pHarma Student nr.16

Page 1



Iubite culegător, te afli astăzi pe câmpul nostru plin cu învățătură de unde vom aduna împreună roadele culturii farmaceutice și ne vom înfrupta din cele mai proaspete articole. Esențialul zilnic de nutrimente și vitamine ni-l asigurăm de cele mai multe ori din hrană sau din alte suplimente alimentare despre care am auzit pe la televizor, rude sau prieteni că fac minuni în ceea ce privește sănătatea. Însă, esențialul de cultură și informație de unde ni-l putem asigura? Prin acest număr al revistei, voluntarii noștri iscusiți au încercat să vă hrănească pe deplin mintea și să vă potolească apetitul pentru cunoaștere. De-a lungul timpului, oamenii de știință au sădit semințe de adevăr pe alocuri și, în cele din urmă, acestea au ieșit la lumină, de unde am putut să recoltăm cele mai frumoase și coapte informații, chiar acum în miezul toamnei. Ne-am dat drept farmaciști-agricultori și ne-am făcut curaj să pătrundem până în inima scoarței naturii de unde am extras informații benefice sănătații noastre despre seleniu și aur. Cu aceeași încrede în forțele noastre fizice și psihice, am urcat la suprafață unde ne-am confruntat cu diferite miresme: parfumul, trandafirii și cafeaua, care de asemenea, vin în ajutorul forțelor noastre de muncă împotriva dăunătorilor grădinilor noastre. Țintim cât mai sus și ajungem cât mai proape de soare, însă aici apar obstacole în calea sănătății și ne lovim de îmbătrânirea cutanată. Pe lângă factorii de stres cu care ne confruntăm în fiecare zi, mai apar și antibioticele care au luat amploare în clasa amenințărilor. Însă pentru tot ce e mai puțin bun avem cele mai bune soluții, îți oferim sfaturi despre cum să ai grijă de pielea și podoaba ta capilară, dar și surse de hrană esențială pentru mintea ta despre profesia de farmacist. Sper că roadele muncii noastre ți-au fost de folos pe parcursul călătoriei tale în viață și că recolta noastră o să rămână în continuare la fel de îmbelșugată pentru a se înfrupta cât mai multe generații din aceasta. Cum pământul să de-a rode are nevoie de apă și echipa noastră să fie mai productivă are nevoie de picături de interes care se vor aduna de-a lungul timpului și ne va ajuta să aducem pe mesele fiecărei case informații cât mai adevărate despre știință și profesia de farmacist. Ne-ar face mare plăcere să te alături grupului nostru de agricultori iscusiți și să-ți sădești propriul răsad pe câmpul științei.

Coordonator Publicații


Cuprins 1.Farmacistul în esența sa psihologică................................4

2. Apotheco care.......................6

3. Seleniul și imunitatea antitumorală..............................9

4. Love is about chemistry, so is bravery....................................10

5. Antibioticele- amenințarea secolului al XXI-lea ...............14

6. Florile de trandafir- un miros delicat, dar și un


Cuprins 7. Aurul – o speranță în domeniul medical............................................18

8. Cafeaua din cană, cafeaua din piele................................................20

9. Portretul farmacistului pe holurile literaturii............................23

10. Unde-i voință (și-o pastilă), există o cale...............................................24

11. Sufletul tânăr și îmbătrânirea cutanată...........................................25

12. Parfumul - molecula atracției.....26


PHARMASTUDENT

Farmacistul în esența sa psihologică

Așa cum încă din copilărie ne-am lăsat înconjurați, atrași de persoane care ne-au făcut să aspirăm la mai mult, să ne explorăm pe noi înșine puțin mai bine și să ne însușim, poate, din unele lor calități- nu este exclus să vă fi întrebat acum, ca viitori farmaciști, cum ar arăta persoanele de la care ați putea învăța mai multe în acest domeniu. Acelea despre care ați putea afirma cu mândrie că vă sunt un reper, un etalon în viitoarea voastră activitate. Mai exact– cum arată farmacistul ”ideal” pentru voi? În final, este o întrebare cât se poate de subiectivă. Fiecare dintre noi va căuta un ”ideal” care să îi compenseze neajunsurile sau care să îi fortifice atuurile. Totuși, psihologic vorbind, se poate spune că există o serie de personalități care se apropie destul de mult de imaginea unui farmacist așa cum îl definește dicționarul sau care, cel puțin, este preponderent întâlnită în domeniul medical. INTRODUCERE ÎN MODELUL MBTI Indicatorul Myers-Briggs a fost dezvoltat de Katherine Briggs și Isabel Briggs Myers și a fost preluat din lucrările lui Carl Jung, care a dezvoltat un studiu asupra tipurilor psihologice. Jung a scris că „ceea ce pare a fi un comportament aleatoriu este de fapt rezultatul diferențelor în modul în care oamenii preferă să-și folosească capacitățile mentale”. MBTI, așa cum este cunoscut în limba engleză, este un test de personalitate bazat pe lucrările lui Carl Gustav Jung și pe tipurile de personalitate pe care le-a propus. THE BASICS MBTI vă clasifică personalitatea într-unul din cele șaisprezece tipuri. Aceste tipuri determină de unde vă luați energia, cum asimilați informațiile și cum preferați să luați decizii. Tipul vostru e, în final, codificat prin patru litere care nu fac decât să spună care sunt funcțiile cognitive pe care le preferați/ folosiți cel mai des, conștient sau chiar inconștient, dintre cele patru axe de mai jos: Extraversie(E)/Introversie(I) În timp ce toată lumea prezintă calități extravertite și introvertite, majoritatea oamenilor vor prefera o metodă de a interacționa cu lumea față de cealaltă. Nu confundați extraversia sau introversia cu timiditateaatât extrovertiții, cât și introvertiții pot fi timizi. Extraversie: De unde vă luați energia? Extravertiții se bucură de lumea exterioară, de ceea ce îi înconjoară– fie oameni sau lucruri. Extravertiții tind să-și proceseze gândurile, ideile și experiențele în cursul vorbirii. Ei se simt energizați vorbind, făcând și adesea se bucură de orice are legătură cu interpersonalul, socialul– mai exact petrecerile și serile sociale de la care sunt practic nelipsiți.

4


PHARMASTUDENT

Introversie: Introvertiții își obțin mai mult energia din lumea interioară. Au nevoie de timp de repaus pentru reflecție. Ei tind să se simtă epuizați de multitudinea stimulilor externi, inconfortabil în general în locurile aglomerate și în largul lor în locuri intime. În timpul relaționării, vor oferi un feedback numai în urma procesării informației date. Nu este bătut în cuie- extravertiții vor dori uneori timp singuri, iar introvertiții nu vor să se ascundă într-o peșteră singuri pentru tot restul vieții. Majoritatea oamenilor se aseamănă mai mult cu ambiverții, decât cu extrovertiții sau introvertiții extremi. Cu toate acestea, toată lumea are o preferință, chiar dacă este ușoară, pentru extraversie sau introversie. Simț(S)/Intuiție(N) Toată lumea folosește simțul și intuiția. Cu toate acestea, tipurile de personalitate N preferă și au o intuiție mai avansată, în timp ce tipurile S preferă și au un simț mai avansat. Sensing-ul și intuiția sunt funcțiile de percepție, care determină modul în care preluați informațiile. Simțul: Preluați informații prin intermediul celor cinci simțuri? În timp ce toți facem acest lucru într-o anumită măsură, „senzorii” sunt în special mai conștienți de cele ce intră prin senzație. Ei sunt mai concentrați pe prezent și folosesc acest accent pentru a crea soluții practice. Gândesc într-un mod liniar și nu le plac presupunerile sau teoriile abstracte. Oamenii descriu adesea senzorii ca fiind „cu picioarele pe pământ”. Intuiție: Trăiți în lumea teoriilor și a posibilităților? Ești mai concentrat pe viitor decât pe prezent? Tipurile de personalitate intuitive preferă să se gândească la ceea ce ar putea fi și sunt foarte imaginative. Ei gândesc în termeni de conexiuni și au bănuieli care le influențează deciziile. Le plac teoriile și presupunerile și lumea simbolurilor și a viselor. Gândire(T)/Sentiment(F) Gândirea și sentimentul (feeling-ul) sunt funcții de judecată, asta înseamnă că ele determină modul în care noi luăm decizii. Avem propriu-zis acces la ambele variante, dar fiecare are o preferință intrinsecă pentru una față de cealaltă. Gândire: Gânditorii sunt practici, logici și sunt ghidați de ceea ce „are sens”. Ei sunt convinși de fapte, cifre și statistici și, de obicei, iau decizii cântărind argumentele pro și contra. Sunt foarte simpli și la obiect în felul lor de a vorbi. Aceasta înseamnă că, pur și simplu, se vor baza mai mult pe logică decât pe sentimente sau emoții personale. De obicei, nu îi deranjează prea mult conflictul, atâta timp cât este impersonal. Sentiment: Persoanele care iau decizii pe baza valorilor lor, eticii și nevoii lor de armonie internă sau externă. Sunt concentrați pe relații și tânjesc la armonie în fiecare proces de luare a deciziilor. Ei țin cont mai mult de impactul emoțional al ceea ce se spune. Pot absorbi emoțiile altor oameni sau pot fi foarte conștienți de propriile sentimente și valori. Nu le plac conflictele și criticile, dar pot deveni confruntători dacă una dintre valorile lor este încălcată.

5


PHARMASTUDENT

Judecată(J)/Percepție(P) Judecata și percepția sunt preferințe ce pot fi mai dificil de determinat pentru mulți oameni. Toată lumea are funcții de judecată și percepție, a avea un „J” sau „P” la sfârșitul tipului tău înseamnă, practic, una dintre următoarele: Judecată: Judecătorii tânjesc la o finalitate și le place ca deciziile să fie pe cât se poate de fixe, sigure. Iubesc să planifice și să umple paginile plannerelor. Preferă să știe ce urmează să se desfășoare și le este mai greu să fie spontani sau să se bucure de surprize. Percepție: Perceptorii tind să-și lase opțiunile deschise și să amâne luarea unei decizii până când vor explora toate alternativele. Sunt mai spontani și iubesc să improvizeze. Le este mai greu să urmeze programe stricte sau să ia rapid decizii.

Tipurile unor personalități care au revoluționat domeniul științei de-a lungul istoriei: Alexander Fleming - INTP Louis Pasteur – INFJ Aristotel – ENTJ Dmitri Mendeleev – INTJ Charles Darwin - INTP

Acum, luând în considerare rigurozitatea lor în a lua decizii, a oferi informații, siguranța în care își desfășoară activitatea, abilitățile înnăscute de lider și viziunea inovativă pe care vor să o transpună în tot ceea ce face, tipul ENTJ este considerat a avea o majoritate a calităților necesare unui farmacist de succes. ISFJ, ISTJ și ESTJ sunt următoarele din clasament– alcătuind o bună parte din studenții la farmacie (din studiile în număr limitat care s-au efectuat până în ziua de astăzi). Desigur, asta nu înseamnă că acestea sunt cumva mai presus față de celelalte tipuri de personalitate. Ba chiar mai mult, tipuri precum ENFJ și ENFP au multe de câștigat prin ușurința prin care își formează relații cu cei din jur, compasiunea pentru semeni, creativitatea și dorința de implicare, de experimentare– fiindu-le de folos mai departe în comunicarea cu pacientul și în cercetare. Vă invit astfel, dacă v-am stârnit în vreun fel curiozitatea, să explorați mai departe în sinele vostru, să completați și voi un astfel de test de personalitate, și să lucrați mai departe cu ideile astea proaspete spre a clădi farmacistul din voi!

6


PHARMASTUDENT

Apotheco care Acum că sezonul rece a trecut, iar tenul tău a suferit destul frigului, e timpul ca acesta să primească puțin soare și vreme caldă, însă pentru asta îți voi oferi câteva sfaturi despre cum să-ți îngrijești tenul în sezonul cald. Când temperaturile cresc, pielea noastră începe să își regleze producția de sebum. Prin urmare, odată cu venirea zilelor cu mai mult soare este indicat să trecem de la geluri de curățare ultra-hidratante, tip cremă, la cele mai blânde, tip spumă. 1. La capitolul hidratare, rămân în continuare esențiale serumurile cu acid hialuronic sau niacinamide (perfecte pentru refacerea barierei naturale a pielii), sigilate cu un produs lejer, cu textură fină, de tip cremă sau gel. Combinația ajută la hidratare, însă fără a încărca tenul. 2. Următorul pas- şi poate cel mai important- este aplicarea cremei cu factor de protecție solară. Indiferent de anotimp, cel mai bun prieten al tenului trebuie să fie o protecție solară corespunzătoare. Atenție: produsele care conțin dioxid de titaniu şi oxid de zinc te protejează şi de lumina albastră a ecranului de laptop care, pe termen lung, poate dăuna producției de colagen. 3. Dacă vorbim despre demachiere, de reținut este că cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru îndepărtarea machiajului este tehnică double cleansing. Această constă în demachierea tenului cu un produs emolient de tip ulei hidrofil sau balsam demachiant, pe care îl înlături cu ajutorul unor dischete demachiante din bumbac reutilizabile, după care clăteşți uşor tenul şi îl speli cu un gel de curățare. Nu lăsăm mai prejos atenția pentru podoaba capilară, care, și ea a trecut prin anotimpul rece, iar acum se bucură de razele soarelui și de căldură. Părul este din cele mai vechi timpuri un semn al senzualității și al voluptății. Ca și pielea, părul reflectă starea noastră de sănătate, deci are nevoie de o îngrijire adecvată. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să ne cunoaștem tipul de par. Părul normal: Caracteristici: moale la atingere, strălucitor. Nici uscat, nici gras. Ușor de coafat. Îngrijire: același tratament ca și până acum. Utilizează șampon pentru par moale. Fă o cură de două ori pe an pentru vârfurile despicate (sfârșitul iernii și începutul toamnei). Părul gras: Caracteristici: lucios, mai ales la rădăcini. Îngrijire: nu masa foarte des pielea capului, pentru că astfel activezi glandele sebacee. Nu spăla părul în fiecare zi, pentru a-i încetini îngrășarea. Nu utiliza șampoane cu bază de spălare agresivă. Părul uscat: Caracteristici: păr tern, fără strălucire, casant, uscat de la rădăcina până la vârf. Îngrijire: protejează părul de soare și de apa de piscină (cu cască de baie). Utilizează produse capilare adaptate. Folosește cât mai rar tratamentele chimice. Masează cât mai des pielea capului. 7


PHARMASTUDENT

Părul fin: Caracteristici: Păr fragil și moale, dificil de coafat, aspect plat. Îngrijire: Utilizează produse specifice părului fin. Evită tratamentele foarte brutale și perie părul cu mare grijă. Nu abuza de geluri sau de lacuri fixative. Părul îmbâcsit: Caracteristici: părul permanentat, pigmentat, colorat, decolorat și toate acelea care au suferit tratamente chimice. Îngrijire: tunde regulat părul (profită pentru a-ți reîmprospăta sau schimbă coafură). Rărește cât mai mult posibil tratamentele chimice. Par mixt: Caracteristici: rădăcinile sunt grase, iar firul de par este uscat (mai ales la vârfuri). Îngrijire: mai întâi, taie egal vârfurile de par despicate. Apoi, tratează separat rădăcinile și vârfurile. Utilizează un șampon pentru par gras pe care îl aplici numai la rădăcina și pe pielea capului. Pentru firul de par și vârfuri, utilizează un revitalizant sau un produs asemănător. Uite câteva sfaturi generale pentru a-ți trata părul cât mai bine : Alimentația: o dietă echilibrată, bogată în silicați (cartofi, ardei roșu, fasole și castravete), calciu (lactate, cereale, ouă, stafide) și fier (ficat și alte organe); Spălarea: țineți cont de tipul de par, dar folosiți întotdeauna apă călduță și clătiți abundent la finalul spălării; Periajul: întotdeauna pieptănați-vă părul înainte de a-l peria; folosiți un pieptene cu dinți mari și o perie din lemn; periați numai părul uscat; Uscarea: încercați să folosiți cât mai rar foehnul, deoarece căldură puternică are tendința să distrugă și să deshidrateze părul.

8


PHARMASTUDENT

Seleniul și imunitatea antitumorală Seleniul (Se), descoperit de chimistul Jacob Berzeliu, în 1817, este un element chimic cu numărul atomic 34, care are proprietăți metaloide și multe utilizări industriale. Se, oligoelement esențial, cu o însemnătate puternică pentru sănătatea umană a fost, este și va fi indispensabil în activitatea sistemului imunitar. Având roluri bine definite, acesta este cunoscut ca fiind elementar în protejarea celulelor imunitare de stresul oxidativ. El joacă un rol cheie asupra evoluției maligne, a creșterii și a dezvoltării tumorale, stăpânind o acțiune biologică bimodală, dominată de concentrație/ doză și de structura sa. La doze nutriționale mici poate contribui ca un antioxidant, împotriva stresului oxidativ, sprijinind supraviețuirea și creșterea celulelor, fiind astfel un chimio-preventiv. În timp ce, la doze supranutriționale compușii pot pune în evoluție o eliberare intensă de specii reactive de oxigen (ROS), cu ajutorul ciclului redox, provocând stresul oxidativ în celulele canceroase, funcționând ca un prooxidant. În consecință, eficacitatea și toxicitatea compușilor din seleniu, sunt strâns legate atât de concentrație, cât și de forma seleniului (selenitul, selenometionina, metilselenocisteina și selenocistina din alimentație). Astfel, funcția ROS poate fi ca o sabie cu două tăișuri în cancer. Producerea moderată de ROS induce dezvoltarea cancerului cu ajutorul căilor de semnalizare, pe când o generare ridicată poate diminua înaintarea cancerului prin apoptoză, cu generarea ulterioară a secreției de citokine proinflamatorii. Printre cele mai importante surse ce conțin acest element sunt: usturoiul, laptele, ciupercile, nucile braziliene, peştele, cerealele, viscere ale animalelor. Este de remarcat că doza toxică este foarte apropiată de doza maximă admisă și la ingestia în exces sunt afectate pielea, dinții, sistemul nervos. Deficitul este foarte rar produs. Apare la o expunere chimică sau stres oxidativ, unde provoacă cardiomiopatie endemică (maladia Keshau) sau osteoartrită endemică (maladia Kashin – Beck = deficienţă de seleniu şi iod). Seleniul mai are și alte roluri luând parte la funcţia reproductivă, la metabolismul normal al tiroidei, la fertilizarea spermei, la formarea ARN-transportor și apărând organismul împotriva intoxicaţiei cu metale grele (Cd, Ag, Hg).

9


PHARMASTUDENT

Love is about chemistry, Curajul a căpătat o multitudine de valențe în ochii marilor filosofi, scriitori și a personalităților marcante de-a lungul timpului. Desigur, „curajul conține geniu, putere, și magie”, citându-l pe Goethe și nu putem nega faptul că ,,uneori, chiar și să trăiești e un act de curaj”, cum a spus Seneca. Să citești despre curaj, îți poate oferi curaj, nu-i așa? Însă dincolo de cuvinte mari și nume cu o asonanță copleșitoare, consider că sentimentul de curaj este pură chimie. Cum dozezi curajul în fața pericolului? Cum folosești această “chimie” ca scut? Dar ca armă? Privind înapoi, putem observa cum farmaciștii au descoperit răspunsurile. Frances Oldham Kelsey (24 iulie 1914- 7 august 2015), farmacolog de renume în Statele Unite ale Americii, este a doua femeie care a primit distincția President's Award for Distinguished Federal Civilian Service, în anul 1962. Lucrând ca reviewer al Food and Drug Administration, Kelsey era de departe unul dintre cei mai educați oameni ai departamentului. Astfel, i-a fost atribuit pentru revizuire un dosar al companiei farmaceutice americane Richardson-Merell, care își dorea să pună pe piață un nou medicament TALIDOMIDA. Talidomida era un sedativ, dezvoltat în Germania, care era deja utilizat în mai multe țări pentru a trata insomnia, stresul, dar mai ales în sarcină pentru a trata stările de rău ale gravidelor. Kelsey a observat nereguli precum toxicitatea medicamentului și cum acesta trece de bariera placentară, afectând fătul. A urmat apoi o perioadă lungă de insistențe și amenințări atât din partea companiei cât și din partea superiorilor FDA, timp în care diverse țări începeau să raporteze noi cazuri de bebeluși născuți cu malformații, suspectând drept cauza Talidomida. Curajul și inteligența lui Kelsey au intrat în atenția publică, iar adevărul a fost pus pe cel mai înalt piedestal, oferind lumii o nouă perspectivă, bazată pe importanța demnității umane. Ca pilon al domeniului medical, interdependența dintre om și știință trebuie prioritizată, indiferent de situațiile externe care pot fi copleșitoare. Revoluția Cubaneză (1959- 1964) a dus la multe schimbări radicale, răsturnările politice ale perioadei manifestându-se în moduri concrete în viața cubanezilor de rând. Lipsa bruscă a medicamentelor uzuale, strâns legată de tensiunile diplomatice cu Statele Unite, a fost un astfel de rezultat. De la activiștii Noii Stângi care au văzut în deficitul de produse medicale un vehicul prin care să își manifeste solidaritatea și convingerile, până la liderii politici ai vremii care încercau să clarifice condițiile si consecințele embargoului, lupta a fost adesea purtata în și prin medicină. Apărătorii nevăzuți ai sănătății, prinși în mijlocul tensiunilor, farmaciștii au luptat în tot acest timp ,,cu mâinile goale”, pentru a ajuta oamenii neputincioși aflați în nevoie. Prin curaj și empatie, aceștia reușeau să prioritizeze cazurile bolnavilor, distribuind puținele medicamente avute în funcție de gravitatea stării de sănătate a acestora, cel mai adesea prin legăturile formate cu oamenii aflați dincolo de graniță, care puteau aduce tratamentul, de cele mai multe ori vital cubanezilor. Așadar, mutându-ne privirea de la certuri în domeniul sănătății purtate în limbaj politic, putem observa cum în perioada revoluției, farmacistul a devenit erou al ingeniozității și perseverenței, punând în practică zi de zi noi tehnici prin care să prevină agravarea sănătății populației.

10


PHARMASTUDENT

so is bravery.... 24 februarie 2022, ziua în care farmaciștii din Ucraina aveau să își acopere halatele cu veste antiglonț, sub ploaia de bombardamente. Deși statisticile se modifică de la zi la zi, bilanțul pierderilor este covârșitor. Numeroase farmacii au fost distruse, oamenii nu dispun de medicamentele necesare, iar studenții farmaciști s-au alăturat farmaciștilor pentru a-și oferi ajutorul. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie puterea de care dau dovada semenii noștri de peste graniță. De mult curaj dau dovada și oamenii care au creat sisteme complexe de a pătrunde cu medicamente în Ucraina, prin donații generoase strânse de ONGuri și companii farmaceutice din toată lumea. Războiul pare, din păcate, departe de a se termina, iar farmacia pare să fi devenit și ea un front de luptă, unde farmaciștii sunt „înarmați” cu bunăvoință și stoicism. Din aceste exemple fiecare dintre noi își poate trage propriile concluzii, propriile lecții. În meseria noastră totul depinde de oameni, de mediul extern, de puterea noastră de a ne adapta fiecărei crize, căci la baza sutelor de substanțe despre care învățăm, cu care lucrăm, stă, de fapt puterea cu care putem vindeca. Așadar, meseria de farmacist înglobează frumos iubirea și știința, învelite în empatie și curaj.

11


PHARMASTUDENT

Antibioticele-

Antibioticele au reprezentat una din marile descoperiri din secolul XX în domeniul medical, de-a lungul timpului acestea fiind cele mai importante arme împotriva infecțiilor bacteriene. Evoluția lor, dar mai ales descoperirea unor noi clase, au reprezentat un succes în lupta omenirii cu bolile provocate de bacterii. Perioada dinainte de anii 30 este recunoscută ca și „era prea-antibiotică” sau „epoca întunecată”, când mortalitatea era uriașă, iar un factor decisiv în creșterea acesteia erau infecțiile bacteriene. Primul compus antimicrobian este descoperit în anul 1928, de către Alexander Fleming, prin observarea distrugerii coloniilor de Streptococcus aureus de către ciuperca Penicillium notatum. Era antibiotică a adus terapii adecvate, aceasta începând cu introducerea sulfonamidelor și penicilinelor în tratamentul infecțiilor bacteriene. Anii 1940 - 1960 sunt recunoscuți ca și „anii de glorie” din era antibiotică, în acea perioadă fiind descoperite cele mai multe dintre antibioticele utilizate până în prezent. Cum orice este utilizat excesiv poate produce la un moment dat și efecte adverse, în cazul antibioticelor discutăm despre „rezistența la antibiotice”. Organizația Mondială a Sănătății a clasificat rezistența la antibiotice ca fiind una dintre cele mai importante trei amenințări ale sănătății publice, iar după cum putem observa, această amenințare este produsă de om. Încă din anul 1960 s-a observat creșterea rezistenței la antibiotice. Astfel s-a investit foarte mult în cercetări farmacologice și biochimice pentru descifrarea mecanismului de acțiune al antibioticelor, dar mai ales pentru cel de rezistență al acestora. După administrarea antibioticelor, foarte mulți agenți patogeni care cauzau epidemii în rândul populației, au evoluat la forme rezistente în fața mai multor clase de antibiotice, astfel dezvoltându-se „super bacteriile” (multidrug resistant). La momentul actual, este destul de evident că rezistența la antibiotice reprezintă o problemă foarte importantă de sănătate publică la nivel mondial și justifică nevoia pe termen lung de cercetări farmacologice și biochimice ale antibioticelor, pentru cunoașterea profundă și continuă a mecanismelor de acțiune, dar mai ales a mecanismelor de rezistență. Astfel, unul din cei mai importanți pași în reducerea rezistenței antibioticelor îl reprezintă investiția într-un sistem educațional medical permanent, privind prescrierea corectă a antibioticelor, dar cel mai important, evitarea de către pacienți a consumului de antibiotic fără prescripție medicală. 14


PHARMASTUDENT

amenințarea secolului al XXI-lea Rezistența antibiotică în România La momentul actual, în România, rezistența bacteriilor la antibiotice este crescută, deoarece ne aflăm pe locul 3 în clasamentul European la consumul de antibiotice. Putem privi atent în trecut la dezastrul Colectiv, unde 33 de persoane au supraviețuit incendiului, dar au decedat în intervalul o săptămâna - patru luni de la incendiu. Deși la finalul anchetei 23 din 33 de victime au fost declarate cu infecții nosocomiale, doar în dosarul unei singure victime a fost speculat că un factor al decesului a fost infecția cu bacterii intraspitalicești. Infecțiile nosocomiale sunt contractate din cauza unei infecții sau toxine care există într-un anume loc, cum ar fi un spital. În prezent, termenul de “infecții nosocomiale” este folosit interschimbabil cu “infecții dobândite în spital”. În 2015, un ziar sportiv a adus în vederea publicului cu ajutorul unui medic ATI și mai apoi prin declarațiile altor medici, că mai mulți răniți aflați în spital în urma incendiului de la Clubul Colectiv au avut infecții nosocomiale cu germeni multirezistenți, unii și la Colistin, un antibiotic utilizat în infecțiile bacteriene produse de bacili Gram-negativi, în special în infecțiile provocate de bacteriile multidrog-rezistente. Odată cu apariția noului coronavirus, prescrierea și administrarea de antibiotice a crescut, chiar și în cazurile în care nu era neapărat necesar. Astfel, în farmacii a existat o cerere foarte mare de antibiotice. De-a lungul timpului, oamenii au dezvoltat tot felul de tertipuri pentru a intra în posesia antibioticelor: merg doar în farmacii unde știu sigur că li se va elibera un antibiotic fără prescripție, își fotografiază rețetele și astfel trimit pe mail-ul farmaciilor pentru a li se elibera, ba chiar se folosesc de animalele de companie existente sau nu pentru a primi antibiotic. Cum putem noi să reducem consumul de antibiotic? Ca și profesioniști în domeniul medicamentului trebuie să le expunem oamenilor și riscurile la care se supun în momentul administrării. Pe lângă rezistența dobândită la consumul regulat, antibioticele vin la pachet și cu o hepatotoxicitate mărită, riscul apariției infectării cu Candida și distrugerea florei intestinale.

15


PHARMASTUDENT

Florile de trandafir – Trandafirul este o plantă perenă ornamentală, din familia Rosaceae, denumit și „regele florilor”. Ca înfățișare, planta are o tulpină spinoasă și floarea de diferite culori. Reprezintă cel mai important grup de plante ornamentale, un semn de inspirație, puritate, dragoste, fericire și frumusețe. Diferitele nuanțe ale trandafirilor prezintă diferite simbolistici: *Trandafirii roșii, ce semnifică dragostea, frumusețea și pasiunea. În diferitele sale nuanțe de roșu, acestea au diverse simbolistici. Cei roșu aprins reprezintă dragostea aprinsă, iar cei vișinii, o dragoste ce ar urma să fie împlinită. *Trandafirii albi semnifică puritatea, inocența și chiar respectul pe care îl avem pentru persoana căreia îi dăruim acest trandafir. *Trandafirii galbeni semnifică prietenia, bucuria și bunăstarea în relația de prietenie. Cu toate acestea, atunci când primim un buchet de trandafiri, nu este suficient doar să-i punem în vază deoarece aceștia se vor ofili mult prea repede. Pentru a ține trandafirii cât mai mult în viață este necesar să se taie în jur de 1 sau 2 cm din coada tulpinii, puțin oblic, aproximativ la un unghi de 45 de grade. Se va umple o vază cu aproximativ 5 cm de apă, mai degrabă apă curată, nu de la chiuvetă. În apă se va adăuga un pliculeț de hrană florală sau zahăr. Apa se va schimba într-un interval de 1-2 zile, pentru a evita formarea bacteriilor în apa trandafirilor. Et voilà! Ai prelungit durata de viață a trandafirilor! Iar pentru cei cărora le plac legendele, am pentru voi o mică poveste. Una chiar destul de veche! Aceasta spune că Dumnezeu a creat florile și a apoi a trimis pe pământ doi frați pentru ca aceștia să le numere și să îi transmită dacă vreuna lipsește. Unul dintre frați sa întors la Dumnezeu, dar celălalt a ales să rămână pe Pământ. Cel care s-a întors, îi transmite Acestuia că lipsește o singură floare, trandafirul și îi spune că fratele său nu mai vrea să se întoarcă. Dumnezeu îl pedepsește pe fratele care a rămas pe Pământ și îl transformă într-un spin. Fratele ascultător, de dorul fratelui său, îl tot căuta, iar în căutarea sa, cade din greșeală din cer. Nemaiputând să se întoarcă, Dumnezeu îl transformă pe acesta în floarea trandafirului, astfel cei doi fiind din nou împreună: floare de trandafir și spini. 16


PHARMASTUDENT

un miros delicat, dar și un aliat Pe lângă toate aceste semnificații, simbolistici și legende, haideți să vorbim despre proprietățile florii de trandafir! Trandafirii sunt foarte apreciați în industria alimentară, în parfumerie. Aceștia sunt utilizați în prepararea dulcețurilor, a siropurilor, chiar și a jeleurilor, în ceea ce privește industria alimentară. În cosmetică, petalele de trandafir sunt utilizate pentru celebra apă de trandafir, un remediu minune pentru ten. Iar în parfumerie, aceștia constituie unul dintre elementele cheie pentru prepararea unui parfum cu miros îmbietor. Trandafirii au proprietăți benefice de vindecare datorită bogăției lor în componente benefice, metaboliți secundari (flavone, flavonoli, antociani), componente parfumate (monoterpene, sesquiterpene), taninuri hidrolizabile și condensate. Uleiurile și extractele esențiale de trandafir au proprietăți terapeutice, cum ar fi – antiseptice respiratorii, antiinflamatoare, mucolitice, expectorante, decongestionante și antioxidanți.

17


PHARMASTUDENT

Aurul – o speranță în domeniul medical Cu toții știm cât de frumoase sunt bijuteriile sau obiectele placate cu aur, iar multe persoane consideră acest metal prețios unul dintre cele mai apreciate zăcăminte, deschizând în trecut noi ere ale industriei și producției de bunuri. Cu toate acestea, aurul nu este doar un element din care îți poți confecționa obiecte de preț, ci și o sursă importantă de furnizare a unor compuși foarte utili pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Aplicarea aurului în medicină este urmărită de câțiva mii de ani și compușii Au(I) au fost utilizați clinic pentru a trata artrita reumatoidă încă din secolul trecut. O cercetare recentă în domeniul medicamentelor pe bază de aur a descoperit utilizarea lor pentru o serie de boli umane și a reprezentat o adevărată renaștere în domeniul medical. Vechi la fel ca noi, compușii Au(I) și Au(III) au fost utilizați și proiectați cu scopul de a viza celulele componente care sunt implicate în debutul sau progresia cancerelor, artrita reumatoidă, boli virale și parazitare. În plus, au fost găsite noi ținte de boală pentru compușii de aur care au oferit o perspectivă asupra mecanismului de acțiune al acestor compuși, precum și în fiziopatologia moleculară a bolilor umane. Printre cei mai importanți compuși ai aurului se numără: auranofin, aurotioglugoza, aurotiomalatul de sodiu, aurotiosulfatul de sodiu, aurura de cesiu și hidroxidul de aur (III). Dintre aceștia, doar primii patru se utilizează în terapeutica medicală, fiind o sursă de tratament pentru persoanele care suferă în special de afecțiuni ale articulațiilor si reumatism. Auranofinul este o sare de aur cu utilizare ca antireumatic. Calea de administrare disponibilă este cea orală. Eficacitatea în poliartrită reumatoidă este similară (sau ceva mai slabă) decât aceea după preparatele injectabile, proporția bolnavilor care beneficiază de tratament fiind 60-70%. Răspunsul terapeutic lent, iar evoluția modificărilor radiologice este influențată mai puțin. Aurotioglucoza este un compus chimic derivat de aur și de glucoză, fiind utilizat ca medicament antireumatic, în tratamentul artritei reumatoide. Calea de administrare disponibilă este cea intramusculară. Aurotiomalatul de sodiu este o sare a aurului, fiind utilizat ca antireumatic. Se utilizează în special în poliartrită reumatoidă rezistentă la tratamentul cu AINS (mai ales formele active, progresive); poliartrită reumatoidă juvenilă, pemfigus, dermatite buloase. Eficacitatea terapeutică în poliartrită reumatoidă (la circa 70% din bolnavi) apare după 10-20 săptămâni de tratament. Mecanismul de acțiune este următorul: aurul inhibă capacitatea funcțională a fagocitelor mononucleare implicate în inițierea inflamației cronice a sinovialei (sinovita cronică) mediată imunologic. Aurotiosulfatul de sodiu este un compus anorganic derivat de aur, fiind utilizat ca medicament antireumatic, în tratamentul artritei reumatoide. Calea de administrare disponibilă este cea intramusculară. Utilizarea aurului și a compușilor de aur, precum și aplicațiile terapeutice ale acestora, atât în medicina contemporană, cât și în cea anterioară, a fost reconsiderată periodic de-a lungul timpului o inovație în domeniul sănătății. În prezent, cel mai activ domeniu în dezvoltarea medicamentelor pe bază de aur este legat de cercetările asupra potențialului lor antitumoral. Astfel, atât aurul cu valența I, Au(I), cât și aurul cu valența III, Au(III), sub formă de diferiți compuși, sunt studiați în această direcție. Compușii de aur au fost 18


PHARMASTUDENT

utilizați și în alte direcții (antimalaric, anti HIV, pentru tratamentul astmului bronșic), însă principala lor utilizare în momentul actual este crisoterapia, tratamentul artritei pe baza compușilor de aur. Medicamentele pe bază de aur cuprind o clasa de agenți antiartritici distincți, (DMARDmedicamente antireumatice modificatoare ale afecțiunii), utilizate atunci când antiinflamatoarele ne-steroidiene (NSAIDS), precum ibuprofenul, naproxenul sau diclofenatul de sodiu devin insuficiente pentru tratarea cazurilor severe de artrită reumatoidă sau psoriatică, fiind folosite ca ultimă resursă în tratarea pacienților. Cercetătorii au demonstrat că printr-o atenție deosebită acordată ligandului proiectarea în modularea reactivității tiol/selenol a Au(I), are o selectivitate îmbunătățită pentru celulele canceroase față de celulele canceroase față de celulele normale. Identificarea mai multor ținte comune ale compușilor de aur cum ar fi selenoproteine, mitocondrii, cistein proteaze și factorii de transcripție indică faptul că medicamentele care conțin aur pot să fie utilizate în ratamentul altor boli în care sunt aceste ținte disfuncționale. Există un mare potențial de dezvoltare a medicamente pe bază de aur pentru tratarea bolilor tropicale majore, care reprezintă probleme grave de sănătate în lumea în curs de dezvoltare, prin exploatarea unor diferențe importante în metabolismul redox al gazdei si parazitului. O altă utilizare ar fi perturbarea metabolismului seleniului pentru obținerea acțiunii antimicrobiene. În cele din urmă, utilizarea compușilor de aur în boli va duce la identificarea de noi obiective, împreună cu o perspectivă mai bună asupra mecanismul acțiunii acestor medicamente, care va ghida dezvoltarea viitoarelor surse terapeutice îmbunătățite pentru tratamentul boli umane, inclusiv cancer, autoimune și parazitare boli.

„Moartea unui poet adevărat nu este un sfârșit, este numai o reacție chimică menită să separe aurul de impurități.” ~Ana Blandiana

19


PHARMASTUDENT

Cafeaua din cană, cafeaua din piele Pentru cei mai mulți, singurul mod de a începe dimineața este cu o cană de cafea în mână în cel mai scurt timp posibil. Ceea ce mulți nu știu este că beneficiile cafelei trec de granițele puterii ei de a te trezi de dimineață, de a îți da energia de care ai nevoie doar simțind mirosul unui flat white preparat cu pricepere cu boabe din Etiopia sau Columbia. Așadar, fă-ți o cafea caldă și pregătește-te să afli ce spune știința despre avantajele cafelei și despre ce poate, și ce nu poate face pielii tale. Înainte de toate, pentru a ne stabili cunoștințele, e timpul să ne întrebăm în mod sigur dacă este cafeaua bună pentru piele sau nu. Cafeaua are o mulțime de nutrienți puternici care ajută pielea, este plină de antioxidanți (polifenoli, flavonoide) care luptă pentru a proteja dermul de acțiunea razelor UV-B. Cafeina are efect vasoconstrictor asupra vaselor de sânge și ajută la reducerea inflamațiilor pentru ca tu să îți iei adio de la senzația că te-ai “umflat”. De asemenea, cafeaua este un stimulant bine cunoscut atunci când vine vorba de skincare pentru că mărește viteza de circulație a sângelui în piele. Poți să consumi cafeaua ca atare și tot vei obține o mulțime din toate aceste beneficii sau poți folosi produse cosmetice care au în componență cafea și cofeina, precum și alte ingrediente care îți sunt recomandate și care vizează toate efectele directe de care are nevoie pielea ta. Oricare ar fi curiozitățile tale despre efectele cafelei, iată câteva informații pe care probabil nu le știai. 1. Reduce cercurile negre! Nu ai dormit suficient și se vede? Cofeina este excelentă pentru a trezi ochii obosiți prin constrângerea vaselor de sânge, ceea ce reduce aspectul cercurilor întunecate. De asemenea, este plină de antioxidanți, așa că este un ingredient grozav de căutat în cremele pentru ochi. 2. Calmează-ți pielea! S-ar putea să sune ca o logică inversă, cafeaua pare a fi orice altceva decât un calmant, nu? Datorită flavonoidelor și polifenolilor bogați în antioxidanți, dar și

datorită unor antinflamatori din cafea, este de fapt un minunat calmant pentru piele. Ea se găsește în cremele hidratante și demachiante, care reduc roșeața, inflamația și ajută la protejarea împotriva razelor solare. Cofeina reduce umflarea și înroșirea datorită proprietăților sale calmante, antiinflamatorii și vasoconstrictoare. Din păcate, rezultatele nu sunt de lungă durată, așa că luați în considerare adăugarea unui produs cu cofeină la rutina zilnică de îngrijire a pielii. 3. Cafeaua, înlocuitorul acidului hialuronic? Antioxidanții vă ajută să vă protejați pielea de daunele radicalilor liberi, iar cafeaua se întâmplă să fie plină de antioxidanți. Aceasta este o veste bună pentru pielea ta, deoarece antioxidanții ajută la combaterea îmbătrânirii. Unele studii au demonstrat cum cafeaua (în special uleiul de cafea) are efecte similare asupra pielii ca ingredientul anti-îmbătrânire pentru îngrijirea pielii, acidul hialuronic. Uleiul din semințe de cafea poate crește colagenul și elastina, făcând pielea să arate și să se simtă mai fermă. Cafeaua poate ajuta, de asemenea, să mențină pielea hidratată prin reducerea pierderii de apă transepidermică (un mod elegant de a spune modul în care umezeala se evaporă din piele).

20


PHARMASTUDENT

S-a dovedit că extractele din piele argintie de cafea (un produs secundar solid al prăjirii boabelor de cafea) au calități antifungice și antimicrobiene, pe lângă faptul că sunt o sursă bună de antioxidanți. 4. Zațul de cafea poate proteja pielea de razele UV OK, probabil că nu ai o rezervă de cafea argintie doar în bucătărie. Dar probabil că mai aveți zaț de cafea rănas în filtrul de dimineață. Zațul de cafea uzat poate avea, de asemenea, beneficii de îngrijire a pielii. Mai multe studii au arătat că extractul de cafea măcinată ajută la protejarea pielii împotriva daunelor cauzate de razele UV-B. Deci, atunci când este inclus în preparatele de îngrijire a pielii, extractul de cafea vă poate ajuta să vă protejați pielea împotriva formării ridurilor și a daunelor solare. Interesant este că și prin consumul de cafea poate ajuta și la protejarea pielii de soare. Consumatorii de cafea sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta cancer de piele, în special melanom. Totuși, acesta nu este un înlocuitor pentru protecție solară. În continuare va trebui să utilizați protecție solară pentru a vă proteja de arsurile solare și de efectele de îmbătrânire ale soarelui. Acest lucru este valabil mai ales dacă utilizați medicamente care provoacă sensibilitate la soare. 5. Poate combate acneea sau nu? Stați, iubitori de cafea. Poate miroase uimitor și îți lasă pielea super moale, dar, spre deosebire de ceea ce spun o multitudine de videoclipuri online, cafeaua cu siguranță nu îți va curăța acneea. Scrub-urile, chiar și cele naturale, nu vor curăța acneea în sine. Vedeți, în timp ce scruburile pot îndepărta stratul de suprafață al pielii moarte, ele nu pătrund în porii pielii. Și este în interiorul porilor unde încep petele de acnee. Acneea nu este cauzată de ulei sau murdărie de pe suprafața pielii. În schimb, este un blocaj mai adânc în interiorul porului (numit tehnic, unitatea pilosebacee). Acest lucru, împreună cu o proliferare a bacteriilor care cauzează acneea, provoacă acele coșuri pe care le cunoaștem și le urâm cu toții. Frecarea, indiferent cât de des, nu va elimina factorii care cauzează acneea. În plus, un scrub cu zaț de cafea poate fi destul de agresiv și poate irita acele erupții deja inflamate. Într-adevăr, cele mai bune alegeri pentru curățarea acneei sunt produsele dovedite fără prescripție medicală (dacă erupțiile tale sunt ușoare) sau tratamentele topice pentru acnee sau medicamentele orale (pentru acnee moderată până la severă). 6. Zațul de cafea rămas din ceașca ta de espresso de dimineață îți va da aceleași rezultate ca extractul de cafea? Probabil că nu. Extractul de cafea este mult mai puternic decât ceea ce a rămas în filtru. Evident, zațul poate fi încorporat în scrub-uri realizate manual pentru a ajuta la exfolierea, netezirea și catifelarea pielii în mod natural. Este deosebit de bun pentru locuri aspre și uscate, cum ar fi coatele, genunchii și picioarele. Cofeina din zațul de cafea poate îmbunătăți, de asemenea, aspectul pielii, chiar dacă temporar. Cofeina strânge pielea, făcând-o să pară mai fermă și mai strânsă (din nou, temporar). Acest efect de strângere poate ajuta la combaterea ochilor umflați și poate face ca celulita să pară mai puțin evidentă pe termen scurt. 7. Cafeaua și sarea de mare O cheie a succesului acestei combinații are de-a face atât cu proprietățile unice ale cafelei, cât și ale sării de mare ca agenți de exfoliere. Puterea sa de exfoliere este unul dintre primele lucruri pe care oamenii le adnotează atunci când explorează cafeaua ca un potențial ingredient pentru utilizarea în îngrijirea pielii.

21


PHARMASTUDENT

Textura naturală a zațului de cafea este ca punctul perfect între „fin” și „grunjos”. Acest lucru face ca zațul de cafea să fie suficient de blând pentru a exfolia fața, dar suficient de agresiv pentru a oferi corpului tău un antrenament de exfoliere. Rezultatul este o piele moale, suplă când ritualul de spălare este complet. Și când luați în considerare celelalte efecte puternice ale cafelei, cum ar fi protecția împotriva ridurilor și a soarelui oferite de cantitățile abundente de antioxidanți ai atotputernicului bob de cafea și proprietățile de tonifiere și de strângere oferite de cafeină, aceasta devine un ingredient și mai valoros. Cafeaua are unele beneficii pentru piele. Dar majoritatea cercetărilor efectuate s-au referit la componente mai puternice ale cafelei, cum ar fi uleiul de cafea și extractul de cafea. Utilizarea unui exfoliant cu zaț de cafea uzat nu va putea oferi aceleași rezultate. Produsele cosmetice care conțin extract de cafea sau ulei de cafea sunt o alegere mai bună dacă ești în căutarea beneficiilor pentru îngrijirea pielii. Cafeaua nu este singurul (sau chiar cel mai bun) ingredient pentru îngrijirea pielii tale. Există multe alte opțiuni eficiente pentru anti-îmbătrânire pe care le poți găsi în farmacii. Acidul lactic, acidul glicolic, retinolul și acidul hialuronic sunt toate exemple bune. Indiferent de produsul de îngrijire a pielii pe care îl utilizezi, acesta necesită timp pentru a funcționa. Dacă ai nevoie de îndrumare, dermatologul este cea mai bună sursă de informare. Ochi umflați? O linguriță de zaț uzat într-un prosop de hârtie umezit și așezat peste ochi timp de aproximativ 20 de minute va ajuta la reducerea umflăturii.

Buze uscate? Amestecați o cantitate mică de zaț de cafea uzat cu ulei de cocos. Masați ușor amestecul pe buze și îndepărtați-l cu o cârpă umedă.

Mască facială exfoliantă Amestecați 1/4 linguriță zaț de cafea (măcinată fin) cu 1 lingură de alt produs de bază pentru micul dejun, iaurt. Masați ușor pe față și pe gât și lăsați să stea cinci minute. Clătiți bine cu apă caldă pentru a dezvălui pielea strălucitoare și moale. Utilizați-l nu mai mult de o dată sau de două ori pe săptămână.

22


PHARMASTUDENT

Portretul farmacistului pe holurile literaturii Fiind o verigă cheie în societate și un garant al stării de bine, farmacistul nu ezită să își facă simțită prezența nici în operele literare. Creionat sub diferite nume de a lungul timpului, acesta a poposit printre rândurile scrierilor ca „preparator de leacuri”, „spițer” și mai apoi, „farmacist”. Variația denumirilor își are originile în pregătirea profesională pe care omul în halat alb a dobândit-o. Așadar, cu cât înaintăm pe firul istoric, cu atât instruirea socioprofesională crește, iar numele de farmacist devine intens și meritoriu. Fie că vorbim de beletristică sau nu, portretul farmacistului tinde să capete atât o postură centrală, anume a personajului principal, fie una episodică după cum vom vedea în cele ce urmează. Chipurile farmaciștilor apar încă din Antichitate, însă sub forma unor efigii pasagere, întrucât, la acel moment, operele urmăreau alte scopuri. Virgiliu, Horațiu și Ovidiu sunt doar câțiva autori care au tratat în scrierile lor și figura preparatorului de leacuri. Înaintând pe axa timpului, ajungem la nume sonore precum Boccacio și Shakespeare. Primul dintre ei a creionat într-o anecdotă un spițer numit Simione care deținea propria sa spițerie în Piața Veche din Florența. Acesta se ocupa cu analiza urinei și practica în derâdere medicina. Într-o altă creație de a sa, este descris un alt spițer pe numele său Barnardo Puccini care este protagonistul unei povești cu regi. Cât despre Shakespeare, în ilustra operă „Romeo și Julieta” apare un spițer anonim, care, sub imperiul foamei și al lipsurilor, cedează și îi vinde lui Romeo salvarea de care avea nevoie, otrava. Cu un ecou la fel de pregnant, în secolul al XVIII-lea, opera lui Molière adăpostește multe figuri de medici și farmaciști ( „Bolnavul închipuit”, „Amorul medic” etc.). Continuând pe drumul beletristicii, în „Gaițele” lui Kirițescu, este menționat un anume „Franz spițerul” care, după părerea Anetei, nu i-a prescris ceea ce trebuie tatălui său și acest fapt i-ar fi cauzat moartea: „Adevărat. Bietul tătuţu, dacă nu-i dădea să bea păcătosul de Franz, spiţerul, şoricioaică în loc de sare amară, apuca suta de ani”. De altfel, nici în romanul Patriciei Posner, „Farmacistul de la Auschwitz”, protagonistul nu este pus într-o lumină mai bună. De origine română, Victor Capesius, s-a alăturat naziștilor din SS în 1943, la vârsta de 35 ani, și în scurt timp a ajuns farmacist-șef la Auschwitz. Cartea prezintă amănunțit regimul de teroare instituit de Capesius în lagăr, felul în care acesta a scăpat de justiția vremii și, în final, modul prin care un procuror curajos și răbdător a reușit, după 20 de ani de la sfârșitul războiului, să-l aducă pe farmacist în fața judecătorilor pentru a fi acuzat de crimă. Cu toate acestea, spițerul de altădată își găsește locul mai ales în lucrările de specialitate precum „Cum au fost Bucureștii odinioară cu chipuri și icoane” de Dario Caselli, „«La Ochiul lui Dumnezeu» Farmacii și farmaciști din vechiul București” a lui Dan Roșca, „Bărbieri și Spițeri în Bucureștii de Odinioară” ș.a. Monografiile enunțate aparțin sferei nonficționalului și tratează în mod veridic profesia de farmacist în esența ei. Cum toate ideile creatoare își au izvorul în realitatea obiectivă, putem concluziona că pe parcursul timpului, farmacistul, sub diversele lui denumiri și forme, a reprezentat un element-cheie al societății ce ocupă și astăzi un loc privilegiat în sistemul de sănătate.

23


PHARMASTUDENT

Unde-i voința (și-o pastilă), există o cale Trăim vremuri în care ne confruntăm tot mai adesea cu multe cazuri de boli cronice, apărute la oameni tineri, cauzate de un mod nesănătos de viață, transmise pe cale genetică sau provocate de situația mediului înconjurător. Efectele psihologice ale îmbolnăvirii pot fi devastatoare, agravând cu o viteză copleșitoare starea persoanei în cauză. Conștientizarea și acceptarea condiției de sănătate sunt un prim pas către o stare mai bună, însă vindecarea, care nu poate fi, de cele mai multe ori completă, reprezintă cel mai mare obstacol în acest drum. Pentru a ține sub control boala, este, în majoritatea cazurilor, nevoie de medicație pe viață, însoțită de un regim alimentar sănătos și de renunțarea la obiceiurile toxice. Tocmai de aceea, este foarte dificil pentru un om care a trăit o viață normală să se conformeze unor noi obiceiuri, percepute ca fiind restricții. Mai mult, medicația pe viață necesită un nivel ridicat de disciplină, deoarece starea de sănătate depinde foarte mult de administrarea medicamentului în mod corect, la orele potrivite, în mod conștiincios, proces care trebuie reluat zi de zi, până când devine o rutină. Tot acest traseu este conturat printr-o avalanșă de sfaturi de la medici, relatări mai mult sau mai puțin fericite din experiențele altor oameni și informații cu un puternic impact emoțional citite din surse nesigure, care pot determina apariția unor stări de depresie și anxietate. Din păcate, în educația colectivă, ignorăm aceste stări nocive, le lăsăm netratate, în baza stereotipurilor care asociază depresia cu ”nebunia”. Este mai mult decât evident faptul că trebuie să ne îndreptăm atenția tot mai mult și către sentimentele pacientului atunci când boala apare, indiferent de gravitatea acesteia. Pentru o persoană care urmează să depindă de tratament, fie că este pe o perioadă mai scurtă de timp, sau pe viață, voința nu apare de nicăieri, ci trebuie să fie stimulată de oamenii din jur, și mai ales, cu ajutorul psihoterapiei. Prin psihoterapie, o persoană învață să gestioneze o paletă largă de sentimente, de la furie, la deznădejde, îndrumat de o persoana cu studii de specialitate, care îl poate călăuzi cu ușurință acest drum. De asemenea, există locuri special destinate tratamentului unei boli, precum centre care au dezvoltat programe variate, care implică învățarea corectă a tehnicilor de auto-administrare a tratamentului (de exemplu în cazul diabeticilor dependenți de insulină), ședințe cu psihoterapeuți, medici, ținerea sub observație a simptomelor și inițierea într-un regim de viață sănătos. Luând în considerare strânsa interdependență dintre corp și minte, putem concluziona cu ușurință faptul că, acolo unde-i voință (și-o pastilă) există o cale!

24


PHARMASTUDENT

Sufletul tânăr și îmbătrânirea cutanată Nu te încrunta! Nu râde prea des! Nu zâmbi și nu te întrista! Folosește creme cu SPF, creme cu retinol și creme hidratante. Mănâncă sănătos, hidratează-te, fă sport și odihnește-te măcar opt ore în fiecare noapte. Acestea sunt doar câteva dintre sfaturile pe care le auzim întotdeauna când vine vorba despre îmbătrânirea cutanată. În ziua de azi, am devenit atât de preocupați de acest aspect, încât chiar și cea mai mică urmă a unui rid ne va împinge inevitabil spre raioanele de frumusețare ale farmaciilor. Dar ceea ce refuzăm cu îndârjire să acceptăm este faptul că îmbătrânirea pielii este un proces normal. Un proces pe care nu îl putem opri și pe care nu îl putem inversa. Orbiți de această goană după pielea perfectă, după o umbră de tinerețe efemeră, deseori lăsăm pradă îmbătrânirii un aspect mult mai important al vieții noastre: sufletul. Astfel ajungem, de multe ori, adulți posomorâți, dar cu tenul fin și luminos. Dar nu, nu se poate una ca asta! Cred- nu, știu!- că tu, cel care citești asta, nu vei ajunge astfel, pentru că tu, cel care citești asta, știi cum să îți menții sufletul tânăr și frumos, orice ar fi! Stai puțin... cum adică nu? Off, bine. Atunci fii atent la cele ce urmează și notează câteva sfaturi:

1. Învață să vezi mereu frumosul în orice situație. Se spune că „frumusețea stă în ochii privitorului", dar eu sunt de părere că ea se află în sufletul acestuia, iar un suflet frumos va vedea frumosul în tot și în toate. Ieși la o plimbare în zilele însorite, poate chiar o vizită la Grădina Botanică– un prilej ideal de a repeta denumirile plantelor cunoscute– sau pe una din sutele de străduțe cochete ale orașului. 2. Ai grijă de tine. Corpul nostru este o mașinărie în perfect echilibru, fiind de datoria noastră să o păstrăm așa. Hidratează-te, mănâncă sănătos, odihnește-te suficient și relaxează-te de fiecare dată când ai ocazia cu o carte sau un film bun. Ai grijă de propriul corp și vei vedea că acesta te va răsplăti. 3. Dă-i voie copilului din tine să înflorească mereu, chiar dacă tu nu te mai consideri de mult copil. Regăsește bucuria de a face ceea ce îți place, fără să îți pese prea mult de ce cred cei din jur. Spune sincer, când a fost ultima dată când te-ai dat pe tobogan sau într-un leagăn? 4. Nu în cele din urmă, fii autentic. Nu încerca niciodată să fii altcineva decât ești, pentru că nu vei face altceva decât să îți afunzi sufletul în minciună. Îmbracă-te așa cum vrei, ascultă muzica pe care o preferi, învață despre ceea ce te pasionează și, cel mai important, trăiește fiecare clipă, căci fiecare moment trăit așa cum îți dorești te va întineri. Ei bine, ce mai rămâne de spus? Articolul ăsta are doar o pagină la dispoziție și uite-ne, aproape de final. Așa că permite-mi să îți adresez ție, celui care citești această revistă, o provocare: începe să ai grijă de ceea ce contează cu adevărat, ca peste ani și ani, când vei ajunge să le spui povești nepoților, sufletul tău să fie la fel de tânăr ca al lor.

25


PHARMASTUDENT

Parfumul- Molecula atracției Istoria parfumului Când și cine a inventat parfumul? Conform cercetărilor și descoperirilor, primul producător de parfum a fost o femeie chimist pe nume Tapputi, care ar fi creat această mireasmă în al doilea mileniu î.Hr. în Mesopotamia antică și Egipt, iar apoi a fost rafinat mai departe de romani și persani. Oamenii bogați ai societății între secolele XVI și XVII foloseau această compoziție în principal pentru a masca mirosurile corporale. O curiozitate despre parfumul istoric vine din Persia unde regii aveau propriile mirosuri semnătură pe care rudele și apropiații nu aveau voie să le folosească. Din acele vremuri și până astăzi industria parfumurilor a fost într-o continuă dezvoltare. În prezent, Italia și Franța sunt centrul european de design și comerț de parfumuri. Chimia parfumului Ca să facem o trecere fină de la istorie la compoziție, vorbim despre parfumul timpuriu care a fost realizat din materiale naturale, ca exemplu scoarța de lemn, rădăcini, frunze, flori și semințe, iar ca note importante se foloseau smirnă și tămâie, trandafir și mentă. În zilele noastre, parfumurile sunt purtate de milioane de oameni. Acestea sunt compuse din ingrediente naturale și sintetice, folosite pentru fabricarea de parfumuri bogate ce conțin diferite nuanțe de arome și note complexe. Niciun parfum nu miroase pe două persoane la fel, datorită diferențelor de chimie, temperatură și mirosuri ale corpului. Parfumul este un amestec de uleiuri parfumate, compuși aromatici, fixatori sau solvenți, componente care formează cele trei părți nota de sus, nota inimă și nota de bază. Principalele substanțe chimice și compuși ce alcătuiesc parfumurile sunt: uleiuri parfumate, apă și alcool. Alcoolul etilic (C2H5OH) este cel mai utilizat deoarece ajută la răspândirea parfumului. De asemenea, apa este folosită pentru răspândirea mirosului. În funcție de cantitatea apei, există diferite tipuri de parfumuri, un parfum concentrat pe care îl poți găsi și care conține 15-25% ulei, iar parfumul cologne care conține aproximativ 10% ulei. Uleiurile parfumate cele mai des folosite în amestecurile de parfumuri sunt: uleiul de lămâie, portocală, grapefruit, beramot sau trandafir. Compunerea mirosurilor, moleculă cu moleculă, reprezintă o artă ce combină aromele puternice, exemplu cea de trandafir cu trei componente majore 2-feniletanol, geraniol și citronelol, alături de nuanțele subtile. Pe lângă diferitele componente chimice, uleiurile esențiale din parfumuri au rolul de agenți terapeutici precum, uleiul de lavandă, mușețel, lemn de santal dau o stare de confort, în timp ce uleiul de mentă reduce stresul. Mai multe studii au demonstrat că parfumurile au efect asupra stării de spirit, fiziologiei și comportamentului, acțiune datorată capacității directe a parfumului de a interacționa si de a afecta sistemul nervos central. Cu atât mai mult parfumul influențează foarte mult condițiile mentale și fizice ale omului. Acțiunea luminii puternice poate rupe legăturile din moleculele de parfum, aerul poate coroda compoziția, lucruri care îți pot distruge parfumul într-o săptămână. De aceea cel mai potrivit loc pentru a păstra parfumul este într-o cameră întunecată la temperatura camerei, într-o sticlă de pulverizare. Parfumul este o moleculă complexă și necesită foarte multă atenție încă din momentul procurării componentelor, până la momentul în care acesta atinge pielea omului. O urmă de parfum poate stârni reacții complexe în mintea umană aducând ca o maree valuri de amintiri. 26


Comitet redacțional: GABRIELA MANOLE Coordonator al Depatamentului de Publicații ANDREEA ZAMFIRESCU Coordonator al Departamentului de Imagine și Design CORINA ALINA FRÎNGHIE Vicepreședinte Relații Externe

Voluntari Asistenți: IULIA MARIA TACHE ALEXANDRU MIHALACHE ADRIAN BEȚ

Voluntari redactori: ADINA ISAR MARIA MIHAI ANDRA BOSTAN DAIANA ȘERBAN ANDREEA TUDOR ANDRADA CÎRLIG ANA MARIA STOICA ALEXANDRA TUDORACHE

Voluntari fotografi: RALUCA ȘOLCĂ ALEXA ANDOAICA RUXANDRA STANCU ANA MARIA PÎRGARU ALEXANDRA TUDORACHE