se pare nimic mai concludent decât propriile -i cuvinte: "Uneori caut, alteori găsesc”. (Ileana-Lucia FLORAN) Portretul lui Dan Orghici este azi mai complet decât ieri și mâine va fi mai detaliat decât azi, pentru că fiecare frază scrisă de el aduce o tușă nouă, o nuanță neașteptată pe pânză. Eugen Torgyeki

şi starea de anxietate a Mariei, generată şi întreţinută de incompatibilitatea sa morală cu mediul post-revoluţionar în care trăieşte. Pe măsură ce obsesia trecutului ia înţelesul unui strigăt în pustie, Maria îşi concentrează toate energiile în vederea împlinirii – sociale şi afective – a fiicei sale Sophia (viitoare contesă de Naumur), având convingerea că în felul acesta va ieşi învingătoare din confruntarea cu soarta. Introspecţia şi retrospecţia, observaţiile tăioase despre cei din jur şi despre viaţă, sub semnul unei legitime insurgenţe feminine, şi repetatele intrări şi ieşiri din labirintul interior au ca punct de convergenţă realizarea unei scriituri ,,nervoase’’ şi care oglindeşte, în regimul prozei de factură autenticistă, sensibilitatea de excepţie a autoarei." (15/12/2012 HunedoaraMea.ro) Nu știu cum să prezint această minunată lansare, așa că am să încerc un interviu imaginar cu cei ce au prezentat pe „Sophia” și autoarea acesteia. Eu:Domnule Vladimir Brilinsky, ce știți despre „Sophia”? Vladimir Brilinsky: Acum câtva timp cu mulți dintre dumneavoastră alături, am plecat la un drum, un drum anevoios. Am ieșit la lumina zilei printr-o „Lucarna” și am început a merge, timp de aproape doi ani prin „Pusta”, iar la capătului acelui drum am întâlnit-o pe „Sophia”, cea care se naște în astă seară sub ochii dumneavoastră. Eu: Domnule Aurel Pantea sunteți președintele filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din României, cu se vede romanul Silviei Beldiman de la U.S.R.? Aurel Pantea: „Sophia” a înscris-o pe autoare noastră

definitiv în promoția scriitorilor, a romancierilor postbelici, mai precis în generația ’80. Silvia Beldiman este membră a USR, filiala Alba-Hunedoara, fapt ce ne onorează, și dă în acest astfel culoare și putere filialei noastre. Eu: Domnule prof. dr. Gabriel Petric, de multă vreme o cunoașteți pe „Sophia”? Gabriel Petric : Eu am avut privilegiul de a prezenta și anterioarele cărți ale romancierei Silvia Beldiman, citinduo pe acesta (prima dată frugal, ca apoi să în recitesc mai atent), am descoperit la o latură latentă, a autoarei al cărui „prunc” tocmai îl sărbătorim, despre cele scrise între copertele ce dau „Sofiei” suflet mai bine lăsăm cititorul să descopere, atrăgându-le dintru început atenția: „ le va plăcea ce vor citi.” Eu: Doamnă Silvia Beldiman, cu câtă muncă ați zămislit „Sofia”, cu cât greu? Silvia Beldiman: Am trăit o perioadă povarnică, viața-ți oferă și astfel de momente, astfel de timpi. Despre „Sophia” ce să vă spun, și doar că în momentul pregătiri ultime a textului pentru tipărire pur și simplu nu l-am mai avut, ce ziceți nu este destul? Dispăruse, mă pricep atât de bine la calculatoare încât am fost nevoită să apelez la specialiști în IT pentru al regăsi, apoi munca de al aduna laolaltă, ce am regăsit era sărit din pagină, amestecat și fără diacritice, cu ajutorul prietenilor l-am refăcut și sper din tot sufetul să vă bucurați de „Sophia” mea, acum a dumneavoastră! Aici închei imaginarul meu interviu luat pe viu de la lansare dorind „Sophiei” drum drept în viața cititorilor. Mă ’nclin, Dan Orghici

21.12.2012

NUMĂRUL 1


O căruţă, două căruţe Oraşul Orăştie este situat în sudvestul Transilvaniei, în centrul culoarului Orăştiei, la sud de râul Mureş şi la marginea de vest a Câmpului Pâinii. Cel puţin aşa sună descrierea pe care o oferă majoritatea site-urilor când se referă la micuţa noastră urbe. Eu văd altfel oraşul nostru şi îl mai şi iubesc câteodată. Ii iubesc simplitatea, uşurinţa cu care navighezi pe străzi, faptul că toată lumea cunoaşte pe toată lumea (câteodată acest lucru fiind un defect), dar nu în ultimul rând iubesc acest orășel pentru că aici m-am născut şi am petrecut cei mai frumoşi ani, anii copilăriei. Dar ca în orice relaţie de iubire mai sunt şi divergenţe, certuri şi neplăceri. Azi o să vă vorbesc despre una din aceste neplăceri, aceasta pată neagră care planează deasupra oraşului nostru:TRANSPORTUL ÎN COMUN. Dacă vă întrebaţi dacă îl mai folosește cineva, vă răspund că da şi încă destul de multă lume, inclusiv părinţii mei. De transportul în comun din Orăştie depind toţi cei care SPERĂ să ajungă la timp la locul de muncă. Am scris speră, deoarece căruţele (altfel nu le pot numi), care ar trebui să asigure transportul oamenilor sunt în o aşa stare precară, încat ar fi refuzate şi de cei de la REMAT. Cum poţi sş susţii că trăieşti în secolul XXI şi să foloseşti mijloace de transport din sec XIX? Locuiesc în zona gării din Orăştie. Pentru unii această afirmaţie e de ajuns. Pentru cei care nu înțeleg voi explica mai detaliat cu o altă ocazie. Cum spuneam locuiesc în zona gării, iar părinții mei lucrează în cealaltă parte a oraşului, respectiv la Chimica. Deci mijlocul de transport e vital pentru a ajunge la timp la muncă. Dar ce te faci când acesta nu vine sau când vine e ticsit de oameni de pe sate şi stai mai înghesuit de-

cât o sardea? Ce poţi să răspunzi atunci când şoferul iţi arunca o frază de genul “nu e ruta mea şi nu sunt obligat să opresc”? Ce poţi face atunci când prin podeaua autobuzului ai vedere direct la asfaltul pe care acesta rulează sau atunci când în diminețile reci de iarnă cele două iepe care le mai au motoarele autobuzelor mor de frig şi birjarul nu mai poate urni căruţa? Vă spun eu ce puteţi face. Sunaţi un taxi şi la destinaţie îl plătiţi din buzunarul propriu deşi aveţi abonament la transportul în comun. Se restituie aceşti bani? Ţi se face reducere luna următoare la înnoirea abonamentului? Ţi se oferă măcar o scuză penibilă? NU şi pe lângă faptul că situația e cum e, nu-şi respectă programul şi deseori nici nu mai circulă pe anumite rute pentru că….probabil pentru că aşa vor ei, sau au doar un om, doi şi îi costă mai mult drumul decât ar urma să încaseze. Mă întreb adesea cum li se permite acestor relicve să circule, punând în pericol vieţile părinţilor, fraţilor sau prietenilor noştri care circulă zilnic folosind aceste mijloace? Cei de la RAR cum dau avize pentru aceste mijloace de transport? Dacă mergi cu maşina la revizie şi ai un parbriz crăpat, toba spartă sau mai ştiu eu ce nimicuri, rişti să nu iţi facă revizia până la remedierea problemelor. Lor cum li s-a dat avizul de a circula? Pe lângă faptul că polueaza cât 10 autoturisme la un loc, se scurge tabla de pe ele şi ca bonus, oferă cel mai real sentiment de nesiguranţă pe care este capabil să-l ofere firma TRANSURBAN. Voi ce părere aveţi despre transportul în comun (ştiu, e mult spus transport în comun) din Orăştie? Să ne citim cu bine, Raul Poenar

Gândurile mele bune se îndreptă către dumneavoastră dragi Orăștieni. Fie ca: Cu mult respect: Ţambă Alin Adam Consilier Local

În prag de mare praznic vă vin colindătorii Casa de Cultură “Alexandru Grozuţă” din municipiul Orăştie, se alătură lor dorind concetățenilor noștri Crăciun luminos și un an nou plin de împliniri !

Biroul de asigurări de la MELODY (Țambă)

Ziarul „Vorba” caută colaboratorii. Tânără frumoasă blondă, ochii albaștri ca Nu oferim salariu atractiv, muncim benevol cerul liniștit de vară, cu ochi verzi,sâni dar putem fi o voce care să se facă auzită! mari,sociabilă și sexy. Cel mai bun mod de a-ți prezice viitorul este să ți-l faci!

Cenaclul Literar„I.B.Deleanu” din Geoagiu,urează tuturor membrilor și colaboratorilor : Sărbători fericite și un An Nou Fericit! președinte fondator, Claudiu Simonati

Colectivul de cadre didactice al Liceului Tehnologic „Nicolaus Olahus” Orăștie vă urează ca frumusețea iernii și dulcele ecou al colindelor să vă umple casa de lumină, fericire și liniște sufletească! CRĂCIUN FERICIT !

VORBA

Caută o carte bună de citit!

Gaura din… cozonac Ca orice român muncitor, plăteşti taxe şi impozite, uneori aberante, dar le plăteşti. Într-o zi ai o problemă pe care doar instituţia primăriei o poate

rezolva. Şi atunci ca un bun contribuabil ce eşti mergi la primărie să găseşti îndrumare şi ajutor că doar de aia plăteşti taxe. Acest lucru ar trebui să fie unul dintre cele mai simple şi lipsite de probleme momente, dar nu în Romania şi nu în Orăştie. Încă de la intrarea în Primărie eşti întâmpinat ca un potenţial inamic. Mâncătorul de slănină angajat de Poliţia Comunitară să vegheze intrarea te întreabă flegmatic „ce vrei?”, fără măcar sa se uite la tine. Dacă nu ii răspunzi devine recalcitrant şi dă impresia că, dacă efortul ridicării de pe scaun nu ar fi atît de mare, poate ar veni la tine să te înveţe o lecţie, două. Treci peste primirea călduroasă de care tocmai ai avut parte şi te îndrepţi spre compartimentul unde ai treabă. Odată intrat în încăperea unde ai dorei să îţi expui problemele, eşti scanat mai ceva ca în aeroport, de ochii funcţionarilor. Teama se citeşte în ochii lor. Teama că unul din ei va trebui să renunţe la recolta pentru care a muncit o zi întreagă pe Farmville ca să îţi ofere ajutorul de care ai nevoie. Mai sunt şi cei de modă veche pentru care calculatorul e ceva de domeniul SF-ului. Să nu credeţi că ei muncesc în timp ce restul sunt nişte buni agricultori pe Facebook. Nu, ei citesc presa. Rezolvarea nu întârzie prea mult şi de obicei se află... aţi ghicit: în biroul de vis-a-vis. Trecând peste aceste mici inconveniente, îţi expui pios problemele în speranţa rezolvării lor. Înjurând printre dinţi, îţi iei problemele şi te duci în biroul indicat, lăsând micii agricultori să se întoarcă la recoltele lor, doar că în biroul alăturat programul e de la 9 la 12 şi ceasul tău arată 12 şi un sfert. Încă o zi pierdută, încă o problemă nerezolvată. Dacă logica mea e corectă şi nu văd nici un motiv să nu fie aşa, aceşti funcţionari sunt plătiţi din banii mei, ori eu nu îi plăPAGINA 4

tesc să se joace pe Facebook sau sa împingă trei persoane de o hârtie de colo colo doar mai trece timpul. Nu îi plătesc să învețe metode dintre cele mai elaborate de a întoarce pagina ziarului în aşa fel încât să nu scoată nici un sunet şi sub nici o formă nu îi plătesc să îmi vorbească Foto net urât dacă merg la ei cu vreo problemă. Pentru ce îi plătesc? Îi plătesc să îşi facă treaba.Îi plătesc să iasă pe teren să vadă ce probleme sunt, nu să meargă acasă să îşi odihnească ochii după trei ore de Farmville. Îi plătesc să muncească 8 ore pe zi, nu trei şi dacă tot le dau bani aştept un zâmbet, un gram de politeţe şi rezolvarea problemelor mele fără să fiu pasat de la un birou la altul. Nu sunt absurd, îi înțeleg că sunt şi ei oameni şi au probleme dintre cele mai variate. Probabil le e greu să adoarmă seara gândindu-se că şi mâine au locul de muncă asigurat şi până la pensie nu vor trebui să îşi caute altceva de muncă. Aşa că data viitoare când iţi iei salarul, domnule funcţionar public, gândește-te ca eu lucrez la pardon zece ore pe zi, nu trei la stat şi dacă nu îţi revizuieşti atitudinea s-ar putea sa mă enervez şi să nu îţi mai plătesc salarul, iar melțeanului de la intrare îi recomand următoarele fraze: „Bună ziua”, „Cu ce va pot ajuta?”, „O zi bună să aveţi!”. O să facă minuni la public. Nu o să agăţi nimic cu aceste fraze, dar o să câştigi puţin din respectul celor care calcă pragul Primăriei. S. P.

21.12.2012

NUMĂRUL 1


Data: 21/12/20 12

Partial Noros Șanse de Maxima: -2° precipitatei: Minima: -7° 20 %

Data: 22/12/20 12

Data: Mai mult no- Șanse de ros precipitații: 26/12/20 12 Maxima: -1° Minima: -7° 20 %

Data: 23/12/20 12

Mai mult no- Șanse de Data: ros precipitații: 28/12/20 Maxima: -1° 12 Minima: -6° 10 %

Data: 24/12/2012

Mai mult no- Șanse de ros precipitații: Maxima: 1° Minima: -6° 20 %

Data: 25/12/20 12

Data: 27/12/20 12

Prognoza meteo Orăștie

Orăștia descrisă de călătorul turc Evliya Çelebi Pentru Orăștie, anul 1661 aduce ultima invazie turcească. Cu armata turcilor, vine și Evliya Çelebi, călător și istoric turc, de la care ne-a rămas o descriere sumară a cetății. Pentru început ar trebui explicate cauzele prezenței turcești în Transilvania. La mijloc de secol XVII, Principatul Transilvaniei se afla în zona de confluența a imperiilor habsburgic și otoman. Din punct de vedere politic principatul era sub suzeranitate turcească, plătea turcilor un dar anual de complezență în valoare de 10000 ducați, iar principele transilvănean, înainte de instalare, trebuia confirmat de Înalta Poartă. La 1660 este ales – de către Dieta transilvană – ca principe János Kemény, care hotărăște recunoașterea suzeranității habsburgice și ieșirea de sub suzeranitatea otomană. Lucru deloc pe placul turcilor care trimit in regiune pe serdarul Köse-Ali pașa cu misiunea de-a readuce lucrurile pe făgașul normal și a instala ca principe pe Mihai Apafi I (Apafi Mihály).Las mai jos pe Evliya Çelebi să descrie evenimentele, așa cum apar în lucrarea lui de căpătâi Seyahatname sau Cartea Călătoriilor: „... și am mers din nou tot prin valea Streiului timp de o jumătate de ceas și am ajuns, spre sud-est, pe o culme înaltă. Pe când mergeam așa prin pădurea deasă ce o acoperea, deodată, pe la miezul nopții, am văzut un foc mare. - Ce-o fi asta ? îl întrebarăm pe prizonier. - E Orăștia - zise el - pe semne că oastea voastră a atacat orașul acela, dar de aici până acolo drumul ține două zile. Auzind acestea ne-am liniștit.” „Cetatea Orăștiei. Deși este supusă crailor Ardealului, totuși se află în stăpânirea ungurilor-sași (Saz Madjarlari, e vorba de sașii ardeleni) în ea aflându-se ostașii împăratului austriac, aceștia nu capitulaseră, ci plecaseră, lăsând cetatea goală. De aceea orașul a fost ars. Cetatea, de formă rotundă, se află însă la poalele unui deal și era puternică, șanțul ei era plin cu apă. Avea un oraș mare, împodobit cu tot felul de palate, hanuri și biserici, încât era un oraș frumos, cu vii și grădini, cu târg și bazar. Când a fost ars, s-au găsit în el atâtea bogății și provizii, încât ostașii islamului s-au îmbogățit și sau îmbelșugat. Pornind cu trei sute de ostași pe dealuri și prin vii, am luat și de aici prizonieri și prăzi și, vânzând totul în tabăra islamică, am câștigat, împreună cu cei trei sute de viteji, trei sute de guruși, încât osteneala și necazurile nu au fost în zadar. Plecând a doua zi din această cetate, am mers șase ceasuri spre miazănoapte (în realitate mergea spre est) și am ajuns la cetatea Vințul de Jos.” Pentru turci lucrurile merg bine. Mihai Apafi I este instalat ca principe în 14 septembrie 1661. János Kemény este omorât în bătălia de la Seleușul Mare la 22-23 ianuarie 1662. Orăștia se va reface rapid după distrugerile turcești. În 1663, Mihai Apafi înființează Colegiul Reformat, iar în 1665 îl aflăm pe Mihail Halici ca rector al colegiului. Șase ani mai târziu după prima “vizită” - în anul 1667 Evliya Çelebi trece din nou prin zonă, de data asta în misiune diplomatică. “Orașul Orăștie. Este primul conac. I se spune cetatea OrăștiVORBA

PAGINA 4

Ninsori izola- Șanse de te precipitații: Maxima: -2° Minima: -6°

Micul monstru numit vânzător

Manualele de limba şi literatura română ne dau o imagine cumva ireala asupra literaturii, manualele de bună etică profesională ar trebui facă o Parțial Noros Șanse de imagine reală asupra stări celor ce se pot numi „vânzător în magazin”. Maxima: -1° precipitatei: Viaţa unei literaturi pulsează şi în operele de debut care, chiar dacă nu Minima: -7° provoacă revoluţii artistice, viața publică, cotidiană cere o revoluție 20 % mentală a celor ce se cred buricul pământului doar că au ajuns (uneori din greșeală și fără nici o pregătire în domeniu) vânători. Partial Noros Șanse de Unde sunt vremurile în care vânzătorul chema clienți și discuta cu ei, Maxima: 2° precipitații: nu fac referiri aici la negocieri de prețuri asta o fac la piață. Au apus Minima: -6° odată cu țața venită în spatele tejghelei. 20 % Sunt zile în care cotidiene cumpărături devin un calvar și nu odată am Parțial Noros Șanse de fost bruscat verbal de cel din spatele tejghelei, se întâmplă să am strania Maxima: 1° precipitații: senzație de vasalitate față de măria-sa vânzătorul, ei bine lucrurile nu Minima: -7° stau așa, eu cumpărătorul aduc profit și dânsa vânzătoarea se află în pos20 % tura de a mă deservii. Dar nu este așa și adevărul acesta a fost reconfirmat azi. Am fost la un magazin pe lângă stadion și am cumpărat mai Sursa: http://www.vremea -meteo.com/ro/1/vremeaprognoza-meteo.asp? C=Orastie&U=orastie

ei. Această cetate bogată părea acum ceva mai reparată (a fost arsă de către turci doar cu 6 ani în urma, vezi anul 1661), iar judele și căpitanii ei au venit să se închine, aducând, în semn de închinare, o sută de căruțe de zaherea (provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția armatei turcești). Ordia fiind îmbelșugată toți și-au procurat zaherele din oraș. De aici, mergând șapte ceasuri către miazăzi (de fapt mergea către vest. Evliya Çelebi se orienta greu într-o țară străină), am ajuns la cetatea Deva.” "Descrierea cetății Orăștie (Sazvar). Cetatea era așezată pe malul unei ape și la poalele unui munte, este zidită din piatră și era, deci, o cetate puternică cu un oraș întins. Ali Pașa a incendiat-o și pe aceasta. Acum se află din nou într-o stare mai înfloritoare decât în trecut, fiindcă este un loc foarte productiv, având o câmpie mănoasă, vii și grădini. De acolo, am plecat spre apus, mergând timp de șapte ore de-a lungul marelui râu Mureș, am trecut prin sate înfloritoare și prospere." Câteva informații despre Evliya Çelebi. S-a născut în anul 1611 la Constantinopol într-o familie înstărită, tatăl său fiind bijutier al Curții. Ținând cont de situația materială bună a familiei, în copilărie are parte de o educație aleasă la diverse școli elementare și ecleziastice. În 1640 a părăsit Istambulul și timp de 40 de ani a bătut în lung și-n lat Imperiul Otoman precum și regiunile adiacente, observând și consemnând locuri, fapte, evenimente și obiceiuri locale. Aceste note și însemnări adunate de-a lungul timpului au fost publicate într-o lucrare de zece volume numită Seyahatname sau “Cartea călătoriilor”. A luat parte la campania militară otomană din 1657 împotriva lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, la expedițiile întreprinse în 1659 împotriva lui Constantin Șerban, care ocupase scaunul Moldovei în noiembrie 1659, precum și împotriva domnului Țării Românești, Mihnea al III-lea Radu, care se aliase cu principele Transilvaniei în lupta de eliberare de sub dominația otomană. În anii 1660-1661 îl găsim pe Evliya Çelebi participând la campaniile conduse de serdarul Köse-Ali pașa pentru supunerea Oradiei, până la instalarea lui Mihail Apafi ca principe al Transilvaniei (septembrie 1661). Șase ani mai târziu ajunge la Alba Iulia într-o misiune diplomatică la principele Mihail Apafi. Pleacă de aici, cu o scrisoare de recomandare a principelui Mihail Apafi, la domnul Țării Românești, Radu Leon (1664-1669), iar de acolo a trecut în Moldova. În timpul desfășurării acestor expediții Evliya a avut prilejul să străbată în lung și în lat Moldova, Țara Românească și Transilvania, chiar și Bosnia și o parte din Polonia, lăsându-ne însemnări deosebit de prețioase despre tot ceea ce a văzut, a auzit sau a trăit el însuși. Moare la Cairo în anul 1682. Dicționar:órdie, ordii, s. f. Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija. Sursa: DEX '98. zahereá, zaherele, s. f. Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

multe mezeluri, printre care unele feliate, toate bune până când am ajuns la salam. Rugasem vânzătoarea sămi felieze 300 de grame din salamul dorit, ei bine un sfert din cantitate a rămas întreagă, bine înțeles am dorit ca și acea bucată să fie tăiată, ei bine nu numai micul sfințișor de boltă dar și stăpâna mai mica lui șeful arhanghelilor de la birou au sărit ca arși. „Cum, nu se poate, este absurd să vreți să vă tăiem întreaga cantitate.” A mai apărut și gigolo-ul de servici și-mi spune că un ton de forță: „de mă tai feliindu-vă salamul iasă cu…, iasă rău ce mai” Măi frate mai că să mă fac mic supus al „ VÂNZĂTOREI”, dar nu am ripostat și după mai multe minute de controversă am cumpărat mezelurile așa cum am dorit, anume feliate. Dar ce te faci, nu-n fiecare zi ai chef de ceartă și apoi te duci matinal la cumpărăturile urgente nu să-ți strici ziua. Cu mici satane de boltă, ce pompos numită-i magazin. Tu un biet muritor ce nu ști nici cum se numește zbirul din fața ta, ecusonul fiind ceva ipotetic și de pus când trece sefu’ sau controlul financiar . Cu demnitatea cu rămâne? Nu mai continui, vin sărbătorile și nu-i frumos să te porți cu ceilalți cum ei ți-au făcut. În speranța că nu voi mai fi nevoit să scriu articole de genul acesta închei și vă salut, Dan Orghici.

Articol de ultimă oră!!! Astăzi la încheierea ediției consilierii locali dezbăteau majorarea taxelor și impozitelor datorate de cetățeni primăriei cu 6 procente. Vă vom informa în ediția online a Vorbei dacă au fost majorate sau nu aceste taxe și impozite. Ne găsiți virtual pe adresele: https://www.facebook.com/ContrapunctDeOrastie http://ziarulvorba.wordpress.com/

Nașterea Domnului este sărbătoarea bucuriei și a păcii. Lumina acestei binecuvântări să strălucească și în familiile dumneavoastră dumneavoastră.

Secui Adrian-Iulian 21.12.2012

NUMĂRUL 1


Iubiți frați și surori în Cristos Domnul Se apropie Sărbătoarea Nașterii Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. În acest timp ce a mai rămas este bine să medităm acest lucru, gândindune că foarte mulți creștini se aseamănă cu pomii de Crăciun, care nu au roade. Ei sunt morți sufletește dar agață pe ei foarte multe podoabe. In loc de roade, care sunt virtuțile, ei scot în evidență podoabe false ale unei evlavii prefăcute. Dar trebuie să știm că Mântuitorul Isus Cristos nu dorește să aibe ucenici pomi de Crăciun, ci El dorește ca ucenicii Săi să fie pomi roditori. Roadele Spiritului sunt: dragostea, credința, blândețea, indelunga- răbdare, înfrânarea. Atunci când creștinul aduce aceste roade, nu mai este un pom mort de Crăciun, bun de aruncat în foc, ci un pom infrunzit plin de roade. Roadele Spiritului omul le dobândeste prin credință și prin lucrarea faptelor bune, aplecându-se asupra nevoilor aproapelui fără a aștepta ceva ca recompensă. Bunătatea, blândețea, facerea de bine trebuie să fie sădite în firea noastră și de aceea ele trebuiesc înfăptuite nu pentru a primi ceva în schimb ci doar pentru că în felul acesta omul poate fi într-adevăr întreg și frumos și bine plăcut lui Dumnezeu. Iată se apropie marea sărbătoare a nașterii Domnului Iisus și vedem cum toată lumea vorbește despre crăciun și mai puțin de evenimentul cel mai important al creștinismului. Toată lumea se gândește la un moș gras și roșu în obraji, îmbrăcat în roșu și plin de cadouri și prea puțini mai iau aminte la adevărata sărbătoarea a creștinilor – Nașterea Scumpului nostru Mântuitor! ( Lumina Faptelor Bune, blog părintelemarius) De sfânta Sărbătoare a Nașterii Scumpului nostru Mântuitor să deschidem ușa pentru oaspeți dragi, și inima pentru sperantă bucurie și lumină. Să fim mai buni și să privim înainte cu încredere, știind că dacă avem credință, drumul din fața noastră va fi presărat cu împliniri. Fie ca Nașterea Domnului să vă lumineze sufletele și casa, să aveți parte de sănătate, belșug și fericire!

Un an nou fericit cu binecuvantare! Pr. Silviu Lucian BINDEA Protopop roman unit de Orăștie

Micro pagină IT Cum reparăm un pixel blocat? Probabil că aţi fost în situaţia să observaţi la un monitor LCD sau chiar LED unul sau mai multe puncte mici care generau mereu aceeaşi culoare, indiferent de imagine. Vom face cunoştinţă cu termenii "pixelblocat" şi "pixel mort". Pixelii de acest fel reprezintă o problemă hardware (fizică) a monitorului ce poate apărea în timpul folosirii sau poate fi o greşeală de fabricaţie. Pixel blocat, pixel mort şi pixel fierbinte Pixelul blocat nu este atât de grav precum un pixel mort. Faţă de fratele lui mai capricios, pixelul blocat poate fi reactivat. Cum identificăm un pixel blocat? De obicei este acel pixel care generează continuu, în orice situaţie, una din cele 3 culori (roşu, verde, albastru). Pixelul mort, în schimb, va fi întotdeauna negru; poate însemna că nu primeşte energie şi sunt mici şanse de reactivare. În cazul în care pixelul este mereu alb, acela este un pixel fierbinte. Cum localizăm un pixel blocat? Atât pixelul mort, cât şi cel blocat pot fi uşor sau greu de detectat. În general, cu cât rezoluţia fizică este mai mare pe o suprafaţă mică, adică cu cât numărul de pixeli de pe linii şi coloane (orizontal x vertical) sunt mai mici şi numeroşi, s-ar putea ca pixelii defecţi să nu fie uşor de detectat. Oricum, pentru detectarea acelor pixeli există câteva metode şi aplicaţii care nu garantează 100% remedierea, dar merită încercate. Una din aceste unelte este site-ul care oferă un tester de pixeli morţi. Din tabelul de la "Dead LCD screen pixels", selectaţi pe rând fiecare combinaţie cu generatoare de culori. Pentru o detectare clară, evitaţi culorile pe 16 biţi şi frecvenţele mici ale imaginii generate pe monitor şi folosiţi opţiunea browserului de fullscreen. Atenţie! Nu confundaţi pixelii morţi cu o eventuală obstrucţie a zonei identificate ca fiind defectă. Asiguraţi-vă că ecranul este curat. http://www.scientia.ro VORBA

PAGINA 6

Mesaje și gânduri prilejuite de Nașterea Domnului! Fiul lui Dumnezeu vine a Se naște în Betleemul Iudeii și împlinește așteptările tuturor profeților Vechiului Legământ. Deschide-I inima ta călduroasă care așteaptă această întrupare dumnezeiască, chiar dacă tu, omule, încă nu ți-ai dat seama de acest dor! Sunt protopopul Narcis Terchet și în numele Protopopiatului Ortodox Român din Orăştie, rugăm pe Bunul Dumnezeu să dăruiască tuturor creștinilor din Orăștie și împrejurimi, precum și tuturor celor plecați departe, peste hotare, multe binecuvântării, mângâieri și împliniri?

Pr. Narcis Terchet Protopop Ortodox de Orăștie

Stille Nacht, Heilige Nacht - Noapte de vis, timp preasfânt... Astfel începe o cunoscută colindă, care vrea sa amintească, că în ajunul Crăciunului în liniștea unei nopți neprietenoase, într-o lume în care fiecare s-a îngrijit de propria sa casă și familie, Fiul Lui Dumnezeu a venit pe pământ. A fost văzut doar de câțiva oameni, care au fost înștiințați prin mesageri deosebiți – îngerii din cer care au cântat în cor – slavă sus în ceruri și pace pe pământ. Și noi suntem ocupați de multe pregătiri, cumpărături, avem griji de tot felul, masa de crăciun abia dacă o mai putem plăți. Fie ca în aceste zile să ne eliberam de toate aceste lucruri și să găsim în colindele de crăciun și în cuvântul biblic despre nașterea Domnului ușa acelui grajd din Betleem, ca și noi să parcurgem ca niște pelerini drumul din lumea întunecată la lumina, care a venit prin Hristos. Acolo ne putem găsi pacea și liniștea sufleteasca, aici s-a produs minunea Crăciunului. Fie ca Dumnezeul cel Mare în acest timp preasfânt să fie bine primit în căminele creștinilor din Orastie. Sarbatori fericite! Fröhliche Weihnachten! La multi ani! Ein gesegnetes Neues Jahr! BISERICA EVANGHELICĂ C.A. (CONFESIUNE AUGUSTANĂ) Pr. Wolfgang Arvay

Raspberry Pi Omenirea se imbecilizează. Încet și sigur. De o părere asemănătoare - deși se exprima mult mai subtil și elegant, că-i englez ce naiba - este Eben Upton, președintele fundației Rasberry Pi. El și un grup de colegi de la Cambridge sunt îngrijorați de calitatea tot mai scăzută a candidaților la cursul de Știința Calculatoarelor. Dacă acuma 20-30 de ani, când Sinclair Spectrum-urile și clonele aferente cei mai bătrâni de 30 de ani știu despre ce-i vorba bântuiau pe mesele geeks-ilor, fiecare candidat se descurca într-unul sau două limbaje de programare, în ziua de astăzi cu greu mai găsești pe cineva care să știe face o pagină web. Zic ei că ar fi câteva cauze de vină pentru scăderea calității aplicanților la cursul de Calculatoare. O cauză principală ar fi lipsa unui calculator ieftin, care să și-l permită oricine, pe care să poată învăța ABC-ul programării. Ceva în genul Amiga, BBC Micro, ZX Spectrum, Commodore 64 ale anilor '80, dar mai ieftin. Așa că s-or decis să facă ceva. Și pe ceva -ul ăla să-l numească Raspberry Pi. Și să fie ieftin astfel încât oricine să și-l permită, cam până în 35$. Pe scurt: Rasberry Pi este un calculator de mărimea unui card de credit. Pe lung: Rasberry Pi este construit pe o platformă "system on a chip" Broadcom BCM2835 care conține CPU, GPU, DSP și SDRAM. - procesor: ARM1176JZF-S funcționează la o frecvență de 700 MHz.procesor grafic Broadcom VideoCore IV, capabil de decodare h.264/MPEG-4 AVC 1080p la 30fps. - memorie 512 MB SDRAM (partajată cu procesorul video) - 1 sau 2 porturi USB 21.12.2012

- ieșire audio 3.5 mm jack. - ieșiri video HDMI, composite RCA (poate fi conectat la un televizor obișnuit). - în loc de hard-disk sau SSD folosește un SD card. - ca sistem de operare poate fi folosit Raspbian (o clonă de Debian Linux modificată special pentru Rasberry Pi), ArchLinux (varianta pentru procesoare ARM), Fedora și-au manifestat intenția de a contribui cu Raspberry Pi Fedora Remix, Slackware ARM, se lucrează la portarea Android, și ăsta-i numai începutul. - 10/100 Ethernet (RJ45) încorporat, doar pentru versiunea de 35$. - I/O GPIO, UART, I²C bus. În mare, ca putere de calcul este oarecum echivalent cu un PC de acuma 9-10 ani. Limbaje de programare: Python, C, Perl, BBC Basic. Exista două variante de Raspberry Pi. Varianta B care costă 25$ fără conectivitate Ethernet, doar un port USB și 256 MB SDRAM, iar cea de 35$ cu Ethernet, 512 MB SDRAM și 2 porturi USB. Publicul țintă este format din copii care vor sa înceapă să învețe programare, pasionați de electronică și robotică, oameni fără mari posibilități materiale care astfel își pot cumpăra un calculator cu 25$-35$ pe care pot naviga pe Internet, edita texte, calcul tabelar și chiar juca jocuri. Direcțiile de dezvoltare sunt nenumărate, doar imaginație și pasiune să fie. Dacă analizăm raportul preț/performanță aceste minicalculatoare ar fi numai bune pentru școlile din România. În România poate fi comandat online de aici: http:// www.robofun.ro/RASPBERRY-PI-B. Pe pagină puteți găsi și ceva tutoriale. Pagina oficială: http://www.raspberrypi.org/ IT-istu de servici NUMĂRUL 1


User name „Moș Crăciun” Ramona Szucsik „Dragi părinți, iubiți iubiți--vă copiii din tot sufletul, pentru că ei sunt rostul nostru, aici pe Pământ!”

Din prea multă dragoste Există destule mămici care se miră şi se lamentează că fiul lor trecut bine de 20 de ani încă nuşi găseşte lucrurile în dulap, a devenit un tip comod, aerian şi e total dependent de serviciile materne. Cum s-a ajuns la această nedorită realizare? Unde s-a pierdut copilul independent, automom, capabil să facă singur alegeri? Astăzi, dragi prieteni încercăm să reconstituim traseul copilului care doreşte să zboare frumos şi armonios din cuib, dar este incapabil. Aripile-i sunt atrofiate pentru că întotdeauna cineva i-a spus dinainte de a da cu capul de grindă: „asta-i bine, asta nu-i bine”. Cineva, din prea multă dragoste l

-a cocoloşit şi l-a ferit mereu de orice obstacol. Cineva a preluat eşecurile: „vai, dacă îi plăteam meditaţii ar fi intrat la facultate” dar şi-a însuşit şi victoriile: „ vezi, l-am crescut bine, a reuşit!”. Cineva a refuzat să vadă că „puiuţul” a crescut şi i-a dictat mereu pe ton mai blând sau mai autoritar ce are de făcut. Cineva, dintr-o îngrijorare exagerată a citit jurnalul copilului-adolescent ca să afle din timp dacă nu cumva în anturaj se conturează vreo prezenţă ameninţătoare ori seducătoare. Sunt doar câteva dintre erorile de „pilotaj” în această complicată meserie. Excesul de zel este dăunător chiar şi atunci când vine din prea multă dragoste. Grija exagerată, drobofobia (am numit eu sindromul drobului de sare), neîncrederea în capacităţile copilului, falsa impresie că tu - mai bătrân şi mai experimentat fiind – ştii mai bine, toate acestea reprezintă paşi împiedicaţi care ruinează călătoria părintelui alături de copilul său. A-i fi alături nu înseamnă a-l sufoca iar a-i ceda responsabilităţi nu e sinonim cu a-l abandona. Şi mai cu seamă a-l iubi nu-ţi dă dreptul de a trăi în locul lui. Nu s-a stabilit ştiinţific o vârstă precisă când trebuie să înceapă procesul de responsabilizare, dar copiii emit semnale, trebuie doar să le traducem corect şi să dăm curs solicitărilor. Atunci când copilaşul de doi ani te loveşte peste mână în timp ce-l hrăneşti iar spanacul decorează întreaga bucătărie s-ar putea să-ţi spună de fapt că el doreşte să mănânce singur. Sunt multe lucruri pe care un copil le poate face singur, mai stângaci, mai împiedicat, dar este minunat când vezi lumina de pe fața unui mititel care a reușit cu propriile mânuțe să lege șireturile sau să plimbe cățelul, să decupeze o bulină colorată, să șteargă praful. Sunt pași mici, dar importanți către responsabilitate și independență.

Scrisoare deschisă adresată părinților Dragi părinți, Îmi permit să vă scriu prin intermediul acestei publicații, deoarece știu câte probleme aveți acasă, cât vă este de greu cu toate și de aceea, vreau să vă întind o mână de ajutor! Poate că sună prea pretențios, dar chiar asta aș vrea să fac. Se pare că lumea în care trăim acum nu a fost lumea noastră. Să fim realiști: cei născuți înainte de 1989, am avut altă educație, oamenii se îmbrăcau altfel, nu erau atâtea calculatoare. De internet cine a pomenit? Sau de muzica asta, ce ziceți? Toate ne surprind și încercăm și noi să ne adaptăm. Unii cred că dacă oferim tot ce ne-a lipsit nouă copiilor noștri ne-am făcut datoria față de ei. Alții cred că dacă îi ținem din scurt, așa cum ne-au ținut pe noi părinții, îi educăm cum trebuie. Și constatăm adeseori că după ce depunem eforturi consistente să ne înțelegem cu ei, ajungem să plângem... Nu trebuie să uităm și că greșelile din trecutul nostru afectează viitorul copiilor noștri, dacă acesta nu a fost asumat așa cum trebuie: adică recunoscut, mărturisit prin Sfânta și măreața Taină a Spovedaniei, îndreptat și cât se poate, greșelile să fie evitate să mai apară iarăși în viață. Este foarte important! În Biblie este și zicala atât de pertinentă: părinții au mâncat aguridă iar copiilor li s-au strepezit dinții. Am zis că vreau să vă ajut. În primul rând inoculânduvă (dacă îmi permiteți acest cuvânt) adevărul că fără o re-

Crǎciunul prea sfânt Crǎciunul este magic, ne aduce linişte şi pace în suflet, aduce iarna cu primii fulgi de nea, aduce colinda în casele noastre. Deşi iarna nu şi-a aşternut covorul de steluţe argintii, colindele pǎşesc pe cǎrarea magilor conduşi de steaua luminoasǎ, picurând în sufletele fiecǎruia câte un strop de bucurie; e bucuria Naşterii Pruncului Sfânt. Îngerii poartǎ din casǎ în casǎ cetele de colindǎtori pentru a vesti marea minune, pentru a umple inimile tuturor. Acum este perioada în care dǎruim şi primim iubire şi cǎldurǎ sufleteascǎ. Este vremea când Isus bate la poarta inimii, iar noi ne vom deschide larg porţile sufletului pentru a-l primi cu toatǎ credinţa şi evlavia ca sǎ ne fie stâlp şi acoperǎmânt, nǎdejde şi mântuire, izbǎvire şi fericire pânǎ la sfârşitul vieţii. VORBA

PAGINA 7

Sunt foarte încântată să mă laud cu ultima noutate: cel mai celebru prieten al meu pe internet este însuşi Moş Crăciun! Da, Moş Crăciun socializează, se împrieteneşte, oferă cadouri virtuale şi şeruieşte link-uri interesante despre spiriduşi şi reni, în reţelele specializate. Prezenţa moşului pe facebook nu mai miră pe nimeni, pentru că în ultimii ani am observat cu toţii că acest personaj legendar reuşeşte să se adapteze societăţii în continuă transformare şi să îşi înnoiască imaginea în ton cu vremurile. La evenimentele mondene montane moşul vine cu ATV-ul, iar la întâlnirile urbane îşi face apariţia pe motocicletă. Mesajele copiilor sunt binevenite atât în format clasic, scrisori pe hârtie, în cutia poştală dar nu sunt refuzate nici sms-urile sau email-urile. Cântecele specifice acestei sărbători, colindele au suferit şi ele mici retuşuri la capitolul ritm, stil, interpretare. Am ascultat recent “Feliz Navidad” reorchestrat house şi nu mi sa părut nimic ciudat. Spiriduşii moşului au evoluat şi ei, devenind apetisante Crăciuniţe îmbrăcate provocator, cu fustiţe roşii foarte scurte şi neapărat cu tivul îmblănit. În felul acesta, interesul băieţeilor, faţă de sărbătorile iernii, nu se va diminua odată cu maturizarea. Moş Crăciun a dovedit an după an că este un personaj care studiază constant la şcoli înalte de marketing şi publicitate. Orice cucerire nouă a ştiinţei şi tehnologiei este imediat exploatată de moşneagul mereu tânăr în atitudine şi comportament. Lui Moș Crăciun i se potrivesc teritoriile virtuale. Că îi spune Laponia sau www.santa.net noi știm că acela e locul în care sălășuiește moșul, e tărâmul unde magia are rang de lege, unde spiridușii trebăluiesc zi și noapte. Și adulții au nevoie de acest refugiu unde ne regăsim în format inițial, nealterat de influențele sociale, ne regăsim copii. Accept deci prietenia virtuală a lui Moș Crăciun și am de gând chiar să îi scriu o scrisoare și apoi să fiu foarte cuminte ca să fiu sigură că bunul meu prieten îmi va îndeplini dorințele. lație vie cu Dumnezeu, societatea noastră, adică familiile noastre, adică relațiile dintre părinți și copii, vor merge la vale. De aici trebuie început. Dumnezeu să fie priorit tea zero. Nu banii europeni, nu strategiile naționale, nu locurile de muncă. Ci Dumnezeu. Și mă gândeam că Acest Dumnezeu poate să fie vestit și descoperit și în funcție de contextul vieții noastre. Adică, indiferent cum ar trăi lumea, indiferent ce muzică se mai inventează sau câte descoperiri tehnice modifică stilul nostru de viață, Dumnezeu găsește mijloace de revelare pentru oameni. Și oamenii – indiferent de ei – au nevoie de El. Vă propun, apoi, să dați copiii pe mână noastră. Ce ziceți? Cred că vă e greu. Dar, de ce nu? Dacă încă nu ați aflat, am deschis un centru, la parterul clădirii Protopopiatului din Orăștie, peste drum de Catedrală, unde facem diferite activități: muzică instrumentală, muzică voce, film, teatru, handmade (tot felul de lucruri făcute cu mâna), meditații la fizică, mate, italiană, engleză prin joacă... Toate le facem datorită unor tineri inimoși care își lasă lucrul lor și gratuit vin să se întâlnească cu copiii voștri pentru a le împărtăși din experiența lor dar și pentru a-i educa în spiritul credinței creștine, al respectului reciproc, dar și în spiritul muncii și al creativității, unde copiii să-și descopere și să folosească darurile pe care Dumnezeu prin intermediul dumneavoastră le-a sădit. Aveți încredere? PS: Sloganul nostru este: Fii în Centru! Acolo trebuie să ajungem. Cu drag, părintele vostru, Narcis Terchet, protopop

Casele miroase-a cozonaci şi-a scorţişoarǎ. Mama, împletind colǎcei de o mireasmǎ dulce şi amarǎ, ne aminteşte cǎ Isus s-a nǎscut într-o iesle sǎracǎ. Dar bradul, bradul îşi scuturǎ arginturi, aducându-ne în jurul lui şi amintind de obiceiurile strǎvechi, venite spre noi dintr-o lume îndepǎrtatǎ a legendelor ce vorbesc despre Naşterea Fiului lui Dumnezeu–un testament de suflet şi de credinţǎ. Crǎciunul prea sfânt ne apropie unii de alţii, ni-l aduce pe Moşul, cel cu barba albǎ, purtat pe o razǎ de sania trasǎ de ai sǎi reni. El nu-i uitǎ pe pruncuşori, aducându-le în dar tuturor aurul credinţei, smirna nǎdejdii şi tǎmâia dragostei cǎci numai atunci Isus se va naşte cu adevǎrat în inimile noastre. Crǎciun fericit! Mihuţ Ştefania, clasa a VI-a Liceul Tehnologic „Nicolaus Olahus” Orǎştie 21.12.2012

NUMĂRUL 1


Glume & dume

S-a întâmplat pe 21 decembrie. 69 - Senatul Roman îl declară pe Vespasian împărat, ultimul din anul Celor Patru Împărați. 1118 - S-a nascut Thomas Becket, cancelar al Angliei si arhiepiscop de Canterbury. 1375 - Moare Giovanni Boccaccio, scriitor italian, precursor al Renașterii, considerat unul dintre cei mai de seamă povestitori ai literaturii europene datorită celebrei lucrări "Decameronul", culegere de nuvele "în ramă"; a fost primul biograf și comentator al operei lui Dante Alighieri. 1875 - Moare James Parkinson, paleontolog, farmacist și medic englez. Este primul care descrie maladia care se manifestă prin tremurături incontrolabile ale membrelor, care îi va purta numele: "Boala lui Parkinson". 1879 - Se naște Ioseb Djugașvili, mai cunoscut și sub numele rusificat Iosif Visarionovici Stalin, conducător al Uniunii Sovietice (decedat 1953). 1883 - A apărut volumul "Poesii", de Mihai Eminescu, cu o prefață semnată de Titu Maiorescu, singurul tipărit în timpul vieții poetului; cuprinde 64 de poezii. 1891 - A fost jucat primul meci de baschet, sport inventat de către americanul James E. Naismith, profesor de educație fizică la colegiul Springfield din Massachusetts. 1898 - Marie și Pierre Curie descoperă elementul chimic radiu. 1935 - S-a născut Stela Popescu, actriță româncă de teatru și film. 1937 - A avut loc premiera primului lung-metraj animat, color și cu sunet, "Albă ca zăpada și cei șapte pitici", produs de Walt Disney 1937 - S-a născut Jane Fonda, actriță americană, fica actorului Henry Fonda. 1940 - S-a nascut Frank Zappa, muzician american. 1989 - Revoluția română din 1989. La București, Nicolae Ceaușescu a organizat un miting în actuala "Piață a Revoluției". Pe lângă lozincile cunoscute, în mulțime se fac auzite fluierături și huiduieli. Începe Revoluția la București.

Comisia Europeană va interzice mai multe tipuri de ţigări. Ce altă "surpriză" îi aşteaptă pe toţi fumătorii Comisia Europeană înăspreşte regulile împotriva fumătorilor. Europarlamentarii au adoptat astăzi propunerea de revizuire a directivei privind produsele din tutun, la care au lucrat câţiva ani. Astfel, odată cu adoptarea acestei noi directive se interzice vânSursa internet zarea de ţigarete cu arome, iar producătorii de ţigarete trebuie să mărească eticheta cu avertismentul de sănătate cu până la 75% din dimensiunea pachetului de ţigări. Propunerea Comisiei Europene reglementează vânzarea transfrontalieră prin internet şi prevede modalităţi tehnice de combatere a comerţului ilicit. În plus, sunt propuse o serie de măsuri în privinţa produselor care nu au fost reglementate în mod specific, cum ar fi ţigaretele electronice şi produsele din plante pentru fumat. Tutunul pentru mestecat şi tutunul pentru uz nazal vor face obiectul unor reglementări specifice privind etichetarea şi ingredientele. Este menţinută interdicţia existentă privind tutunul pentru uz oral. Propunerea legislativă mai cuprinde şi reglementarea pieţei ţigărilor electronice. Astfel, directiva prevede că acest tip de ţigări vor putea fi vândute doar dacă respectă o anumită cantitate de nicotină şi dacă vor avea avertismente de sănătate. Peste acest prag astfel de produse vor fi permise numai în cazul în care sunt autorizate ca medicamente, precum terapiile de substituire a nicotinei. Ţigaretele din plante vor trebui să poarte avertismente de sănătate. „Cifrele vorbesc de la sine: tutunul ucide jumătate dintre utilizatorii săi şi prezintă un grad ridicat de dependenţă. În condiţiile în care 70% dintre fumători încep să fumeze înainte de vârsta de 18 ani, ambiţia propunerii de astăzi este de a face produsele din tutun şi fumatul mai puţin atractive şi de a-i descuraja pe tineri să înceapă să consume produse din tutun. Consumatorii nu trebuie să fie înşelaţi. Produsele din tutun ar trebui să arate şi să aibă gust de produse din tutun, iar prezenta propunere garantează că ambalajele şi aromele atrăgătoare nu sunt utilizate ca o strategie de marketing”, a declarat într-un comunicat Tonio Borg, comisarul responsabil pentru politica în materie de sănătate şi consumatori. Sursa: gandul.info VORBA

PAGINA 8

Mistreţul furios îşi cumpără o bicicletă şi se dă cu ea prin pădure. Iepuraşul, fugind pe lângă el, îi tot strigă: - O să cazi! O să cazi! Mistreţul, nervos: - N-o să cad! N-o să cad! Până la urmă cade într-o groapă. Iepuraşul, vesel: - Vezi, ţi-am zis eu c-o să cazi! Mistreţul îi răspunde răutăcios: Parchez unde vreau, da!?.  Un cioban sta la marginea drumului si păzește o oaie. Vine un șmecher cu un Porsche si îl ia la mișto: -"Mai ciobane, hai sa te plimb o tura cu Porsche, sa vezi si tu mașina adevărata!" -"Bine", zice ciobanul, "dar nu pot lasă oaia singura aici!" -"Daca nu te poți desparți de oaie, leag-o de bara din spate si fuge ea după noi", zice șmecherul. Așa face ciobanul. Leagă oaia de bara din spate la Porsche. Șmecherul pornește spre Autostrada, încet, încet, oaia fuge după Porsche. Ajung pa Autostrada, șmecherul accelerează si-i spune ciobanului: -"Hai sa vedem ce se întâmpla cu oaia ta, daca merg cu 60....!" Ciobanu nu zice nimic. Se uita șmecherul în oglinda, oaia e tot după Porsche. Mai accelerează, ajunge la 120. Oaia tot după Porsche. Șmecherul devine nervos! Accelerează la 160. Oaia e tot după Porsche! Șmecherul vede ca oaia tremura cu urechea stânga. Zice ciobanului: -"Mai ciobane, oaia ta e tot după noi, dar acuma vad ca începe sa tremure cu urechea stânga! Ce vrea?"Îi răspunde ciobanul: -"Nu o lua în seama, așa face ea când vrea sa depășească!"

Domnului D.O.de Orăștie Ca un final mereu evidențiat, Și amânat se voise CONTRAPUNCT, EXPRES DE ORĂȘTIE și de gând, nici nu fuse și se duse, și rămase VORBA-n vânt. (Ionuț Copil,19.12.2012)

Apocalipsa la români Suntem in data de 21 decembrie, anul Domnului nostru 2012. Ziua cea mare a sosit. Mult trâmbiţata Apocalipsă, a trecut de vămile de la intrarea în ţară şi ne bate la uşă. Redactorii de la ziarul Vorba, publică primul număr al ziarului. Să fie acesta începutul sfârșitului? Acum vorbind puţin serios, tema sfârșitului lumii e veche de când lumea şi începând cu anul 2000 am tot trăit cu spaima că la anu' se termină totul. Am putea să scoatem un almanah anual de prostit proştii „Sfârşitul lumii, Ediţia Mayaşa”. Şi, de fiecare dată când se mai descoperă câte-un papirus mai vechi decât lumea pe care este anunţat sfârşitul lumii, pac! mai facem un concert, un party sau un festival (aţi observat cum fiecare eveniment de o seară este un festival?!). Putem scoate acţiuni de Marketing şi PR chiar mişto din asta, nu credeţi? Am pregătit zece aleneate, care îşi propun să zugrăvească o imagine de ansamblu a societăţii româneşti în zilele premergătoare fatidicului eveniment. 1. Mass media freamătă. Ediţii speciale peste ediţii speciale. O bătălie cruntă se dă pentru exclusivităţi. Dan Diaconescu (OTV): „Doar la OTV puteţi urmări Apocalipsa în 3D. Trimiteţi un mesaj şi prindeţi unul din puţinele locuri in primele rânduri”. George Buhnici (Pro Tv): „Apocalipsa a intrat în ţară pe la Vama Nădlac, dar e prinsă în ambuteiajul de la ieşirea din Arad din cauza unei căruţe parcată neregulamentar pe partea carosabilă”. Mihai Gâdea (Antena 3): „Apocalipsa este rodul unei politici de dezinformare, condusă din umbră de baronii PDL”. 2. Maneliştii se bat în hituri dedicate duşmanilor şi sfârșitului lumii. Adi Minune: „Of apocalipsa mea”, Adi de la Vâlcea: „Apocalipsa mea minte nu are”, Florin Salam: „Doamne vine-apocalipsa, O să moară toți dușmanii. Si nici n-o sa le simt lipsa… Trece viața, trece anii! ” 3.Pe stradă, în cafenele, la telefon, toţi se întreabă: „ce faci de apocalipsă” Primarul sectorului 5, Marian Vanghelie: „Locuitorii e obişnuiţi cu imaginile apocaliptice, deci e pregătiţi pentru ce vine şi dacă nu ştie să caute pe Goagăl”. Cluburile din marile oraşe pregătesc petreceri peste petreceri. În localităţi cu renume ca Milcoiu, Fundulea şi Baicoi se organizează mese festive după principiul „mănâncă cât poţi şi ce vrei că oricum crăpi”. În Vaslui, tradiţionala asanare a vecinului s-a mutat de pe data de 24 decembrie pe 21 decembrie. Vasluienii nu vor să fie prinşi de apocalipsă nerespectând datinile străbune. Bisericile sunt luate cu asalt. Ca să poată face faţă valului de păcătoşi cuprinşi subit de dorinţa de a le fi iertate păcatele, preoţii spovedesc şi grupuri de câte 10 persoane. Mircea Badea declara: „Pușca mea. Eu v-am zis” Tabloidele vuiesc: Cancan: „Fuego a recunoscut ca e gay. Află în patul cui îşi petrece sfârşitul lumii”, Libertatea: „Ce gagica şi-a tras Bote, păcat că în 10 minute o să crape”, Antonescu este filmat cu camera ascunsă în timp ce îi spune lui Ponta „mă doare-n cur, eu nu mă trezesc pentru nimic în lume. Vreau să fiu odihnit când vine sfârşitul”. Ultimul titlu al celor de la Pro Sport „Mori prost dacă nu dai like şi share la articolul ăsta”. Acest articol este un pamflet şi ar trebui tratat ca atare. Să ne citim cu bine şi după apocalipsă, Raul Poenar! 21.12.2012

NUMĂRUL 1

Săptămânal vorba orăştie (pdf) nr 001  

Vorba

Advertisement