pHarma Student nr.18

Dragă cititorule,

îți scriu aceste rânduri când clopotul timpului bate pentru Facultatea de Farmacie din București 100 de ani de carte și lumină Indiferent de generația din care faci parte, aici vei regăsi frânturi incontestabile de adevăr istoric cu care te vei conecta negreșit.

Din cele mai vechi timpuri, arta farmaceutică a trecut prin felurite schimbări, iar Farmacistul a trebuit să le răspundă întotdeauna prompt și să se reinventeze constant pentru a-și duce la bun sfârșit menirea La fel putem spune și despre facultatea noastră, de altfel, cea mai veche și prestigioasă instituție de îmvățământ farmaceutic din țară. Cu acest număr, am încercat să surprindem, într-o manieră pluriperspectivistă, întregul parcurs al învățământului farmaceutic bucureștean, de la Davila până în prezent. Pentru a putea așterne rândurile pe care le vei citi, a fost nevoie de o documentare riguroasă și câteva cursuri suplimentare de Istoria Farmaciei. Am pornit din lumea greco-romană și am ajuns până în Țara Românească, ca mai apoi să punem Facultatea de Farmacie din București sub zodia încercărilor istorice Și, totuși, nu izvoarele istorice sunt cele mai valoroase la finalul zilei, ci izvoarele nesecate de cuvinte, emoții și trăiri: oamenii. Asemeni ediției trecute, am apelat la cei care sfințesc locul, la cei care dau viață unui lăcaș ce ne este casă: studenții, absolvenții și profesorii. Ei sunt cei care poartă în suflet ani din anii facultății și nu îi dau uitării

Nu pot să exprim în cuvinte sentimentul de a mă afla în postura coordonării acestei ediții atât de speciale comunității noastre academice, însă atât eu, cât și întregul Departament de Publicații suntem onorați că, prin iubirea față de voluntariat, am reușit să fim cei care au scris o prea frumoasă pagină de istorie

Vivat, crescat, floreat!

Cu admirație și extaz, Alexandru Mihalache, Coordonator al Departamentului de Publicații SSFB 2022-2023

Bun venit,

în timp ce citești această revistă, relaxat și curios, așezat confortabil, trăiești un moment de o însemnătate mare, iar paginile ce urmează te vor ajuta să îl cunoști. Studenția farmaciștilor nu a fost întotdeauna așa cum o cunoaștem noi Acum, într-un București agitat, ne lăsăm speriați de alarma care sună dimineața, începem maratonul zilnic al pregătirii și ne oprim la cea mai apropiată cafenea înainte de a pătrunde în holul renumit al Facultății de Farmacie UMF „Carol Davila”. În timp ce urcăm scările sau așteptăm liftul, ne amintim cursul pe care am uitat să-l învățăm sau ne bucurăm că urmează un laborator cu multe experimente. În timpul liber, învățăm, ieșim cu prietenii sau ne strângem într-o cameră de cămin și mai facem, din când în când, voluntariat, ba chiar ne angajăm La sfârșitul poveștii, greu ne putem da seama cum au trecut cinci ani Totuși, te-ai gândit vreodată cum trecea această perioadă cu 50, de ce nu chiar 90 de ani în urmă?

Anul 2023 surprinde 100 de ani de învățământ farmaceutic bucureștean, 32 de ani de voluntariat al studenților farmaciști din București și reprezintă anul în care activitatea noastră a revenit la o formă a normalității în urma unui alt eveniment, cu siguranță, istoric Cu acest prilej de triplă celebrare, vrem să ne bucurăm alături de tine, drag cititor, de momentele-cheie ale trecutului nostru comun, pentru a ne aminti de ce am ales acest viitor

Nu de puține ori am auzit relatări din trecutul lumii voluntariatului care ne-au cutremurat întru totul, trezindu-ne profunde sentimente de mândrie și încredere că putem mai mult. Acum, te invităm pe tine la noi trăiri, pentru că prima etapă în construirea unui viitor strălucit al profesiei de farmacist este cunoașterea trecutului în toată complexitatea lui.

Cu speranță și curiozitate, Echipa SSFB 2022-2023

Rp./

M.f. solutio

D.S.:intern,olingurițăodatălaosutădeani

Ax i s t e m p o r i

e multe ori vedem trecutul, prezentul, dar și viitorul ca elem realitate individuală Dar ce se întâmplă când plasăm pe axa realității? Societatea este subiectivă și obiectivele se pot altera axa timpului, de aceea, indiferent de direcție, este necesară n pentru a nu se pierde date istorice, deoarece timpul trece, prez se așteaptă, iar toate acestea trăiesc în interdependență.

Unde se află Facultatea de Farmacie la ceas centenar pe axa timpului?

Poate că știai sau nu, poate încă nu ai citit ziarul de luna aceasta, dar, în 2023, Facultatea de Farmacie din București celebrează 100 de ani de carte și lumină Da, ai citit corect, 10 decenii de formare a farmaciștilor care fie inovează, fie prepară medicamentul, fie se află în fața ta pentru a te ajuta să găsești cea mai bună soluție pentru sănătatea ta.

învățământul farmaceutic se desprinde de tutela Facultății de Medicină, primind rangul de for universitar, datorită perseverenței profesorului

Ștefan Minovici

1898

1858

s-a aprobat regulamentul întocmit de Carol Davila, privind înființarea Școlii Naționale de Medicină și Farmacie.

1914

1923

1939

Facultatea de Farmacie s-a desprins din arborele Facultății de Medicină, pe care crescuse împreună cu „școala de veterinărie”. printr-o lege a învățământului superior, se stabilește un alt număr de catedre și conferințe, acestea din urmă majorându-se cu încă patru

Consiliul Facultatății de Medicină a cerut în unanimitate separarea învățământului farmaceutic de cel medical și constituirea unei Facultăți de Farmacie independente

La 31 mai 1923, în sedința Senatului României, s-a adoptat o lege cu majoritatea de 52 de voturi, iar în 4 iunie 1923, Adunarea Deputaților a adoptat-o cu 100 de voturi „pentru”, contra unuia singur „împotrivă” Prin acest act legislativ, se recunoștea crearea Faculțății de Farmacie independentă în cadrul Universității din București.

tanță provocare prietenie

sacrificiu

aripa centrală a Universității, unde erau instalate majoritatea laboratoarelor Facultății de Farmacie, a fost distrusă de bombardamentele americane

1944

La 7 iunie 1923, actul este promulgat și investit cu sigiliul Statului

1948

după reforma din 1948, se introduc în structura Facultății două secții distincte: Secția Galenică, cu trei ani de studii, și cea Științifică, cu 4 ani de studii și un an de practică

nr 6 De acest moment marcant este legat numele academicianului Dumitru Dobrescu, decan al Facultății, dar și al profesorilor Ioan Ciulei și Apostol Ionică.

1976

1993

începând cu 1993 se instruiesc anual, prin rezidențiat un număr semnificativ de absolvenți.

La 12 iunie 1923, actul este publicat și Facultatea de Farmacie este oficial desprinsă de Facultatea de Medicină definitiv.

Farmacistul,expansiuneînrepere

….ÎNTRE ANTICHITATE ȘI ….ÎNTRE ANTICHITATE ȘI CONTEMPORANEITATE… CONTEMPORANEITATE…

Drugstore, Apothecary, Chemist's shop, Dispensary și multe altele sunt termeni folosiți în jurul lumii pentru a descrie același loc - Farmacia. Etimologia cuvântului pornește din Grecia Antică, de la cuvântul pharmakon care avea însemnătatea "magie, cura, poțiune".

Istoricul profesiei de farmacist este unul vast, acesta pornind de la perioada empirică, pe când actul medical avea un caracter religios și era practicat de persoane cu atribuții spirituale. Epoca farmaceutică continuă acrescent cu stabilirea principiilor medicinei greco-romane.

După cel de-al Doilea Război Mondial, industria farmaceutică începe să se dezvolte, iar rolul farmacistului se schimbă. La început, deși medicul și farmacistul împărțeau aceleași atribuții, în jurul anului 1240, responsabilitățile acestora au fost divizate, astfel medicina și farmacia devin știinte separate.

Mergând către evoluția farmaciei românești din cele mai vechi timpuri și până în 1859, în Sibiu, se afla una dintre cele mai vechi farmacii publice din țară și era condusă de către un farmacist din Germania, Martinus Hassner. Acesta primea un salariu de 10 florini, fiind obligat să plătească orașului 3 florini pentru închirierea spațiului. Farmaciile din Bistrița, Brașov, Făgăraș și Sibiu erau considerate proprietatea orașului, organizarea lor fiind stabilită de consiliul orașului. La începutul secolului al XVIIlea, farmaciștii din Transilvania se ocupau nu doar de administrarea, ci și de aplicarea tratamentelor, însă creșterea numărului de medici a dus la interzicerea aplicării tratamentelor de către farmacist, inclusiv a recomandării acestora. Așadar, denumirea de spițer, care provine de la termenul italian spezzario și desemnează farmacistul, este explicată de către N. Iorga ca fiind „cel ce vinde speciile și compune medicamentele ordonate de medic.”

În Grecia Antică, se regăsesc cei mai vechi preparatori de leacuri, întrucât rezultatele lor au fost începutul unei noi arte în ceea ce privea medicina. Unul dintre cei mai de seamă premergători ai medicinei antice, a fost Asclepius, numit și zeul vindecării.

Medicii-preoți din Egipt erau împărțiți în două clase: cei ce vizitau bolnavii și cei ce rămâneau la templu să prepare remedii.

Influența arabă în timpul secolului al VIIIlea î.Hr. a adus obiceiul separării responsabilităților între medic și farmacist. Specializarea a fost mai târziu impusă prin lege de consiliul orașului Bruges, în 1683, interzicând medicilor să mai prepare medicamente pentru pacienți.

În America, Benjamin Franklin a făcut un pas important în separarea celor două profesii atunci când a introdus o farmacie la Spitalul Pennsylvania.

Farmacistul era însemnat pentru actul medical, el fiind singurul capabil să prepare medicamente necesare terapiei bolnavilor.

Rolul acestuia devenise din ce în ce mai temeinic, astfel cercetarea prevedea o bază științifică bine pusă la punct de către farmacist, întrucât medicina evolua în paralel și impunea descoperirea unor substanțe medicamentoase cât mai eficiente.

În secolele XX-XXI, are loc apariția vaccinului antirabic, a radioterapiei și utilizarea pentru prima dată a substanțelor chimiceînvedereaobțineriimedicamentelor, acestea stârnind un impact revelator în domeniuluifarmaceutic.

Deși aceștia nu dețineau documente care să îi orienteze în vederea preparării medicamentelor, nici doctorii spre prescrierea și aprecierea calității acestora, spițerii aveau obligația să folosească Farmacopeea austriacă din 1780.

Regulamentul acesteia marca metoda de vânzare a medicamentelor, cât și a aprovizionării farmaciilor de la noi. Trebuia să se reînnoiască anual stocul de produse vegetale, elixiruri, siropuri, extracte, iar medicamentele ușor alterabile urmau să fie verificate de două ori pe an de către medici. Vânzarea acestora urma să aibă loc după tariful din 1814 al Vienei, iar eliberarea lor era interzisă fără obținerea unei rețete din partea medicului. Pentru medicamentele orale, farmacistul menținea o atribuție care se respectă și astăzi. Acesta avea dreptul să adauge peste prețul stabilit „cîte o para la fiecare doză”, având obligația ca acestea să fie preparate conform rețetei, la finalul căreia trebuia să noteze prețul său pentru a înștiința atât doctorul, cât și pacientul.

PRINCIPIILE LA NIVEL UNIVERSITAR, MAI MULT DECÂT LEGI?

DESPRE SOCIETĂȚI

ȘI

OPORTUNITĂȚI, INDICATORII DE VIITOR AI UNUI ABSOLVENT

Există numeroase organizații naționale și internaționale menite să sprijine farmaciștii. Primele organizații naționale și internaționale s-au conturat încă din secolul al XIX-lea: The Pharmaceutical Society of Great Britain în 1841, American Pharmaceutical Association în 1852, Fédération Internaționale Pharmaceutique în 1910.

În ceea ce privește evoluția în ultimul secol a sferei farmaceutice din Muntenia, înființarea Facultății de Farmacie din București, una dintre cele mai vechi unități de învățământ superior, a condus la un aport substanțial în formarea unor profesioniști în cadrul acestui domeniu. Aceasta a devenit unitate de învățământ superior de sine stătătoare în anul 1923, perioadă în care cadre didactice precum Ștefan Minovici, primul decan al acestei facultăți, Ion Vintilescu și alții, urmau să consolideze, în strânsă colaborare cu farmaciști practicieni, învățământul, științele și practica farmaceutică, elaborând valoroase lucrări, printre care și edițiile succesive ale Farmacopeei Române.

Separarea Facultății de Farmacie impunea o lege numită „Legea pentru crearea Facultății de FarmaciepelîngăUniversitateadinBucurești”care prevedeaurmătoarelearticole:

Art. 1. Învățământul universitar farmaceutic se separă de cel medical. În acest scop se creează o Facultatea de Farmacie pe lângă Universitatea din București.

Art. 2. Un regulament de administrațiune publică făcînd parte integrantă din această lege va determina modul de organizare și funcționare al acesteifacultăți.

Implementările de-a lungul anilor la nivelul facultății au oferit posibilitatea de a conlucra pentru obținerea unor lucrări științifice care au avut ca rezultat introducerea unor noi forme farmaceutice, a unor metode moderne de analiză și control al medicamentului, cât și a unor medicamente în NomenclatorulMinisteruluiSănătății.

La nivel național, în Romania, toți farmaciștii sunt membri ai Colegiului Farmaciștilor din Romania (CFR). Rolul CFR este acela de a reprezenta interesele noastre la nivel național. Înscrierea este necesară imediat după absolvire și se reînoiește anual.

Interesul studenților pentru continuarea studiilor cu programe postuniversitare a crescut cu timpul. Multe ramuri ale industriei au nevoie de specialiști și, deși nu este obligatorie, continuarea studiilor te poate ajuta să îți alegi profesia mult visată.

Deși 73% dintre farmaciști lucrează în farmacia de circuit deschis sau în farmacia unui spital, cererea de farmaciști în domeniile mai puțin cunoscute precum Farmacovigilență, Regulatory Affairs, Medical Affairs, Marketing farmaceutic etc. a crescut semnificativ.

ocietatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF) s-a afirmat, de-a lungul celor peste 30 de ani de activitate intensă, prin numeroase manifestări, atât pe plan științific, cât și organizatoric. Pentru că nu mulți cunosc toate aspectele prin care SRIF își continuă dezvoltarea pentru a promova Istoria Farmaciei românești, doamna Prof. Univ. Dr. Adriana Tăerel, Președinte al SRIF, ne-a povestit într-un interviu despre viitorul farmaciștilor, Istoria Farmaciei și despre cum aceasta încă se scrie sub ochii noștri.

1. Care este Istoria „Istoriei Farmaciei” ? Cât de important este ca un viitor farmacist să își cunoască istoria propriei profesii încă din primul an de studiu?

Istoria Farmaciei în România se manifestă încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea Avem mențiuni despre Istoria Farmaciei ca disciplină de învățământ și știință în țara noastră de la începutul secolului al XX-lea, fiind menționate problemele teoretice și practice ale profesiei. Farmacia înseamnă mii de ani de căutări, de acumulări, de evoluție de la remedii vegetale, animale și chimice, ajungându-se în prezent cu cercetările medicamentului personalizat care acționează țintit pe genom Cunoștințe de Istoria Farmaciei s-au predat în cadrul învățământului medical și farmaceutic din București, de la jumătatea secolului al XIX-lea, la Școala Națională de Medicină și Farmacie, înființată în 1857 de către Carol Davila (1828-1884). În Programa Școlii de Farmacie, în anii 1861-1862, 1862-1863, Istoria Farmaciei era prevăzută cu trei capitole/discipline, repartizate pe trei ani de studii diferiți: Istoria naturală a medicamentelor vegetale (la anul II), Istoria naturală a medicamentelor animale (la anul III), Istoria naturală a medicamentelor minerale (la anul IV). Istoria Farmaciei este un act de cultură profesională și cultură generală!

2. Care sunt cele mai de preț lucruri pe care le adăpostește Colecția Muzeală? Ce ne puteți spune despre personalitatea lui Zisi Șt. Fârșirotu și despre bursa de excelență care îi poartă numele?

Conf. Dr. Farm. Zisi Șt. Fârșirotu a lucrat în perioada 1957-1979 în învățământul farmaceutic universitar, la Disciplina de Organizare Farmaceutică, unde a împărtășit studenților din experiența acumulată anterior în ICSMCF S-a remarcat prin inițiativa de a păstra pentru posteritate obiecte de patrimoniu farmaceutic care pot mărturisi despre trecutul profesiei Astfel, începând cu anul 1962 pune bazele Colecției Muzeale a Facultății de Farmacie din București. Gruparea tematică a obiectelor care ilustrează aspecte de învățământ și practica farmaceutică de-a lungul timpului permite o prezentare sistematizată pe fonduri:

Istoria Farmaciei este un act de cultură profesională și cultură generală!

Fondul vaselor farmaceutice cuprinde piese din porțelan, ceramică smălțuită, sticlă și lemn Câteva dintre ele poartă marca atelierului producător, mărindule valoarea patrimonială

Cunoașterea trecutului „Istoriei Farmaciei”, ca ramură a istoriei științelor, își găsește importanța în educația tinerilor care doresc să îmbrățișeze cariera de farmacist, medic și toți cei interesați de aceste științe. Lansez chiar o provocare pentru studenții, de ce nu, și pentru absolvenții Facultății de Farmacie, la an centenar: „Profesia ta are o istorie, vino să o cunoști!”

Fondul documentar conține albume, cărți de specialitate și periodice în limba română și limbi străine, Farmacopeea Română I-X și cea Specială a lui C.Kolo, farmacopei străine, cursuri datând din secolele XVIII-XX, diplome de absolvire a studiilor de farmacie, unele dintre ele purtând semnătura lui Carol Davila, alte documente

Fondul aparaturii farmaceutice grupează diferite obiecte utilizate în activitatea manufacturieră care, timp de veacuri, s-a desfășurat după legile unei adevărate „arte farmaceutice”.

Fondul de artă decorativă este reprezentat de tablouri și

Interviu cu

Doamna

Prof. Univ. Dr. Adriana Tăerel, Președintele Societății Române de Istoria Farmaciei (SRIF)

„Profesiataareoistorie,vinosăocunoști!”

busturi ale unor personalități din domeniul farmaceutic, piese de mobilier realizate într-un atelier din Londra precum și obiecte de artă

Medalii, FPA (Fond personal de arhivă) etc.

Pentru a menține preocuparea tinerilor pentru Istoria Farmaciei, familia profesorului

Fârșirotu a instituit o bursă care se acordă pentru cea mai bună lucrare în domeniu

3. Câtă istorie ați scris în mai bine de un deceniu de când sunteți Președintele SRIF?

Cum pot studenții, absolvenții și farmaciștii să cunoască mai bine activitatea SRIF și, de ce nu, să se alăture și să devină membri?

Ca președinte, îmi doresc menținerea activității neîntrerupte a SRIF, precum și intensificarea activității privind colaborarea la nivel internațional și implicarea cât mai activă în promovarea patrimoniului național farmaceutic. Amenajarea unui muzeu deschis publicului este un obiectiv urmărit încă de la înființarea SRIF Digitalizarea obiectelor aflate în „Colecția Conf. Dr. Farm. Zisi. Șt. Fârșirotu“ din cadrul Facultății de Farmacie reprezintă un alt obiectiv prin care se urmărește creșterea vizibilității patrimoniului. Din 2012, de când am devenit președinte, am încercat ca lucrările din cadrul evenimentelor organizate de SRIF să fie publicate în volume „in extenso”

Ca membru titular în Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române, membru în Academia Internațională de Istoria Farmaciei și, de anul trecut, parte a conducerii Societății Internaționale de Istoria Farmaciei (ISHP), încerc să se cunoască istoria națională a profesiei și la nivel internațional, astfel să se scrie istorie

Prin intermediul SRIF, studenții au fost deja implicați în evenimente organizate la nivel național și internațional, participând în sesiuni dedicate tinerilor cercetători, unde s-au remarcat obținând premii și diplome (premiul „Prof. dr Carmen Frances”, premiul „Lector dr Constantin Iugulescu”, Bursa de excelență „Conf Dr Farm Zisi Șt Fârșirotu”)

SRIF este o societate deschisă absolvenților farmaciști, tuturor pasionaților de Istoria Farmaciei (medici, biologi, fizicieni etc ) și, desigur, studenților Poate că funcționarea constantă a unui cerc de Istoria Farmaciei ar determina implicarea mai activă a studenților în această arie de cercetare, astfel încât să-și dorească să devină membri SRIF

4. Un eveniment important, însă puțin cunoscut în rândurile studenților, este Congresul Internațional de Istoria Farmaciei. Acesta se desfășoară o dată la doi ani, ultima sa ediție (cea de a 45-a) având loc la Milano, Italia între 7 și 10 septembrie 2022, unde de altfel ați și participat.

Care este, în linii mari, programul unui astfel de eveniment? Ce ne puteți spune despre cea de a 36-a ediție a Congresului Internațional de Istoria Farmaciei, care s-a desfășurat la Sinaia, România, între 24 și 27 septembrie 2003?

Congresele internaționale de Istoria Farmaciei se desfășoară la fiecare doi ani. SRIF este prezentă de fiecare dată cu lucrări de interes și bine fundamentate științific

În cadrul Congresului, are loc și Ceremonia solemnă a Academiei Internaționale de Istoria Farmaciei de acordare a diplomelor și medaliilor noilor membrii acceptați în Academie, premieri pentru lucrări științifice valoroase, conferințe. Închiderea Congresului cuprinde concluziile privind desfășurarea evenimentului și se anunță unde va avea loc viitorul Congres, de exemplu următorul se va desfășura în 2024 la Belgrad Organizarea celui de-al 36-lea Congres Internațional de Istoria Farmaciei, care s-a desfășurat în România (Sinaia, 24 și 27 septembrie 2003) putem spune clar că a scris istorie. Participanți la Congresul Internațional de Istoria Farmaciei de la Praga (15-20 aprilie 1991), Prof. dr. Marțian Cotrău și Lector dr. Constantin Iugulescu au avut inițiativa înființării SRIF (12 iunie 1991) și, prin intermediul acesteia, organizarea Congresului Internațional în România, care s-a concretizat în 2003.

Profesoriifarmaciști-nobiliaivremii

armaciștii au jucat un rol important în istorie, iar în cele ce urmează vom vorbi despre cum știința s-a împletit armonios cu fantasticul Până în prezent, farmaciștii au lăsat urme prețioase în ceea ce privește știința și, de-a lungul timpului, se pare că au contribuit și la deslușirea unor mistere care au bulversat atmosfera vremii Așadar, combinația intuiției profesorale cu îndemânarea farmacistului pare că poate schimba ordinea lumii.

contribuit la dezvoltarea sistemului de sănătate și de învățământ din țara noastră, prin devotamentul și dedicarea sa. Carol Davila a fost medic și farmacist militar, născut în Italia, la 8 aprilie 1828 și decedat la București în 1884 Despre familia sa biologică există mai multe presupuneri neconfirmate; se crede că tatăl lui ar fi Franz Liszt, iar mama sa făcea parte dintr-o familie de nobili

Dr Carol Davila a avut primul contact cu farmacia la vârsta de 15 ani, când a fost ucenic timp de doi ani la o farmacie din Nantes și mai târziu la cea din Angers. În toamna lui 1847, s-a înscris la Școala Pregătitoare de Medicină și Farmacie din Angers, unde a dovedit că are un interes desăvârșit pentru chimie Calitatea serviciilor sale i-au adus postul de preparator în domeniile chimie, farmacie și istorie naturală. Este renumit pentru formularea unei poțiuni numită „Tinctură Anticolerină”, cunoscută și ca „Picături Davila” care a fost folosită pentru eradicarea epidemiei de holeră.

Dr Davila se putea lăuda cu rezultate notabile în domeniul științei, însă un aspect mai puțin cunoscut despre acesta este talentul literar, așa cum dezvăluie fiica sa, Elena Petricari Davila. Dr. Carol Davila a fondat Școala de Mică Chirurgie sau de Felceri, care ulterior a devenit Școala Națională de Medicină și Farmacie, organizată după modelul francez. Acest lucru oferise absolvenților posibilitatea de a-și continua studiile de doctorat la Universitatea din Paris, Torino sau Montpellier

Dr. Davila este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari artizani ai

învățământului

farmaceutic românesc, mai ales prin oficializarea denumirilor de farmacist și farmacie. În 1862, a introdus un registru pentru copiat rețete în farmacii, registru care se folosețte și astăzi De asemenea, dr Davila a promovat ideea elaborării primei farmacopei naționale și i-a îndemnat pe farmaciști să participe la comunicări științifice alături de medici și să facă parte din activitatea științifică. Este responsabil și pentru introducerea disciplinelor de chimie legală și controlul chimic al medicamentelor

Dr.CarolDavila a fost unul dintre cei care au

la rândul său medic și farmacist, la Facultatea de Științe, secția Fizico-Chimie, devenind ulterior profesor de chimie

El a pus bazele laboratorului de Chimie Analitică și a reușit să înființeze Institutului de Chimie din Splaiul

Independenței O casă de pe Strada Popa Rusu i-a revenit în urma căsătoriei sale cu Victoria Dobrescu, fiind în cele din urmă donată, în 1961, Facultății de Farmacie. Profesor al Facultății de Medicină și Farmacie, avea un vis ce urma să prindă aripi în 1914, când Facultatea de Farmacie s-a separat oficial de cea de Medicină Apoi, în 1923, învățământul farmaceutic s-a separat și el de cel medical. Pentru toate eforturile sale în direcția concretizării acestui vis, facultatea i-a acordat titlul de Doctor Honorius Causa în 1932 Eforturile sale ne oferă și nouă astăzi șansa de a analiza nuanțele pe care eprubetele le îmbracă într-o instituție independentă.

Croația la 1836, făcând parte dintr-o familie nobilă, și a decedat în anul 1924, la București A studiat la universitățile din Graz, Dresda, Göttingen, München, Viena, Paris și Birmingham. Pe baza recomandării profesorului Redtenbacher de la Universitatea din Viena, dr Nicolae Crețulescu și dr Carol Davila l-au invitat să vină drept șef al catedrei de Chimie Analitică la Școala Superioară de Medicină și Farmacie. De asemenea, i s-a încredințat postul de șef al Institutului de Chimie din Spitalul Colțea, unde a efectuat analize toxicologice și controale ale produselor alimentare și băuturilor Ceea ce îl face cu adevărat remarcabil este faptul că gesturile sale pline de noblețe i-au conturat imaginea ca fiind una animată de generozitate Dr Bernath a contribuit din salariul său și din averea personală pentru echiparea laboratorului, dar și pentru ași plăti angajații Povestea „Otrăvirii din Giurgiu” se bazează pe o crimă comisă de Alexandrina Dimitrescu, care a stârnit controversă în presa vremii Dr Bernath și-a folosit spiritul de investigator pentru a descoperi cauza morții lui Ion Dimitrescu și a fiicei sale și s-a descoperit faptul că soția lui ar fi preparat un ceai de leuștean curățat cu cenușă, iar o lingură ar fi prezentat urmele unui praf galben Astfel, dr Bernath a cerut recoltarea unor probe, printre care paharul și lingura care aveau reziduuri galbene și pantalonii soțului cu urme de vărsături. Cu ajutorul agenților reducători, a dovedit cauza decesului soțului acesteia, și anume, arsenicul fiind elementul incriminator confirmat de rezultatele autopsiei Eliza, fiica celor doi, a murit sub aceleași circumstanțe suspecte și rezultatele exhumării au confirmat otrăvirea cu arsenic. Ambele crime au fost puse pe seama unei vădite relații extraconjugale a doamnei Dimitrescu, însă prin pregătirea desăvârșită, Dr Bernath a fost capabil să facă lumină în cazul acestui mister într-un mod judicios

ȘtefanMinovici

a studiat, la îndemnul fratelui său Mina, AlfredNicolausBernathvonLendway s-a născut în

„Mărturisesccăsufletulmeu varămânemereuînscriscavoluntarSSFB”

Interviu cu Doamna Prof. Univ. Dr. Diana Nuță la treizeci de ani de la primul său mandat de Președinte SSFB

impul are o concentrație de 100%, lăsând în urma sa amintiri și reușind să întrunească toate condițiile pentru a construi un om al viitorului, un om al succesului Aniversarea centenarului își

împarte, de data aceasta, 30 de procente din concentrație cu doamna Prof Univ Dr Diana Nuță, care celebrează 30 ani de la primul său mandat ca Președinte SSFB. Doamna Prof. ne-a povestit despre experiența sa ca Președinte SSFB, dar și ce impact a avut asupra carierei de cadru didactic

Denisa Trandafir, studentă: Anul 2023 marchează simbolic 100 de ani de la înființarea Facultății de Farmacie, dar și 30 de ani de când ați obținut o funcție fruntașă reprezentării studențești: Președintele SSFB. Locul acesta v-a oferit o experiență formativă, trecând gradual de la studentă, la voluntar SSFB și nu în ultimul rând, la cadru universitar. Ați fi fost același profesor astăzi fără voluntariat?

Prof. Univ. Dr. Diana Nuță: Răspunsul este categoric nu În primul rând, datorită activităților desfășurate în cadrul SSFB, am cunoscut colegi din anii mai mari și farmaciști, care ulterior mi-au fost sfătuitori pentru „orientarea în carieră” pentru că mi-au oferit informații despre posibilitățile de angajare care existau la vremea aceea și așa am decis că o carieră didactică mi se potrivește cel mai bine...

DT: Funcția de Președinte SSFB este una solicitantă, dar și plină de satisfacție profesională. În cei 4 ani de mandat, ați fost supusă unor momente de cumpănă?

DN: Sigur că am fost pusă în situații destul de complicate. Era o perioadă cu multe transformări, înscrierea într-o organizație studențească era pentru unii dintre colegi echivalentă cu încercarea de a reînvia organizațiile studențești de dinainte de 1989 Era foarte greu să le explici de ce este importantă o organizație puternică și lucrul acesta se vede și din numărul scăzut al membrilor SSFB din perioada aceea, 1992-1997 Se făceau greve, am ieșit în stradă pentru a ne păstra bursele

DT: Facultatea este, pentru mulți dintre noi, un moment al schimbării. Cum s-a modificat perspectiva dumneavoastră ca și cadru didactic în comparație cu cea de student?

DN: Ca studentă, bineînțeles că mi-am dorit să învăț într-o facultate cu dotări de cel mai înalt nivel, să am acces la cărți și articole de specialitate, cu programe noi și profesori deschiși la nevoile studenților, dar ca profesor mi-am dat seama că acestea erau și dorințele cadrelor didactice, dar există mereu piedici financiare și/sau umane. Cert este că în facultatea noastră, de la asistent la profesor, toți se străduiesc să facă lucrurile cât mai bine. Îmi este drag când vin studenții care participă la InterFarma și îmi spun că nu le pare rău că au ales Facultatea de Farmacie din București

Prof. Univ. Dr. Diana Nuță

DT: Cum credeți că a influențat aderarea la EPSA activitatea SSFB? Comparând cu situația organizației studențești de acum 30 de ani, credeți că EPSA constituie un factor major în evoluția Societății?

DN: Aderarea la EPSA a fost definitorie pentru europenizarea SSFB cu mult înainte de aderarea la UE. A trebuit să construim o societate studențească puternică, serioasă, de care colegii de la Universitățile Europene să țină cont la fiecare Congres. Eu am fost aleasă în 1995 și 1996 Eastern European Commissioner, o funcție care astăzi nu mai există, dar care mi-a permis atunci să organizez la București întâlniri ale conducerii EPSA, arătându-le cine suntem și înlăturându-le teama de această parte a Europei De atunci, cred că, în fiecare an, cel puțin un membru al SSFB a ocupat o funcție de conducere. Nici nu știți câtă bucurie mi-a făcut să aflu că, în mai mulți ani, președintele EPSA a fost ales un student de la SSFB. Dacă studenții farmaciști europeni au încredere în colegii lor de la SSF, cu siguranță că și în viitor vor colabora ca profesioniști

DT: Dacă v-ați întâlni acum cu versiunea dumneavoastră de acum 30 de ani, o studentă pasionată de voluntariat, ce sfat v-ați oferi?

DN: Sfatul pe care mi l-aș oferi ar fi să fac lucrurile exact la fel, dar să nu-mi mai fie teamă

frumoasă, dar cu siguranță incompletă fără să încerci experiența de a fi voluntar SSFB.

Teama de nou, de necunoscut, de greșeli, de părerea colegilor, a profesorilor Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat ca studentă a fost să mă implic în activitatea SSFB, de aceea le spun întotdeauna studenților că viața de student la Farmacie este interesantă, frumoasă, dar cu siguranță incompletă fără să încerci experiența de a fi voluntar SSFB.

DT: Am vrea să știm cât de mult v-a ajutat experiența ca Președinte SSFB în formarea dvs. ca Președinte al Asociației Cadrelor Didactice. Este voluntariatul liantul ce formează adevărații lideri?

DN: Pe mine m-a ajutat enorm ceea ce am învățat ca Președinte SSFB Chiar îmi amintesc că atunci când am devenit Președinte al Asociației Cadrelor

Didactice (ACDFFB) o colegă din sală m-a încurajat spunându-mi că, dacă m-am descurcat

atâția ani la SSFB, cu siguranță voi face față și celeilalte organizații. Cum m-a ajutat pe mine? În primul rând,

cunoșteam niște elemente de cultură organizațională, știam să țin cont de hotărârile Adunării Generale și ale Consiliului Director. Mi-a fost foarte ușor să comunic și să colaborez cu colegii mei cu care am făcut o echipă extraordinară. Ca Președinte al ACDFFB am susținut întotdeauna acțiunile SSFB și chiar mi-ar fi plăcut să avem niște acțiuni comune Mărturisesc că sufletul meu va rămâne mereu înscris ca voluntar SSFB.

Sediul SSFB, 1997

...le spun întotdeauna studenților că viața de student la Farmacie este interesantă,

Voluntariatuldintreprofesorșistudent

Voluntariatul poate fi ligandul dintre profesori și studenți mai ales atunci când sentimentele care te cuprind auzind acest cuvânt sunt aceleași: melancolie, fericire, recunoștință Astfel, într-o galerie memorialistică am așternut câteva gânduri atât de la profesorii care fac parte din marea familie SSFB, cât și de la studenții ce încă descoperă tainele voluntariatului SSFBist.

conf. univ. dr.

Bogdan dumitrescu

Atenția la detalii, gestionarea simultană a mai multor activități și poate cel mai important - lucrul în echipă... Fără echipă, nu se poate realiza nimic la acest nivel. Au existat și momente când nu am făcut cele mai bune alegeri, însă am încercat să învăț și din asta. Acum, după douăzeciși de ani continui lucrul în echipă cu voi, studenții mei. Să

Într-o lume în care niciodată nu mai este timp, eu îmi petrec majoritatea timpului, așa-zis liber, gândindu-mă la cei din jur Egoismul facerii de bine este un lucru real și îndrăznesc să spun că este singurul tip de egoism care, în mâinile potrivite, poate fi folosit într-un mod cu totul bun.

Aici am ajuns în urma a aproape patru ani de voluntariat constant. Orice început e timid, așa că nici al meu nu a fost diferit. Primele activități de voluntariat mi-au fost rare și scurte, începând cu liceul, însă s-au intensificat treptat pe parcursul facultății. O sală aranjată și câteva materiale cărate aici, un proiect bine construit acolo, un praf de încurajare și feedback într-o parte, coordonarea unei echipe pe de altă parte de fapt, voluntariatul este o dublură a vieții reale. Fiecare pas în această lume m-a învățat cum să mă descurc în viața în care pășesc încet la trecerea care se apropie odată cu sfârșitul facultății. Ce mai păstrez din această poveste, totuși, este că orice fapt, oricât de nesemnificativ în aparență, produce o schimbare pozitivă în oamenii de lângă tine Pentru acea schimbare aleg să fac voluntariat, pentru că pot face lucruri bune și aleg să nu le fac decât pentru mine.

La sfârșitul fiecărei zile, datorită voluntariatului, știu că am făcut cel puțin o persoană să zâmbească. Mai mult, știu că voluntarii de lângă mine, colegi și prieteni, au împărțit și ei zâmbete. Iar un om care zâmbește este un om fericit, ori bunăstarea celor din jur este scopul farmacistului în care mă voi transforma curând.

Ce reprezintă pentru mine Societatea Studenților în Farmacie București?! Un fel de lanț trofic, un schimb permanent de cunoștințe și experiențe, atât cu membrii societății, cât și cu oamenii cu care intrăm în contact prin proiectele noastre. Primii pași i-am săvârșit la începutul acestui an universitar, din dorința de apartenență la un grup și îmbunătățirea stării mele de spirit; cu toate acestea, în drumul meu scurt prin experiența de voluntar pot spune că am învățat foarte multe lucruri de la oamenii din jurul meu. Sunt o persoană activă și mi-am dorit, ca pe lângă rutina pe care o oferă facultatea, să fac și altceva. Ei bine, acel altceva l-am găsit aici, în SSFB. Deși pare ușor, în spatele numeroaselor proiecte stau ore întregi de muncă, care nu fac altceva decât să ne responsabilizeze și să ne pregătească pentru viața de farmacist, dar totodată am învățat că și cele mai grele proiecte pot fi duse la capăt prin munca de echipă. SSFB este o șansă, șansa de a-ți petrece anii studenției într-un mod plăcut, dar și constructiv. Ce face specială această organizație?!

Manea Elisei

Anul al III-lea

Voluntar din Octombrie 2022

Curiozitatea ne impulsionează să luăm niște decizii, să facem alegeri de care poate uneori nu suntem conștienți, care pot deschide căi spre multe oportunități, de care nici nu știam că există.

Așa a fost pentru mine voluntariatul. Un domeniu la început necunoscut, care ușor a devenit molipsitor.

Drumul alături de Omuleții Verzi a fost până acum fascinant și sunt sigură că va deveni din ce în ce mai palpitant. Am descoperit pasiuni noi, oameni prietenoși, sufletiști, implicați în misiunea de voluntar, dar mi-am dezvoltat și skill-uri noi, care mă ajută să mă

îmbunătățesc pe zi ce trece și să descopăr noi versiuni ale mele, din ce în ce mai bune.

În timp, am realizat că voluntariatul reprezintă mult mai multe decât un proiect reușit; acesta înseamnă oameni care vor rămâne în viața ta ca prieteni și pe care știi că te poți baza.

Vă recomand să ieșiți din zona de confort pentru că, în cele mai multe cazuri, merită și sunt sigură că nu veți regreta alegerile făcute!

Andra Suflea

Anul al II-lea

Voluntar din Octombrie 2021

Voluntariatul din timpul facultății în cadrul SSFB m-a ajutat să îmi fac prieteni și amintiri de neuitat și să dobândesc cunoștințe ce m-au ajutat mai departe în cariera profesională. Timpul petrecut ca voluntar m-a ajutat să leg prietenii ce încă durează, dar a presupus, de asemenea, și deschiderea unor uși care m-au adus la cariera actuală. Ca voluntar SSFB, am reușit să particip la programe de practică de vară în diferite arii de interes pentru mine la acea vreme, precum stagiul de practică de la Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutică, despre care pot spune că mi-a îndreptat atenția și mai mult către domeniul cercetării. Voluntariatul mi-a deschis ulterior calea către funcția de Liaison Secretary EPSA, care m-a pregătit atât pentru vorbitul în public, cât și din punct de vedere al abilităților de organizare. Totodată, am putut observa astfel abordările altor facultăți de farmacie și organizații studențești din alte țări, servind ca inspirație pentru implementarea permanentă de lucruri noi. Toate acestea au reprezentat un excelent mod de dezvoltare personală, ce au determinat alegerea unei cariere în zona didactică și a cercetării științifice. Nu în ultimul rând, ca voluntar, am participat la acțiuni de sănătate publică (Infodiabet, Campanii de Donare de Sânge, Cardiocheck etc.) care m-au ajutat să înțeleg ce tipuri de abilități practice sunt utile și de interes pentru studenți, astfel încât să încerc în prezent să introduc în partea practică a laboratoarelor din ce în ce mai multe tehnici de măsurare și lucrări practice pretabile la acțiuni de sănătate publică.

Asist. Univ. Dr. Ion George Nicolae Daniel

Voluntariatul este încă un tărâm nou pentru mine și, din păcate, cred că cei 5 ani de facultate nu îmi vor fi îndeajuns pentru a reuși să îl descopăr la potențialul maxim pe care îl are acesta în cadrul SSFB. Deși a trecut mai puțin de un an din momentul în care am aplicat pentru statutul de membru activ, faptul că am cunoscut mulți oameni foarte amabili și deschiși în cadrul societății m-a încurajat să particip la mai multe proiecte decât m-aș fi așteptat. Pentru mine voluntariatul înseamnă organizare, responsabilitate, socializare, faptul de a fi parte dintr-o echipă cu un scop comun; primele două fiind aspecte pe care doresc să le îmbunătățesc continuu. De asemenea, cu ajutorul activităților desfășurate aici, am reușit să depășesc anumite “bariere” pe care credeam că le am; acum fiind mult mai deschis să abordez oameni noi, să colaborez pe termen lung cu colegii de echipă sau să mă implic în realizarea de decorațiuni. Aș încuraja pe oricine să încerce această experiență pentru că merită să i se ofere o șansă!

Mihai-Eusebiu chifor

Anul I

voluntar din octombrie 2022

Voluntariatul va rămâne mereu o amintire plăcută din studenția mea. Prin activitățile la care am participat, am avut ocazia să cunosc multe persoane noi, care mi-au împărtășit experiențele lor și mi-au schimbat perspectiva asupra vieții la facultate, dar mi-am făcut și mulți prieteni noi.

Pe plan personal, pot spune că voluntariatul chiar m-a ajutat să mă dezvolt, prin faptul că m-a ajutat să ies din zona de confort, m-a scos din rutina mea zilnică și mi-a oferit constant provocări noi. Astfel, după aceste experiențe sunt mult mai responsabilă și mai bine organizată, am învățat mai bine să lucrez în echipă și nu-mi mai este teamă să mă implic în activități noi, cu care nu sunt familiară, pentru că știu că orice este posibil dacă îți dorești. Acestea fiind spuse, la final de studenție, aș recomanda oricui să se implice în voluntariat, chiar și doar pentru câteva activități!

Perioada în care am făcut parte din colectivul SSFB a fost una dintre cele mai frumoase din viața mea. Pe cât de frumoasă a fost această experiență, greutățile nu au încetat să apară. Am devenit membră a acestei societăți în primul an de facultate, în 1996. Atunci, studenții ce erau deja implicați au venit să discute despre această organizație, în cadrul unui curs. Am fost membră până în anul 5, în 2001. În anul 1999 am devenit secretară a societății și am avut acest titlu până în anul 2001.

Implicarea în proiectele SSFB m-a determinat să îmi doresc să devin un cadru didactic în această facultate, pentru a aduce acel spirit european văzut în Summer Camp EPSA și aici. Am fost familiarizați cu concepte noi, precum “farmacia clinică” și “pharmacare”; despre cea din urmă am scris un articol la întoarcerea mea în țară. Mi-am dorit ca studenții să aibă parte de cursuri interesante și interactive așa cum erau cele de acolo și cum sunt, de altfel, și cursurile mele. Am construit o bază între noi și asociațiile europene pentru ca generațiile noi să ne poată depăși realizările.

Prof. dr. farm. andreea letiția arsene

Dimensiuneaabsolvenților FacultățiideFarmacie

ACAD. DR. FARM. GRAZIELLA LYGIA NARCISA BAICU

,,Am fost o farmacistă patriotă, mi-a plăcut să nu se piardă identitatea profesiei noastre’’

O femeie „de aur”, așa putem să o numim pe doamna Acad Dr Farm Graziella Lygia Narcisa Baicu (n Sulina, 6 iunie 1922- d București 15 aprilie 2020). Farmacistă, cercetător și membru al colectivului enciclopedic, a avut o amprentă importantă și remarcabilă, ce a stabilizat temelia în domeniul farmaceutic.

Licențiată a Facultății de Litere și a Facultății de Farmacie din București în 1948, doamna Dr farm Baicu și-a continuat studiile, devenid doctor în Științe farmaceutice la Institutului de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, iar după un timp, i s-a acordat un Brevet de Academician, oferit de l'Académie Internationale d'Histoire de la Pharmacie, primind apoi și titlul de de „academician emerit” al Academiei Internaționale de Istoria Farmaciei. Printre multiplele distincții primite de-a lungul carierei se numără Diploma jubiliară cu prilejul aniversării a 25 de ani de activitate în cadrul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentului și de Cercetări Farmaceutice (1956-1981) și Diploma de excelență pentru întreaga activitate încredințată în dezvoltarea învățământului și cercetării în domeniul farmaceutic în România, decernată de Societatea de Științe Farmaceutice din

România și de Facultatea de Farmacie din București, la al XII-lea Congres Național de Farmacie, din 17-19 octombrie 2002

Timp de 8 ani (1966-1974) a ocupat funcția de șef al Serviciului de Informare și Documentare din cadrul ICSMCF, unde a început cu devotament să restructureze și să extindă acest depatament. A ajuns la o performanță grandioasă, unde și-a îndeplinit dorința de a realiza o bibliotecă cu un număr impresionant de titluri, cu o valoare imensă în rândul persoanelor ce doreau să se documenteze Astfel, a introdus pentru prima dată în domeniul farmaceutic procedeul de ,,indexare coordonată".

Pasiunea pentru sectorul editorial și redacțional a înclinat-o spre postul de secretar de redacție, unde a consolidat geneza revistei Farmacia, organ al Colegiului General al Farmaciștilor Baicu a avut curajul de a concretiza publicația intitulată CENTROFARM- Buletin informativ, unde a consolidat toate operațiile poligrafice și conținutul Timp de 3 ani, între 1955 și 1957 a executat, sub egida Direcției Generale Farmaceutice, trei agende medicale succesive, lucrări de valoare pentru practica medicală și farmaceutică din România, ce cuprind capitole despre simptomele și tratamentul intoxicațiilor, administrarea medicamentelor la copii, norme de prescriere a rețetelor, compoziția normală a lichidelor organismului ș a m d

Anul 1973 a simbolizat, prin Ordinul 480 al Ministerului Sănătății, un nou capitol, prin indroducerea unei Comisii de Farmacovigilență, România fiind una din primele țări din lume în care s-a creat o asemenea resursă, unde Graziella a avut poziția de membru cu misiunea editării unei publicații proprii, intitulată Farmacovigilența

Prin credința depusă în muncă, prin curajul, ambiția, susținerea necondiționată oferită, Baicu nu a devenit doar o femeie de succes, ci un farmacist de succes cu valențe multiple.

DR. FARM. OVIDIU BOJOR

Ovidiu Bojor (n 1 noiembrie 1924 la Reghin – d 14 februarie 2023) a fost un fitoterapeut român, doctor farmacist, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale, fondator al fitoterapiei moderne în România.

Este deținător al titlului de Senior Honoris Causa, brevet acordat de către Forumul Președinților Patronatelor din România și al Diplomei de Merit Academic, acordată de președintele Academiei Române În 1950 a absolvit Facultatea de Farmacie din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din București.

Titlul de doctor în farmacie i-a fost decernat în 1968 pentru o teză originală, bazată pe mai mulți ani de cercetare în laborator, intitulată

„Contribuții la studiul ciupercii Claviceps purpurea” Încă din 1952, dl. Ovidiu Bojor

a desfășurat o bogată activitate de cercetător științific atât în țară, cât și în afara granițelor Astfel, în perioada 1978 – 1985 a lucrat ca expert al Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, iar în anii 1984 – 1985 a predat cursuri de specialitate la Kathmandu, în Nepal

Unul din marile proiecte științifice pe care le-a realizat dl Ovidiu Bojor îl reprezintă cartarea Florei Medicinale din Carpați, căreia i-a dedicat nu mai puțin de 25 de ani Metodologia elaborată în timpul acestei îndelungate operațiuni, care ține seama de ocrotirea naturii, a fost adoptată de către Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială și recomandată țărilor în curs de dezvoltare.

Dl. Ovidiu Bojor și-a concretizat achizițiile științifice și ideile novatoare în peste 40 de brevete de invenție, majoritatea aplicate în cercetare și în producție Două dintre ultimele brevete au fost medaliate cu aur și argint la Saloanele Internaționale de Invenții.

„Iubirea am situat-o pe primul loc din tot ceea ce există pe Pământ Trebuie să plecăm de la iubirea față de creator față de creație de la iubirea între oameni”

pe 14 septembrie 1997, București, România, Matilda niul farmaceutic și cercetării

București, în anul 1943, aceasta hotărăște să-și continue 1949, devine licențiată, iar tânăra farmacistă alege să ercetător științific principal gradul III la ICSMCF iințe farmaceutice

A fost secretar științific al Secției a IV-a (Cercetări Farmaceutice) din Academia de Științe Medicale (19691982), autoare, coordonatoare și colaboratoare a celor trei ediții bilingve ale Indexului bibliografic al lucrărilor științifice medicale și farmaceutice, vol. I (1970-1977), vol. II (1978-1982) și vol. III (19831988), lucrare ce a reprezentat o premieră românească A lucrat ca autoare a capitolului „Institute de cercetare” din Istoria Științelor Farmaceutice în România, iar pe post de coordonatori au fost prof dr doc Josif Spielmann, dr. farm. Graziella Baicu. Și-a îmbogățit cunoștințele prin cursuri de specializare în cromatografie, spectrofotometrie și în rezonanță magnetică nucleară

A scris peste 50 de lucrări (cercetări, referate, recenzii) în domeniul farmaceutic și a brevetat o serie de invenții, dar cel mai important a demonstrat că omul când are dorința de a deveni mai bun, când muncește cu pasiune și crede în ce face, când își dorește să aducă un plus de valoare lumii, nimic nu ar putea să-i stea în cale

DR. FARM. ELENA LILI MATILDA AITEANU

FARM. PAULINA CRUCEANU

Paulina Cruceanu (n 1865, Iași, Principatele Unite Române – d 1921, București, România) a fost prima femeie farmacist cu diplomă universitară, din România

Născută în familia de evrei Grossman a absolvit primele clase la gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași și, cu ică la farmacia Minerva din Roman, trimițând actele După terminarea practicii obligatorii de trei ani, în oare de Farmacie cererea de a fi examinată în vederea , la 7 noiembrie, după susținerea examenului, primește

din București, primind dreptul de liberă practică de la ina Cruceanu a avut șansa să întâlnească profesori ob Felix Pe diploma de licență în farmacie, eliberată , g p g , p pentru care a returnat-o Universității în vederea obținerii alteia noi. Din păcate, semnificația acestui deosebit eveniment din istoria farmaciei românești nu a fost consemnată nici în presa de specialitate internă sau de peste hotare, și nici în cea cotidiană Puțină lume a cunoscut numele ori date din viața și activitatea celei ce a fost prima noastră farmacistă

Cu sprijinul profesorului Alexandru Obregia, Paulina Cruceanu este numită, în 1917, șefa Depozitului de medicamente din Iași, funcție deținută până în 1920 Anul următor, moment în care războiul s-a încheiat, i se încredințează inventarierea și transportul acestui depozit la București În 1921 obține, în urma unei cereri, concesiunea pentru deschiderea unei farmacii în orașul Lugoj din Caraș-Severin, dar visul de a avea propria farmacie este curmat brusc de un accident. La 27 noiembrie, alunecă sub roțile unui tramvai tras de cai, care ia retezat ambele picioare Peste două zile a decedat la Spitalul Colțea din București, în ziua în care „Monitorul Oficial” publica decretul ce-i acorda concesiunea mult dorită A fost înmormântată la Cimitirul „Reînvierea” din Capitală.

Cromatografiauneiprietenii

Interviu cu Doamnele Prof. Univ. Dr. Mihaela Dinu și Conf. Univ. Dr. Angela Nedelcu

aceți parte din generația celor mai vechi spirite de formație farmaceutică din rândul cadrelor didactice ale acestei facultăți Împărțiți o istorie de colegialitate ce se întinde pe câteva

decenii și care a început cu anul 1981, atunci când ați fost admise la Facultatea de Farmacie din București De atunci și până în prezent, drumurile v-au purtat în același loc de unde ați plecat, fiind despărțite doar de trei etaje ale aceleiași instituții Ați absolvit în anul 1986, iar din 1990, respectiv 1991, v-ați reîntors în Facultate, de această dată ca Asistenți Universitari După acest punct, nu a urmat altceva decât o frumoasă înflorire personală și profesională complimentată de nenumăratele zâmbete ale absolvenților pe care i-ați format și care și în ziua de astăzi vă spun un sincer „mulțumesc!”. Mai mult decât atât, odată cu Centenarul Facultății de Farmacie, în anul 2023 se împlinesc și 20 de ani de când Doamna Prof Univ Dr Mihaela Dinu este șefa disciplinei de Botanică Farmaceutică și Biologie Celulară Am dori ca prin acest interviu, împreună, să povestim legământul pe care îl aveți cu Facultatea de Farmacie

1. Cum era admiterea în anul 1981? Ce v-a determinat să alegeți Facultatea de Farmacie?

MD: Să dau puțin timpul înapoi și să-mi amintesc Cred că aveam 5 ani când bunica mea mi-a spus: „Tu o să te faci farmacistă!”, pentru că avea o prietenă care era farmacistă Și i-am spus: ,,Nu, pentru că miroase urât acolo!” Dar uite că lucrurile au mers în așa fel încât am devenit farmacistă. De fapt, de ce am ales farmacia...mi-a plăcut foarte mult chimia și, cum la farmacie se cerea toată chimia, iar părinții mei s-au împotrivit cu îndârjire să fac chimie alimentară... Nu am vrut să dau la Facultatea de Chimie la Universitate, pentru că nu am vrut să ajung profesor ca bunicul…și acum - voilà!

Admiterea era foarte serioasă, chiar foarte dificilă. Aveam trei probe scrise în trei zile, iar concurența era enormă A fost greu, dar a fost foarte frumos și aș face din nou același lucru. Chiar și în farmacie, să lucrez cu oamenii mi-a plăcut foarte mult.

AN: Mi-a plăcut chimia încă de la început, din clasa a șaptea. Apoi, când am terminat școala generală, în anul

1977, a fost chiar anul când s-au desființat liceele teoretice Atunci, în primăvara aceea, am fost la un ,,târg” de orientare școlară și profesională. Ajunsă acolo, toată lumea mă întreba ,,Dar tu ce vrei să faci?” Eu am spus că vreau să fac liceul teoretic și era o doamnă acolo care m-a întrebat: ,,ce înseamnă asta, să faci un liceu teoretic? Trebuie să îți alegi o meserie!” Știu că m-am dus acasă și am plâns multe zile ,,Cum pot să știu la 14 ani ce vreau să fac?” Deoaarece îmi plăcea chimia, am început să caut diverse variante Exista în familie concepția că trebuie să fac o meserie potrivită pentru fete Fratele meu mai mare m-a îndrumat să aleg un liceu de profil economic sau liceul industrial de chimie Am ales, în final, să mă înscriu la liceul sanitar, unde am avut o concurență de 4 pe loc. Apoi, a urmat, bineînțeles, Facultatea de Farmacie, unde concurența a fost acerbă. Nu mi-a venit să cred că am intrat până nu am văzut lista cu ochii mei.

2. Cum se desfășurau lucrările practice înainte? Cum percepeați laboratoarele de Botanică Farmaceutică și Chimie Analitică pe vremea când erați studente?

MD: În primul rând, laboratoarele erau mult mai lungi, durau câte cinci, șase ore Cursurile erau însă o adevărată provocare, deoarece nu aveam cărți de pe care să învățăm și trebuia să scriem tot ce ne spuneau profesorii Îmi amintesc că aveam o colegă care reușea să scrie tot, inclusiv glumele profesorilor, iar noi eram tare fericiți când puteam să luăm cursurile de la ea Tot ceea ce ni se preda avea o logică și mie asta mi-a plăcut foarte mult, căci ni se cerea să gândim, nu să tocim. La Botanică noi o iubeam pe doamna Conf Alexandru, iar domnul Prof Ionică era o prezență spumoasă la cursuri

AN: În anul I, laboratorul de chimie analitică dura trei ore, în care se făceau probele și reacțiile Nu se dădea examen, însă era dificil să ții pasul cu materia În anul al II-lea, laboratorul dura șapte ore. Laboratoarele erau altfel; se făceau multe analize, iar ca să intrăm în examenul practic, trebuia ca pe parcurusul semestrului să avem identificate corect 10 probe. Era mult de muncă, se făceau seminarii lungi, iar pauza era…pentru spălat eprubete

Examenul practic era cu o zi înainte de examenul teoretic, iar înainte trebuia să dăm un test de ,,minime cunoștințe”

pentru a dovedi că merităm să intrăm în examen

Examenul oral era marcat de o vorbă: ,,Te întreabă domnul profesor până nu mai știi!”

3. Cum vă petreceați timpul liber în studenție?

AN: Mergeam mult la teatru! La cinematecă ajungeam mai greu, nu era ușor să ne luăm un abonament Frecventam cinematograful Patria și Teatrul Notara

MD: Da! La un moment dat, eram cu toate piesele la zi. Nu aveam ce face, abia așteptam să iasă o piesă nouă Eu am stat la cămin, unde era ca în tabără Mergeam în excursii, la seri culturale și la concerte la Sala Radio unde, ca studenți, aveam acces gratuit.

4. Ce simțeați la sfârșitul celor 5 ani de studii? Care era direcția pe care o aveați în minte la acea vreme?

MD: Noi aveam repartiție dublă, nu aveam grija unui loc de muncă, în schimb aveam grija localității în care urma să fim repartizați. În primul rând, aveam trei ani de stagiatură în care mergeam din șase în șase luni în depozit, farmacie de circuit închis, în farmacie comunitară și în laborator de analize. După fiecare stagiu se dădea un examen, nota contând pentru repartiția finală Noi am avut trei locuri alocate pe București Eu am ocupat unul dintre acele locuri în cartierul Berceni, deși aveam post chiar la farmacia de la parterul blocului în care stăteam unde aș fi coborât 16 trepte până la serviciu.

AN: Și eu am ocupat unul dintre cele trei locuri Am lucrat într-o farmacie unde făceam foarte multe gărzi și îmi amintesc că mama mea stătea de vorbă cu mine la telefon când eram de gardă pentru că îmi era frică să stau singură în farmacie Cartierele erau ca niște mici orășele, în care farmacistul era foarte respectat. Încă de când intram la metrou, toată lumea ne saluta știindu-ne de la farmacie De multe ori, poate nu știam cine sunt oamenii care ne salută, însă ei spuneau că ne cunosc pentru că iam ajutat. Este un sentiment pe care nici nu știu cum să îl explic, simți că faci ceva bun pe această lume.

5. Cât de mult a contribuit la dezvoltarea dumneavoastră perioada când ați lucrat în farmacia comunitară? Considerați că diminuarea semnificativă a preparatelor magistrale și a elaborărilor îl îndepărtează pe Farmacist de adevărata sa menire?

MD: Să spun ,,da”? Nu știu dacă sunt în măsură să spun, însă farmaciștii suplineau lipsa medicamentelor industriale Nu pot să spun că era foarte bine pentru că, de exemplu, nu era foarte ușor să faci colire în farmacie,

un alt impediment fiind frigul - căci iarna se congelau soluțiile, iar noi eram nevoiți să lucrăm în costum de schi, aveam câte 40 de rețete pe zi erau alte vremuri În final, aceste greutăți ne-au călit și ne-au prins bine

AN: Am lucrat într-o farmacie de sector, ceea ce însemna că acolo se preparau foarte multe rețete, iar farmacia era imensă Într-adevăr, farmaciștii suplineau lipsa medicamentelor industriale. Eu cred că mi-a prins bine. Îmi amintesc atunci când eram în ultimul an de stagiu, deja trecusem prin foarte multe situații în farmacie, inclusiv faptul că lucram chiar și de sărbători. Nimic nu mi s-a mai părut la fel de dificil după, am lucrat foarte multe ore suplimentare

6. Care a fost primul impact pe care l-ați avut cu studenții din prisma cadrului didactic? Cât de diferite sunt generațiile actuale față de cele de atunci?

AN: Diferențe există tot timpul. Totul se schimbă, totul evoluează

Eu stăteam de dimineață până seara la laboratoare ca să învăț de la doamna Prof Monciu și de la domnul Conf Turculeț cum ar trebui să predau astfel încât să înțeleagă studenții. Prima dată am intrat la laborator la anul I când domnul Conf Turculeț, ca niciodată, a întârziat Eram foarte speriată de faptul că eu vorbeam și studenții scriau…dacă spuneam ceva greșit? În final, doamna Prof Monciu mi-a spus: ,,Ești bună!” Însemna enorm să auzi de la dumneaei așa ceva MD: În anul 1990, m-au chemat de la Botanică; doamna Conf Alexandru m-a rugat să o ajut să țină laboratoarele de Botanică, deoarece după revoluție au mai venit încă 50 de studenți la noi în facultate, iar lipsa cadrelor didactice de la disciplină se resimțea Îmi amintesc că a trebuit să predau materia de pe ambele semestre întrunul singur. Eram foarte bucuroasă că mă lăsau să țin orele și că am contact cu studenții. Ajunsesem să predau 10 ore pe zi, dar nu mi se părea greu pentru că atunci când faci ceva ce îți place, nimic nu este prea dificil.

7. Aveți un mentor care v-a introdus în tainele predării? Cine sunt respectivii?

MD: Eu am învățat foarte multe de la doamna Conf. Alexandru

Fiecare în parte este produsul întâlnirilor din viața lui

Mergeam cu dumneaei la cursuri și întotdeauna reda materia într-un fir logic, așa am preluat și eu lucrul acesta

De asemenea, domnul profesor Ionică a avut o contribuție enormă. Îmi amintesc cu drag cum la cursul festiv de la terminarea facultății, domnul profesor mi-a oferit un buchet de flori Într-adevăr, avusesem rezultate foarte bune, însă gestul a fost cu adevărat emoționant și neașteptat În ceea ce privește partea de cercetare, influența a fost de la Farmacognozie, unde mi-am făcut lucrarea de diplomă și doctoratul.

AN: Eu am făcut lucrarea de licență și lucrarea de doctorat cu domnul profesor Morait, care m-a ajutat întotdeauna cu sfaturi. Chiar și atunci când am devenit cadru didactic și dumnealui se pensionase, m-a sfătuit tot timpul A fost un om deosebit Apoi, au fost doamna Prof Monciu și domnul Conf. Turculeț, de la care am învățat tainele predării. Am încercat să preiau câte ceva de la fiecare și să dezvolt propriul stil de predare

8. Timpurile fiind în continuă schimbare, a trebuit de mai multe ori să vă readaptați atât materia, cât și stilul de predare, poate și modalitatea de examinare. Sunt sacrificiile necesare pentru realizarea unui act didactic de excepție?

MD: Eu nu le-am perceput ca pe sacrificii Nu pot să zic că nu au fost eforturi, pentru că a trebuit să fim tot timpul ,,în priză”, conectați cu realitatea, cu studenții, iar mie asta mi-a plăcut cel mai mult Vreau să vă spun că am încercat întotdeauna să adaptez cursurile, să le fac să fie mai interactive pentru studenți. Experiența în on-line a fost neașteptată Este foarte greu să nu vezi studenții, să nu simți când au înțeles, dar mai ales când nu au înțeles ceea ce predai. Momentan, încerc să îmbin ceea ce este nou acum cu logica pe care o are Botanica, însă nu poți înțelege noutatea fără să ai o bază

AN: Nici eu nu cred ca a fost ,,sacrificiu”, dar tot timpul găsești ceva de făcut pentru facultat

acum, la aproape 42 de ani de când ați pășit pentru prima dată în facultate?

MD: Este o întrebare foarte grea Am avut multe bucurii Existăm în amintirile copiilor, bune sau rele. Pentru mine sunt copii, chiar și foștii studenți Sunt foarte fericită când aflu că au ajuns oameni cu realizări deosebite O onoare pentru mine este, de exemplu, să îl am coleg pe Robert Ancuceanu, care, în opinia mea, a fost cel mai bun student pe care l-am avut De asemenea, mă bucur extraordinar de mult când foști studenți trec să ne vadă, din toate colțurile lumii, chiar și însoțiți de copiii lor… este un sentiment deosebit!

AN: Parcă nu am contorizat anii corect, nu îmi dau seama când a trecut tot acest timp. Da, cu siguranță studenții reprezintă cea mai mare realizare, mai ales atunci când văd în ochii lor că au înțeles ceva, când își arată interesul punând întrebări. Avantajul nostru este că trăim printre tineri, asta ne menține și pe noi într-o formă mai bună Studenții ne întineresc!

10. Dacă ați putea realiza un preparat fix de amintiri sau le-ați putea doza, ce metode de lucru ați folosi?

AN: În diferite momente îți revin diferite amintiri Nu e mereu același lucru. Să zicem că este o metodă unică, personală, metoda mea de ,,aducere aminte”, căci acum 20 de ani, spuneam că voi schimba lumea! Uneori mi se pare că nu am făcut suficient, iar alte ori mi se umple sufletul de bucurie când îmi amintesc momentele frumoase Acest lucru depinde de punctul de vedere al fiecăruia, însă importantă este percepția studenților.

MD: Am privilegiul să practic o „meserie” care îmi face plăcere, mă face să mă simt împlinită, simt că îmi era menită Tehnicile și „ingredientele” folosite cred că sunt abordarea „îndatoririlor” cu seriozitate, conștiinciozitate, dăruire, implicare…pare prăfuit, așa-i? Grijă, empatie, respect față de tot ce este în jurul meu: colegi, studenți, familie, prieteni, mediu.

O părere:

Îmi pare rău că, azi, activitatea didactică nu mai primează pentru o carieră universitară, accentul fiind pus pe activitatea de cercetare, foarte importantă, de altfel, dar care ar trebui să fie secundară pentru un cadru didactic și principală pentru cei care lucrează doar în cercetare

Niciodată nu poți să vii la un curs fără să îl citești, indiferent de anii de experiență din spate Ca să vorbești câteva ore, trebuie să gândești timp de mai multe ore

9. Care este cea mai mare împlinire pe care o aveți acum,

Mulțumim mult pentru că v-ați gândit la noi, mulțumim pentru timpul acordat!

Colega mea este un Om deosebit, pe care poți pune baza oricând, serios, sufletist, implicat, asumat, un profesionist! (MD)

Numai dacă nu vrei, nu găsești ceva de schimbat, ceva de îmbunătățit.

Subzodiaîncercăriloristorice

Cuvintele doamnei Decan îmi răsună în minte cu fiecare pas pe care îl fac pe holurile alungite ale clădirii din centrul orașului O sută de ani în care a crescut și a înflorit precum un boboc rar, dar, totodată, o sută de ani în care Facultatea s-a aflat, în anumite momente de cumpănă, sub zodia încercărilor istorice.

Ascunsă undeva în interiorul Facultății, se află o ușă micuță de lemn, despre care se spune că poate fi văzută doar de cei care își doresc cu adevărat să afle secretele istoriei. Am trecut pe lângă ea de nenumărate ori și niciodată nu am băgat de seamă existența ei, până astăzi, când mă trezesc citind cu interes gravura care o decorează: „Laboratorul de istorie” Apăs cu fermitate clanța și ușa se deschide cu un scârțâit asurzitor.

Pătrund cu pași timizi în încăperea care mi se conturează în fața ochilor Din portretele care decorează pereții îmi zâmbesc mari personalități ale domeniului farmaceutic din țara noastră. Pe rafturile din lemn masiv stau așezate sticluțe cu reactivi și recipiente cu produse vegetale Cu toate acestea, privirea îmi cade asupra măsuței de lucru din mijlocul camerei, pe care stă așezat un mic stativ cu eprubete; agățat de el un bilețel: „Bea-mă”. Cu un ușor tremur, ridic prima eprubetă și privesc insistent lichidul verzului și lipsit de miros care o umple Fără a sta prea mult pe gânduri, înghit conținutul și simt cum alunec ușor într-o transă amețitoare

După ceea ce pare o eternitate, reușesc să îmi deschid cu dificultate ochii Realizez, cu stupoare, că nu mă mai aflu în micuțul laborator, ci într-o sală grandioasă, plină de oameni de toate vârstele îmbrăcați la costum. O voce răsună din capătul încăperii: „Domnule Ministru, Înalți Prea Sfințiți, Domnule Rector, Onorat auditoriu…” Inima îmi tresare, iar eu mă îndrept încetișor spre sursa acestor cuvinte, pentru a putea vedea mai bine misteriosul personaj. Pe podium zăresc un bărbat al cărui chip îl recunosc din cărțile de istorie: Prof Dr Ștefan Minovici, primul decan al Facultății de Farmacie Nu, nu pot să cred așa ceva Apuc repede un ziar de pe o masă din apropiere și citesc: „Monitorul Oficial, 12 iunie 1923”; ziua în care a fost promulgată legea pentru crearea facultății noastre, exact acum o sută de ani. Nici nu apuc să îmi revin din șocul suferit, că bărbatul își termină triumfător discursul: „Deschizând cursurile să zicem: Să trăiască și să înflorească Facultatea de Farmacie!”. Ropote de aplauze răsună în întreaga sală, iar eu simt cum cad din nou pradă amețelii

Mă trezesc iarăși în laboratorul prăfuit, mai confuz ca niciodată. Pe masa de lucru se află acum, lângă stativul cu eprubete, același ziar pe care l-am înșfăcat din sala de ceremonii Să fie oare adevărat, sau doar un vis meschin? Chiar am călătorit în timp? Parcă împins de o voce străină, ridic din micuțul stativ a doua eprubetă. O privesc îndelung: același lichid verde, inodor și probabil la fel de insipid Înghit în sec, număr până la 3 și simt cum conținutul îmi alunecă pe esofag

Deschizândcursurilesăzicem:Sătrăiascășisăînflorească

FacultateadeFarmacie!

„Centenarul Facultății de Farmacie din București...”

1944: „Moartea vine din cer Închid ochii, vrând să scap din nemilosul coșmar, dar rămân captiv haosului ce se dezlănțuie. Pentru o secundă, pământul se cutremură, iar Palatul Universității izbucnește în flăcări. Bombardamentele aliate cuprind întreg Bucureștiul.

Mă trezesc din nou pe podeaua laboratorului, departe de orice pericol. Bucata de ziar îmi atârnă greu în buzunarul halatului, deși a fost mistuită de flăcările nemiloase O așez cu grijă lângă cealaltă și oftez În stativ a mai rămas o singură eprubetă, identică primelor două. O ridic și, fără să mai stau pe gânduri, o dau peste cap, fiind cuprins din nou de o amețeală tulbure

De data asta mă trezesc în interiorul Facultății, pe treptele unei scări. O liniște mortuară s-a așezat precum un giulgiu peste întreaga clădire Mă ridic cu greutate și o iau la pas pe holurile pustiite Atenția îmi e atrasă de un zgomot înfundat care vine din interiorul unei încăperi. Mă apropii de ușă și ascult cu atenție: „Astăzi, 2 noiembrie, s-au înregistrat 4041 de noi cazuri și 86 de decese. Secțiile de Terapie Intensivă se aglomerează pe zi ce trece” O ambulanță trece în fugă pe lângă clădire, iar înăuntrul ei paramedicii duc lupte aprige Continui să cercetez clădirea, până când găsesc ușa unui laborator deschisă. Înăuntru, o doamnă profesoară amestecă două soluții: „Ați văzut, dragilor? Roșu, așa, foarte bine! Așa v-ar fi dat și vouă dacă erați aici, cu mine, în laborator...” Pentru un moment, văd cum conexiunea i se pierde și dumneaei oftează. În laboratorul de lângă, două profesoare fotografiază niște plante, iar câteva etaje mai sus cineva înregistrează niște experimente Atmosfera este una apăsătoare, iar profesorii simt lipsa studenților mai mult ca niciodată. Pandemia de COVID-19 ne-a afectat pe toți, dar cadrele didactice au făcut tot ce le-a stat în putere să își adapteze metodele de predare, reușind să le ofere studenților, mai ales celor din anul I, o experiență care să le aline, oricât de puțin, suferința Și pentru asta noi, cei ce purtăm cu noi anii de studenție, le vom fi mereu recunoscători, căci au demonstrat, încă o dată, că un profesor bun va fi întotdeauna principalul stâlp al educației noastre.

Inspir adânc, iar odată cu respirația mă regăsesc în micuțul laborator Acum, stativul cu eprubete a dispărut, iar cele două pagini de ziar și-au găsit locul printre portretele de pe pereți. Pășesc cu grijă afară din încăpere, lăsând în urmă un gând pentru următoarea persoană care o va găsi Mă întorc pe călcâie, dornic să mai citesc o dată inscripția cu litere aurii, dar observ cum ușița de lemn a dispărut, lăsând în urma ei doar un perete neatins.

În al său veac de existență, Facultatea de Farmacie a rezistat cu demnitate și eroism tuturor încercărilor la care a fost supusă, demonstrând, la ceas de gală, că visul și eforturile fondatorilor ei nu au fost în zadar.

...unprofesorbunvafiîntodeaunaprincipalulstâlpaleducației noastre.

Întresimultaneitateșisuccesiune

Interviu cu Doamna Prof. Dr. Farm. Doina Drăgănescu, actualul decan al Facultății de Farmacie și Domnul Prof. Emerit Dr. Farm. Dumitru Lupuliasa, fostul decan al Facultății de Farmacie

elația dintre trecut și prezent este privită de sociologi ca fiind un con de colectare a trecutului în prezent, trecutul fiind semnificativ doar din interiorul prezentului. Privind în subtemele percepției despre trecut ca modalitate de configurare a prezentului, am vrut să aflăm de la doamna Prof. Dr. Farm. Doina Drăgănescu, actualul decan al Facultății de Farmacie și domnul Prof. Emerit Farm. Dumitru Lupuliasa, fostul decan al Facultății de Farmacie, cum au influențat cei 100 de ani ai facultății activitatea din prezent, dar și ce ne-ar putea aștepta în viitor

Iulia Tache, redactor: Care a fost momentul în care v-ați dat seama că doriți să urmați o carieră de cadru didactic și ce v-a motivat alegerea?

Doina Drăgănescu, Prof. Dr. Farm.: Am ales să studiez la Facultatea de Farmacie pe baza a două criterii comune în rândul studenților de astăzi, pasiunea pentru chimie și dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Eu provin dintr-o familie de profesori și ,văzând eforturile părinților mei, nu mi-am dorit o carieră didactică La finalizarea studiilor, am urmat un stagiu de practică în farmacie unde am fost cuprinsă de o stare de neliniște știind cât de mult trebuia să învăț comparativ cu ceea ce știam Așa că, în 1990, s-au reluat concursurile de asistent universitar, iar coordonatorul lucrării mele de diplomă mi-a sugerat să mă înscriu Miam dorit acest lucru pe care l-aș relua dacă m-aș întoarce în timp, fiindcă îmi place ceea ce fac

mamei mele era să urmez o carieră didactică, dar ceea ce mi-a întărit decizia este că Tehnica Farmaceutică constituie una dintre perlele coroanei fiind interconectată cu toate celelalte discipline Dacă ar fi să o iau de la început, nu miaș schimba decizia

IT: Momente marcante pentru învățământul farmaceutic bucureștean v-au surprins în ipostaza de decan: pe domnul Prof. Lupuliasa la 90 de ani și pe doamna Prof. Drăgănescu acum, la 100 de ani de existență a facultății. Cum percepeți funcția de conducere mai ales în momente de maximă intensitate ca acestea?

Considerați că există o dihotomie clară între funcția de decan și arta predării sau acestea pot trăi în simbioză?

Dacă ar fi să o iau de la început, nu mi-aș schimba decizia.

Dumitru Lupuliasa, Prof. Emerit Dr. Farm.: După absolvirea liceului, am fost profesor suplinitor la o școală generală din Sabasa fiind sprijinit de doi vecini, la rândul lor învățători. Am descoperit ulterior că îmi place această meserie, deși diminețile mi le petreceam înconjurat de cărți de chimie. Mi-am dorit să fiu un farmacist bun, nu un medic mediocru și se pare că a fost o alegere rațională După finalizarea facultății am fost stagiar la Institutul de Control de Stat al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice timp de trei ani și pregătindu-mă pentru obținerea unui post, am venit la bibliotecă. Atunci am fost invitat să mă înscriu la concursul pentru un post de asistent universitar și mi-am amintit că dorința

DD: Aniversările nu sunt o surpriză, fiindcă știi că urmează și ai timp să te pregătești Un centenar nu mă mai surprinde, deoarece mă simt în largul meu în propria casă, având libertatea de a face lucrurile din propria perspectivă. Organizarea unui astfel de

eveniment este solicitantă, dar am ajuns la concluzia că nimeni nu poate cere de la mine mai mult decât îmi cer eu În ceea ce privește a doua postură, când am aplicat pentru funcția de decan eram dispusă să fac tot ceea ce era necesar având experiența de prodecan, precum și organizarea a două evenimente esențiale din viața

O funcție de conducere este trecătoare și încărcată cu responsabilități

administrative, dar nu te îndepărtează de dragostea pentru transmiterea cunoștințelor tale.

unui tânăr, admiterea și examenul de licență Comun, aș vedea necesitatea de a învăța și de a te adapta în timp real, întrucât nu se naște nimeni învățat, poți avea talent didactic, dar sunt reguli care trebuie respectate

DL: Am fost surprins în ipostaza împlinirii a 50, 75 și 90 de ani de la înființarea facultății, iar acum bineînțeles că voi fi alături de tot colectivul la omagierea cum se cuvine a 100 de ani Facultatea a trecut prin momente grele de la desprinderea de Facultatea de Medicină ca instituție independentă, până la pagubele cauzate de un bombardament. În calitate de coleg al tuturor profesorilor mei, a fost dificil să găsesc soluții neavând o experiență anterioară Am fost ales decan de patru ori la rând, ceea ce m-a determinat să fiu vigilent și să fiu vocea chiar și a celor mai mici din UMF O funcție de conducere este trecătoare și încărcată cu responsabilități administrative, dar nu te îndepărtează de dragostea pentru transmiterea cunoștințelor tale

IT: Odată cu aniversarea centenarului Facultății de Farmacie din București, ce mesaj doriți să le transmiteți viitorilor profesioniști în domeniul medicamentului?

DD: Evoluția profesiei noastre seamănă cu forma undelor electromagnetice, fiind sinusoidală. De-a lungul timpului am asistat la schimbările care au survenit și ne-am conformat, însă raportarea la profesie s-a schimbat în funcție de modul în care privim lucrurile În trecut, pregăteam studenții pentru o profesie care aducea mulțumire din toate punctele de vedere, dar în prezent direcțiile pe care

farmaciștii le pot aborda conform legii, ne determină să ne desprindem de imaginea farmacistului corelată cu activitatea din farmacia comunitară. Posibilități sunt datorită cunoștințelor dobândite în facultate și le comunic studenților mei să fie optimiști, serioși, dornici să muncească pentru a-și construi o carieră plină de satisfacții.

DL: Este adevărat că profesia de farmacist a cunoscut momente dificile Ceea ce le transmit studenților este că au ales o profesie nobilă, finalitatea actului nostru profesional aducând beneficii pacientului Pe de altă parte, succesul terapeutic nu este realizabil fără aderența pacientului la tratament, iar rolul farmacistului în acest caz este important Starea de spirit a pacientului se datorează situației în care se află, iar farmacistul trebuie să fie deschis către dialog pentru a-i înțelege suferința Facultatea este grea, dar este important să alegi un drum care îți va aduce satisfacții pe măsură.

IT: De-a lungul timpului, v-ați remarcat prin interesul acordat implicării în proiecte naționale care vizează domeniul farmaceutic. De asemenea, ați menționat că doriți demararea unei acțiuni

Am fost optimistă în privința viitorului, în urma acestui curs fiind convinsă că pot concepe un nucleu de noțiuni fundamentale utile atât studenților, cât și farmaciștilor Ne aflăm deja în

DL: Trebuie găsite mijloace tehnologice pentru a aborda anumite deficiențe sau pentru a crea forme farmaceutice pentru o anumită arie terapeutică care să ajungă în zona vizată fără a provoca reacții adverse. Recent, s-a discutat despre potențialele utilizări ale nanotehnologiei în ghidarea medicamentelor către țintă, precum și despre conceptul de medicină personalizată care combină o varietate de cunoștințe precum identificarea profilului specific fiecărui pacient

Conceptul că există oameni bolnavi și nu boli, este o realitate. În ceea ce privește viitorul preparării, trebuie realizate eforturi pentru a ajunge la o formă finală care să maximizeze eficacitatea substanței active, dar și excipienții sunt importanți Este necesară o atenție sporită pentru fiecare etapă din cadrul procesului tehnologic, motiv pentru care și controlul interfazic este mai complex decât în cazul formelor farmaceutice tranziționale

IT: În perioada 1994-1996 și până în prezent dețineți funcția de Președinte al Colegiului

Farmaciștilor din România, dar ați ocupat și funcția de Vicepreședinte în

în cadrul Comisiei Medicamentului. Care sunt cauzele și soluțiile deficitului de medicamente în momentul de față și care este predicția dumneavoastră asupra evoluției profesiei de farmacist?

DL: Modul în care medicamentele au intrat în țară după anul 1989 a condus la o serie de acțiuni și decizii privind reglementarea acestora Am participat la aceste demersuri ca Președinte al Colegiului Farmaciștilor din România Ne confruntăm cu o lipsă a medicamentelor din cauza restricțiilor impuse la achiziționarea materiilor prime de înaltă calitate, dar și din cauza inconsecvenței dintre preț de achiziție și cheltuieli Există posibilitatea de a consulta pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului lista medicamentelor deficitare pentru informarea pacienților.

Consider că industria românească trebuie păstrată și ar trebui să revenim la sinteza substanțelor esențiale care se practica în România Cu toate acestea, alternativele trebuie alese cu atenție atunci când medicamentul de primă intenție lipsește, deoarece pacientul caută să-și îmbunătățească calitatea vieții

IT: V-ați remarcat interesul în susținerea studenților prin conexiunea pe care ați realizat-o între disciplina de Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie și stagiul de practică care trebuie efectuat în fiecare vară.

Cât de importantă este realizarea unui stagiu de practică în farmacia de circuit deschis din punctul de vedere al primului contact pe care studentul îl are cu profesia?

DL: Am introdus cursul de Propedeutică în primul an de studiu pentru a-i ajuta pe studenți cu cunoștințe simple de care au nevoie în timpul stagiului de practică. Este importantă practica în farmacia comunitară pentru a analiza organizarea unei farmacii, dar și cum se desfășoară discuțiile

între farmacist și pacient, respectiv farmacist și

personalul farmaciei Este important de reținut că nu doar cunoștințele sunt esențiale, ci și modul în care reușești să transmiți ceea ce știi la primul contact cu pacientul

Succesul terapeutic nu este realizabil fără aderența pacientului la tratament.

Finnalitatea actului nostru profesional aduce beneficii pacientului.

Colecțiedeimpresiișigânduri

nii de studenție sunt mai mult decât amintiri și reflecții către viitor. Aceștia sunt o metaforă a vieții de adult, în care sarcinile de zi cu zi sunt privite într-o altă nuanță, iar asta face ca totul să devină mai puțin preocupant.

Studenția este momentul perfect în care ni se atribuie resursele necesare dezvoltării atât pe plan personal, cât și social. Este o perioadă în care îți vei croi cele mai de preț amintiri și conexiuni, fie cu profesori pe care îi vei îndrăgi și îi vei admira și care la final te-ar putea îndruma în ceea ce privește calea ta, fie alături de colegi cu care vei avea prietenii de durată. Totodată, un moment de care îți vei aduce aminte cu dor, va fi neliniștea primei sesiuni, a primului colocviu, dar și a momentelor de incertitudine pe care ulterior le vei depăși. Odată cu timpul, vei simți că facultatea, căminul și orașul în care vei alege să petreci următorii ani, devin o a doua casă și te vei le deși, la început, acomodarea cu trecerea de

momentul plecării de acasă sunt dezolante pentru majoritatea dintre noi. Unul dintre cele mai importante lucruri este că studenția te va face să valorizezi atât noțiunea prezentului și a timpului, cât și importanța în a ți le oferi într-o măsură în care să te dezvolți și să te recreezi. Dimensiunea timpului se întinde ireversibil, generațiile și profesiile se schimbă, însă admirația și prestigiul față de locul care ne-a conturat și continuă sa ne contureze vocațiile și aptitudinile rămân aceleași, adică eterne.

De nu mai puțin de 100 de ani, facultatea noastră pune bazele unor profesioniști, unor oameni dedicați pentru tot ceea ce cuprinde domeniul farmaceutic. Cu această ocazie, noi, studenții Facultății de Farmacie din București, sărbătorim Centenarul și prilejul de a lua parte în timpul studenției la această perioadă marcantă, dorind să aducem un omagiu și din partea absolvenților, care ne-au transmis câteva gânduri impresii emoții și trăiri de a lungul anilor

Mă bucur că am avut parte de o studenție de 5 ani în cadrul

Facultății de Farmacie Unora poate li se pare mult însă eu consider că am avut timp pentru toate: să învăț lucruri noi să fac voluntariat să mă dezvolt profesional și personal să leg prietenii Cu alte cuvinte în acest interval de timp am cuprins cea mai frumoasă experiență a vieții mele!

La mulți ani Facultatea de Farmacie! Și în secolele ce urmează să construiești viitori profesioniști în domeniul sănătății!

Pentru mine, cei 5 ani de studenție au reprezentat o perioadă de maturizare, ce se reflectă atât în plan profesional în prezent, dar mai ales pe plan personal. Pe lângă formarea profesională, de farmacist, la care au contribuit profesori minunați cu care mă bucur că pot păstra legătura și astăzi, în timpul facultății am descoperit câțiva (mai mulți) oameni nemaipomeniți cu care pot să mă laud că am rămas foarte bun prieten, chiar și după aproape 3 ani de la absolvire. Ei au făcut ca totul să fie ușor și frumos in acei 5 ani pe care mi-i voi aminti mereu cu bucurie și nostalgie, dar și cu certitudinea că și eu am însemnat la fel pentru ei.

Gina Lupașcu

absolventă a promoția 2017

Adrian Balea, absolvent al promoției 2020

La mulți ani Facultății de Farmacie, studenților și farmaciștilor de pretutindeni!

Vă urez sa aveți o carieră minunată orice ați alege să faceți, să credeți în visurile voastre și să le îndepliniți!

Ștefania Buzățoiu, absolventă a promoției 2020

Dragă cititorule, Mă bucur că și tu ești parte din istoria vie a Facultății noastre! Deși drumul pare adesea anevoios, deși pare că nu mai ieși la liman cu referatul de la Drept, cu colocviul de la Botanică sau cu expertiza toxicologică, nu te îngrijora. Toți am trecut cu bine prin asta, iar acum, după ce anii de Facultate s-au încheiat, pot să te asigur că toate aceste etape nu au fost decât încercări care să te întărească și să te pregătească pentru viața de adult. După părerea mea, Facultatea de Farmacie face parte dintr-un experiement de fizică, ce subestimează percepția timpului și a spațiului: când ești student timpul pare că s-a oprit, examenele parcă nu se mai termină, iar nopțile prea scurte pentru învățat. După Facultate, constați cu stupoare că timpul a trecut prea repede. Așa a fost pentru mulți dintre noi: ne-am bucurat de fiecare experiență, ne-am rugat să se sfârșească colocviile, iar când dorință ni s-a îndeplinit, parcă am mai fi vrut un pic, parcă ne-am întoarce în timp. La final, te încurajez să te bucuri: de râsetele de pe hol, de cafeaua răcită din timpul sesiunii, de voluntariat și experiențe, de zilele de vacanță și de oamenii din jurul tău. Nu grăbi timpul, căci el nu se mai întoarce! Găsește un motiv de fericire, căci Facultatea de Farmacie ne face oameni mari, ne călește și formează, asemeni unui bun dascăl.

Dragă cititorule, îți urez succes și să ne auzim și la aniversarea de 150 de ani ai Instituției ce 5 ani ne-a fost (a)casă!

Olivia Preda, absolventă a promoției 2019

Anii de studenție au fost, fără doar și poate, cei mai activi și plini de provocări din viața mea

Cu toate acestea, este perioada la care mă întorc (cel puțin cu mintea și sufletul, dacă nu pot și fizic) cu cel mai mare drag Dacă ar trebui să rezum acești ani în câteva cuvinte, aș putea spune: prima plecare de acasă, cele mai lungi călătorii prin țară cu trenul cele mai mari și satisfăcătoare reușite cele mai multe nopți nedormite și cele mai strâns legate prietenii Sunt anii în care simt că m-am dezvoltat cel mai mult, perioada fără de care nu aș fi fost pregătită pentru viața de adult În studenție toate obstacolele trebuie privite ca pe o oportunitate, nicidecum ca pe o problemă Ca orice lucru frumos, aceasta se termină foarte repede, așa că îi încurajez pe cei care încă se mai numesc „studenți” să se bucure de ea și să o fructifice la maximum!

Ada Bucur, absolventă a promoției 2019

În momentul în care am decis să susțin examenul de admitere, mă cuprindeau o multitudine de sentimente, cel mai marcant era cel de împlinire, și anume, împlinirea că am reușit să îmi stabilesc un drum profesional. Însă, cu fiecare an care s-a scurs, cu fiecare examen parcurs, cu fiecare curs sau laborator, am ajuns să înțeleg că drumul pe care am pornit în anul 1, avea să fie mult mai frumos decât miam imaginat inițial. De la profesorii mei am învățat ce înseamnă empatia față de pacient și respectul deosebit pentru una dintre cele mai nobile și mai complexe profesii. Voi purta mereu în suflet tot ce am învățat în acești ani, voi păstra mereu vie imaginea profesorilor mei atunci când ne instruiau pentru ce urma să vină și nu în ultimul rând, voi păstra mereu vie imaginea celor 163 de colegi, absolvenți ai promoției 2022. Acum, după finalizarea programului de studii de licență, consider că privilegiul de a fi student al Facultății de Farmacie a marcat profund parcursul vieții mele și gândul care mă însoțește mereu este acela de a nu mă abate vreodată de la sfaturile și învățămintele primite în cei 5 ani de facultate. Mă simt onorată că am putut face parte dintr-un colectiv de studenți instruit în primul secol al existenței Facultății de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București. Cu ocazia împlinirii celor 100 de ani de Învățământ Farmaceutic, doresc să urez un sincer “La mulți ani” tuturor profesorilor și colegilor! Să ne bucurăm în fiecare zi de tot ceea ce compune profesia de farmacist!

Miruna Apetroaei, absolventă a promoției 2022

La 100 de ani de la înființarea învățământului farmaceutic la București, dorim să le urăm tuturor studenților ce iau parte la acest Centenar să se bucure de evoluția de care a avut parte domeniul sanitar și să cuprindă cu sufletul fiecare culoare, miros și mister pe care îl ascunde facultatea noastră. Ne bucurăm că putem spune "La mulți ani celor 100 de ani ai Facultății de Farmacie București!" și suntem profund recunoscători față de tot ceea ce ne oferă.

Comitet redacțional Comitet redacțional

RevistapHarmaStudentnr.18

Alexandru Mihalache, Coordonator Publicații (anul al III-lea)

Alexandra Anoaica, Coordonator Imagine și Design (anul al III-lea)

Alexandra Văsii, Vicepreședinte pe Relații Externe (anul al IV-lea)

Adrian Beț, Asistent Redactor (anul al III-lea)

Andra Bostan, Asistent Redactor (anul al III-lea)

Adrian Costea, Asistent Fotograf (anul al IV-lea) Ștefania Pușcașu, Asistent Redactor-Fotograf (anul I)

Iulia Tache, Asistent Redactor (anul al III-lea)

Alis Abou, Redactor (anul al IV-lea)

Cosmina Andrei, Redactor (anul al III-lea)

Alexandra Ciurci, Fotograf (anul al II-lea)

Ioana Dragu, Fotograf (anul al II-lea)

Cătălina Leaua, Fotograf (anul al IV-lea)

Gabriela Manole, Redactor (anul al V-lea)

Maria Mihai, Redactor (anul al III-lea)

Alexandra Tudorache, Redactor (anul al V-lea)

Celestina Filip, Fotograf și Asistent ID (anul al III-lea)

Ioana Tomozei, Asistent ID (anul al III-lea)

Valentina Toporaș, Fotograf și Asistent ID (anul I)

Livia Dan, Local Exchange Officer (anul al II-lea)

Denisa Trandafir, Coordonator Reprezentare Studenți (anul al III-lea)

Mulțumiri speciale colectivului profesoral, conducerii Facultății de Farmacie

UMFCD și Societății Române de Istoria Farmaciei

Material tipărit cu sprijinul: