Page 1

hai la mine sa-ti fac un ceai si sa-ti spun ca te iubesc.


imi place cum prescurtezi cuvintele, cuv. imi place cum respiri. eu de doua zile ma gandesc ca esti un om minunat.

se făcea că era noiembrie şi ne iubeam cumva artificial prin săli pustii şi albe de s pital.

îţi imaginezi brazi plini de zăpadă, lumini ca prin ceaţă, în faţa unei clădiri cu un aer important. îţi aminteşti de o haină de iarnă, groasă. parcă ai fost tu acolo şi totuşi, parcă a fost altcineva. aştepţi. cele mai dese momente sunt cele în care ştii că totul s -a terminat cu mult timp în urmă şi că de atunci nu a mai existat nicio cale de urmat. e doar o câmpie întinsă, albă, pe care nu contează în ce direcţie o iei. e noapte. noaptea oboseşti întotd eauna şi uiţi. abia dimineaţa ai certitudinea întregii tale fiinţe. te zguduie adevărul, te prăbuşeşte în tine conştiinţa unei realităţi atât de neaşteptate. ţi-e indiferent dacă dispari acum sau mai târziu. exişti prin simplul fapt că ocupi un loc în spaţiu. exişti prin faptul că ai cearcăne, că uneori mănânci, că uneori iei pastile, că uneori dormi câteva ore. exişti apăsător prin gândurile pe care le ai în fiecare zi. exişti dureros şi tot exişti. ai încercat să -ţi simplifici existenţa, dar ai dat greş. dai greş în fiecare zi pentru că nu mai ştii de ce exişti. şi mai ştii că nu are nimeni niciun plan pentru tine. ale tale au dat toate greş. îţi priveşti uneori mâinile şi te rogi să tremure. doar ca să ştii că ceva în tine nu funcţionează cum trebuie. ca să ai de dus o povară palpabilă. ca să poţi plânge în fiecare zi. ca să se termine. te-ai uitat. atunci când încerci să te descoperi, te pierzi. te uiţi şi, într -un final, nu te mai recunoşti deloc. leonin, leoniană, leonian. nebunia poate fi ascunsă uşo r chiar şi atunci când o porţi cu tine în fiecare clipă. acum vrei zăpadă şi vrei să fii trasă de mână. ştii însă că nu există nimeni suficient de puternic. şi mai ştii că tu te opui din toate puterile.


mai ştii şi că nimeni nu înţelege nimic. şi mai ştii că viaţa oamenilor este făcută din cercuri, că unii trăiesc la fel din trei în trei ani, că unii trăiesc la fel în fiecare an, că cercurile tale sunt aceleaşi la fiecare câteva luni. aşa că nu o să se schimbe niciodată nimic, ţi-ai trăit deja zeci de cercuri, le poţi desena, sunt identice, iar tu te -ai schimbat mult prea puţin.ai devenit însă, cu fiecare cerc, mai nepăsătoare. e precum ameţeala care apare atunci când te roteşti pe loc, apoi te arunci pe pat, iar camera te ia pe sus şi te roteşte în continuare. şi ştii, în această ameţeală, că ţi -ai mai trăit un cerc.

pururi tânără, înfăşurată-n pătură cu o pătură pe mine şi cu laptopul în braţe, cu picioarele goale pe parchetul rece, m -am gândit la tine. unde eşti, dacă dormi, dacă nu dormi, în patul cui, dacă eşti şi tu înfăşurat în pături. nu m-am gândit mult la tine, îmi era somn. şi pe lân gă asta, ştiam că-n realitate nu-mi păsa în patul cui eşti, mai ales că eu n -aş face niciodată asta cu tine. să te las să mă nfăşori în pături. e frig aici, poate de data asta chiar am să răcesc. am să răcesc. să răcesc. răcesc. am răcit. vezi? ne-am dus acolo, am dansat, am băut două beri şi -o vodcă, pe-a doua bere a


terminat-o o tipă crezând că e berea ei. şi i -am mai zis unui blond că dacă vrea foc, trebuie să plătească 5 lei şi -o pungă de pufuleţi. tinerii din ziua de azi. mereu tineri. şi blonzi.

pe când virgulele înainte ştiam să scriu deşi poate n-am ştiut niciodată să iubesc dar vezi tu înainte ştiam să scriu iar acum doar îngrămădesc în margini întunecate de trotuar cuvinte aruncate la-ntâmplare fără nicio virgulă între ele aşa cum nici iubirea nu are vreodată semne de punctuaţie ca să ştii când să pui punct când să te miri cât e de frumos cât e de frumoasă când să te întrebi dacă nu cumva ai ştiut în vremuri îndepărtate să scrii fără să fi ştiut vreodată să iubeşti .

e o punte între noi, zulufel. degeaba ne luptăm, încercănaţi, s-o traversăm.


zulufel, toate trec si nu-mi dau pace pentru ca trec, vezi tu, sub carapace si-mi rod pantoful stang in semn de revolta. ce ipocrizie, zulufel, toate trec. desfac o jumatate de portocala o felie tie, o felie mie, cealalta jumatate o aruncam in neant sa aiba si el ce roade. zulufel, toate trec tineretea, dorinta de viata si stam cu degetele impletite tristi, printr-un balcon in primaverii si ne spunem, zulufel, ca toate trec.

zulufel, azi avem dimineti triste in care ne suflam nasul in batista si ne plangem soarta. ne bem rar si incet mereu acelasi fel de ceai tu bei mai incet, ma uit in ceasca ta si inca mai ai. si-mi spui, zambind, zulufel, cum faci de obicei, ca azi avem dimineti triste eu, una, tu, una. imi zambesti din nou si-mi intinzi o batista: razi, draga mea draga, si nu mai fi t rista.


Pastiche gone bad (dupa esterhazy) exista un barbat. ma iubeste. il urasc. imi spune ca vrea sa ne casatorim. il lovesc cu ce nimeresc, uneori il zgarii cu mainile goale, nu fac niciodata mai multa cafea ca sa bea si el. cateodata sufera ca un caine si pleaca doua zile intregi. nu stiu unde se duce. nici nu vreau sa aflu. pe urma se intoarce si imi spune ca nu poate sa traiasca fara mine. dimineata imi aduce flori, la pranz imi aduce flori, seara imi aduce o cutie cu ciocolata. arunc florile, pastrez ciocolata, dar nu uit sa ii amintesc cat il urasc pentru toata ciocolata pe care mi-o aduce. el ma iubeste si imi aduce o cutie si in seara urmatoare. (2) exista un barbat. ma uraste. il iubesc. imi place sa il vad dimineata cum isi pregateste costumul, cum uita sa isi puna ceasul, dar niciodata butonii. ii pregatesc micul dejun, pranzul, cina, desertul. tranteste usa de fiecare data cand pleaca. esti o ticaloasa, imi spune, dar nu pleaca de langa mine. ma uraste pentru ca nu ma iubeste. te -ai ingrasat, imi spune si eu alerg in baie, 46,5 kilogra me, ca si acum o luna. nu mai mananc nimic doua zile. se enerveaza cand vede ca fac asta. atunci imi imaginez ca ma iubeste, dar ma ia de mana si ma duce in dormitor unde imi spune ca ma uraste, dar ca a trecut prea mult timp ca sa mai poata pleca de langa mine. (3) exista un barbat. ma iubeste. il iubesc. ne iubim la 6 dimineata, inainte sa ne bem ca feaua. (4) exista un barbat. il urasc. ma u raste.

şi totul e ca şi cum nimic n-a existat. niciodată. ca şi cum nimeni n-a plecat, ca şi cum nimeni nu a trântit uşa, ca şi cum nimeni nu s-a lovit, iar în cădere, şi-a frânt inima. şi totul e ca şi cum nimeni n-a iubit, ca şi cum nimeni n-a lenevit într-o dimineaţă, ca şi cum nimeni nu a spus "hai să mai stăm în pat. e duminică." şi totul e ca şi cum nimic n-a existat. ca şi cum uşa aceea nu s-a deschis niciodată şi nicio pereche de pantofi neg ri n-a rămas la intrare.


şi totul e ca şi cum cineva a inventat toate poveştile de iubire din lume, iar altcineva ţi le-a povestit pe toate într-o singură seară. aşa că acum totul e şi totuşi nu e.


Din taramul aristocrato-pisicesc precum o pisica languroasa am inceput sa ma gandesc din nou la tine si nu e nimeni, din pacate, sa ma traga de mustatile stropite de lapte si sa ma certe, eventual sa ma traga de coada: draga mea, esti o pisica tare neroada! >^o^<

doi plus un câine lumina de dinainte de ploaie pătrunde încet printre draperii şi perdele. e aproape seară şi e cald, e-atât de cald... te-ntrebi ce-ai pierdut şi unde anume. te -ai întoarce să cauţi ce-ai pierdut. dacă ai şti unde. priveşti înapoi în timp ce toate în tine se topesc, în timp ce el citeşte nepăsător lângă tine. aşa l-ai şi vrut: nepăsător. dar puternic. aţi bea o cafea, dar vă gândiţi că e o oră prea târzie. -ce citeşti? -urmuz. după furtună. de unde are atâta muzică tristă? te -ntrebi şi te întristezi. dar îţi place. să te întristezi din cauza muzicii. începi să te joci cu habarnam câinele. încă nu aţi ales un nume. până atunci, e habarnam pentru că habar n-aveţi. te gândeşti că tu nu l-ai citit încă pe urmuz. -şi-i fain? -urmuz? da. habarnam se plictiseşte şi pleacă să -mi roadă sandalele. -n-am putea să-l numim urmuz? priveşte spre ghemul de blană care îţi molfăie în continuare sandalele. -habar n-am.


Derbedeul din mine a visat din nou pare-mi-se că eram prin germania sau poate că pur şi simplu nu înţelegeam ce ziceau oamenii ăia, dar vorbeau cu un accent dârz, germanţ. şi-mi făcusem cumpărăturile şi mă duceam acasă fără să ştiu unde mă duc exact şi căutam printre amărâţii ăia de euroc enţi să-i pun în automat şi să-mi iau un bilet şi pffff, stupefacţie, nu -mi ajungeau, uite, aveam 50 de eurocenţi, hmm, uite încă 10, 5, 65 de eurocenţi, nu -mi ajung, o călătorie dus e 1,70 euro, fir-ar. şi apare tipul ăsta Out of the Blue, blond, cu un copil de mână, o fetiţă sau un băieţel, ar fi putut să fie. şi -l ştiam, fir-ar, îl ştiam, dar nu-mi aduceam aminte de unde. să ne mai fi întâlnit prin germania când eu târam de sacoşele de cumpărături? şi -ncepe să-mi vorbească, dar vorbea încet, era clar că aşa vorbea el de obicei, iar eu nu îl înţelegeam şi mă obosesc oamenii care vorbesc mereu încep, e bine să ţipi uneori, să -ţi laşi nervii să iasă la aer. şi vorbea în germană, îi zic că nu pricep, îmi spune ceva în engleză, aud frânturi, îl întreb ca o idioată: what?I'm sorry, what?Ididn'tunderstandwhatdidyousay?whatdidyousay?. şi -mi zice că I have a fixation. eu? şi că i-am dat numărul de telefon data trecută şi că la sfârşit i -am dat o cifră greşită. şi mă gândesc că e fain tipul, e blond, da, da, înalt, are un copil de mână, băieţel, fetiţă. şi arată bine tipul, dar uite, până la urmă găsesc bani de bilet, îmi iau şi -i zic că ne mai vedem şi nu-i dau numărul, uit, el nu zice nimic şi plec. şi pe urmă îmi dau seama că am uitat şi mă trezec, ca-n orice vis, brusc pe strada pe care stă el, ba chiar la el în casă, în haină groasă de iarnă şi-n pijamale. şi-apoi brusc pe stradă, îmi arată maşina lui, o maşină albă, probabil un opel. şi pe urmă intrăm într -un fel de pub, îi dă de mâncare fetiţei lui, acum e fetiţă, nu mai arată ca şi cum ar fi putut să fie şi un băieţel, dar când ieşim, fir -ar, îi dezmembraseră unii maşina. da, da, chiar aşa, chiar acolo, ca să vezi, şi vizavi era un atelier de piese auto şi ăia tăiau fier şi i -am zis uite, cheamă poliţia, sigur acolo îţi taie acum bucăţi din maşină. mie -mi luaseră telefonul lăsat în maşina lui, iar eu mă gândeam că mai am 50 de lei, că trebuie să merg să -i schimb în euro şi să-mi iau bilet spre românia.

verde ursuz

verde ursuz  

http://verdeursuz.blogspot.com

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you