V A T R A˘
CHIOREANA
LITERA
94
foto: Mihai Muntiu
Emanuel LUCA cântec din oglindă
cântec de umbră
nu cerceta trecutul ci lasă ochelarii când dureros lumina se-ntoarce în cuţit oraşul se ridică şi intră în vitralii pe străzi încet se plimbă doar cei ce au murit bătrânul timp ca larvă îşi mistuie cavoul şi călăreţii negri pornesc din zări amare sub paşii lor de ceaţă a-ncremenit ecoul şi mucegaiul verde opreşte secundare.
în dealul de sub casă cresc rădăcini amare deasupra izvorăşte blând umbra peste zi din ea se-alcătuieşte o punte către soare când ultima suflare a nopţii va veni e-anevoios urcuşul prin ierburi spre lumină nu-s pietre şlefuite doar vânturi rele bat în pântecul grădinii mai creşte-o rădăcină prin ea se scurg din lume toţi oamenii din sat.
dar toarnă vin pe pietre şi lasă ochelarii din lumea oglindită îl vor sorbi zidarii
umbra-i un dar pe care ni l-a făcut lumina când cea din urmă noapte îşi creşte rădăcina
cântec de prag
cântec din vale
pe prag e-un şarpe negru ce lumile desparte muşcând din soare luna când ziua-i în amurg şi tainice izvoare de dincolo de noapte purtând otrava blândă prin trup încet îi curg nu-s tălpi ca să-i zdrobească privirea rece-n prag să treacă fără vamă în casa de pământ când nopţile cleioase în oase se retrag şi dimineaţa creşte dincolo de mormânt.
târziu cuprins de sete am coborât în vale dar apele-n izvoare s-au ferecat ascuns doar pietre lungi şi albe ca oasele de sare mai apără-n tăcere hotarul nepătruns dincolo parcă strigă o pasăre de noapte ce arsă de lumină prin vamă a trecut dincolo ştiu că-i ziuă în dealul de aproape iar pasărea învaţă un zbor necunoscut.
pe prag e-un şarpe negru ce lumile desparte şi orice dimineaţă mă naşte către moarte
târziu cuprins de sete am coborât în vale când pasărea de noapte aprinde felinare
numărul
4
/ septembrie 2010
Copalnic Mănăştur