Oradea
Nagyvárad www.oradea.ro www.nagyvarad.ro Monumente istorice şi arhitectonice - Zone limitrofe centrului Datorită distanţelor mai mari dintre monumentele propuse pe acest traseu, este recomandabilă alocarea unui interval de cca. 3-4 ore sau folosirea autoturismului. Alegând ca punct de pornire magazinul Crişul, acelaşi ca şi pentru primul traseu, ne îndreptăm pe Calea Republicii spre gara Oradea [47]. Cunoscută drept Gara Mare, pentru că Oradea dispunea deja din sec. XIX de încă două gări, clădirea a fost construită între 1868 şi 1870. În august 1870 a avut loc prima călătorie de probă a unui tren de persoane pe traseul Oradea-Cluj; ineditul traseului l-au constituit de la început cele 4 tuneluri aflate pe parcurs. Părăsind piaţa şi lăsând gara în spate, parcurgem cca. 250 m. pe străduţa din stânga blocurilor situate vizavi, ajungând în faţa Palatului Baroc [48], în fapt Palatul Episcopiei RomanoCatolice din Oradea, o replică la scară redusă a Palatului Belvedere din Viena. Acesta este unul din cele mai valoroase edificii construite în stil baroc pe teritoriul României; la fel ca şi celelalte două construcţii din apropiere, Bazilica romano-catolică Sf. Maria [49] şi Şirul Canonicilor [50], palatul a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XVIIIlea. Cele trei obiective formează împreună cel mai important complex baroc din România, precum şi unul din cele mai reprezentative ale Europei. Cele 117 camere ale palatului în formă de U, ai căror pereţi acoperiţi cu fresce au adăpostit până de curând “Muzeul Ţării Crişurilor”, au un număr de 365 de ferestre, câte una pentru fiecare zi a anului. Piatra de temelie a fost pusă în mai 1762, arhitectul clădirii fiind Franz Hillebrandt, iar lucrările au fost finalizate în 1776. Catedrala, realizată conform planurilor arhitectului italian Giovanni Battista Rica, este situată în imediata vecinătate şi a fost finalizată patru ani mai târziu, în vremea domniei împărătesei Maria Tereza. Un grup de clădiri interesante îl formează, peste drum de catedrală, “Şirul canonicilor” alcătuit din 10 case, ridicate între 1768 şi 1875 pentru a servi drept locuinţe capelanilor episcopiei; acestea sunt reunite printr-un şir de arcade sprijinite pe 56 de stâlpi, coridorul fiind podit cu grinzi de lemn. În imediata apropiere a complexului baroc se află fostul Muzeu al societăţii de arheologie şi istorie [51] (1896) al judeţului Bihor. Următorul obiectiv important îl constituie cetatea Oradea, la care vom ajunge parcurgând str. Roman Ciorogariu spre zona centrală. Pe această stradă, avem ocazia de a admira pe partea dreaptă clădirea impunătoare a actualului Colegiu Naţional “Mihai Eminescu”, ridicată în 1874, sediu al fostei Academii de drept [52] (care funcţiona la Oradea deja din 1788!) şi al Liceului premonstratens (arhigimnaziul). Alături se află biserica ordinului premonstratens [53] ridicată în1772. Cotind la dreapta după biserica lăsăm în stânga Palatul poştelor [54], iar apoi la capătul străzii facem la stânga, intrând pe str. Moscovei, care ne ofera posibilitatea de a mai descoperi alte monumente de interes: pe partea stângă, fosta clădire a Cercului catolic [55] (1914) care este azi sediul Filarmonicii Oradea, iar pe colţul drept al străzii, Casele Adorján I [56] şi II [57] (1904-1906). Ajungem astfel din nou în piaţa Ferdinand, din faţa teatrului, de unde vom traversa podul peste Criş spre Piaţa Unirii, având ocazia să mai admirăm o dată numeroasele monumente arhitectonice aflate aici. Continuând pe direcţia înainte, avem posibilitatea să ajungem până la Universitatea Oradea [58] (cca.1 km.), situată într-un adevărat campus, pe locul unde s-a înălţat complexul de clădiri al unei şcoli de jandarmi (1912), într-un stil secession sobru. Dacă timpul nu ne permite această deplasare, vom coti la stânga pe lângă Biserica cu Lună, pe str. Gen. Moşoiu, apoi în continuare de-a lungul parcului din Piaţa 1 Decembrie; la capătul străzii se află clădirea noii Catedrale Ortodoxe, pe platoul din faţa căreia putem lăsa maşina pentru a ne deplasa în Cetatea Oradea [59], situată în spatele catedralei. Cetatea a fost ridicată începând cu secolul XI şi a devenit în timp o adevărată emblemă a oraşului, individualizându-se printr-o formă pentagonală unică în Estul Europei. Dincolo de zidurile cetăţii funcţionau: o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparniţă şi o şcoală. În biserica catolică [60] sau în cimitirul ei şi-au găsit odihna veşnică nu mai puţin de şapte capete încoronate: Ladislau I (decedat la 25 iulie 1095, adus la Oradea în perioada 1130-1134), Andrei al II-lea (înmormântat în 1235 la Oradea), Ştefan al IIlea, Ladislau al IV-lea Cumanul (asasinat în 1290 la Cheresig), regina Beatrix (soţia lui Carol Robert de Anjou, în 1319), regina Maria (soţia lui Sigismund de Luxemburg, in 1396) şi regele-împărat Sigismund de Luxemburg (în 1437).
34
47 48
48
49