Page 1

Monitor social

NR.12 DECEMBRIE 2011

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

Lucia Gavriliță


Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”

MONITOR SOCIAL REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

Nr 12, 2011

Lucia Gavriliță

Chişinău 2011

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

3


IDIS „Viitorul” reprezintă o instituţie de cercetare, instruire şi iniţiative publice, care activează pe o serie de domenii legate de: analiză economică, guvernare, cercetare politică, planificare strategică şi management al cunoştinţelor. IDIS activează în calitate de platformă comună care reuneşte tineri intelectuali, preocupaţi de succesul tranziţiei spre economia de piaţă şi societatea deschisă în Republica Moldova. Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” este succesorul de drept al Fundaţiei Viitorul, şi păstrează în linii mari tradiţiile, obiectivele şi principiile de acţiune ale fundaţiei, printre care se numără: formarea de instituţii democratice şi dezvoltarea unui spirit de responsabilitate efectivă printre oamenii politici, funcţionari publici şi cetăţenii ţării noastre, consolidarea societăţii civile şi spiritului critic, promovarea libertăţilor şi valorilor unei societăţi deschise, modernizate şi pro-europene. str. Iacob Hâncu 10/1, Chişinău MD-2005 Republica Moldova 373 / 22 221844 tel 373 / 22 245714 fax office@viitorul.org www.viitorul.org Fundaţia Friedrich Ebert (FES) este o fundaţie politică, social-democrată germană scopurile căreia sunt promovarea principiilor şi fundamentelor democraţiei, a păcii, înţelegerii şi cooperării internaţionale. FES îşi îndeplineşte mandatul în spiritul democraţiei sociale, dedicîndu-se dezbaterii publice şi găsirii, într-un mod transparent, de soluţii social-democrate la problemele actuale şi viitoare ale societăţii. Cu Republica Moldova, Fundaţia Friedrich Ebert şi-a început colaborarea în anul 1994 prin intermediul Biroului Regional de la Kiev, iar din octombrie 2002, la Chişinău activează un birou permanent al Fundaţiei. Tel.: (373 22) 885830 E-mail: fes@fes.md Monitorul Social apare cu sprijinul Fundaţiei Friedrich Ebert. Coordonator de ediţie: Ghenadie Mocanu Redactare: Tatiana Gamanji Opiniile exprimate aparţin autorilor. Nici Administraţia IDIS „Viitorul” şi nici Consiliul Administrativ al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” şi Fundaţia Friedrich Ebert nu poartă răspundere pentru estimările şi opiniile prezentate în cadrul acestei publicaţii. Pentru mai multe informaţii asupra acestei publicaţii ori asupra abonamentului de recepţionare a publicaţiilor editate de către IDIS, vă rugăm să contactaţi direct Serviciul de Presă şi Comunicare Publică al IDIS „Viitorul”. Persoana de contact: Laura Bohanţov - laura.bohantov@viitorul.org. Adresa de contact: Chişinău, Iacob Hîncu 10/1, 2004, Republica Moldova Telefon: (373-22) 21 09 32 Fax: (373-22) 24 57 14 www.viitorul.org Orice utilizare a unor extrase ori opinii ale autorului acestui Studiu trebuie să conţină referinţă la IDIS „Viitorul”.

„Monitorul Social” - ISSN 1857-408

4

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


SUMAR: INTRODUCERE.................................................................................................... 7 DETERMINAREA DIZABILITĂŢII ÎN REPUBLICA MOLDOVA....................................... 10 PROBLEME, SOLUŢII, OPTIUNI de IMPLEMENTARE şi VIZIUNEA privind DETERMINAREA DIZABILITĂŢII ÎN REPUBLICA MOLDOVA....................................... 14 1.Problema: Baza tehnico-materială precară a instituțiilor care sunt implicate în procesul de determinare a dizabilității (CMC și CEMV)..................... 14 2.Problema: Lipsa criteriilor unice standardizate și a instrumentelor de evaluare a dizabilității la nivel național.............................................................. 15 3.Problema: Carențele prevederilor privind descrierea procedurii de examinare a contestației ”gradului de invaliditate”............................................. 18 4.Problema: Lipsa criteriilor de determinare a capacității de muncă................... 20 5.Problema: Lipsa programelor și planurilor de instruire continuă a specialiștilor implicați în determinarea dizabilității prin prisma CIF....................... 23 6.Problema: Predominarea modelelor ierarhice de comunicare specialist beneficiar..................................................................................................... 24 7.Problema: Abordarea preponderent medicală a dizabilității............................. 24 LEGĂTURA DINTRE CDDCM ȘI ALTE SERVICII DE INCLUZIUNE SOCIALĂ............... 27 OPȚIUNI DE DETERMINARE A DIZABILITĂȚII LA COPII............................................. 34 OPŢIUNI CU PRIVIRE LA DETERMINAREA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA........................................................................................ 37 EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA IMPACTULUI NOII METODOLOGII DE DETERMINARE A DIZABILITĂŢII............................................................................. 40 PLATFORMA DE DISCUȚII.................................................................................... 42 Vasile Cușca, șef al Direcției politici de protecție socială a persoanelor cu dizabilității, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Familiei............................... 42 Ivan Puiu, doctor în medicină, conferențiar universitar, USMF ”N.Testemițanu”..... 47 Igor Mereacre, Director Executiv al Asociaţiei „MOTIVAŢIE” din Moldova, utilizator de scaun cu rotile............................................................................ 50 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI............................................................................. 52 SURSE BIBLIOGRAFICE....................................................................................... 55 Anexe.................................................................................................................. 58 REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

5


În conformitate cu prevederile Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010– 2013), Republica Moldova este în proces adoptare a unei metodologii noi de determinare a dizabilității, conform principiilor CIF, principii care se bazează pe evaluarea bio-psiho-socială inclusiv recomandări de reabilitare şi incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi. În acest sens, MMPSF cu asistența tehnică a PNUD, a contractat un grup de consultanți naționali: Ludmila Ciocan - Consultant în domeniul protecției sociale; Lucia Gavriliță - Consultant în domeniul incluziunii educaţionale şi protecţiei sociale a copiilor cu dizabilităţi; Ivan Puiu - Consultant în domeniul CIF; Natalia Mardari - Consultant jurist în domeniul sănătății mintale; Cristina Dumitru-Tăbăcaru - Consultant în domeniul educației și comunicării; Ghenadie Cojocaru - Consultant în domeniul educației și incluziunii în câmpul muncii; Eugenia Veveriță - Consultant în managementul financiar. Recomandările privind introducerea unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii sunt rezultatul lucrului în grup, inclusiv consultări cu specialiştii în domeniu, material care a stat la baza elaborării articolului în cauză.

6

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


INTRODUCERE În lume sunt înregistraţi mai mult de un miliard de persoane cu dizabilităţi dintre care peste 200 de milioane de persoane se confruntă cu situaţii extrem de dificile din cauza severităţii dizabilităţii. În viitorul apropiat, problema dizabilităţii va lua amploare, deoarece prevalenţa acesteia este în creştere. Acest lucru se întâmplă din cauza îmbătrânirii populaţiei1 şi a riscului sporit de invaliditate la persoanele de vârsta a treia. Mai multe cercetări scot în evidenţă faptul că indifirent de locul de trai al persoanelor cu dizabilităţi, acestea se confruntă cu bariere în accesarea serviciilor de sănătate, beneficiază de educaţie de o calitate mai joasă, sunt mai puţin activi din punct de economic şi sunt mai supuse sărăciei în comparaţie cu persoanele fără dizabilităţi. În centrul atenţiei Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului este eliminarea tuturor barierelor care împiedică participarea activă a persoanleor cu dizabilităţi în comunitate, obţinerea unei educaţii de calitate, găsirea unui loc decent de muncă şi posibilitatea de a se exprima şi de a fi auziţi.

Înţelegerea dizabilităţii Dizabilitatea este parte componentă a condiţiei umane. Aproape fiecare dintre noi pe parcursul vieţii ne confruntăm fie temporar, fie pe o perioadă mai îndelungată cu o formă sau alta de dizabilitate. Cele mai multe familii extinse au un membru cu dizabilităţi şi multe 1 Lee R. The demographic transition: three centuries of fundamental change. The Journal of Economic Perspectives,2003,17:167-190. doi:10.1257/089533003772034943

persoane fără dizabilităţi decid să îşi asume responsabilitatea pentru susţinerea şi îngrijirea rudelor sau prietenilor cu dizabilităţi2. Dizabilitatea este complexă, dinamică şi multidimensională. În ultimile decenii mişcările organizaţiilor persoanlor cu dizabilităţi3, împreună cu numeroase cercetări4 au identificat impactul barierilor sociale şi fizice privind personele cu dizabilităţi. Tranziţia de la abordarea individualizată din punct de vedere medicală la abordarea din perspectivă socială este descrisă ca o “schimbare de paradigmă” de la “modelul medical”- la “modelul social”, în care persoanele sunt privite ca fiind “dizabilitate” de societate mai degrabă decât dizabilitatea în sine pe care o au5. Dizabilitatea nu trebuie abordată doar din punct de vedere medical sau doar din punct de vedere social. Multe persoane cu dizabilităţi se confruntă cu probleme serioase de sănătate6. Este nevoie de o abordare echilibrată, ţinânduse cont de multiplele aspecte ale dizabilităţii7. 2 1) Zola IK. Toward the necessary universalizing of a disability policy. The Milbank Quarterly, 1989,67:Suppl 2 Pt 2401-428. doi:10.2307/3350151 PMID:2534158; 2) Ferguson PM. Mapping the family: disability studies and the exploration of parental response to disability. In: Albrecht G,Seelman KD, Bury M, eds. Handbook of Disability Studies. Thousand Oaks, Sage, 2001:373–395; 3)Mishra AK, Gupta R. Disability index: a measure of deprivation among the disabled. Economic and Political Weekly,2006,41:4026-4029. 3 Charlton J. Nothing about us without us: disability, oppression and empowerment. Berkeley, University of California Press, 1998; Driedger D. The last civil rights movement. London, Hurst, 1989. 4 Barnes C. Disabled people in Britain and discrimination. London, Hurst, 1991; McConachie H et al. Participation of disabled children: how should it be characterised and measured? Disability and Rehabilitation, 2006,28:1157-1164. doi:10.1080/09638280500534507 PMID:16966237 5 Oliver M. The politics of disablement. Basingstoke, Macmillan and St Martin’s Press, 1990. 6 Thomas C. Female forms: experiencing and understanding disability. Buckingham, Open University Press, 1999. 7 Shakespeare T. Disability rights and wrongs. London, Routledge, 2006; Forsyth R et al. Participation of young severely disabled children is influenced by their intrinsic impairments and environment. Developmental Medicine and Child Neurology, 2007,49:345-349. doi:10.1111/j.1469-8749.2007.00345.x PMID:17489807

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

7


Clasificarea Internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii (CIF) este una dintre clasificările cele mai recente ale OMS, care a fost elaborată în anul 20018 cu scopul de a înlocui vechea Clasificare Internaţională a afectărilor, dizabilităţilor şi handicapurilor (ICIDH), denumită și Clasificare Internaţională a Handicapului (CIH), unde dizabilitatea era definită ca o consecinţă a maladiilor asupra persoanei şi era analizată ca: a) deficienţă (infirmitate) – alterarea unei structuri sau a unei funcţii psihologice, fiziologice sau anatomice; b) incapacitate – reducerea parţială sau totală de îndeplinire într-un mod normal a

constituie un limbaj, în baza căruia pot fi create texte în funcţie de creativitatea şi orientarea ştiinţifică a utilizatorului. Funcţionarea unui individ este o interacţiune sau o relaţie complexă între condiţia de sănătate şi factorii contextuali. O persoană ar putea să aibă nişte afectări fără a avea şi limitări de capacitate, să aibă probleme de performanţă fără a avea afectări, să aibă limitări de capacitate din lipsa unor mijloace de sprijin etc.

unei activităţi; c) dezavantaj – consecinţa deficienţei sau incapacităţii asupra posibilităţilor de incluziune socială, şcolară sau profesională. Modelul tradiţional medical, insuficient în evaluarea medico-socială a persoanei cu probleme complexe, a fost înlocuit cu un model holistic, bio-psiho-social, care, de fapt, îmbină modelul medical cu cel social al dizabilității. Clasificarea Internațională a Funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii (CIF şi CIF-CA) pune accent pe participare şi funcţia păstrată, nu pe incapacitate şi restricţie, ţine cont de factorii de mediu, cuprinde domenii de sănătate şi domeniile asociate sănătăţii. CIF este un instrument important de realizare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, dar şi o metodă valoroasă în standardizarea stărilor de sănătate și dizabilității. CIF este o clasificare, ea nu prefigurează un proces, dar oferă piesele necesare pentru a studia diverse aspecte ale unui proces; ea

în care acest termen are o nuanțare negativă, apărută în context istoric. (Termenul handicap, cu aceiași semnificație, poate fi întâlnit în limba franceză, română și alte limbi). Astfel, se dă preferință termenului „dizabilitate”, ca termen generic pentru toate cele trei niveluri – corp, individ şi societate. Dizabilitatea este un termen generic pentru afectări, limitări ale activităţii şi restricţii în participare; el denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali nefavorabili (de mediu şi personali). Starea de bine este un termen general care cuprinde întregul univers al domeniilor existenţei umane, inclusiv aspectele fizice, mintale şi sociale. Domenii de sănătate ale stării de bine: vederea, vorbirea, memoria etc. Alte domenii ale stării de bine: educaţia, locul de muncă, mediul etc. O stare de sănătate este nivelul de funcţionare în cadrul unui anumit domeniu de sănătate (zone ale existenţei).

8 în septembrie 2007, a fost publicată Clasificarea Internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii pentru copil şi tânăr (CIF-CA), CIF din 2001 neacoperind necesităţile de evaluare a funcţionării şi dizabilităţii copilului şi adolescentului. 8

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

În timpul procesului de revizuire în CIF, termenul de „handicap” a fost abandonat, în special, în limba engleză, limbă


O stare legată de sănătate este nivelul de funcţionare în cadrul unui anumit domeniu legat de sănătate al CIF. Condiţiile de sănătate reprezintă un termen generic care desemnează afecţiunile (acute sau cronice), tulburările, leziunile sau traumatismele. Aici pot fi incluse şi sarcina, îmbătrânirea, stresul, anomaliile congenitale sau predispunerile genetice. Condiţiile de sănătate sunt codificate cu ajutorul clasificării ICD-10. Afectarea este o pierdere sau o anormalitate (o deviere de la norma stabilită) a structurii corpului sau a unei funcţii fiziologice (inclusiv funcţiile mintale). NB! Este important de subliniat că CIF nu este nici într-un caz o clasificare a oamenilor, ci doar o clasificare a trăsăturilor de sănătate ale persoanelor în contextul situaţiilor individuale de viaţă ale acestora şi al efectelor mediului. Dizabilitatea este produsă de interacţiunea dintre trăsăturile de sănătate şi factorii contextuali. În CIF termenul de „persoană cu dizabilităţi mintale” este înlocuit cu „persoană cu o problemă de învăţare”. În CIF se folosesc termeni neutri sau pozitivi şi un limbaj foarte concret. Această abordare aduce problema de „salubrizare a termenilor”; oricum i-am spune unei dizabilităţi, ea continuă să existe, fie că i se aplică sau nu etichete. Problema nu este una lingvistică, ci de atitudine a altor indivizi şi a societăţii. Ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi de către Republica Moldova9 și adoptarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013)10 impun o serie de măsuri, pe care statul trebuie 9 10

să le întreprindă pentru a garanta drepturile persoanelor cu dizabilități. Pornind de la acest deziderat, putem remarca faptul că Republica Moldova a pornit un proces de reformare a sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, care porneşte, în primul rând, de la o nouă abordare a dizabilității, care, la rândul său, prescrie o serie de reforme la nivel central și local menite să pună în practică prevederile Convenției și ale Strategiei. Aplicarea unei noi metodologii de evaliare şi de stabilire a dizabilităţii se poate considera unul din primii paşi care trebuiesc întreprinşi. La acest moment am putea evidenţia urmatoare deziderate: De la abordarea persoanelor cu dizabilități din perspectiva limitărilor şi disfuncţiilor la abordarea acestora prin prisma Drepturilor Omului De la instituționalizarea și segregarea persoanelor cu dizabilități la asigurarea serviciilor de suport la nivel de comunitate pentru a facilita exercitarea drepturilor acestora De la repartizarea persoanelor cu dizabilități în servicii standard la planificarea individualizată a serviciilor în funcție de necesitățile persoanei De la axarea pe maladie și pe lipsa capacităților la fortificarea capacităţilor/ aptitudinilor prezente/restante

Pentru a înţelege mai bine de ce este esenţial ca printre primii paşi în reformarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi să fie schimbată metodologia de evaluare şi stabilire a dizabilităţii vom face o trecere în revistă a situaţiei actuale a acestui aspect în Republica Moldova.

prin Legea nr. 166 din 09.07.2010 prin Legea nr. 169 din 09.07.2010 REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

9


DETERMINAREA DIZABILITĂŢII ÎN REPUBLICA MOLDOVA Determinarea dizabilităţii la copii Conform situaţiei de la 31.12.2010, în Republica Moldova numărul copiilor cu dizabilităţi este de 15 100. Dinamica numărului copiilor cu dizabilităţi este în creştere începând cu 2006 (12 600 copii), în 2007 (12 700 copii), 2008 (14 100 copii), 2009 (15 200 copii), iar în 2010 se observă o uşoară descreştere al acestora, numărul copiilor cu dizabilităţi constituind 15 100 copii.

Instituția responsabilă de politicile de stabilire a dizabilităţii la copii este Ministerul Sănătăţii, Direcţia politici asistenţa medicală femeii, copilului şi grupurilor vulnerabile. Competența de executare a acestor politici aparține Consiliului Medical Consultativ (CMC), fiind stabilită prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 490 din 15.07.2010 privind Regulamentul Consiliului Medical Consultativ (CMC). Sarcina de bază a CMC Comun în cazul copiilor este ”efectuarea expertizei vitalităţii copiilor 0-18 ani în comun cu vice-

16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 2006

2007

Potrivit datelor Ministerului Sănătății, cele mai frecvente ”cauze de invaliditate” în rândul copiilor sunt: • malformațiile congenitale, deformații și anomalii cromozomiale (incidența 4,8 la 1000 de copii); • tulburările mentale și de comportament (incidența 4,0 la 1000 de copii, din care 2,8 - retard mental); • boli ale sistemului nervos (incidența 3,8 la 1000 de copii, din care 2,2 – paralizie cerebrală infantilă). 10

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

2008

2009

2010

directorul/specialistul principal în asistenţa medicală a mamei şi copilului”; CMC Comun determină gradul de severitate a invalidității și, de asemenea, recomandă instruire la domiciliu copiilor cu dizabilităţi. În scopul realizării Legii  nr. 499-XIV din 1 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni (Monitorul Oficial, 1999, nr.106-108, art. 512), precum şi optimizării asistenţei medicale şi    sociale acordate copiilor cu deficienţe severe  fizice  şi


psihice, Guvernul Republicii aproba HG nr. 1065 din 11.11.1999 cu privire la aprobarea Listei bolilor şi stărilor patologice care acordă copiilor până la vârsta de 18 ani dreptul la primirea statutului de copil-invalid şi alocaţiilor sociale de stat conform legislaţiei (Monitorul Oficial Nr. 128-129, 17.11.1999). Lista conţine un număr de 146 de diagnoze medicale împărţite în 19 categorii. Contestarea gradului de severitate a invalidității se face în baza unei cereri în formă scrisă din partea părinţilor sau a tutorelui la adresa Ministerului Sănătăţii. Cazurile de contestări sunt foarte rare, deoarece se încearcă soluţionarea dezacordului în unitatea sanitară teritorială. Ca urmare a stabilirii gradului de severitate a invalidității, părintele/tutorele copilului cu certificatul obținut de la CMC accesează prestații și servicii sociale. Întrucât CMC stabilește severitatea dizabilității la copil în baza diagnosticului medical, partea de evaluare privind încadrarea copilului cu dizabilități în sistemul educațional, este efectuată de către consultațiile medico-psihologo-pedagogice. La 24.01.1994, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Hotărârea nr. 42 cu privire la instituirea consultațiilor republicane și raionale (orășenești) medico-psiho-pedagogice pentru copii cu deficiențe fizice și mintale. Conform Regulamentului de funcționare a Consultației medico-psihologo-pedagogice (CMPP), aprobat de Ministerul Educației, coordonat cu Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, principalele competențe ale CMPP sunt: depistarea, examinarea și diagnosticarea complexă a ”copiilor cu deficiențe fizice și mintale” de la 1,5 ani până la 18 ani; recomandarea plasării diferențiate a ”copiilor cu deficiențe fizice și mintale” în unitățile speciale instructiv-educative și curative corespunzătoare; reexaminarea, confirmarea sau anula-

rea diagnosticului precedent (după necesitate) a copiilor, aflați în instituțiile instructiv-educative și curative; alegerea ”traseului pedagogic” optimal pentru fiecare ”copil cu deficiențe fizice și mintale”, determinarea și recomandarea condițiilor speciale pentru instruirea adecvată. CMPP, conform Hotărârii Guvernului nr. 42 din 24.01.1994, ar trebui să existe în fiecare raion/oraș, cu toate acestea doar 10 CMPP s-au dovedit a fi funcționale, din următoarele considerente: neasigurarea de către consiliile raionale și primării a localurilor necesare pentru activitatea CMPP, lipsa specialiștilor, lipsa de finanțare pentru angajarea specialiștilor necesari în cadrul CMPP. CMPP raionale sunt în jurisdicția direcțiilor raionale de învățământ.

Determinarea dizabilităţii la adulţi Evaluarea stării sănătății în vederea stabilirea dizabilității la adulți se efectuează la prima etapă de către Consiliului Medical Consultativ (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 490 din 15.07.2010). CMC decide asupra trimiterii pacientului la Consiliul de Expetiză Medicală a Vitalităţii (CEMV). Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii (în continuare CREMV) este unica instituţie de stat cu împuterniciri plenipotenţiare în domeniul expertizei medicale a vitalităţii. CREMV este centru metodic şi exercită funcţii organizatorice şi de control. Conform situaţiei de la 31.12.2010, în Republica Moldova numărul total al persoanelor cu dizabilităţi a constituit 179 100 (dintre care copii - 15 100), în creştere faţă de anul 2006 cu 11 600 persoane11. 11 Raportul Social, 2010, pag. 160, http://mpsfc.gov.md/file/rapoarte/RSA%202010%20final.pdf

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

11


Cota valorică a gradelor de invaliditate primară 9000 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 1000 0

Adresările pacienţilor la CEMV pentru efectuarea expertizei medicale primare a vitalităţii sunt în creştere până în 2009, iar în 2010 este mai mică cu 852 de cazuri faţă de 200912 şi mai mare cu 753 faţă de anul 2007.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 688 din 20.06.2006 cu privire la expertiza medicală a vitalităţii, capitolul X prevede modul de contestare a deciziilor adoptate de consiliile teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii. Schematic13, persoana parcurge următoarele etape: În urma analizei sistemului actual de determinare a dizabilității constatăm abor-

Raportul Social, 2010, pag. 165, http://mpsfc.gov.md/ file/rapoarte/RSA%202010%20final.pdf

13 conform procedurilor stabilite de Hotărîrea Guvernului nr. 688 din 20.06.2006 și Legii contenciosului administrativ

Gr.I Gr.II Gr. III

2007

2008

2009

2010

12

12

Contestarea gradului de invaliditate

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


darea preponderent medicală a dizabilității. Remarcăm că decizia privind încadrarea într-un grad de ”severitate” în cazul copiilor sau într-un ”grad de invaliditate” în cazul adulților este luată în exclusivitate de către medici din cadrul CMC și respectiv CEMV. Stabilirea gradului de ”severitate” și de ”invaliditate” se soldează cu accesul persoanelor cu dizabilități la prestații și alte beneficii sociale, fără a se pune accent suficient pe capacitățile, potențialul persoanei și pe recomandările de incluziune educațională, în câmpul muncii etc. Schimbarea metodologiei de determinare a dizabilității implică o serie de schimbări la nivelul mai multor sisteme: medical, educațional, de protecție socială, economic etc. Aceste schimbări sunt intercondiționate și necesită a fi bine planificate în timp la nivelul diferitor instituții ale statului implicate în procesul de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități. Din aceste considerente, în primul rând vor fi vizate instituțiile-cheie implicate nemijlocit în determinarea dizabilității și instituțiile care trebuie să asigure accesul persoanei cu dizabilități la serviciile generale, accesibile tuturor cetățenilor fără dizabilități.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

13


PROBLEME, SOLUŢII, OPTIUNI DE IMPLEMENTARE ŞI VIZIUNEA PRIVIND DETERMINAREA DIZABILITĂŢII ÎN REPUBLICA MOLDOVA Reieșind din analiza procedurilor de stabilire a dizabilității la copii și adulți și respectiv a carențelor metodologiei actuale, este indispensabilă revizuirea procedurilor de evaluare, atât la copii, cât și la adulți. În afară de instituțiile implicate nemijlocit în evaluare (CMC și CREMV), un rol nu mai puţin im-

calității serviciilor prestate beneficiarilor. Printre carențele majore menționăm: accesibilitate redusă a clădirilor unde sunt amplasate CMC și CEMV (pante și bare neadecvate, ascensoare înguste care nu permit accesul tuturor cărucioarelor, uși înguste, lipsa adaptării informaționale

portant îl au instituţiile-verigi de legătură între instituția de determinare a dizabilității și accesul persoanelor cu dizabilități la serviciile generale de care beneficiază persoanele fără dizabilități. De aceea, este foarte important să înţelegem cum va arăta atât sistemul de expertizare reformat, cât şi care sunt înstituţiile conexe şi importanţa acestora în reforma propriu-zisă.

a spațiului). Am asistat la situații când, datorită lipsei accesibilității, specialiştii sunt nevoiți să examineze beneficiarul afară, în automobil; condițiile de așteptare inadecvate pentru beneficiari (coridoare neîncălzite, amplasare în zone de primire a pacienților cu boli contagioase). Spre exemplu, oficiul CEMV sect. Centru – Chișinău este amplasat lângă cabinetul ftiziopulmonologic. Astfel persoanele afectate de tuberculoză așteaptă pe aceeași bancă cu persoane afectate de maladii oncologice cu imunitate scăzută, care sunt expuse riscului de infectare; insuficiența sau lipsa în unele cazuri a echipamentului pentru diagnosticarea cu precizie și în timp rezonabil a pacienților în cadrul CMC și CEMV. În cele mai multe raioane, specialiștii CMC și CEMV sunt nevoiți să direcţioneze beneficiarii către instituţiile specializate din Chişinău, pe motivul lipsei echipamentului necesar de diagnosticare în teritoriu/la locul expertizării. Beneficiarii cu sănătatea afectată grav de cele mai multe ori se află și în situaţie ma-

Probleme identificate în sistemul de determinare a dizabilităţii și opţiuni de soluţionare 1. Problema: Baza tehnico-materială precară a instituțiilor care sunt implicate în procesul de determinare a dizabilității (CMC și CEMV) Descrierea problemei Amplasarea, echiparea și starea actuală a încăperilor (oficiilor) în care activează specialiștii implicați în determinarea dizabilității au un impact negativ asupra 14

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


terială precară, astfel deplasarea la distanțe mai mari le creează dificultăți suplimentare; insuficiența sau lipsa în unele cazuri a echipamentului electronic (calculator, imprimantă/scaner, fax). În aceste condiții atât personalul CEMV, cât și beneficiarul suportă consecințele acestor lipsuri. Personalul medical alocă foarte mult timp pentru completarea manuală a diferitor fișe, formulare, în detrimentul timpului necesar pentru consultarea și evaluarea beneficiarilor. Lipsa echipamentului electronic se prezintă ca un impediment major și pentru crearea şi accesarea unei bazei unice de date a CREMV. Aceas-

Asigurarea CEMV teritoriale cu mobilier (set de bază: mese, scaune, dulap păstrare dosare, dulap haine) și echipament tehnic (calculator, imprimantă/scaner, fax) de primă necesitate. Se impune, de asemenea procurarea soft-ului și a server-ului pentru baza de date, sistemul automatizat de înregistrare și evidență a datelor, angajarea și instruirea unui administrator de rețea la CREMV, elaborarea formatului fișei electronice a beneficiarului, stocarea electronică a informației în baza de date plasată pe serverul CREMV. Dotarea CEMV cu mijloace adecvate de transport pentru deplasările în teritoriu (evaluarea complexă a beneficiarilor la domiciliu)

ta se soldează și cu consumul mare de timp pentru revederea și analiza evoluției fiecărui caz în parte în cazul beneficiarilor care se prezintă pentru re-expertizare; insuficiența mijloacelor de transport pentru efectuarea vizitelor la domiciliu în cazul beneficiarilor nedeplasabili.

cu capacitate de 8-9 locuri. Reorganizarea CEMV de nivel republican și a secției consultative CREMV în Consilii specializate de expertiză medico-socială de nivel republican de profil terapeutic, neuropsihiatric, chirurgical oncologic.

Pe lângă aceste probleme menționăm de asemenea lipsa unui CEMV în sectorul Buiucani și supra-încărcarea CEMV Rîșcani, cu efect direct asupra impedimentului accesului beneficiarilor la acest serviciu. Recomandări: Asigurarea accesibilității în cadrul CMC și CEMV prin construirea unor pante conforme standardelor de calitate și lărgirea ușilor de acces. Ajustarea, prin reparație, a încăperilor în care se efectuează evaluarea persoanelor. Fortificarea CMC raionale cu echipament minim necesar pentru diagnosticarea complexă a solicitanților la stabilirea dizabilității (încadrarea în ”grad de invaliditate”).

Utilizarea tehnologiilor informaționale este indispensabilă în reformarea sistemului de determinare a dizabilității. Acesta are drept avantaje: reducerea timpului necesar pentru completarea, verificarea și stocarea informației, asigurarea transparenței procedurilor de determinare a dizabilității, asigurarea unei comunicări eficiente între toate CEMV teritoriale și CREMV, accesul specialiștilor la informații de ultimă oră privind tendințele și metodologiile noi de determinare a dizabilității.

2. Problema: Lipsa criteriilor unice standardizate și a instrumentelor de evaluare a dizabilității la nivel național 2.1. Lipsa unor surse comprehensive de

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

15


referință pentru determinarea obiectivă a deficiențelor permanente (permanent impairment) – partea ”medicală” a evaluării 2. Descrierea problemei La momentul actual medicii experți din cadrul CEMV teritoriale se bazează în general pe două surse de referință în evaluarea deficiențelor permanente: - V. Serbin, T. Grejdian. Expertiza medicală a vitalității. Chișinău, 2006. - М.Б. Коробов. Справочник по медикосоциальной экспертизе, С. Петерсбург, 2005. Conform afirmațiilor experților, aceste surse nu sunt complete, întrucât nu reflectă multe stări cu care se confruntă în practica cotidiană. Această situație are consecințe negative asupra obiectivității aprecierii deficienței și respectiv încadrării într-un grad de invaliditate. Astfel, se vede necesară elaborarea unor Ghiduri autohtone de evaluare a Deficiențelor permanente, în baza experiențelor și Ghidurilor internaționale. Pentru soluționarea problemei este necesară elaborarea criteriilor de expertiză medico-socială la nivel național, înzestrarea CEMV cu Ghiduri moderne de evaluarea a deficiențelor permanente și organizarea unui curs de instruire a specialiștilor în aplicarea acestora.

4.

5.

6.

7.

1. Guides to the Evaluation of Perma-

Primele patru surse le considerăm ca cele mai valoroase surse de referință. Traducerea lor necesită permisiunea autorilor, o procedură îndelungată (traducerea în două direcții), fapt care poate fi prevăzut într-o perspectivă mai îndelungată. Am sugera, în grupurile de

nent Impairment, American Medical Association, Robert Rondinelli, 6th edition, 2007 (Ghid de evaluare a

lucru care vor elabora Ghiduri naționale, să fie incluse persoane care cunosc limba engleză și ar putea folosi aceste publicații doar ca punct

Referințe de bază recomandade:

16

3.

deficiențelor permanente. Asociația Americană a Medicilor, ediția a 6-a, 2007); Rehabilitation and health assessment. Applying ICF guidelines. E. Mpofu, T.Oakland, 2010 (Reabilitarea și evaluarea sănătății. Aplicarea ghidurilor CIF. E. Mpofu, T.Oakland, 2010); AMA Guide to the evaluation of Functional ability. Elizabeth Genovese, 2009 (Ghidul AMA de evaluare a abilităților funcționale, Elizabeth Genovese, 2009); Psychological aspects of functioning, disability and health. David Peterson, 2011, NY (Aspecte psihologice a funcționării, dizabilității ți sănătății, David Peterson, 2011, NY); Criteriu medico-psihosociale de încadrare în grad de dizabilităţi din 31/08/2007, Ministerul Muncii, Familie și Educații de Șanse (Romania); Criterii de evaluare medico-socială a dizabilității. Varianta lituaniană urmează a fi tradusă în limba romană; Коробов М.В. “Справочник по медико-социальной экспертизе”, 2010, V. Serbin, T. Grejdian. Expertiza medicală a vitalității. Chișinău, 2006.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


de reper. Această activitate ar putea fi efectuată în perioada 2012-2015. 2.2. Lipsa unor instrumente unice standardizate de determinare a dizabilității propriu-zise – abordarea holistică medico-socială cu estimarea limitărilor de activitate, restricțiilor de participare, analiza factorilor de mediu, factorilor facilitatori și celor de barieră, factorilor personali etc. Descrierea problemei Evaluarea și încadrarea într-un grad de dizabilitate nu este un scop în sine, ci trebuie să ducă la creșterea calității vieții persoanei, prin îmbunătățirea îngrijirii și intervențiilor personalizate cu scop recuperator și de facilitare a incluziunii sociale. Identificarea și aprecierea gradului de dizabilitate se fac prin raportare la CIF, OMS. Aceasta ia în considerare deficiența (afectarea), limitarea activității și restricțiile de participare socială ale persoanei respective. Prezența unei condiții de sănătate (boli, afecțiuni etc.) este o premiză, dar aceasta nu conduce obligatoriu la dizabilitate. Diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a argumenta încadrarea într-un ”grad de invaliditate”, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială. La evaluarea şi stabilirea eventualei dizabilităţi, alături de stabilirea gradului de disfuncționalitate a organismului, se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum şi factorii personali. La momentul actual, stabilirea deficiențelor permanente și a ”gradului de invaliditate” în majoritatea cazurilor, nu este

urmat de activități și recomandări clare de reabilitare, instruire vocațională, mecanisme de motivare a reîncadrării în câmpul muncii (atât din partea persoanei, cât și a potențialului angajator). Această situație, pe de o parte sporește an de an povara financiară a statului, iar pe de altă parte, nu oferă posibilități suficiente persoanei de ași realiza dreptul de participare, prin incluziunea socială, astfel, drepturile acestor persoane sunt limitate. Lipsa instituțiilor și serviciilor de reabilitare profesională, instruire vocațională, lipsa mecanismelor de motivare a angajatorilor de a accepta persoane cu dizabilități la un serviciu, lipsa locurilor de muncă se soldează cu ”lipsa de șanse egale pentru toți”, încălcarea drepturilor omului, sporirea cheltuielilor statului pentru întreținerea numărului sporit de persoane cu dizabilități. Soluționarea problemei rezidă în revizuirea modalității de evaluare a persoanei cu dizabilități și anume prin prisma evaluării medico-sociale și principiilor CIF. Astfel se impune necesitatea instruirii specialiștilor, procurării instrumentelor CIF. Aplicarea instrumentarului CIF trebuie implementat gradual. În continuare sunt listate cele mai importante materiale de referință pentru instruirea și implementarea treptată a instrumentelor CIF: clasificarea Internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, OMS (tradusă în română, 2004)14; fișele de evaluare CIF versiunea 2.1a (Checklists - Icf Checklist, Clinician form)15; manualul ”Measuring Health and Disability. Manual for WHO Disability Assessment Schedule”. WHODAS 2.0. 14 accesibilă în formă electronică http://whqlibdoc.who.int/ publications/2001/9241545429rum.pdf 15 accesibile în formă electronică http://www.education.edean.org/ pdf/Tool017.pdf

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

17


WHO, 2010 (cu Fișele de evaluare a dizabilității)16; seturile de categorii CIF (Core Sets)17. Aceste ”instrumente” de evaluare trebuie traduse și adaptate contextului naţional în colaborare cu specialiștii practicieni din domeniul evaluării vitalității, dar și cu implicarea experților din domeniul academic. Aceste surse de referință vor servi ca instrumente practice de evaluare, dar vor fi și subiecte de studiu în programele de instruire (USMF, Colegii medicale, Universitatea pedagogică etc.)

18 ani, contestarea gradului de severitate a invalidității se face în baza unei cereri în formă scrisă din partea părinţilor sau a tutorelui la adresa Ministerului Sănătăţii. Cazurile de contestări sunt foarte rare (aproepe inexistente), deoarece se încearcă soluţionarea dezacordului în unitatea sanitară teritorială. O procedură legală de contestare nu este prevăzută în Ordinul Ministerului Sănătății din 15.07.2010 ”Cu privire la Consiliile Medicale Consultative”. Recomandări

3. Problema: Carențele prevederilor privind descrierea procedurii de examinare a contestației ”gradului de invaliditate” Descrierea problemei Hotărârea Guvernului nr. 688 din 20.06.2006 nu prevede procedura clară de examinare a contestațiilor. Prevederile legale sunt de ordin general, deoarece indică doar termenii de contestare și organul ce examinează contestația. Regulamentul cu privire la activitatea Consiliului Superior Unit, adoptat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei la 29.01.2010, nu poate fi considerat un act juridic care ar reglementare clar procedura, modalitatea examinării contestațiilor, efectuarea reexpertizării în cazul contestațiilor deciziilor adoptate de Consiliul Medical de Expertiză Medicală a Vitalității de nivel republican. În textul regulamentului sunt incluse prevederi care lasă loc de interpretare ca de exemplu: ”expertizarea la insistența perseverentă a pacientului”; ”cazuri extrem de dificile”; ”evoluții paradoxale”. În cazul copiilor până la vârsta de accesibilă în formă electronică http://whqlibdoc. who.int/publications/2001/9241545429rum.pdf 17 accesibile în formă electronică http://www.education.edean.org/pdf/Tool017.pdf 16

18

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

Competențele actualului Consiliu Superior Unit să treacă în responsabilitatea unei Comisii, aflate în subordinea Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei pentru soluționarea contestațiilor la certificatele privind severitatea dizabilității și capacitatea de muncă. De îmbunătățit cadrul legal în ceea ce privește soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor privind severitatea dizabilității și capacității de muncă în care să fie expres prevăzută procedura examinării, termenul examinării, procedura efectuării reevaluării/reexpertizării persoanei; modelul deciziilor; termenul de atac în instanţe al deciziilor; procedura selectării specialiștilor care vor examina contestațiile ș.a. De unificat procedurile de contestare a invalidității în cazul adulților și în cazul copiilor. Argumente Legislația actuală, la acest capitol este vagă, necesită a fi îmbunătățită, conform standardelor stabilite în domeniul creației legisla-


tive. Prevederile legale urmează să fie clare, cu aplicabilitate uniformă, astfel încît să nu creeze confuzii şi probleme nici pentru cel care aplică prevederile respective și nici pentru cei în privința cărora sunt aplicate. Drept bune practici în domeniul contestațiilor vom face referire la experiența lituaniană și românească. În Lituania funcționează Comisia de Examinare și Soluționare a Litigiilor. În cazul în care persoana nu este de acord cu decizia de stabilire a gradului de dezabilitate și % capacității de muncă restantă, evaluată de oficiul teritorial central, aceasta contestă decizia la Comisie. Această structură este un organ independent, în subordinea Ministerului Securității Sociale și a Muncii din Lituania. Persoana are dreptul să conteste decizia Comisiei de Examinare și Soluționare a Litigiilor în instanța de judecată. În România, Conform Ordonanței de Urgență, Nr. 84 din 20.09. 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi (publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 22.09.2010) în structura Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale funcţionează Comisia Superioară, cu activitate decizională în soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare în grad şi tip de dizabilităţi, emise de comisiile de evaluare judeţene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Principalele atribuţii ale Comisiei

dizabilităţi, eliberate de comisiile de evaluare; b) stabilirea prin decizie a reevaluării persoanelor adulte cu dizabilităţi, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale sau în situaţia în care se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de dizabilităţi fără respectarea prevederilor legale. În exercitarea atribuţiilor sale, Comisia superioară emite decizii: (a) de încadrare în grad de dizabilităţi în sensul menţinerii sau modificării gradului şi tipului de dizabilităţi atestat prin certificatul emis de către comisiile de evaluare; (b) de anulare a încadrării în grad şi tip de dizabilităţi pentru persoanele adulte cu dizabilităţi supuse reevaluării. Modelul deciziilor se aprobă prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei superioare. Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în instanța de judecată, fiind scutite de taxa judiciară. Procedura reevaluării persoanelor cu dizabilităţi se stabileşte prin ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale. Reevaluarea se efectuează de o comisie de experţi din domeniul medicinii, din domeniul psihologiei şi din domeniul asistenţei sociale în termen

superioare sunt: a) soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare în grad şi tip de

de până la 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei sau de la data emiterii deciziei privind reevaluarea per-

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

19


soanelor adulte cu dizabilităţi. Specialiștii sunt selectați, prin tragere la sorți, dintr-o listă națională de specialişti, aprobată prin Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii. Specialiştii au acces la toate documentele medicale şi sociale aferente cazului. Reevaluarea persoanei se desfăşoară la sediul spitalului municipal/judeţean din unitatea administrativ-teritorială în care își are domiciliul persoana cu dizabilităţi, pe baza unui protocol încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu consiliul judeţean/local al sectoarelor municipiului Bucureşti. La finalul reevaluării, specialiştii întocmesc, în termen de 5 zile, un raport de reevaluare a persoanei, pe care îl înaintează Comisiei superioare. Specialiștilor li se asigură, din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cheltuieli de transport, diurnă şi cazare conform legii şi indemnizaţie zilnică în cuantum de 150 RON, pentru întreaga perioadă în care se realizează reevaluarea.

Opțiuni de implementare a recomandărilor: Opțiunea I: Crearea unei structuri la nivelul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei care va fi împuternicită să examineze și soluționeze litigiile apărute ca urmare a dezacordului cu decizia adoptată de Consiliul republican de expertiză medicală a vitalității (CNDDCM după reformă). Opțiunea II: A revizui și îmbunătăți structura, componența, procedura, prevederi20

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

le legale ce reglementează actualmente modul de soluționare a litigiilor la nivel republican/ superior, fără necesitatea creării unui organ în cadrul Ministerului Muncii, Protecției și Familiei. În atare situație, a decide procedura de contestare a gradului de dezabilitate, în cazul copiilor minori. Pentru implementare este necesar de: elaborat un nou Regulament de organizare și funcționare a CREMV (CNDDCM după reformă); elaborat Regulamentul Comisiei pentru soluționarea contestațiilor la certificatele privind severitatea dizabilității și capacitatea de muncă în care să fie expres prevăzută procedura examinării, termenul examinării, procedura efectuării reevaluării/reexpertizării persoanei; modelul deciziilor; termenul de atac al deciziilor; procedura selectării specialiștilor care vor examina contestațiile ș.a. Urmează să se țină cont și de procedura contestării gradului de dezabilitate și în situația copiilor; abrogată Hotărârea Guvernului nr. 688 din 10.06.2006 cu modificările ulterioare cu privire la expertiza medicală a vitalităţii.

4. Problema: Lipsa criteriilor de determinare a capacității de muncă Descrierea problemei Accesul limitat pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi se soldează cu dependența acestora de prestațiile sociale mici, sărăcia și excluderea socială. Aceasta situație se datorează mai multor factori precum: lipsa


unor prevederi legale care să stimuleze angajarea persoanelor cu dizabilități, lipsa serviciilor de reabilitare profesională, lipsa locurilor de muncă (decalajul foarte mare dintre cerere și ofertă pe piața muncii), lipsa specialiștilor responsabili de elaborarea recomandărilor de reabilitare profesională și încadrare în câmpul muncii, precum și lipsa instrumentelor standardizate de evaluare a capacității de muncă. Ordinul comun al MPSFC şi MS Nr. 30/99 din 15 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Recomandărilor de muncă în diverse limitări funcţionale la persoanele cu dizabilităţi este un succes în domeniu. În acelaşi timp, recomandările, așa cum se regăsesc în ”certificatul de invaliditate” nu contribuie nici pe departe la accesul pe piaţa muncii a persoanelor. De multe ori, acestea conduc la concedierea persoanei. Recomandările de muncă în diverse limitări funcţionale constituie doar o etapă, dar nu înlocuiesc evaluarea capacităţii de muncă a persoanei. De cele mai multe ori unei persoane încadrate în gradul I sau II de invaliditate i se prescrie contraindicată munca. De aici, accesul pe piaţa muncii i se restricţionează definitiv.

Pe de o parte, în ”certificatul de invaliditate”, persoanei îi este prescrisă ”munca contraindicată”, pe de altă parte, angajatorul evită să angajeze aceste persoane, deoarece fie necesită acomodarea locului de muncă (cheltuieli suplimentare), fie are nevoie de asistenţă la locul de muncă. Conform articolului 23 al Legii nr. 102-XV din 13.03.2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă angajatorii dispun de un stimul suplimentar pentru a angaja absolvenţi cu dizabilităţi în mărimea unui salariu minim plătit angajatorului timp de 18 luni. Condiţia este ca absolventul să fi urmat studiile de la buget. Legea acoperă un segment îngust de tineri, deoarece lipsa adaptărilor arhitecturale, precum şi a dezvoltării insuficiente a învăţămîntului incluziv face ca doar un număr redus de tineri să fie admişi la studii în general. Hotărârea de Guvern Nr. 862 din 14.07.2003 pentru aprobarea procedurilor privind accesul la măsurile de ocupare a forţei de muncă stipulează clar că şomerii includ următoarele categorii de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă: persoane provenite din

Plasarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi 2007-2009 Categoria 2007 Au apelat Plasați in la servicii cîmpul muncii Invalizi de gradul III 448 102 Invalizi de gradul I si II 170 * * nu se duce evidenţa Sursa: Raport Social Anual 2009, MMPSF

2008 Au apelat Plasați in la servicii cîmpul muncii 398 114 187 *

2009 Au apelat Plasați in la servicii cîmpul muncii 711 81 191 *

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

21


muncă, inclusiv invalizii apţi pentru prestarea unei muncii. CEMV de regulă, prescrie doar pentru ”gradul III de invaliditate” recomandări de muncă, astfel persoana cu dizabilităţi nu poate fi încadrată în serviciile oficiilor forței de muncă ca persoană în căutarea unui loc de muncă şi respectiv are îngrădit accesul pe piaţa muncii. Din discuţiile cu reprezentanţii CREMV şi CEMV sect. Ciocana al capitalei se remarcă că în ultimul timp parvin adresări ale persoanelor de a le fi retras sau micşorat ”gradul de invaliditate” pe motiv că există riscul de concediere din partea angajatorului. Recomandări Elaborarea unei metodologii de determinare a capacității de muncă în baza criteriilor: a) Medicale; b) Funcţionale; c) Profesionale; d) altor parametri ce afectează posibilitatea de acces pe piața muncii a persoanei.

22

Criteriul funcţional este evaluat în baza disfuncţiei persoanei şi va reflecta numărul de ore lucrate zilnic, respectiv numărul de zile. Aplicarea criteriul funcţional relevă faptul că gradul de dizabilitate nu este întotdeauna proporţional legat de un anumit procentaj al capacității de muncă. Criteriul profesional precum şi alţi parametri ce afectează posibilitatea de acces pe piața muncii vor ţine cont de nivelul de studii al persoanei, vârstă, specialitatea sau meseria profesată anterior, posibilitatea sau imposibilitatea utilizării calificărilor într-un anumit domeniu, lipsa specialității etc.

Criteriul medical este evaluat în baza stării de sănătate a persoanei şi a maladiei ce afectează vitalitatea. Pentru diferite forme nozologice, cât şi manifestări ale acestor forme va fi determinat un anumit procentaj al capacității de muncă (capacitatea de muncă de bază). Aceasta va fi stabilită conform unui tabel care va încadra disfuncţia persoanei drept urmare a diverselor forme de maladii într-o limită anumită de procentaj. Pentru mai multe maladii sau leziuni care rezultă din tul-

Instruirea a câte unui specialist din cadrul CEMV în aplicarea noii metodologii de determinarea capacității de muncă; Constituirea serviciilor de reabilitare profesională (cu specializare pentru dizabilități locomotorii, senzoriale, psiho-neurologice); Instituirea unei subdiviziuni aparte în cadrul AOFM sectoriale din mun. Chișinău, care să se ocupe de asistarea persoanelor cu dizabilităţi la angajarea în câmpul muncii, dat fiind faptul că numărul persoanelor din Chişinău este unul net superior celui din raioane; Angajarea sau reprofilarea unui specialist din cadrul AOFM raionale, responsabil pe asistența persoanelor cu dizabilităţi la angajarea în câmpul muncii. În competența AOFM ar trebui să fie

burări funcţionale, ce duc la întreruperea activităţii de bază, se practică înmulțirea cu un anumit coeficient.

identificarea locului de muncă pentru persoana cu dizabilităţi în colaborare cu angajatorul și suportarea cheltuielilor

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


pentru acomodarea rezonabilă a locului de muncă, în caz de necesitate; Elaborarea cadrului normativ privind funcționarea întreprinderilor sociale; Elaborarea și adoptarea politicilor fiscale de stimulare a angajatorului pentru încadrarea în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilități. Surse de referință pentru elaborarea metodologiei de determinare a capacității de muncă: Legea din 25.03.2005 privind criteriile de determinare a capacității de muncă din Lituania Procedurile din 19.11.2003 de examinare a persoanelor cu dizabilități la Comisia Medicală de Stat pentru examinarea Capacităţii de Muncă și Sănătății a Letoniei Occupational Therapy and Physical Dysfunction: principles, skills and practice (Terapia ocupațională și disfuncțiile: principii, abilități și practici, Ediția V) Assessing Disability in Europe, Council of Europe, 2003 (Evaluarea dizabilității în Europa, Consiliul Europei, 2003).

5. Problema: Lipsa programelor și planurilor de instruire continuă a specialiștilor implicați în determinarea dizabilității prin prisma CIF Descrierea problemei Instruirea specialiștilor în domeniul utilizării noilor metodologii este o precondiție a realizării reformei. Până în prezent, doar aproximativ 300 medici de familie (din cei cir-

ca 2000 care activează) și circa 100 asistente medicale din Republica Moldova, în cadrul instruirilor la USMF ”N.Testemițanu” - Catedra Medicină de familie și la Colegiul Național de Medicină și Farmacie din Chișinău, au făcut cunoștință cu principiile generale și conținutul CIF. Instrumentele de aplicare CIF în practică sunt în general necunoscute în Republica Moldova. Aceste instrumente nu sunt ușor accesibile din cauză că lipsește traducerea în limba română și rusă fiind disponibile doar versiunile în limbile engleză şi franceză. Experții din cadrul CEMV și CREMV nu au beneficiat încă de instruiri cu privire la CIF și aplicabilitatea instrumentarului CIF. La fel nu este prevăzută formarea continuă a diferitor specialiști care activează în domeniul determinării dizabilității și protecției sociale a persoanelor cu dizabilități. Recomandări de soluționare a problemei Instruirea specialiștilor implicați în determinarea dizabilității și formarea de noi specialiști în cadrul instituțiilor universitare și colegiilor cu profil medical, social şi educațional; Colaborarea cu instituții internaționale care au drept obiect de studiu determinarea dizabilității în vederea formării specialiștilor care activează în domeniu. Aceasta presupune schimb de experiență, vizite de studiu, mobilități și diseminare de informații şi bune practici etc.; Conceperea curriculumului și a programei analitice pentru instruirile în domeniul determinării dizabilității, elaborarea suportului de curs; Organizarea instruirilor cu grupuri de specialiști în teritoriu.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

23


Cu privire la modalitatea de instruire, pot fi luate în consideraţie următoarele etape: 2011- 2012 - Formarea de formatori; 2012 - Formarea tuturor specialiștilor implicați în determinarea dizabilității și capacității de muncă; 2013 - Formarea specialiștilor din sfera medicală, educațională, socială care vor activa în domeniul dizabilității.

6. Problema: Predominarea modelelor ierarhice de comunicare specialist beneficiar Descrierea problemei În procesul de expertizare a vitalității s-a remarcat utilizarea terminologiei sofisticate și preponderent medicale a personalului în comunicarea cu beneficiarii. De asemenea, s-a observat explicarea insuficientă de către experți a procesului de desfășurare a activității de evaluare, a impactului, beneficiilor sau riscurilor identificate pentru beneficiar. Persoanele cele mai vulnerabile sunt cele cu capacitate de înțelegere redusă sau persoanele care nu pot comunica. Acestea sunt excluse din start din procesul de decizie, activitatea de evaluare este desfășurată cu însoțitorul persoanei, iar persoana nu mai are drept de alegere, decizie și nu îi este prezentată decizia (recomandări, servicii accesibile, beneficiile financiare) la nivelul ei de înțelegere. Recomandări de soluționare a problemei: Abordarea persoanei cu dizabilități din perspectiva drepturilor omului impun revizuirea atitudinii față de beneficiar și acordarea unei poziții de partener în echipa de expertizare și evaluare. Prin urmare, se impune specialiștilor 24

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

implicați în determinarea dizabilității: Informarea beneficiarului cu privire la procesul de evaluare și a recomandărilor cu privire la beneficiile sociale, riscurile nerespectării unor recomandări, serviciile accesibile, etc; Folosirea unui limbaj accesibil în general și în special în cazul persoanelor cu dificultăți severe de învățare, de înțelegere sau cu probleme de comunicare; Formarea specialiștilor CEMV (CDDCM), CMC, SPAE cu privire la sistemele alternative de comunicare; Accesibilizarea informațională a spațiului instituțiilor menționate (simboluri, pictograme, programe și calendare vizuale), astfel încât suportul vizual să însoțească informațiile prezentate în alb – negru. Argumente: Ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități de către Republica Moldova18; Legea cu privire la drepturile și obligațiile pacientului19.

7. Problema: Abordarea preponderent medicală a dizabilității Descrierea problemei Modelul tradiţional medical (de la etiologie – la patogenie – la manifestări clinice) de abordare a persoanei cu dizabilități este ina se vedea definiția comunicării, care certifică includerea în termenul de comunicare a sistemelor alternative și augmentative - art. 9 (1b), art.21 (integral) 19 nr. 263 din 27.10.2005 (a se vedea art. 11) 18


suficient în evaluarea medico-socială a pacientului cu probleme complexe. Modelul medical consideră dizabilitatea ca o problemă a persoanei, cauzată direct de boală, traumă sau altă stare de sănătate care necesită îngrijire medicală, oferită ca tratament individual de către profesionişti. Folosirea Clasificării Internaționale a Maladiilor - Ediția a 10-a (CIM 10, OMS) oferă doar denumirea maladiei și un cod al ei. Diagnosticul bolii nu este însă suficient pentru stabilirea serviciilor și pentru planificarea activităților de management a pacientului. Clasificările Internaţionale ale funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii (CIF şi CIF-CA, OMS) pun accent pe participare şi funcţia păstrată, nu pe incapacitate şi restricţie, ţin cont de factorii de mediu, cuprind domenii de sănătate şi domenii asociate sănătăţii. CIF oferă instrumentarul de evaluare a activității și restricției participării, factorilor facilitatori și de barieră ale mediului. CIF și CIF-CA completează CIM 10 cu instrumentele de evaluare a funcțiilor și structurilor, activității și participării, factorilor de mediu și celor individuali. Legea nr. 169 din 09.07.2010 pentru aprobarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010– 2013) prevede: elaborarea şi aprobarea unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasificării internaţionale a funcţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii (punctul 18); reorganizarea structurii şi a modului de funcţionare a Centrului Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii

(CREMV) şi a subdiviziunilor teritoriale în Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă cu subdiviziunile teritoriale respective. CNDDCM, va determina  atât dizabilitatea la copii, cât şi dizabilitatea, şi capacitatea de muncă la adulţi (punctul 20.1). În vederea implementării acestor prevederi constatăm că componența actuală de personal a CMC și CEMV nu este suficientă și nici pregătită pentru determinarea dizabilității conform principiilor CIF. În același timp condițiile actuale ale CEMV teritoriale și fluxul mare de beneficiari pe zi, în special pentru re-expertizare, riscă să facă și mai defectuoasă evaluarea, cu impact negativ asupra calității serviciilor prestate și respectiv a beneficiarilor. Propuneri de soluționare a problemei În vederea găsirii unei soluții optime de realizare a prevederilor Legii nr. 169 (punctele 18 și 20.1) au fost analizate mai multe opțiuni privind implicarea diferitor structuri în realizarea părții sociale în evaluarea persoanei cu dizabilități: 1. realizarea anchetei sociale a persoanei cu dizabilități de către un asistent social din cadrul structurii teritoriale de asistență socială; 2. realizarea evaluării complexe, inclusiv sociale a copilului cu dizabilități (vârstă 0-5 ani) de către serviciile teritoriale de intervenție timpurie; 3. realizarea evaluării sociale complexe, inclusiv sociale a copilului cu dizabilități (vârstă ≥5 -18 ani) de către

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

25


serviciile teritoriale psiho-pedagogice și de suport educațional. În toate aceste cazuri, evaluarea socială cu recomandările ce țin de accesarea diferitor servicii din teritoriu ar facilita determinarea dizabilității de către specialiștii CEMV. Cu toate acestea trebuie menționat faptul, că serviciile de intervenție timpurie și respectiv psiho-pedagogice și de suport educațional încă nu există. În același timp asistenții sociali din cadrul structurilor teritoriale de asistență socială sunt suprasolicitați și le revine un număr foarte mare de beneficiari în asistență. În aceste condiții, soluția optimă pare a fi fortificarea CEMV pentru a face față noilor cerințe. Astfel, pe lângă personalul medical este necesară angajarea unităților de personal din domeniul social. În scopul oferirii unor servicii calitative de evaluare, în vederea implementării noilor modalități de determinare a dizabilității, CEMV (CDDCM după reformă) ar trebui să dispună de o echipă multidisciplinară (medico-socială) formată din următorii specialiști: 3 Medici experți (unul cu funcția de Președintele CDDCM), Psiholog/asistent social, Psihopedagog (pentru expertizarea copiilor). Respectiv poate fi solicitată implicarea altor specialiști la solicitare în funcție de cazurile expertizate, angajați prin cumul, care vor fi remunerați din bugetul CDDCM, conform numărului de ore prestate. Asistentul social de la locul de trai al pacientului va întocmi ancheta socială pentru a fi prezentată la CDDCM. Odată cu eliberarea certificatului de încadrare în dizabilitate, CDDCM va elabora programul individual de reabi26

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

litare şi incluziune socială a persoanei cu dizabilități. Programul individual de reabilitare şi incluziune socială se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice. Se vede oportună, de asemenea, revederea Orarului săptămânal de activitate al CNDDCM: o zi – evaluarea copiilor, 3 zile – evaluarea adulților, 1 zi – evaluarea la domiciliu. În vederea eficientizării lucrului cu beneficiarii care se prezintă pentru ”reexpertizare”, de revizuit termenii de reexpertizare pentru anumite categorii de deficiențe.


LEGĂTURA DINTRE CDDCM ȘI ALTE SERVICII DE INCLUZIUNE SOCIALĂ În vederea facilitării determinării dizabilității de către instituția responsabilă este necesară colaborarea acesteia cu serviciile din teritoriu în vederea consilierii beneficiarului și prescrierii recomandărilor în dependență de vârstă, dizabilitate, necesități etc. Din această perspectivă se impun a fi create și/sau dezvoltate diferite servicii care ar asigura implementarea recomandărilor instituției de determinare a dizabilității, contribuind astfel la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Printre cele mai importante considerăm a fi serviciul de intervenție timpurie, serviciul de suport psihopedagogic și asistența educațională, centrele de reabilitare profesională, serviciile de suport (asistent personal, cadru didactic de sprijin, echipe mobile, centre de zi etc.) A. Servicii de intervenție timpurie Serviciile de intervenţie timpurie în copilărie (ITC) sunt instituite pentru a soluţiona nevoile de dezvoltare a copilului de la naştere până la vârsta de 3 (5) ani, în cazul în care acesta prezintă tulburări de dezvoltare fizică, cognitivă, neuropsihică, a comunicării, sferei emoţionale, sociale, de adaptare sau în cazul când el are o stare de sănătate cu un grad înalt de risc de manifestare a acestor tulburări.20 Deşi fiecare dizabilitate în parte se întâlneşte rar, luate împreună, ele afectează circa 10% din copii şi constituie un compartiment 20 American Academy of Pediatrics, Committee on Children with Disabilities, 2001; BAILEY, D.B, 2004; Мухамед Рахимов, Р.Ж., 2003.

important al pediatriei practice. OMS a estimat în ţările dezvoltate incidenţa inadaptabilităţii la 10%, dar cifrele sunt subestimate, alte surse prezintă o incidenţă şi mai înaltă, în special, în ţările în curs de dezvoltare. Afecţiunile cronice se întâlnesc la circa 30% din copii, dizabilităţile severe fiind mai rare, dar cu un impact mai important asupra vieţii copilului şi familiei21. Prevalenţa reală a întârzierilor în dezvoltare a sugarului şi copilului mic nu este bine cunoscută, dar cca 20% copii de vârstă preşcolară şi şcolară necesită servicii educaţionale speciale semnificative22. Dificultăţile copiilor cu dizabilităţi impun modalităţi organizate şi sistematizate de intervenţie psiho-pedagogică şi medicală care ar fi centrate nu atât pe starea critică, cât pe ceea ce reprezintă potenţialul restant sau poate nevalorificat al copilului. În acest context, o importanţă deosebită o are intervenţia timpurie, care se dovedeşte a fi eficientă atât la prevenirea dizabilităților severe prin stimularea dezvoltării, la prevenirea complicaţiilor, cât şi la diminuarea impactului psihologic negativ asupra părinţilor, fraţilor şi surorilor, rudelor. De asemenea, ele constituie o modalitate eficientă de prevenire a abandonului şi de instituţionalizare a copilului. Programele de intervenţie timpurie îşi propun să depisteze cât mai precoce întârzierile de dezvoltare, pentru a le putea corecta optimal şi, de asemenea, a preveni agravarea 21 22

UNICEF, 2001, 2004 Guralnick, M. J., Albertini, G., 2005

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

27


lor. Menirea acestor programe este de a-l ajuta pe copil în realizarea cât mai eficientă a potenţialului său cognitiv, socio-afectiv, de comunicare, de adaptare, de dezvoltare fizică, prin acordarea serviciilor necesare. În Europa de Vest, SUA, Canada şi în multe alte ţări dezvoltate, copiii de la 0 la 3 ani pot beneficia de programe de intervenţie timpurie, în funcţie de starea lor de sănătate. După vârsta de 3 ani se recomandă continuarea activităţilor de educaţie specială, însă în cadrul altor programe, corespunzător cu vârsta şi starea copilului. În Republica Moldova sunt deja testate și utilizate câteva metode de evaluare a copilului cu dizabilități sau cu risc sporit. Printre acestea Testul Bayley, Testul DAYC, Evaluarea Funcţiei Motorii Grosiere la copii (GMFM), Sistemul de Clasificare a Funcţiei Motorii Grosiere (GMFCS). Evaluarea pediatrică a dizabilităţii PEDI şi altele. Drept recomandări privind serviciile de intervenție timpurie se propune ca: serviciile de intervenție timpurie să fie instituite în cadrul CMF raionale și AMT municipale sau procurate de la prestatori publici sau privați acreditați; serviciile de intervenție timpurie să fie axate pe: detectarea timpurie a problemelor de dezvoltare la copil, abilitarea și reabilitarea copilului, instruirea părinților/reprezentantului legal/tutorelui copilului; echipa de bază de intervenție timpurie să fie consitută din: La nivel raional: 1. Pediatru de dezvoltare cu funcția de șef al echipei 28

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

2. Psiholog - 1 3. Logoped (specialist în comunicare timpurie) - 1 4. Kinetoterapeut - 1   La nivel  regional: 1. Pediatru social (pediatru de dezvoltare)  cu funcția de șef al echipei 2. Psiholog - 1 3. Logoped (specialist în comunicare timpurie) - 1 4. Kinetoterapeut – 1 5. Terapeut ocupațional - 1 6. Neurolog pediatru 1 7. Asistent social - 1 În vederea distribuirii uniforme a serviciilor la nivel național, ar fi oportună instituirea a 3 servicii de intervenție timpurie consultative regionale: Nord, Sud, Centru și 32 raionale + 5 municipale. Din punct de vedere legal este necesară elaborarea unui act normativ, care ar stipula criteriile de eligibilitate şi componentele serviciilor de intervenţie timpurie, modul de organizare și funcționare a acestora, precum și responsabilităţile corespunzătoare ale sistemului de sănătate şi de asistenţă socială în ce privește costurile şi finanțarea acestora. B: Serviciul psiho-pedagogic și de asistență educațională (SPAE) Reieșind din necesitatea de a institui o verigă de legătură între CDDCM și serviciile educaționale din teritoriu, considerăm oportună revizuirea competențelor Consultației republicane medico-psihologo-pedagogică (CRMPP) și transformarea acesteia întrun Serviciu psiho-pedagogic și de asistență educațională. În acest context propunem:


Atribuirea CRMPP de noi competențe, cele mai importante fiind: studierea științifică a Cerinţelor Educaţionale Speciale (CES); elaborarea de curriculum –uri adaptate pentru copii cu CES; validarea instrumentelor de evaluare a CES; elaborare metodologiilor şi instrumentelor de lucru în domeniul Educaţiei Incluzive; elaborarea materialelor metodologice de suport pentru cadrele didactice, inclusiv cadrele didactice de sprijin în lucrul cu copiii cu CES; participarea la elaborarea materialelor de suport, manualelor şi altor materiale didactice în sprijinul Educaţiei incluzive în colaborare cu specialiștii Ministerului Educației; instruirea şi recalificarea specialiștilor care lucrează cu copiii cu CES; stabilirea criteriilor de acordare a serviciilor de suport copiilor cu CES în unităţile generale de învăţământ. Transformarea CMPP de nivel raional în serviciu psiho-pedagogic şi asistenţă educaţională (SPAE) cu principalele funcţii: stabilirea Cerinţelor Educaţionale Speciale (CES) la copiii cu probleme de învăţare, inclusiv la copii cu dizabilități;

elaborarea recomandărilor pentru învățător/cadru didactic de sprijin în vederea elaborării Planului educațional individualizat (PEI); verificarea implementării PEI în școlile din teritoriu; colaborarea cu instituțiile școlare de toate tipurile și nivelurile în vederea incluziunii copiilor cu CES în sistemul educațional; reevaluarea anuală a copiilor cu CES, pentru a măsura progresul şi evoluţia fiecărui copil şi pentru a urmări dinamica potenţialului de dezvoltare şi învăţare a copilului. Reieșind din aceste competențe, este necesară o revizuire a personalului actualelor CMPP, a numărului de specialiști în componența serviciului și calificările acestora. Serviciul SPAE ar fi necesar să aibă în componenţa sa: un psiholog, un psihopedagog, un logoped, un specialist în limbaj mimicogestual şi braille, un pedagog social și consultanți de alte calificări în caz de necesitate. Ministerul Educației urmează să stabilească componența echipei SPAE din perspectiva noilor atribuții și în contextul reformei învățământului și a celei de reformare a sistemului rezidențial de îngrijire a copilului.

Notă: CES se divizează în următoarele categorii: intelectuale; cognitive (ex. atenţia, memoria, percepţia vizuală sau auditivă); emoționale și comportamentale, inclusiv de socializare; de limbaj

1) de abrogat Hotărârea Guvernului nr. 42 din 24.01.1994 cu privire la instituirea Consultaţiilor republicane şi raionale (orăşeneşti) medico - psiho-pedagogice pentru copiii cu deficienţe fizice şi mintale;

şi comunicare, senzoriale (ex. auz, văz); locomotorii; somatice şi neurologice; combinate sau complexe.

2) de elaborat un Regulament nou de funcționare a CMPP reformată în Centru metodologic SPAE și SPAE raionale.

Din punct de vedere legal este necesar:

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

29


3) de revizuit Regulamentul de funcționare a CMPP aprobat de Ministerul Educației. 4) de revizuit Codul educației C. Structura teritorială de asistență socială Structura teritorială de asistență socială are menirea de a asigura prestarea diferitor servicii de asistență socială în dependență de necesitățile persoanei, identificate în urma evaluării situației acesteia. Prezentăm mai jos o schemă de servicii, care ar trebui să fie accesibile persoanelor cu dizabilități în vederea asigurării incluziunii sociale a acestora23.

În Republica Moldova există doar câteva tipuri de servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilități: îngrijire la domiciliu, centre de zi, aziluri, centre de plasament, centre de reabilitare, centre mixte și instituții de specializare înaltă și de tip rezidențial. Serviciile de suport și cele specializate sunt în curs de dezvoltare, fiind pilotate de unii prestatori privați în parteneriat cu autoritățile publice locale. Se impune, astfel, o diversificare a serviciilor de suport și a serviciilor specializate (de tipul: intervenție timpurie, cadru didactic de sprijin, asistent personal, servicii 23 Diana Chiriacescu, „Shifting the Paradigm in Social Service Provision: Making Quality Services Accessible for People with Disabilities in South East Europe”, Handicap International, Sarajevo, 2008. 30

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

de respiro, unități protejate, echipe mobile, adaptarea locuinței etc.) de către structurile de asistență socială și asigurarea durabilității acestor servicii. Este absolut necesar ca Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Ministerul Finanțelor să elaboreze și să implementeze un mecanism de redirecționare a fondurilor de la instituțiile rezidențiale reformate sau închise către serviciile comunitare alternative (aplicarea principiului ”banii urmează beneficiarul”). În caz contrar, statul nu va fi capabil să susțină financiar concomitent atât sistemul rezidențial, cât şi cel comunitar. În ceea ce privește prestațiile de asigurări sociale pentru persoanele cu dizabilități, este necesară revizuirea și echivalarea acestora în concordanță cu noile grade de severitate a dizabilității și cu procentul capacității de muncă. Conform CIF, dizabilitatea este: ușoară (5-24%) – care ar corespunde actualului grad de invaliditate III medie (moderată) (25-49%) – care ar corespunde parțial actualului grad de invaliditate II gravă (50-95%) și extrem de gravă sau totală (96-100%) – care ar corespunde parțial actualului grad de invaliditate I și respectiv II; această delimitare (gravă și extrem de gravă) este importantă în vederea acordării serviciilor de suport special continuu unui grup foarte bine definit de beneficiari. Din punct de vedere financiar, la momentul actual, Republica Moldova nu-și permite încadrarea persoanelor cu funcționalitatea mai mică de 50% în categoria ”grav”, care ar corespunde actualului grad de invaliditate I.


Astfel este necesară stabilirea rezonabilă a categoriilor de dizabilitate, întrucît sunt direct corelate cu prestațiile sociale. D. Servicii de reabilitare profesională Constituirea serviciilor de reabilitare profesională este o condiţie de bază pentru determinarea eficientă a capacității de muncă și în asigurarea accesului pe piaţa muncii pentru persoanele cu dizabilităţi. În baza experienței internaționale, constatăm că centrele de reabilitare profesională îşi sporesc eficienţa atunci când pot oferi şi reabilitare medicală. În procesul de instruire pe o anume specialitate sau de redobândire a abilităţilor ocupaţiei precedente poate apărea necesitatea reabilitării funcţionale a anumitor părţi ale corpului. În astfel de situaţii posibilitatea de a oferi în cadrul instituţiei de reabilitare profesională şi servicii de reabilitare medicală sporeşte eficienţa instruirii. Dacă serviciile sunt separate atunci, persoana beneficiară va urma la necesitate atât cursuri de reabilitare medicală în instituţii medicale, cât şi reabilitare profesională în centrele respective sau în Centrele de instruire ale ANOFM. La etapa iniţială este nevoie de cel puţin 3 centre de reabilitare profesională specializate pe categorii de dizabilitate: locomotorie, senzorială şi psiho-neurologică.

Reabilitare profesională pentru persoane cu dizabilități locomotorii Centrului Republican Experimental de Protezare, Ortopedie şi Reabilitare, mun. Chişinău (CREPOR), propunem să i se atribuie competența de reabilitare medicoprofesională pentru persoane cu dizabilități ale aparatului locomotor. Specialişti implicați: terapeut, neuropatolog, kinetoterapeut, logoped, psiholog, lucrător social, profesori de meserii, manageri de caz, manageri pe angajare în câmpul muncii. Este necesară instruirea specialiștilor în reabilitare medico-profesională.

CREPOR asigură populaţia Republicii Moldova cu articole de protezare, ortopedie (proteze, orteze, corsaje, pansamente, încălţăminte ortopedică specială, cârje, bastoane etc.) şi mijloace de locomoţie. Conform Hotărârii Guvernului RM nr. 87 din 31.01.2002 cu privire la extinderea funcţiilor şi eficientizarea activităţii Centrului Republican Experimental Protezare Ortopedie şi Reabilitare, instituției i se atribuie și reabilitarea medicală a tuturor veteranilor de război. Actualmente, la evidenţa CREPOR se află 82 572 de pacienţi, cu diverse afecţiuni ale aparatului locomotor, precum şi veterani de război. Ținând cont de baza tehnico-materială a instituției și calificările specialiștilor care activează în domeniul diagnosticării, protezării și reabilitării, considerăm că CREPOR este cea mai potrivită instituție capabilă de reabilitarea medico-profesională a persoanelor cu dizabilități locomotorii. Recomandăm, de asemenea: lărgirea spectrului de servicii incluzând şi copiii cu dizabilități locomotorii;

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

31


oferirea cu titlu de „împrumut” a unor mijloacelor tehnice cum ar fi: fotolii rulante, verticalizatoare, etc. Astfel ar putea fi sporită cost-eficiența serviciilor (utilajelor), dar și calitatea monitorizării folosirii acestor utilaje. În acest context, este necesară completarea HG nr. 87 din 31.01.2002.

Reabilitare profesională pentru persoane cu dizabilităţi senzoriale. Opţiunea I Societatea Orbilor din Moldova are în subordine 6 întreprinderi, în care activează cu precădere persoane cu dizabilităţi de vedere. În acelaşi timp, Asociaţia Surzilor din Moldova, la fel are în subordine 6 întreprinderi. Mulţi tineri cu dizabilităţi de vedere şi auz, își formează abilităţi de muncă pentru un şir de meserii în interiorul acestor întreprinderi. O parte din aceste întreprinderi activează la capacitate minimă. Astfel, în baza structurilor existente, unele întreprinderi aflate în subordinea Societăţii Orbilor din Moldova şi Asociaţiei Surzilor din Moldova, ar putea fi transformate în servicii de formare şi reabilitare profesională. Opţiunea II În mun. Chişinău activează Şcoala de Meserii pentru nevăzători şi slab văzători şi Şcoala de Meserii pentru surzi şi hipoacuzici. Propunem să i se atribuie competențe de reabilitare profesională în acest domeniu instituțiilor respective, cu condiția de revizuire a numărului și calificărilor specialiștilor din aceste instituții și respectiv instruirea acestora. De asemenea, este necesară o analiză și revizuire a specialităţilor oferite de aceste şcoli, din perspectiva cerințelor actuale ale pieții muncii.

32

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

Reabilitare profesională pentru persoane cu dizabilităţi psiho-neurologice. Sectorul asociativ din Moldova a dezvoltat până în prezent un şir de practici pozitive în ceea ce priveşte activităţi de integrare socială a persoanelor cu dizabilităţi psiho-neurologice. Centrele ”Somato” şi ”Danco” din Bălţi, Centrul comunitar de sănătate mintală din Chişinău şi altele elaborează și implementează activităţi ocupaţionale pentru persoane cu dizabilități mintale și probleme de sănătate mintală. Propunem ca în baza prevederilor Legii nr. 123 din 18.06.2010 cu privire la serviciile sociale, statul să procure servicii de reabilitare profesională de la aceste centre.

Centrele de reabilitare din subordinea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei ar putea să preia funcţii de reabilitare medicală și/sau medico-profesională, cu condiția revizuirii Regulamentelor de activitate și instruirii personalului: • Centrul republican de reabilitare a invalizilor, veteranilor muncii şi războiului, com. Cocieri, r-nul Dubăsari; • Centrul republican de recuperare a invalizilor şi pensionarilor „Speranţa”, or. Vadul-lui-Vodă, mun. Chişinău; • Centrul de reabilitare a invalizilor şi pensionarilor “Victoria” al Republicii Moldova, or. Sergheevka, Ucraina. Serviciile de Reailitare Profesioanlă (CRP) trebuie să constituie veriga de legătura dintre persoana cu dizabilități și: 1) instituția de determinare a dizabilității (CDDCM) stabilește dizabilitatea și capacitatea temporară de muncă a persoanei și o direcționează către un CRP; CRP în urma proce-


sului de reabilitare retrimite persoana la CDDCM în vederea stabilirii capacității de muncă definitive și elaborarea recomandărilor de angajare. 2) Agenția de Ocupare a Forței de Muncă (AOFM), în baza recomandărilor CDDCM acordă persoanei suportul necesar pentru angajare în câmpul muncii. E. Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) În vederea eficientizării activității ANOFM în ceea ce privește angajarea în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilități propunem: instituirea unei subdiviziuni specializate în cadrul AOFM sectoriale din mun. Chișinău, care să se ocupe de asistarea persoanelor cu dizabilităţi la angajarea în câmpul muncii, dat fiind faptul că numărul persoanelor din Chişinău este mult mai mare faţă de numărul persoanelor din raioane; angajarea sau reprofilarea unui specialist din cadrul AOFM raionale, responsabil pe asistența persoanelor cu dizabilităţi la angajarea în câmpul muncii; în competența AOFM ar trebui să fie identificarea locului de muncă pentru persoana cu dizabilităţi în colaborare cu angajatorul și suportarea cheltuielilor pentru acomodarea rezonabilă a locului de muncă, în caz de necesitate.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

33


OPȚIUNI DE DETERMINARE A DIZABILITĂȚII LA COPII Actualmente, stabilirea gradului de severitate a invalidităţii la copii se face în exclusivitate în baza modelului medical, care nu este conform prevederilor internaţionale şi legislaţiei naţionale24 și nu încurajează incluziunea copiilor cu dizabilităţi. Se constată că, inclusiv partea ”medicală” a evaluării copilului (determinarea deficiențelor permanente) nu este realizată pe deplin din cauza lipsei unui instrumentar standardizat de evaluare. Foarte dificilă este în special evaluarea copilului de vârstă fragedă care nu vorbește (spre exemplu, de multe ori retardul mintal se stabilește cu aproximație). Serviciul de stabilire a dizabilităţii la copii şi adulţi este în competenţa a două Ministere: MS (CMC – determinarea gradului de severitate a invalidității la copii) şi MMPSF (CEMV – determinarea gradului de invaliditate la adulți). Remarcăm faptul că la etapa de tranziție copil-adult și respectiv direcționarea beneficiarului de la CMC la CEMV, de multe ori gradul de invaliditate este redus, fapt asociat cu multe frustrații ale părinților și copiilor, reclamații și nemulțumiri. Absența unor abordări unice a dizabilității face dificilă inclusiv evidența statistică și respectiv se soldează cu dificultăți de elaborare a unor politici coerente de prevenire și conduită a acestor stări de sănătate. Dacă în cazul adulților există oarecum o experiență de abordare medico-socială a dizabilității25, atunci în cazul copiilor stabili24 Legii nr. 169 din 09.07.2010 şi Legii nr. 166 din 09.07.2010 25 a se vedea prevederile HG nr. 688 din 20.06.2006, Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii 34

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

rea severității invalidității are la bază Lista bolilor şi stărilor patologice26. De asemenea, o problemă constituie şi lipsa unor criterii și principii unice standardizate de incluziune socială a copilului cu probleme de dezvoltare. O soluție de perspectivă a acestei probleme ar putea fi implementarea principiilor și instrumentelor CIF-CA, 2007, la moment instrumentele CIF de evaluare a copilului fiind în curs de elaborare. Pornind de la prevederile Legii nr. 169 din 09.07.2010 și luând în considerație recomandările parvenite de la specialiștii principali ai Ministerului Sănătății cu privire la determinarea dizabilității la copii, propunem în continuare unele recomandări și opțiuni de implementare a acestora. Reiterăm că determinarea dizabilităţii trebuie să se bazeze pe o evaluare/reevaluare complexă a copilului. Astfel în acest proces ar trebui implicați mai mulți specialiști și structuri la diferite nivele administrative după cum urmează: nivelul I - medicul de familie, asistentul social comunitar, Comisiile intraşcolare27 din cadrul instituţiilor de învăţământ; nivelul II – CDDCM, CMC, Serviciul de intervenţie timpurie, Serviciul Psihopedagogic şi Asistenţă Educaţională28, Structurile teritoriale de asistență socială; nivelul III – CNDDCM, Comisia de 26 Legii nr. 169 din 09.07.2010 şi Legii nr. 166 din 09.07.2010 27 a se vedea prevederile HG nr. 688 din 20.06.2006, Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii 28 a se vedea prevederile HG nr. 1065 din 11.11.1999


litigii pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul MMPSF, Centru Naţional Metodologic de promovare a Educaţiei Incluzive29. În ceea ce privește metodologia de evaluare a dizabilității la copil, propunem două etape. Etapa 1. Evaluarea deficiențelor permanente prin: a) utilizarea Listei bolilor şi stărilor patologice (HG nr. 1065 din 11.11.1999) revizuite și completate în baza experiențelor altor țări; b) folosirea unor teste standard de evaluare precum: Testul DAYC - Developmental Assessment of Young Child/ Evaluarea Dezvoltării Copilului Mic, Testele Bayley - Bayley Scales of Infant Development II, III/ Scalele Bayley a Dezvoltării Copilului II și III, Testul GMFM 66 și 88 - Evaluarea Funcţiei Motorii Grosiere la Copii și altele. Etapa 2. Determinarea dizabilității în urma evaluării complexe medico-sociale, inclusiv, pe baza principiilor CIF, care se va supune aceluiași algoritm de implementare ca și la adulți, dar cu utilizarea instrumentarului destinat copilului. Astfel, în cadrul evaluării copilului ar trebui să se țină, de asemenea, cont de: funcţiile organismului – funcţii fiziologice ale sistemelor organismului (inclusiv funcţii psihice); structurile corpului – părţile anatomice ale organismului; 29 Comisiile intraşcolare sunt instituite în fiecare unitate generală de învăţământ conform Ordinului directorului, aprobat de consiliul profesoral

afectările – probleme ale funcţiilor sau structurilor organismului; activitatea – executarea sarcinilor și/sau acţiunilor; participarea – gradul de implicare în situaţii cotidiene; limitarea activităţilor – dificultăţi în executarea activităţilor; factorii de mediu – mediul fizic, social sau de atitudine a persoanelor cu care locuiește și interacționează; factorii personali precum sexul, vârsta, educaţia, forma fizică, modul de adaptare etc. Notă. CIF- CA oferă doar cadrul de evaluare deaceea în procesul evaluării va fi necesar folosirea suplimentară a testelor de evaluare. Elaborarea criteriilor de stabilire a dizabilității la copii se va realiza cu implicarea specialiștilor principali al MS de profil pediatric în baza unui plan eșalonat de acțiuni. Evaluarea deficiențelor permanente la copii se va face în cadrul instituțiilor medicale, dar ulterior ar putea fi implicate și alte servicii precum Centrele de Intervenție Timpurie (pentru copii de vârsta 0-5 ani), Serviciul Psihopedagogic şi Asistenţă Educaţională (pentru copii de vârstă preșcolară și școlară până la 18 ani).

Opțiune de bază Conform prevederilor Legii RM nr. 169 din 09.07.2010, determinarea dizabilității la copii, în urma reformei, revine Consiliului Național de Determinare a Dizabilității și Capacității de Muncă (actualul CREMV).

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

35


În aceste condiții, în scopul eficientizării şi oferirii calitative a serviciilor de evaluare şi încadrare în grad de dizabilitate, CNDDCM va trebui să completeze cu personal adiţional echipa de specialiști şi anume cu Pediatru și Psihopedagog. Pornind de la ideea că evaluarea complexă a copilului se efectuează nu doar în vederea stabilirii dizabilităţii, dar şi elaborării recomandărilor de reabilitare și incluziune, este necesară colaborarea CNDDCM cu servicii complementare. La o etapă ulterioară, când în sistemul de sănătate şi în sistemul educaţiei, se vor crea sau reforma structurile care sunt direct vizate de evaluarea complexă în vederea stabilirii dizabilităţii la copii, CNDDCM (CDDCM) va fi responsabil de stabilirea dizabilităţii, iar Serviciul de Intervenţie Timpurie şi Serviciul Psihopedagogic şi Asistenţă Educaţională ar avea ca sarcină evaluarea complexă a copiilor şi prezentarea la CDDCM a dosarului cu recomandări privind încadrarea într-un grad de dizabilitate, programul de reabilitare și incluziune socială, inclusiv a traseului educaţional conform criteriilor stabilite. Pachetul de documente depus la CDDCM ar trebui să includă: ancheta socială completată de asistentul social comunitar, fişa de trimitere revizuită în concordanță cu noile criterii de determinare a dizabilității eliberată de către CMC, raportul de evaluare complexă elaborat de către Serviciul de Intervenţiei Timpurie (pentru copiii de vârstă 0-5 ani) sau de Serviciul Psihopedagogic și Asistență Educațională (pentru copiii de vârstă 6-18 ani). CNDDCM (CDDCM) va analiza dosarul copilului şi va:

36

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

a) încadra copilul într-un grad de dizabilitate (conform principiilor CIF-CA), eliberând un certificat, în baza căruia copilul va beneficia de o serie de drepturi şi facilităţi de ordin social, conform legislaţiei în vigoare. Decizia se bazează pe criteriile biopsihosociale prevăzute de către CIF-CA, care ulterior ar putea fi aprobate printr-un act normativ; b) face recomandări privind incluziunea educaţională cu specificările necesare privind serviciile de suport (Cadru didactic de sprijin, Asistent personal, transport etc.); c) face recomandări privind asigurarea copilului cu materiale asistive (ortopedice, de protezare, cărucioare etc.).


OPŢIUNI CU PRIVIRE LA DETERMINAREA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA Opţiunile privind determinarea nivelului capacităţii de muncă trebuie să vină în concordanţă cu experienţa şi practicile pozitive în acest sens pe plan internaţional şi regional. În acelaşi timp, aceasta se poate face, evident, în limitele cadrului legal existent, precum şi completând practica instituţiei de evaluare locală.

Opţiunea I „Evaluarea dizabilităţii prin prisma stabilirii capacităţii procentuale restante de muncă”

O serie de legi şi angajamente internaţionale vor fi luate în consideraţie în procesul de stabilire a metodologiei determinării capacităţii de muncă în Moldova. Daca vorbim de angajamente internaţionale, relevantă în acest sens este Legea nr. 166-XVIII din 09.07.2010, privind ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Articolul 27 din Convenție, Munca şi încadrarea în muncă stipulează: “...Statele Părţi recunosc dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a munci în condiţii de egalitate cu ceilalţi; ... Statele Părţi vor proteja şi promova dreptul la muncă, inclusiv pentru cei care dobândesc o dizabilitate pe durata angajării.” Legea nr. 169-XVIII din 09.07.2010, privind aprobarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013), în Planul de Acţiuni stipulează: “3.3 Elaborarea şi aprobarea metodologiei de determinare a nivelului capacităţii de muncă”.

beneficiarilor la prestaţiile totale pe motiv de dizabilitate. Drept rezultat, în aceste situaţii procesul de stabilire a dizabilităţii este abordat prin prisma determinării capacităţii restante/ de pierdere de muncă a persoanei cu dizabilităţi cu vârsta aptă de muncă şi cu capacitate de muncă parţială. Abordarea respectivă vine să promoveze politicile active în domeniul incluziunii sociale, şi mai precis, stimularea încadrării persoanelor cu dizabilităţi în câmpul muncii. Or, procentul stabilit al capacităţii de muncă urmează să reglementeze politicile de stimulare atât a angajatorului, cât şi a persoanei cu dizabilităţi. Proiectul de lege privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi din Moldova ne oferă detalii premergătoare, care prefigurează modelului de evaluare a dizabilităţii anume prin prisma stabilirii capacităţii de muncă. În particular, articolul 16. Determinarea dizabilităţii la persoanele adulte cu vârstă aptă de muncă prevede următoarele: “Dizabilitatea la persoanele adulte cu vârsta aptă de muncă se determină în dependenţă de procentul păstrării capacităţii de muncă”.

Din cele descrise anterior se constată că odată cu creşterea semnificativă a numărului persoanelor cu dizabilităţi, pe plan internaţional se atestă o tendinţă de a restrânge numărul

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

37


Două momente semnificative trebuiesc scoase în evidenţă: faptul că capacitatea de muncă va rezulta în procente şi că va reflecta partea păstrată. Care este diferenţa între modelul actual în ceea ce priveşte evaluarea dizabilităţii și prescrierea recomandărilor de muncă şi ceea ce se propune schimbat? La moment, CREMV are drept reper legal în elaborarea recomandărilor privind încadrarea în muncă a invalizilor Ordinul comun al MPSFC şi MS30, cu privire la aprobarea Recomandărilor de muncă în diverse limitări funcţionale la persoanele cu dizabilităţi. Aceste recomandări sunt foarte binevenite şi dacă ar fi luate în considerare de angajator, ar soluţiona într-o oarecare măsură problema încadrării în muncă a persoanelor cu dizabilităţi. În acelaşi timp, acestea, nu scot în evidenţă abilităţile restante în ceea ce priveşte capacitatea de muncă a persoanei cu dizabilităţi. Avantajele evaluarii în baza determinării procentuale a capacităţii de muncă: - exprimă foarte clar capacitatea restantă de muncă; - procentajul final, calculat în baza celui medical care este socotit de bază, plus criteriile nemedicale arată dacă persoana este eligibilă pentru prestaţia pe dizabilitate; - la reexpertizare se va vedea clar evoluţia (creştere sau descreştere); - va fi stabilită prestaţia bănească, precum şi lista de servicii va fi stabilită cu o mai mare exactitate.

30 Serviciul Psihopedagogic şi Asistenţă Educaţională este structura reformată a actualelor consultaţii medico-psihologo-pedagogice instituite prin HG Nr.42 din 24.01.94, sunt servicii din cadrul Direcţiilor Raionale de Învăţământ, instituite de către Consiliile Raionale, finanţate din bugetele locale, coordonate metodologic de către Centru Naţional Metodologic de promovare a Educaţiei Incluzive

38

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

În aplicarea Opţiunii I se vor lua în calcul următoarele recomandări: criteriul medical să fie luat drept criteriu de bază în determinarea procentuală a capacităţii de muncă; criteriul funcţional să fie elaborat în baza interviului structurat prin aplicarea chestionarului sau a testelor. Un exemplu demn de urmat este Lista Abilităţilor Funcţionale31; să fie folosite criterii nemedicale (profesional, vârstă, educaţie, factori de mediu) în determinarea procentului capacităţii de muncă; procentul final al capacităţii de muncă să fie un rezultat al procentului de bază plus criteriul funcţional şi cele nemedicale; procentul de bază (obţinut în baza criteriul medical), ce va fi luat în calcularea capacităţii restante de muncă, trebuie la fel să fie restant şi nu de pierdere; recomandările din Ordinul comun al MPSFC şi MS Nr. 30/99 din 15 aprilie 2009 Cu privire la aprobarea Recomandărilor de muncă în diverse limitări funcţionale la persoanele cu disabilităţi să se regăsească fie în criteriul funcţional, fie să fie prescrise în actul ce va certifica procentajul capacităţii de muncă al persoanei.

31 FAL/Olanda http://dissertations.ub.rug.nl/FILES/faculties/ medicine/2010/j.spanjer/11addenda.pdf) sau Evaluarea Capacităţii de Muncă (WCA/UK - http://www.dwp.gov.uk/docs/work-capability-assessment-review.pdf


Opţiunea II ”Recomandări de muncă ulterior stabilirii dizabilităţii”

Un lucru important totuşi se cere a fi explicat: Ce rol joacă procentul capacităţii restante de muncă în angajarea şi menţinerea în câmpul muncii a persoanei cu dizabilităţi? În Lituania, unde funcţionează această metodologie, procentul capacităţii pierdute de muncă este achitat angajatorului drept stimul în angajarea acestei persoane. Or, procentul restant stabilit de instituţia de evaluare arată clar care este procentul de pierdere. Pentru cei angajaţi pe piaţa de muncă deschisă, procentul de pierdere se achită timp de un an, iar pentru cei din cadrul întreprinderilor sociale – pe toată durata aflării în întreprindere. În concluzie se poate spune că aplicarea opţiunii date este văzută ca promovarea politicilor active în domeniul dizabilităţii şi are drept scop încurajarea încadrării în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Procentul capacităţii de muncă stabilit trebuie să arate ce parte de capacitate pierdută statul va compensa drept stimul financiar în angajarea şi menţinerea în câmpul muncii a persoanei cu dizabilităţi. În contextul social-economic actual al Moldovei aplicarea acestei opţiuni are un şir de avantaje. Pe lângă faptul că procentul va reorienta în câmpul muncii o parte din beneficiarii actuali (precum şi viitori) acesta nu va avea efect în cazul în care partea procentuală pierdută de muncă nu va achitată drept stimul angajatorului pentru angajarea persoanei.

În condiţiile în care nu avem o metodologie elaborată și justificată de stabilire a capacităţii de muncă în procente, se poate lua în calcul, aplicărea instrumentelor CIF precum şi a testelor de funcţionalitate, a recomandărilor din Ordinul comun al MPSFC şi MS Nr. 30/99 din 15 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Recomandărilor de muncă în diverse limitări funcţionale la persoanele cu disabilităţi (versiunea ce urmează a fi completată). Din moment ce va fi stabilită dizabilitatea şi calculată capacitatea de muncă în procente, vor fi elaborate recomandări de muncă privind: - numărul de ore care le poate lucra persoana cu dizabilităţi pe zi/ săptămână; - abilităţile şi restricţiile funcţionale în îndeplinirea sarcinii de muncă; - mediul de muncă în care are sau nu are voie să muncească persoana cu dizabilităţi; - acomodări ale locului de muncă (după caz). În concluzie se poate spune că Opţiunea II îşi are rostul său din momentul în care nu există o metodologie elaborată și justificată privind stabilirea capacităţii de muncă în procente şi se merge pe aplicarea instrumentelor CIF atât a celor existente, cât şi a celor ce urmează să fie aprobate de către OMS în timpul apropiat. Pe lângă certificatul de stabilire a dizabilităţii, care va deschide accesul persoanei la prestaţia bănească de compensare a dizabilităţii, persoana va primi de la CDDCM și recomandări de muncă fapt care va uşura cu mult găsirea unui loc de muncă.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

39


EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA IMPACTULUI NOII METODOLOGII DE DETERMINARE A DIZABILITĂŢII Noua metodologie de determinarea a dizabilității are scopul principal de a spori participarea persoanelor cu dizabilități, de a le garanta drepturi egale cu ceilalți cetățeni, sporindu-le astfel calitatea vieții. Evaluarea impactului reformei în domeniul protecției sociale a persoanelor cu dizabilități, începând cu metodologia de stabilire a dizabilității, im-

Pornind de la aceste dimensiuni ale calității vieții, serviciile destinate persoanelor cu dizabilități trebuie să fie planificate pornind de la principiul asigurării calității vieții persoanei. Dată fiind complexitatea determinării calității vieții, prin prisma dimensiunilor prezentate mai sus, este necesară stabilirea unor

pune aplicarea unor indicatori în acest sens. Prezentăm în continuare dimensiunile calității vieții general acceptate (Schalock, 1986; 1996; 1997) pentru a ilustra necesitatea evaluării acestor dimensiuni în cazul persoanelor cu dizabilități.

indicatori cantitativi și calitativi care vor măsura impactul noii metodologii de determinare a dizabilității asupra persoanelor cu dizabilități.

Dimensiuni Bunăstarea emoțională Interacțiuni umane Bunăstarea materială Dezvoltarea personală Bunăstarea fizică Autodeterminarea Incluziunea socială

Realizarea drepturilor

40

Indicatorii calității vieții exemple de indicatori Securitate Eliberare de stres Spiritualitate Imagine de sine Fericire Satisfacție Intimitate Interacțiune Afecțiune/dragoste Prietenie Familie Suport Proprietate Loc de muncă Mijloace financiare Deținere de lucruri Securitatea supraviețuirii Statut socio-economic Educație Competențe personale Abilități Activități cu un scop anume Realizări Împlinirea personală Sănătate Îngrijirea sănătății Alimentație Odihnă Recreere Mobilitate Autonomie Control personal Alegere Autodirecționare Luarea deciziilor Valori și scopuri personale Acceptare Integrare și participare socială Status/rang Roluri Suport Mediul locului de trai Mediu de lucru Confidențialitate Protecția juridică (judecată) Dreptul la vot Proprietate Disponibilitatea de posibilități Responsabilități civile

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


Exemple de indicatori ar putea servi: numărul (rata) copiilor/adulților evaluați conform metodelor standard de evaluare complexă; numărul (%) instituțiilor care folosesc metode standardizate de evaluare complexă CIF; numărul personalului instruit și care aplică noi metode de evaluare a funcționalității și metode standard de evaluare complexă; procentul contestărilor gradelor de severitate a dizabilității și capacității de muncă; numărul (rata) persoanelor cu detectare timpurie a dizabilității; numărul copiilor beneficiari ai serviciilor de intervenție timpurie; procentul de părinți ai copiilor cu dizabilități instruiți în cadrul serviciilor de intervenție timpurie în metode de îngrijire a copilului; numărul de copii cu dizabilități beneficiari ai serviciului psiho-pedagogic și asistență educațională; numărul (rata) copiilor cu dizabilități integrați în școli generale; numărul (rata) copiilor cu dizabilități integrați în școli speciale; numărul (rata) persoanelor cu dizabilități angajate în câmpul muncii; rata persoanelor cu dizabilități angajate în câmpul muncii în urma reabilitării medico-profesionale; numărul (%) întreprinderi care angajează persoane cu dizabilități; nivelul de satisfacție al angajaților cu dizabilități/angajatorilor; indicatori economici (ex. salariu mediu) rezultanți ai angajării persoanelor cu dizabilități;

indicatori ai corelației beneficii/câștiguri salariale ale persoanelor cu dizabilități; numărul persoanelor cu dizabilități implicați în activități sportive; numărul de persoane cu dizabilități care beneficiază de cel puțin un serviciu social de suport sau specializat; calitatea serviciilor de suport sau specializate (conform standardelor de calitate); numărul (%) organizațiilor care prestează servicii sociale persoanelor cu dizabilități; numărul (%) persoanelor cu dizabilități care au un plan individualizat de asistență; rata persoanelor cu dizabilități care folosesc mijloace asistive; autoaprecierea incluziunii sociale de către persoanele cu dizabilități (indici valorici). Direcțiile analiză, monitorizare și evaluare a politicilor din cadrul ministerelor necesită să revizuiască formularele de colectare a datelor în baza unor indicatori naționali standardizați, care ar reflecta gradul de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități. Important! Formularea și structurarea indicatorilor cantitativi și calitativi, în funcție de principalele dimensiuni ale acţiunilor pentru implementarea reformelor în domeniul dizabilităţii, ar asigura măsurarea impactului reformei. În același timp rezultatele obținute în urma colectării datelor, cu utilizarea indicatorilor respectivi ar permite redresarea reformei în domeniul dizabilității și elaborarea de noi acțiuni pentru sporirea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

41


PLATFORMA DE DISCUȚII Vasile Cușca, șef al Direcției politici de protecție socială a persoanelor cu dizabilități, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Familiei Dreptul la protecţie socială presupune obligaţia statului de a întreprinde măsuri adecvate şi concrete pentru a putea oferi fiecărei persoane un nivel de trai decent, prin acordarea diferitor tipuri de prestaţii şi servicii sociale în caz de boală, dizabilitate, bătrâneţe, şomaj sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de existenţă în rezultatul unor circumstanţe ce nu depind de voinţa persoanei”. În acest sens Republica Moldova îşi propune promovarea unei politici sociale coerente şi consecvente ajustate la condiţiile perioadei pe care o trăim, precum şi la standardele europene şi internaţionale din domeniu. În vederea realizării obiectivelor documentelor strategice naţionale, activitatea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este orientată spre aplicarea unor noi mecanisme de protecţie socială a categoriilor de populaţie cu venituri mici (în special a persoanelor cu dizabilităţi), perfecţionarea cadrului legislativ-normativ care va asigura accesul populaţiei la minimul de prestaţii de asistenţă socială garantat de stat, pensii, indemnizaţii şi servicii sociale. Aceste măsuri se încadrează în realizarea reformelor social-economice, a căror rezultate contribuie nemijlocit la îmbunătăţirea stării materiale a populaţiei, integrării sociale şi servesc drept garant al drepturilor cetăţenilor la protecţie şi Securitate socială. Drepturile persoanelor cu dizabilități 42

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

sunt reglementate în legislația actuală. Mai multe acte legislative și normative conţin stipulări în acest sens. Principalul act legislativ în acest domeniu este Legea nr. 821-XII din 24.12.1991 privind protecţia socială a invalizilor. Dacă e să vorbim de evaluarea și aprecierea dizabilității, acest aspect este reglementat în Hotărârea de Guvern nr. 688 din 20.06.2006 cu privire la expertiza medicală a vitalității, prin care este aprobat regulamentul de activitate al Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, precum şi instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidității. La Consiliile de expertiză medicală persoana vine deja cu întreg pachetul de documente, de la medicul de familie, de la alte instituţii medicale care atestă starea sănătăţii lui. Prin Legea nr. 166-XVIII din 09.07.2010, Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (semnată la New-York, la 30 martie 2007), demonstrând în acest sens voinţa politică de a stabili unele obiective clar definite pentru elaborarea şi promovarea politicilor în domeniu în vederea ajustării legislaţiei naţionale în vigoare la prevederile celei internaţionale. Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi este un tratat internaţional care stabileşte drepturile persoanelor cu nevoi speciale şi obligaţiile statelor-părţi de a promova, proteja şi asigura drepturile acestor persoane. Astfel, întru ajustarea actelor normative privind protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova la prevederile


Convenţiei nominalizate a fost aprobată, prin Legea nr. 169-XVIII din 09.07.2010, Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013). Strategia defineşte reformarea politicii statului în domeniul dizabilităţii şi cuprinde liniile directoare de activităţi în domeniul armonizării sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi cu standardele UE şi prevederile Convenţiei. Strategia include acţiuni, necesare pentru reformarea politicilor în domeniu în contextul implementării prevederilor Convenţiei, care urmează a fi realizate pe parcursul a patru ani. În contextul implementării Strategiei menționate mai sus și reformării domeniului este nevoie de elaborat o nouă metodologie/ criterii de evaluare și determinare a dizabilităţii deoarece, la moment, se pune accentul doar pe aspectul medical în determinarea dizabilităţii. Actuala modalitate nu este completă deoarece avem nevoie de un model de evaluare medicosocial în contextul incluziunii sociale a acestor persoane. Dacă va fi luat în consideraţie şi aspectul social, persoanele cu dizabilități vor fi mai uşor şi mai bine integrate în societate în diferite domenii: învăţământ, muncă etc. Însă dacă punem accentul doar pe aspectul medical, cum este la ora actuală, vedem persoana doar ca bolnav, îi oferim anumite prestaţii sociale, pensie şi atât. Prevedri generale privind reformarea mecanismului de determinare a dizabilității sunt deja incluse în proiectul de lege privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, care a fost aprobat de Guvern la 6 decembrie curent, și urează a fi adoptat de către Parla-

canismele noi în determinarea dizabilității. În acest context, pentru anul 2013 sunt planificate mijloace financiare suplimentare pentru reformarea consiliilor de expertiză medicală a vitalității, îmbunătăţirea bazei tzehnico-materiale a acestora, pregătirea specialiştilor în domeniu, angajarea suplimentară a specialiștilor din domeniul protecției sociale etc. Instruirile, perfecţionarea specialiștilor va fi un proces continuu. Pe parcursul anului 2012, va urma procesul de elaborare şi aprobare a criteriilor și metodologiei de determinare a dizabilității, regulamentului de activitate a instituției care va fi responsabilă de determinarea dizabilității, în așa fel încât începând cu anul 2013 să fie pus în aplicare noul mecanism de determninare a dizabilități, şi totodată, să fie făcute şi instruirile necesare. Cu suportul PNUD Moldova, un grup de experţi naţionali şi internaţionali în domeniu, au elaborat și definitivat Foaia de parcurs privind aplicarea noilor metodologii/criterii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi. Prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății şi Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, nr. 137/241 din 24.02.2011, au fost instituit grupuri tehnice de lucru (profil chirurgical, terapeutic, neurologic și psihiatric, pediatric) din specialişti principali ai Ministerului Sănătății și specialişti ai Consiliului republican de expertiză medicală a vitalității, și un Comitet de coordonare, care lucrează la elaborarea criteriilor de determinare a dizabilităţii. Dacă vor fi elaborate şi aprobate toate instumentele de punere în aplicare a noilor mecanizme de determinare a dizabilității, în

ment. Proiectul de lege cuprinde un capitol aparte în acest sens, şi dacă va fi adoptat, de la 1 ianuarie 2013 vor fi puse în aplicare me-

practică va fi necesar doar de instruiri privind aplicarea lor. Etapa la care lucrăm în prezent este foarte complicată deoarece presupune

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

43


44

pregătirea tuturor actelor normative. Principiile pe care le promovăm sunt noi pentru țara noastră, studiem experiența internațională însă nu putem copia sau prelua totalmente din practica altor ţări deoarece trebuie să le adaptăm la situaţia și necesităţile noastre. La nivel practic vor fi clar stabilite sau după caz completate atribuţiile de funcție pentru specialiști din sistem, precum și cei care pregătesc documentele necesare pentru procesul de determinare a dizabilității, vor fi aprobate formularele necesare, ulterior în procesul de completare a documentației va depinde de atitudinea fiecărui specialist în ceea ce privește completarea și introducerea datelor veridice. În prezent, sunt cazuri când persoanele vin la expertizare cu date eronate ale investigaţiilor medicale, analizelor etc. Schimbarea situaţiei în privința prezentării datelor veridice în adresa consiliilor de expertiză medicală a vitalității nu depinde de această reformă, ci de atitudinea fiecărui specialist în aşi îndeplini obligaţiile cu responsabilitate. Această problemă persistă şi va persista până când fiecare specialist nu va conştientiza importanţa realizării pe deplin a atribuţiilor sale. În acest sens, poate ulterior va fi necesară introducerea unor modificări sau completări la Codul contravenţional care să vizeze sancționarea persoanelor vinovate de introducerea datelor cu caracter eronat în documentația prezentată în adresa consiliilor de expertiză medicală a vitalității. Totodată țin să menționez, că documentația (certificatele, formularele, investigațiile etc.) va fi întocmită persoanei la nivel local cu ajutorul medicului de familie, asistentului social din primărie, instituțiilor

de determinare a dizabilității, respectiv și recomandările vor fi mai concrete și în folosul persoanei. O chestiune caracteristică pentru R. Moldova este că cetăţenii consideră că statul este obligat să-i susțină fără a contribui ei înșiși la aceasta. În adresa ministerului parvin mai multe adresări, petiții şi respectiv cunoaștem care e situaţia la nivel de ţară la acest capitol, constatând că cetăţenii nu cunosc pe lângă obligațiunile statului şi obligaţiunile lor. Majoritatea cetățenilor caută posibilități ca să beneficieze de nişte prestaţii sociale din partea statului, și respectiv prin diferite mijloace încearcă să realizeze aceste scopuri. Un alt moment este că majoritatea cetățenilor locuiesc în localitățile rurale, inclusiv și persoanele cu dizabilități, respectiv este dificil de a găsi un loc de muncă, decât în agricultură. În aceste condiții fiecare dorește să aibă o sursă de existență cât de mică dar stabilă, permanentă, pentru cheltuilelile curente (produse alimentare, servicii comunale, produse igienice și alte necesități gospodărești). De aceea, multe persoane încearcă prin diferite metode să obțină un grad de invaliditate – ”garanție a unui venit stabil”. Legea cu privire la ajutorul social și principiile stabilite au drept scop asigurarea unui venit lunar minim garantat, familiilor defavorizate, prin acordarea ajutorului social, stabilit în conformitate cu evaluarea venitului global mediu lunar al familiei şi necesitatea de asistenţă socială. Aplicarea acestor principii va deminua interesul cetățenilor pentru stabilirea gradului de dizabilitate în scopul beneficierii de prestații sociale. Este pus accentul

din localitate ș.a. Ca rezultat, va fi o viziune mai clară și complexă, vom avea mai multe informații despre această persoană în procesul

pe vulnerabilitatea familiei și nu pe categoria persoană (persoană cu dizabilități, în etate etc.). În această situație va decădea importanța

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


obținerii unui grad de invaliditate. Încă un obiectiv cheie în realizarea politicii naţionale în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi este și dezvoltarea procesului de dezinstuţionalizare prin prisma creării serviciilor sociale alternative, în colaborare şi parteneriat cu diverşi actori sociali. Astfel, întru realizarea obiectivelor nominalizate, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a semnat la 27 mai 2008 un Memorandum de înţelegere cu partenerii proiectului „Iniţiativa Comunitate Incluzivă: Moldova” care prevede dezvoltarea cadrului normativ şi crearea serviciilor sociale comunitare pentru relocarea (dezinstituţionalizarea) persoanelor cu disabilităţi din Casa internat pentru copii cu deficienţe mintale (băieţi) din or. Orhei. Perioada implementării proiectului este prevăzută pentru anii 2009-2013 (cu posibilitatea de prelungie a proiectului). Partenerii proiectului sunt Open Society Mental Health Initiative (OSMHI, Budapesta), Fundaţia Soros Moldova, Keystone Human Services International (KHS, SUA), Keystone Human Services International Moldavian Association (KHSMA) şi Hope and Homes for Children (HHC, Marea Britanie). Pe parcursul desfăşurării proiectului nominalizat s-a reuşit prestarea diferitor tipuri de servicii pentru 493 copii şi adulţi cu dizabilităţi şi pentru 481 părinţi ai acestora. În ultimii ani, serviciile sociale pentru persoanele cu dizabilități se dezvoltă în R. Moldova, astfel: • prin Hotărîrea Guvernului nr. 711 din 09.08.2010 au fost aprobate Regulamentul–cadru şi Standardele minime de calitate

acestuia este de a crea condiţii pentru dezvoltarea deprinderilor necesare unei vieţi autonome, deprinderilor de autoservire, asigurarea condiţiilor minime de trai, în vederea integrării sociale şi profesionale a persoanelor cu dizabilităţi mintale; • prin Hotărîrea Guvernului nr. 936 din 8 octombrie 2010 a fost aprobat Regulamentul–cadru şi standardele minime de calitate pentru serviciul social „Casă comunitară”. Serviciul social „Casă comunitară” are ca scop îngrijirea permanentă a persoanelor cu dizabilităţi mintale şi dezvoltarea aptitudinilor de autoservire şi socializare a acestora. Persoanele cu dizabilităţi în cadrul serviciului beneficiază de: cazare, asigurarea condiţiilor minime de trai şi a condiţiilor igienico-sanitare necesare, protecţia şi supravegherea stării de sănătate, asistenţa medicală, îngrijire şi suport permanent, condiţii pentru dezvoltarea abilităţilor de autoservire şi de autonomie şi a climatului favorabil dezvoltării personalităţii, asigurarea accesului beneficiarilor la educaţie; • prin Hotărîrea Guvernului nr. 722 din 22 septembrie 2011, a fost aprobat Regulamentul–cadru şi standardele minime de calitate pentru serviciul social „Echipa mobilă”. Serviciul social „Echipa mobilă” – este un serviciu social specializat, destinat persoanelor cu dizabilităţi medii sau severe (în special copiilor cu dizabilităţi), care oferă asistenţă socială şi suport la domiciliul beneficiarului, în baza nevoilor identificate ale acestuia, cât şi consiliere şi suport persoanelor care îl îngrijesc pe acesta, în

pentru serviciul social „Locuinţă protejată”. Serviciul social „Locuinţă protejată” este un serviciu social specializat, scopul

vederea creşterii independenţei şi integrării lui sociale; • prin Hotărîrea Guvernului nr. 567 din 26

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

45


46

iulie 2011 a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de asigurare a unor categorii de cetăţeni cu mijloace ajutătoare tehnice. Regulamentul stabileşte: - condiţiile de asigurare cu mijloace ajutătoare tehnice şi categoriile de persoane care urmează a fi asigurate gratis, cu reducere din preţ şi a celor care achită integral costul mijloacelor ajutătoare tehnice; - indicaţiile medicale pentru prescrierea şi confecţionarea mijloacelor ajutătoare tehnice; - modul de întocmire a comenzilor pentru mijloacele ajutătoare tehnice; - termenile de confecţionare şi de exploatare a mijloacelor ajutătoare tehnice etc. În prezent, în cadrul ministerului sunt în proces de definitivare Regulamentele cadru şi Standardele minime de calitate pentru serviciile sociale: Asistenţă personală, Respiro şi Plasament familial pentru persoanele adulte cu dizabilităţi. Serviciul social ”Asistență personală” este un serviciu costisitor deoarece pentru supravegherea, îngrijirea și însoțirea unei persoane cu dizabilități care are nevoie de suport permanent este necesar de a angaja o persoană responsabilă. În anii trecuți au mai fost aprobate și alte regulamente cadru și standarde minime de calitate pentru alte tipuri de servicii sociale (centrele de zi, centrele de plasament temporar pentru copii cu dizabilități, ș.a.). Lucrăm în continuare asupra dezvoltării și altor tipuri de servicii sociale. În contextul dezvoltării serviicilor soci-

A fost elaborat, cu suportul PNUD Moldova, Nomenclatorul serviciilor sociale unde sunt stabilite tipurile de servicii sociale, definirea lor, serviciile prestate, statele orientative de personal. Conform legislației în vigoare, Ministerul este responsabil de elaborarea cadrului normativ ce reglementează diferite tipuri de servicii sociale, însă serviciile propriu-zise sunt create de autoritățile publice locale, reieșind din necesitățile identificate. Printre cele mai active raioane în procesul de dezvoltare a serviciilor sociale putem numi: Ungheni, Soroca, Orhei, Hîncești. Sunt localități care au capacități și posibilități mai mari dar nu le valorifică pe deplin. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 523 din 11.07.2011, a fost aprobat Programul de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020 care prevede schimbarea şi adaptarea continuă a sistemului educaţional pentru a răspunde diversităţii copiilor şi nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi educație de calitate tuturor în contexte integrate şi medii de învăţare comună. Totodată, este foarte important ca fiecare persoană, familie să aibă un rol activ în incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, inclusiv a copiilor cu dizabilități în sistemul educațional. Sunt familii și părinți activi. Asemenea cazuri sunt atestate mai mult în mediul urban, unde și posibilitățile de integrare sunt mai mari prin prezența mai multor tipuri de servicii sociale, pe când în localitățile rurale acest lucru este mai anevoios, iar cea mai mare parte a familiilor cu copii cu dizabilități așteaptă mai mult ajutor din partea statului

ale avem parteneriate cu Asociația KEYSTONE, FISM ș.a., care dezvoltă servicii sociale la nivel local.

demonstrând pasivitate în incluziunea socială a acestora. Nu pot spune că în R. Moldova este lipsă

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


de informare pentru persoanele care doresc săși cunoască drepturile, mai degrabă aș spune că atitudinea cetățeanului este de a nu lua parte la soluționarea propriilor probleme. În prezent, persoanele cu dizabilități au dreptul de a fi integrate în câmpul muncii și în sistemul educațional. Acest lucru se face în baza recomandărilor comisiilor de expertiză medicală a vitalității și a medicilor specialiști. În certificate de atribuire a gradului de invaliditate este prescrise recomandările de muncă reieșind din specificul diagnosticului, studiile, posibilitățile persoanelor. Persoanele cu dizabilități au dreptul de a lucra la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii cu condiţii obişnuite de muncă, la întreprinderi, în secţii şi sectoare specializate care folosesc munca persoanelor cu dizabilități, precum şi să practice munca individuală sau altă muncă, neinterzisă de lege. Există în subordinea organizațiilor obștești și întreprinderi specializate unde ar putea să-și exercite dreptul la muncă unele persoane cu dizabilități de auz, văz ș.a., sunt puține dar există și aceste întreprinderi beneficiază de suport din partea statului. Ministerul nu deține o statistică care ar reflecta situația privind numărul total al persoanelor cu dizabilități angajați în câmpul muncii. În prezent, nu există asemenea posibilități, dar pentru viitor vom propune Biroului Național de Statistică includerea unei asemenea componente în rapoartele prezentate de către angajatori. Astfel, vom avea un tablou mai complet a persoanelor cu dizabilități angajate în câmpul muncii.

Ivan Puiu, doctor în medicină, conferențiar universitar, USMF ”N.Testemițanu” Sistemul actual de evaluare a gradului de deficiență permanentă (permanent impairment) în Republica Moldova este unul subiectiv, astfel, există posibilitatea ca mulți ”invalizi” să aibă un grad de severitate subiectiv exagerat, prin necunoaștere (sau exagerat, prin ”motivarea” evaluatorului); alte persoane ar putea să aibă un grad de severitate subestimat. Partea medicală a evaluării este doar o parte a aprecierii gradului de dizabilitate. Partea, de fapt, mai importantă, este cea care urmează (evaluarea medico-socială, evaluarea comprehensivă), care ține cont de un șir de factor de mediu și factori personali în evaluarea gradului de dizabilitate. Ca exemple, lipsa unui deget a mâinii care ține vioara pentru un violonist conduce la 100% de pierdere a capacității de muncă în domeniul său profesional, lipsa unei mâini la un miner – la fel nu-i permite 100% de ași mai exercita funcția, pe când lipsa unei mâini la un învățător, mai ales în cazul unei protezări calitative, nu-i afectează continuarea exercitării acestei profesii. Această partea a evaluării este folosită empiric și parțial, fără a avea un document de referință. Astfel, actualmente, în Moldova, evaluarea este preponderent ”medicală”, în documentele de evaluare de multe ori, și absolut nejustificat, sunt prescripții de ”interzicere” a încadrării în câmpul muncii, multor persoane li se refuză angajarea sau și mai grav, sunt eliberați din serviciu pe motivul că sunt ”invalizi”(! după ce au lucrat mai mulți ani în aceiași instituție și cu aceiași problemă de sănătate). Dacă este să vorbim pe scurt despre schimbarea pe care o va aduce reforma în evalu-

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

47


48

area dizabilităţii pot spune cu siguranță că mai multe persoane cu dizabilități se vor putea angaja ceea ce le va permite să-și realizeze drepturile fundamentale, totodată povara de pe umerii celor ce muncesc va fi mai mică (numărul acestora fiind într-o descreștere continuă în Republica Moldova). De asemenea, va fi mai consistent sistemul de ajutorare a celor neîncadrați în câmpul muncii și mai mic numărul celor care au un grad nejustificat exagerat de dizabilitate și beneficiază de aceleași înlesniri etc. Este absolut indispensabil de a implementa experiența țărilor dezvoltate, care au Ghiduri de referință pentru evaluarea în procente a deficiențelor permanente (spre exemplu, Ghidul Asociației Medicale Americane, ediția a 6-a, preluat de mai multe țări). Acest ghid oferă posibilitatea de a evalua foarte obiectiv, nu numai procentul unei deficiențe, dar și suma procentuală, în cazul mai multor deficiențe la același pacient (nu prin sumarea procentelor fiecărei deficiență, ci cu ajutorul unui tabel, elaborat în baza unor formule). De exemplu, pacientul cu Astm bronșic sever, cu Diabet zaharat complicat, fără un picior, cu un Infarct de miocard suportat etc., prin utilizarea acestui tabel nu poate depăși 100% de deficiențe. La fel, este important ca această evaluare sa fie efectuată de un grup de experți ”independenți”, neinfluențați și conform unui ”Protocol de evaluare” stabilit prin lege (ordin), act normativ, pentru a exclude la maxim, factorul subiectiv. A doua parte a evaluării, constă în aprecierea gradului de dizabilitate, NB! ”dizabilitate” nu ”deficiență”. Gradul de dizabilitate este gradul de restricție și limitare a activităților

net) î-l puteți vedea cerșind la intrarea în piața agricolă; altă persoană, cu aceiași problemă de sănătate, s-ar putea nici să nu cunoaștem că are această deficiență, deoarece merge la serviciu (are o proteză, are o mașină adaptată pentru conducere cu mâinile, lucrează într-o instituție care îi oferă loc de muncă, instituție dotată cu rampă, ascensor, veceu adaptat și alți factori ”facilitatori”, nu ”de barieră”). Adică, important! ”deficiența” nu este sinonim cu ”dizabilitatea”! Aceste principii de evaluare a gradului de dizabilitate sunt promovate de OMS, prin ”Clasificarea Internațională a funcționalității, dizabilității, și sănătății” (CIF), publicație din anul 2001! De regulă, folosim, sintagma ”metode moderne de evaluare”). Cum le putem numi moderne, fiind aplicate de peste un deceniu în multe țări! Multe din instrumentele de evaluare a CIF-ului sunt deja elaborate (Inventarul de evaluare a dizabilității OMS (2010) WHODAS 2.0, Fișa de evaluare – ICF Check list, Seturile de categorii), altele sunt în curs de elaborare; este important să acceptăm aceste principii de abordare, să studiem instrumentele de evaluare, să le popularizăm și, evident, pas cu pas, să le implementăm. Schimbarea metodologiei de determinare a dizabilității, în primul rând va aduce la o ”facere de dreptate”; cunoaștem că mulți pacienți ”beneficiază” de un grad exagerat de dizabilitate, alții ”trebuie să lupte pentru ași dovedi” gradul de dizabilitate. Dar există ceva chiar mai important: realizarea drepturilor persoanelor cu dizabilități la muncă. Peste 50% din persoanele cu dizabilități nu se percep ca ”invalizi”, fiind dornici de a munci, de a-și garanta personal bunăstarea. În Moldova,

și participării (exemple, o persoană fără un picior, cu o proteză ”din secolul trecut”, se consideră ”invalid” (de fapt, are și acest car-

însă, nu există încă politici clare care ar motiva, pe de-o parte, persoana cu dizabilități de a lupta pentru un loc de muncă, pe de altă parte,

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


angajatorul, care ar fi cointeresat în a angaja o persoană cu dizabilități (în alte țări există astfel de politici, de exemplu, prin reducerea taxelor în caz de angajare a unei astfel de persoane). Ca rezultat, la moment, modelul ”medical”, practicat actual, nu stimulează nici persoana cu dizabilități, nici angajatorul în incluziunea persoanei în viața socială, fapt care conduce la un lucru foarte grav – încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. Actualmente, la baza metodologiei de stabilire a gradului de severitate a dizabilității la copii stă factorul medical, model, care nu corespunde prevederilor internaţionale (Recomandările Consiliului de Miniştri REC 2005 (6) şi legislaţiei naţionale (Legii 169 şi Convenţiei privind drepturilor persoanelor cu Dizabilităţi), fapt care nu încurajează incluziunea socială (educaţională) a copiilor cu dizabilităţi. Adăugător, chiar și partea ”medicală” a evaluării copilului (determinarea deficiențelor permanente) nu este realizată pe deplin din cauza lipsei unui instrumentar standardizat de evaluare. Foarte dificilă este evaluarea copilului care nu vorbește, copil de vârstă fragedă (de multe ori, gradul de retard mintal, fiind stabilit cu o mare aproximație, testele standardizate de evaluare fiind utilizate doar în unele centre și instituții medicale, nu sunt utilizate încă nici teste standardizate de evaluare a funcției motorii. La moment, serviciul de stabilire a dizabilităţii la copii şi adulţi este în competenţa a două Ministere, Ministerul Sănătății - pentru copii (CMC) şi Ministerul Muncii Protecției Sociale și Familiei - pentru adulţi (CEMV, CREMV), fapt ce complică abordarea unică, creând probleme, în special, la

piilor, reclamații și nemulțumiri. Absența unor abordări unice face dificilă și evidența statistică a problemelor, iar de aici, și dificultăți de elaborare a unor politici coerente de prevenire și conduită a acestor stări de sănătate. Partea a ”doua” a problemei constă în lipsa unor criterii și principii unice standardizate de incluziune a copilului cu probleme de dezvoltare. O soluție de perspectivă a acestei probleme ar putea fi implementarea principiilor și instrumentelor Clasificării Internaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății pentru Copil și Adolescent (CIF-CA, 2007); la moment unele instrumente CIF de evaluare sunt accesibile, altele sunt în curs de elaborare. Dacă e să vorbim despre o modalitate ”corectă” de determinare a dizabilității, de exemplu, la copil, această evaluare ar putea conține aceleași două etape de bază de evaluare, similară adultului. La prima etapă - evaluarea deficiențelor permanente cu a) utilizarea Listei maladiilor și stărilor dizabilitante la copil (folosită acum), revăzută și completată în baza experiențelor altor țări, b) implementarea testelor standard de evaluare a dezvoltării copilului, problemelor motorii etc. La etapa a doua - determinarea dizabilității, evaluare complexă medico-socială, inclusiv, pe baza principiilor CIF, proces ce se va supune aceluiași algoritm de implementare ca și la adulți, dar cu utilizarea instrumentarului destinat copilului. Despre principalele bariere în realizarea acestor reforme și căile de depășire a acestora. Cum se spune la noi, sunt factori ”obiectivi” și factori ”subiectivi” ca bariere. Obiectiv este că specialiștii care actu-

perioada de tranziție copil-adult (de multe ori gradul de invaliditate este revăzut (redus), fapt asociat cu multe frustrații ale părinților și co-

almente activează în domeniul evaluării nu au nici măcar un document de referință standardizat (vorbeam anterior despre un Ghid de eva-

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

49


luare, care se folosește în alte țări). Ei se folosesc de manuale cu paginile ”îngălbenite” de vremuri, unele încă din perioada ”sovietică”, de unele conspecte etc., astfel, fiind imposibilă o abordare unică, standardizată, care ar fi transparentă, ușor verificată. Nu există un sistem informațional, care ar permită o evidență statistică certă a acestor persoane, a gradelor de dizabilitate și, în primul rând, repet o transparență a procesului de evaluare. Nu există nici o metodologie reactualizată, după cum spuneam, a etapelor și instrumentelor de evaluare. Ca factor ”subiectiv”, ași putea menționa că, de fapt, prima reacție la orice reformă este, de regulă, împotrivirea; reforma necesită eforturi, necesită schimbare, instruire etc., lucruri care se acceptă cu greu, mai ales, dacă sistemul vechi îți mai poate aduce și unele ”dividende”, iar cu cel nou încă nu ești suficient de cunoscut și el îți creează ”fobii”. Depășirea acestor ”bariere” va avea loc. Cunosc mulți specialiști care nu mai doresc să se limiteze la ”Spravocinikul lui Korobova” (utilizat încă în Federația Rusă), caută personal alte referințe, se interesează de noile abordări internaționale. Ei trebuie susținuți și ajutați, cu instruiri, cu noi referințe literare accesibile în limba maternă. Trebuie adaptate, în primul rând, instrumentele deja folosite în evaluarea funcționalității în alte țări. E necesar de început cu lucruri simple, spre exemplu cu elaborarea unui ghid de evaluare a pacientului cu cele mai frecvente maladii ce conduc la dizabilitate, cu instruirea și popularizarea principiilor promovate de OMS în acest domeniu. Schimbarea va avea loc, și nu de dragul schimbării, dar din necesitatea de oferi dreptul firesc și persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova la participare, activitate, viață decentă, similar celora din alte țări. 50

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

Igor Mereacre, Director Executiv al Asociaţiei „MOTIVAŢIE” din Moldova, utilizator de scaun cu rotile Incluziunea socială, după părerea mea, este doar o noţiune, este greu de stabilit gradul necesar de incluziune pentru fiecare individ aparte cu sau fără dizabilităţi. Mai degrabă am vorbi despre condiţiile care ajută la incluziune celor ce şi-o doresc şi oferă suport necesar şi bine gândit celor ce se tem sau le este bine în găoacea lor. Ca răspuns mai concret pot spune că persoanele cu dizabilităţi locomotorii (deoarece cunosc mai bine acest grup) sunt „incluse” în societate în proporție de 35-40 % în mediul orăşenesc şi 20-30% în mediul rural. Aici am în vedere accesibilitatea, atitudinea, oportunităţile dar şi dorinţa sau înţelegerea necesităţii de a se include din partea persoanelor cu dizabilităţi. De ce spun acest lucru – mulţi flutură cu dizabilitatea lor ca cu un steag dorind să obţină beneficii şi priorităţi fără a depune efort. Ce posibilităţi oferă incluziunea unei persoane cu dizabilități: - creşte şi primeşte educaţie în colectiv de semeni şi este aptă de a comunica la egal şi a lua hotărâri; - creşte şi este acceptată ca personalitate integră, ceea ce îi permite să devină mai independentă şi să-şi creeze condiţii pentru o viaţă decentă; - este o persoană integră acceptată de societate cu condiţii şi şanse egale dar care ştie să-şi apere dreturile şi poate sau este capabilă să-şi onoreze obligaţiunile. În primul rând, legislaţia şi mecanizmele de implementare şi respectare – am în vedere cum se respectă legea şi înţelegerea ei de persoanele de răspundere. Care sunt mecanismele sau pârghiile de respectare. Dacă poliţia


rutieră aplică amenzi la moment pentru încălcări, atunci oamenii se tem şi „încearcă macar” să respecte regulile de circulaţie, în domeniul nostru acest lucru nu se întâmplă, de aceea, propunerea ar fi ca să fie creată o comisie sau organ de stat (de exemplu, în România – Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap) care are puterea şi ar avea competenţele de a verifica tot ce este legat de executarea legislaţiei în domeniu, cu împărţirea amenzilor până la judecată ş.a. Nu atât metodologia cât atitudinea sau aprecierea persoanelor cu dizabilităţi – poate mai curând să încercăm să reinstruim specialiştii care lucrează în domeniul acesta. Sigur că şi metodologia trebuie schimbată numai că: de exemplu, eu sunt utilizator de scaun rulant, îmi este redusă grupa de invaliditate I şi mi se acordă un procentaj de capacitate de muncă. În această situație trebuie să merg să lucrez, însă nu sunt create condiţii pentru instruirea mea profesională, nu sunt pârghii pentru a facilita angajarea mea de către un angajator, nu este infrastructura adaptată – aceeaşi accesibilitate. Chiar dacă metodele de evaluare vor fi schimbate, oamenii/evaluatorii rămân aceiaşi, ei tot trebuie instruiţi ca să vadă dizabilitatea prin altă prizmă. Actuala modalitate de evaluare a persoanelor cu dizabilităţi pune piedici persoanelor cu dizabilităţi active ce vor să facă o schimbare în viaţa lor. Dacă e să vorbim de ce este important ca o persoană cu dizabilităţi să fie antrenată în câmpul muncii aş menţiona că, în primul

rând, trebuie să înţelegem care sunt condiţiile de antrenare în câmpul muncii a fiecărui aparte în funcţiile de abilităţile şi posibilităţile sale. Noi permanent vorbim despre egalitate de şanse şi drepturi etc., dar uităm să abordăm şi subiectul egalității de obligaţiuni faţă de societate, stat şi familie. Însă, iarăşi nu putem vorbi despre o egalitate de abilităţi sau posibilităţi pentru realizarea unei activităţi la nivel egal cu o persoană cu abilităţi depline. Încă un lucru este autorealizarea prin muncă, stabilitatea financiară şi multe altele. Majoritatea persoanelor cu dizabilităţi nu înţeleg beneficiile incluziunii sociale, inclusiv familiile lor. Ei doresc să fie incluşi, dar în mare parte numai ca beneficiari, ca cei care trebuie numai jeliţi şi cărora sistemul trebuie să le ofere. De multe ori, persoane capabile se obișnuiesc cu astfel de situaţii şi îşi crează zone de comfort (acest lucru nu se răsfrânge asupra persoanelor cu dizabilităţi mintale şi altele de acest tip), iar dizabilitatea cum am spus mai sus o poartă ca un steag sau, mai precis, ca o boxă de donaţii. Şi aici este important de înţeles că Statul creând condiţii normale îi va scoate pe mulţi din zona aceasta de comfort şi le va permite sau impune să-şi schimbe atitudinea şi să facă ceva. Noi toţi încercăm ca peştele să căutăm unde e mai adânc sau ca motanul unde e mai cald şi gustos. Incluziunea trebuie să meargă din ambele părţi: lucru cu societatea și cu persoanele cu dizabilităţi astfel ca ambele grupe să înţelegă priorităţile şi oportunităţile acestei integrări.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

51


CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Ca şi concluzii principale și recomandări privind implementarea unei noi metodologii de evaluare şi stabilire a dizabilităţii servesc următoarele:

52

Filosofia aplicării CIF este acceptată unanim în Europa, în multe state membre OCDE, dar, cu toate acestea, menționăm, de asemenea că instrumentarul CIF este în continuă elaborare și perfecționare. La nivel internațional remarcăm mai multe metode de evaluare a dizabilității: definirea procentuală a gradului de insuficienţă și incapacitate, definirea necesităților speciale de îngrijire conform indicelui de severitate în desfășurarea activităţilor cotidiene, metoda reducerii capacității de muncă și respectiv cea a reducerii capacităţii de câştig. În ultimii ani se încearcă o abordare complexă a persoanei cu dizabilității și aceasta se soldează cu numeroase reforme în sis-

domeniul respectiv necesită revizuirea cadrului legislativ și normativ în vederea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități, resurse financiare considerabile pentru dezvoltarea serviciilor specializate și de suport destinate persoanelor cu dizabilități, schimbarea factorilor de mediu și atitudinali față de persoanele cu dizabilități, etc. Procedura de determinare a dizabilității este o primă etapă, care asigură intrarea persoanei cu dizabilități în sistemul de protecție socială, de aceea această procedură trebuie să asigure o evaluare complexă în vederea direcționării persoanei către alte servicii menite să asigure incluziunea socială a acesteia. Evaluarea dizabilității se impune a fi efectuată de către o echipă multidisciplinară de specialiști, capabili să analizeze funcţiile organismului, structurile corpului, afectările, activitatea și limitarea activităţilor, participarea, factorii de me-

temul de protecție socială a persoanelor cu dizabilități inițiate de majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene și ale OCDE. Astfel, principale direcții de acțiune în domeniul dizabilității sunt axate pe accesibilitate, participare, egalitate, încadrare în câmpul muncii, educație, protecție socială și sănătate. Experiența statelor care au început să implementeze CIF în determinarea dizabilității, ne arată că reformele în

diu și factorii personali. Pentru asigurarea succesului reformelor în Republica Moldova, este necesară reformarea și fortificarea capacităților și resurselor instituției responsabile de determinarea dizabilității. Echipa multidisciplinară de specialiști din cadrul instituției de determinare a dizabilității trebuie să fie instruită adecvat în utilizarea instrumentelor standardizate de evaluare complexă a

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


funcționalității persoanei, să dispună de o bază tehnico-materială adecvată și de un sistem electronic de documentare și arhivare a datelor în vederea asigurării transparenței și simplificării procedurilor de accesare a serviciilor de către persoanelor cu dizabilități. Este necesară asigurarea legăturii dintre instituția care determină dizabilitatea și instituțiile/serviciile care ”preiau” persoana cu dizabilități și îi acordă suport în vederea reabilitării, încadrării în sistemul educațional, în câmpul muncii, în vederea accesării prestațiilor și serviciilor sociale în dependență de necesități, precum și a altor servicii. Instituția care determină dizabilitatea trebuie să-și asume responsabilitatea de a direcționa persoana cu dizabilități spre instituții/servicii, care reprezintă verigi de legătură cu alte servicii la care au acces persoanele fără dizabilități: a) Serviciul de intervenție timpurie (în cazul copiilor de vârstă 0-5 ani). Acest serviciu are drept obiective principale detectarea timpurie a problemelor de dezvoltare la copil, abilitarea și reabilitarea copilului, instruirea și consilierea părinților/reprezentantului legal/tutorelui copilului. Se propune instituirea acestui serviciu în cadrul Centrelor Medicilor de Familie și Asociațiilor Medicale Teritoriale. b) Serviciul psiho-pedagogic și de asistență educațională (în cazul copiilor de vârstă 5-18 ani). Menirea serviciului rezidă în stabilirea Cerinţelor Educaţionale Speciale (CES) şi recomandarea serviciilor de suport la copiii cu probleme de învăţare, inclusiv la

măsurarea progresului şi evoluţiei copiilor cu CES şi evaluarea dinamicii potenţialului de dezvoltare şi învăţare a acestora. Se consideră oportună reformarea actualelor consultații medico-psihologo-pedagogice în vederea realizării sarcinii propuse. Se propune ca Serviciul psiho-pedagogic și de asistență educațională să fie structuri în cadrul direcţiilor de învăţămînt teritoriale. c) Centre de reabilitare profesională (în cazul adulților cu vârsta aptă de muncă). Este necesară instituirea serviciilor de reabilitare profesională în baza structurilor existente reformate ca o precondiție pentru stabilirea capacității de muncă a persoanei în baza potențialului restant, precum și pentru facilitarea încadrării persoanelor cu dizabilități în câmpul muncii. d) Structurile teritoriale de asistență socială au rolul de a asigura accesul copiilor și adulților cu dizabilități la servicii sociale în baza necesităților. În acest sens este indispensabilă diversificarea serviciilor sociale specializate și de suport destinate persoanelor cu dizabilități și revizuirea mecanismului de referire la aceste servicii.

copii cu dizabilități, elaborarea recomandărilor pentru Planul Educațional Individualizat (PEI). Colaborarea cu instituțiile școlare,

Succesul reformei în domeniul dizabilității depinde de implicarea tuturor actorilor publici și privați responsa-

Este necesară revizuirea și echivalarea prestațiilor actuale de asigurări sociale în concordanță cu noile criterii de determinare a dizabilității (gradele de severitate la copii și % dizabilității și capacitatea de muncă la adulți). Casa teritorială de asigurări sociale va efectua plățile (alocații, indemnizații, pensii de dizabilitate) conform noii scheme de determinare a dizabilității și capacității de muncă.

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

53


bili de protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități și coordonarea acțiunilor și politicilor la nivel central și local în vederea incluziunii persoanelor cu dizabilități. Implementarea reformei în domeniul determinării dizabilităţii în Republica Moldova va solicita mijloace băneşti adăugătoare. Acestea ajung la 5,1 milioane lei în 2011 și la 84,3 milioane lei în 2013. Cea mai costisitoare parte va ţine de crearea şi dezvoltarea serviciilor de suport, care constituie circa 80% din cheltuielile totale la începutul reformei. Acestea pot fi parţial acoperite din contul economiilor care posibil să fie înregistrate la poziţia „Alocaţii sociale de stat” în sumă de 24 milioane lei. Aceste economii se estimează a fi înregistrate în rezultatul ”migra-

54

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

ţiei” unei părți de beneficiari de la o categorie de dizabilitate la alta, sau ieşirea lor din sistem. La prima etapă de implementare a reformei vor fi necesare mijloace adăugătoare pentru elaborarea metodologiei de determinare a dizabilității, modificări structurale şi instruiri. Dacă cheltuielile ce ţin de instruiri şi metodologie pot fi acoperite din contul asistenţei tehnice, atunci pentru reforma instituţională vor fi necesare mijloace bugetare adăugătoare de circa 10,2 milioane lei în 2012 şi 8,2 milioane lei în 2013. Programul Guvernului „Relansăm Moldova – priorităţile de dezvoltare pe termen mediu”, reforma dată este inclusă sub formă de acţiune prioritară în domeniul protecţiei sociale, ceea ce va permite statului să solicite asistenţă tehnică externă în implementarea reformei.


SURSE BIBLIOGRAFICE 1. Badley, E., M., (2008). Enhancing the conceptual clarity of the activity and participation components of the International Classification of Functioning, Disability, and Health. Social Science & Medicine 66. 2. Boonen, A., Walter, P., Maksymowych., (2010). Measurement: function and mobility (focusing on the ICF framework). Best Practice & Research

onal Status of Patients With Cerebral Palsy According to the International Classification of Functioning, Disability and Health Model: A 20-Year Follow-Up Study After Selective Dorsal Rhizotomy. Arch Phys Med Rehabil Vol 90. 8. Resnik, L. (2009). Measuring Participation as defined by ICF: An evaluation of existing measures. American

Clinical Rheumatology 24, 605–624. Bruyère, S., VanLooy, S., Peterson, D. (2005). The International Classification of Functioning, Disability and Health (ICF): Contemporary literature overview. Rehabilitation Psychology, 50(2). Cieza, A., (2009). The International Classification of Functioning, Disability and Health could be used to measure functioning. Journal of Clinical Epidemiology 62. 899-911. Dempsey, L., Skarakis-Doyle, E., (2010). Developmental language impairment through the lens of the ICF: An integrated account of children’s functioning. Journal of Communication Disorders 43, 424–437. Garin et al. Validation of the “World Health Organization Disability Assessment Schedule, WHODAS-2” in patients with chronic diseases.. Health and Quality of Life Outcomes 2010, 8:51. Nelleke G. Langerak, MSc, Robert P. Lamberts, MSc et alt. (2009). Functi-

Congress of Rehab Medicine. 9. Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății. OMS, 2001, traducere în română. 10. Zampolini, M., (2009). ICF concepts and their application in real life.

3.

4.

5.

6.

7.

Cărți, rapoarte, studii, proiecte: 11. Administrația Prezidențială/ Comisia prezidențială pentru analiza riscurilor sociale și demografice. Riscuri și inechități sociale în Romania, septembrie, 2009. 12. American family Physician, June, 15, 2008. Impairment and Disability Evaluation : The Role of the Family Physician. 13. Assessing disability in Europe – similarities and differences. Integration of people with disabilities. Counsel of Europe Publishing. March, 2003. 14. Assessing Disability In Europe – Similarities and Differences. Report drawn

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

55


up by the Working Group on the assessment of person-related criteria for allowances and personal assistance for people with disabilities. Council of Europe Publishing, 2003. 2. 15. Bayer, R., Stigma and the ethics of public health: not can we but should we. Social Science & Medicine 67, 463– 472. 16. Bernice A. Pescosolido, Jack K. Martin, Annie Lang, Sigrun Olafsdottir (2003). Rethinking theoretical approaches to stigma: A Framework Integrating Normative Influences on Stigma (FINIS). Social Science & Medicine 67, 431–440. 17. Caldwell, K., Kathleen T. Brinko, Rebecca Krenz, Kristin Townsend, M.A., (2008). Individuals with intellectual disabilities: Educators in expressive arts therapy. The Arts in Psychotherapy 35, 129–139. 18. Carpendale, J., Lewis Ch., (2006). How children develop social understanding – Oxford UK : Blackwell Publishing, pg.158 19. Carr, J. (1975). Teaching autistic children to use sign language. Some research issues. J.Aut. and Dev. Dis. 1979, 9, (4), pg.345 – 359 20. Cheianu, D., A. (2008). Identificarea necesităţilor pentru dezvoltarea unui sistem naţional de intervenţie timpurie pentru copiii cu dizabilităţi în Republica Moldova. Soros Foundation Moldova / Open Society Mental Health Initiative. Chişinau. 21. Garth, B., Gregory C. Murphy, Dinah S. Reddihough, (2009). Perceptions of participation: Child patients with a 56

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

disability in the doctor–parent–child partnership. Patient Education and Counseling 74, 45–52. 22. Ghid privind traseul educaţional şi intervenţia integrată pentru copiii cu dizabilităţi, cu accent pe copilul cu dizabilităţi severe sau profunde, publicat de Asociatia Reninco Romania și Centrul de Abilitare Speranța 23. Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerinţe speciale: culegere de texte, Bucureşi: Marlink, 2000. 24. Ghid pentru cadre didactice de sprijin / EcaterinaVrăsmaş, Simona Nicolae, Viorica Oprea, TraianVrăsmaş, Bucureşti : Vanemonde, 2005. 25. Incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale- aspiraţii şi realităţi, Bucureşti 2010. Ediţie coordonată de Traian Vrăsmaş. 26. Leiter, V., (2007). ‘‘Nobody’s just normal, you know’’: The social creation of developmental disability. Social Science & Medicine 65, 1630–1641. 27. Manea, L., (2006). Dizabilitatea ca factor de risc privind accesul la serviciile de educație. Calitatea Vieții, XVII, nr 1-2, p 41-50. 28. Manea, L., (2000). Protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi, Casa de editură şi presă ŞANSA, Bucureşti, p. 43-59, 157-177. 29. Martin, J., P., Brown S., W., (2009). Best clinical and research practice in adults with an intellectual disability. Epilepsy & Behavior. 30. Metodologie pentru evaluarea continua a persoanelor cu dizabilități intelectuale. Metodologie armonizată. Proiect pilot ”eco-training” Leonardo da Vinci,


(2006), (cu setul de instrumente) 31. Open File on Inclisive Education support materials for managers and administrators, publicat de UNESCO, preluat de pe http://unesco.unesco.org/ images/0013/001321/132164e.pdf 32. Palisano, R., Rosenbaum, P., Bartlett, D., Livingston, M. Sistemul de Clasificare a Funcţiei Motorii Grosiere Revizuit şi Extins. Tradus de Mariana Jalba. www.voinicel.md 33. Păunescu, C., Muşu I. (1990). Recuperarea medico-pedagogică a copilului dizabilităţiat mintal. Bucureşti: Ed. Medicală. 34. “Parteneriat pentru incluziune”, (20072008) - Strategia naţională privind învăţământul persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale în contextul educaţiei inclusive. 35. Peer Review in Social Protection and Social Inclusion 2009. Modernising and Activating Measures relating to work incapacity. Madrid, 4-5 February, 2010. Synthesis report.

40. Vrasmas Ecaterina, Viorica Oprea, coordonatori, (2003): Set de instrumente, probe si teste pentru  evaluarea educationala a copiilor cu dizabilitati, 162 p., ISBN 973-8411-06-8, Ed.MarLink, Bucuresti. 41. Walter J. Zeiter lecture, (2008). Moral and Ethical Decisions: To Be or Not to Be. Arch Phys Med Rehabil Vol 89. 42. Widmer, E., D., Kempf-Constantin, N., Robert-Tissot, C., Lanzi, F., Galli Carminati, (2008). How central and connected am I in my family? Familybased social capital of individuals with intellectual disability. Research in Developmental Disabilities 29, 176–187. 43. Winters, N., C., Brent. Collett, TenYear Review of Rating Scales, VII: Scales Assessing Functional Impairment.

36. Set de instrumente, teste şi probe folosite în evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, Bucureşti: UNICEF – RENINCO, 2003. 37. Situaţia copiilor cu cerinţe educative speciale incluşi în învăţământul de masă, coordonatori: Irina Horga, Mihaela Jigau, Bucureţti 2009, 38. Sweden: Will the recent reform make it? Sickness, Disability and Work: Breaking the Bariers. OECD, 2009 39. Transforming Disability into Ability. Policies to Promote Work and IncomeSecurity for disabled People. OECD.2003 REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

57


ANEXE Anexa 1. SCHEMA IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI DE INTEGRARE SOCIALĂ A COPIILOR CU DIZABILITĂŢI (PÂNĂ LA 18 ANI)

58

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


Anexa 2. SCHEMA DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI DE INTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI CU VÂRSTA APTĂ DE MUNCĂ

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

59


NOTE

60

REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII


IDIS „Viitorul” reprezintă o instituţie de cercetare, instruire şi iniţiativă publică, care

activează pe o serie de domenii legate de: analiză economică, guvernare, cercetare politică, planificare strategică şi management al cunoştinţelor. IDIS activează în calitate de platformă comună care reuneşte tineri intelectuali, preocupaţi de succesul tranziţiei spre economia de piaţă şi societatea deschisă în Republica Moldova. Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” este succesorul de drept al Fundaţiei Viitorul, şi păstrează în linii mari tradiţiile, obiectivele şi principiile de acţiune ale fundaţiei, printre care se numără: formarea de instituţii democratice şi dezvoltarea unui spirit de responsabilitate efectivă printre oamenii politici, funcţionari publici şi cetăţenii ţării noastre, consolidarea societăţii civile şi spiritului critic, promovarea libertăţilor şi valorilor unei societăţi deschise, modernizate şi pro-europene.

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”

str. Iacob Hîncu 10/1, Chişinău MD-2005 Republica Moldova

373 / 22 221844 tel 373 / 22 245714 fax

office@viitorul.org www.viitorul.org


REFORMA PRIVIND SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI PORNIND DE LA O NOUĂ ABORDARE ŞI EVALUARE A DIZABILITĂŢII

63

Monitor social12 dizabilitati  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you