Cristina PANAITE
GHEORGHE RADU MELIDON, ÎNTEMEIETORUL BIBLIOTECII PUBLICE DIN ROMAN Există o sferă a cunoaşterii la care nu accedem decât prin cărţi. Ea este cu mult mai cuprinzătoare decât ceea ce cunoaştem, vedem sau auzim în mod direct Poate că aşa a apărut ideea de carte: neputând cunoaşte lumea în ansamblul ei în mod nemijlocit, era necesar un procedeu prin care această cunoaştere să devină posibilă. De-a lungul secolelor, cartea a fost cioplită în piatră, în lut sau în lemn, scrisă pe papirus şi pergament. Uneori a căzut pradă jafurilor care au însoţit războaiele, alteori a fost arsă pe rug, iar o vreme a trăit ferecată în lacăte. Tiranii au urât-o şi s-au temut de ea, cei dornici de libertate au iubit-o si au folosit-o ca pe o armă împotriva nedreptăţii Cartea – purtătoare de mitologii camuflate cum spunea Mircea Eliade, deci cartea, eroul nostru modest, cu un trecut atât de frământat, priveşte cu încredere în viitor. De curând, unii sociologi, interpretând statistici, profetizau dispariţia cărţii datorată implementării, din ce în ce mai puternice a noilor mijloace de comunicare în masă. Oricâte discuţii s-ar purta în legătură cu dispariţia sau supravieţuirea cărţii, ea nu va putea fi înlocuită de nici unul dintre mijloacele moderne, pentru simplul motiv că ele nu ne vor putea furniza acea parte a cunoaşterii şi trăirii pe care cartea o mijloceşte. Ce s-ar întâmpla dacă, scena imaginată de Roy Bradbury într-unul din romanele sale de science-fiction, arată o lume în care poliţia dădea sentinţe 36