__MAIN_TEXT__
feature-image

Page 76

V A T R A˘

CHIOREANA

74

prof. Ana Bisztricki Florian

Interferenţe ale cântecului liric din Preluca Veche cu alte specii folclorice n decursul timpului, cântecul liric şi-a format moduri de exprimare în specii care au forme şi rosturi proprii. Acestea nu sunt izolate de realitatea folclorică. Ele comunică atât în interior, cât şi în exterior, producând acea interferenţă sau chiar o trecere dintr-o categorie în alta. Aceste întrepătrunderi sunt active şi interesante in evoluţia lor ca specii. Prin transformări succesive, variantele cu caracter epic s-au diminuat în favoarea elementelor lirice. S-a produs mişcarea prin care cântecul se dezbracă de starea ritualică şi se îmbracă în haina liricului. Delimitările şi speciile liricii populare în ceea ce priveşte registrul tematic şi imagistic, au constituit preocupări complexe pentru cercetarea folclorică, fapt ce a dus la identificarea valorilor morale şi a celor estetice. Este uimitoare capacitatea de adaptare a cântecului la viaţa contemporană. Cele mai vechi forme de liric apar în poezia obiceiurilor, în cântecul de nuntă sau în colindă, luând amploare în temele căutării şi-n cele ale înstrăinării. Bocetul şi cântecul de înmormântare dezvoltă substanţa lirică în tema reintegrării în Univers, în forme atât de expresive, sugerate de credinţă. Unii cercetători consideră poezia de ritual şi cea de ceremonial, drept specii distincte ale genului liric, deoarece liricul şi epicul reprezintă modurile de realizare ale ritualului sau ale ceremonialului. Temele şi motivele deritualizate s-au integrat în categorii lirice sau epice profane, asumându-şi într-un fel libertatea lor. Un proces ritualic aparte, se păstrează în cântecul de leagăn, cântecul ce se situează la hotarul dintre lirica rituală şi cea profană. Sentimentul profund matern îi atribuie valori de incantaţie sau chiar de urare, având profunde afinităţi cu acesta. Urarea directă sau indirectă, exprimată clar sau schiţată, se găseşte exprimată în cântecul liric vechi. Cântecul de leagăn, prin conţinutul său, nuanţează destinul individual iar prin funcţia sa, are rolul unei incantaţii magice:

Î

„Abua puiuţ de cuc Că s-o dus mama la plug! Abua puiuţ de cioară Că s-o dus mama la moară!” Cântecul de leagăn are în miezul său, acel sentiment al predestinării de care este marcată fiinţa umană în momentele vieţii, ale rostului său teluric, incluzând dualităţile binelui ca împlinire şi ale răului ca neîmplinire. Cântecul de leagăn are în esenţa sa, tonalitatea poeziei arhaice care are puterea de a genera starea oniricului, ca stare de refacere, de regenerare şi de alungare a fenomenelor nefaste. Cântecul de lea-

numărul

4

/ septembrie 2010

foto: Mihai Muntiu

găn reconstruieşte fiinţa mică şi plăpândă, printr-un fenomen de transcedere, primeşte un caracter sacru, reglează energiile pozitive, devenind astfel superior forţelor materiale. Şi totul se întâmplă ca o minune, pe care omul o numeşte iubire, sub ocrotirea mamei, investită cu funcţie sacră. Acest fenomen este cuibul din care se naşte inocent, la fel ca fiinţa primară, jocul de copii. Cântecul liric are interferenţele sale speciale şi cu jocul de copii în formele de manifestare ludică şi-n materia poetică. Jocul este o formă de iniţiere în tainele vieţii, un exemplu pe care îl oferă adultul, având acea „funcţie compensatorie” (Petru Ursache, „Prolegomene la o estetică a folclorului”, p. 145, Editura Cartea Românească, 1980) pe care o are şi cântecul şi care devine o delicată „prelungire orfică” (ibidem). Jocul de copii, ca reprezentare inocentă, selectează forma dinamică a vieţii, sensul ei profund şi adevărat, într-o formă de mişcare, percepută în aura unui

Copalnic Mănăştur

Profile for vatrachioreana vatra

Vatra Chioreana 2010  

Revista Vatra Chioreana, nr. 4 (an V), Seprembrie 2010, Copalnic Manastur

Vatra Chioreana 2010  

Revista Vatra Chioreana, nr. 4 (an V), Seprembrie 2010, Copalnic Manastur

Advertisement