Issuu on Google+

CUPRINS PARTEA I-a CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE pag. 1 1. Cerinţe minime de aplicare pag. 1 2. Relaţii cu acte normative pag. 1 3. Aplicarea de tehnologii noi pag. 1 4. Cerinţe generale de securitate şi sănătate în muncă pag. 1 A. Evidenţa personalului pag. 1 B. Accesul în incinta sucursalelor pag. 2 C. Cerinţe igenico-sanitare pag. 2 CAPITOLUL II CERINŢE DE ÎNCADRARE A LUCRĂTORILOR ŞI A PERSONALULUI TEHNIC pag. 3 1. Generalităţi pag. 3 2. Proceduri de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă pag. 4 2.1. Dispoziţii generale pag. 4 2.2. Proceduri de instruire a lucrătorilor de la SUPRAFAŢĂ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă pag. 4 A. Instruirea introductiv-generală pag. 4 B. Instruirea la locul de muncă pag. 6 C. Instruirea periodică pag. 6 2.3. Proceduri de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă a lucrătorilor cu activitate de SUBTERAN pag. 7 A. Instruirea introductiv-generală pag. 7 B. Instruirea la locul de muncă pag. 8 C. Instruirea periodică pag. 8 3. Repartizarea în subteran a lucrătorilor pe locuri de muncă pag.10 4. Verificarea periodică medicală – profesională şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pag.10 4.1. Examinări medicale pag.10 4.2. Meseriile, profesiile şi posturile de lucru care necesită examene medicale periodice, examene medicale suplimentare şi examinare psihologică pag.10 4.3. Verificarea profesională şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pag.14 5. Personal de supraveghere şi control pag.14 6. Periodicitatea controlului la locurile de muncă şi serviciul de inspecţiepag.14 7. Obligaţiile angajatorului – lucrătorului pag.15 7.1. Obligaţii generale ale angajatorilor pag.15 7.2. Obligaţiile lucrătorilor pag.17 8. Echipament individual de protectie pag.18 CAPITOLUL III PROGRAMUL GENERAL DE EXPLOATARE pag.19 1. Cerinţe specifice pag.19 2. Planul de prevenire şi protecţie (PPP) pag.20 3. Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent ( PA - PGI ) pag.22 4. Documentul de securitate şi sănătate în muncă pag.23 5. Măsuri generale de prevenire pag.26 6. Măsuri generale de primă intervenţie la locul de muncă pag.28 7. Măsuri generale pentru intervenţia propriu-zisă pag.29 8. Sarcinile personalului de conducere în caz de incidente majore pag. 30 9. Acordarea primului ajutor pag.32


10. Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră 10.1. Consideraţii generale 10.2. Localul staţiilor de salvare minieră 10.3. Dotarea staţiilor de salvare minieră 10.4. Personalul staţiilor de salvare minieră 10.5. Documentele staţiilor de salvare minieră 10.6. Verificarea şi repararea aparaturii de salvare minieră 10.7. Modul de intervenţie a echipelor de salvare minieră 10.8. Cerinţe generale în funcţie de natura evenimentului 10.9. Selecţia, antrenarea, autorizarea şi intervenţia salvatorilor minieri în condiţii de temperatură şi umiditate ridicate

pag.45 pag.45 pag.46 pag.46 pag.47 pag.52 pag.53 pag.54 pag.61 pag.62


CNH SA REGULAMENT DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PARTEA I CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE 1. Cerinţe minime de aplicare: A. Prezentul regulament cuprinde cerinţele specifice de securitate şi sănătate în muncă în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, specifice activităţii de deschidere, de pregătire şi exploatare a zăcămintelor de cărbune. B. Prevederile prezentelor cerinţe specifice au ca scop reducerea şi/sau eliminarea factorilor de risc periculoşi existenţi în sistemul de muncă, proprii fiecărui element component al acestuia (executant – sarcina de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă). 2. Relaţii cu acte normative: A. Prevederile prezentelor cerinţe specifice se aplică cumulativ cu prevederile Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi a HG nr. 1425/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi,precum şi acte normative şi reglementări stabilite prin legislaţia în vigoare. B. Pentru locurile de muncă la care nu se regăsesc prevederi de securitate şi sănătate în muncă, în normativele indicate la punctul A, se vor stabili măsuri organizatorice de securitate şi sănătate în muncă, corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifice unităţii şi legislaţiei în domeniu. C. În cazul modificărilor legislative, în domeniu, prezentul regulament se va modifica şi completa, după caz. 3. Aplicarea de tehnologii noi: Aplicarea de tehnologii noi pentru un zăcământ se va face în baza unei documentaţii avizată de o instituţie autorizată şi aprobată de conducerea C.N.H.-S.A. Documentaţia tehnică se va întocmi de către elaboratorul tehnologiei. Echipamentele de muncă utilizate în cadrul noii tehnologii trebuie să fie în prealabil certificate. În lucrările miniere subterane se vor folosi numai echipamente tehnice destinate pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie, conform standardelor în vigoare şi certificate din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă. 4. Cerinţe generale de securitate şi sănătate în muncă: A. Evidenţa personalului: 1. În subteran. Înainte de intrarea în subteran, lucrătorii sunt obligaţi să se prezinte la locul de pontaj pentru luarea în evidenţă, iar la ieşire să respecte măsurile stabilite pentru evidenţa personalului. 2. În caz de necesitate, în situaţia în care rămân lucrători de la un schimb la altul în subteran, conducătorul locului de muncă (ing. CFL) va anunţa nominal lucrătorii rămaşi în subteran la lămpăria sucursalei unde vor fi înregistraţi în Registrul de evidenţă personal rămas în subteran.De asemenea şeful de schimb de la lămpărie va anunţa dispecerul în vederea aunţării conducerii sucursalei. 3. Conducătorul locului de muncă are obligaţia de a avea cunoştinţă de situaţia exactă a repartiţiei pe posturi de lucru a tuturor lucrătorilor din subordine şi locul în care îşi desfăşoară activitatea.

1


B. Accesul în incinta sucursalelor: 1. Accesul persoanelor străine în incinta sucursalelor miniere şi în subteran este permis numai cu aprobarea prealabilă a conducătorului sucursalei. La incintele izolate, care nu sunt împrejmuite, se vor marca zonele cu interdicţie de acces prin tăbliţe avertizoare, aşezate vizibil. 2. Sollicitările pentru intrarea în subteran vor fi aprobate de directorul sucursalei şi vizate de conducerea C.N.H.-S.A. 3. Persoanele străine cărora li s-a aprobat intrarea în subteran pot efectua acest lucru numai pe propria răspundere şi numai cu însoţitor, după ce li s-a făcut în prealabil o instruire privind activităţile specifice sucursalei, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul sucursalei - în general, precum şi specificul traseului pe care urmează să-l parcurgă. 4. Conducătorul sucursalei se va asigura că lucrătorii sucursalei şi/sau unităţii din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau sucursala proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor şi să informeze asupra riscurilor legate de securitate şi sănătate în muncă angajatorul acestor lucrători. 5. Excepţie de la prevederile 1), 2) şi 3) face personalul din cadrul C.N.H.-S.A. şi a altor persoane abilitate de lege . C. Cerinţe igenico-sanitare: 1. Alimentare cu apă: Sucursalele vor asigura apa necesară pentru băut şi întreţinere igienico-sanitară a lucrătorilor . În cazul când cantitatea de apă potabilă este limitată, se poate folosi pentru băi apă industrială, dar numai cu avizul organului sanitar teritorial. 2. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte: 2.1. Lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie vestiare corespunzătoare, dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru speciale şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune. 2.2. Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari şi să aibă dotările care să permită fiecărui lucrător să-şi ţină hainele încuiate în timpul lucrului. Dacă împrejurările o justifică (de exemplu: substanţe periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală. Trebuie să existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrător să poată să îşi pună la uscat hainele de lucru. 2.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei. 2.4. Dacă nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 2.1, atunci fiecare lucrător trebuie să dispună de un loc pentru păstrarea îmbrăcămintei. 3. Duşuri şi chiuvete: 3.1. La dispoziţia lucrătorilor trebuie puse duşuri corespunzătoare în număr suficient, ţinându-se seama de tipul de activitate, sau din raţiuni de igienă. Trebuie prevăzute săli de duşuri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei. 3.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta în condiţii de igienă corespunzătoare, fără să fie deranjat. Duşurile trebuie să dispună de apă rece şi caldă.

2


3.3. Dacă, în conformitate cu prevederile pct. 3.1 primul paragraf, nu sunt necesare duşuri, trebuie să existe chiuvete corespunzătoare în număr suficient, cu apă rece şi caldă, plasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor. Dacă este necesar, din motive de decenţă, vor fi prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei. 4. Toalete şi chiuvete: În apropierea posturilor de lucru lucrătorii trebuie să dispună de camere de repaus, vestiare şi săli de duşuri sau chiuvete, precum şi de încăperi dotate cu un număr suficient de toalete şi chiuvete. Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei şi bărbaţi sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către femei şi bărbaţi. În incinta de la suprafaţă se vor amenaja WC- uri sau closete într-un număr suficient, separat pentru bărbaţi şi femei. În subteran se vor amenaja în locuri corespunzătoare closete cu vagonet colector sau cu recipiente din tablă galvanizată închise ermetic şi dimensionate astfel încât să poată fi transportate cu vagonetele la suprafaţă . Recipientele se golesc numai la suprafaţă .După golire recipientele se dezinfectează. CAPITOLUL II CERINŢE DE ÎNCADRARE A LUCRĂTORILOR ŞI A PERSONALULUI TEHNIC 1. Generalităţi: În sensul noilor reglementări în vigoare, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: Lucrător - persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice; Angajator - persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii; Alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă; Loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii. La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de conducătorul sucursalei. Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa cerute de această funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, acţionând în interesul acestuia. Supraveghetorul trebuie să efectueze vizite de control la posturile de muncă ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb ( conducător loc de muncă - inginer CFL, maistru).

3


2. Proceduri de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă: 2.1.Dispoziţii generale: Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire necesară pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi pentru intervenţia în situaţii de urgenţă. Persoanele desemnate cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă ale sucursalelor, trebuie să se asigure că lucrătorii primesc instrucţiuni pe înţelesul lor, astfel încât aceştia să nu pună în pericol propria securitate şi sănătate sau pe a celorlalţi lucrători. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă la nivelul sucursalelor este obligatorie şi se efectuează în timpul programului de lucru şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă şi de intervenţie în situaţii de urgenţă. Perioada în care se desfăşoară instruirea lucrătorilor este considerată timp de muncă. La instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă se vor folosi mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asitată de calculator. Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, respectiv fişa de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii. Completarea fişei de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi a fişei individuale de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se face cu pix cu pastă albastră sau cu stilou cu cerneală albastră, imediat după verificarea instruirii. După efectuarea instruirii, fişele de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea. Fişele de instruire individuale se păstrează de către conducătorul locului de muncă şi vor fi însoţite de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă cuprinde 3 faze: a. instruirea introductiv-generală; b. instruirea la locul de muncă; c. instruirea periodică. Toate cele 3 faze de instruire se vor finaliza prin teste scrise şi practice de verificare a cunoştinţelor. Formularele de examinare precum şi procese verbale de instruire se vor păstra la cabinetele de instruire ţinându-se o evidenţă strictă a instruirilor pe baza unor programe. Pentru promovare, procentajul minim obţinut la testare va fi de 70%. Persoanele care nu au obţinut procentajul corespunzător au dreptul la o reexaminare în termen de 24 de ore. Dacă nici în urma reexaminării nu au fost obţinute procentajele de promovare, lucrătorului i se va schimba locul de muncă urmând a efectua instruirea în acest sens sau în cazul instruirii introductiv generale i se va refuza angajarea. 2.2. Proceduri de instruire a lucrătorilor de la SUPRAFAŢĂ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă: A. Instruirea introductiv-generală: Instruirea introductiv generală se face: a. la angajarea lucrătorilor (inclusiv studenţi, elevi care desfăşoară stagiul de practică, ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă); b. lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; c. lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; d. lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar. 4


Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane. A.1. Instruirea introductiv generală la angajare: Durata instruirii introductiv generale va fi de 3 zile, 8 ore/zi. Instruirea introductiv generală se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor şi/sau ingineri din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, în conformitate cu art. 88, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006 precum şi cu art. 10 din Ordinul nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, modificat şi completat de Ordinul 786/2005. În plus, tematica de instruire introductiv generală la angajare va cuprinde şi informaţii referitoare la: - problemele de disciplina muncii şi prevederile contractului colectiv de muncă; - prezentarea echipamentului individual de protecţie şi/sau a echipamentului de lucru şi a modului de utilizare a acestuia; - planul cadru de prevenire şi protecţie, sisteme de alarmare, mod de anunţare în caz de pericole şi/sau incidente precum şi modul de lichidare a acestora; - prevenire şi intervenţii în cazul situaţiilor de urgenţă. Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de conducerea sucursalei. Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor pe bază de teste şi consemnare în fişa de instruire. Nu vor putea fi angajaţi lucrătorii care în urma instruirii introductiv generale nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate. Pentru persoanele aflate la sucursală cu permisiunea angajatorului (elevi, studenţi care îşi desfăşoară stagiul de practică, lucrători detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta, lucrători delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta, etc.) se vor întocmi tematici specifice pentru instruirea introductiv generală de către inginerul din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, inginer responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei. În acest caz durata instruirii va fi de o zi/ 8 ore. A.2. Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu permisiunea angajatorului: Pentru lucrătorii altor unităţi/sucursale din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări servicii în cadrul unităţiilor/sucursalelor, precum şi pentru persoanele aflate în cadrul unităţiilor/sucursalelor ca şi vizitatori se vor întocmi tematici specifice pentru instruire de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei. Aceste tematici vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din cadrul sucursalei. La nivel de unitate/sucursală se va stabili prin dispoziţie scrisă inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale pentru instruirea acestora, regulile de instruire şi însoţire a acestora în unitate (inginer din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă şi/sau altă persoană din conducerea secţiei, sectorului), precum şi timpul de instruire. Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu permisiunea angajatorului se consemnează în Fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă (vezi modelul prezentat în anexa nr. 12 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006). Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exmplare, din care un exemplar se păstrează la Serviciul de securitate şi sănătate în muncă, iar celălalt se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi, sau conducătorul grupului.

5


B.

Instruirea la locul de muncă: Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală. Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii. Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maxim 20 de persoane. Fişele individuale de instruire se păstrează de către supraveghetorul locului de muncă. Durata instruirii la locul de muncă va fi de 1 zi, timp de 8 ore. Instruirea la locul de muncă se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, cu respectarea prevederilor art. 93, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006. Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demostraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor. Instruirea la locul de muncă se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste de către conducătorul direct al locului de muncă şi de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea. Rezultatul verificării va fi consemnat în fişele individuale de instruire. C. Instruirea periodică: Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006. Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă. Durata instruirii periodice va fi de 1 zi, timp de 8 ore. Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă de la sucursale, aprobate de conducătorul sucursalei şi se vor păstra la persoana care face instruirea. Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 12 luni iar pentru personalul muncitor, inclusiv lucrători la înălţime sau şoferi profesionişti, intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6 luni. Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demostraţii practice. Instruirea periodică se va finaliza prin verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste. Verificarea instruirii periodice se va face de către şeful ierarhic al celui care a efectuat instruirea (şef sector, şef serviciu, etc) şi, prin sondaj, de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale. Aceştia vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător. Instruirea periodică se va face suplimentar celei programate, în cazurile prevăzute la art. 98 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, durata de instruire în acest caz fiind de 1 zi, timp de 8 ore. În cazul nerespectării regulamentului de securitate şi sănătate în muncă şi a legislaţiei în domeniu, atunci când prin încălcarea lor, lucrătorii pot crea pericol grav şi iminent, personalul de conducere şi organele de control pot dispune o reinstruire periodică suplimentară de minim 8 ore.

6


2.3. Proceduri de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă a lucrătorilor cu activitate de SUBTERAN: Pentru desfăşurarea eficientă a procesului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în domeniul situaţiilor de urgenţă şi perfecţionarea profesională a lucrătorilor, la sucursalele CNH SA se vor organiza „cabinete de instruire". Cabinetele de instruire se vor amenaja în spatii (încăperi) adecvate acestui scop. Cabinetele de instruire vor dispune de programe de instruire-testare pe meserii şi activităţi, în conformitate cu tematicile cadru întocmite de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale. A. Instruirea introductiv-generală: Instruirea introductiv generală se face: a. la angajarea lucrătorilor (inclusiv studenţii, elevii care desfăşoară stagiul de practică, ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă); b. lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; c. lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; d. lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar. Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane. A.1. Instruirea introductiv generală la angajare: Durata instruirii introductiv generale va fi de 8 zile, astfel: a. - 5 zile instruire teoretică, la cabinetele de instruire, timp de 8 ore/zi; b. - 3 zile instruire practică, timp de 6 ore/zi. Instruirea introductiv generală se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor şi/sau ingineri din cadrul serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, în conformitate cu art. 88, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006 precum şi cu art. 10 din Ordinul nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, modificat şi completat de Ordinul 786/2005. În plus, tematica de instruire introductiv generală la angajare va cuprinde şi informaţii referitoare la: - problemele de disciplina muncii şi prevederile contractului colectiv de muncă; prezentarea echipamentului individual de protecţie şi/sau a echipamentului de lucru şi a modului de utilizare a acestuia; planul cadru de prevenire şi protecţie, sisteme de alarmare, mod de anunţare în caz de pericole şi/sau incidente precum şi modul de lichidare a acestora; - prevenire şi intervenţii în cazul situaţiilor de urgenţă. Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor pe bază de teste. Nu vor putea fi angajaţi lucrătorii care în urma instruirii introductiv generale nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate. A.2. Instruirea introductiv generală pentru persoanele care intră în subteran cu permisiunea angajatorului: Pentru persoanele aflate la sucursală cu permisiunea angajatorului (elevi, studenţi care îşi desfăşoară stagiul de practică, lucrători detaşaţi de la o sucursală şi/sau unitate la alta, lucrători delegaţi de la o sucursală şi/sau unitate la alta, etc) durata instruirii introductiv generale va fi de 3 zile, timp de 8 ore. Se vor întocmi tematici specifice pentru instruirea introductiv generală de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei.

7


Pentru lucrătorii delegaţi de la o sucursală la alta, aparţinătoare ambele la CNH SA, durata instruirii introductiv-generale va fi de 1 zi, timp de 8 ore. Aceste tematici vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din cadrul sucursalei. Admiterea în subteran a persoanelor aflate în unitate cu permisiunea angajatorului se va face numai cu însoţitor. La nivel de sucursală se va stabili prin dispoziţie scrisă inginerul din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, inginer responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale, regulile de instruire şi însoţire a acestora în unitate (inginer din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă sau altă persoană din conducerea sectorului). Instruirea introductiv generală pentru persoanele aflate în unitate cu permisiunea angajatorului se consemnează în Fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă (vezi modelul prezentat în anexa nr. 12 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006). Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exmplare, din care un exemplar se păstrează la serviciul de securitate şi sănătate în muncă, iar celălalt se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi, sau conducătorul grupului. B. Instruirea la locul de muncă: Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală. Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul sucursalei sau C.N.H.-S.A. Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maxim 20 de persoane. Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă. Durata instruirii la locul de muncă va fi de 8 ore (6 ore în prima zi şi 2 ore în următoarea zi). În cazul schimbării locului de muncă în cadrul sucursalei sau C.N.H.-S.A.,conducătorul sucursalei va decide în funcţie de riscurile evaluate la locurile de muncă şi cunoaşterea amplasării noului loc de muncă, necesitatea instruirii la cabinetele de instruire timp de minim 6 ore. Instruirea la locul de muncă se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, cu respectarea prevederilor art. 93, alin. (2), din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006. Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor. Instruirea la locul de muncă se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor de către conducătorul direct al locului de muncă şi de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea. Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire individuală. C. Instruirea periodică: Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din „Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006”. Durata instruirii periodice va fi pe parcursul a 2 zile lucrătoare consecutive, timp de minim 8 ore, astfel: a. prima zi instruire teoretică, timp de 6 ore, efectuată la cabinetul de instruire de către lucrătorul desemnat din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă responsabil cu instruirea lucrătorilor, sau de către lucrătorii desemnaţi din cadrul Serviciului de prevenire şi protecţie al sucursalei SCSM Petroşani; 8


b. următoarea zi instruire practică, minim 2 ore, efectuată la locul de muncă de către conducătorul locului de muncă. În cazul în care lucrătorul lipseşte din motive întemeiate de la instruirea practică din ziua următoare, imediat la reluarea activităţii va efectua instruirea practică de minim 2 ore.În celelalte cazuri se reia instruirea la reluarea activităţii. Pentru meseriile care, prin specificul activităţii lor, pot supune la riscuri activitatea desfăşurată în subteran : artificieri, electricieni, semnalişti cuplători, mecanici maşină de extracţie, mineri şefi de schimb, mineri şef brigadă cât şi personalul tehnic de specialitate cu activitate de subteran din cadrul CNH SA-sediu şi de la sucursalele CNH SA, instruirea teoretică se va efectua la SCSM Petroşani - Serviciul de securitate şi sănătate în muncă. Tematicile pentru instruirea teoretică vor fi întocmite de inginerii responsabili cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă de la sucursale, respectiv SCSM Petroşani şi vor ţine seama de specificul fiecărui loc de muncă şi de categoriile de personal pentru care se face instruirea. Aceste tematici de instruire vor fi aprobate de conducătorii sucursalelor şi se vor păstra la persoanele care fac instruirea. Instruirea teoretică va fi completată prin instruirea practică efectuată de conducătorul direct al locului de muncă şi va include în mod obligatoriu demonstraţii practice. Instruirile teoretică şi practică se vor finaliza cu verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice însuşite, pe bază de teste. Într-un proces verbal de instruire se vor consemna rezultatele obţinute atât la verificarea teoretică cât şi cea practică. Nu vor fi admise la lucru persoanele care nu au obţinut la fiecare din cele două verificări un procentaj de minim 70 %. Persoanele care nu au obţinut procentajul corespunzător la cele două testări va avea dreptul la o reexaminare în termen de 24 de ore. Dacă nici în urma reexaminării un au fost obţinute procentajele minime, lucrătorului i se va schimba locul de muncă la suprafaţă. Rezultatele instruirii se vor consemna în fişa individuală de instruire de către conducătorul locului de muncă. Acesta, împreună cu inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă (de la sucursală sau SCSM Petroşani) vor semna fişa în aceeaşi rubrică, consemnând astfel că instruirea a fost efectuată şi verificată în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic de la sucursală a lucrătorului care a efectuat instruirea şi, prin sondaj, de către un lucrător din cadrul serviciului de securitate şi sănătate în muncă de la sucursală care vor semna şi fişele individuale de instruire. Fişa individuală de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă. Pentru personalul tehnico-ingineresc intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 12 luni, iar pentru personalul muncitor, intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6 luni. Instruirea periodică se va face suplimentar celei programate, în cazurile prevăzute la art. 98 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, durata de instruire în acest caz fiind de 8 ore, după metodologia anterioară. În cazul nerespectării regulamentului de securitate şi sănătate în muncă şi a legislaţiei în domeniu, atunci când prin încălcarea lor lucrătorii pot crea pericol grav şi iminent, personalul de conducere şi organele de control pot dispune o reinstruire periodică suplimentară de minim 6 ore. Inginerii responsabili cu instruirea de la sucursale vor ţine o evidenţă strictă a instruirii lucrătorilor urmărind respectarea periodicităţii instruirii în vederea anunţării din timp a lucrătorilor şi a conducătorilor locurilor de muncă. Lucrătorii care din motive obiective nu au făcut instruirea conform programării li se va interzice accesul în subteran până la efectuarea instruirii (prima zi de reluare a activităţii va fi obligatoriu zi de instruire).

9


3. Repartizarea în subteran a lucrătorilor pe locuri de muncă: La fiecare front de lucru activ în subteran va fi repartizat un număr suficient de lucrători dar nu mai puţin de doi care au experienţa şi pregătirea necesară pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate. Un singur lucrător se poate plasa numai la operaţiile de control, cu excepţia zilelor de repaus, la manipularea utilajelor sau instalaţiilor, paznicii la uşile de aeraj, curaţirea canalelor de scurgere a apelor, precum şi la alte locuri similare stabilite în scris de directorul sucursalei miniere. La fiecare echipă compusă din doi sau mai mulţi lucrători se va desemna un şef care va răspunde de activitatea echipei. Lucrătorii nu vor intra şi nu vor lucra la alte locuri de muncă decât în acelea în care au fost repartizaţi. La activităţi de mare complexitate şi/sau risc crescut la accidentare se vor repartiza numai lucrători competenţi, cu experienţă, lucrările executându-se pe bază de permis de lucru, prin care se va stabili şi modul de lucru. În orice moment trebuie să fie posibilă cunoaşterea cu exactitate a persoanelor aflate în subteran. 4. Verificarea periodică medicală – profesională şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: 4.1. Examinări medicale: La angajare, precum şi periodic lucrătorii vor efectua controale medicale şi, după caz, testări psihologice astfel încât să se permită angajarea, respectiv admiterea la lucru numai a lucrătorilor care corespund sarcinilor de muncă pe care acestea urmează să le execute. Referitor la examenul medical la angajarea în muncă, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii, se fac următoarele precizări: angajatorul este obligat să asigure fondurile şi condiţiile necesare acestor activităţi; pentru angajare se completeaza fişa de solicitare a examenului medical si fişa de expunere la riscuri profesionale; toate rezultatele se trec în dosarul medical; în baza dosarului medical, se completeaza fişa de aptitudine; controlul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor lucrătorilor, la periodicitatea stabilită; dosarul medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale se păstreaza la cabinetul medical unde s-au efectuat examenul medical de angajare si controlul medical periodic; la plecarea în altă unitate, angajatului i se vor înmâna copii ale dosarului medical şi ale fişei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la noul cabinet de medicina muncii; la întreruperea temporară (şomaj) sau definitivă (pensionare) a activităţii angajatului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical medicului de familie; dosarul medical este protejat de prevederile legislaţiei în vigoare privind secretul medical şi este necomunicabil angajatorului; lucrătorii au acces la informaţiile referitoare la starea lor de sănătate. 4.2. Meseriile, profesiile şi posturile de lucru care necesită examene medicale periodice, examene medicale suplimentare şi examinare psihologică: Având în vedere prevederile din Legea 319 / 2006, Secţiunea a 4-a, art.13., litera j, precum şi prevederile art.13,14 din Normele metodologice de aplicare a legii 319 / 2006, medicii de întreprindere, medicul de medicina muncii va ţine evidenţa posturilor de lucru meserii şi profesii care necesită examene medicale suplimentare, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic la următoarele meserii după cum urmează: 10


(1). Artificieri ( activitatea cu explozibili în subteran sau la suprafaţă ): Examen medical pentru şcolarizare: - RPS, PFV, VDRL, examen: neurologic, oftalmologic, ORL cu probă vestibulară, psihiatric, examinare psihologică. Control medical periodic: - examen: clinic general, neurologic, oftalmologic, ORL cu probă vestibulară, psihiatric; examinare psihologică – semestrial. (2). Salvatori minieri ( participă la toate acţiunile de salvare în caz de avarie ): Examen medical pentru şcolarizare: - examen: cardiologic cu EKG, chirurgical, oftalmologic, ORL cu probă vestibulară, neurologic cu electroencefalogramă, psihiatric, dermatologic; examen laborator ( VSH, examen sumar de urină, probe de disproteinemie, hemograma, glicemie, calcemie ); radiografie pulmonară standard; probe funcţionale ventilatorii; examinare psihologică. Control medical periodic: - examen: clinic general, boli interne cu EKG, chirurgical, oftalmologic, ORL, neurologic, psihiatric, dermatologic; examinare psihologică – anual. - RPS - din 3 în 3 ani; - PVF - la 2 ani; - encefalograma - la 3 ani. Toate aceste examinări se efectuează la 6 luni ( semestrial ) la persoanele care au împlinit vârsta de 45 de ani. (3). Mecanici maşini de extracţie miniere ( manipulează maşini de extracţie pentru transport de personal şi materiale – unii cu activitate de subteran şi alţii de suprafaţă ): Examen medical pentru şcolarizare: - radiografie pulmonară standard, PFV, examen ORL, examen neuropsihic, examen psihologic, EKG, examinare psihologică. Control medical periodic: - numai pentru subteran: - examen clinic general - semestrial; - RPS - din 3 în 3 ani; - PVF - la 2 ani. - pentru ambele categorii ( subteran şi suprafaţă ): - examen :neuropsihic, oftalmologic, ORL, cardiologic cu EKG, examinare psihologică – semestrial. (4). Semnalişti ( dau semnale de puţ pentru mecanicii maşinilor de extracţie – admit transportul de personal şi de materiale ): Examen medical pentru şcolarizare: - radiografia pulmonară standard, PFV, examen: ORL cu probă vestibulară, neuropsihic, oftalmologic, examinare psihologică. Control medical periodic: - examen: clinic general, oftalmologic, ORL - anual; - RPS - din3 în 3 ani; - PVF, examen neuropsihic, examinare psihologică – la 2 ani. (5). Electricieni cu munci specializate în mine grizutoase, mecanici LDH: Examen medical la angajare: - radiografia pulmonară standard, PFV, examen: ORL, neurologic, oftalmologic, psihiatric, examinare psihologică. Control medical periodic: - examen: clinic general, neurologic, oftalmologic, psihiatric, ORL cu probă vestibulară, examinare psihologică - anual; 11


- RPS - din 3 în 3 ani; - PVF - la 2 ani. (6). Mineri, ajutori mineri, muncitori necalificaţi, sondori, preparatori, şefi de brigadă ( dioxid de siliciu liber cristalin ): Examen medical la angajare: - RPA, VDRL, examen ORL ( la specialist ), examinare psihologică ( numai pentru şefii de brigadă). Control medical periodic: - examen clinic general - anual; - RPS - din 3 în 3 ani; - PVF- la 2 ani; - examen psihologic - anual (numai la şefii de brigadă). (7). Macaragii, mineri – lăcătuşi întreţinere puţ, alte categorii care lucrează la înălţime ( munca la înălţime ): Examen medical la angajare: - RPA, VDRL, examen ORL cu probă vestibulară ( la specialist ), examen oftalmologic, examinare sistem nervos central şi periferic ( la specialist ), examinare psihologică, EKG. Control medical periodic: - examen clinic general; determinarea acuităţii vizuale şi a câmpului vizual – examen oftalmologic numai la indicaţia medicului de medicina muncii ( specialist); audiograma sau examen ORL şi probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii – în cazul depistării unor anomalii examen neurologic complet; examinare psihologică - anual; (8). Mecanici compresoare – ventilatoare preparatori ( zgomot ): Examen medical la angajare: - RPA, VDRL, examen ORL ( specialist ), audiograma ( audiometrie tonală liminală ), examinare psihologică. Control medical periodic: - examen clinic general - anual; - audiograma - la 3luni de la angajare şi apoi anual; - examen ORL ( specialist ) – în funcţie de rezultatul audiogramei examenul ORL poate fi solicitat şi în alte cazuri de către medicul de medicina muncii; - examen psihologic – anual. (9). Laboranţi – lăcătuşi staţii de filtrare a apei: Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, examen al tegumentelor, examen coprobacteriologic, examen psihologic. Control medical periodic: - examen clinic general - anual ( atenţie la examenul tegumentelor ); - RPS, examen psihologic ( specialist ), examen psihiatric ( specialist ) – anual; - examen coprobacteriologic – semestrial ( trimestrele II şi III ). (10). Sudori: Examen medical la angajare: - RPA, VDRL, PFV, EKG, examenul ochilor şi examenul aparatului respirator, examinarea psihologică. Control medical periodic: - examen clinic general - anual; 12


- RPA - din 3 în 3 ani; - PFV, EKG - anual; - examinare psihologică - anual. (11). Fochişti, forjori: Examen medical la angajare: - RPA, VDRL, examinare psihologică. Control medical periodic: - examen clinic general, PVF, examinare psihologică – anual. (12). Operatori calculatoare, prelucrători prin aşchiere, personal, personal administrativ ( suprasolicitarea analizorului vizual ): Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, examen oftalmologic ( specialist ). Control medical periodic: - examen clinic general, examen oftalmologic (specialist) – anual. (13). Conducere întreprindere, sectoare, ingineri, CFL, APM, specialişti CAMS (factori de decizie ): Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, examen psihologic ( specialist ) – coeficient de comportament, teste personalitate. Control medical periodic: - examen clinic general, examen psihologic ( specialist ) – anual. (14). Personalul sanitar – psihologic superior şi mediu: Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, test pentru depistarea agenţilor HBs, anticorpilor HCV şi a infecţiei cu virusul HIV, examenul tegumentelor, examen psihologic la personalul cu studii superioare. Control medical periodic: - examen clinic general – anual (atenţie la examenul tegumentelor); - examen psihologic – anual la personalul cu studii superioare; - RPS – anual – la indicaţia medicului specialist de medicina muncii. (15). Şoferi: Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, examen psihologic ( specialist ), examen oftalmologic – acuitate vizuală, simţ cromatic ( specialist ), examen ORL ( specialist ), audiograma, examen neurologic ( specialist ). Control medical periodic: - examen clinic general, examen al acuităţii vizuale şi simţului cromatic ( specialist ), examen ORL ( specialist ), examen neurologic ( specialist ), audiograma, examen psihologic – anual. Examenele medicale suplimentare: se efectuează în funcţie de diagnosticul medical pe care îl prezintă pacientul, în funcţie de afecţiunile precizate de medicul specialist: -cardiovasculare, oftalmologice, ORL, sechele accidente de muncă, digestive, boli de nutriţie, psihice, neurologice, renale. Periodicitatea acestor examinări este stabilită de medicul specialist de medicina muncii în funcţie de gravitatea afecţiunii şi condiţiile specifice de muncă ale fiecărui subiect în parte. Prezentul capitol se va modifica la apariţia unor reglementări legislative elaborate de Ministerul Sănătăţii.

13


4.3. Verificarea profesională şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: Verificarea cunoştinţelor profesionale şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale personalului tehnic, maiştrilor, mecanicilor de maşină de extracţie, semnaliştilor, mecanicilor de locomotivă, electricienilor şi a artificierilor se va face de către o comisie numită în acest scop de conducătorul sucursalei. Examinarea se va face: - ori de câte ori conducerea CNH – SA, conducătorul sucursalei constată că este necesar; - la schimbarea metodelor de lucru, introducerea de instalaţii şi echipamente de tip nou, etc.; Verificarea cunoştinţelor profesionale şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru personalul din conducerile sucursalelor se va face de către comisii de examinare numite de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Personalul care nu a dovedit că posedă cunoştinţele de protecţie a muncii potrivit funcţiei pe care o deţine va fi reexaminat la interval de o lună. Persoanele care nici la această examinare nu dovedesc că au cunoştinţele necesare vor fi schimbate din funcţie. 5. Personal de supraveghere şi control: La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de angajator. Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa cerută de această funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, acţionând în interesul acestuia. Lucrătorii izolaţi din posturile de lucru trebuie sa beneficieze de supraveghere adecvată sau de mijloace de telecomunicaţie. Supraveghetorul trebuie sa efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb, dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru. Executarea lucrărilor miniere subterane va fi condusă şi supravegheată de personal tehnic calificat (maiştri, subingineri şi ingineri) care posedă pregătirea tehnică corespunzătoare funcţiei pe care o îndeplinesc. Acesta îşi va desfăşoara activitatea în conformitate cu fişa postului şi reglementările legale în vigoare. Fişele posturilor vor fi întocmite pe fiecare categorie de personal şi pe niveluri ierarhice. 6. Periodicitatea controlului la locurile de muncă şi serviciul de inspecţie La sucursalele miniere din cadrul CNH SA, în zilele nelucrătoare se va organiza un serviciu de inspecţie pe fiecare schimb. Echipele de inspecţie se vor compune din cel puţin doi lucrători, dintre care unul cu calificare de cel puţin artificier sau specialist CAMS, iar al doilea de electrician sau lăcătuş de mină. Echipele vor controla fiecare loc de muncă în parte, iar controlul va viza în principal următoarele aspecte: starea susţinerii, a utilajelor, eventualele acumulări de gaze sau orice alte aspecte care pot genera evenimente. Rezultatul controlului va fi consemnat în „Registrul de control al inspecţiei în zilele nelucrătoare”, „ Registru de metan pe sector”. În timpul săptămânii locurile de muncă active, inactive precum şi căile de aeraj se vor controla de către specialişti CAMS, lucrători desemnaţi, supraveghetori din cadrul sectoarelor aeraj în funcţie de programele stabilite de conducătorii ierarhici ţinând cont de documentele de securitate ale locurilor de muncă, locurile de muncă cu pericol grav şi iminent, etc. Rezultatul controlului va fi consemnat după caz în „Registrul de control al inspecţiei pe sectoare”, „Registrul de control al căilor de aeraj”, „Registrul de control al compartimentului de securitate şi sănătate în muncă”, „ Carte de raport a maiştrilor minieri”. Supraveghetorul trebuie sa efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate cel puţin o data pe parcursul unui schimb. 14


Căile de aeraj vor fi controlate de cel puţin 2 ori pe lună de către o persoană nominalizată prin dispoziţie de conducătorul sucursalei, rezultatele controalelor fiind consemnate în „Registrul de control al căilor de aeraj” şi aduse la cunoştinţa conducerii sucursalei. 7. Obligaţiile angajatorului – lucrătorului: 7.1. Obligaţii generale ale angajatorilor: (1). Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. (2). Angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a.- asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b.- prevenirea riscurilor profesionale; c.- informarea şi instruirea lucrătorilor; d.- asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. (3). Angajatorul are obligaţia să implementeze aceste măsuri pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a.- evitarea riscurilor; b.- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c.- combaterea riscurilor la sursă; d.- adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; e.- adaptarea la progresul tehnic; f.- înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; g.- dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă; h.- adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; i.- furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. (4). Ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia: a.- să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi/la amenajarea locurilor de muncă; b.- ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; c.- să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini; d.- sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă; e.- sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate. (5). Atunci când în acelaşi loc de munca îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii: 15


a.- sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor; b.- să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor, luând în considerare natura activităţilor; c.- să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d.- să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale. (6). În ce priveşte primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent, angajatorul are următoarele obligaţii: a.- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente; b.- să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri. (7). Să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor; (8). Să ia măsuri şi sa furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul şi/sau sa părăsească imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent; (9). Să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol grav şi iminent, în afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate. (10). Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi sa aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol. (11). Să realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; (12). Să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat; (13). Să ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g); (14). Să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi. (15). Să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de munca, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor; (16). Să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii; (17). Să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale; (18). Să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate; (19). Să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor; (20). Să asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor

16


legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe; (21). Să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca; (22). Să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare; (23). Să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifica; (24). Să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării; (25). Să ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific; (26). Să asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; (27). Să prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor; (28). Să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor; (29). Să desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; (30). Să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentaţilor şi a altor persoane; (31). Să asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; (32). Să asigure echipamente individuale de protecţie, să informeze lucrătorii despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie şi când este cazul, să asigure instruirea lucrătorului în ce priveşte modul de purtare a acestuia (efectuarea de antrenamente şi exerciţii practice); (33). Să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie. (34). Să acorde alimentaţia de protecţie în mod obligatoriu şi gratuit persoanelor care lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru, stabilită prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca. (35). Să acorde în mod obligatoriu şi gratuit materialele igienico-sanitare; categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca. (36). Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie să comporte în nici o situaţie obligaţii financiare pentru lucrători. 7.2. Obligaţiile lucrătorilor: Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. În acest scop, lucrătorii au următoarele obligaţii: a. să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie, b. să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl inapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare, 17


c. să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea

sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice , clădirilor şi să nu utilizeze dispozitive de securitate improvizate, d. să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie, e. să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană, f. să coopereze cu lucrătorii desemnaţi atât timp cât este necesar pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, g. să coopereze cu lucrătorii desemnaţi atât timp cât este necesar, pentru a apermite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate, h. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora. i. la începutul programului de lucru, lucrătorii trebuie să se prezinte în stare normală şi odihniţi pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător sarcinile ce le revin, j. lucrătorii care intră în subteran trebuie să poarte tot timpul asupra lor o mască de autosalvare. Numai la locul de muncă, masca de autosalvare se poate păstra în imediata apropiere, k. intrarea în incinta sucursalelor, în subteran şi la locurile de muncă de la suprafaţă a lucrătorilor sub influenţa alcoolului este interzisă. Personalul de supraveghere şi control este obligat să urmărească respectarea acestor măsuri, iar dacă constată abateri, să evacueze din incinta sucursalei pe cei care au consumat băuturi alcoolice, l. lucrătorii sunt obligaţi să execute lucrările corespunzătoare atribuţiilor ce le revin conform funcţiei pe care o deţin, modului în care au fost instruiţi şi să respecte întocmai ordinele primite din partea personalului de conducere şi control. De asemenea, sunt obligaţi să menţină ordinea şi curăţenia la locul de muncă pentru ca să poată lucra şi circula cu riscuri minime, m. fiecare conducător al locului de muncă, precum şi personalul de deservire a echipamentelor tehnice şi de transport, răspunde de securitatea şi sănătatea muncii la locul de muncă şi de echipamentele tehnice ce le sunt repartizate pentru supraveghere sau deservire, n. fiecare lucrător va cunoaşte şi respecta atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile prevăzute în fişa postului. 8. Echipament individual de protectie: Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori a mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop. Echipamentul individual de protecţie acordat lucrătorilor sucursalelor trebuie să menţină sănătatea şi să asigure securitatea utilizatorilor fără a aduce atingere sănătăţii sai securităţii altor persoane atunci când sunt întreţinute adecvat şi utilizate conform scopului prevăzut. Sucursalele vor asigura procurarea, depozitarea, repartizarea, verificarea, păstrarea şi curaţirea echipamentul individual de protecţie. Echipamentul individual de protecţie este, în principiu destinat purtării de o singură persoană. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentul individual de protecţie de mai multe persoane, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura ca această utilizare să nu creeze diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau igienă.

18


Lucrătorii vor folosi în timpul muncii echipamentul individual de protecţie în conformitate cu fişa de instrucţiuni şi îl vor păstra în condiţii bune de utilizare. Angajatorii nu vor distribui lucrătorilor echipamentul individual de protecţie care nu respectă legislaţia în vigoare privind marcajele de conformitate (CE). Lucrătorii vor fi dotaţi cu echipamentul individual de protecţie în conformitate cu legislaţia în vigoare, în baza Regulamentului cadru de acordare şi utilizare a echipamentul individual de protecţie, elaborat la nivel de CNH SA şi a Normativului cadru de acordare a echipamentului de protecţie CNH SA, prezentat în Anexa nr. 1 . Pentru personalul care lucrează în subteran echipamentul individual de protecţie va fi avizat de un institut specializat şi certificat cu privire la utizarea acestora în medii cu potenţial explozive. Pentru a se putea retrage în siguranţa atunci când este necesar, fiecare lucrător trebuie sa dispună de o masca de autosalvare pentru protecţia respiratorie pe care trebuie sa o aibă permanent la îndemână. Ei trebuie sa fie instruiţi cu privire la utilizarea acestor măşti de autosalvare. Aceste măşti de autosalvare trebuie sa rămână permanent la locul de munca, iar starea lor de funcţionare trebuie sa fie controlată cu regularitate. CAPITOLUL III PROGRAMUL GENERAL DE EXPLOATARE 1. Cerinţe specifice: Toate lucrările miniere vor fi executate în baza unui program general de exploatare care se întocmeşte anual de fiecare unitate şi care se reactualizează trimestrial. Programul general de exploatare va cuprinde în mod obligatoriu : - o parte scrisă: ce va cuprinde proiectul anual de aeraj , un capitol distinct cu măsuri de prevenire şi protecţie necesare a fi luate ( program de degazare, program de înnămolire, măsuri de combatere a prafului, baraje, zone de şistificare, diguri, pilieri de siguranţă, zone cu măsuri speciale, etc. ) şi planul de prevenire şi protecţie. - o parte grafică: hărţile de prezentare la susţinerea Programul general de exploatare vor reprezenta lucrările miniere subterane care vor fi întocmite la o scara care să ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera. La susţinere se vor prezenta de asemenea şi hărţile de lucru. În afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influenta exploatarea şi securitatea. Ele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa fie păstrate atât timp cât este necesar, din motive de securitate. Programul general de exploatare va fi aprobat de conducerea tehnică a CNH-SA. Modificări faţă de programul general de exploatare se pot face în cazuri bine justificate numai cu aprobarea conducerea tehnică a CNH-SA Petroşani. Aceste modificări se vor face în baza unei documentaţii ce va cuprinde: - o parte scrisă : - memoriu tehnic justificativ; - justificare din punct de vedere economic; - măsuri de prevenire şi protecţie; - proiect de aeraj ( descriere circuite de aeraj, calculul debitului de aer pe circuite); - o parte grafică : - hărţi le de prezentare prevăzute în programul general de exploatare; - hărţi de prezentare cu varianta propusă ( plan de bază, secţiuni )

19


Hărţile vor cuprinde sensul curenţilor de aer şi zonele adiacente lucrării ce urmează a fi executate. 2. Planul de prevenireşi protecţie (PPP): (1). Planul de prevenire a riscurilor profesionale şi protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor este compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, care trebuie să se aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice tuturor locurilor de muncă / posturilor de lucru din cadrul sucursalei. (2). Planul de prevenire şi protecţie cuprinde : a.- locul de muncă / postul de lucru; b.- riscurile evaluate; c.- măsuri tehnice; d.- măsuri organizatorice; e.- măsuri igienico – sanitare; f.- măsuri de altă natură; g.- acţiuni în scopul realizării măsurii; h.- termenele de realizare; i.- persoana care răspunde de realizarea măsurii; h.- observaţii; (3). Planul de prevenire şi protecţie are la bază evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă : a.- executant (acţiunile greşite sau omisiunile acestuia); b.- sarcina de muncă (conţinutul necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu cerinţele de securitate, sarcina de muncă subdimensionată sau supradimensionată în raport cu capacitatea executantului); c.- mijloace de muncă / echipamente de muncă (factorii de risc fizic, mecanic, electric, chimic, biologic); d.- mediu de muncă (factorii de risc chimic, biologic, caracterul special al mediului). (4). Observaţie : În Anexa nr. 2 sunt prezentate documente orientative ce pot fi utilizate la evaluarea factorilor de risc de accidente sau boli profesionale. (5). La fiecare loc de muncă se vor întreprinde următoarele :  se evaluează riscurile;  se stabilesc măsuri de ordin tehnic, organizatoric, igienico-sanitar sau de altă natură pentru prevenirea riscurilor de accidentare, boală profesională sau deces;  se stabilesc acţiunile ce trebuie întreprinse în scopul realizării măsurilor;  se stabilesc termenele şi persoanele care răspund de realizarea măsurilor; (6). Planul de prevenire şi protecţie se întocmeşte de către angajator şi este supus analizei Comitetul de securitate şi sănătate în muncă. (7). La nivelul fiecărei sucursale se vor identifica zonele cu risc ridicat şi specific acele zone din cadrul unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate. Măsurile stabilite pentru zonele cu risc ridicat şi specific vor fi aduse la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific se face prin nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul sucursalei. La acţiunile întreprinse pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor, pentru zonele cu risc ridicat şi specific, constituie o prioritate în cadrul Planului de prevenire şi protecţie. (8). Planul de prevenire şi protecţie vor fi anexate: a. Planul de avertizare – alarmare în care va fi specificat modul operativ de anunţare a situaţiilor de urgenţă (pericol grav şi iminent, incidente periculoase) la nivel

20


ierarhic superior şi lucrătorii nominalizaţi care trebuie să contacteze serviciile specializate, pe schimburi. b. Planul de evacuare (schiţă la scară), atât pentru suprafaţă cât şi pentru subteran. Pe Planul de evacuare pentru suprafaţă sunt marcate :  amplasamentele clădirilor din incintă;  căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia;  reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă;  reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică şi agent termic;  reţelele de canalizare;  vecinătăţile; Pe Planul de evacuare pentru subteran sunt marcate :  traseele şi sensul de evacuare al lucrătorilor de la locurile de muncă,în curent de aer proaspăt, spre puţurile, suitoarele sau galeriile de coastă, de ieşire la suprafaţă; cu culoare verde se marchează traseele şi sensul de evacuare, echipamentele, posturile sau încăperile de prim ajutor iar cu culoare roşie se marchează locul de amplasare a mijloacelor tehnice de intervenţie precum şi interdicţii pe traseele pe care este interzis a se face evacuarea lucrătorilor; c. Schema reţelelor de aer comprimat; d. Schema reţelelor de alimentare cu apă a instalaţiilor tehnologice; e. Schema reţelelor de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor; f. Schema reţelelor de evacuare a apelor; g. Schema reţelelor de înnămolire; h. Schema reţelelor de degazare; i. Schema reţelelor de inertizare; Observaţie : Pe schemele menţionate mai sus se va indica : - traseul conductelor şi diametrele acestora ; locul staţiilor de pompe cu caracteristicile tehnice ale acestora (presiuni, debite); - locul vanelor (ventilelor) precum şi a racordurilor de pe conductele. j. Schema de aeraj a minei actualizată (lucrări miniere, sensul curenţilor de aer, evidenţierea instalaţiilor de aeraj parţial, debite planificate şi realizate pe circuite); k. Schema de aeraj pentru cazul inversării aerajului, în situaţii de urgenţă, la minele unde aceasta este posibil, schemă în care se vor indica pentru curenţii principali sensurile de curgere; l. Schema electrică monofilară a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor din subteran, inclusiv partea de înaltă tensiune de la suprafaţă, pe schemă fiind trecut tipul cablurilor, secţiunea şi lungimea acestora ; m. Schemele electrice monofilare ale sectoarelor, care vor conţine staţia de transformare de sector cu menţionarea sursei de alimentare la 6 kV şi toţi consumatorii de joasă tensiune, precum şi reţeaua de cabluri cu indicarea tipului, secţiunii şi lungimii acestora. n. Planul lucrărilor miniere din subteran pe care se marchează : - pilierii de siguranţă ai puţurilor şi ai altor lucrări miniere din subteran, precum şi pilierii de siguranţă a construcţiilor şi instalaţiilor de suprafaţă; - pilierii de siguranţă ai râurilor şi ai lucrărilor vechi inundate; - digurile de închidere a zonelor exploatate; - digurile de izolare a zonelor de atenţie (foc, acumulări de ape, emanaţii de gaze, etc.) - locul posturilor telefonice sau a altor mijloace de alarmare; (9). Planul de prevenire şi protecţie va fi prelucrat anual cu toţi lucrătorii, cu ocazia instruirilor periodice sau ori de câte ori este necesar. 21


3. Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent ( PA - PGI ): (1). Pericolul grav şi iminent de accidentare este situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment. (2). La nivelul fiecărui loc de muncă / post de lucru se vor stabili situaţiile în care pot apărea pericole grave şi iminente de accidentare, avându-se în vedere : a. - prezenţa metanului în atmosfera de mină, peste limitele admise; b. - prezenţa prafului combustibil în suspensie sau depus, peste limitele admise; c. - acumularea în atmosfera de mină a substanţelor nocive; d. - încălzirea pronunţată a straturilor de cărbune; e. - degajările instantanee de gaze; f. –l oviturile de acoperiş; g. - erupţiile de apă şi/sau inundaţiile subterane; h. - infiltraţiile de hidrocarburi lichide; i. - surpările în căile de evacuare a lucrătorilor, în căile aeraj, de transport, în abataje sau în alte lucrări miniere; j. -întreruperea alimentării cu energie sau a funcţionării instalaţiilor electromecanice principale (maşini de extracţie, pompe de apă, ventilatoare, compresoare, staţii telegrizumetrice, etc.) pe o durată mai mare de 30 de min.; (3). Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent cuprinde modul concret în care lucrătorii trebuie să acţioneze în astfel de situaţii pentru evitarea accidentelor. (4). În cadrul Planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent se va stabili şi se vor nominaliza:  lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă ;  modul în care se face evacuarea personalului din zona periculoasă ;  traseele stabilite pentru evacuare ;  modul operativ de anunţare a pericolului la nivel ierarhic superior ;  lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate ;  lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent;  serviciile specializate care pot interveni în caz de pericol grav şi iminent ;  dotarea personalului de intervenţie cu mijloace tehnice adecvate intervenţiei; (5). Toţi lucrătorii de la locurile de muncă vor fi instruiţi şi verificaţi în ceea ce priveşte :  modul în care se face oprirea echipamentelor de muncă şi/sau activităţii ;  modul în care se face evacuarea pe traseele stabilite ;  modul în care se face anunţarea la nivel ierarhic superior ;  modul în care se face anunţarea serviciile specializate ; (6). Lucrătorii care participă la eliminarea stării de pericol grav şi iminent vor fi instruiţi şi verificaţi în ceea ce priveşte :  modul de intervenţie ;  modul de utilizare a mijloacelor de intervenţie din dotare ; (7). Pentru asigurarea combaterii pericolului grav şi iminent :  se va întocmi Planul de avertizare – alarmare ;  se va întocmi Planul de evacuare a lucrătorilor (schiţa la scară) ; (8). Planul de avertizare – alarmare cuprinde :  lista persoanelor care vor fi anunţate în cazul unui pericol grav şi iminent, în ordine cronologică, precum şi nr. de telefon;  persoana nominalizată cu anunţarea – alarmarea ; 22


modul cum se face alarmarea (telefonic, comunicare verbală sau alte

sisteme) a : lucrătorilor la locurile de muncă; dispecerului sau ofiţerului de serviciu; conducătorilor ierarhici superiori şi care sunt aceştia (din conducerea sectorului, sucursalei, companiei); serviciilor specializate (formaţii de salvare minieră, servicii sanitare, servicii de pompieri); (9). Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei zonei în care se află locul de muncă. Pe schiţă, cu culoare verde se marchează traseele şi sensul de evacuare iar cu culoare roşie se marchează locul de amplasare a mijloacelor tehnice de intervenţie. Pentru subteran, pe schiţă se marchează şi sensul de circulaţie a aerului proaspăt şi a aerului viciat. De-a lungul lucrările miniere care reprezintă căi de evacuare precum şi în intersecţii se vor monta tăbliţe indicatoare pe care se vor înscrie:  denumirea topografică a lucrării;  sensul de circulaţie spre puţul cel mai apropiat de ieşire la suprafaţă. (10). Toţi lucrătorii vor fi instruiţi pentru aplicarea Planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent. (11). Anual se execută un exerciţiu de alarmare şi de evacuare în caz de pericol grav şi iminent, cu toţi lucrătorii. (12). Orice lucrător este obligat să constate şi să ia măsuri în consecinţă, în caz de pericol grav şi iminent de accidentare. 4. Docunentul de securitate şi sănătate în muncă: (1). Documentul de securitate şi sănătate va îndeplini cerinţele prevăzute în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi în H.G. nr. 1.049/09.08.2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran. (2). Documentul de securitate şi sănătate se întocmeşte pentru fiecare loc de muncă, înainte de începerea oricărei lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de munca suferă modificări majore, extinderi sau transformări. (3). Documentul de securitate şi sănătate se ţine la zi şi face dovada în special că : a.- sunt determinate şi evaluate riscurile la care sunt expuşi lucrătorii la locul de muncă; b.- se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele de securitate stabilite; c.- proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de munca şi ale echipamentelor prezintă securitate în muncă. (4). Ţinând seama de natura activităţilor, la fiecare loc de muncă : a.- se vor evalua riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă; b.- după evaluarea riscurilor şi dacă este necesar, măsurile de prevenire luate, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate vor asigura îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi vor fi integrate în ansamblul activităţilor unităţii şi la toate nivelurile ierarhice; c.- se vor lua în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini; d.- la planificarea şi introducerea de noi tehnologii se vor consulta lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor şi de condiţiile şi mediul de muncă;

23


e.- se vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate. (5). Atunci când la locul de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători de la alte unităţi, se vor lua următoarele măsuri : a.- împreună cu reprezentanţii acestor unităţii se vor stabili şi implementa prevederi privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor; b.- acţiunile întreprinse în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale vor fi stabilite de comun acord, luându-se în considerare şi natura activităţilor; c.- informările despre riscurile profesionale, vor fi reciproce; d.- lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora vor fi informaţi despre riscurile profesionale. (6). Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte, în nici o situaţie, obligaţii financiare pentru lucrători. (7). În funcţie de natura activităţilor desfăşurate şi de riscurile de producere a unor evenimente nedorite, la fiecare loc de muncă se vor stabili măsuri pentru : a.- alarmarea şi anunţarea lucrătorilor, a conducătorilor ierarhici, a serviciului medical de urgenţă, salvării şi pompierilor, după caz, întocmindu-se în acest sens un plan de alarmare-avertizare ; b.- acordarea primului-ajutor şi evacuarea lucrătorilor, întocmindu-se în acest sens un planul de evacuare; c.- intervenţia efectivă în cazul unor incidente majore, întocmindu-se în acest sens un plan de acţiune în caz de incident major . (8). Pentru protecţia împotriva riscului exploziilor: a.- Se vor lua toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi acumulării atmosferelor explozive; b.- În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive; c.- Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate. (9). Pentru protecţia împotriva atmosferelor nocive: a.- acolo unde se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă substanţe nocive, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura : - reţinerea lor la sursă, sau - captarea la sursă ori eliminarea; sau - diminuarea acumulărilor acestor substanţe, astfel încât să nu existe riscuri pentru lucrători. Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanţe nocive astfel încât să nu prezinte nici un risc pentru lucrători. b.- în zonele în care lucrătorii pot fi expuşi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, pe lângă echipamentele individuale de protecţie respiratorie, vor exista un număr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzătoare. În asemenea cazuri, la locul de muncă va exista un număr suficient de lucrători instruiţi care să folosească asemenea echipamente. Aparatele respiratorii şi echipamentele de reanimare vor fi depozitate şi întreţinute corespunzător. c.- În cazul în care gazele toxice sunt sau pot apărea în atmosfera locului de muncă, se va întocmi un plan de apărare care să precizeze echipamentele disponibile şi măsurile preventive adoptate.

24


(10). Pentru protecţia împotriva incendiilor: a.- oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se exploatează sau se întreţin locuri de muncă, vor fi luate măsurile adecvate pentru prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele de incendiu identificate. Se vor stabili prevederi concrete pentru stingerea rapidă şi eficientă a oricărui incendiu. b.- locurile de muncă vor fi dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarmă. c.- echipamentele neautomate de stingere a incendiului (stingătoarele, accesoriile de stingere a incendiilor, etc.) vor fi accesibile şi simplu de manipulat şi, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare. d.- La locul de muncă va fi păstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor care să precizeze măsurile ce trebuie luate, pentru prevenirea declanşării şi propagării, detectarea şi stingerea incendiilor. e.- Echipamentele pentru stingerea incendiilor va fi semnalizat în conformitate cu prevederile cerinţelor minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Aceste panouri de semnalizare vor fi rezistente şi amplasate în puncte corespunzătoare. (11). Planurile lucrărilor miniere subterane a.- planurile lucrărilor miniere subterane vor fi întocmite la o scară care să ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera. b.- În afară de galerii şi zonele de extracţie, pe acest plan vor fi reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influenta exploatarea şi securitatea. Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate atât timp cât este necesar, din motive de securitate. c.- Planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrări miniere subterane trebuie să fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi să se găsească în permanenţă la locul de muncă. (12). Proiectul de aeraj: a.- proiectul de aeraj va fi elaborat, actualizat periodic şi disponibil la locul de muncă în permanenţă. În proiectul de aeraj se vor indica parametrii caracteristici utili ai sistemului de aeraj, parametri ce sunt măsuraţi şi înregistraţi periodic. b.- se va asigura stabilitatea şi continuitatea aerajului. c.- aerajul permanent se va menţine, cu o marjă suficientă de securitate pentru a crea : - o atmosferă sănătoasă; - o atmosferă în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile sunt sub control; - o atmosferă în care condiţiile de muncă sunt corespunzătoare în timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru aplicate şi de eforturile fizice impuse lucrătorilor. d.- concentraţia de metan va fi măsurată continuu în curentul de ieşire al aerului din abatajele la care depilarea substanţei minerale utile se face mecanizat, precum şi la lucrările de pregătire în fund de sac, la care avansarea se face, de asemenea, mecanizat. (13). Instrucţiuni scrise: a.- pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul : - asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor; - utilizării în siguranţă a utilajelor; Instrucţiunile de lucru vor fi elaborate de un inginer din cadrul serviciului securitate şi sănătate în muncă şi vor cuprinde detaliat etapele necesare executării sarcinilor de lucru ţinând seama de particularităţile locurilor de muncă/posturilor de lucru.

25


Instrucţiunile de lucru vor fi elaborate pe înţelesul tuturor lucrătorilor şi vor ţine cont de evaluarea factorilor de risc, fişele tehnice ale instalaţiilor,etc. În cadrul instrucţiunilor se vor nominaliza obligatoriu procedurile, operaţiile care sunt interzise a se executa. b.- Aceste instrucţiuni trebuie să includă informaţii cu privire la situaţii deosebite: - utilizarea echipamentelor de intervenţie; - măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgenţă. (14). Permise de lucru: a.- se va introduce sistemul de permise de lucru (fostele programe de lucru) pentru executarea : - lucrărilor periculoase - lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în interacţiune cu alte activităţi, pot genera pericole grave. b.- permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de către lucrătorul desemnat în acest scop şi trebuie să specifice condiţiile ce trebuie îndeplinite şi măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul şi după încheierea lucrului. Conducătorul sucursalei va desemna personalul tehnic care va întocmi permise de lucru la nivel de sucursală, sector. Permisele de lucru vor fi vizate de şef sector în care se execută lucrarea,şefii de sector care sunt implicaţi în desfăşurarea lucrării,inginer şef securitate şi sănătate în muncă, inginer şef producţie,inginer şef electro-mecanicşi vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.Permisele de lucru pentru lucrări speciale cuprinse în prezentul regulament,vor fi vizate şi de conducerea tehnică a C.N.H.-S.A. (15). Prin documentul de securitate şi sănătate în muncă se asigură că au fost luate toate măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor atât în situaţii normale, cât şi în situaţii critice. (16). Documentul de securitate şi sănătate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de muncă. 5. Măsuri generale de prevenire: (1). Incendii de suprafaţă: - respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute de legislaţia în vigoare. (2). Incendii subterane şi focuri endogene: - respectarea cerinţelor specifice de prevenire a incendiilor şi a focurilor de mină prevăzute în regulamentul de securitate şi sănătate în muncă; - respectarea cerinţelor specifice pentru executarea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran prevăzute în regulamentul de securitate şi sănătate în muncă. (3). Inundaţii în incinta minei: - verificarea şi repararea canalizării şi a drenării; - stabilirea perioadei la care se curăţă reţeaua de canalizare; - executarea şi repararea barajelor şi îndiguirilor de protecţie a instalaţiilor, construcţiilor şi stocurilor, etc.; - executarea şi verificarea izolărilor. (4). Erupţii de apa, borchiş şi eventuale inundaţii subterane - stabilirea sistemului de evacuare a apelor de mină care provin din infiltraţii sau din viituri de apă din lucrări vechi, strate acvifere ( borchişuri); - stabilirea sistemului de prevenire a erupţiilor de apă şi protejare a lucrătorilor, a instalaţiilor şi a lucrărilor miniere de efectul acestor erupţii; - fixarea pilierilor de siguranţă pentru zone vechi inundate şi pentru ape de suprafaţă; 26


- întocmirea de proiecte pentru lucrările miniere ce se execută în strate sau roci cu pericol de erupţie de ape ; - construirea de bazine pentru colectarea apelor subterane şi stabilirea perioadei de curăţire a acestora ; - dimensionarea corespunzătoare a canalelor de scurgere pe galerii în funcţie de debitul apelor; - organizarea sistemului de alarmare ; - stabilirea măsurilor pentru străpungerea pilierilor de siguranţă în vederea evacuării apelor din lucrările vechi; - izolarea lucrărilor miniere faţă de viiturile de apă sezoniere ( când este cazul); - stabilirea măsurilor pentru înlăturarea posibilităţii de pătrundere a apelor prin lucrările miniere care fac legătură între suprafaţă şi subteran. (5). Surpări în căile principale de aeraj şi transport: - utilizarea susţinerii şi bandajării corespunzătoaere, micşorarea densităţii de armare în zonele periculoase şi umplerea golurilor din spatele susţinerii; - organizarea controlului susţinerii galeriilor; - întocmirea graficului de întreţinere a căilor principale de aeraj şi transport . (6). Surpări în abataje: - respectarea densităţii de susţinere conform monografiei de armare; -respectarea metodei cadru, permisului de lucru şi documentului de securitate şi sănătate în muncă; - urmărirea dirijării corecte a acoperişului şi evitarea deschiderilor periculoase; - susţinerea corespunzătoare a nişelor şi a intersecţiei abatajelor cu galerii; - prăbuşirea totală a rocilor din acoperişul stratului cu închiderea completă a golului rezultat prin exploatare. (7). Degajări de metan sub formă de suflaiuri, scurgeri de rocă şi gaze: - stabilirea lungimii găurilor de probă şi a măsurilor de evacuare a gazului acumulat, precum şi a măsurilor speciale ce se impun pentru astfel de cazuri; - împărţirea curentului principal de aer proaspăt în cât mai mult curenţi independenţi pentru limitarea efectelor unor eventuale evenimente; - izolarea zonelor exploatate sau a lucrărilor părăsite prin diguri etanşe. (8). Explozii de gaze şi pulberi explozive: - stabilirea modului de efectuare a controlului gazelor explozive ; - stabilirea procedeelor de aplicat pentru prevenirea şi lichidarea eventualelor acumulări de gaze ; - stabilirea zonelor de şistificare, umezire, de amplasare a barajelor de praf inerte; - stabilirea măsurilor de reducere a trecerii în suspensie a prafului, a măsurilor de reducere a cantităţii de praf în suspensie prin pulverizare cu apă, fixare , îndepărtare sau şistificare. (9). Întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale: - asigurarea instalaţiilor principale de aeraj cu motor sau agregate de rezervă, precum şi dublă alimentare cu energie electrică din surse diferite; - asigurarea maşinilor de extracţie cu toate dispozitivele de siguranţă şi interzicerea anulării acestora; - asigurarea conductelor de evacuare a apelor, bunei funcţionări a pompelor de rezervă ş.a. (10). Infiltraţii de hidrocarburi lichide: - stabilirea numărului şi lungimea găurilor de probă ; - stabilirea modului de efectuare a lucrărilor de împuşcare şi întocmirea permisului de lucru ; - stabilirea modului de aerisire a locului de muncă ; 27


- stabilirea formei de energie, gradului de protecţie a utilajelor ; - stabilirea modului de efectuare şi periodicitatea controlului gazelor explozive ; - stabilirea altor măsuri specifice. 6. Măsuri generale de primă intervenţie la locul de muncă: (1). Incendii la suprafaţă: - alarmarea - anunţarea lucrătorilor de la locul de muncă, persoanelor ierarhic superioare, serviciilor proprii de intervenţie în situaţii de urgenţă precum şi a seviciilor profesioniste de intervenţie în situaţii de urgenţă; - întreruperea alimentării cu energie a instalaţiilor şi utilajelor; - lucrătorii de la locul de muncă vor interveni imediat, folosind stingătoarele din dotare, hidranţii şi furtunurile şi vor decupla energia electrică; - vor pune la adăpost sau va izola materialele inflamabile; (2). Incendii în subteran şi focuri endogene: În cazul producerii unui incendiu în subteran, lucrătorii de la locul de muncă vor proceda la: - pregătirea măştilor de autosalvare şi aplicarea lor pe figură ; - alarmarea şi evacuarea lucrătorilor ameninţaţi prin mijloace prestabilite ; - anunţarea imediată a dispecerului şi a personalului ierarhic superior; - evacuarea eventualelor victime în curentul de aer proaspăt; - întreruperea energiei electrice şi a aerului comprimat (dacă este cazul); - stingerea incendiilor cu stingătoare, apă, nisip, etc.(în funcţie de natura incendiului); - ocuparea posturilor de pază în curenţii de aer proaspăt, permiţând accesul în zona avariată numai pentru personalul de intervenţie. (3). Inundaţii în incinta minei: - alarmarea şi evacuarea personalului ameninţat; - anunţarea imediată a dispecerului şi a personalului ierarhic superior. - construirea de îndiguiri provizorii. (4). Erupţii de apă, borchiş şi eventuale inundaţii subterane: - alarmarea şi evacuarea personalului ameninţat; - asigurarea , respectiv amenajarea căilor de evacuare din zona periclitată; - închiderea construcţiilor pregătite pentru limitarea efectelor inundaţiei; - întreruperea energiei electrice (dacă este cazul); - amplasarea posturilor de pază. (5). Surpări în căile principale de aeraj sau transport: - limitarea surpării cu materiale de susţinere existente la faţa locului şi din apropire; - intervenţii în vederea salvării lucrătorilor izolaţi din zona avariată; - alarmarea si evacuarea lucrătorilor care ar putea fi afectaţi de eveniment prin deranjamente în aerajul minei; - restabilirea aerajului prin degajarea imediată a surpărilor sau redistribuirea curenţilor de aeraj; - oprirea transportoarelor după caz; (6). Surpări în abataje: - limitarea surpării prin intervenţii intensive şi imediate ; - menţinerea circuitului de aeraj; - anunţarea personalului de supraveghere şi control; - Întreruperea energiei electrice după caz; - oprirea transportoarelor după caz;

28


(7). Degajări de metan sub formă de suflaiuri, scurgeri de rocă şi gaze, erupţii de gaze şi material mărunt: - alarmarea prin toate mijloacele a lucrătorilor din subteran, a supraveghetorului locului de muncă, precum şi a dispecerului; - evacuarea personalului; - decuplarea energiei electrice ; - asigurarea funcţionării instalaţiilor de aeraj la capacitatea maximă (aer comprimat); - evacuarea eventualilor accidentaţi; - plasarea posturilor de pază. (8). Explozii de gaze sau pulberi: - evacuarea imediată a personalului afectat de explozie în curentul de aer proaspăt precum şi evacuarea eventualilor accidentaţi; - alarmarea prin toate mijloacele a lucrătorilor din subteran, a supraveghetorului locului de muncă, precum şi a dispecerului; - acordarea ajutorului echipelor de salvare în limita posibilităţilor; - plasarea posturilor de pază ; - decuplarea energiei electrice ; - restabilirea aerajului. (9). Întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale: - anunţarea lucrătorilor de întreţinere de specialitate şi a personalului ierarhic superior; - punerea în funcţiune a agregatelor de rezervă ; - alarmarea lucrătorilor afectaţi de eveniment şi asigurarea evacuării lor în caz de nevoie. (10). Înfiltraţii de hidrocarburi lichide: - oprirea activităţii la locul de muncă şi evacuarea lucrătorilor până la întocmirea permisului de lucru; - anunţarea supraveghetorului locului de muncă, conducerii unităţii şi a personalului de supraveghere şi control; - colectarea hidrocarburilor lichide; - combaterea acumulărilor de gaze explozive. 7. Măsuri generale pentru intervenţia propriuzisă: În cazul în care nu se pot înlătura pericolele grave şi iminente şi incidentele periculoase prin prima intervenţie la locul de muncă, se pune în aplicare Planul de acţiune în caz de incident major (PA-IM). Incidentul major este considerat un eveniment identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, ,întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale,accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, surpări în căile de aeraj pricipale rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care a afectat sau nu lucrătorii şi/sau a produs pagube materiale. Pentru înlăturarea incidentelor majore vor interveni echipele de salvare formate din salvatori minieri, antrenaţi şi dotaţi cu echipament de salvare corespunzător şi personal calificat în funcţie de specific nomonalizaţi în permisul de lucru. Planul de acţiune în caz de incident major va fi întocmit de şeful intervenţiei (conducătorul sucursalei) şi şeful staţiei de salvare minieră în Registrul cu evidenţa incidentelor majore (fostul Registru de avarii), se materializează prin Permisul de lucru pentru lichidarea incidentului major şi cuprinde : - locul incidentului major ; - natura incidentului major; - scurtă descriere a primelor constatări; - căile de evacuare a lucrătorilor ameninţaţi; 29


- căile de acces a echipelor de salvare ; - locul depozitelor de materiale pentru intervenţie ; - măsurile de lichidare ce se întreprind imediat; - responsabilii cu aplicarea măsurilor; - sarcinile lucrătorilor aflaţi în subteran ; - posturile de pază, baza subterană ; - posturile telefonice şi ordinea de anunţare a conducătorilor; - modul de alarmare a salvatorilor minieri; - periodicitatea raportării gazelor şi a acţiunilor întreprinse la comandament. Permisul de lucru poate fi completat ori de câte ori intervin modificări , consemnându-se în Registrul cu evidenţa incidentelor majore. La Planul de acţiune în caz de incident major se vor anexa : planul de alarmare – avertizare; planul de evacuare. La întocmirea planului de acţiune în caz de incident major se vor prevedea măsuri specifice, concrete, eficiente şi uşor de aplicat astfel ca incidentul major să fie lichidat cât mai repede. Modul de acţiune al echipelor de intervenţie în diferitele situaţii de incident major este prezentat în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă CNH-SA – Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră. În cadrul programului de instruire a lucrătorilor se vor efectua şi exerciţii practice privind: - alarmarea şi evacuarea lucrătorilor în caz de incident major ; - modul de folosire a măştilor de autosalvare; - alte demonstraţii practice legate de măsurile prevăzute în planul de acţiune în caz de incident major, astfel ca cei care trebuie să intervină să cunoască practic manipularea diverselor mijloace de intervenţie specifice. Şeful staţiei de salvare este obligat ca !a începutul fiecărui an, precum şi trimestrial sau când intervin modificări în planul de acţiune în caz de incident major, să-şi însuşească sarcinile prevăzute în cazul intervenţiilor pentru diferite incidente majore, luând măsuri pentru instruirea în timpul cel mai scurt a echipelor de salvare. În cadrul fiecărui sector se va organiza semestrial un exerciţiu de alarmare al lucrătorilor din subteran verificându-se nivelul de cunoaştere a prevederilor planului de acţiune în cazul unor incidente, comportamentul lucrătorilor în astfel de cazuri şi modul de utilizare a echipamentului de protecţie. Exerciţiul de alarmare va fi organizat de către şeful de sector cu avizul conducătorului unităţii şi în prezenţa conducătorului activităţii de securitate şi sănătate în muncă sau a conducătorului serviciului de securitate şi sănătate în muncă. 8. Sarcinile personalului de conducere în caz de incidente majore: Conducătorul sucursalei (conducătorul intervenţiei) are următoarele sarcini principale: (1). Stabileşte şi comunică celor interesaţi locul comandamentului de unde conduce acţiunile de intervenţie în caz de incident major, anunţă conducerea CNH SA. (2). Organizează şi dispune modul de executare a acţiunilor de salvare şi a celor de lichidare a incidentului major în primă urgenţă, şi anume: - stabileşte limitele extinderii zonei incidentului major ce prezintă pericol ; - dispune întreruperea alimentării cu energie electrică a zonei, dacă acest lucru se impune şi dacă nu a fost realizată până în momentul respectiv; - verifică numărul lucrătorilor aflaţi în zona afectată, precum şi locul unde aceştia se află, luând măsuri urgente de evacuare; - împreună cu şeful staţiei de salvare minieră, stabileşte modul de acţiune a echipelor de salvare şi atribuţiile acestora pe baza Permisului de lucru (traseul care urmează să fie controlat, numărul şi componenţa echipelor, verificările şi observaţiile care urmează a fi 30


efectuate -determinări asupra prezenţei gazelor nocive şi debite de aer, starea lucrărilor miniere, etc.); - dispune ca accesul în zona afectată să fie permis numai lucrătorilor cărora le revin atribuţii de lichidare, respectiv componenţa echipelor de salvare minieră ; - solicită, după caz, ajutorul necesar din partea serviciilor medico-sanitare - solicită după caz ajutorul altor instituţii cu acordul conducerii CNH-SA. (3). În funcţie de primele constatări ale echipelor de salvare: - întocmeşte Planul de acţiune în caz de incident major (PA) pentru limitarea efectelor incidentului major şi lichidarea acestuia ; - repartizează personalul tehnic de care dispune pentru executarea lucrărilor; - stabileşte mijloacele pentru menţinerea legăturii cu personalul de intervenţie; - primeşte rapoarte privind modului de desfăşurare a lucrărilor şi urmăreşte cum sunt aduse la îndeplinire măsurile dispuse. (4). Pentru fiecare acţiune pe care o dispune, stabileşte nominal lucrătorii care au acces în subteran şi organizează evidenţa strictă a celor care intră şi ies din mină; dispune măsuri care să asigure interdicţia accesului în subteran a lucrătorilor care nu au fost nominalizaţi, indiferent de funcţia acestora şi instituţiile pe care le reprezintă. (5). Stabileşte momentul în care permite accesul în subteran în zona incidentului major a personalului de specialitate cărora le revin sarcini de stabilire a cauzelor producerii incidentului major. (6). Consemnează în Registrul de evidenţă a incidentelor majore incidentul major, toate dispoziţiile date, întocmeşte rapoarte asupra modului cum acestea au fost realizate. În acest scop, poate fi ajutat de cadre tehnice de specialitate pe fiecare schimb, fără însă ca prin aceasta să fie absolvit de responsabilitatea deciziilor. Conducătorul tehnic al sucursalei are următoarele sarcini principale: (1). Se prezintă imediat la sucursală după anunţarea incidentului major şi stă la dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia ; (2). În baza dispoziţiei primite, împreună cu şeful staţiei de salvare minieră, stabileşte traseul de deplasare a echipelor de salvare şi atribuţiile acestora ; (3). În funcţie de primele constatări ale echipelor de salvare : - repartizează personalul tehnic de care dispune la executarea lucrărilor; stabileşte mijloacele pentru menţinerea legăturii cu personalul de intervenţie ; (4). Informează pe conducătorului intervenţiei asupra măsurilor întreprinse în vederea rezolvării dispoziţiilor primite pentru lichidarea incidentului major. Şeful staţiei de salvare, în caz incident major, are sarcinile prevăzute în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă – Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră. Conducătorul activităţii de securitate şi sănătate în muncă are următoarele sarcini principale : (1). Se prezintă la sucursală imediat după anunţarea incidentului major şi stă la dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia; (2). Ia toate măsurile pentru ca întreaga activitate de intervenţie pentru lichidarea incidentelor majore să se desfăşoare cu respectarea prevederilor legale de securitate şi sănătate în muncă; (3). În baza dispoziţiilor primite ia măsuri pentru realizarea unui aeraj corespunzător al minei, raportând situaţia şi măsurile luate conducătorului intervenţiei; (4). Verifică existenţa materialelor necesare pentru refacerea construcţiilor de aeraj şi ia măsuri pentru transportarea lor în locurile unde acestea sunt necesare.

31


(5). În cazul în care incidentul major s-a soldat cu victime, urmăreşte modul de evacuare, acordarea primului-ajutor şi transport al acestora la unităţile sanitare.Se informează asupra evoluţiei stării accidentaţilor. Conducătorului activităţii electromecanice are următoarele sarcini principal: (1). se prezintă la sucursală imediat după anunţarea incidentului major şi stă la dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia; (2). asigură condiţiile pentru funcţionarea corespunzătoare a instalaţiilor electromecanice ale sucursalei (maşini de extracţie, ventilatoare, pompe, compresoare, staţii de telegrizumetrie, de degazare, serviciile telefonice); (3). în baza dispoziţiei conducătorului intervenţiei ia măsuri pentru întreruperea energiei electrice sau a aerului comprimat în zonele care necesită acest lucru ; (4). ia măsuri pentru asigurarea funcţionării sistemului de comunicare cu zona în care s-a produs incidentul major; (5). ia măsuri pentru procurarea şi transportul a materialelor şi utilajelor necesare lucrărilor de salvare; (6). organizează echipe, pe schimburi, pentru lucrările cu caracter electromecanic în vederea desfăşurării în condiţii corespunzătoare a lucrărilor de lichidare a incidentelor majore; (7). informează pe conducătorul intervenţiei asupra măsurilor întreprinse în vederea rezolvării dispoziţiilor primite pentru lichidarea incidentului major. Întreg personalul de conducere solicitat (inginerii, subinginerii, tehnicienii, maiştrii) precum şi lucrători din cadrul sucursalei se vor prezenta la sucursală imediat ce au fost anunţaţi despre incidentul major şi vor răspunde sarcinilor şi dispoziţiilor primite. Toate incidentele majore vor fi înscrise în Registrul cu evidenţa incidentelor majore. Toate planurile vor fi actualizate în permanenţă, câte un exemplar păstrându-se şi la dispeceratul sucursalei : Planul de prevenire şi protecţie Planurile de acţiune în caz de pericole grave şi iminent Registrul cu evidenţa incidentelor majore. 9. Acordarea primului ajutor: Toţi lucrătorii sucursalelor vor fi instruiţi asupra modului de acordare a primului ajutor în caz de accident sau intoxicaţie acută. Măsurile de acordare a primului ajutor vor fi incluse în tematicile de instruire. În subteran va fi prezent un număr suficient de lucrători instruiţi, care au absolvit un curs de pregătire pentru acordarea primului ajutor. Sucursalele vor amenaja un post de prim ajutor care se va menţine în bună stare de funcţionare şi cu personal permanent de serviciu. Postul de prim ajutor va fi amplasat la suprafaţă, în apropierea intrării principale în mină, fiind semnalizat corespunzător. Sucursalele vor amenaja atât la suprafaţă cât şi în subteran un număr corespunzător de puncte de prim ajutor dotate cu truse şi tărgi. Punctele de prim ajutor vor fi semnalizate corespunzător şi amplasate în locuri supravegheate permanent astfel încât să asigure o intervenţie operativă. Sucursalele trebuie să asigure lucrătorilor care au suferit un accident sau o boală la locul de muncă, primele îngrijiri şi mijloace adecvate de transport la suprafaţă şi – dacă este cazul – accesul la servicii medicale corespunzătoare.

32


Anexa nr.1

R E G U L A M E N T PRIVIND ACORDAREA ECHIPAMENTULUI DE LUCRU ŞI DE PROTECŢIE LA SUCURSALELE APARŢINÂND CNH SA PETROŞANI Acordarea echipamentului de lucru şi de protecţie se face de către angajator în baza următoarelor legi şi normative: - Legea securităţii şi sănătătţii în muncă nr. 319/2006 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 - HG nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de acordare a echipamentului individual de protecţie - în conformitate cu evaluările de risc întocmite. În conformitate cu Legea nr. 319/2006, prin echipament individual de protecţie se înţelege „orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv”. Echipamentul individual de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit lucrătorilor conform „Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie C.N.H.S.A.” întocmit în baza prevederilor cuprinse în HG nr. 1048/2006. În cazul degradării echipamentului individual de protecţie, respectiv al pierderii calităţii de protecţie, se acordă un nou echipament. Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protecţie înainte de termenul de utilizare prevăzut din vina lucrătorului, atrage răspunderea acestuia pentru prejudicierea cauzată potrivit legii. Cheltuielile necesare pentru achiziţionarea echipamentului individual de protecţie sunt suportate de către angajator. În vederea acordării echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A. va efectua evaluarea riscurilor. În funcţie de apariţia unor riscuri noi, a altor modalităţi de protecţie sau la propunerile succursalelor acesta poate fi completat. C.N.H.-S.A. este obligat să întocmească “ Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A.” în vederea dotării cu echipament individual de protecţie adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate şi sănătate în muncă. „ Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A.” trebuie supus spre analiză în comitetul de securitate şi sănătate în muncă la nivel de C.N.H.-S.A. Pentru lucrătorii nou încadraţi, echipamentul de lucru şi de protecţie se acordă proporţional cu timpul lucrat. Pentru salariaţii care au stabilită cotă procentuală de intrare în subteran intervalul de acordare a echipamentului se va prelungi proporţional cu procentul de intrare în subteran. Pentru baia zilnică salariaţii care lucrează în subteran au dreptul la 1000 g săpun în fiecare lună şi un prosop la 6 luni; Personalul de la suprafaţă beneficiază de 500 g săpun şi prosop, acordarea acestor drepturi se va realiza proporţional cu numărul de posturi prestate, astfel că timpul în care salariatul s-a aflat în concediu medical, concediu fără plată, nemotivate, să prelungească corespunzător intervalul până la următorul termen de acordare. Fiecare sucursală va dispune măsuri în vederea asigurării echipamentului individual de protecţie pentru vizitatori, personal de îndrumare şi control,în număr suficient şi în stare foarte bună.

33


N O R M A T I V CADRU de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie CNH-SA Nr. MESERIA crt 1 Artificier de mină

2

În plus pentru mediu cu pulberi, pentru lucrări în puţuri, rostogoluri şi silozuri, însoţire transport materiale explozive, frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s. Electrician de mină (subteran)

În plus pentru mediu cu pulberi, frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s, lucrări în puţuri, rostogoluri, taluzări şi la sonde, viituri abundente de apă. 3

Lăcătuş de mină (subteran)

În plus pentru mediu cu pulberi,

DENUMIREA ECHIPAMENTULUI Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie) Mască de protecţie

DURATA DE FOLOSINŢĂ inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

Centură de siguranţă

inventar / sector

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

Cască de protecţie Cizme electroizolante Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi electroizolante Salopetă tip miner Mască de protecţie

inventar inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni inventar

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

Centură de siguranţă

inventar

Costum impermeabil cu glugă

inventar

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie) Mască de protecţie

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 perche la 12 luni

inventar

inventar

34


frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s, lucrări în puţuri, rostogoluri, taluzări şi la sonde, viituri abundente de apă,

4

lucru cu utilaje şi instalaţii electrice. Miner în subteran (inclusiv muncitori necalificaţi în subteran)

În plus pentru mediu cu pulberi (lucrări de deschidere, etc.) frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s, lucrări în puţuri, rostogoluri, taluzări curăţenia abatajelor, viituri de apă, perforaj umed. 5

Măsurător de gaze, temperatură şi radiaţii În plus pentru mediu cu pulberi, frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s, lucrări în puţuri, rostogoluri şi la sonde.

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

Centură de siguranţă

inventar

Costum impermeabil cu glugă

inventar

Mănuşi electroizolante Încălţăminte electroizolantă

inventar inventar

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie) Mască de protecţie

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

Costum vătuit sau Cojocel pieptar

1 la 24 luni 1 la 36 luni

Centură de siguranţă

inventar

Costum impermeabil cu glugă

inventar

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie) Mască de protecţie

inventar 1 pereche la 4 luni inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

Centură de siguranţă

inventar

inventar

inventar

35


6

7

8

9

10

Semnalist cuplător în subteran

În plus pentru frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s, viituri abundente de apă. Muncitor cu activitate la suprafaţă

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni 1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

Costum impermeabil cu glugă

inventar

Cască de protecţie Cizme de protecţie sau Bocanci Mănuşi de protecţie Salopetă tip suprafaţă În plus pentru medii cu Scurtă impermeabilă cu glugă intemperii, frig. Capişon Cizme din pâslă Costum vătuit sau Şubă scurtă

inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni inventar 1 pereche la 12 luni inventar inventar 1 la 36 luni 1 la 24 luni 1 la 60 luni

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie În plus pentru medii cu Costum vătuit intemperii, frig, Capişon Scurtă impermeabilă cu glugă

inventar 1 pereche la 4 luni invetar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

TOPOGRAF

lucru la înălţime. Sondor

Centură de siguranţă Cască de protecţie Cizme de protecţie Ochelari de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner În plus pentru medii cu Costum vătuit sau intemperii, frig. Pieptar doc îmblănit Capişon Scurtă impermeabilă cu glugă Cască de protecţie Salvator operativ Cizme de protecţie Cojocel pieptar Salopetă tip salvator

1 la 36 luni inventar inventar inventar inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 la 24 luni inventar inventar inventar inventar 1 pereche la 4 luni 1 la 24 luni 1 pereche la 6 luni

36


11

Conducători auto

12

Personal tehnicoadministrativ

13

Electrician suprafaţă

14

Sudor suprafaţă şi forjor

Halat Mănuşi de protecţie Bocanci Halat

1 la 12 luni inventar 1 la 12 luni 1 la 12 luni

Cască protecţie Cizme electroizolante Mănuşi electroizolante Salopete suprafaţă Cască protecţie Cizme de protecţie sau Bocanci Mănuşi de protecţie sau palmare Şorţ pentru sudori Mască sudor Jambiere

inventar inventar inventar 1 la 12 luni inventar 2 perechi la 12 luni 1 pereche la 12 luni inventar inventar inventar inventar

În plus pentru medii cu Costum vătuit sau intemperii, frig. Pieptar doc îmblănit Capişon Scurtă impermeabilă cu glugă

1 la 24 luni inventar inventar inventar

37


1.

2.

1.

2.

Anexa 2 LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC A. EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE 1.1. Executare defectuoasă de operaţii :  comenzi  manevre  poziţionări  fixări  asamblări  reglaje  utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc. 1.2. Nesincronizări de operaţii:  întârzieri  devansări 1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă  pornirea echipamentelor tehnice  deplasări, staţionări în zone periculoase  întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice  alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice etc.)  deplasări cu pericol de cădere:  de la acelaşi nivel:  prin dezechilibrare alunecare  împiedicare  de la înălţime:  prin păşire în gol  prin dezechilibrare  prin alunecare 1.4. Comunicări accidentogene OMISIUNI 2.1. Omiterea unor operaţii 2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie B. SARCINA DE MUNCĂ CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE 1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite 1.2. Absenţa unor operaţii 1.3. Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor) SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA EXECUTANTULUI 2.1. Solicitare fizică:  efort static  efort dinamic  poziţii de lucru forţate sau vicioase 2.2. Solicitare psihică:  ritm de muncă mare  decizii dificile în timp scurt  monotonia muncii  operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.

C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE 1. FACTORI DE RISC MECANIC 1.1. Mişcări periculoase 1.1.1. Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:  organe de maşini în mişcare  curgeri de fluide  deplasări ale mijloacelor de transport etc.

38


2.

3. 4. 5.

1.

1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor 1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei:  alunecare  rostogolire  răsturnare  cădere liberă  rulare pe roţi  scurgere liberă  deversare  surpare  prăbuşire  scufundare 1.1.4. Deplasări sub efectul propulsiei: proiectare de corpuri sau particule  deviere de la traiectoria normală  balans  recul  şocuri excesive  jet, erupţie 1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase:  înţepătoare  tăioase  alunecoase  abrazive  adezive 1.3. Recipiente sub presiune 1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice FACTORI DE RISC TERMIC 2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor 2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor 2.3. Flăcări, flame FACTORI DE RISC ELECTRIC Curentul electric:  atingere directă  atingere indirectă  tensiune de pas FACTORI DE RISC CHIMIC  Substanţe toxice  Substanţe caustice  Substanţe cancerigene  Substanţe inflamabile  Substanţe explozive FACTORI DE RISC BIOLOGIC 5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme:  bacterii  spirochete  virusuri  ciuperci  richeţi  protozoare 5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare) 5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi) D. MEDIU DE MUNCĂ FACTORI DE RISC FIZIC 1.1.Temperatura aerului:  ridicată  scăzută 1.2.Umiditatea aerului:  ridicată  scăzută 1.3.Curenţi de aer 1.4.Presiunea aerului:  ridicată  scăzută 1.5.Aeroionizarea aerului 1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor 1.7.Zgomot 1.8.Ultrasunete 1.9. Vibraţii 1.10 Iluminat:  nivel de iluminare scăzut  strălucire  pâlpâire 1.11.Radiaţii: - Electromagnetice: infraroşii, ultraviolete, microunde, de frecvenţă înaltă, de frecvenţă medie, de frecvenţă joasă, laser - Ionizante: alfa, beta, gamma

1.12. Potenţial electrostatic 1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.) 1.14.Pulberi pneumoconiogene FACTORI DE RISC CHIMIC 2. 2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici 2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi 3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC 3.1.Microorganisme în suspensie în aer:  bacterii  spirochete  virusuri  ciuperci  richeţi  protozoare etc. 4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI  subteran  acvatic  subacvatic  mlăştinos  aerian  cosmic etc. 39


FISĂ DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ UNITATEA : SECŢIA: LOCUL DE MUNCĂ: 0

COMPONENT A SISTEMULUI DE MUNCĂ 0

NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE : DURATA EXPUNERII:

FISĂ DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ FIŞA NR…

ECHIPA DE EVALUARE :

1

2

FACTORI DE RISC IDENTIFICAŢI

FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC (descriere, parametri)

1

2

3 CONSE-

4

5

6 NIVE L

CINŢA

CLASA

CLASA

MAXIMĂ PREVI-

DE GRAVITATE

DE PROBABILITATE

PARŢIAL DE RISC

ZIBILĂ 3

4

5

6

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE Nr. crt. 0

FACTOR DE RISC 1

NIVEL DE RISC 2

MĂSURI PROPUSE Nominalizarea măsurii 3

40


ORDINEA IERARHICĂ

A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi) ELIMINAREA RISCURILOR RISC OM - Măsurile trebuie să acţioneze direct asupra sursei de factori de risc (prevenire intrinsecă) MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi) IZOLAREA RISCURILOR - Factorii de risc persistă, dar prin măsuri de protecţie colectivă se RISC OM evită sau diminuează acţiunea lor asupra omului MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei) EVITAREA RISCURILOR - Interacţiunea dintre factorii de risc şi om se evită prin măsuri RISC OM organizatorice şi reglementări privind comportamentul MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru) IZOLAREA OMULUI - Limitarea acţiunii factorilor de risc se face prin protecţie RISC OM individuală

41


SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN CLASE DE GRAVITATE

GRAVITATEA CONSECINŢELOR

CONSECINŢE 1

NEGLIJABILE

2

MICI

3

MEDII

4

MARI

5

GRAVE

 

 

FOARTE GRAVE 7 MAXIME CLASE DE PROBABILITATE 6

EVENIMENTE 1 EXTREM DE RARE 2 FOARTE RARE 3 RARE 4

PUŢIN

 

consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament) consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3 - 45 zile care necesită tratament medical consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă între 45 - 180 zile care necesită tratament medical şi prin spitalizare consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de maxim 50 % (invaliditate de gradul III) consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire (invaliditate de gradul II) consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I) deces PROBABILITATEA CONSECINŢELOR

Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de mică P < 10-1/an (peste 10 ani) Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică 10-1 < P < 5-1/an (între 5 şi 10 ani) Probabilitate de producere a consecinţelor mică 5-1 < P < 2-1/an (între 2 şi 5 ani) Probabilitate de producere a consecinţelor medie 2-1 < P < 1-1/an (între 1 şi 2 ani)

FRECVENTE 5 6

FRECVENTE FOARTE

Probabilitate de producere a consecinţelor mare 1-1/an < P < 1-1/lună (între 1 lună şi 12 luni) Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mare P > 1-1/lună (cel puţin 1 pe lună)

FRECVENTE Sursa pentru partea a 2-a scalei(clasele de probabilitate): adaptare după CEI-812/1985

42


GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

1 EXTRE M DE RAR CLASE DE GRAVITATE

CLASE DE PROBABILITATE 3 4 5 PUŢIN FOART FRECVE RAR FRECVE E RAR NT NT 2

6 FOARTE FRECVEN T

P> 10-1/an

P> 10-1/an P< 5-1/an

P> 5-1/an P< 2-1/ an

P > 2-1/ an P < 1-1/an

P > 1-1/an P < 11 /lună

(7,1)

(7,2)

(7,3)

(7,4)

(7,5)

(7,6)

P > 1-1/ lună

CONSECINŢE 7

MAXIM E

DECES INVALIDI TATE GR. I

(6,1)

(6,2)

(6,3)

(6,4)

(6,5)

(6,6)

6

FOART E GRAVE

(5,1)

(5,2)

(5,3)

(5,4)

(5,5)

(5,6)

GRAVE

INVALIDI TATE GR. II

(4,1)

(4,2)

(4,3)

(4,4)

(4,5)

(4,6)

4

MARI

INVALIDI TATE GR. III

3

MEDII

ITM 45 180 ZILE

(3,1)

(3,2)

(3,3)

(3,4)

(3,5)

(3,6)

2

MICI

ITM 3 - 45 (2,1) ZILE

(2,2)

(2,3)

(2,4)

(2,5)

(2,6)

5

1

NEGLIJABILE

(1,1)

(1,2)

(1,3)

(1,4)

(1,5)

(1,6)

43


SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE RISC 1 2 3 4 5 6 7

CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE

MINIM FOARTE MIC MIC MEDIU MARE FOARTE MARE MAXIM n

r

i

Nr =

(1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) (6,6) (7,5) (7,6)

NIVEL DE SECURITATE 7 6 5 4 3 2

MAXIM FOARTE MARE MARE MEDIU MIC FOARTE MIC

1

MINIM

 Ri

i=1 n

r

, în care:

i

i=1

Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă; ri = rangul factorului de risc "i"; Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc "i"; n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.

44


10. Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră: 10.1. Consideraţii generale: (1). Toate sucursalele miniere care execută lucrări miniere subterane vor avea organizate staţii de salvare minieră proprii, dotate cu aparatele şi materialele necesare acestei activităţi. Se admite deservirea unei sucursale care nu are organizată staţie de salvare minieră, de către o staţie de salvare învecinată sau SCSM în baza unui contract. Sistemul de organizare la sucursalele miniere a activităţii de salvare minieră va fi aprobat de conducerea tehnică a CNH – SA, cu avizul unui organism certificat. (2). Activitatea în condiţii deosebite, create ca urmare a unor incidente grave în subteran şi la suprafaţă şi care pun în pericol lucrătorii sau bunurile materiale, unde datorită depăşirii concentraţiilor maxime admise de gaze, vapori şi pulberi toxice sau asfixiante, ce impune folosirea aparatelor izolante pentru protecţia respiraţiei, se asigură prin staţii de salvare minieră. De asemenea în timpul acestor incidente grave, când există pericolul apariţiei de gaze, vapori şi pulberi toxice sau asfixiante la interceptarea unor lucrări miniere vechi, goluri în masiv, la controlul şi cercetarea unor zone cu atmosferă incertă, precum şi în alte situaţii cu risc foarte ridicat stabilite, aprobate de conducătorul sucursalei miniere şi avizate de conducerea tehnică a CNH -SA, până la realizarea unei atmosfere respirabile, lucrările vor fi efectuate de salvatorii din cadrul staţiei de salvare minieră pe bază de permise de lucru. Atunci când concentraţia gazelor din atmosfera zonei avariate se află în limite explozive se interzice intrarea salvatorilor în zonă cu excepţia cazurilor când acolo se presupune că se află persoane care trebuie salvate. (3). Numărul salvatorilor operativi va reprezenta cel puţin 2% din efectivul schimbului cel mai populat, însă nu va fi mai mic de 15 salvatori. Se admite suplimentarea cu 3 – 5 salvatori în cazul în care staţia de salvare deserveşte prin contract două sau mai multe sucursale miniere învecinate, aceştia fiind încadraţi ca salvatori călăuze şi vor face parte de la sucursalele deservite prin contract. (4). Activitatea de salvare se organizează prin staţii de salvare la sucursalele miniere sau SCSM. Categoria staţiilor de salvare se stabileşte în funcţie de extinderea sucursalei, gradul de periculozitate, concentrarea producţiei, natura incidentelor grave posibile etc. sub următoarele forme: - staţii de salvare minieră de categoria I-a încadrate cu un efectiv de peste 25 salvatori operativi; - staţii de salvare minieră de categoria II-a încadrate cu un efectiv de 15 până la 25 salvatori operativi; - staţie centrală de salvare minieră – SCSM. Forma de organizare a staţiilor de salvare se propune de sucursale pe baza unei documentaţii se aprobă de conducerea tehnică a CNH – SA şi se avizează de un organism certificat. Documentaţia va cuprinde obligatoriu planul localului staţiei de salvare ( secţiuni, relevee ). Periodic, la 5 ani, un organism certificat în acest sens prelungeşte avizele privind forma de organizare şi localul staţiilor de salvare prin verificare la faţa locului asupra modului în care sunt respectate proiectele şi documentaţiile avizate anterior. (4). Îndrumarea de specialitate precum şi controlul activităţii de salvare de la sucursalele miniere şi staţiile centrale de salvare se face de către Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă. Cu aprobarea conducerii tehnice a CNH – SA, se poate apela la un organism certificat în acest sens. (5). Personalul care activează în cadrul staţiilor de salvare minieră trebuie instruit şi autorizat în acest scop. Instruirea – autorizarea ca şi reinstruirea – reutorizarea se efectuează de către SCSM Petroşani sau un organism certificat în acest sens. 45


Examinarea, la SCSM Petroşani, în vederea autorizării şi reautorizării personalului de salvare minieră se face de către o comisie formată din: - reprezentant al Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul CNH – SA –preşedinte; - reprezentant al unui organism certificat – membru; - doi reprezentanţi ai SCSM Petroşani – membri. 10.2. Localul staţiilor de salvare minieră: (1). Localul staţiei de salvare minieră de categoria I şi a II-a, va dispune de următoarele spaţii: a. camera aparatelor în care se păstrează aparatele izolante, aparatele de control, aparatele de respiraţie artificială. Aparatele se vor păstra în dulapuri prevăzute cu vitrine de sticlă sau în pupitre speciale. Temperatura încăperii va cuprinsă între +150C şi +220C; b. camera de instruire teoretică a personalului staţiei de salvare; c. camera pentru repararea, întreţinerea, dezinfectarea şi pregătirea aparatelor izolante, unde se va afla şi aparatura sau instalaţia de dezinfectare; d. magazia pentru păstrarea materialelor de salvare şi a pieselor de schimb; e. camera pentru pompele de încărcare a buteliilor cu oxigen. Această cameră va corespunde din punct de vedere constructiv şi al amplasării conform legislaţiei în domeniu aflate în vigoare; f. camera pentru păstrarea buteliilor încărcate cu oxigen comprimat construită potrivit legislaţiei în domeniu aflate în vigoare; g. construcţii de antrenament în lucrări miniere sau la suprafaţă pentru instrucţia salvatorilor. În cadrul staţiei de salvare, aceste construcţii trebuie să se poată crea condiţii de microclimat şi de lucru cât mai apropiate de cele din subteran în caz de avarie, fără a se depăşi însă concentraţiile maxime admise de gaze toxice. (Anexa 3) Dimensiunile construcţiilor trebuie să fie suficient de mari pentru ca în interiorul acestora să poată acţiona o grupă de 10 salvatori, care trebuie să execute diverse operaţii de lucru; h. Lămpărie, vestiar – baie, WC-uri, în situaţiile în care aceste utilităţi nu sunt asigurate la sucursalele miniere în mod corespunzător şi pentru activitatea de salvare. (2). Local staţiei de salvare minieră să fie situat într-un loc uşor, accesibil atât pentru personalul staţiei cât şi pentru autovehicule, să aibă legătură telefonică cu sucursala, să posede sistem de alarmă rapidă a salvatorilor ( sirenă, telefon, sonerii, radio, pager, telemobil etc. ). În localul staţiei de salvare minieră se interzice accesul persoanelor străine de aceasta sau desfăşurarea unor activităţi ce nu sunt în legătură cu staţia de salvare minieră. (3). Proiectele pentru construcţia sau documentaţiile pentru reamenajarea localului staţiilor de salvare minieră, vor fi aprobate de conducerea tehnică a CNH - SA şi avizate de un organism certificat. 10.3. Dotarea staţiilor de salvare minieră: (1). Dotarea minimă a staţiilor de salvare minieră, va consta din: - un aparat izolant în perfectă stare de funcţionare pentru fiecare salvator şi câte un aparat izolant de rezervă pentru fiecare cinci aparate izolante. Accesorii (muştiuc, mască, trusă de chei, căpăstru) pentru fiecare aparat; 2 -3 măşti cu membrană vorbitoare pentru fiecare echipă de salvare; - câte o mască de autosalvare izolantă la fiecare cinci aparate izolante de salvare (pentru evacuare accidentaţi); - un aparat universal pentru controlul dozajului şi etanşeităţii la fiecare zece aparate izolante, dar minimum două; - un aparat pentru verificarea măştilor de etanşare;

46


- un pulmotor pentru respiraţia artificială la fiecare zece aparate izolante, dar minimum două; - un inhalator la fiecare zece aparate izolante; - două pompe în stare de funcţionare pentru transvazarea oxigenului; - pentru fiecare aparat, o butelie de oxigen de 2 litri, ca rezervă, încărcată; - cel puţin trei butelii de oxigen de 40 litri încărcate; - un stoc anual minimum de 100 cartuşe filtrante. La SCSM Petroşani se va păstra un stoc de minim 500 cartuşe filtrante; - un dulap sau instalaţii adecvate pentru dezinfectarea aparatelor izolante; - lămpi electrice portabile în număr egal cu numărul aparatelor izolante, care se păstrează ca şi metanometrele, la lămpărie; - o geantă trusă sanitară pentru fiecare echipă; - o centură de siguranţă cu frânghie prevăzută cu cârlige şi carabină, pentru fiecare cinci aparate izolante; - detectoare de metan, detectoare de alte gaze sau fiole colorimetrice + pompă de aspiraţie, termometre, lădiţe cu fiole pentru prelevări de probe de aer; - echipament individual de protecţie; - pături de lână (cca 15 – 20 bucăţi) pentru a servi la transportul accidentaţilor şi izolarea rapidă a zonelor avariate; - o brancardă (targă) la fiecare zece aparate izolante. Brancardele vor fi prevăzute fiecare cu câte două curele de prindere care se trec peste umerii salvatorilor, în scopul uşurării transportării accidentaţilor. Dotarea staţiilor de salvare cu materiale va consta din: - furtunuri de cauciuc şi furtunuri din pânză ( 100 – 200 ml ); - ajutaje de diferite dimensiuni necesare eventualelor intervenţii la incendii, focuri de mină etc.; - amestecător de tip C ( pompieri ) şi/sau generator de spumă chimică; - capetele terminale pentru conducte de aer comprimat sau apă, de diverse dimensiuni prevăzute cu ramificaţii şi robinet; - tuburi cotite ( gât de lebădă ) şi tuburi pentru controlul atmosferei din spatele digurilor de izolare; - 100 – 200 bucăţi saci de pânză pentru digurile de protecţie; - ciocane de abataj, securi, fierăstraie, târnăcoape, scule de zidărie, găleţi, în număr suficient pentru exerciţii şi intervenţii la diverse genuri de avarii; - 10 – 20 kg cuie de diferite mărimi; - corzi ( frânghii ) de legătură între salvatori în număr suficient; - telefoane de campanie şi role cu conductori de legătură; - scări din cablu de oţel sau funie; - perne de etanşare de diferite secţiuni pentru închiderea rapidă a zonelor incendiate; - trolii cu acţionare manuală; - cricuri universale; - sondeze uşoare; - materiale pentru dezinfectare: spirt, formol, amoniac, acid boric, hipermanganat de potasiu; - materiale pentru întreţinerea pompelor de oxigen: glicerină, apă distilată, silicagel; De dotarea cu materiale răspunde şeful staţiei de salvare minieră şi inginerul şef securitate şi sănătate în muncă. 10.4. Personalul staţiilor de salvare minieră: (1). Staţiile de salvare vor fi încadrate cu: - personal operativ şi de conducere;

47


- personal de control, supraveghere şi coordonare (ingineri) din cadrul sucursalei miniere şi din cadrul CNH –SA; - cadre medicale; - personal auxiliar – mecanici staţie de salvare autorizaţi. (2). Salvatorii operativi se recrutează în mod voluntar din rândurile personalului din sucursala minieră, de diferite profesii şi nivel de pregătire (mineri, sondori, lăcătuşi înnămolire, dulgheri, electricieni, lăcătuşi, artificieri, maiştri, subingineri, ingineri) prin încheierea unei adeziuni angajament ( anexa 1 ) cu aprobarea conducerii tehnice a CNH SA. Pentru sucursalele miniere unde în caz de incidente grave este necesară activitatea sub protecţia aparatului izolant a unor mecanici de maşini de extracţie, mecanici de pompe, mecanici de locomotive, etc., efectivele staţiei de salvare vor fi complectate şi cu alte profesii. La SCSM Petroşani vor fi încadraţi numai salvatori profesionişti. Condiţiile pentru încadrarea personalului la staţiile de salvare sunt următoarele: a.- Condiţii generale: - vârsta între 22 – 45 ani (pentru personalul operativ); - să fi lucrat efectiv cel puţin 3 ani în subteran într-o muncă calificată ca: miner, artificier, electrician, lăcătuş, sondor, mecanic maşină de extracţie, maistru,subinginer, inginer; - să posede autorizaţie de salvator minier eliberată de SCSM Petroşani sau organismul certificat care a efectuat instruirea (conform modelului din Anexa 4 ) b.- Condiţii de sănătate şi aptitudini: - să fie declarat apt din punct de vedere medical şi psihologic. În acest scop la recrutarea la sucursale salvatorii vor fi supuşi unui examen medical. Examenul medical va fi repetat la admiterea în cursurile de instruire sau reinstruire. (3). Formaţiile personalului operativ din cadrul activităţii de salvare minieră, sunt: - echipa de salvare va fi compusă din 3 – 5 salvatori operativi, numărul lor urmând a fi stabilit de şeful staţiei de salvare, în funcţie de natura şi amploarea acţiunii de salvare. Unul din membrii echipei va îndeplini funcţia de şef de echipă. - grupa de salvare va fi compusă din cel puţin două echipe de salvatori operativi; (4). Personalul operativ şi de conducere a activităţii de salvare: a. - salvatorul minier operativ ; b. - şeful de echipă este persoana care conduce activitatea unei echipe operative de salvare minieră. Numirea şefului de echipă se face de către şeful staţiei de salvare prin dispoziţie scrisă aprobată de conducerea sucursalei miniere şi vizată de conducerea tehnică a CNH - SA, dintre salvatorii operativi care au o vechime de cel puţin 3 ani în activitatea de salvare minieră. El răspunde de îndeplinirea corectă a sarcinilor primite de la şeful de grupă sau de la şeful staţiei de salvare minieră. c. - şeful de grupă este persoana care conduce una din echipele de salvare ca şef de echipă şi coordonează activitatea celorlalte echipe de schimb răspunzând de îndeplinirea corectă a sarcinilor primite de la şeful staţiei de salvare. Retribuţia este ca a şefului de echipă. Şeful de grupă trebuie să aibă calificarea de maistru, subinginer, inginer minier sau electromecanic. Numirea şefului de grupă se face de către şeful staţiei de salvare prin dispoziţia scrisă aprobată de conducătorul sucursalei miniere şi vizată de conducerea tehnică a CNH SA. d. – şeful staţiei de salvare minieră este persoana care conduce activitatea acesteia. El trebuie să aibă calificarea de inginer minier. Adjuncţii şefului staţiei de salvare sunt persoanele care ajută în activitate pe şeful acesteia şi preiau în lipsa sa atribuţiile de şef de staţie.

48


Atât şeful de staţie cât şi adjuncţii săi sunt numiţi prin dispoziţii scrise de către conducătorul sucursalei miniere şi vizată de conducerea tehnică a CNH –SA având o vechime în salvare de cel puţin 3 ani. Adjuncţii şefului de salvare pot fi numiţi şi din rândul şefilor de grupă de salvare. Numărul adjuncţiilor şefului staţiei de salvare se va stabili de către conducătorul sucursalei miniere în funcţie de categoria staţiei, astfel: - pentru staţii de categoria I vor fi 2 adjuncţi; - pentru staţii de categoria II, 1 adjunct; Salvatorul minier, şeful de echipă, şeful de grupă, şeful staţiei de salvare minieră şi adjunctul său precum şi personalul de control, supraveghere şi coordonare trebuie să execute efectiv instructajul periodic pentru menţinerea condiţiilor fizice. Evidenţa instructajului şi a îndeplinirii acestuia vor fi trecute la zi în registrul staţiei de salvare al sucursalei miniere completându-se totodată şi autorizaţia de salvator minier ce se păstrează la staţia unde activează salvatorul. Din cadrul salvatorilor se vor recruta minimum 2 persoane de la fiecare staţie de salvare de la sucursalele miniere care vor fi instruiţi cu privire la modul de acordare a primului ajutor. Personalul de conducere al sucursalelor miniere (director, inginer şef producţie, inginer şef electromecanic, inginer şef securitate şi sănătate în muncă) poate face parte din efectivul staţiei de salvare minieră numai ca personal de control, supraveghere şi coordonare cu excepţia inginerului şef securitate şi sănătate în muncă care poate fi şi personal operativ şi de conducere. La această categorie se încadrează şi personalul cu atribuţii de control la sucursalele respective din cadrul CNH -SA. Personalul de control, supraveghere şi coordonare poate fi autorizat numai dacă posedă autorizaţie de salvator operativ şi deţine o funcţie menţionată anterior. Dacă personalul de control, supraveghere şi coordonare este numit în alte funcţii în cadrul sucursalei acesta va reveni ca salvator operativ. Efectivele staţiilor de salvare vor fi astfel dimensionate încât să acopere întreaga gamă de calificări necesare pentru a asigura operativitatea intervenţiilor.Numărul personalului de conducere va fi obligatoriu corelat cu numărul salvatorilor operativi, respectiv al echipelor de salvare. Efectivele staţiilor de salvare vor fi aprobate de conducerea CNH-SA. (5). Controlul activităţii de salvare se efectuează de către conducătorul sucursalei miniere pe lângă care funcţionează staţia de salvare, personalul avizat din cadrul CNH -SA. În timpul intervenţiilor, controlul se asigură de personalul de control, supraveghere şi coordonare a activităţii de salvare minieră. Numirea persoanelor sus – menţionate se face de către: - conducerea tehnică a CNH –SA – Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă; Având în vedere condiţiile deosebite în care se desfăşoară intervenţiile formaţiilor de salvare, nu se acordă derogare la depăşirea vârstei de 45 de ani pentru salvatorii operativi şi 50 de ani pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare. Pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare, pe baza avizului medical dat trimestrial, cu aprobarea conducerii tehnice a CNH –SA – Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă, se poate acorda derogare pentru depăşirea vârstei, până la 55 ani. Instruirea personalului de control, coordonare şi supraveghere se efectuează de un organism certificat pe o durată de 10 zile lucrătoare, din care: - pregătire teoretică generală – 2 zile; - pregătire teoretică de specialitate – 4 zile; - pregătire practică – 4 zile. Pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare care deţine autorizaţie de salvator operativ nu este necesară instruirea ca personal de control, supraveghere şi coordonare urmând a face numai reinstruirea pentru personal de control, supraveghere şi coordonare. Reinstruirea se va face din 3 în 3 ani timp de 6 zile lucrătoare după cum urmează: 49


- pregătirea teoretică generală – 1 zi; - pregătire teoretică de specialitate – 2 zile; - pregătire practică – 3 zile. Instruirea şi reinstruirea personalului de control, supraveghere şi coordonare se încheie cu un examen teoretic şi practic susţinut în faţa unei comisii. Etapa a II-a de instruire a personalului de control, supraveghere şi coordonare cuprinde exerciţii pentru menţinerea condiţiei fizice. Instruirea se va efectua la staţia de salvare minieră unde este luat în evidenţă şi se fixează la maximum 4 ore pe săptămână, cu participarea împreună cu salvatorii operativi, la cel puţin un exerciţiu (pe lună) de 2 ore în camere de fum. Instruire în cadrul staţiei de salvare minieră a personalului de control, supraveghere şi coordonare din afara sucursalei se face cu aprobarea conducerii tehnice a CNH -SA. Acest personal, în timpul acţiunii de salvare, are următoarele sarcini: - efectuarea de observaţii, măsurători, schiţe, prelevări de probe materiale şi/sau de gaze, necesare stabilirii cauzelor care au condus la producerea evenimentului; - supravegherea şi coordonarea modului de desfăşurare a activităţii din zona evenimentului; - acordarea de asistenţă tehnică la executarea lucrărilor de salvare. (6). Personalul operativ şi de conducere trebuie să participe la cursurile şi exerciţiile de instruire, pregătire şi antrenare precum şi la cele de verificare. Perioada de instruire şi pregătire teoretică şi practică a salvatorilor cuprinde două etape şi anume: Etapa I de iniţiere şi instruire. Perioada de iniţiere şi instruire are durata de 24 zile lucrătoare şi cuprinde două faze: - o fază de iniţiere de 8 zile în care cursantul este urmărit de instructori şi personalul medical privind comportarea la exerciţii practice. La sfârşitul acestei faze comisia stabilită pentru autorizare, în urma unui examen teoretic şi practic, hotărăşte dacă cursantul poate continua sau nu instruirea; - o fază de instruire de 16 zile lucrătoare în care cursantul îşi desăvârşeşte cunoştinţele practice şi teoretice. Etapa I de instruire se desfăşoară după următorul program: - pregătire teoretică generală – 5 zile; - pregătire teoretică de specialitate – 11 zile; - pregătire practică – 8 zile. La expirarea acestei faze cursantul este supus unui examen teoretic şi practic. În urma rezultatului favorabil al examinării se eliberează salvatorului autorizaţia de salvator în baza căreia sucursala minieră îl încadrează în efectivul staţiei de salvare. Periodic, o dată la 3 ani, toţi salvatorii operativi vor efectua o reinstruire de 12 zile lucrătoare conform următorului program: - pregătire teoretică generală – 2 zile; - pregătire teoretică de specialitate – 6 zile; - pregătire practică – 4 zile. La terminarea reinstruirii, salvatorii vor fi supuşi unui examen în urma căruia se va prelungi valabilitatea autorizaţiei de salvator în vederea menţinerii în efectivele staţiei de salvare. Reinstruirea personalului ingineresc va fi de 6 zile lucrătoare conform programului de reinstruire a personalului de control, supraveghere şi coordonare a activităţii de salvare. După această perioadă de reinstruire, salvatorii vor fi supuşi unui examen practic şi teoretic. Personalul de salvare la care s-a depăşit termenul de valabilitate al autorizaţiei de salvator cu mai mult de 6 luni şi n-a efectuat reinstruirea, se scoate din efectivele staţiei de salvare. Etapa II-a de reîmprospătare a cunoştinţelor teoretice şi exerciţii pentru menţinerea condiţiei fizice, se execută la staţiile de salvare de pe lângă sucursala minieră în 4 -5 ore săptămânal (maximum 20 ore pe lună) după următorul program: - pregătire teoretică generală - 4 ore; 50


- pregătire teoretică de specialitate - 4 - 8 ore; - pregătire practică cu aparatul izolant în funcţiune - 8 ore (din care cel puţin 2 ore în camera de fum). Dotarea şi metodologia de lucru la efectuarea exerciţiilor de către salvatori în camerele de antrenament este redată în Anexa 3. Temele pentru programul de instruire lunară se vor stabili de către şeful staţiei de salvare după tematica orientativă din Anexa 2. Programul de instruire în etapa a II -a se aprobă de conducătorul sucursalei miniere şi se înaintează direcţiei Securitate şi sănătate în Muncă din cadrul CNH – SA la început de trimestru. Exerciţiile de instruire teoretică şi practică din etapa II-a se vor efectua în afara programului de la funcţia de bază. Pe durata intervenţiilor, personalul care participă la acestea, nu va efectua în săptămâna respectivă instructajul în etapa II-a pe perioada intervenţiei. Pe perioada instruirii sau reinstruirii personalul staţiilor de salvare minieră se consideră în delegaţie. La personalul de control, supraveghere şi coordonare de care a depăşit vârsta de 45 ani verificarea stării de sănătate se va face semestrial. Personalul de control, supraveghere şi coordonare poate inspecta lucrările din zona afectată numai însoţit de o echipă operativă de salvatori minieri. Se interzice participarea la acţiunile de salvare a personalului la care s- a depăşit termenul de valabilitate al autorizaţiei de salvator minier, a personalului aflat în zi de recuperare, concediu de odihnă sau concediu medical precum şi a celor la care este depăşită perioada de valabilitate a certificatului medical. În cazuri de forţă majoră se admite participarea la intervenţie a personalului aflat în concediu de odihnă sau zi de recuperare cu rechemare scrisă. În zonele cu temperatură ambiantă ce depăşeşte 40 0C, lucrările de intervenţie vor fi executate în perioade de timp limitat, de salvatori minieri selecţionaţi şi atestaţi pentru asemenea operaţii, pentru prevenirea accidentelor datorită unui eventual şoc caloric. (7). Salvatorul care a absentat motivat de trei ori consecutiv de la orele de instructaj din cadrul staţiilor de salvare ( etapa II-a ) nu va fi admis la intervenţii de salvare până când nu-şi redobândeşte cunoştinţele practice şi condiţia fizică, lucru ce se va consemna de şeful staţiei de salvare în Registrul nr. 1. (8). Indisciplina în activitatea de salvare, instruire ( etapa I-a, II-a ) şi reinstruire sau lipsa nemotivată de la 3 şedinţe consecutive precum şi neparticiparea la etapa a II – a de instruire cel puţin 30 de zile de la ultima instruire atrage după sine excluderea din activitatea de salvare. De asemenea se vor exclude din activitatea de salvare minieră persoanele care: - refuză nejustificat să participe la şedinţele de salvare; - se prezintă la antrenamente şi acţiuni de salvare sub influenţa alcoolului; - nu respectă regulamentele, permisul de lucru, dispoziţiile şefilor ierarhici în activitatea de salvare sau periclitează acţiunea de salvare. (9). Şeful staţiei de salvare ( sau adjunctul acestuia ) de la sucursala minieră unde s-a întâmplat evenimentul, împreună cu un cadru medical specializat vor permite intrarea în zonă a salvatorilor în condiţiile respectării prezentului regulament numai după ce au verificat gradul de oboseală şi moralul salvatorilor, precum şi dacă aceştia nu au consumat băuturi alcoolice. În cazul când nu este la dispoziţie cadru medical, intrarea în zonă a salvatorilor va fi permisă de şeful staţiei de salvare ( sau adjunctul său ) asistat de şeful de grupă ( echipă ). Înainte de începerea unei acţiuni de salvare, salvatorii sunt obligaţi să-şi verifice aparatul izolant asistaţi de şeful de echipă ( grupă ), semnând apoi în Registrele ( 3.a. sau 3.b.) pentru verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune. Se procedează în acelaşi mod şi pentru intrarea la exerciţii cu aparatul, semnându-se în Registrul 3.a. (10). În zona afectată, lucrările de salvare se efectuează în baza permisului de lucru întocmit de şeful staţiei de salvare minieră sau adjunctul său, conform planului de acţiune stabilit de conducătorul sucursalei miniere. 51


Planul de acţiune al echipelor de salvare în zonă va cuprinde: - delimitarea zonei afectate şi a zonelor periclitate; - căile de acces şi evacuare ale salvatorilor; - puncte de pază; - modul de evacuare a personalului din zonă şi din zonele periclitate; - locul bazei subterane a formaţiilor de salvare; - lucrările ce urmează să se execute în zonă pentru limitarea efectelor evenimentului şi lichidarea lui; - măsuri de siguranţă ce trebuie luate în timpul lucrului în zonă. Singura persoană care poate da dispoziţii direct salvatorilor în subteran este şeful ierarhic pe linie de salvare. La terminarea schimbului de intervenţie, se întocmeşte un raport detaliat care va cuprinde: - numărul salvatorilor cu care s-a lucrat; - lucrările efectuate şi durata de execuţie; - greutăţi întâmpinate şi concentraţiile de gaze din zonă; - comportarea salvatorilor; - dacă s-a lucrat sau nu cu aparatul izolant în funcţiune; - observaţii, defecţiuni, propuneri, etc. Planul de acţiune şi raportul privind modul de desfăşurare a intervenţiei se vor consemna în Registrul nr. 4. Raportul de activitate va fi semnat de seful de echipă ( grupă ), contrasemnat de şeful staţiei de salvare minieră şi vizat de conducătorul sucursalei miniere. (11). Pe timpul exerciţiilor de alarmare şi intervenţii, salvatorii sunt obligaţi a se pune la dispoziţia şefului staţiei de salvare până la încetarea alarmei sau intervenţiei dispusă de persoana care a ordonat alarma. Alarmarea salvatorilor se face o dată pe trimestru, alarma va fi dată de către reprezentanţii Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă. Temele pentru alarmă vor avea ca obiect numai activitatea din subteran şi vor fi retribuite ca şi operaţiile de salvare cu aparatul izolant. Orele efectuate pentru exerciţiul de alarmare se includ în orele de instruire etapa a II-a aferente lunii respective nedepăşind numărul programat. Se pot depăşi orele de instruire numai cu orele efectuate în cadrul acţiunilor de salvare minieră. (12). În afară de personalul autorizat pe linie de salvare minieră nu se admite intrarea cu aparatele izolante în aer viciat a altor persoane, indiferent de funcţie. (13). Trimestrial staţiile de salvare vor întocmi rapoarte de activitate care vor fi înaintate Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă. 10.5. Documentele staţiilor de salvare minieră: (1). În cadrul staţiilor de salvare minieră se vor ţine la zi următoarele documente: - Registrul nr.1 care va cuprinde: - tabel cu personalul staţiei (tabelul nr.1); - evidenţa instruirii etapa a II-a (tabelul nr.2); - Registrul nr.2 care va cuprinde: - inventarul aparaturii şi a materialelor din dotarea staţiei de salvare (tabelul nr.3); - verificarea periodică lunară a aparatelor izolante (tabelul nr.4); - observaţiile organelor de control (tabelul nr.5); - Registrul nr.3 care va cuprinde: - Registrul nr.3a verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune şi se păstrează la staţia de salvare (tabelul nr.6); - Registrul nr.3b verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune şi se ţine la baza subterană pe toată durata acţiunii de salvare (tabelul nr.7); - Registrul nr.4 care cuprinde: 52


- intervenţiile efectuate (tabelul nr.8); - dosar personal care va cuprinde: fişele medicale, adeziunea angajament, autorizaţia de salvator. La staţiile de salvare minieră vor fi afişate vizibil în camera de instruire următoarele: - planul operativ de prevenire a avariilor; instruirea echipelor de salvare asupra modului de intervenţie în cazul diferitelor avarii, se face de către şeful staţiei de salvare anual, trimestrial şi ori de câte ori intervin modificări în planul operativ de prevenire a avariilor; - programul de instruire lunară ( etapa a II-a ); - instrucţiunile referitoare la manipularea aparatelor, instalaţiilor şi a tuturor obiectelor care compun echipele de salvare, indicarea locurilor de muncă, schimbul şi domiciliul acestora. 10.6. Verificarea şi repararea aparaturii de salvare minieră: (1). Pentru menţinerea în perfectă stare de funcţionare a aparaturii din dotarea staţiilor de salvare se vor efectua verificări şi reparaţii curente la staţiile de salvare şi verificări periodice şi reparaţii. Pentru tipurile de aparate provenite de la firme a căror activitate a încetat personalul va fi instruit şi autorizat de către un organism certificat, în baza unei proceduri elaborate în acest scop. Repararea subansamblelor sigilate se face numai de personal autorizat de firma producătoare a tipului respectiv de aparat. (2). Aparatura de salvare se verifică şi se autorizează de către un organism certificat periodic o dată la 2 ani sau ori de câte ori este nevoie. Buteliile de oxigen se supun controlului metrologic la un organism certificat în acest sens, la expirarea valabilităţii poansonate pe acestea. (3). Lucrările de verificare, reparaţii şi întreţinere care se pot executa la staţiile de salvare de la sucursale: A.- La tuburile de oxigen de 2 litri: - înlocuirea rozetei de la ventil; - înlocuirea piuliţei de strângere a rozetei; - înlocuirea arcului de strângere al garniturii de alunecare. B.- La aparatele de verificare a etanşeităţii şi dozajului: - verificarea şi înlocuirea furtunului de racord; - verificarea şi înlocuirea racordurilor metalice din exterior: - verificarea curentă a etanşeităţii aparatului. C.- La pompele pentru umplerea buteliilor de oxigen: - înlocuirea garniturilor d etanşare; - înlocuirea tijelor de pompare; - reparaţii electromecanice la dispozitivul de acţionare al pompei. D.- La aparatele izolante cu circuit închis: a. verificarea etanşeităţii aparatului în ansamblu; b. la cutia supapelor: - înlocuirea supapelor; - înlocuirea racordurilor metalice şi de cauciuc; - înlocuirea şi curăţirea sirenei de alarmă; - înlocuirea membranei de cauciuc de la sirena de alarmă; - verificarea etanşeităţii cutiei de ventile. c. la reductorul de presiune: - înlocuirea piuliţei la tubul de oxigen; - înlocuirea racordului dintre piuliţă şi reductor;

53


- înlocuirea sau vulcanizarea învelişului de protecţie din cauciuc al conductei finimetrice; - schimbarea finimetrului de presiune; - înlocuirea completă a reductorului de presiune cu unul nou sau verificat ( dacă are sigiliu ). d. la sacul de respiraţie: - înlocuirea completă a racordului spre cartuşul alcalic sau numai schimbarea şurubului racordului; - verificarea etanşeităţii sacului; - dezinfectarea sacului. e. la furtunurile de respiraţie: - înlocuirea cutiei de salivă; - înlocuirea racordurilor; - dezinfectarea furtunurilor. Toate garniturile de la aparatele izolante cu excepţia celor aflate în partea sigilată a reductorului de presiune, pot fi înlocuite la staţiile de salvare minieră de la unităţi. f. la pulmotoare – inhalatoare: - înlocuirea furtunurilor de respiraţie; - înlocuirea garniturilor la furtunurile de respiraţie; - înlocuirea manometrelor de înaltă presiune; - reparaţii la anexe ( semimăşti ). g. la măşti: - verificarea etanşeităţii măştilor; - repararea curelelor de fixare. (4). Întreţinerea, verificarea şi repararea aparaturii de salvare de la staţiile de salvare de la sucursale se va face numai de către mecanici instruiţi şi autorizaţi de un organism certificat. a.- Perioada de instruire a mecanicilor staţiilor de salvare este de 12 zile lucrătoare şi se desfăşoară după următorul program: - pregătire teoretică de specialitate – 6 zile; - pregătire practică de specialitate – 6 zile; b.- Reinstruirea periodică a mecanicilor de la staţiile de salvare ale unităţilor se va face la un organism certificat pentru tipurile de aparate de salvare din dotare o dată la 3 ani timp de 12 zile lucrătoare, conform programului de instruire, prelungindu-se valabilitatea autorizaţiei în urma unui examen teoretic şi practic. c.- La staţiile de salvare minieră de categoria I trebuie să se asigure într-un schimb un mecanic permanent; la staţia de categoria II mecanicul va lucra la staţie în funcţie de necesităţi. (5). Plata salvatorilor (pentru activitatea de instruire şi intervenţie ) se face conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, care va avea un capitol destinat scopului respectiv. 10.7. Modul de intervenţie a echipelor de salvare: 10.7.1. Cerinţe generale: (1). Salvatorul minier operativ, şeful de echipă, şeful de grupă, personalul de control, supraveghere şi coordonare, şeful de staţie şi adjuncţii săi pot lua parte la acţiunile operative de salvare numai în cazul în care îndeplinesc următoarele condiţii: a.- să aibă antrenamentul practic efectuat la zi. Salvatorii care au absentat motivat de la ultimele 3 exerciţii practice nu vor putea lua parte la acţiuni de salvare până când nu-şi recapătă prin antrenamente la zi condiţia fizică necesară folosirii aparatului izolant;

54


b.- să aibă certificatul de examinare medicală eliberat de cel mult un an la salvatorii până la vârsta de 45 ani, iar personalul de control şi supraveghere cu vârsta peste 45 ani, semestrial; c.- să aibă autorizaţia de salvator minier valabilă şi vizată la zi. (2). Intrarea salvatorilor minieri în acţiune începe din momentul prezentării la staţia de salvare ca urmare a alarmării acestora, printr-una din metodele de alarmare stabilite pentru staţia de salvare minieră respectivă. (3). Imediat ce au fost alarmaţi, salvatorii vor pleca la staţia de salvare fie direct, fie la unul din punctele de întâlnire anterior fixate. (4). Salvatorii sunt obligaţi să se prezinte la staţia de salvare imediat după alarmare, din acest moment fiind la dispoziţia şefului de staţie de salvare minieră. Salvatorii care se simt bolnavi, sunt stăpâniţi de un sentiment de teamă, au consumat băuturi alcoolice, etc. vor aduce acest lucru la cunoştinţa şefului de staţie care-i poate programa pe alte schimburi. (5). Salvatorii care au primit ordin de intrare în acţiune vor trece de urgenţă la îmbrăcarea echipamentului de protecţie, funcţie de natura avariei şi îşi pregătesc aparatul izolant. Vor face apoi personal verificarea aparatului izolant la dozaj şi etanşeitate. Rezultatele verificării aparatului izolant se scriu în Registrul nr. 3a în care salvatorii semnează pentru exactitatea celor menţionate evitându-se astfel intrarea în acţiune cu aparate izolante cu funcţionare defectuoasă. Fiecare salvator va lua ca rezervă câte un cartuş filtrant sigilat şi o butelie de oxigen încărcată la presiunea de 150 – 200 atm., ambele introduse într-o geantă specială. Salvatorul cu responsabilităţi sanitare va lua o trusă de prim ajutor, un altul va lua aparatul universal de control şi Registrul nr. 3b. Salvatorii îşi iau lămpi electrice portative, apoi cu aparatul izolant în spate se grupează pe echipe pentru a primi dispoziţii de la şeful staţiei referitoare la locul şi natura avariei, sarcinile care trebuie îndeplinite în zonă, traseul de parcurs, etc. Înainte de a pleca din staţia de salvare minieră salvatorii vor fi supuşi unui control asupra echipării complete şi corecte care se face de către şeful de echipă, după care organizat, în pas normal se pleacă spre locul evenimentului. Obligaţiile şi atribuţiile personalului staţiei de salvare sunt redate mai jos: (6). Şeful de echipă: a.- cel care va intra în zonă îşi îmbracă echipamentul de protecţie corespunzător, montează şi verifică personal aparatul izolant la dozaj şi etanşeitate şi în acelaşi timp îi supraveghează la verificare pe salvatorii din subordine, trecând rezultatele verificării în Registrul nr.3a în care semnează şi totodată contrasemnează la salvatorii pe care i-a asistat; b.- când toţi salvatorii sunt gata echipaţi, şeful de echipă face un scurt control asupra echipării corecte a salvatorilor din subordine. Controlează dacă toţi salvatorii sunt dotaţi corespunzător, în funcţie de natura evenimentului, dacă aparatele izolante sunt aşezate corespunzător pe spate; c.- deschide capacul fiecărui aparat izolant la salvatorii din subordinea sa, controlând dacă: pârghia de acţionare a automatului pulmonar este racordată la sacul de respiraţie, ( în cazul aparatelor tip MEDI 494 B/400 ) conducta de alimentare este montată la reductorul de presiune ( în cazul aparatelor tip MEDI 17108 ), cartuşul filtrant este montat corect, supapa de preaplin nu este blocată şi dacă în aparat nu se găsesc obiecte străine ca de exemplu: truse de chei, pachete cu mâncare, etc., după care închide capacul; d.- verifică presiunea oxigenului la aparatul său universal şi la salvatorii din subordine, presiune care trebuie să fie de 150 sau 200 atm. ( funcţie de tipul aparatului ) şi dacă pârghia de blocare a conductei finimetrice este sigilată la poziţia deschis; e.- verifică starea măştilor de etanşare sau a muştiucului, a clemei nazale precum şi dacă salvatorii sunt echipaţi cu căpăstru pentru prinderea muştiucului pe figură şi cu ochelari contra fumului;

55


f.- şeful de echipă va avea asupra sa o schiţă simplă cu zona afectată de eveniment şi cu lucrările miniere prin care trebuie să se circule, un carneţel şi un creion pentru a-şi însemna toate observaţiile care cad în sarcina sa. Va fi dotat cu o mască de etanşare cu membrană vorbitoare. Va avea, de asemenea, o cretă cu care va marca prin semne indicatoare traseul parcurs precum şi numerotarea locurilor de muncă ( acolo unde există ) în scopul unei bune orientări. (7). Şeful de grupă: a.- la sosirea în staţia de salvare minieră se prezintă la şeful staţiei pentru a se informa asupra avariei produse precum şi pentru a lua la cunoştinţă despre dispoziţiile de lucru în acţiunea de salvare; b.- dispune salvatorilor ce echipament de protecţie să îmbrace, ce aparatură să ia în subteran, după care se echipează, apoi îşi montează şi verifică aparatul izolant la dozaj şi etanşeitate trecând în Registrul nr.3a rezultatele verificării şi semnând, iar un alt şef de grupă contrasemnează. În acelaşi timp îi asistă pe şefii echipă care îşi verifică aparatele izolante şi contrasemnează pentru ei; va fi dotat cu mască de etanşare cu membrană vorbitoare; c.- Ia cu el unele aparate de control ca interferometru sau metanometru, detector de gaze şi dacă este cazul şi un anemometru; d.- de asemenea va avea asupra sa un carneţel şi un creion pentru diverse însemnări şi schiţe în legătură cu situaţia existentă în zonă. Trebuie să mai aibă asupra sa ruletă, un ceas şi cretă; e.- în baza ordinului primit de la şeful staţiei de salvare, şeful de grupă dispune plecarea echipelor de salvare la locul unde s-a produs evenimentul. (8). Mecanicul staţiei de salvare minieră: a.- se îngrijeşte ca aparatura de salvare cu care se pleacă la intervenţie să fie în perfectă stare de funcţionare; b.- eliberează aparate, materiale, scule, utilaje, etc, din magazia staţiei de salvare minieră; c.- ia măsuri corespunzătoare pentru asigurarea unei cantităţi suficiente de oxigen îmbuteliat; d.- execută controlul, dezinfectarea şi eventualele reparaţii la întreaga aparatură de salvare asigurând funcţionarea perfectă a acesteia. (9). Adjunctul şefului staţiei de salvare minieră: - sunt la dispoziţia şefului de staţie, iar în cazul avariilor de lungă durată, preiau pe câte un schimb atribuţiile şefului de staţie. (10). Şeful staţiei de salvare minieră: - stă la dispoziţia comandamentului pentru lichidarea evenimentului şi răspunde de executarea lucrărilor de salvare conform permisului de lucru fixat, stabileşte împreună cu responsabilii cu lichidarea evenimentului, mijloacele de menţinere a legăturii cu personalul de intervenţie, ca şi modul de acţiune al salvatorilor, solicitând la nevoie ajutorul serviciului medico - sanitar, sau salvatori de la alte sucursale miniere. În afara acestor atribuţii, şeful staţiei de salvare minieră mai are următoarele sarcini: a.- se îngrijeşte de formarea echipelor de salvare şi de repartizarea lor pe schimburi, în conformitate cu necesarul optim de forţe, pentru o intervenţie eficace, în funcţie de zona evenimentului; b.- organizează transportul dispozitivelor şi materialelor necesare la baza subterană a salvatorilor; c.- organizează reţeaua de telecomunicaţii între baza subterană şi staţia de salvare, respectiv comandamentul pentru lichidarea evenimentului;

56


d.- primeşte, prin intermediul şefului bazei subterane, raportul şefilor de grupă sau de echipă sosiţi din zonă, informând comandamentul pentru lichidarea evenimentului despre situaţia din subteran; e.- urmăreşte asigurarea bazei materiale de salvare şi de lucru a formaţiilor de salvatori; f.- informează comandamentul pentru lichidarea avariei despre concentraţiile de gaze din zonă; g.- în limita timpului disponibil şi obligatoriu în cazurile mai dificile, controlează personal în ce stadiu se află lucrările din zonă; h.- admite, pe baza permiselor eliberate de conducătorul sucursalei, intrarea în mină cu aparate izolante doar a acelor persoane, din afara staţiei de salvare minieră de la sucursala sa, care posedă autorizaţia de salvator minier, au instructajul periodic şi vizita medicală la zi şi au sarcini concrete în lichidarea avariei, controlul şi expertiza zonei avariate; i.- fixează locurile pentru bazele subterane ale salvatorilor în funcţie de raportul primit de la echipele de cercetare a zonei avariate; j.- dacă se impune o asistenţă tehnică superioară la conducerea lucrărilor în zona avariată, numeşte responsabilii de schimb dintre cei mai destoinici şefi de grupă; k.- şeful staţiei de salvare minieră se consideră în acţiune ( pe un schimb ) pe toată perioada cât durează lichidarea evenimentului. 10.7.2. Intrarea echipelor de salvare în subteran: (1). După ce au fost controlaţi de cadrul medical şi de şeful staţiei de salvare, salvatorii pleacă din staţie la locul unde s-a produs evenimentul în formaţie compactă, sub conducerea şefului de grupă. După darea alarmei, prima echipă care intră în zonă se va constitui din primi salvatori sosiţi la staţie, indiferent de funcţia ce o au cadrul acesteia, cu obligativitatea de a se numi un şef de echipă dintre aceştia. (2). Personalul din cadrul sectorului de transport are sarcina de a acorda prioritate echipelor de salvare la intrarea şi ieşirea din subteran. (3). La transportul salvatorilor în colivii, cărucioare, maşini etc., se va ţine cont de gabaritul aparatelor izolante, drept care în mijloacele de transport în care intră salvatori numărul lor să reprezinte cca jumătate faţă de numărul de persoane care se transportă în mod normal. În aceste mijloace de transport, în afară de salvatori, se recomandă să nu se transporte în acelaşi timp şi alte persoane. (4). Deplasarea în subteran a salvatorilor se recomandă să se facă cu mijloace mecanizate. (5). În apropierea zonei afectate, într-un loc cu aer proaspăt de preferinţă într-o nişă, cameră subterană, etc., în locul indicat de şeful staţiei de salvare, salvatorii sosiţi depun genţile cu rezervele. Aici se organizează baza subterană a salvatorilor. Locul bazei subterane trebuie să fie astfel ales, încât personalul care se află în rezervă să fie asigurat contra unor eventuale pericole, ca de exemplu: explozia gazelor din zona avariată, inversarea curenţilor de aer, etc. (6). În timp ce prima echipă intră în zonă, echipa următoare se ocupă cu amenajarea bazei subterane, care va fi legată telefonic cu suprafaţa. (7). În timpul lucrărilor de intervenţie se organizează trei feluri de baze ale salvatorilor: a.- baza de suprafaţă organizată în incinta staţiei de salvare condusă de şeful staţiei; b.- baza principală din subteran; c.- baza auxiliară din subteran, în cazul în care evenimentul a cuprins zone mari. (8). Baza subterană serveşte pentru: a.- păstrarea în condiţii bune a aparaturii de salvare în funcţie şi de rezervă; b.- loc pentru verificarea aparatelor izolante înainte de intrarea în zonă; 57


c.- loc pentru odihna salvatorilor ieşiţi din acţiune. Baza subterană trebuie să fie dotată cu echipament călduros, pături; d.- punct de comandă şi de legătură cu echipele aflate în acţiune; e.- punct de informare şi legătură cu conducătorul sucursalei şi cu staţia de salvare minieră; f.- punct de acordare a primului ajutor; g.- păstrarea materialelor auxiliare şi a celor necesare la acţiunea din zonă; (9). La baza subterană principală se va găsi o copie după permisul de lucru şi o hartă a zonei afectate pe care se vor însemna toate modificările şi lucrările realizate după producerea evenimentului. (10). Când din cauza extinderii mari a zonei afectate este necesară înfiinţarea mai multor baze subterane auxiliare, acestea trebuie să fie legate telefonic cu baza principală. La baza subterană a salvatorilor se va găsi o persoană care să facă de pază şi de serviciu la telefon, pentru cazul în care toţi salvatorii se găsesc în zonă. (11). La evenimentele de amploare la lichidarea cărora participă un număr mare de salvatori, la baza subterană va fi în permanenţă un mecanic de staţie de salvare pentru remedierea operativă a eventualelor defecţiuni apărute la aparatura de salvare. În acest caz mecanicul de staţie va face şi serviciul la telefon. (12). Baza subterană a salvatorilor este condusă de responsabilul cu activitatea de salvare pe schimb (cadru tehnico – ingineresc de conducere), care are calificarea de salvator şi care se subordonează şefului staţiei de salvare minieră. Este singura persoană care trasează în subteran sarcini direct către şefii de echipă ( grupă ). (13). Şeful bazei subterane a salvatorilor are următoarele sarcini: a.- ţine o evidenţă strictă a persoanelor care intră şi ies din zonă, permiţând accesul doar pentru cei care prezintă permise scrise eliberate de conducătorul sucursalei; b.- trasează sarcinile primite de la comandamentul pentru lichidarea evenimentului şi de la şeful staţiei de salvare către şefii de echipă ( grupă ); c.- supraveghează personal ca lucrările de lichidare a evenimentului să se desfăşoare în afara oricărui pericol evident, verificând gradul lor de executare; d.- se îngrijeşte de înzestrarea bazei subterane cu utilaje, materiale, scule, etc.; e.- menţinerea bazei în deplină ordine; f.- detectarea periodică a gazelor în zona bazei subterane; g.- repartizarea însoţitorilor pentru echipelor de salvare sosite de la alte sucursale. (14). Şefii de echipă, când ajung la baza subterană a salvatorilor, prezintă şefului bazei lista nominală a salvatorilor cu care au sosit. După prezentarea echipelor de salvare la şeful bazei subterane acesta face repartizarea sarcinilor către şefii de echipă ( grupă ) care urmează să intre în zonă. Toţi salvatorii aflaţi în subteran sunt subordonaţi direct şefului bazei subterane. (15). Toate observaţiile pe care le face şeful de echipă ( grupă ) se comunică şefului bazei subterane, care trebuie să fie informat cu privire la: a.- modul, metoda şi gradul de rezolvare a sarcinilor primite; b.- observaţiilor efectuate în timpul lucrărilor în zonă; c.- starea fizică şi moralul salvatorilor; d.- modul de aprovizionare cu materiale al echipelor de salvare şi eventuale solicitări; e.- propuneri cu privire la eventualele modificări în executarea lucrărilor, în funcţie de condiţiile din zonă şi care au rolul de a permite lichidarea operativă a avariei. 10.7.3. Intrarea în zonă a echipelor de salvare: (1). La intrarea în zonă, şeful de echipă ( grupă ) trebuie să aibă o schiţă cu lucrările minieră din zona afectată de eveniment. Dacă echipa care intră în zonă este venită 58


de la o sucursală minieră, va avea în componenţa sa, în mod obligatoriu, un salvator de la sucursala la care s-a produs evenimentul ( o călăuză ). Intrarea în zonă se face în formaţie de 3 – 5 persoane, în scopul ajutorării între membrii echipei în caz de nevoie. (2). Formaţia de salvare este indivizibilă, şi în timpul circulaţiei sau lucrului în zonă, salvatorii vor lucra în formaţie completă, fiind interzis ca în cazul unor eventuale defecţiuni survenite la unul dintre aparatele izolante, al indisponibilităţii unui salvator, etc., o singură persoană să plece la baza subterană. În aceste situaţii întreaga formaţie va părăsi zona, mergând la baza subterană. (3). Scoaterea muştiucului, a clemei nazale, sau a măştii de etanşare în zonă este interzisă. Între ei, salvatorii se vor înţelege după un cod dinainte stabilit sau prin însemnări efectuate în carnetul şefului de echipă ( grupă ). (4). În timpul circulaţiei în zonă se va observa cu mare atenţie starea susţinerii lucrărilor miniere şi nu se va circula mai departe până când nu există siguranţa înapoierii pe acelaşi traseu. La circulaţia prin zonă, în faţă va merge călăuza, iar încheietor de formaţie va fi şeful de echipă ( grupă ) care are astfel posibilitatea de a-şi supraveghea coechipierii. Salvatorii circulă în zonă în şir indian. Atunci când vizibilitatea este redusă din cauza fumului din zonă, salvatorii se vor lega între ei cu o cordelină subţire pentru a nu se rătăci la intersecţii. Intrarea şi ieşirea salvatorilor din zonă se face în mod obligatoriu pe acelaşi traseu, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. (5). Şeful de echipă (grupă) va face, la intervale de cca 10 – 15 min. citirea presiunii la finimetru atât la aparatul său şi la aparatul salvatorilor din echipă ( grupa ) sa, pe toată durata rămânerii în zonă. La acelaşi interval de timp vor citi şi salvatorii finimetrele la aparatele lor. În momentul scurgerii celor cca. 2 ore de lucru sau atunci când la aparatul unuia dintre salvatori presiunea oxigenului din butelie indică dublul numărului de atmosfere folosite pentru parcurgerea drumului la intrarea în zonă, dar nu mai puţin de 25 atm., întreaga echipă ( grupă ) se va retrage la baza subterană. (6). Pentru comunicarea în zonă cu baza subterană a salvatorilor, se foloseşte un cod stabilit . După caz codul se poate realiza prin semnale ce se bat pe conducte, ţevi, şina de cale ferată. Mai întâi se bate repetat pentru atenţionare, apoi se dau semnale după cod, care se traduc astfel: - semnal de atenţie pentru sosirea în zonă : -. ; - semnal de atenţie pentru plecarea din zonă : -.. ; - da : -... ; - nu : -.... ; - am înţeles : -..... ; - avem nevoie de ajutor : -...... ; - suntem în pericol : -....... ; - atenţie baza : -........ ; (7). La ieşirea din zonă, la baza subterană a salvatorilor, aceştia sunt obligaţi ca mai întâi să-şi monteze un nou cartuş şi o butelie plină şi să verifice apoi aparatul izolant la dozaj şi etanşeitate, iar rezultatele se trec în Registrul nr.3 b. în care semnează, şeful de echipă ( grupă) care i-a asistat contrasemnează. Se montează apoi dopul de cauciuc la muştiuc şi după aceea salvatorii se odihnesc, fiind astfel gata în orice moment să dea ajutor echipei din zonă. (8). Timpul de pauză se stabileşte de către şeful de echipă (grupă) în funcţie de condiţiile de lucru din zonă şi de potenţialul salvatorilor. În timpul pauzei, salvatorii nu vor fi obligaţi să execute alte lucrări, această perioadă fiind afectată exclusiv pentru refacerea potenţialului fizic şi moral. În timpul pauzei salvatorii se vor hrăni consistent, pe măsura efortului depus, fiind contraindicate alimentele care produc sete sau gaze. 59


(9). Aprovizionarea cu materiale, dispozitive, etc., se face până la baza subterană a salvatorilor – de personal auxiliar, în scopul folosirii eficiente a salvatorilor. (10). Salvatorii se consideră în acţiune din momentul prezentării la staţia de salvare şi până la ieşirea din mină. Pe toată durată operaţiunilor de lichidare a evenimentului, salvatorii se scot de la funcţia de bază şi vor presta post numai la salvare – cu excepţia primei zile, când după efectuarea postului la funcţia de bază pot efectua şi post la staţia de salvare. Salvatorii vor fi astfel programaţi la lucru încât să li se asigure timpul necesar pentru odihnă. Până la asigurarea numărului necesar de salvatori pentru intervenţie, se poate depăşi timpul de lucru de 8 ore, cu acceptul salvatorului şi avizul medicului sau al şefului staţiei de salvare dar nu mai mult de 16 ore. (11). În cazul în care un salvator suferă un accident legat de utilizarea aparatului izolant în zonă, aparatul său va fi sigilat, butelia se închide se citeşte presiunea oxigenului la finimetru în momentul respectiv şi se scoate la suprafaţă. Aparatul izolant va fi examinat de o comisie formată din şeful staţiei de salvare minieră, un reprezentant al unui organism certificat şi un reprezentant al ITM Petroşani. Va asista mecanicul staţiei de salvare de la sucursala la care s-a produs accidentul. (12). Dacă în zonă salvatorii găsesc persoane decedate, ei nu au voie să le mişte din loc şi nici accesoriile acestora ( măşti, lămpi, haine, etc. ). Vor face schiţe cu poziţia persoanelor decedate şi a celor accidentaţi, care au fost evacuaţi şi distanţele până la diferite repere din apropiere şi se procedează la evacuarea acestora pe bază de dispoziţie de la comandamentul pentru lichidarea evenimentului. 10.7.4. Intrarea în acţiune a echipelor de salvare pentru cercetarea zonei afectate: (1). Din momentul prezentării la staţia de salvare minieră, şi până la ieşirea din mină, membrii echipelor de cercetare a zonei afectate vor respecta regulile care se cer îndeplinite de către o echipă de salvare. (2). Echipele de cercetare a zonei afectate au sarcini principale de a acorda prim ajutor persoanelor surprinse în zonă în timpul evenimentului, de a evacua eventualele persoane întâlnite în zonă, fac controlul zonei afectate, delimitarea acesteia şi în cazul în care evenimentul nu este de proporţii, o vor lichida cu forţe proprii. Pentru ca aceste echipe să ia hotărâri pe loc, să observe competent zona afectate şi să poată face constatări, formaţiile respective vor fi compuse din personal tehnicoingineresc, personal cu vechime în activitatea de salvare şi personal de control, supraveghere şi coordonare. Conducerea acestor echipe va fi încredinţată unor şefi de grupă sau chiar adjunctului şefului de staţie. (3). Dacă evenimentului va cuprinde întreaga mină, activitatea echipelor de cercetare începe în momentul intrării lor în subteran. Echipele de cercetare a zonei afectate vor căuta locurile în care se presupune că au rămas oameni izolaţi, evacuându-i în curentul de aer proaspăt şi dându-le prim ajutor. Vor merge de asemenea la locurile de muncă dotate cu dispozitive de alimentare cu aer comprimat de la reţea şi în cazul când găsesc oameni, îi vor evacua în curentul de aer proaspăt sub protecţia măştilor de autosalvare izolante. (4). Stabilirea posibilităţilor de trecere spre locul evenimentului cade tot în sarcina acestor echipe, care vor observa cu atenţie starea construcţiilor şi instalaţiilor de aeraj, a barajelor cu praf sau apă, etc. şi influenţa pe care evenimentului o are asupra aerajului. De asemenea determină natura şi concentraţia gazelor toxice în compoziţia aerului de mină, direcţia deplasării acestora, viteza curenţilor de aer, fumul, etc. (5). În sarcina acestor echipe cade executarea lucrărilor indispensabile în legătură cu lichidarea evenimentului ca de exemplu: manevrarea uşilor de aeraj, lichidarea surpărilor mici, care împiedică trecerea personalului şi aerului, plasarea semnelor care vor uşura

60


circulaţia echipelor de intervenţie, fac cercetarea efectelor datorate avariei, urmele lăsate de aceasta. Toate observaţiile se trec în carneţele, însoţite de schiţe explicite, pentru ca la prelucrarea acestor date să se poată trage concluzii asupra cauzelor evenimentului, extinderea zonei afectate, numărul victimelor, modul în care va trebui lichidat evenimentul şi forţele necesare pentru aceasta. (6). Echipele de cercetare a zonei afectate vor lua ca rezervă pentru aparatele izolante o butelie de oxigen şi măşti de autosalvare izolante sau aparate izolante cu timpul de funcţionare de 1 oră. 10.8. Cerinţe generale în funcţie de natura evenimentului: (1). Indiferent de natura evenimentului, la lichidarea acesteia salvatorii vor respecta toate prevederile privind modul general de comportament al salvatorilor în zonă. (2). La combaterea incendiilor de mină prin metode directe . active – se va ţine seama de: a.- apa sub formă de jet se foloseşte la stingerea substanţelor combustibile solide. Sub formă de picături sau pulverizată, apa se poate folosi şi la stingerea substanţelor lichide ( în cazuri extreme ); b.- sub formă de jet, apa nu se aruncă direct în centrul focarului, ci în cercuri concentrice începând de la periferie spre centrul focarului, evitându-se exploziile de vapori de apă; c.- salvatorul care stropeşte cu apă va sta întotdeauna în faţa focarului în sensul de circulaţie al aerului, evitându-se astfel opărirea sa; d.- pentru reducerea temperaturii în lucrările miniere cu foc, se vor stropi cu apă pereţii şi tavanul acestora; e.- la incendiile produse la utilaje sau instalaţii aflate sub tensiune, nu se folosesc apa sau stingătoare cu spumă chimică sau mecanică din cauza pericolului de electrocutare. În acest caz se decuplează întâi energia electrică şi după aceea se foloseşte apa ca mijloc de stingere sau dacă acest lucru nu se poate face operativ se foloseşte nisipul, praful inert sau stingătoarele cu praf; f.- la executarea lucrărilor în apropierea suprafeţelor care radiază căldură, salvatorii vor purta masca în locul muştiucului, combinat cu capişon din material greu inflamabil şi termoizolant, pentru protecţia capului. De asemenea, mâinile vor fi protejate cu mănuşi. Salvatorul care operează cu jet de apă asupra focului va fi stropit cu apă de un alt coechipier, iar ceilalţi stropesc pereţii şi tavanul lucrării miniere pentru a reduce din temperatura mediului. (3). Stingătoarele cu tetraclorură de carbon nu se folosesc în subteran ( generează fosgen). În prezenţa carbidului şi metalelor alcaline, nu se foloseşte apa ca mijloc de stingere a unui incendiu. (4). Curentul de aer care trece prin zonă va fi astfel dirijat, încât să se evite inundarea minei cu fum şi gaze. Pentru strangularea provizorie a curentului de aer spre zone incendiate sau cu foc endogen se vor folosi perne de etanşare ce vor fi fixate în profilul galeriei, baloane de etanşare ( BIM ) de tip minier sau paravane din pături umezite, respectiv blindul de scândură muruită. (5). În cazul în care există acces la zăcământul care arde, se excavează jarul, care se încarcă în vagoneţi cu apă. Concomitent, se va lucra la răcirea zonei cu şpriţuri de apă, spumă mecanică sau chimică, injectarea apei în masiv, etc. (6). Dacă prin acţiune directă un foc sau un incendiu de mină nu pot stinse, se izolează zona afectată, se decuplează energia electrică şi aerul comprimat.

61


(7). Lucrările care se execută în mină pentru combaterea sau lichidarea unui incendiu sau foc de mină, precum şi cele pentru redeschiderea zonei izolate, se vor efectua numai cu formaţii de salvatori. (8). Atunci când atmosfera locului de muncă permite să se lucreze la lichidarea focurilor şi incendiilor fără aparate izolante, plasarea locului de muncă se recomandă să se facă cu o echipă de salvare, dotată cu aparate izolante şi cu necesarul pentru intervenţie şi controlul atmosferei. (9). La lichidarea evenimentelor produse de exploziile de gaze şi/sau pulberi explozive, salvatorii au sarcina de a identifica zona în care s-au manifestat efectele exploziilor şi zonelor învecinate, unde este pericol de pătrundere a gazelor rezultate de la explozie. (10). Salvatorii au sarcina de a reface construcţiile şi instalaţiile de aeraj, restabilind aerajul parţial ca şi aerajul general în zonă, până la realizarea posibilităţii lucrului în condiţii normale. (11). Salvatorii vor observa cu atenţie prezenţa crustelor şi picăturilor de cocs, care indică o explozie de praf de cărbune, în special pe elementele metalice din lucrările miniere, la intersecţii de galerii şi în punctele de deversare a cărbunelui. Salvatorii vor observa de asemenea, prezenţa funinginii care indică o explozie de metan şi este rezultatul disocierii termice a acestui gaz. Se vor observa cu atenţie bucăţile de reofori arşi, hârtie sau aşchii de lemn arse, elemente de susţinere pârlite de flacără, rezultate din efectele termice ale exploziei. (12). La lichidarea evenimentelor produse de erupţii de gaze şi material mărunt se lucrează pentru restabilirea aerajului parţial, refacerea lucrărilor miniere, în vederea reluării lucrului în condiţii normale. (13). La lichidarea surpărilor produse în caz de explozii de gaze sau pulberi explozive, sau erupţii de gaze şi material mărunt şi când este afectată din punct de vedere calitativ compoziţia aerului de mină se lucrează numai cu salvatorii, deoarece circulaţia aerului fiind obturată pot apare gaze toxice şi poate să scadă conţinutul procentual de oxigen. (14). La lichidarea evenimentelor produse de inundaţii subterane, salvatorii lucrează numai după evacuarea apelor din zonă. În cazul în care în zona inundată au rămas oameni izolaţi care trebuie să fie salvaţi, se intervine cu formaţiuni de salvatori – scufundători, compuse din 5 persoane, dotate cu costume de scafandru autonom şi aparate cu aer comprimat. Atunci când apa a ocupat în întregime profilul lucrării miniere este interzis scufundatul în apă cu aparat izolant, deoarece presiunea apei acţionează asupra sacului de respiraţie şi nu permite inspiraţia sau expiraţia salvatorului. Având în vedere că vizibilitatea sub apă este redusă din cauza suspensiilor, se recomandă o mare atenţie din partea salvatorilor şi acţiuni numai pentru salvarea de oameni. 10.9. Selecţia, antrenarea, autorizarea şi intervenţia salvatorilor minieri în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată: 10.9.1.Selecţia salvatorilor pentru lucrul în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată: (1). Pentru complectarea formaţiilor de salvare cu persoane capabile să lucreze în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, se va face selecţia salvatorilor şi autorizarea pentru aceste activităţi de către un organism certificat în acest sens, prin efectuarea unui complex de măsuri generale, măsuri igenico - fiziologice, care va cuprinde: a.- Măsuri generale: - profesia: se preferă persoanele care lucrează efectiv în subteran, la activităţi ce necesită un efort moderat sau greu;

62


- ambianţa în care se desfăşoară activitatea: este de preferat să se aleagă persoane care lucrează în mod curent sau frecvent în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată; - greutatea corporală: se va evita selecţionarea dintre persoanele supraponderale. b.- Măsuri igenico- fiziologice şi profilactice: - consultaţii primare care se efectuează o dată cu încadrarea în activitatea de salvare minieră; - consultaţii periodice, pentru observarea dinamică a stării salvatorului şi a sănătăţii sale, stabilindu-se dacă persoana respectivă poate să mai continue activitatea de salvare, şi ele se efectuează anual şi ori de câte ori intervin modificări în starea generală de sănătate a salvatorului; - consultaţii medicale pentru un control obiectiv, privind starea salvatorului chiar înainte de intrarea în acţiunea de lichidare a evenimentului, în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată. (2). Selecţia şi autorizarea salvatorilor care urmează să lucreze în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată în subteran, se face de un organism certificat în acest sens, fiind valabile perioadele în care salvatorii se instruiesc sau se reinstruiesc. 10.9.2. Metode de instruire (antrenament) a salvatorilor minieri în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată: (1). Antrenamentul salvatorilor minieri în medii cu temperatură şi umiditate ridicată, se desfăşoară în două etape distincte: Etapa I-a de selecţie şi antrenament, care se desfăşoară de către un organism certificat, în două faze: a.- Faza de selecţie, care vizează evaluarea capacităţii de efort fizic şi a gradului de solicitare a salvatorilor minieri în ambianţă termică de 20o – 25oC; b.- Faza de selecţie şi antrenare, care vizează evaluarea capacităţii de efort fizic şi a gradului de solicitare a salvatorilor în medii cu temperatură şi umiditate ridicată. Etapa a II-a de antrenament în medii cu temperatură şi umiditate ridicată, care se desfăşoară la staţiile de salvare minieră la care salvatorii sunt încadraţi, în cadrul programului de instruire teoretică şi practică a salvatorilor ( etapa a II-a ) şi la care participă cei care au obţinut la un organism certificat calificativul de apt pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată. (2). Pentru fiecare salvator, la staţia de salvare a sucursalei se va întocmi o fişă individuală care se complectează de cadrul medical şi în care sunt menţionate valorile iniţiale, intermediare şi finale ale frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, temperaturii cutanate şi variaţia sudoraţiei. La dosarul personal de la organismul certificat, al fiecărui salvator minier admis a lucra la temperatură şi umiditate ridicată, se păstrează fişele personale din perioada de instruire - reinstruire. (3). Salvatorii care după testarea de către un organism certificat au fost admişi să lucreze în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, vor avea înscrisă pe autorizaţia de salvator ( pe partea interioară a coperţii, sub fotografie ) menţiunea: apt la data de ----- pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată, cu semnătura directorului şi parafa organismului certificat. (4). În perioada reinstruirii, dacă un salvator nu mai corepunde la testări, se va scrie în diagonală cu tuş ” inapt pentru temperatură şi umiditate ridicată” semnat, data, parafat. Aceeaşi menţiune se face în ” Autorizaţia de salvator minier” la persoana care în timpul exerciţiului din etapa a II-a sau la intervenţii s-a dovedit inapt pentru această activitate. Fişa personală în care s-au inserat aceste rezultate cu autorizaţia de salvator minier al persoanei respective, se trimit oficial la organismul certificat pentru a se face modificarea cuvenită. 63


Etapa a II-a de antrenare a salvatorilor minieri în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, la staţiile de salvare minieră de la sucursale. (5). Pentru menţinerea gradului de aclimatizare al salvatorilor atestaţi, periodic, odată pe lună se va executa un exerciţiu în camera climaterică la temperatura de 38o – 42o şi umiditate ridicată. (6). Pentru pregătirea psihologică a salvatorilor, odată pe an, aceste exerciţii se desfăşoară la temperatura de 48o – 50oC. Exerciţiul va avea două reprize a câte 8-10 minute fiecare, cu pauze între ele care durează până la revenirea la normal a parametrilor fiziologici. (7). Exerciţiile în camera climaterică în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, vor fi conduse de şeful staţiei de salvare, unul din adjuncţii săi sau un şef de grupă care au fost declaraţi „apţi pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată” . Înainte de începerea exerciţiului, salvatorilor li se explică modul de desfăşurare a exerciţiului, durata reprizelor de lucru şi a pauzelor. (8). Înainte de începerea exerciţiului, salvatorii se cântăresc în şorţ, după care îmbracă echipamentul de protecţie cu care vor lucra iar la sfârşitul exerciţiului vor fi cântăriţi tot în şorţ, ţinându-se cont cu stricteţe de apa ingerată în timpul pauzelor (9). Camera climaterică este aceea în care exerciţiile se desfăşoară la scăriţă, ergometru şi construire – demolare diguri, şi vor avea următoarea structură: - construire – demolare dig bolţari : 15 minute; - pauză : 5 minute; - efort la scăriţă : 15 minute; (8 urcări -coborâri/minut) - pauză : 10 minute; - efort la ergometru : 15 minute. --------------------Total : 60 minute. (10). Antrenamentul salvatorilor în camera climaterică contribuie la cunoaşterea de către aceştia a limitelor în care se manifestă organismul, să-şi capete curaj şi încredere în forţele proprii şi să poată face o bună apreciere subiectivă, care să concorde cu rezultatele obţinute prin urmărirea de către un cadru medical a parametrilor fiziologici. (11). Este strict interzis ca la acţiunile de lichidare a avariilor care se desfăşoară în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, să participe salvatori care nu au înscris pe „ Autorizaţia de salvator minier “ menţiunea „ apt pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată “ dată de organism certificat. (12). Salvatorul care a absentat de la exerciţiu în camera climaterică ( în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată ) nu va fi admis să lucreze în condiţii grele de microclimat până când nu-şi recapătă antrenamentul necesar, aceasta menţionându-se în fişa sa individuală. 10.9.3. Stabilirea timpului de acţiune, fără pericol în condiţiile lucrului la temperatură şi umiditate ridicată: (1). La temperaturi mai mari de 400 – 420C – TE, în lucrări miniere executarea acţiunilor de salvare este interzisă, cu excepţia celor legate de salvarea de vieţi omeneşti. Conducătorul lucrărilor de salvare minieră va stabili timpul de rămânere în zona cu temperatură şi umiditate ridicată, funcţie de condiţiile de microclimat din aceasta. În scop, la înălţimea de 1,5 – 1,6 m de la vatra lucrării miniere se aşează un termometru sau psihometru, care se citesc din 5 în 5 minute. (2). Timpul de acţiune ( durata de toleranţă ) permis în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată este redat în tabelul de mai jos:

64


Temperatura efectivă ( TE0C )

Temperatura ( 0C )

Timpul de toleranţă ( min. )

1. 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45

2. 35 36 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

3. 78 67 58 49 42 36 31 27 23 20 17 15 13 11 9 8

75% din timpul de toleranţă ( min. ) 4. 59 50 43 37 32 27 23 20 17 15 13 11 10 8 7 6

În condiţii de vizibilitate redusă, umiditate şi viteza aerului foarte mică (nesesizabilă ) se va lua în calcul 75% din timpul de toleranţă indicat în tabelul de mai sus. (3). Conducătorul formaţiunii de salvare minieră care lucrează în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, va supraveghea foarte atent în timpul lucrului pe toţi salvatorii din subordinea sa, pentru a putea decide momentul în care aceştia trebuie să fie scoşi din zonă, înainte de a apărea manifestările de hipertermie, având drept criteriu de decizie starea generală şi opinia personală a fiecărui salvator în parte. Dacă un singur salvator reclamă o stare de indisponibilitate, întreaga formaţie se va retrage la baza subterană a salvatorilor. (4). Timpul de rămânere în subteran este de 8 ore, cu respectarea duratei timpului de lucru şi pauzelor conform prezentelor instrucţiuni. Durata pauzei va fi până la revenirea la normal a parametrilor fiziologici.

65


Tabelul nr.1

REGISTRUL NR. 1 a).- Tabelul cu personalul staţiei

Nr. crt.

Numele şi Anul prenumele naşterii 0.

1.

Numărul evidenţei 9.

Data valabilităţii autorizaţiei 10.

Ocupaţia

2.

3.

Anul intrării în salvare

Numărul adeziunii 4.

5.

Data reinstruirii

Valabilitatea reinstruirii

11.

12.

Domiciliul

Funcţia în salvare 6.

Data scoaterii din evidenţă 13.

7.

Numărul aparatului de salvare 14.

Nr. şi data eliberării Autorizaţiei de salvator 8.

Observaţii 15.

66


Tabelul nr.2 REGISTRUL NR.1 b).- Evidenţa instruirii periodice (Etapa a II-a) Data instruirii 1.

Numele şi prenumele celor instruiţi 2.

Program ce se desfăşoară 3.

Raportul programului 4.

Observaţii în legătură cu modul de desfăşurare a programului 5.

Viza organului de control 6.

NOTĂ: - persoana care întocmeşte programul în raportul său face observaţiile şi va semna în rubrica respectivă la sfârşitul textului. Datele din tabele vor servi la complectarea autorizaţiilor salvatorilor.

67


Tabelul nr.3 REGISTRUL NR.2 a).- inventarul aparaturii şi a materialelor din dotarea staţiei de salvare minieră pe anul --------

Nr. crt

Denumirea obiectului de inventar 0 1. .

U/M

Cantitatea 2

Model ( tip ) 3.

Seria 4.

Numărul de inventar 5.

6.

Numărul de ordine

Data ultimei verificări

7.

8.

.

ŞEF STAŢIE DE SALVARE,

68


Tabelul nr.4. REGISTRUL NR.2 b).- verificarea periodică lunară a aparatelor izolante. aparat nr.-----------seria--------produs----------model------------intrat în funcţiune---------------

Nr. crt

Data verificării

0.

1.

Conducta finimetrică 7.

Furtunurile de respiraţie 2.

Rezultatele controlului la etanşeitate Racordul la Sacul de Aparatul în cartuşul filtrant respiraţie ansamblu 3. 4. 5.

Rezultatele controlului la funcţionare Finimetru Dozaj, Automat pulmonar oxigen supapă preaplin l/min. 8. 9. 10.

Semnătura persoanei care a verificat 11.

Sirena 6.

Viza şefului staţiei 12.

69


Tabelul nr.5

REGISTRUL NR.2 Observaţiile organelor de control făcute cu ocazia inspecţiilor întreprinse, cu indicarea măsurilor de îmbunătăţire propuse.

Data controlului 1.

Numele şi prenumele personal de control 2.

Funcţia şi instituţia

Constatări făcute

3.

4.

Propuneri şi măsuri 5.

Semnătura organelor de control 6.

Măsuri luate şi semnătura conducătorului sucursalei 7.

70


Tabelul nr.6. REGISTRUL NR.3 (a) a.- verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune ( se păstrează la staţia de salvare ) Nr. crt.

Numele şi prenumele

Funcţia

Data verificării

Schimbul

0.

1.

2.

3.

4.

Rezultatele verificării Etanşeitate

Dozaj (Di) 6.

+ 7.

8.

Presiune oxigen (atmosfere) 9.

Semnătura celui care a verificat 10.

Seria şi numărul de ordine al aparatului 5.

Viza şefului de echipă (grupă) 11.

Observaţii

12.

71


Tabelul nr.7 REGISTRUL NR.3 (b) cu verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune ( se păstrează la baza subterană pe durata intervenţiei ) Nr. crt.

Numele şi prenumele

Funcţia

Schimbul

Data verificării

1.

2.

3.

4.

5.

Rezultatele verificării Etanşeitate

Dozaj (Di) 6.

+ 7.

8.

Presiune oxigen (atmosfere) 9.

Seria şi numărul de ordine al aparatului 6.

Viza şefului de echipă (grupă)

Semnătura celui care a verificat

Observaţii

10.

11.

12.

72


Tabelul nr. 8 REGISTRUL NR.4 Intervenţii executate Data intervenţiei

1.

Locul avariei

2.

Observaţii (mod de comportare a salvatorilor, propuneri, greutăţi întâmpinate) 8.

Natura avariei

3.

Conţinutul planului de acţiune

4.

Raportul executării programului Numele salvatorilor din componenţa echipei (grupei ) 5.

Timp lucrat

Lucrări efectuate

în ore 6.

7.

Viza Şefului de staţie 9.

Conducătorul responsabil cu lichidarea avariei 10.

NOTĂ:- persoana care întocmeşte programul sau rapoartele va semna în rubrica respectivă la sfârşitul textului.

73


ANEXA 1 ANTETUL SUCURSALEI SE APROBĂ, CONDUCĂTORUL SUCURSALEI PROPUN SPRE APROBARE, ŞEF STAŢIE SALVARE, ADEZIUNE ANGAJAMENT Subsemnatul (1) ---------------------------------------------------------------------------------născut în anul---------------------------------luna--------------------------ziua---------------------------Având o vechime în subteran de-------------------------ani, absolvent al (2) (3) -----------------------------cu domiciliul stabil în localitatea--------------------------------------------------strada-----------------------numărul-------------------------după ce am luat la cunoştinţă „Regulamentul„ privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un salariat pentru a funcţiona ca salvator minier şi cele de funcţionare a staţiilor de salvare . Solicit în mod voluntar să fiu admis a face parte din efectivul staţiei de salvare a (4)-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------Mă angajez: 1.- Să activez în cadrul staţiei de salvare pe o perioadă de minimum 3 ani. 2.- Să respect întocmai programele de instruire ale salvatorilor. 3.- Să răspund conştincios la toate chemările forurilor competente pe linie de salvare. 4.- Să-mi însuşesc temeinic cunoştinţele teoretice şi practice ale activităţii de salvare. 5.- Să îngrijesc aparatele pe care le voi primi în folosinţă de la staţia de salvare. 6.- Să respect întocmai dispoziţiile de la şefii ierarhici în timpul intervenţiilor şi instructajului şi să nu precupeţesc nici un efort pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor primite în timpul intervenţiilor şi instructajului. Drept pentru care semnez prezenta adeziune angajându-mă să dau dovadă de un înalt spirit de umanitate şi colegialitate pentru a purta cu onoare titlul de salvator minier. Semnătura -----------------(1) – Numele şi prenumele celui care solicită înscrierea în efectivul staţiei de salvare. (2) – Se va trece calificarea. (3) – Se va trece ultima şcoală absolvită, eventual ultimul an şcolar. (4) – Se va trece numele sucursalei pe lângă care funcţionează staţia de salvare în care doreşte să activeze solicitantul. NOTĂ: Se înregistrează şi se păstrează la dosar.

74


Anexa nr.2 TEMATICA ORIENTATIVĂ DE REÎMPROSPĂTARE ( ETAPA II ) A CUNŞTINŢELOR TEORETICE Nr. crt. 0.

1.

2.

3.

Plan tematic detaliat 1. A.- TEMATICA PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ Luarea la cunoştinţă de către salvatori a planului de prevenire şi protecţie de la sucursalelor miniere pe lângă care funcţionează staţia de salvare minieră, precum şi, după caz – de la cele ale sucursalelor la care trebuie să intervină pe bază de contract. Indicarea eventualelor modificări de bază în structura aerajului minei şi informarea curentă despre lucrările miniere noi. Informaţii referitoare la inversarea curenţilor de aeraj din mină.

4.

Compoziţia aerului atmosferic. Descrierea gazelor de mină ( CH4, CO2, CO, H2S etc. ). Influenţa fiecărui gaz asupra organismului uman, modul în care se formează aceste gaze, controlul lor şi pericolul pe care-l prezintă asupra organismului uman.

5.

Cauzele care produc avarii miniere: incendii subterane, focuri de mină, explozii de metan şi praf de cărbune, surpări mari, erupţii de gaze şi material mărunt din zăcământ, inundaţii, emanaţii şi acumulări de gaze, etc.

6.

Cercetarea urmărilor unor avarii ca de exemplu: cocs, funingine, foc, efecte dinamice ale exploziei asupra susţinerii, starea construcţiilor de aeraj.

7.

Prelevarea probelor de aer din atmosferă în urma unei avarii şi de după diguri.

8.

Prevenirea şi stingerea incendiilor şi focurilor endogene. Materiale contra incendiilor ca: extinctoare, trenuri antiincendiare, injectări în masiv, perdele de ceaţă, dopuri de spumă, utilizarea gazelor inerte pentru combaterea focurilor şi incendiilor.

9.

Apa ca mijloc de stingere. Folosirea dotaţiei pentru stingerea incendiilor cu ajutorul apei ( furtunuri de pompieri, furtunuri cu spirală, hidranţi, perdele de apă).

10.

Dopurile de spumă, mod de producere, perne pneumatice- montarea şi demontarea rapidă a acestora.

75


0.

1.

11.

Schimbarea aerajului în timpul incendiului sau a focului de mină ( depresiunea termică, inversarea curenţilor de aeraj, focuri secundare, evacuarea fumului, etc.)

12.

Principii pentru efectuarea diverselor intervenţii de salvare, după natura avariei şi a diverselor condiţii.

13.

Obligaţii ale salvatorilor în timpul acţiunilor de salvare. Idem pentru şeful de echipă, de grupă, de staţie de salvare minieră.

14.

Obligaţiile şefului bazei subterane şi utilarea acesteia.

15.

Prelucrarea diverselor cazuri de accidente la operaţiuni de salvare de la sucursalele miniere din ţară şi străinătate.

16.

Construcţii de izolare provizorii şi definitive: diguri de ciutaci, zidărie, scânduri, rambleu, saci, perne pneumatice, etc.

17.

Alarmarea salvatorilor: modul de comunicare în subteran între membrii unei formaţii, comunicarea între formaţie şi baza subterană.

18.

Construcţia, funcţionarea şi manipularea telefonului de campanie, mod de deservire a instalaţiilor de semnalizare

19.

Intrarea salvatorilor în zonă: mod de lucru în zonă ( la diverse genuri de avarii ), retragerea din zonă, timpul de lucru efectiv şi odihna efectivă.

20.

21.

Mod de acţiune a salvatorilor în cazul incendiilor la instalaţiile electrice. Alte tematici specifice sucursalei. B.- TEMATICA ORIENTATIVĂ PENTRU EXERCIŢII PRACTICE ( ETAPA II ) a.- Acomodarea cu aparatura de salvare

1.

Descrierea aparatelor izolante în ansamblu şi pe subansamble, arătându-se importanţa fiecărei piese în parte.

2.

Descrierea pulmotoarelor şi inhalatoarelor şi a modului în care trebuie să se execute respiraţia artificială.

3.

Descrierea diverselor tipuri de aparate pentru controlul etanşeităţii şi a modului de verificare a aparatului izolant.

76


1.

o. 4.

Descrierea măştilor de autosalvare în ansamblu şi pe subansamble, modul de folosire. Descrierea pompelor pentru transvazarea oxigenului.

5.

6.

Descrierea dulapului de dezinfectare şi diferitelor metode de dezinfectare a aparatelor izolante.

7.

Măsurători de aeraj ( debite de aer, temperatură, umiditate ), controlul gazelor de mină, prelevări de probe de aer.

8.

Exerciţii de stingere a unui incendiu simulat; cu utilizarea apei, extinctoarelor, agregatelor.

9.

Exerciţii de deservire a instalaţiilor mecanice cu trolii şi transportoare, darea semnalelor la puţuri, etc. C.- EXERCIŢII PRACTICE PENTRU MENŢINEREA CONDIŢIEI FIZICE

1.

Transportul aparatelor de protecţie a respiraţiei pentru personalul surprins de avarie în diferite lucrări miniere.

2.

Transportul accidentaţilor prin diferite lucrări miniere, pe braţe pe distanţa de 200m timp de 30min. şi cu targa pe o distanţă de 500m timp de 20min. După fiecare repriză se face o pauză de 10min.

3.

Exerciţii de ridicare a unei greutăţi de 25kg la înălţimea de 1m în reprize de 5min cu pauze de 5 minute între reprize.

4.

Exerciţii de mers în genunchi şi mâini, târâş pe burtă şi coate pe o distanţă de 100m în timp de 5 minute cu aparatul izolant în funcţiune.

5.

6.

Exerciţii de marş normal cu o viteză de 4-6km/h cu pauza între ore de 10 minute. Exerciţii de marş prin lucrările miniere înclinate cu o viteză de 1 -2km/h.

7.

Exerciţii de urcare- coborâre pe scările unui puţ. Fiecare salvator va face repriza de minimum 150 m urcare şi coborâre cu pauze de 15 minute între reprize.

8.

Exerciţii de lucru la o înaintare în steril sau la un abataj unde obligatoriu vor efectua toate operaţiile normale de lucru, inclusiv aducerea materialului pentru susţinere.

77


0.

1.

9.

Exerciţii de marş pe teren accidentat cu aparatul în funcţiune cu viteza de 34km/h cu pauze de 5 minute, la fiecare 30 minute de marş.

10.

Trimestrial se va face un exerciţiu de alarmare a salvatorilor cu deplasarea echipelor într-o zonă declarată avariată. D.- TEMATICA PENTRU ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR Cunoştinţe generale privind anatomia şi fiziologia corpului omenesc.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Metode de acordare a primului ajutor prin respiraţie artificială. Aparatura folosită. Acordarea primului ajutor în caz de fracturi, hemoragii, arsuri, etc. Primul ajutor dat în zonă salvatorilor accidentaţi. Transportul accidentaţilor prin atmosfera viciată de la locul avariei până la baza subterană a salvatorilor. Acordarea primului ajutor prin respiraţie artificială: - pregătirea accidentatului; - metoda Schaffer şi Szilvester; - metoda înecatului; - metoda gură la gură, gură la nas. Trusa de prim ajutor. Masajul cardiac. Acordarea primului ajutor în caz de hipertermie.

Notă: - la exerciţiile din subteran, în timpul prescris se include şi deplasarea de la staţia de salvare şi înapoi, însă locul de executare şi exerciţiu va fi astfel ales ca durata efectivă a exerciţiului să fie de cel puţin 2 ore. - înaintea începerii exerciţiului cu aparatele izolante, fiecare salvator va verifica singur aparatul sub supravegherea directă a şefului de echipă şi controlul conducătorului exerciţiului. - lunar se va executa cel puţin un exerciţiu de 2 ore cu folosirea la respiraţie a oxigenului din butelie şi a cartuşului filtrant. - şeful staţiei de salvare sau locţiitorul lui va completa în registrele de salvare după fiecare exerciţiu: prezenţa salvatorilor, modul cum a decurs programul, materialul predat sau exerciţiul efectuat, comportarea la program a fiecărui salvator în parte, durata exerciţiului. - personalul care execută instruirea salvatorilor, va controla în permanenţă, modul în care salvatorii montează, demontează şi verifică aparatul de salvare şi anunţă citirea manometrului pentru verificarea rezervei de oxigen. - şefii staţiilor de salvare de la sucursale au latitudinea de a modifica programul de instruire a salvatorilor funcţie de specificul sucursalei respective, executându-se însă lucrări similare celor din prezentul program. 78


- programul de instruire a salvatorilor, întocmit de şeful staţiei de salvare şi vizat de conducătorul tehnic al sucursalei miniere, va fi afişat în cadrul staţiei de salvare la începutul fiecărei luni. Anexa 3 DOTAREA ŞI METODOLOGIA DE LUCRU LA EFECTUAREA EXERCIŢIILOR DE CĂTRE SALVATORI ÎN CAMERELE DE ANTRENAMENT I.- DOTAREA CAMERELOR DE ANTRENAMENT PENTRU SALVATORI: 1.- Fiecare staţie de salvare minieră trebuie să aibă o cameră de antrenament în care să se poată realiza condiţii de microclimat cât mai apropiate de cele existente în subteran (în cazul producerii unei avarii). Indiferent de categoria staţiei de salvare minieră, camerele de antrenament vor îndeplini condiţiile impuse în prezentul regulament. 2.- Camerele de antrenament vor fi astfel dimensionate încât în interiorul lor să poată lucra două echipe de salvare minieră, fiecare simulând asigurarea securităţii pentru cealaltă. 3.- Camerele de antrenament pot fi amenajate fie la suprafaţă, fie în subteran întro lucrare minieră , care să facă posibilă evacuarea gazelor şi fumului fără a afecta circuitul de aeraj al minei. 4.- Camerele de antrenament amenajate în subteran vor fi prevăzute cu instalaţie de aeraj parţial (pentru evacuarea aerului viciat şi a fumului) cu posibilitatea de pornire oprire a ventilatorului din interiorul şi exteriorul încăperii. 5.- Camerele de antrenament vor fi prevăzute cu instalaţii de iluminat fix. 6.- Camerele de antrenament vor fi izolate cât mai etanş faţă de exterior şi prevăzute cu uşi care se manevrează atât din exterior cât şi din interior. 7.- Deasupra intrării în camerele de antrenament se instalează un bec de semnalizare de culoare roşie , care în timpul desfăşurării exerciţiilor va fi aprins. 8.- În camerele de antrenament , mediul cu fum se realizează prin folosirea lumânărilor fumigene , prin arderea bucăţilor de bandă de covor de cauciuc uzată , cârpe vechi, etc. Materialele care ard pentru a produce fum se introduc într-un recipient de tablă care se goleşte la terminarea exerciţiului. În camera de antrenament concentraţiile de gaze toxice nu vor depăşi CMA. 9.- Camerele de antrenament vor fi dotate cu 3 - 4 ergometre, prevăzute cu greutăţi de 25kg. Ergometrul va fi confecţionat dintr-un cadru metalic fixat la partea de jos pe o placă metalică . Cadrul va fi închis într-o carcasă din tablă şi pe el glisează o greutate pe ghidaje. Cablul de tracţiune este dirijat la partea superioară peste o rolă. - spaţii înguste confecţionate fie din materia! lemnos , fie din metal sub formă de module confecţionate din fier cornier şi plasă de sârma. Elementele (modulele) se asamblează între ele prin şuruburi şi au pe părţile laterale uşi, iar la capăt, aşezată vertical o scară. Porţiunea planului înclinat este aşezată la 20° faţă de orizontala, în interiorul acestor construcţii se montează conducte pentru aer comprimat prevăzute cu coluri şi flanşe. - într-o nişă amenajată într-un perete şi adâncă de 0,4 - 0,5 m, având dimensiunile şi profilul unei lucrări miniere tipizate , se va realiza o construcţie de izolare din bolţari , fără a se folosi material liant. - o scară din funie de oţel, cu lungimea de 3-4m , fixată solid în tavanul camerei de antrenament. - două scări metalice, cu trepte late de cea 0,20 m şi prevăzute cu bare laterale de sprijin , ansamblul scară - bară fiind fixat la o înclinare de 45" faţă de unul din

79


pereţii camerei de antrenament. Ansamblul scară - bară de sprijin se va fixa pe o placă metalică. Atunci când camera de antrenament se amenajează în subteran, se pot crea condiţii de antrenament, ca : - spaţii înguste , prin realizarea unor astfel de treceri între peretele lucrării miniere şi un perete realizat din scânduri; - instalaţii de ergometre într-o nişă sau cameră subterană ; - construcţie de izolare (fără folosirea liantului) într-o lucrare minieră orizontala; - un suitor prin care sa se facă circulaţia salvatorilor pe ambele secţii; . - scăriţe cu balustrade de sprijin care se aşează înclinat faţă de peretele unei nişe sau camere subterane. II.- METODOLOGIA DE LUCRU LA EFECTUAREA EXERCIŢIILOR DE CĂTRE SALVATORI ÎN CAMERELE DE ANTRENAMENT: 1.- exerciţiile salvatorilor în camerele de antrenament se desfăşoară în conformitate cu tematica cadru din prezentul regulament. 2.- în fiecare lună salvatorii vor efectua 8 ore de exerciţii, practice din care cel puţin 2 ore în camera climaterică în mediu cu fum. 3.- în stabilirea tematicii privind instruirea salvatorilor în camera de antrenament realizat pe baza tematicii cadru - se va insista asupra următoarelor operaţiuni: - treceri prin lucrări miniere de diferite secţiuni în care salvatorii sunt obligaţi să meargă in poziţiile târâş , în mâini şi în genunchi aplecat; - transportarea accidentaţilor , a materialelor , sculelor şi dispozitivelor necesare pentru lichidarea avariei; - manevrarea aparatului la trecerea prin spaţii înguste atunci când este dat jos de pe spatele salvatorului şi atunci când el trebuie luat pe spate , etc.; - efectuarea unor operaţiuni ca de exemplu : montări şi demontări de conducte de aer comprimat sau apă în spaţii înguste, montări de tuburi de aeraj, etc.; - exerciţii cu depunere de efort mare ca de exemplu : lucru la ergometre, urcarea sau coborârea de pe scara . 4.- este interzis să se introducă la exerciţii salvatori care acuză diferite indispoziţii sau sunt în convalescenţă. 5.- înainte de efectuarea exerciţiilor în camera de antrenament, salvatorii nu vor consuma lichide în exces , băuturi alcoolice sau mâncăruri grele şi sărate. 6.- la intrarea în camera de antrenament salvatorii sunt verificaţi dacă sunt echipaţi corespunzător, dacă presiunea oxigenului din butelia aflată în aparatul izolant este de 150 200 atmosfere, după care li se dau indicaţii scurte asupra operaţiunilor pe care trebuie să le execute. 7.- persoana care conduce exerciţiile în camera de antrenament este răspunzătoare de respectarea măsurilor de protecţia muncii care trebuie luate pe toată perioada rămânerii în această încăpere. 8.- cantitatea de muncă pe care trebuie să o presteze salvatorii în camera de antrenament, se exprimă în kgm , şi în funcţie de instalaţiile la care lucrează , se calculează cu relaţii în care se folosesc următoarele notaţii: p - greutatea obiectelor transportate , (kg) ; P - greutatea salvatorului împreună cu aparatul izolant, (kg); l - lungimea drumului pe care se face transportul,(m); z - numărul de treceri repetate ; t - timpul cât durează activitatea , (min.), (fără includerea timpului de odihnă); S - lungimea drumului de trecere, (m); h - înălţimea de ridicare a greutăţii, (m); n - numărul de ridicări; a - unghiul de înclinare al traseului de parcurs de către salvator. 80


În aceste calcule se folosesc valorile numerice (120 - 140) (500 ; 0,055 ; 0,5 ; 580) stabilite experimental pe baza măsurării consumului energetic. 9.- cantitatea de muncă depusa de salvatori în camerele de antrenament trebuie să fie echivalentă cu : - 10.000 kgm pentru salvatorii în formare , primele două luni de la recrutarea lor; - 15.000 kgm pentru salvatorii în formare în lunile 3 - 4 de la recrutare; - 20.000 kgm la salvatorii cu vechime , inclusiv cei în formare aflaţi în lunile 6 de la recrutare. 10.- cantitatea de muncă depusă în timpul transportului de materiale, de accidentaţi, de utilaje , etc., se stabileşte cu relaţia: A1 = p x l x z (kgm) 11.- cantitatea de muncă depusă pentru realizarea unei construcţii de izolare (fără folosirea liantului), se stabileşte cu relaţia : A2= 120 x t (kgm) 12.- cantitatea de muncă depusă pentru tăierea de material lemnos cu fierăstrăul cu două mânere , se stabileşte cu relaţia : A3 = 500 x t (kgm) 13.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei lucrări miniere cu profil normal (orizontală) se stabileşte cu relaţia : (kgm} A4 = 0,055 x P x S 14.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei lucrări miniere cu profil normal înclinată la un anumit unghi , se stabileşte cu relaţia: A5 = 0,055 x P x S x sin a (kgm) 15.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei porţiuni de galerie cu profil redus , în poziţie târâş : A6 = 0,5xPxS (kgm) 16.- cantitatea de muncă depusă pentru ridicarea unei greutăţi la ergometru, se stabileşte cu relaţia : A7 = p x h x n (kgm) 17.- cantitatea de muncă depusă pentru urcarea unei scări aşezate vertical în ritm de o mişcare pe secundă , se stabileşte cu relaţia: A8= 580 x t (kgm) Când scara este aşezată înclinat , se foloseşte relaţia : A8 = 580 x t x sin a 18.- cantitatea totală de muncă depusă de un salvator în camera de antrenament se calculează cu relaţia : AT = Σ(A1 ,A8) (kgm) 19.- în timpul desfăşurării exerciţiilor în camera de antrenament, salvatorii vor face citirea finimetrului la intervale de maximum 10 - 15 minute , pentru a stabili momentul retragerii din camera de antrenament. 20.- şeful staţiei de salvare sau adjuncţii săi , vor stabili condiţiile de microclimat din camera de antrenament , urmărind modul de comportare al fiecărui salvator în funcţie de aceste condiţii , ţinând cont de faptul că la: 3 - 5 catagrade apare senzaţia de sufocare ; 6 - 9 catagrade apare senzaţia de apăsare ; 10-12 catagrade apare senzaţia de căldură ; 13-19 catagrade apare senzaţia plăcută. 21.- se vor instrui salvatorii asupra faptului că semnele apariţiei şocului termic (acumulare excesivă de căldură în organism) se manifestă prin dureri de cap , senzaţii de vomă , ameţeală, slăbeşte vederea şi auzul . La apariţia acestor senzaţii se anunţă şeful de echipă care va întrerupe antrenamentul.

81


22.- după un exerciţiu intens în mediu cu temperatură ridicată , !a ieşirea din camera de antrenament salvatorii se învelesc bine , vor consuma băuturi calde şi li se vor administra vitamina B1 şi glucoză. 23.- timpul de lucru în camera de antrenament ca şi durata pauzei se stabileşte de conducătorul exerciţiului în funcţie de condiţiile din încăpere , de intensitatea exerciţiului şi de potenţialul salvatorilor. 24.- Dacă se amenajează camera de antrenament în subteran şi nu există posibilitatea de a realiza mediu cu fum, temperatură şi umiditate ridicată , consumul de muncă depus de salvatori va creşte de la 20.000 kgm/120 min, la 25.000 - 30000 kgm/120 mm. In mediu fără fum şi temperatura mediului ambiant de 20 - 28°C , funcţie şi de vechimea salvatorilor în activitate, se vor corela aceste prevederi cu cele din Art.9.- astfel :

Temperatura mediului ambiant 1. 200C 240C 280C

Cantitatea de muncă depusă, kgm/120min Salvatori în lunile 1-2 Salvatori în lunile 3-4 Salvatori cu vechime de la recrutare de la recrutare şi cei în lunile 5-6 de la recrutare 2. 3. 4. 20000 25000 35000 15000 20000 25000 10000 15000 20000

82


83


ANEXA 5

ANTET

AUTORIZAŢIE DE SALVATOR MINIER

LOC PENTRU FOTOGRAFIE ŞTAMPILA

SEMNĂTURA POSESORULUI

84


Autorizaţie de salvator minier Nr.--------din------------19---În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 193/ 1992 şi cu prevederile legislaţiei în vigoare şi a fişei de examinare nr.-----------------------din----------------------20------- se acordă. „ AUTORIZAŢIA DE SALVATOR MINIER „ cu dreptul de a funcţiona în cadrul staţiilor de salvare conform legislaţiei în vigoare, domnului___________________________________________________________________ născut în anul __________________luna_______________ ziua______________________ actualmente încadrat al _______________________________________________________ în funcţia de ________________________________________________________________ Autorizaţia este valabilă până la data de ___________________________________ cu dreptul de prelungire conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră. DIRECTOR

A. Instruit în perioada ___________________________________ Examinat la data de ___________________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

Comisia de examinare: Preşedinte:_____________________ Membrii :_____________________ _____________________ _____________________ _____________________ B.- a) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. 85


PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, b) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, c) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, d) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, e) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE,

f) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: 86


TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, g) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, h) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________ Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________. PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, C.- a) Luat în evidenţă la staţia de salvare _________________________________ Funcţionează ca ____________________________________________________________ Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. ________________________________________ Data_______________________

Şeful staţiei de salvare

Aprobat conducătorul sucursalei __________________________________________________________________________ b) Luat în evidenţă la staţia de salvare _________________________________ Funcţionează ca ____________________________________________________________ Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. ________________________________________ Data_______________________

Şeful staţiei de salvare

Aprobat conducătorul sucursalei __________________________________________________________________________ c) Luat în evidenţă la staţia de salvare _________________________________ Funcţionează ca ____________________________________________________________ 87


Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. ________________________________________ Data_______________________

Şeful staţiei de salvare

Aprobat conducătorul sucursalei __________________________________________________________________________ D.- a) Poate îndeplini funcţia de salvator conform regulamentului până la data de __________________________________________________________________________ Când depăşeşte vârsta.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, Data________________

_____________________

b) Cu derogare privind_____________________________________________ pentru funcţia de ____________________________________________________________ până la data de _____________________________________________________________ în baza____________________________________________________________________

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, Data________________

_____________________

c) Cu derogare privind_____________________________________________ pentru funcţia de ____________________________________________________________ până la data de _____________________________________________________________ în baza____________________________________________________________________

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, Data________________

_____________________

88


E.- Îndeplineşte condiţiile medicale cerute de legislaţia în vigoare:

Nr. crt.

Data

Cine constată

Specificaţia apt - inapt

Detalii

Semnătura şi parafa

89


F.- Însuşit cunoştinţele la instructajul de la staţia de salvare a sucursalei:

Anul

Trimestrul

Prezenţa ore

Calificativ

Observaţie

Semnătura şef staţie

Observaţii:

90


CUPRINS PARTEA A II-A CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE 1. Hărţi şi documentaţii topografice, pilieri 2. Marcarea lucrărilor miniere 3. Monografia de armare 4. Cerinţe specifice pentru lucrări miniere de deschidere şi pregătire 4.1. Generalităţi 4.2. Lucrări miniere orizontale şi înclinate 4.3. Amenajarea lucrărilor minere orizontale şi înclinate 4.4. Lucrări miniere verticale 4.5. Amenajarea lucrărilor minere verticale (puţuri) 5. Cerinţe specifice pentru lucrări de abataj 5.1. Generalităţi 5.2. Atacarea de felii noi şi începerea exploatării 5.3. Echiparea şi punerea în funcţiune a abatajelor frontale 5.4. Prăbuşirea abatajelor 6. Lucrări de întreţinere – reparaţii a lucrărilor miniere 6.1. Schimbarea elementelor de susţinere 6.2. Reparaţii în lucrări miniere verticale 7. Execuţie – întreţinere lucrări miniere speciale 7.1. Desfundarea silozurilor şi rostogoalelor cu mijloace curente 8. Controlul stării lucrărilor miniere 8.1. Copturirea tavanului şi pereţilor 8.2. Controlul stării susţinerii CAPITOLUL II TRANSPORT, MANIPULARE MATERII EXPLOZIVE, LUCRĂRI DE ÎMPUŞCARE 1. Generalităţi 1.1. Dispoziţia de împuşcare 1.2. Materii explozive şi de iniţiere 1.3. Burătoare, material de buraj, pregătirea amorsei 1.4. Cabluri de împuşcare 1.5. Explozoare 1.6. Realizarea circuitului de împuşcare 1.7. Măsuri care se iau înainte de încărcarea găurilor 1.8. Controlul metanului 1.9. Încărcarea cu exploziv a găurilor 1.10. Măsuri suplimentare 1.11. Locul de declanşare a exploziei 1.12. Lucrări de împuşcare la suprafaţă 1.13. Rateuri, comportare în caz de rateu şi lichidarea rateurilor 2. Personal autorizat, ajutător şi de control 2.1.Generalităţi 2.2. Personal autorizat ca artificier 2.3. Obligaţiile artificierului 2.4. Sancţiuni aplicate artificierului 2.5. Personal ajutător la lucrări de împuşcare în subteran 2.6. Echipament de lucru pentru artificieri 3. Procedee speciale de împuşcare 3.1.Prăbuşirea abatajelor( împuşcarea stâlpilor de lemn) 3.2 Împuşcarea cu găuri lungi de mină 4. Depozitarea materiilor explozive la sucursale 4.1.Păstrarea materiilor explozive

pag. 1 pag. 1 pag. 1 pag. 1 pag. 2 pag. 2 pag. 3 pag. 4 pag. 5 pag. 6 pag. 6 pag. 6 pag. 6 pag. 7 pag. 7 pag. 7 pag. 7 pag. 8 pag. 8 pag. 8 pag.10 pag.10 pag.10 pag.11 pag.11 pag.11 pag.11 pag.12 pag.13 pag.13 pag.15 pag.17 pag.17 pag.18 pag.18 pag.19 pag.19 pag.19 pag.20 pag.20 pag.21 pag.22 pag.23 pag.23 pag.24 pag.24 pag.24 pag.24 pag.26 pag.26


4.2.Păstrarea materiilor explozive si de iniţiere în firide 4.3. Prevenirea şi stingerea incendiilor 5.Transportul materiilor explozive la sucursale 5.1.Generalităţi 5.2. Transportul materiilor explozive în incinta depozitului sucursalei 5.3. Transportul manual al materialelor explozive 5.4. Transportul materiilor explozive pe puţuri şi plane înclinate în săpare 6. Desfundarea silozurilor şi rostogoalelor 7. Distrugerea materiilor explozive 7.1. Prelungirea termenului de garanţie 7.2. Dezgheţarea explozivilor pe bază de nitroglicerină 7.3. Distrugerea materiilor explozive 8. Documentele necesare a fi afişate la depozitul de exploziv 9. Găuri de probă

pag.27 pag.27 pag.27 pag.27 pag.27 pag.28 pag.28 pag.29 pag.30 pag.30 pag.30 pag.30 pag.31 pag.31


PARTEA a II-a CONSTRUCŢII MINIERE SUBTERANE CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE: 1.Hărţi şi documentaţii topografice, pilieri: Hărţile şi documentaţiile topografice trebuie să fie întocmite la o scară care să ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie minieră, precum şi întreaga documentaţie legată de executarea lucrărilor prevăzute în programul general de exploatare. În afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, construcţiile de aeraj, construcţiile de izolare, foraje, înnămolire, volumele de azot introduse prin inertizare, surpări, viituri, infiltraţii de hidrocarburi, degajări de gaze, acumulările de apă, care pot influenţa exploatarea şi securitatea zăcămintelor şi a lucrătorilor. Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate, pe diferite suporturi de stocare, cel puţin 50 ani, din motive de securitate. Planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrări miniere subterane trebuie să fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi un exemplar să se găsească în permanenţă la locul de muncă, ca şi parte componentă a documentului de securitate şi sănătate. Înaintea începerii executării lucrărilor minere subterane se vor stabilii, pe bază de proiect, pilierii de siguranţă necesari pentru protejarea râurilor, căilor ferate, şoselelor, clădirilor, instalaţiilor şi altor obiective existente la suprafaţă. De asemenea se vor prevedea pilieri de siguranţă pentru protejarea lucrărilor miniere importante pe toată durata lor de funcţionare. Sucursalele miniere vor trebui să evidenţieze pe planurile topografice pilierii de siguranţă pentru protejarea obiectivelor de la suprafaţă şi a lucrărilor miniere importante şi să controleze respectarea acestora. Pilierii de siguranţă pot fi extraşi cu condiţia ca metoda de exploatare a acestora şi măsurile speciale de securitate să fie prevăzute în programul general de exploatare. 2. Marcarea lucrărilor miniere: Galeriile trebuie să fie prevăzute cu panouri indicatoare pentru a permite orientarea lucrătorilor. Lucrările miniere active trebuie să fie marcate la intrare cu tăbliţe indicatoare pe care se va inscripţiona denumirea lucrării. Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil conform H.G. nr. 971/26.07.2006. 3. Monografia de armare: Susţinerea tuturor lucrărilor miniere din subteran se va face în strictă conformitate cu monografiile de armare. Monografiile de armare se revizuiesc la fiecare schimbare a condiţiilor tehnice şi geologice. Monografiile de armare fac parte componentă a documentului de securitate şi sănătate. La executarea excavaţiilor minere în care au apărut microfalii, fisuri în front, feţe inverse de clivaj, goluri în tavan sau vatră, supraveghetorul locului de muncă, va înmâna pe 1


loc sub luare de semnătură şefului de schimb, o schiţă de mână prin care se va indica modul de consolidare sau susţinere suplimentară corespunzător situaţiei existente. Monografiile de armare se întocmesc de către o persoană desemnată de conducătorul sucursalei şi va cuprinde următoarele date: - indicarea locului de muncă; - reprezentarea schematică a elementelor de susţinere, dimensiunile lor, ordinea lor de montare, modul de îmbinare şi distanţa dintre ele; - dimensiunile profilului e săpare, modul de umplere a golurilor din spatele susţinerii; - distanţa maximă ce se admite a fi nesusţinută între ultimul element de susţinere şi frontul de lucru înainte de operaţia de împuşcare sau de tăiere; -elementele necesare privind montarea căii de transport, instalaţiilor de aeraj, conductelor de apă şi aer comprimat, a cablurilor electrice, precum şi modul de amenajare a compartimentului de circulaţie; - modul de dirijare a acoperişului sau tavanului; - măsurile speciale de siguranţă necesare specificului locului de muncă; - schema de amplasare a găurilor de probă şi de împuşcare precum şi lungimea acestora; - planuri de bază şi secţiuni; - indicatorul tehnic. Monografia va fi complectată după caz şi cu alte date specifice anumitor lucrări miniere (canale de scurgere a apelor, modul de susţinere al intersecţiilor abatajelor cu lucrările miniere de acces, modul de susţinere în zona de acoperiş şi se culcuş a stratului de cărbune, operaţiile ce pot fii efectuate simultan cu dirijarea tavanului la abatajele frontale, măsuri de siguranţă suplimentară la efectuarea lucrărilor de întreţinere, etc). Monografiile de armare se întocmesc în două exemplare aprobate de conducătorul tehnic al sucursalei. Un exemplar va fi înmânat şefului de brigadă sau înlocuitorului acestuia pe bază de semnătură şi indicarea datei pe exemplarul ce se va păstra la sector în dosarul locului de muncă. 4. Cerinţe specifice pentru lucrări miniere de deschidere şi pregătire: 4.1. Generalităţi: Lucrările miniere subterane se vor executa pe baza unui proiect care va cuprinde: - denumirea lucrării; - scopul lucrării; - calculul susţinerii ; - modul de aerisire a lucrării şi calculul parametrilor de aeraj; - evaluarea factorilor de risc; Proiectele vor fi aprobate de conducătorul sucursalei şi se vor regăsii în programul general de exploatare. Lucrările miniere subterane în care se execută diverse activităţi trebuie să fie construite, echipate, exploatate şi întreţinute astfel încât lucrătorii să poată lucra şi circula în ele cu riscuri minime. Proiectele de execuţie vor fi parte componentă a documentului de securitate şi sănătate. Documentul de securitate şi sănătate trebuie întocmit înainte de începerea lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau transformări şi va fi prezentat la inspecţia locului de muncă.. Lucrările miniere trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate. Lucrările minere vor putea fi puse în funcţie numai după ce s-a făcut recepţia acestora. Comisia de recepţie numită în scris de conducătorul sucursalei va controla dacă lucrările sunt conform proiectului de execuţie, monografiei de armare şi dacă toate măsurile 2


de securitate şi sănătate sunt asigurate, consemnând acest lucru în procesul verbal de recepţie. Din comisie vor face parte obligatoriu, inginerul şef producţie, inginerul şef S.S.M., şef sector. Nu se admite punerea în funcţiune a lucrărilor miniere sub rezerva completării ulterioare a măsurilor de securitate şi sănătate. 4.2. Lucrări miniere orizontale şi înclinate: (1). Fiecare mină în funcţiune trebuie să aibă cel puţin două ieşiri la suprafaţă, amenajate pentru circulaţia personalului. (2). Ieşirile de urgenţă trebuie să fie libere şi să conducă în modul cel mai direct spre suprafaţă sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur. (3). Între cele două ieşiri se va menţine un masiv de rocă de cel puţin 30m. grosime, gurile acestora neputând fi adăpostite în aceeaşi clădire de la suprafaţă. Fac excepţie deschiderea zonelor noi de zăcământ şi lucrările de cercetare geologică, la care cea de a doua ieşire nu este obligatorie. Aceste lucrări se vor executa pe bază de permise de lucru prin care se vor stabilii modul de săpare, susţinere, amenajare control, întreţinere căi de acces şi va avea o parte distinctă cu măsuri de securitate şi sănătate în muncă. (4). Dacă pe lângă cele două ieşiri obligatorii, mina mai are alte lucrări de legătură cu suprafaţa care sunt nepăzite, acestea din urmă vor fi închise cu uşi cu zăbrele. Uşile vor fi prevăzute cu zăvoare cu deschidere din interior şi cu tăbliţe avertizoare pentru interzicerea accesului şi folosirii flăcării deschise. (5).Orice orizont în funcţie va fi legat de orizontul superior cu cel puţin două ieşiri separate amenajate pentru circulaţie şi aeraj. Orizontul superior va avea cel puţin o legătură cu suprafaţa. Lucrările de pregătire de la un nou orizont nu vor putea fi începute decât după realizarea celei de a doua legături cu orizontul superior şi numai după asigurarea aerajului general al orizontului respectiv. Lucrările de pregătire se pot executa fără a doua legătură atunci când acestea servesc chiar la realizarea legăturii de aeraj. (6). În timpul săpării suitoarelor cu înclinare peste 350 zona frontului de lucru trebuie să fie prevăzut cu poduri demontabile după cum urmează: - când suitorul se execută de jos în sus se va monta pe întreaga secţiune un pod de lucru la maxim 2m. de front dimensionat şi executat astfel încât să permită preluarea materialului rezultat în cazul unor surpări, un pod de refugiu la maxim 2m. sub podul de lucru, iar în compartimentul de circulaţie, la maxim 5 m. de la podul de refugiu, un pod de protecţie. Deasupra rostogolului, la nivelul ultimului element de susţinere mijlocaş, se va monta un grătar. În timpul săpării suitorilor rostogolul se va păstra plin, golindu-se progresiv. La suitorii de lungimi peste 30 m. în compartimentul de circulaţie se vor monta grătare rabatabile din 20 în 20 m., în vederea protejării lucrătorilor. - coloana de aeraj parţial, în funcţie de sistemul adoptat, va urmării frontul de lucru, ultimul tub fiind protejat cu un sistem tip ,,căciulă”. Se va respecta timpul de aerisire după executarea operaţiei de împuşcare, pentru revenirea la front , prevăzut în proiectul de aeraj parţial. - săparea suitorilor se va face pe baza unui permis de lucru, în care se vor prevedea detaliat măsurile de asigurare şi de securitate în cazul când roca în care se sapă suitorul devine friabilă. - când suitorul se execută de sus în jos, la maxim 10 m. deasupra frontului de lucru , se va monta un pod de protecţie pe întreaga secţiune a suitorului. (7). Orice suitor în săpare care depăşeşte 10 m., trebuie să aibă cel puţin 3 compartimente, dintre care unul amenajat pentru circulaţie. Pot face excepţie suitoarele executate cu instalaţii speciale de săpare. 3


(8).Dimensiunile galeriilor şi ale planelor înclinate vor fi stabilite în funcţie de necesităţile de aeraj, de gabaritul materialului rulant şi al instalaţiilor de transport, precum şi de spaţiile necesare pentru circulaţia personalului. (9). Amenajarea lucrărilor miniere se execută în conformitate cu monografia de armare, luând în considerare catalogul de lucrări miniere tipizate.

4.3. Amenajarea lucrărilor minere orizontale şi înclinate: (1). În galeriile şi planele înclinate prin care se face transport pe cale ferată trebuie să existe între pereţi sau tavan şi materialul rulant un spaţiu liber de cel puţin 0,2 m. Acelaşi spaţiu trebuie să existe între materialul rulant în cazul galeriilor cu mai multe căi. (2). Galeriile pe care se prevede a se face transport cu vagonete vor fi executate cu o pantă de maxim 70/00,cu excepţia galeriilor pentru transportul automat pe pantă liberă (automotoare). (3). Căile ferate pe care se efectuează transport pe pantă automotoare vor fi prevăzute cu: - dispozitive de reducere a vitezei; - contraşine sau bare de conducere pentru evitarea deraierilor ; - opritori mecanici la frânele pantei automotoare. (4). În lucrările miniere pe care se face transport pe cale ferată cu pantă automotoare, spaţiul de circulaţie a personalului va fi prevăzut cu perete despărţitor sau balustradă de protecţie. (5). Este interzisă executarea de galerii în prelungirea planelor înclinate, cu excepţia celor destinate a fi echipate cu transportoare. (6). La transportul cu vagonete, racordul rampelor inferioare a planelor înclinate cu galerii de transport trebuie să se facă sub un unghi de maxim 1200. (7). Rampele superioare, inferioare şi intermediare ale planelor înclinate vor fi prevăzute cu tăbliţe avertizoare, iluminat permanent, semnalizare acustică şi optică, bariere metalice de protecţie. (8). Lucrările miniere înclinate cu lungimi mai mari de 10 m. trebuie prevăzute cu instalaţii de semnalizare acustică şi optică, precum şi un mijloc de comunicare(telefon sau interfon). (9). La transportul în lucrările miniere înclinate de la mai multe cote , la intersecţiile acestora cu galeriile intermediare de acces pe care circulă lucrători, se vor monta instalaţii de semnalizare optică şi acustică care vor funcţiona în timpul efectuării transportului. (10). Între marginea superioară a materialului rulant şi cea inferioară a gurilor de rostogol trebuie să existe o distanţă de cel puţin 0,3 m. (11). Conductele de apă, de aer comprimat, de degazare, de înnămolire şi cablurile electrice vor fi pozate pe pereţii sau tavanul lucrării miniere în aşa fel încât să nu se diminueze spaţiul destinat circulaţiei lucrătorilor şi să nu fie afectate de transportul prin lucrarea minieră. (12). La ramificaţii limita acestui spaţiu va fi marcată vizibil pe pereţii lucrării miniere. (13). În galeriile prin care circulă persoane în timpul transportului, trebuie să existe un spaţiu liber amenajat pentru circulaţie cu lăţimea minimă de 0,6m de la materialul rulant spre perete, măsurat la înălţimea de 1,6m de la coroana şinelor. Planele cu înclinare peste 200 care servesc şi la circulaţia personalului trebuie să aibă un spaţiu de circulaţie cu lăţimea minimă de 0,6m , prevăzut cu trepte şi balustradă. (14). În galeriile şi planele înclinate prin care circulă personal şi pe care sunt montate transportoare cu bandă sau cu raclete, trebuie să existe un spaţiu liber pentru circulaţie de cel puţin 0,6m lăţime, de la transportor spre peretele lucrării şi înălţimea de 1,8m. 4


(15). Înălţimea minimă a galeriilor şi planelor înclinate între coroana şinei şi grindă, va fi de 1,8m. (16). Nu se vor amenaja spaţiile din mijlocul galeriei, între liniile căii ferate duble, pentru circulaţia personalului. (17). Toate galeriile vor fi executate în mod obligatoriu cu canale pentru scurgerea apelor. (18). Podeţele pentru trecerea persoanelor peste transportoarele cu bandă sau cu raclete vor fi prevăzute cu balustrade înalte de cel puţin un metru cu o legătură intermediară, având la partea inferioară o bordură continuă de 70mm. (19). Înălţimea liberă a trecerilor pe sub transportoare va fi de minim 1,8m. până la plasa de protecţie. (20). La suitoare cu înclinarea între 350-650 podurile se vor monta la o distanţă de maxim 10m unul de altul, iar la înclinări mai mari de 600 această distanţă va fi de maxim 5m. Gurile podurilor de odihnă vor avea o secţiune de 0,6x0,7m. Compartimentele destinate exclusiv circulaţiei vor fi amenajate cu poduri şi scări montate în şicană. Scările vor depăşi nivelul podului de odihnă cu 0,6m. sau se vor monta în continuarea scării scoabe de prindere pe aceeaşi distanţă. La orizontul superior compartimentul de circulaţie va fi închis cu un grătar sau uşă cu grilaj. (21). În suitoare cu înclinare peste 350 compartimentul de transport (rostogol) trebuie să fie prevăzut cu un grătar fix din traverse metalice la distanţa de maxim 0,3m una de alta sau cu ochiuri de 0,4x0,4m, montat la cel mult un metru sub nivelul gurii superioare şi balustradă de protecţie. (22). Nu este obligatorie amenajarea compartimentului de circulaţie în suitoare de aeraj executate cu instalaţii de foraj, susţinute în tuburi metalice, dacă aceasta nu reprezintă a doua cale de ieşire din zona respectivă. Pentru controlul acestor lucrări se vor monta scări metalice fixate de tub. 4.4. Lucrări miniere verticale: (1). Pentru puţurile săpate de la suprafaţă, în cazul când succesiunea şi natura rocilor nu este cunoscută se va executa în prealabil o gaură de sondă la cel mult 20 m. de axa puţului. (2). La săparea puţurilor se vor executa poduri de siguranţă după cum urmează: - un pod fix la gura puţului, prevăzut cu uşi care se deschid şi închid la trecerea chiblei şi capac fixat prin articulaţie la gura secţiei de circulaţie a personalului; - un pod mobil, care va urmării adâncirea puţului la cel mult 25 m. deasupra frontului de lucru, distanţă care poate fi mărită la maxim 50 m. în cazul utilizării graiferelor. Podul va avea practicată o fereastră pentru trecerea chiblei prevăzută cu tub de trecere cu înălţimea de 1,2 m. deasupra podului. Podul mobil poate fi înlocuit cu podul de întindere al cablurilor pentru ghidarea chiblei. De la acest pod până la frontul de lucru accesul va fi asigurat cu o scară; - poduri fixe pentru săpare, susţinere şi amenajare, potrivit specificului lucrării. (3). Executarea concomitentă a săpării şi susţinerii puţului se admite respectânduse următoarele cerinţe minime: - podul de lucru va fi prevăzut cu tuburi pentru trecerea chiblei având înălţimea de 1,2 m. deasupra podului; - la cel mult 10 m. deasupra podului de lucru se va monta un pod de lucru se va monta un pod de siguranţă cu fereastră de trecerea chiblei. (4). La lucrările de adâncire a puţurilor fără oprirea transportului, sub nivelul inferior al puţului se va lăsa un pilier de siguranţă dimensionat la şocul maxim ce poate fi produs de căderea coliviei încărcate. Excavarea pilierului de siguranţă, precum şi montarea şi demontarea podului de rezistenţă se va face pe baza proiectului de execuţie. În toată această perioadă se va opri activitatea normală de transport pe puţ. 5


(5). Toate puţurile, inclusiv jompurile acestora, vor avea un compartiment de circulaţie pentru personal, separat printr-un perete de compartimentul de transport. La toate orizonturile, rampele puţurilor vor fi prevăzute cu compartimente de trecere pentru personal, separate prin pereţi despărţitori. 4.5. Amenajarea lucrărilor minere verticale (puţuri): (1). La toate puţurile compartimentul de circulaţie trebuie să fie prevăzut cu poduri de odihnă la distanţă de cel mult 6 m., unul de celălalt şi cu scări cu înclinare de cel mult 800, montate în plane paralele. (2). Gurile podurilor de odihnă vor avea secţiunea de 0,6x0.7 m., deasupra podului, scara va depăşi cu 1 m. nivelul podului, sau se vor fixa cel puţin 3 bare sau scoabe de oţel. 5. Cerinţe specifice pentru lucrări de abataj: 5.1. Generalităţi: (1). În minele cu succesiuni de strate exploatarea acestora se face de la acoperiş la culcuş. Excepţiile vor fi aprobate de conducerea C.N.H.-S.A., în baza unui proiect. (2). Pentru metodele de exploatare care urmează a fi aplicate se vor întocmi proiecte cadru avizate conform legislaţiei şi aprobate de conducerea C.N.H.-S.A. (3). Metodele de exploatare trebuie să asigure: - susţinerea spaţiului excavat şi dirijarea presiunilor corespunzătoare condiţiilor specifice zăcământului în care se aplică; - aerajul la parametrii stabiliţi prin calcul; - retragerea lucrătorilor, în caz de pericol grav şi iminent , prin cel puţin două ieşiri. Fac excepţie abatajele cu front scurt şi cele pentru exploatarea pilierilor de protecţie a lucrărilor miniere, care pot avea o singură ieşire. Lucrările de intrare şi ieşire în şi din abataj vor fi menţinute la profile iniţiale atât pentru asigurarea unui aeraj corespunzător cât şi pentru circulaţia personalului şi transport; - prevenirea viiturilor periculoase de apă, de borchişuri şi a acumulărilor de gaze; - prevenirea incendiilor şi focurilor endogene; - prevenirea acumulărilor periculoase de gaze şi pulberi explozive; - umplerea golurilor produse în urma exploatării prin prăbuşire sau înnămolire, în cazurile în care aceste spaţii pot conduce la crearea de pericole pentru lucrători, echipamente de lucru sau zăcământ. (4). În abatajele frontale cu susţinere individuală, lucrările de dirijare a tavanului prin prăbuşire se vor executa conform prevederilor din metoda cadru, monografia de armare şi a permisului de lucru. (5). În abatajele frontale orizontale răpirea se va începe de la acoperiş spre culcuş, iar în cele pe înclinare, de jos în sus, după ce în prealabil s-a făcut asigurarea suplimentară. Răpirea se poate face şi simultan din mai multe puncte ale abatajului, distanţa dintre echipele de răpire va fi conform metodei cadru de exploatare. (6). În abatajele frontale, simultan cu dirijarea tavanului vor putea fi executate şi alte operaţii care vor fi precizate în monografia de armare. Lucrătorii ocupaţi cu aceste lucrări trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin 10m. faţă de echipele de dirijare a tavanului. Este interzisă funcţionare transportorului din abataj în timpul operaţiei de dirijare a tavanului la abatajele cu susţinere individuală. 5.2. Atacarea de felii noi şi începerea exploatării: (1). Atacarea feliilor noi se va face în baza cererii scrise în „ Registrul de atacări de felii noi „ vizat de inginerul şef S.S.M. şi aprobat de inginerul şef producţie . (2). În timpul lucrărilor de atacare a feliilor noi, locul de muncă se va controla zilnic de şeful de sector sau înlocuitorul acestuia. 6


(3). Începerea lucrărilor miniere de pregătire prevăzute în proiectul cadru al metodei de exploatare se poate face numai după întocmirea proiectului de execuţie, monografiei de armare, proiectului de aeraj şi a celorlalte acte necesare întocmirii documentului de securitate şi sănătate în muncă. (4). În cazul aplicării metodelor de exploatare în felii se va prevedea obligaţia înnămolirii hotarului şi a spaţiului exploatat. Ordinea de exploatare la nivelul fiecărei felii va fi trecută pe planul de situaţie a feliei respective. . 5.3. Echiparea şi punerea în funcţiune a abatajelor frontale: (1). Începerea lucrărilor de exploatare a abatajelor frontale se poate face numai după terminarea tuturor lucrărilor miniere de pregătire şi a amenajărilor necesare prevăzute în metoda de exploatare, în documentul de securitate şi sănătate în muncă şi se va face în baza unui proces verbal de punere în funcţie, întocmit de o comisie numită de conducătorul sucursalei. Din comisie va face parte inginerul şef producţie, inginerul şef S.S.M., şef sector producţie, inginerii responsabili cu activitatea electromecanică din sector. (2). Nu se admite punerea în funcţie a lucrărilor miniere sub rezerva completării ulterioare a măsurilor de securitate şi sănătate. 5.4. Prăbuşirea abatajelor: (1). În cazul metodei de exploatare în felii descendente, prăbuşirea se va face în baza dispoziţiei scrise în „ Registrul de prăbuşire „,vizată de inginerul şef S.S.M., care va desemna un inginer din cadrul sectorului aeraj şi aprobată de inginerul şef producţie. (2). Prăbuşirea abatajelor cameră se va executa conform prevederilor din„ Registrul de prăbuşire „astfel: - lucrările de prăbuşire vor fi începute numai după ce persoana desemnată în „ Registrul de prăbuşire” a controlat abatajul şi în urma constatărilor a dispus efectuarea operaţiei de prăbuşire. - prăbuşirea tavanului se va realiza prin împuşcarea stâlpilor şi/sau acoperişului, în cazul în care acesta rămâne în consolă. Prăbuşirea prin împuşcare se va efectua în conformitate cu dispoziţia de împuşcare dată pentru locul respectiv şi cu respectarea prezentului regulament. - după efectuarea împuşcării, persoana desemnată va controla împreună cu artificierul dacă abatajul a fost bine prăbuşit şi va înscrie constatările făcute în „ Registrul de prăbuşire” . (3). Prăbuşirea abatajelor frontale se va efectua prin împuşcarea stâlpilor de lemn în conformitate cu dispoziţia de împuşcare şi „ Registrul de prăbuşire”. După efectuarea împuşcării, persoana desemnată va controla împreună cu artificierul dacă abatajul a fost bine prăbuşit şi va înscrie constatările făcute în „ Registrul de prăbuşire” . (4). În cazul în care dirijarea acoperişului ( tavanului ) nu decurge normal, până la prăbuşire, în zona respectivă este permisă numai prezenţa personalului care execută aceste lucrări cu aprobarea supraveghetorului locului de muncă. (5). La abatajele frontale ce urmează a fii prăbuşite este obligatorie prezenţa persoanei desemnate în „ Registrul de prăbuşire” şi a supraveghetorului pe tot timpul operaţiilor de pregătire în vederea prăbuşirii. 6. Lucrări de întreţinere – reparaţii a lucrărilor miniere: 6.1. Schimbarea elementelor de susţinere: (1). În cazul lucrărilor de întreţinere a galeriilor susţinute în cadre de lemn sau metalice este interzis să se demonteze şi să se înlocuiască în acelaşi timp mai mult de un cadru la susţinerea în câmpuri şi trei cadre la susţinerea în desiş. Cadrele vecine celor care 7


se schimbă trebuie asigurate cu susţinere suplimentară. Măsurile de siguranţă suplimentară se stabilesc la plasarea lucrării în permisul de lucru şi monografia de armare. 6.2. Reparaţii în lucrări miniere verticale: (1). Lucrătorii care execută lucrări sau reparaţii în puţuri stând pe poduri sau colivii vor purta centuri de siguranţă prinse de puncte sigure. Fac excepţie cei care lucrează pe poduri prevăzute cu balustradă sau tuburi de trecere la ferestrele pentru trecerea vasului de transport. (2). Lucrările de reparaţii a susţinerii în puţuri se vor efectua de pe poduri solide aşezate pe moazele puţului. Lucrările se vor executa în baza unui permis de lucru. (3). Lucrările de reparaţii curente, se pot executa şi de pe colivie. Lucrătorii care execută lucrarea vor fi legaţi cu centuri de siguranţă de colivie. Pe tot timpul efectuării acestor lucrări vor fi interzise reviziile, reparaţiile, demontările sau înlocuirile de piese la maşina de extracţie şi accesul în zona rampelor la mai puţin de 10 m. de gura puţului. 7. Execuţie – întreţinere lucrări miniere speciale: 7.1. Desfundarea silozurilor şi rostogoalelor cu mijloace curente: (1). Executarea şi amenajarea silozurilor şi rostogoalelor din subteran trebuie să se efectueze după proiecte care să asigure funcţionalitatea, posibilitatea de control, reparaţii şi deblocare în caz de necesitate (se vor prevedea , după caz, ferestre de vizitare sau alte măsuri ). (2). Lunar şi ori de câte ori e necesar se va face controlul fiecărui siloz pe întreaga înălţime în baza unui permis de lucru, de către mineri întreţinere puţuri, urmărindu-se în mod deosebit depunerile periculoase pe pereţi, starea susţinerii şi a gurilor de evacuare. Constatările efectuate vor fi consemnate în „Registrul de control al silozurilor”. Registrul de control al silozurilor va fi vizat, după fiecare control, de conducerea sucursalei. Îndepărtarea depunerilor periculoase de pe pereţi, respectiv remedierea susţinerii va fi efectuată în baza unui permis de lucru cuprinzând modul de lucru şi reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor. Permisul de lucru va fi semnat de luare la cunoştinţă de către persoanele responsabile care efectuează lucrările, precum şi de persoanele de supraveghere care au atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor. (3). În cazul blocării silozurilor şi rostogolurilor, supraveghetorul locului de muncă va examina situaţia creată şi va decide asupra modului de acţionare şi a mijloacelor curente ce se vor utiliza pentru deblocarea acestora. Totodată va face instructajul lucrătorilor cu privire la modul de lucru şi măsurile de siguranţă în funcţie de situaţia existentă consemnând în prealabil în carneţelul său. Instructajul va fi luat la cunoştinţă, de lucrători prin semnătură în carneţelul supraveghetorului. Dacă în urma intervenţiilor curente stabilite de supraveghetor, nu s-a realizat deblocarea silozului sau rostogolului se va anunţa conducerea sectorului pentru a dispune modul de lucru pe baza permisului de lucru . Funcţie de locul blocării, se poate acţiona: - la gura silozului sau rostogolului; - din compartimentul de circulaţie sau control; - cu intrarea personalului de sus în jos(silozuri) Mijloacele curente ce se pot utiliza la deblocarea silozurilor şi rostogoalelor sunt uneltele manuale ( ranga, ţeava, târnăcopul, lopata ), ciocanele de abataj sau dispozitivele mecanice avizate şi omologate de către un organism notificat. Introducerea apei la partea superioară a silozului sau rostogolului, respectiv suflarea cu aer comprimat în scopul deblocării acestora, sunt interzise. 8


(4). Înainte de începerea lucrărilor de deblocare se va întrerupe deversarea materialelor în siloz sau rostogol, se vor bloca întrerupătoarele transportoarelor şi se vor aşeza plăcuţe avertizoare cu inscripţia : “ Atenţie se lucrează „. (5). În timpul operaţiilor de deblocare cu mijloace curente se interzice staţionarea şi circulaţia altor persoane decât a celor însărcinate în acest scop, pe o rază de 10m de gura de evacuare şi pe compartimentul de circulaţie a silozului sau rostogolului pentru care se vor fixa posturi de pază. (6). În cazul blocării materialelor la gura silozului sau rostogolului, deblocarea se realizează din poziţii laterale faţă de gura de evacuare fără a introduce capul sau alte părţi ale corpului în interior şi mânuind uneltele astfel încât prin şocurile create de materialul din siloz lucrătorul să nu se accidenteze. (7). Deblocarea rostogolurilor şi a silozurilor din compartimentul de circulaţie se poate face numai prin orificiile ( ferestre ) special amenajate în acest scop fără a introduce capul sau alte părţi ale corpului în interiorul silozului sau rostogolului şi mânuind uneltele astfel încât prin şocurile create de materialul din siloz lucrătorul să nu se accidenteze. În funcţie de situaţia din teren, supraveghetorul va decide necesitatea executării unui pod de lucru. După deblocare, ferestrele de vizitare pe unde s-a făcut intervenţia se vor închide, evitând astfel ieşirea şi curgerea materialului pe secţia de circulaţie. (8). Atunci când este necesară intrarea personalului în silozuri şi rostogoluri în vederea deblocării, curăţirii sau controlului, acesta se va face de sus în jos, cu respectarea următoarelor măsuri de siguranţă: - blocarea întrerupătoarelor utilajelor de transport care deversează în siloz sau rostogol prin scoaterea contactelor şi aşezarea de plăcuţe avertizoare cu inscripţia : “ Atenţie se lucrează „ - interzicerea apropierii altor persoane decât a celor care participă la operaţia de deblocare, curăţire sau control la mai puţin de 10m de gura de alimentare; - menţinerea închisă a gurilor de evacuare; - înainte de intrarea în siloz se va efectua controlul gazelor de mină ( metan, bioxid de carbon, monoxid de carbon ) la gura de alimentare a silozului, cu ajutorul metanometrului a fiolelor colorimetrice sau aparatelor multigaz. Intrarea în siloz este permisă numai dacă concentraţiile de gaze nu depăşesc valorile maxime admise; - în situaţia în care concentraţiile de gaze depăşesc valorile maxime admise se interzice accesul în siloz în vederea deblocării, curăţirii sau controlului şi se vor lua măsuri de reducere a concentraţiilor de gaze sub valorile maxime admise; - admiterea intrării în siloz şi controlul gazelor de mină înainte de intrare se va efectua de către supraveghetor care are atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor; - accesul în siloz sau rostogol se va face individual pe scara de funie care va fi ancorată la partea superioară. Fiecare persoană care intră în siloz sau rostogol va fi prevăzută cu centură de siguranţă cu bretele ( ham ) prevăzută cu două frânghii, una legată de un punct fix, cu lungimea necesară a funiei până la nivelul materialului ce urmează a fi deblocat, iar cealaltă va fi ţinută de două persoane aflate în apropierea gurii superioare a silozului sau rostogolului care vor urmări operaţiile ce se execută şi care vor comunica cu persoana din interior verbal sau printr-un cod de semnal stabilit anterior. În caz de pericol vor ridica imediat persoana aflată în siloz. Una din cele două persoane va fi supraveghetorul care are atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor; - după intrarea în siloz, persoana intrată va efectua controlul gazelor, din aproape în aproape, pe măsura avansării deblocării sau curăţirii; - operaţia de deblocare se va începe numai după curăţirea de sus în jos a depunerilor de pe pereţii silozului sau rostogolului; - toate operaţiile de deblocare se vor face având un iluminat corespunzător. - curăţirea depunerilor de pe pereţii silozurilor în cazul în care se face cu două echipe, simultan, se face astfel încât un lucrător să nu coboare sub nivelul celuilalt. 9


Intrarea personalului şi executarea diferitelor operaţiuni în interiorul silozurilor şi rostogoalelor se va face numai în prezenţa supraveghetorului care are atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor; (9). În cazul când cu toate mijloacele curente nu se reuşeşte deblocarea, supraveghetorul va informa conducerea sectorului care va putea decide asupra oportunităţii efectuării operaţiilor de împuşcare în silozuri şi rostogoluri. (10). Lucrările de împuşcare pentru deblocarea silozurilor şi rostogolurilor se vor efectua cu respectarea dispoziţiei de împuşcare , permisului de lucru şi a prevederilor din prezentul regulament. La operaţiile de împuşcare pentru deblocarea silozurilor de la schip precum şi a silozurilor principale vor participa obligatoriu: şef sector aeraj şi şef sectorului respectiv sau înlocuitorii acestora. (11). Lucrările de curăţire a silozurilor se vor efectua numai pe baza unui permis de lucru, aprobat de conducătorul sucursalei şi vizat de conducerea tehnică a CNH, în zile nelucrătoare cu echipe de salvatori. 8. Controlul stării lucrărilor miniere: 8.1. Copturirea tavanului şi pereţilor: (1). Tavanul şi pereţii locurilor de muncă se vor controla şi copturii la începutul schimbului, după împuşcare şi ori de câte ori apar semne că roca are tendinţe să se desprindă. Copturirea se va face de către minerul şef de brigadă, minerul şef de schimb sau un miner calificat, cu experienţă şi numai dintr-un loc sigur. În timpul copturirii este interzisă executarea altor lucrări în frontul de lucru cu mai multe echipe, distanţa faţă de cea mai apropiată echipă care execută operaţii va fi de minimum 10m. 8.2. Controlul stării susţinerii: (1). Lucrările miniere în care este permis accesul lucrătorilor trebuie sa fie controlate periodic din punctul de vedere al susţinerii şi stabilităţii lucrării şi întreţinute în mod corespunzător. (2). Elementele de susţinere deranjate în urma operaţiilor de împuşcare vor fi montate imediat după luarea tuturor măsurilor de securitate necesare în vederea evitării accidentării salariaţilor. (3). În puţuri, la începutul fiecărui schimb, cât şi după efectuarea operaţiilor de împuşcare, se va controla şi se vor îndepărta bucăţile de rocă de pe elementele de susţinere şi poduri. (4). Cel puţin o dată pe lună, se va verifica de persoane desemnate de conducătorul sucursalei starea susţinerii lucrărilor miniere, luându-se măsuri de înlocuire a elementelor deformate sau deteriorate, precum şi de executare a susţinerii suplimentare sau provizorii. Rezultatele controalelor se vor consemna în „Registrul de control al căilor de aeraj” , „Registrul de control al puţurilor”.

10


CAPITOLUL II TRANSPORT, MANIPULARE MATERII EXPLOZIVE, LUCRĂRI DE ÎMPUŞCARE: 1 Generalităţi: Prevederile prezentelor cerinţe specifice au ca scop eliminarea factorilor de risc existenţi în sistemul de muncă propriu, la transport ,manipulare şi utilizarea materialelor explozive. Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ cu „Legea 126 privind regimul materiilor explozive" cu modificările şi completările aduse de: LEGEA nr. 464 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 478 din 12 noiembrie 2003; LEGEA nr. 262 din 5 octombrie 2005; LEGEA nr. 406 din 9 noiembrie 2006şi prevederile HG1049/2006. 1.1. Dispoziţia de împuşcare: Modul de împuşcare pentru fiecare loc de muncă va fi stabilit prin dispoziţia de împuşcare. Dispoziţiile se întocmesc într-un registru, numerotat, şnuruit şi parafat. Dispoziţiile de împuşcare se întocmesc lunar şi se refac ori de câte ori se schimbă condiţiile de muncă, de către inginerul APM. În cazul interzicerii operaţiei de împuşcare se va trece în registrul dispoziţiilor de împuşcare: data, locul de muncă, motivul interzicerii. Reluarea împuşcării se va face în baza întocmirii unei noi dispoziţii de împuşcare. În dispoziţia de împuşcare se va consemna : - număr curent; - data întocmirii; - locul de muncă si numele conducătorului locului de muncă; - felul materiilor explozive şi de iniţiere şi treptele de întârziere; - încărcătura maximă explozivă pe gaură (în funcţie de lungimea găurii, respectând cantitatea de buraj) dar nu mai mare de 500g, excepţie face împuşcarea cu găuri lungi de mină; - cantitatea maximă de exploziv ce se poate împuşca la un loc de muncă, într-o repriză ; - locul de unde se declanşează explozia ; - locul de retragere a personalului şi a utilajelor; - locul de amplasare a posturilor de pază ; - măsuri speciale specifice locului de muncă; - schema de împuşcare cu indicarea ordinii de aprindere a încărcăturilor şi intervalul de întârziere dintre încărcăturile vecine capabile a se influenţa, respectiv dintre prima şi ultima încărcătură. Secţiune longitudinală-transversală pe care se va indica lungimea găurilor de mină şi a găurilor de probă; - debitul de aer necesar/realizat. Debitele de aer se vor trece din proiectul de aeraj ; - timpul minim de aerisire, prevăzut în proiectul de aeraj; Cantitatea maximă de exploziv folosită la o împuşcare, nu va depăşii cantitatea de exploziv luată în calcul în proiectul de aeraj , la stabilirea debitului de aer necesar. Dispoziţia de împuşcare se întocmeşte după întocmirea şi aprobarea proiectului de aeraj. Dispoziţiile de împuşcare se vizează de şef sector aeraj, şef sector producţie, inginer şef S.S.M., inginer şef producţie şi se aprobă de conducătorul sucursalei prin semnătură şi ştampilă. Dispoziţiile de împuşcare se semnează de luare la cunoştinţă de către artificieri, supraveghetorii locului de muncă, şef brigadă şi de schimb, lucrătorii care ajută la încărcarea găurilor. 1.2. Materii explozive şi de iniţiere: În minele grizutoase se vor folosi numai explozivi de siguranţă (H.G.1049/2006). 11


(1) Cantitatea maximă de exploziv folosită la o împuşcare, să nu depăşească cantitatea de exploziv luată în calcul în proiectul de aeraj , la stabilirea debitului de aer necesar. (2) La lucrările de împuşcare vor fi folosite numai materii explozive şi capse detonante electrice a căror calitate este garantată de furnizor prin certificatul de calitate, declaraţie de conformitate şi al căror termen de garanţie înscris pe ambalaje nu a fost depăşit. Materiile explozive la care termenul de garanţie este depăşit pot fi folosite numai cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. (3) La executarea lucrărilor de împuşcare , se vor folosi numai capse cu tub de cupru. Capse instantanee şi cu întârziere milisecundă, trebuie să provină din loturi care au probabilitatea de aprindere a metanului într-un număr mai mic de 4 % din totalul capselor supuse încercărilor. (4) Explozivi de siguranţă antigrizutoşi şi iniţiere cu capse detonante electrice instantanee sau cu întârzieri de milisecunde se folosesc în locurile de muncă în care în front a apărut metan şi prin activarea aerajului concentraţia acestuia a fost redusă sub limitele admise : -sub 1% metan măsurat cu detectorul în profil sau pânză, cu ventilatorul în funcţiune -până la 2% metan (inclusiv) măsurat de asemenea cu detectorul în cuiburi, cu ventilatorul în funcţiune. (5) Este interzisă darea în consum şi folosirea explozivilor îngheţaţi sau alteraţi. Este interzisă utilizarea la aceaşi împuşcare a capselor detonante electrice de tipuri diferite precum şi a celor provenite din loturi de fabricaţie (grupe de rezistenţă) diferite. (6) Explozivii produşi de fabrică în cartuşe se vor folosi numai în această formă , fiind interzisă deteriorarea învelişului. (7) Materiile explozive şi de iniţiere se vor folosi numai în limita de temperatură stabilită de producător. (8) Găurile în care se constată apă sau scurgeri de hidrocarburi lichide vor putea fi încărcate cu explozivi pulverulenţi numai dacă în prealabil cartuşele sunt izolate împotriva contactului cu apa sau hidrocarburi prin introducerea lor in tuburi de polietilenă antistatizată . La utilizarea explozivilor higroscopici în găuri cu apă se vor lua măsuri de impermeabilizare a cartuşelor. (9) Capsele electrice vor avea, în timpul transportului şi manipulării, reoforii cum au fost livraţi de fabrică (izolaţi până la capăt sau desizolaţi la capăt şi scurtcircuitaţi). (10) În timpul operaţiilor de depozitare, transport si mânuire se interzice lovirea, răsturnarea , târârea, aruncarea sau trântirea lăzilor sau cutiilor cu materii explozive. 1.3. Burătoare , material de buraj, pregătirea amorsei: Burătoarele folosite la încărcarea găurilor cu explozivi trebuie să fie din lemn. Materialul de buraj nu are voie să conţină materii combustibile. Amorsa se pregăteşte în momentul introducerii în încărcătură. Materialul de iniţiere (capsa detonantă , fitil detonant) destinat iniţierii încărcăturilor explozive trebuie să se afle introduse într-un cartuş de exploziv sau amorsă. Lungimea minimă de buraj introdus peste încărcăturile explozive din găuri de mină va fi de : a- în găurile de mină cu lungimea de până la 1,5 m, burajul trebuie să ocupe cel puţin jumătate din lungimea găurilor; b- găurile cu lungimi mai mari de 1,5 m, vor fi burate pe o treime din lungimea lor, iar pentru găurile mai lungi de 3 m , lungimea burajului va fi stabilită prin dispoziţia de împuşcare însă nu va fi mai mică de 1 m; c- găurile scurte de 0,4 - 0,6 m, vor fi burate pe o lungime de 0,3 m. Este interzisă împuşcarea găurilor de mină neburate.

12


1.4. Cabluri de împuşcare: Cablurile de împuşcare trebuie să fie în construcţie izolată verificate la tensiunea de 2.000V. Ele vor fi din cupru si oţel multifilar, cu o secţiune care să asigure o rezistenţă electrică inferioară celei stabilite pentru circuitul respectiv. Capetele cablului de împuşcare trebuie să fie legate în scurtcircuit . Desfacerea lor se face numai de către artificier înainte de legarea lor la explozor. Cablurile de împuşcare trebuie să fie în permanenţă în bună stare, fiind verificate periodic astfel : - la interval de 3 luni se va măsura, la atelierul electric al sucursalei ,valoarea rezistenţei de izolaţie, care trebuie să fie mai mare de 600kΩ; - tensiunea de verificare trebuie să aibă cel puţin valoarea tensiunii debitate de explozor; -cablurile de împuşcare se vor păstra înfăşurate pe tambure metalice, numerotate; - şeful depozitului de exploziv va verifica lunar lungimea şi starea cablurilor de împuşcare şi va înlocuii cele găsite ca necorespunzătoare. La începutul fiecărui schimb, artificierul va verifica starea exterioară a izolaţiei, a corectei izolări a îmbinărilor şi-l va prelua pe bază de semnătură în „Registrul cablurilor de împuşcare”. În registru se va trece în rubricatură data, schimbul, numele artificierului, numele manipulantului de la depozit, nr. tambură, culoare cablu, lungime cablu, semnături. Registrul se va viza zilnic de responsabilul cu activitatea de împuşcare. Se admit maximum 2 îmbinări pe fir, la o lungime de 100 m cablu. Îmbinările vor fi decalate cu minim 10 cm. Toate îmbinările cablurilor vor fi izolate cu bandă izolatoare în cel puţin două straturi. Cablurile de împuşcare vor avea lungimea minimă de 120 m. şi certificate de un organism abilitat. 1.5. Explozoare : 1.5.1.Cerinţe tehnice pentru explozoare: a- să funcţioneze normal în următoarele condiţii climaterice: -temperatura ambiantă -200 C până la +400 C (cele tranzistorizate -50 C până la +400 C); -umiditatea relativă max. 95% ±3% la o temperatură 200±50 C; b- să aibă marcată pe carcasă sau pe plăcuţa indicatoare valoarea rezistenţei maxime a circuitului de împuşcare, cât şi numărul maxim de capse ce pot fi iniţiate simultan; c- să asigure iniţierea tuturor capselor din circuit, corespunzător rezistenţei maxime marcate pe carcasă; d- impulsul debitat de explozor pe circuitul de capse, corespunzător rezistenţei maxime ,să fie de 1,4 ori mai mare decât impulsul sigur de funcţionare al capselor ce formează respectivul circuit; e- intensitatea curentului debitat de explozor pe durata transmiterii impulsului sigur de funcţionare, trebuie să scadă sub valoarea de 1,25 In, prin circuite de până la 100 capse şi 1,5 In, prin circuite de peste 100 capse înseriate, unde In reprezintă valoarea curentului sigur de funcţionare a capselor; f- durata de debitare a impulsului la explozoarele în construcţie antigrizutoasă trebuie să fie de max. 4ms; g- carcasa explozorului va avea asigurat cel puţin gradul normal de protecţie IP54; h- punerea în funcţiune a explozorului se va putea efectua numai cu o cheie specială detaşabilă; i- bornele explozorului şi toate piesele metalice conducătoare din interiorul explozorului trebuie să fie izolate faţă de carcasă şi protejate împotriva coroziunii; 13


j- toate piesele componente şi îmbinările mecanice ale carcasei vor fi bine fixate, iar piuliţele sau şuruburile de fixare vor fi asigurate contra desfiletării; k- explozorul va fi prevăzut cu un circuit care să indice tensiunea de încărcare a condensatorului. În cazul folosirii becului cu neon acesta trebuie să se aprindă la 0,9 Un, unde Un reprezintă valoarea tensiunii nominale; l- rezistenţa de izolaţie trebuie să fie de minim 10MΩ în stare uscată şi de minim 2MΩ în stare umedă; m- placa de borne trebuie să împiedice atingerea reciprocă a capetelor neizolate a conductelor cablului de împuşcare sau a atingerii acestora de carcasa explozorului. Bornele de racordare a cablului de împuşcare vor fi prevăzute cu piuliţe izolate asigurate împotriva desfiletării în timpul transportului; n- pentru descărcarea tensiunii rezidente a condensatorilor de sarcină se va prevedea o rezistenţă internă.

1.5.2.Reguli pentru verificarea explozoarelor: Explozoarele vor fi supuse următoarelor verificări : a- periodice în ateliere specializate, se execută la intervale de un an de utilizare a explozorului, în urma reparaţiilor sau după producerea mai multor rateuri care s-au datorat explozorului. În acest sens sucursalele vor deschide „Registrul de folosinţă a explozoarelor”. În acest registru se va folosi următoarea rubricatură: număr curent, serie explozor, dată utilizare/schimb, timp de utilizare, nume artificier, semnătură artificier, observaţii, responsabilul cu activitatea de împuşcare, viză inginer şef securitate şi sănătate în muncă. Timpul de utilizare pentru o operaţie de împuşcare se va considera de trei minute. Personalul instruit şi autorizat pentru verificările curente va totaliza timpii de utilizare pentru fiecare explozor la sfârşit de lună şi contrasemnând timpii totalizaţi. În funcţie de aceşti timpi acesta răspunde de trimiterea la verificările periodice a explozoarelor. Explozoarele care nu au fost verificate la apariţia regulamentului, vor fi trimise la verificat la un atelier specializat pentru verificări periodice. b- curente în atelierele sucursalelor miniere se execută la intervale de o lună, de către personal instruit şi autorizat în acest scop, verificările curente trebuie să cuprindă cel puţin următoarele : - verificarea funcţionării; - verificarea rezistenţei de izolaţie; - verificarea tensiunii de vârf debitată de explozor. Rezultatele verificării se vor consemna în „ Registrul cu evidenţa verificării lunare " . Pentru verificarea explozoarelor şi a circuitelor de împuşcare sunt admise numai tipurile de aparate de măsură şi control avizate din punct de vedere metrologic.

14


REGISTRUL cu evidenţa verificării lunare a explozoarelor miniere. Tipul……………..nr. fabricaţie……………..anul ………….. Rezistenţa maximă exterioară………… Ω. Nr. minim capse……….. buc …… Data punerii în funcţie……………………………….. Data scoaterii din funcţie……………................... Rezultatele încercărilor

Nr. crt.

Data verificării

0.

1.

Integritatea explozorului

Rezistenţa de izolaţie

Tensiunea de vârf

2.

3.

4.

Rezultatul final …….. admis sau respins

Numele în clar a celui ce verifică

Semnă tura

Obs.

5.

6.

7.

8.

Explozoarele se păstrează la depozitele de explozivi, lămpării sau alte spaţii asigurate cu pază (cu supraveghere permanentă). Distribuirea lor se va face pe bază de marcă la lucrătorii autorizaţi (artificieri) cuprinşi în lista nominală aprobată de conducătorul sucursalei şi afişată la locul de păstrare. Numărul explozorului va fi trecut în formularul de Îndeplinirea comenzii, sub rubrica alte materii explozive şi pe cotorul acestuia. În timpul schimbului, explozoarele se păstrează într-un compartiment amenajat în firidele pentru capse detonante. Pe întreaga durată a schimbului, cheia explozorului se va păstra de către artificier asupra sa. Explozorul se transportă separat de materiile explozive numai de către artificier. 1.6. Realizarea circuitului de împuşcare: (1) Dezizolarea capetelor reoforilor sau desfacerea reoforilor legaţi în scurtcircuit , se va face numai înaintea legării capselor la circuitul de împuşcare. (2) Legarea reoforilor capselor în circuit , respectiv la cablul de împuşcare , se execută numai după terminarea încărcării găurilor, de către artificier. (3) În minele cu regim grizutos şi cu praf exploziv de cărbune legarea capselor detonante electrice se va face numai în serie. (4) La realizarea circuitelor de împuşcare capsele detonante electrice cu întârziere de milisecunde se vor folosi în lucrările în fund de sac aerisite prin aeraj parţial, în toate cazurile unde prezentele instrucţiuni prevăd folosirea lor, cu condiţia ca între două încărcături vecine care se pot influenţa întârzierea maximă să fie de 75 milisecunde iar între prima şi ultima încărcătură care se împuşcă concomitent într-un front, întârzierea maximă să fie de 200 milisecunde în cărbune şi în roci cu hidrocarburi lichide şi gazoase , omologi ai metanului şi 400 milisecunde în steril. (5) La amplasarea găurilor de mină se vor respecta următoarele măsuri: - lungimea găurilor de sâmbure va fi cu 10 - 25 % mai mare decât a celor de lărgire; 15


-în cazul sâmburilor convergenţi (pană, conici, piramidali) găurile convergente se vor apropia în profunzime la 0,1 - 0,2 m; - se va evita amplasarea găurilor de mină de-a lungul planelor de stratificaţie sau a discontinuităţilor din masiv; - fundurile găurilor de lărgire si profilare vor fi situate în acelaşi plan vertical. (6) Se interzice perforarea găurilor în fundurile de gaură rămase de la împuşcarea precedentă. Amplasarea găurilor de mină se va face la o distanţă de minimum 0,25 m de fundurile de gaură. (7) În găurile ascendente cu înclinare peste 450, la încărcare manuală, ultimul cartuş de exploziv se introduce împreună cu prima găluşcă de buraj sau cu accesorii pentru menţinerea încărcăturii în gaură, de către artificier. (8) Găurile pentru introducerea capselor detonante în cartuşele de exploziv se vor face cu un cui din cupru sau din alamă, sau cu un beţişor din lemn, numai de către artificier. (9) Se interzice prelungirea reoforilor în gaura de mină şi în faţa frontului. Prin excepţie se admite prelungirea reoforilor în faţa frontului pentru realizarea circuitului electric între capse, în lucrări miniere orizontale şi lucrări miniere înclinate săpate ascendent. Se interzice contactul îmbinării cu roca şi susţinerea metalică, prin izolarea îmbinării cu bandă izolatoare sau alte procedee. (10) Găurile de sâmbure convergente vor fi iniţiate cu aceeaşi treaptă de întârziere. (11) Numărul de capse detonante electrice din circuit nu trebuie să depăşească numărul maxim înscris pe explozor . (12) La stabilirea rezistenţei întregului circuit de împuşcare se consideră: a - 5Ω rezistenta unei capse detonante electrice cu reofori până la 2 m ; b - rezistenţa maximă prescrisă de fabrică, pentru capsele detonante electrice cu reofori mai lungi; c - 0,5Ω . rezistenţa unui metru de reofor (pentru eventualele prelungiri); d - 10 Ω rezistenţa cablului de împuşcare cu lungime până la 120m; (13) Reoforii capselor detonante electrice se vor înfăşura în jurul cartuşului (amorsa), formându-se un laţ, de strângere pentru evitarea smulgerii capsei din cartuş (14) Conexiunile dintre reofori, respectiv dintre reofori şi cablul de împuşcare , vor fi corect efectuate (cu îndepărtarea oxizilor şi noroiul de pe acestea), iar acolo unde sunt afluenţe de apă cu care conexiunile pot veni in contact, acestea se vor izola cu bandă izolatoare. În cazul lucrărilor miniere verticale şi cele înclinate săpate descendent dacă sunt afluenţe de apă la front se va realiza, în plus, suspendarea circuitului electric la o înălţime de cel puţin 0,5 m de vatra lucrării. (15) Cablul de împuşcare se va poza în aşa fel în lucrările miniere (evitându-se contactul cu elemente metalice) încât să se evite afectarea lui la retragerea lucrătorilor din front. (16) Imediat după împuşcarea găurilor, artificierul trebuie să desfacă capetele cablului de împuşcare de la bornele sursei de curent şi să le lege în scurtcircuit. (17) La săparea lucrărilor miniere executate de la suprafaţă (galerii de coastă, plane înclinate, puţuri), declanşarea exploziei se va face cu respectarea următoarelor cerinţe: a- se interzice efectuarea lucrărilor de împuşcare pe timp de furtună şi descărcări electrice atmosferice; b- conductele de împuşcare, trebuie să fie fără înnădiri, iar capătul acestora se va menţine în interiorul lucrării, izolat şi montat pe un panou izolant. În situaţia în care lungimea lucrărilor miniere este mai mare şi nu se poate asigura folosirea unui cablu de împuşcare dintr-o singură bucată, se admite cel mult o îmbinare la câte 300 m de cablu, îmbinarea cablului se va face la suprafaţă prin răsucire, cositorire şi manşonare sau izolare cu bandă izolatoare. Distanţa între îmbinările celor doi conductori va fi minim 10 cm. c- toate elementele metalice (şine de cale ferată, conducte de aer comprimat şi apă, tuburi de aeraj) vor fi legate între ele printr-o centură metalică, care va fi conectată la reţeaua de legare la pământ. În cazul în care lucrările se susţin cu armături metalice , la 16


centură vor fi conectate şi cele două cadre metalice învecinate. Centurile se vor efectua în imediata apropiere a gurilor lucrărilor miniere cât şi la cel mult 100 m de frontul de lucru. Secţiunea centurii va fi de minimum 100 mm2 în cazul în care se utilizează bandă de oţel şi de minimum 35 mm2 în cazul când este din cupru (18) Pentru evitarea detonării intempestive a capselor detonante electrice datorită curenţilor de scurgere ce pot apărea în subteran se vor respecta următoarele: a- distanţa de la circuitul de împuşcare la instalaţiile electrice în funcţie va fi de cel puţin 20 m, iar toate punctele de conexiune ale circuitului de împuşcare vor fi izolate ; b- în cazul executării lucrărilor de împuşcare în lucrări miniere situate la o distanţă mai mică de 100 m faţă de suprafaţă, toate punctele de conexiune ale circuitului de împuşcare se vor izola. (19) Pentru evitarea detonării intempestive a capselor detonante electrice datorită curenţilor generaţi de electricitatea statică se vor respecta următoarele : a- echipamentul de protecţie individual al artificierului (îmbrăcăminte şi încălţăminte) trebuie să fie de tip antistatic ; b- în cazul suflării cu aer comprimat a găurilor de împuşcare uscate , se admite încărcarea acestora numai după trecerea unei perioade de timp de 20 minute; c- se interzice transportul, capselor detonante electrice, în mijloace confecţionate din materiale care se încarcă electrostatic. (20) La lucrările de împuşcare cu capse detonante electrice cu întârziere milisecunde se vor respecta următoarele măsuri suplimentare : a- amplasarea găurilor se va face la distanţa de minimum 0,5 m între ele ; b- respectarea încărcăturii de exploziv maximă admisă pe gaura de mină. Lungimea găurilor de mină se va corela cu încărcătura de exploziv maximă admisă astfel încât să se respecte lungimea minimă de buraj. 1.7. Măsuri care se iau înainte de încărcarea găurilor: Înaintea încărcării găurilor de mină , artificierul trebuie să ia următoarele măsuri: a- să verifice dacă susţinerea lucrării este făcută conform monografiei de armare; b- să controleze lungimea şi direcţia găurilor, distanţa minimă admisă între găuri, precum şi dacă găurile sunt curăţate de materialul rezultat în urma operaţiei de perforare; c- să verifice găurile de probă ; d- să verifice dacă locul de muncă este stropit pentru fixarea prafului şi dacă pulverizatoarele sunt în stare de funcţionare; e- să verifice dacă instalaţia de aeraj este corespunzătoare şi dacă s-au luat măsuri pentru protejarea ei; f- să dispună oprirea funcţionării transportorului pe toată perioada de încărcare a găurilor la locurile de muncă la care există acest mijloc de transport; g- să verifice dacă la front este material de buraj; h- să dispună montarea unui semn vizibil sau a unei tăbliţe de interzicere a accesului la locul de împuşcare cu inscripţia „Pericol - se împuşcă", în cazul când locul de pază se află în curentul de aer viciat, să nominalizeze, instruiască şi să verifice posturile de pază. Personalul de pază va semna de luare la cunoştinţă pe formularul de îndeplinire a comenzii. 1.8. Controlul metanului: Artificierul este obligat să controleze metanul atât la locul de împuşcare cât şi la 20 m în jurul lui, înainte de încărcarea găurilor de mină, după încărcarea lor şi la reîntoarcerea la locul de muncă după împuşcare. În cazul lucrărilor în contra front , când între cele două locuri de muncă distanţa este sub 10 m, controlul metanului este obligatorie şi în lucrarea din contrafront. 17


Controlul metanului este obligatorie şi la locul de declanşare a exploziei înainte de legarea cablului de împuşcare şi de acţionare a explozorului. Lucrările de împuşcare vor fi executate numai dacă concentraţia de metan are următoarele valori: -sub 1 % metan măsurat cu detectorul în profil sau pânză , cu ventilatorul în funcţiune ; -până la 2 % metan (inclusiv) măsurat de asemenea cu detectorul in cuiburi , cu ventilatorul în funcţiune. Măsuri la depăşirea concentraţiei admise de metan: a- în abatajele frontale situate sub depresiunea generală a minei dacă într-un punct din zona acestuia spre spaţiul exploatat se constată prezenţa metanului peste limitele admise, se va opri împuşcarea începând de la 20 m înainte de punctul respectiv în sensul de intrare a aerului până la galeria de evacuare a aerului viciat. b- în cazul în care în galeria de evacuare a aerului viciat la intersecţia cu abatajul frontal situat sub depresiunea generală a minei, concentraţia de metan depăşeşte limitele admise, se va opri împuşcarea parţii de abataj dinspre galerie pe o lungime de cel puţin 20 m. c- dacă din cauza opririi accidentale a ventilatorului principal, se constată prezenţa metanului în abatajele frontale aflate sub depresiunea generală, lucrările de împuşcare vor putea fi reluate numai după restabilirea aerajului general şi după reducerea concentraţiei de metan, sub limitele admise. d- atunci când după încărcarea găurilor se constată prezenţa metanului peste limitele admise împuşcarea găurilor se va putea efectua numai după reducerea concentraţiei de metan sub limitele maxime admise, în urma luării măsurilor speciale aprobate de conducătorul sucursalei. e- dacă în urma împuşcării se constată găuri state şi prezenţa metanului, lichidarea lor se va face numai după reducerea concentraţiei de metan sub limitele maxime admise. 1.9. Încărcarea cu exploziv a găurilor: Lucrările de încărcare cu exploziv a găurilor se încep numai după terminarea perforării frontului şi a evacuării de la front a sculelor, utilajelor şi obiectelor ce nu mai sunt necesare, iar lucrătorii care nu participă la încărcarea găurilor au părăsit frontul. Este interzisă încărcarea unui număr de găuri mai mare decât al celor care se aprind sau se iniţiază într-o repriză, respectându-se dispoziţia de împuşcare, sau a unui număr de găuri mai mare decât capacitatea maximă de iniţiere a explozorului. Este interzisă încărcarea găurilor de probă, a fundurilor de găuri rămase după împuşcare, a găurilor de sondă pentru verificarea direcţiei de străpungere, a găurilor care au traversat geode, a găurilor străpunse în spaţiul exploatat, precum şi a celor cu diametre mai mici decât ale cartuşelor de explozivi. Cartuşul amorsat se va introduce primul în gaura de mină cu fundul capsei orientat spre gura găurii de mină (amorsare posterioară). Prin excepţie, în cazul găurilor lungi de mină (peste 2,5 m) , cartuşul amorsat se poate introduce şi ultimul în gaură, cu fundul capsei orientat spre fundul găurii (amorsare anterioară). În acest caz întârzierea între două încărcături vecine care se pot influenţa se va limita la o treaptă de întârziere (23 - 30ms, funcţie de tipul capselor). După realizarea circuitului şi controlul atmosferei se va verifica continuitatea circuitul de împuşcare cu ajutorul aparatului de diagnosticare (ADRI sau similare); 1.10. Măsuri suplimentare: Pe durata efectuării, operaţiei de împuşcare, este obligatorie prezenţa supraveghetorului locului de muncă. La lucrările de împuşcare se vor respecta următoarele măsuri suplimentare : a- amplasarea găurilor se va face la distanţă de minimum 0,5 m între ele ; 18


b- respectarea încărcăturii de exploziv maximă admisă pe gaura de mină; c- lungimea găurilor se va corela cu încărcătura de exploziv maximă admisă astfel încât să se respecte lungimea minimă de buraj; d- înainte de împuşcare controlul metanului la fiecare Ioc de muncă se va efectua in afară de artificier şi de către şeful de schimb. La abatajele frontale acest control se va face de-a lungul frontului cât şi spre spaţiul exploatat; e- înainte de retragerea artificierului pentru declanşarea găurilor, acesta va pune în funcţiune pulverizatoarele aer- apă amplasate după cum urmează: - la lucrările in fund de sac aerisite aspirant, un pulverizator montat la distanţa de 10 - 15 m faţă, de frontul de lucru, iar la cele aerisite refulant sau combinat un pulverizator ataşat la ultimul tub de aeraj de la refulare ; - la abatajele frontale aerisite sub depresiunea generală a minei , două pulverizatoare montate la distanţa de 10 - 15 m în curentul de intrare al aerului faţă de cea mai apropiată gaură ce se împuşcă iar la abatajele frontale cu tuburi sau canale de aeraj la acoperiş se va monta un pulverizator la gura acestora. 1.11. Locul de declanşare a exploziei: a- se va situa după postul de pază, în curentul de aer proaspăt, la cel puţin 100 m şi pe direcţie abătută faţă de locul de împuşcare, într-o zonă cu susţinere sigură ce nu poate fi influenţată de efectele operaţiei de împuşcare . b- la lucrările miniere ce se execută în contrafront, înainte de împuşcare se vor evacua lucrătorii ambelor fronturi începând de la o distantă de cel puţin 20 m între acestea şi se va asigura paza. În cazul când distanţa , dintre cele două fronturi ajunge la 10 m , lucrările la unul din fronturi vor fi oprite. În timpul cât se efectuează împuşcarea în contrafront, accesul la frontul de lucru oprit, va fi prevăzut cu pază. În cazul când masivul de rocă dintre două lucrări miniere ce se execută în contrafront este străpuns cu o gaură de sondă , înainte de împuşcare se vor evacua lucrătorii din ambele fronturi , indiferent de distanţa dintre acestea şi se va asigura cu pază. c- în cazul când locul de împuşcare se află într-un suitor sau retragerea se face printr-o astfel de lucrare , locul de declanşare trebuie să se afle în galerie, la cel puţin 20 m de baza suitorului şi la minimum 100 m faţă de frontul de lucru. d- la împuşcarea în puţuri , declanşarea exploziei se face de la suprafaţă sau de la un orizont de extracţie, la cel puţin 20 m de fereastra puţului şi la minimum 100 m faţă de frontul de lucru. e- la galeriile în fund de sac cu lungimi mari unde retragerea artificierului şi a ajutorului acestuia se face perpendicular faţă de frontul de împuşcare, se vor amenaja nişe de refugiu la minimum 100 m de front. În cazul în care găurile au explodat normal, reîntoarcerea la locul de muncă se va face după cel puţin 15 minute , de la explodarea ultimei găuri şi numai după ce locul de muncă a fost curăţat de gaze 1.12. Lucrări de împuşcare la suprafaţă: Pe timp de noapte, de ceaţă prelungită şi vreme cu vizibilitate sub 200 m sunt interzise orice fel de lucrări de împuşcare la suprafaţă. Fac excepţie lucrările de împuşcare pentru desfundarea silozurilor de la suprafaţă . Lucrările de împuşcare la suprafaţă se execută în baza dispoziţiei de împuşcare aprobată de conducătorul sucursalei, vizate de conducerea tehnică a C.N. H. şi a permisului de lucru şi anunţarea organelor competente. Fac excepţie lucrările de împuşcare la silozurile de la suprafaţă, unde dispoziţia de împuşcare se aprobă numai de conducătorul sucursalei . 1.13. Rateuri, comportare în caz de rateu şi lichidarea rateurilor: a- la împuşcarea electrică , în cazul rateurilor totale, artificierul va desface cablul de împuşcare de la bornele explozorului, legând în scurtcircuit capetele cablului. După 19


trecerea unui timp de 5 minute, va verifica circuitul, iar după înlăturarea defectelor constatate va repeta împuşcarea. b- dacă în frontul de lucru, împuşcarea se efectuează în mai multe reprize, nu se va încărca cu explozivi seria următoare de găuri, decât după ce au fost lichidate eventualele rateuri constatate la seria de găuri împuşcate anterior. c- orice lucrător care constată existenţa unei încărcături neexplodate este obligată să comunice neîntârziat acest fapt, artificierului şi supraveghetorului locului de muncă. d- dacă găurile state sunt acoperite de material derocat, încărcarea acestuia se va face numai cu unelte manuale. După încărcarea materialului derocat artificierul va proceda la lichidarea găurilor state. e- la găurile state sunt interzise încercările de a se scoate burajul, capsele, fitilul sau explozivul din găuri . De asemenea este interzisă tăierea , tragerea sau smulgerea reoforilor din găurile de mină , precum şi tăierea rocilor din zona găurilor state. f- lichidarea găurilor state se face prin împuşcarea unei găuri de ajutor forată paralel la distanţa de 40 cm, de aceasta . Se interzice forarea găurilor de ajutor sub nivelul găurii state. Direcţia găurii de ajutor se va stabili cu ajutorul burătorului, în care scop, în mod excepţional se poate scoate cca 10 cm de buraj din gaura stată. g- la împuşcarea electrică rateurile parţiale sau totale vor fi lichidate prin legarea în serie a unui număr redus de găuri până se stabilesc găurile state, care vor fi apoi lichidate prin găuri de ajutor conform prevederilor de la aliniatul de mai sus. Reoforii găurilor care nu se leagă la cablul de împuşcare, în cazul împuşcării unui număr redus de găuri, trebuie legaţi în scurtcircuit. h- rateurile la împuşcarea găurilor lungi dispuse într-un evantai vor fi lichidate prin împuşcarea evantaiului următor. i- dacă oricare lucrător constată la reluarea lucrului găuri state ce nu au fost identificate după împuşcare, şeful de schimb opreşte imediat lucrul şi va anunţa artificierul şi supraveghetorul locului de muncă. Artificierul este obligat să se prezinte la locul de muncă pentru lichidarea găurilor state. Dacă în materialul derocat se găsesc resturi de materii explozive, acestea vor fi colectate de către şeful de schimb al locului de muncă, cu obligaţia de a le preda artificierului în cel mai scurt timp. j- în cazul când lichidarea găurilor state nu s-a terminat până la sfârşitul schimbului, şeful de schimb al locului de muncă va preda şefului de schimb din schimbul următor, locul de muncă . De asemenea găurile state vor fi predate de către artificier, sub luare de semnătură, artificierului din schimbul următor, consemnându-se acest lucru in „Registrul de găuri state”. În fronturile de lucru a căror plasare nu este continuă, dacă lichidarea găurilor state nu s-a putut face până la sfârşitul schimbului, artificierul, şeful de schimb şi supraveghetorul locului de muncă vor rămâne până la lichidarea rateului consemnând acest lucru în Registrul de găuri state şi respectiv, în cartea de raport. k- în registru se va trece în rubricatură data, schimbul, locul de muncă/brigada, numele artificierului, numele artificierului care preia, număr de găuri state, ora lichidării găurilor state, semnături. Registrul se va viza săptămânal de responsabilul cu activitatea de împuşcare. 2. Personal autorizat, ajutător şi de control: 2.1.Generalităţi: Conducătorul sucursalei va desemna un cadru tehnic de specialitate minieră responsabil cu activitatea de împuşcare (şef sector sau adjunct şef sector aeraj). Personalul de conducere şi control poate intra la locul de muncă în timpul operaţiei de încărcare şi burare a găurilor de mină sau sondă, dar numai pe calea de retragere a artificierului. 20


Lucrările de împuşcare sunt executate numai de persoane autorizate ca artificier. Gestionarul depozitului şi înlocuitorul său sunt desemnaţi de către conducătorul sucursalei deţinătoare de materii explozive din rândul artificierilor autorizaţi şi răspund, după caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal, pentru gestiunea încredinţată. 2.2. Personal autorizat ca artificier: Lucrările de împuşcare pot fi executate numai de către persoane calificate şi autorizate care posedă „carnet de artificier". Pregătirea persoanelor pentru funcţia de artificier, prin cursuri de calificare precum şi autorizarea artificierilor, se va face conform reglementărilor legislaţiei in vigoare(legea 126/1995 actualizată). Autorizarea calităţii de artificier se face de către I .T. M. după care se înregistrează la organul de poliţie în raza căruia se află locul de muncă al celui autorizat. Efectuarea operaţiunilor cu explozivi propriu-zişi şi mijloace de iniţiere, precum şi supravegherea încărcării-descărcării şi a transportului se încredinţează numai persoanelor care sunt autorizate ca artificier. Autorizarea pentru exercitarea activităţii de artificier, se acordă persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vechime, cel puţin 3 ani efectiv lucraţi în locuri de muncă din subteran în care s-au folosit materii explozive, din care cel puţin 2 ani cu calificare de miner şi primesc avizul IPJ, respectiv al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, şi promovează un examen susţinut în faţa unei comisii. În vederea obţinerii autorizării ca artificier se mai pot prezenta şi: a- absolvenţii şcolilor de maiştri şi tehnicieni minieri, sondori, constructori, pentru instalaţii de transport forestier, precum şi ai facultăţilor cu profil minier sau electromecanică minieră; b- maiştrii, tehnicienii, subinginerii şi inginerii din activităţile de fabricare şi verificare a materialelor explozive, cu o vechime de cel puţin 2 ani în aceste activităţi; c- absolvenţii liceelor industriale sau şcolilor profesionale miniere, care fac dovada că au efectuat o practică de cel puţin 6 luni la fronturi de lucru în care s-au folosit materii explozive şi care au absolvit un curs de artificier de 3 luni; După absolvirea cursului de artificier candidatul susţine un examen în faţa comisiei din cadrul S.C.S.M. sau altei instituţii abilitate, în urma căruia i se eliberează un certificat de absolvire. Programul şi tematica cursului se supun avizării de către autorităţile în domeniu, respectiv Inspecţia Muncii, Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari şi Inspectoratul General de Poliţie. Autorizarea pentru exercitarea activităţii de artificier, se face pe baza unui examen susţinut în faţa unei comisii formate din delegatul ITM şi delegatul sucursalei la care lucrează sau la care urmează să funcţioneze candidatul, În urma examenului susţinut aceste persoane pot fi autorizate ca artificieri pentru lucrările de împuşcare precum şi pentru funcţia de gestionar de depozit de materii explozive, Autorizarea se atestă prin eliberarea unui carnet conform modelului din anexa nr. 10 a sau 10 b din legea 126/1995 actualizată. Carnetele se eliberează de către inspectoratul teritorial de muncă al cărui delegat a participat la examinare în vederea autorizării. După obţinerea carnetului posesorul acestuia lucrează timp de o lună sub supravegherea unui artificier, cu experienţă. În această perioadă trebuie să demonstreze că şi-au însuşit cunoştinţele dobândite. Artificierul care a avut în supraveghere artificierul practicant, precum şi supraveghetorul acestuia vor înainta conducătorului sucursalei o caracterizare a acestuia în perioada de practică, în vederea autorizării sau refuzului autorizării acestuia. Examenul de autorizare pentru exercitarea activităţii de artificier, se susţine imediat sau după maximum 60 de zile de la absolvirea cursului de pregătire. Candidaţii la examenul de autorizare pentru exercitarea activităţii de artificier sunt examinaţi de o comisie conform articolului 119 din legea126/1995 actualizată cu privire la: 21


- cunoştinţele privind materiile explozive si atribuţiile artificierilor în tehnologii de împuşcare; - reglementările privind transportul, păstrarea, mânuirea si folosirea materiilor explozive în condiţii de securitate, potrivit specificului lucrărilor pentru care se solicită autorizaţia de funcţionare; - regulile specifice privind prevenirea şi stingerea incendiilor. Conducătorul sucursalei organizează anual verificarea cunoştinţelor pe care trebuie să le posede personalul care mânuieşte, transportă, păstrează şi foloseşte materii explozive(articolul125 din legea126/1995 actualizată).Comisia de verificare va fi formată din următorii membrii: -reprezentant din cadrul Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă C.N.H.-S.A. -inginer şef S.S.M. -şef serviciu S.S.M. -responsabil activitate transport manipulare utilizare materii explozive(şef sector aeraj sau adjunct şef sector aeraj) Verificarea cunoştinţelor privind regimul materiilor explozive va fi precedată de efectuarea unui examen psihologic în baza căruia se confirmă că artificierul, este apt pentru activitatea pe care o îndeplineşte. Verificarea cunoştinţelor şi examinarea psihologică nu exclud efectuarea instructajelor periodice. 2.3. Obligaţiile artificierului: a- Artificierul are voie să execute numai lucrări de împuşcare pentru care este autorizat şi numai la locurile de muncă şi în condiţiile prevăzute în dispoziţia de împuşcare. b- Înainte de începerea lucrărilor de împuşcare, artificierul trebuie să evacueze lucrătorii de la locul împuşcării cu excepţia celor care rămân să-l ajute şi să trimită personalul necesar la locurile de pază. c- La efectuarea lucrărilor de împuşcare în subteran cât şi la suprafaţă artificierul este obligat să instruiască lucrătorii trimişi la posturile de pază asupra sarcinilor ce le revin. Lucrătorii trimişi în posturile de pază vor semna de luare la cunoştinţă şi instruire pe formularul de îndeplinire a comenzii d- Artificierul execută personal următoarele operaţii: - stabileşte la locul de muncă încărcăturile explozive pe gaură fără a depăşi încărcătura maximă pe gaură stabilită prin dispoziţie de împuşcare, în funcţie de tăria rocii, lungimea găurii şi buraj; - stabileşte ordinea de aprindere a încărcăturilor conform schemei din dispoziţia de împuşcare; - pregăteşte amorsele; - introduce amorsa în gaura de mină sau sondă şi primul buraj; - realizează circuitul de împuşcare; - leagă cablul de împuşcare la explozor şi acţionează explozorul; - măsoară metanul; e- Artificierul părăseşte ultimul locul de muncă. După efectuarea împuşcării artificierul este obligat să controleze locul de muncă în care s-a împuşcat însoţit de şeful de schimb/brigadă. În cazul în care încărcăturile au explodat normal, reîntoarcerea la locul de muncă în vederea efectuării controlului se va face după cel puţin 15 minute de la ultima explozie şi numai după ce locul de muncă a fost curăţat de gaze, respectând timpul prevăzut în dispoziţia de împuşcare/proiect de aeraj. În cazul în care declanşarea exploziei este organizată a se efectua la sfârşitul schimbului, controlul locului de muncă se va face la începutul schimbului de către artificierul si şeful de schimb/brigadă din schimbul următor împreună cu artificierul şi şeful de schimb care a efectuat operaţia de împuşcare. 22


Cu ocazia controlului se va constata dacă nu au rămas găuri state şi se adună eventualul material exploziv neexplodat ce se află pe jos. Dacă după împuşcare se constată găuri state, fenomene neobişnuite sau situaţii care ar periclita reluarea lucrului in front, artificierul sau şeful de schimb/brigadă va raporta aceasta superiorilor săi, interzicând accesul lucrătorilor în zonă până la remedierea situaţiei. f- la sfârşitul fiecărui schimb, artificierul va preda materiile explozive şi de iniţiere neutilizate la depozitul de exploziv, explozoarele şi cablurile de împuşcare la depozitele de exploziv sau lămpării. În cazul sucursalelor care nu au un depozit de exploziv propriu (E.M.Livezeni), materiile explozive neutilizate într-un schimb se predau artificierului din schimbul următor şi se închid în firidele de exploziv subterane. g- la ieşire din schimb artificierul va întocmi un raport asupra lucrărilor de împuşcare executate în schimbul respectiv în ,,Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive". În cazul în care la executarea lucrărilor de împuşcare au avut loc rateuri, orice operaţie efectuată cu privire la lichidarea încărcăturilor state va fi consemnată de către artificieri în „Registrul de găuri state şi Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive". Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive va fi vizată zilnic de către inginerul responsabil cu activitatea de împuşcare şi inginerul A.P.M. de la sector. Inginerul şef S.S.M. va viza săptămânal Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive. Se interzic modificări, ştersături, deteriorări ale următoarelor acte: registrului de găuri state, cărţii de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive, formularului comenzi de materii explozive, formularului îndeplinirea comenzii, registru evidenţă intrăriieşiri materii explozive. Toate aceste acte vor fi numerotate, parafate, şnuruite şi înregistrate la sucursală. 2.4. Sancţiuni aplicate artificierului: Carnetul de artificier, se ridică pe termen de cel mult 3 luni de către organele de control prevăzute în actele normative în vigoare, atunci când constată abateri de la prevederile legale privind regimul materiilor explozive. Carnetul de artificier, se anulează de organul emitent (I.T.M.): a- la retragerea avizului organului de poliţie; b- ca urmare a săvârşirii unor abateri grave de la prevederile legale privind regimul materiilor explozive sau ale normelor şi instrucţiunilor de protecţie a muncii; c- la întreruperea activităţii de artificier mai mult de 4 ani. În cazul anulării carnetului de artificier, obţinerea unui nou carnet este posibilă numai după trecerea a cel puţin un an de la data anulării, pe bază de examen conform legii 126/1995 actualizată. 2.5. Personal ajutător la lucrări de împuşcare în subteran: În frontul de lucru in timpul operaţiilor de încărcare a găurilor, este permisă rămânerea şefului de schimb/brigadă al locului de muncă, care-l ajută pe artificier. În cazul când şeful de schimb/brigadă al locului de muncă este şi miner - artificier, rămânerea în frontul de lucru este permisă şi altui miner calificat care-l va ajuta pe artificier . În cazul, când unui artificier îi revin pentru încărcare mai mult de 20 găuri sau peste 50 kg exploziv, acesta poate fi ajutat de cel mult doi mineri calificaţi, instruiţi si numiţi în scris prin dispoziţia de împuşcare. În cazul împuşcării găurilor lungi de mină cei doi artificieri vor putea fi ajutaţi de cel mult şase lucrători instruiţi şi numiţi în scris în dispoziţia de împuşcare. Lucrătorii care îl ajută pe artificier la efectuarea lucrărilor de împuşcare trebuie să respecte indicaţiile date de artificier. 23


În puţurile în care sunt afluenţe de apă mai mari de 6 m3/h este permisă prezenţa în frontul de lucru în timpul încărcării găurilor şi a mecanicului pompei. 2.6. Echipament de lucru pentru artificieri: Echipamentul de lucru pentru artificieri trebuie să fie confecţionat din ţesături din fibre vegetale. Este interzisă folosirea de îmbrăcăminte din materiale sintetice. 3. Procedee speciale pentru împuşcare: Aplicarea unor procedee speciale de împuşcare sau executarea altor lucrări de împuşcare în alte condiţii decât procedeele clasice se pot face în baza permisului de lucru, dispoziţiei de împuşcare aprobate de conducerea sucursalei. 3.1. Prăbuşirea abatajelor( împuşcarea stâlpilor de lemn): Pentru operaţia de prăbuşire prin împuşcarea stâlpilor de lemn se vor evalua factorii de risc şi în funcţie de aceştia se va întocmii planul de prevenire şi protecţie sau se va revizuii. Prăbuşirea abatajelor se va face în baza cererii de prăbuşire din „Registrul de prăbuşire” care va cuprinde: a- denumirea locului de muncă; b- data şi schimbul executării operaţiei de prăbuşire; c- descrierea operaţiilor în ordinea de executare : - perforarea găurilor în stâlpii de lemn astfel încât să permită introducerea cartuşului de exploziv şi a burajului (în stâlpii de lemn subdimensionaţi nu se vor perfora găuri); - plasarea posturilor de pază conform dispoziţiei de împuşcare; -modul de aplicarea de substanţe antipirogene pentru prevenirea fenomenelor de autoîncălzire; - încărcarea găurilor din stâlpii de lemn, burarea şi realizarea circuitului de împuşcare; - controlul atmosferei înainte şi după realizarea operaţiei de împuşcare, măsuri de combatere a prafului exploziv de cărbune (umectarea perimetrului unde se execută operaţia de prăbuşire , operaţie care se va executa înainte de încărcarea găurilor); d- cantitatea de exploziv necesară şi numărul de capse conform dispoziţiei de împuşcare; e- nominalizarea persoanei desemnate de către ing. şef SSM, persoană care va verifica măsurile dispuse în Registrul de prăbuşire şi îşi va da acordul pentru executarea lucrărilor de prăbuşire, a artificierului care va efectua prăbuşirea precum şi a lucrătorilor care-l ajută pe artificier la încărcarea găurilor din stâlpii de lemn. Nu se admit încărcături aplicate. După finalizarea şi verificarea operaţiei de prăbuşire, respectând cerinţele prevăzute la efectuarea operaţiei de împuşcare, persoana desemnată va întocmi un raport cu privire la modul de desfăşurare şi rezultatul operaţiei de prăbuşire în Registrul de prăbuşire. 3.2. Împuşcarea cu găuri lungi de mină: Se aplică la metodele de exploatare cu banc subminat de cărbune. La aplicarea acestui procedeu este necesar respectarea următoarelor cerinţe specifice: a- pentru perforarea găurilor lungi de mină se vor utiliza echipamente certificate cu posibilitate de realizare a găurilor la parametrii(lungime, diametru, înclinare) proiectaţi; b- amplasarea găurilor se va face în evantai; 24


c- parametrii găurilor se vor adapta în funcţie de înălţimea bancului de cărbune şi tăria cărbunelui; d- la exploatarea sub tavan artificial găurile se vor perfora până la 1-1,5m faţă de tavan, în cazul tavanului natural găurile vor intercepta roca sterilă pe o lungime de cel puţin 1m; e- ca materii explozive se vor folosii explozivi de siguranţă antigrizutoşi, fitil detonant antigrizutos, capse detonante electrice milisecundă; f- pentru declanşarea exploziei se vor folosii explozoare în construcţie antigrizutoasă cu durata impulsului de max. 4ms; g- încărcăturile explozive se confecţionează în galeriile de pregătire de intrare a aerului proaspăt, prin utilizarea tuburilor PVC tip Ω sau similar cu diametrul 3235mm şi lungimi de 3m.Confecţionarea încărcăturilor se va face pe o masă de lemn de 9 m. lungime. h- construcţia încărcăturilor explozive se realizează astfel(fig.1) -se asamblează 2 sau mai multe tuburi, funcţie de lungimea găurilor, prin suprapunere pe o lungime de min.200mm şi îmbinare între ele(găurite şi legate cu reofori sau sârmă); - se fixează fitilul detonant, de lungime corespunzătoare, în tuburile din PVC asamblate care vor avea lungimea mai mare cu cel puţin 300mm faţă de fitilul detonant; - se realizează încărcătura explozivă discontinuă, în tuburi PVC asamblate, constituită din alternanţa a 1-3 cartuşe de exploziv şi un cartuş de clorură de sodiu (la extremităţile încărcăturii explozive discontinue, obligatoriu va fi cel puţin un cartuş de clorură de sodiu). Clorura de sodiu utilizată va avea granulaţia de 1mm (min.90%); - se asigură integritatea constructivă a încărcăturii prin legarea strânsă a tuburilor cu bandă adezivă, reofori la o distanţă de 15-20 cm.; - la min.100mm de capătul fitilului, se fixează capsa detonantă şi se leagă strâns cu bandă adezivă (fig. 2,3); - se răsfrânge capătul liber al tubului PVC peste încărcătura explozivă şi se leagă strâns cu bandă adezivă; - pentru introducerea încărcăturii explozive şi a cartuşelor de sare se vor folosi pene de lemn, la această operaţie participă două persoane; - iniţierea fitilului detonant, din construcţia unei încărcături discontinui, se va realiza cu 2 capse detonante a cărei treaptă maximă de întârziere să fie de maxim 30ms. legate în paralel pentru reducerea riscului de producere a rateurilor. i- la operaţia de împuşcare cu găuri lungi de mină vor participa minim doi artificieri. Artificierii care execută operaţia de împuşcare vor prezenta inginerului desemnat din cadrul sectorului aeraj nominalizat în dispoziţia de împuşcare pentru supraveghere, schiţa de mână cu amplasarea, lungimea găurilor şi treptele de întârziere; j- înainte de încărcarea găurilor de mină, acestea se vor curăţa şi se va verifica lungimea lor. Se interzice încărcarea găurilor lungi de mină care au străpuns poditura subetajului superior-spaţiul exploatat. k- introducerea încărcăturii în gaură se va face manual prin împingere. Dacă în timpul manipulării se deteriorează integritatea încărcăturii, prin ruperea tubului PVC, se va fixa cu ajutorul unor segmente de tub PVC aplicate în zona afectată; l- menţinerea încărcăturii în gaură se face cu ajutorul unor accesorii realizate din carton sau PVC(fig.4); m- găurile lungi de mină se vor bura cu argilă până la gura lor, dar nu mai puţin de1m. Capsele se vor lega în serie(încărcăturile între ele); n- timpul de întârziere între două găuri alăturate va fi de o treaptă de întârziere, găurile lungi din acelaşi evantai vor avea aceaşi treaptă de întârziere. Întârzierea totală la împuşcarea mai multor evantaie va fi de max.200ms(6-8 trepte de întârziere);

25


o- după realizarea circuitului şi controlul atmosferei se va verifica continuitatea circuitul de împuşcare cu ajutorul aparatului de diagnosticare (ADRI sau similare); p- în cazul unui rateu total se va verifica circuitul de împuşcare, se vor depista capsele defecte prin măsurători cu aparate de verificare. În cazul rateurilor parţiale se va verifica circuitul de împuşcare iar dacă nu se pot iniţia separat vor fi lichidate prin împuşcarea evantaiului următor; r- este interzisă forarea şi împuşcarea găurilor ajutătoare pentru lichidarea rateurilor. Descărcarea cărbunelui în zonele cu rateuri se va face sub directa supravegherea a persoanei desemnate cu conducerea şi coordonarea lucrărilor de împuşcare, luându-se toate măsurile pentru recuperarea materiilor explozive care nu au detonat.

4. Depozitarea materiilor explozive la sucursale: 4.1.Păstrarea materiilor explozive: Se păstrează numai în locuri special amenajate şi destinate în acest scopdepozite. După destinaţie, depozitele de materii explozive sunt de două feluri: - de bază - din care se alimentează depozitele de consum; - de consum - se aprovizionează artificierii; 26


Păstrarea materiilor explozive şi de iniţiere, la depozitele de bază, consum şi firide precum şi manipularea lor în depozite se va face în conformitate cu prevederile reglementărilor legislaţiei în vigoare privind regimul materiilor explozive. 4.2.Păstrarea materiilor explozive şi de iniţiere în firide: Fiecare artificier din acelaşi schimb de lucru, va avea cel puţin o firidă pentru păstrarea explozivului necesar pentru lucrările de împuşcare într-un schimb şi alta pentru capse detonante. Nişele şi firidele se vor amenaja în conformitate cu legislaţia în vigoare (legea 126/1995 actualizată). În firidele pentru explozivi este interzisă păstrarea în comun a explozivilor de tipuri diferite şi este interzis să se depăşească capacitatea maximă admisă. În firida pentru capse se admite păstrarea în comun a capselor detonante de toate tipurile, depozitate separat. Firidele pentru capse vor fi astfel amenajate si compartimentate încât să permită adăpostirea separată a explozorului. Firidele de materii explozive se păstrează închise în permanenţă, cheia păstrânduse la artificier. În nişele şi firidele pentru materii explozive se interzice accesul altor persoane în afara artificierului. 4.3. Prevenirea şi stingerea incendiilor: Personalul de pază de la depozitele de explozivi şi artificierul gestionar/manipulanţii depozit vor controla toate persoanele care au dreptul de a intra în incinta depozitului, pentru a se asigura că acestea nu au asupra lor telefoane mobile, rechizite de fumat (chibrite , brichete, ţigări etc.) sau alte obiecte care pot produce flacără sau scântei. Personalul de deservire şi de pază de la depozitele de explozivi trebuie să cunoască modul de folosire a mijloacelor de stingere a incendiilor din dotare. Depozitele de materii explozive vor fi prevăzute cu echipamente tehnice, mijloace de stingere a incendiilor, echipamente de protecţie şi agenţi stingători pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, conform legislaţiei în vigoare. 5.Transportul materiilor explozive la sucursale: 5.1.Generalităţi: Transportul materiiIor explozive se va face respectând prevederile legii126/1995 actualizată şi a H.G.207/2006. La transportul materiilor explozive se vor folosi numai mijloace tip (genţi, lăzi, vagonete , cărucioare, autospeciale) avizate. În mijlocul de transport, materiile explozive se transportă, astfel ca să nu se mişte sau să se răstoarne, în ambalajul original al fabricii producătoare (lăzi sau cutii). 5.2. Transportul materiilor explozive în incinta depozitului sucursalei: a - după efectuarea recepţiei materiilor explozive, acestea vor fi transportate în depozit în ambalajul original. b - transportul materiilor explozive în depozit se face numai cu cărucioare sau vagonete tip pentru explozivi. Cantitatea de până la 25 kg materii explozive pot fi transportate şi manual în lăzi sau genţi. Cărucioarele sau vagonetele pentru explozivi nu au voie să fie folosite la transportul altor materiale. c - capsele detonante nu au voie să fie transportate in cărucioare sau vagonete împreună cu alte materii explozive. 27


d - transportul materiilor explozive în depozit trebuie să fie supravegheat de către o persoană - şeful de depozit sau manipulantul din schimbul respectiv. 5.3. Transportul manual al materialelor explozive: a - de la depozitele de explozivi la firidă şi de la firidă la locurile de muncă, artificierii împreună cu ajutoarele instruite ale acestora pot transporta fiecare maximum 25 kg de explozivi în ambalajele originale ale fabricii, în lăzi sau genţi speciale, închise cu încuietori (lacăte). Cheile de la încuietori (lacăte) vor fi păstrate la artificier. Materialele de iniţiere vor fi transportate în genţi (doar în acest scop) numai de către artificieri. În timpul transportului artificierul trebuie să supravegheze continuu lăzile (genţile) ce conţin materii explozive. Drumul de acces de la depozitul de materii explozive la firidă şi la locul de împuşcare trebuie să fie amenajat corespunzător pentru a permite transportarea manuală a materiilor explozive în condiţii optime de securitate. b - numai artificierul poate transporta la locul de folosire doar cantitatea necesară împuşcării la frontul de lucru respectiv. Este interzis transportul materiilor explozive cu monoraiul sau cu chibla în cazul transportului pe suitori. c - la transportul pe puţuri se anunţă în prealabil persoanele care deservesc instalaţiile de transport (mecanici şi semnalişti).Transportul pe puţ, în aceeaşi colivie, a mai multor persoane care poartă materii explozive, se admite cu condiţia ca în fiecare etaj al coliviei să se afle cel mult trei persoane, din care una artificier. Transportul simultan al altor persoane care nu participă ca însoţitori sau a altor materiale împreună cu artificierul este interzis. d - la transportul pe puţ a persoanelor care poartă materii explozive viteza maximă admisă de deplasare a coliviei este de 4 m/s. În timpul transportului se vor evita pornirile şi opririle bruşte. e - când pe una din secţii se face transport de persoane care poartă materii explozive, este interzisă efectuarea transportului de materiale sau personal pe cealaltă secţie. f - pe plane înclinate şi pe suitori transportul materiilor explozive se face manual;

5.4. Transportul materiilor explozive pe puţuri şi plane înclinate în săpare: Transportul materiilor explozive pe puţuri, plane înclinate precum şi cu chibla pe puţurile în săpare, se face cu respectarea următoarelor măsuri: a - se anunţă în prealabil persoanele care deservesc instalaţiile de transport (mecanici şi semnalişti); b - în timpul transportului se vor evita pornirile şi opririle bruşte; c - viteza maximă admisă de transport va fi de : - 4 m/s pe puţuri cu colivie ; - 2 m/s pe puţuri cu chibla şi pe plane înclinate. d - pe plane înclinate transportul materiilor explozive se face manual; e - la puţurile in săpare , la transportul cu chibla, explozivii se vor introduce în chiblă de către artificier şi se vor scoate la front de către persoana instruită şi numită ca însoţitor, care va răspunde de păstrarea lor până la sosirea artificierului. Se admite transportul cu chibla a unui singur artificier împreună cu materiile explozive necesare împuşcării frontului cu condiţia de a nu depăşi cantitatea de 25 kg de explozivi; f - în timpul transportului de materiile explozive este interzisă circulaţia personalului sau orice alt transport pe puţ sau plan înclinat cât şi în rampe.

28


6. Desfundarea silozurilor şi a rostogolurilor: (1) Desfundarea silozurilor şi a rostogolurilor prin împuşcare la minele din cadrul C.N.H.-S.A. este permisă acolo unde cu toate mijloacele curente utilizate nu s-a reuşit desfundarea acestora. (2) Cantitatea de exploziv şi modul de împuşcare în silozuri şi rostogoluri se vor fixa prin dispoziţia de împuşcare, care va cuprinde şi numele persoanei responsabile cu conducerea si coordonarea lucrărilor de împuşcare. La silozurile principale de la schip, precum şi la silozurile principale, funcţia acestei persoane trebuie să fie de şef sector sau adjunct şef sector aeraj şi şef sector sau adjunct şef sector din sectorul deservit. (3) Lucrările de împuşcare în silozuri şi rostogoluri amplasate pe circuite de aeraj sub depresiunea generală a minei, în vederea deblocării se vor efectua cu exploziv de siguranţă şi numai dacă concentraţia de metan la locul împuşcării este sub 1% ( inclusiv ) metan măsurat cu detectorul până la înălţimea unde se ajunge cu sonda de colectare şi la 10 m în apropierea silozului sau rostogolului concentraţia de metan este de maximum 0,5% metan. (4) La desfundarea silozurilor si rostogoluri prin lucrări de împuşcare cu încărcături aplicate, se vor respecta următoarele: - în rostogoluri, la o împuşcare se va utiliza o încărcătură aplicată constituită din maximum 2 cartuşe (200 g) exploziv de siguranţă ; - în silozuri la o împuşcătură se va utiliza o cantitate de maxim 300 g exploziv de siguranţă sub formă de coloană sau în mănunchi, plasată în funcţie de posibilităţi şi necesităţi sub bolta materialului; Plasarea încărcăturii se va face din exteriorul silozului/rostogolului prin gura de evacuare sau fereastra acestuia cu ajutorul unei prăjini de lemn. Încărcătura se va fixa de capătul prăjinii prin legare cu sârmă sau sfoară. În cazul folosirii explozivului de siguranţă încărcătura explozivă se va introduce împreună cu 0,6 kg praf inert într-o pungă din polietilenă. În faza de formare a încărcăturii explozive pentru împuşcarea în silozuri, înainte de legarea capsei la cablul de împuşcare, acesta se va poza pe prăjini prin legare cu sârmă sau sfoară. Se interzice explodarea simultană a 2 sau mai multe încărcături. Dacă silozul sau rostogolul nu se desfundă la prima încercare, operaţia de împuşcare se repetă cu încărcături noi, până la desfundarea totală. În situaţia producerii unui rateu, lichidarea acestuia se va efectua după cum urmează: - în cazul unui rateu în siloz/rostogol, se dezleagă firele de la explozor şi se pun în scurt circuit, se scoate din siloz prăjina cu încărcătura explozivă, se amorsează un alt cartuş din încărcătură şi se introduce din nou sub bolta materialului; - în cazul unui rateu în rostogol, se va aplica direct pe încărcătura stată respectiv pe buraj un cartuş de exploziv amorsat cu o nouă capsă; La desfundarea silozurilor prin lucrări de împuşcare cu încărcături amplasate în găuri de mină, forate în blocuri de cărbune, steril sau din beton, se vor respecta următoarele: (a) perforarea găurilor de mină în blocurile supragabaritice se va efectua din exteriorul silozului şi din poziţie laterală faţă de gura de evacuare a acestuia , fără introducerea capului sau corpului în spaţiul silozului; (b) amplasarea găurilor de mină se va face în aşa fel încât distanţa între ele să fie de minimum 0,5 m; (c) cantitatea de exploziv de siguranţă pe gaura de mină va fi în funcţie de lungimea găurilor, respectându-se prevederile, cu privire la lungimea burajului. În cazul folosirii explozivului de siguranţă, încărcătura pe gaură nu va depăşi 500 g; (d) încărcarea găurilor cu exploziv şi burarea lor se va face din exteriorul silozului prin gura de evacuare sau ferestrele de vizitare, fără a se introduce capul sau corpul în spaţiul silozului; 29


(e) iniţierea încărcăturilor se va efectua cu capse detonante electrice instantanee sau cu întârziere de milisecundă cu probabilitate de aprindere a metanului sub 4%, întârzierea totala la o împuşcare fiind de maximum 35ms ( o singură treaptă ). Amorsarea încărcăturilor explozive se va realiza la fundul găurilor ( posterior ); (f) în situaţia producerii unui rateu, lichidarea acestuia se va efectua după cum urmează: - în cazul existenţei unei singure găuri state se va fora o gaură de ajutor, conform prezentului regulament. Atunci când nu există spaţiu suficient pentru forarea unei găuri de ajutor la 0,4 m de gaura stată, lichidarea rateului se va face utilizând o încărcătură aplicată constituită din maximum 300 g exploziv de siguranţă; (g) dacă lichidarea rateului nu se realizează la prima împuşcare, operaţia se repetă cu o nouă încărcătură până la lichidarea acestuia. Înainte de plasarea încărcăturii explozive se va stropi cu apă în jurul locului de împuşcare pe o rază de 10 m. Pe timpul Iucrărilor de împuşcare se va asigura formarea unei perdele de ceaţă în jurul gurilor de evacuare cu ajutorul pulverizatoarelor care vor fi puse în funcţiune la retragerea artificierului. Pe timpul operaţiei de perforare, introducerii încărcăturii explozive, respectiv a împuşcării propriu-zise se opreşte activitatea de transport pe galeria de la bază silozului sau rostogolurilor şi deversarea în siloz. Totodată se evacuează personalul din galeria de bază pe o distanţă de 100 m si personalul din locurile de muncă de pe circuitul de ieşire al aerului de la siloz respectiv rostogol. Reînceperea activitatii normale în zona respectivă va fi admisă de către persoana responsabilă cu conducerea si coordonarea Iucrărilor de împuşcare. Conducătorul sucursalei va desemna executarea controlului amănunţit al stării silozurilor şi rostogoalelor după executarea împuşcării şi întocmirea raportului în acest sens. Dacă se constată că tubulatura respectiv susţinerea rostogolului sau a silozului sunt deranjate, activitatea se va relua numai după refacerea acestora. 7.Distrugerea materiilor explozive: 7.1. Prelungirea termenului de garanţie: Se face la cererea CNH-SA prin depozitul central de la E.M.Vulcan, deţinătoare de materii explozive, cu acordul producătorului conform Legii nr. 262 din 5 octombrie 2005 şi HG nr. 1207 din 5 octombrie 2005 pentru modificarea şi complectarea Normelor tehnice privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile deţinătorilor, precum şi autorizarea artificierilor şi a pirotehniştilor, aprobate prin HG nr. 536/2002; 7.2. Dezgheţarea explozivilor pe bază de nitroglicerină: Şeful depozitului de materii explozive este obligat să îl anunţe imediat în scris pe conducătorul sucursalei ori de câte ori constată că explozivul din depozit sau din transporturile sosite este îngheţat şi acesta să anunţe conducerea tehnică a CNH - SA. Dezgheţarea se face în baza dispoziţiei scrise a conducătorului sucursalei, în care se specifică : data, locul, responsabilul lucrărilor şi echipa de artificieri însărcinaţi cu executarea operaţiunilor de dezgheţare. Dezgheţarea se va face conform legislaţiei în vigoare ( legea 126/1995 actualizată). 7.3. Distrugerea materiilor explozive: Materiile explozive necorespunzătoare şi cele devenite inutilizabile din cauza depăşirii termenelor de garanţie sau a alterării, precum şi cele provenite din rateuri sau din resturi neexplodate se păstrează până la distrugere, separat de celelalte materii explozive, în ambalaje (lăzi, cutii) marcate corespunzător şi trebuie distruse în termen de max. 30 de zile sau la acumularea unei cantităţi de max. 5 kg. 30


Distrugerea materiilor explozive se face în baza unei cereri scrise întocmită de către şeful de depozit, aprobată de conducătorul sucursalei şi vizată de conducerea tehnică a CNH - SA, care va cuprinde: locul, data, felul materiilor explozive, cantităţile, metoda de distrugere, locul de plasare a posturilor de pază şi de retragere a persoanelor care asistă. Operaţiile de distrugere se vor efectua numai de către artificieri autorizaţi, instruiţi în acest scop, sub supravegherea personalului tehnic desemnat de conducătorul sucursalei. Aceste operaţii se vor efectua numai ziua. Distrugerea materiilor explozive se va consemna într-un proces verbal care va cuprinde : - felul şi cantitatea materiilor explozive distruse; - motivul pentru care s-a hotărât distrugerea; - procedeul folosit şi modul în care a decurs distrugerea; - menţiuni cu privire la asanarea terenului; - numele persoanelor care au condus şi au executat distrugerea. Procesul verbal se semnează de persoanele care au participat la distrugere şi se aprobă de conducătorul sucursalei deţinătoare de depozit şi se înregistrează, constituind actul justificativ pentru scăderea materiilor explozive din evidenţa depozitului de exploziv. Distrugerea materiilor explozive se va face în conformitate cu respectarea legislaţiei în vigoare. 8. Documentele necesare a fi afişate la depozitul de exploziv: La fiecare depozit de materii explozive se vor afişa obligatoriu documentele prevăzute la articolul 74 din Legea numărul 126/1995 privind regimul materiilor explozive modificată şi complectată. Lista nominală cuprinzând persoanele care au dreptul să semneze comenzi pentru materii explozive cu specimene de semnături, lista nominală cuprinzând artificierii care au dreptul să ridice materii explozive din depozit cu specimene de semnături, lista nominală cuprinzând persoanele care ajută la transportul materiilor explozive cu specimene de semnături se vor reactualiza şi afişa lunar sau ori de câte ori intervin schimbări.

ARTIFICIERUL RĂSPUNDE DE OPERAŢIA DE ÎMPUŞCARE. 9. Găuri de probă: La sucursalele CNH – SA artificierul împreună cu supraveghetorul locului de muncă vor controla existenţa găurilor de probă după cum urmează: 9.1. Două găuri de minim 3m la toate lucrările de înaintare în steril începând cu 10m de strat, de falii cunoscute sau de lucrări vechi. La deschiderea de noi orizonturi sau în zone necunoscute lungimea găurilor de probă va fi de 5m. 9.2. Două găuri de minim 3m la toate lucrările de înaintare în cărbune. La lucrările săpate cu combina de înaintare nu este obligatorie această condiţie. 9.3. O gaură de cel puţin 3m la fiecare 6m2 de front, în abataje începând de la 10m distanţă de o falie cunoscută sau lucrări vechi necontrolabile. În cazul lucrărilor de împuşcare lungimea găurilor de probă trebuie să depăşească cu minimum 1m lungimea celei mai lungi găuri încărcate cu materii explozive.

31


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 1 Generalităţi

1

PARTEA A III – A ECHIPAMENTE ELECTRICE CUPRINS - PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE 1. Generalităţi................................................................................................................pag.1 2. Reţele electrice..........................................................................................................pag.2 3. Protecţia contra electrocutării şi protecţia echipamentelor........................................pag.4 4. Montarea, controlul, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice...................pag.7 5. Cerinţe specifice pentru autorizarea electricienilor....................................................pag.11 6. Cerinţe specifice privind protecţia împotriva electrocutării.........................................pag.17 7. Cerinţe specifice privind tensiunile nominale.............................................................pag.26 8. Cerinţe specifice privind cablurile electrice................................................................pag.29 9. Cerinţe specifice privind alegerea, verificarea şi reglarea protecţiei echipamentelor electrice..................................................................................................................................pag.44 10. Cerinţe specifice privind inspectarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice..................................................................................................................................pag.56 11. Cerinţe specifice pentru instalaţii telegrizumetrice..................................................pag.61 12. Cerinţe specifice privind echipamente şi sisteme electrice cu securitate intrinsecă................................................................................................................................pag.70 13. Cerinţe specifice privind instalaţiile electrice cu înalt nivel de securitate................pag.87 14. Cerinţe specifice privind protecţia clădirilor şi instalaţiilor industriale împotriva supratensiunilor atmosferice...................................................................................................pag.90 1. GENERALITĂŢI Art.1 În lucrările miniere subterane se vor folosi numai echipamente tehnice destinate pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie conform standardelor în vigoare în ţară şi certificate din punct de vedere al protecţiei muncii. Pentru echipamentele tehnice în funcţie se vor aplica cerinţele minime de securitate prevăzute în Legea 319/2006, în Hotărârile de Guvern nr.1146/2006; 1049/2006 şi în Regulamentul Intern de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH. Pentru echipamente de muncă puse la dispoziţia lucrătorilor, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a prezentului regulament, C.N.H. – S.A. este obligat să procure şi/sau să utilizeze echipamente care îndeplinesc prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitară aplicabilă. Art.2 Tipurile de protecţie ale echipamentelor electrice destinate folosirii în minele cu regim grizutos şi încăperi cu atmosferă explozivă, trebuie să fie certificate pentru grupa I (Ex) de către un institut abilitat la nivelul Uniunii Europene. Echipamentele trebuie prevăzute cu etichetă de marcare corespunzătoare tipului de protecţie certificat de la producător. 1


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 2 - Reţele electrice

2

Art.3 Unităţile miniere vor stabili locul de amplasare al echipamentelor electrice cu respectarea concentraţiilor de metan admise pentru activitate normală. Art.4 În jurul echipamentelor de muncă staţionare trebuie să existe un spaţiu liber de cel puţin 0,8 m. Acest spaţiu poate fi mai mic sau redus complet pe latura pe care nu este necesar controlul, revizia sau reparaţia echipamentului tehnic cu condiţia de a nu stânjeni buna funcţionare a acestuia. Înălţimea spaţiului trebuie să fie minim 1,8 m. Art.5 Punerea în funcţiune a unui echipament de muncă care nu poate fi supravegheat în totalitatea lui trebuie să fie precedată de un semnal acustic de avertizare cunoscut, pe o durată de minimum 4 secunde şi care nu trebuie repetat pentru pornirile care se fac în intervalul de 15 secunde. Art.6 (1) Repararea echipamentelor tehnice se poate face numai după oprirea şi blocarea lor mecanică şi scoaterea de sub tensiune a instalaţiei electrice de acţionare . Dacă blocarea nu este posibilă, trebuie pusă pază la dispozitivele de acţionare. (2) Repararea şi recepţia după reparaţii a echipamentelor de muncă se va face pe bază de grafice de revizii şi reparaţii, în conformitate cu cerinţele specifice privind inspectarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice antideflagrante pentru minele din Valea Jiului. (3) Lucrările de întreţinere şi reparare a echipamentelor tehnice se vor face numai de către lucrători calificaţi în specialitatea respectivă. Art.7 Echipamentele de muncă de rezervă trebuie menţinute permanent în stare de funcţionare. Art.8 (1) Elementele de comandă ale echipamentelor electrice (pârghii, manşete, butoane, etc.) vor fi astfel amplasate încât să fie vizibile şi uşor acesibile, iar manevrarea lor să fie comodă şi fără pericol de accidentare. Construcţia şi amplasarea acestor elemente trebuie să excludă posibilitatea manevrării sau pornirii accidentale a echipamentului. (2) Elementele de comandă trebuie să fie prevăzute cu inscripţii care să indice felul comenzilor şi sensul de mişcare al mecanismului comandat. La echipamentele de muncă provenite din import, inscripţiile rebuie să fie traduse în limba română. 2. REŢELE ELECTRICE Art.9 (1) Instalaţile de telegrizumetrie, degazare, aeraj principal, staţiile principale de evacuare a apelor, staţiile de compresoare, instalaţiile principale de la suprafaţă pentru transformare şi distribuţie a energiei electrice trebuie să aibă dublă alimentare cu energie electrică, prin două linii de la două surse diferite, care să asigure alimentarea fără întrerupere. 2


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 2 - Reţele electrice

3

De asemenea, vor fi prevăzute cu dublă alimentare cu energie electrică prin două linii, de la două surse diferite de alimentare, instalaţiile de extracţie care asigură evacuarea lucrătorilor din subteran. (2) Scoaterea din funcţiune a instalaţiilor electromecanice prevăzute la al.(1), precum şi a altora de importanţă pentru securitatea personalului sau pentru producţie, stabilită prin programul general de exploatare, poate fi făcută numai pe bază de permis de lucru, iar atunci când s-a produs accidental sau din motiv de forţă majoră trebuie aduse imediat la cunoştiinţa conducătorului unităţii. Art.10 Toate reţelele electrice subterane vor fi de tipul cu neutrul şi fazele izolate faţă de pământ. Excepţie fac numai aparatele speciale de măsură şi protecţie care menţin caracterul reţelei cu neutrul izolat. In circuitele de comandă alimentate la tensiuni foarte joase de securitate prin transformatoare de separare, legarea unei faze la pământ este admisă, în minele cu regim grizutos, numai în circuitele de securitate intrinsecă, în condiţiile precizate în cerinţe specifice de securitate privind protecţia contra electrocutării. Art.11 În subteran sunt admise tensiunile nominale maxime între faze pecizate în cerinţele specifice pentru tensiuni nominale. Art.12 Tipurile constructive ale cablurilor electrice folosite în lucrările miniere subterane trebuie să fie avizate pentru utilizare în medii explozive de către un institut abilitat de către Uniunea Europeană. Art.13 Este interzisă folosirea cablurilor sau conductoarelor de aluminiu la: - instalaţii electrice subterane din minele de cărbune; - instalaţiile din încăperile cu pericol de explozie de gaze, vapori sau praf exploziv; - instalaţii la care întreruperea curentului, prejudiciază securitatea oamenilor; - instalaţii electrice de semnalizare, comanda, protecţie şi automatizare; - instalaţii mobile sau cele supuse şocurilor si vibraţiilor permanente; - instalaţiile electrice montate în medii vătămătoare aluminiului (staţia de încărcat acumulatori, locuri cu umiditate excesivă, etc.); - instalaţiile electrice din depozite de explozivi; - instalaţiile de legare la pământ. Art.14 (1) La pozarea şi suspendarea în lucrările miniere a cablurilor electrice trebuie avut în vedere evitarea deteriorărilor de către materialul rulant, cât şi datorită greutăţii proprii a manşoanelor de îmbinare. (2) Cablurile flexibile de alimentare a maşinilor mobile pot fi aşezate şi pe vatră, pe lungimea strict necesară procesului tehnologic, cu condiţia ca să se ia măsuri pentru evitarea deteriorării şi încălzirii, iar atunci când nu se lucrează cu maşina mobilă cablul trebuie deconectat de la punctul de alimentare.

3


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 3 – Protecţia contra electrocutării

4

Art.15 (1) Pe aceeaşi bornă a unui aparat nu se admite racordarea decât a unui singur conductor electric, în afara cazului când borna este construită special pentru a permite racordarea mai multor conductoare. Nu se admite micşorarea secţiunii conductorului în vederea introducerii în bornă sau în piese de legătură. (2) Când legarea la pământ se face la reţeaua generală prin conductorul special din interiorul cablurilor, corpul metalic al echipamentelor electrice poate servi drept parte componentă a legăturii la pământ, cu excepţia manşoanelor de legătură, unde conductorul este obligatoriu. Dacă corpul echipamentului este compus din mai multe subansambluri nesudate între ele, continuitatea legăturii la pământ se va asigura prin conductori de legătură. (3) Îmbinarea, repararea şi racordarea la maşini sau aparate a cablurilor electrice se va face potrivit prevederilor cerinţelor specifice privind cablurile electrice folosite în industria minieră. Art.16 (1). La fiecare sucursală trebuie să existe o reţea telefonică care să lege postul dispecerului, sediile conducerii sectoarelor şi a unităţii, cu următoarele puncte principale: staţia de salvare minieră, posturile de prim ajutor, staţiile principale de ventilatoare, staţiile principale de evacuare a apelor, staţiile principale de transformare, staţiile de compresoare, puţurile de extracţie, punctele principale de transport, depozitele de explozivi, centrala telegrizumetrică. Reţelele telefonice subterane trebuie protejate împotriva supratensiunilor prin siguranţe fuzibile. (2) Alimentarea aparaturii de telefonie şi de semnalizare la puţuri trebuie să se facă de la o sursă proprie faţă de alte instalaţii. Tensiunile nominale maxime pentru instalaţiile de semnalizare sunt menţionate în cerinţele specifice privind tensiunile nominale. 3. PROTECŢIA CONTRA ELECTROCUTĂRII ŞI PROTECŢIA ECHIPAMENTELOR Art.17 Pentru evitarea „atingerii directe" echipamentele electrice introduse în subteran trebuie să fie în construcţie închisă, cu gradul normal de protecţie cel puţin IP-33. În încăperile închise sau supravegheate se admite folosirea echipamentelor electrice în construcţie deschisă numai dacă s-au luat măsuri ca toate piesele aflate sub tensiune să fie inaccesibile unei atingeri neintenţionate. Măsurile tehnice şi organizatorice necesare evitării pericolului generat de „atingerea directă" sunt prezentate în cerinţele specifice de securitate privind protecţia contra electrocutării. Art.18 (1) Pentru prevenirea pericolului de „atingere indirectă" toate părţile conducătoare ale echipamentelor electrice alimentate cu tensiune nominală mai mare decât tensiunea foarte joasă de securitate, care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, dar care accidental pot ajunge sub tensiune, trebuie să fie conectate la instalaţia de protecţie prin legare la pământ. (2) În subteran, instalaţia de protecţie prin legare la pământ trebuie realizată prin: - reţeaua generală a protecţiei prin legare la pământ; - priză locală. (3) Nu este necesară legarea la pământ de protecţie a instalaţiilor telefonice cu inductor (BL). 4


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 3 – Protecţia contra electrocutării

5

(4) Nu este necesară legarea la priza locală de pământ a echipamentelor electrice semistaţionare, mobile şi portabile atunci când continuitatea legăturii la pământ prin conductorul de protecţie din cablu este controlată permanent, iar instalaţia electrică este decuplată automat atunci când valoarea circuitului de legare la pământ depăşeşte 100 ohmi (pentru tensiuni până la 660 V inclusiv), 50 ohmi (pentru tensiuni cuprinse în 660 V şi 1200 V), precum şi a corpurilor de iluminat. Art.19 Utilizarea echipamentului individual de protecţie împotriva electrocutării, realizarea reţelei de legare la pământ de protecţie, precum şi controlul permanent al rezistenţei de izolaţie se vor face în conformitate cu cerinţele specifice privind protecţia contra electrocutării. Art.20 (1) Înainte de punerea în funcţiune a echipamentelor electrice trebuie măsurată: - rezistenţa fiecărei prize locale; - rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor echipamentelor electrice. (2) La interval de maximum 12 luni trebuie măsurată: - rezistenţa prizelor principale; - rezistenţa prizelor locale aferente posturilor de transformare, punctelor de distribuţie şi instalaţiilor electrice din încăperile de maşini, precum şi rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor acestor echipamente electrice. (3) La intervale de maximum 6 luni trebuie măsurată rezistenţa tuturor prizelor locale, în afara celor prevăzute la (2), precum şi rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor respective. (4) Rezultatele măsurătorilor vor fi trecute în „Registrul instalaţiilor de legare la pământ". (5) Dacă la măsurătorile executate conform (2) şi (3), mărimea rezistenţelor electrice depăşeşte limitele admise, se va proceda la revizia, respectiv la înlocuirea electrozilor şi refacerea circuitelor prizelor de pământ, astfel ca valoarea măsurată a rezistenţelor să se încadreze în limitele normale. Art.21 (1) Reţelele electrice cu tensiunea nominală mai mare decât tensiunea foarte joasă de securitate trebuie prevăzute cu aparate pentru controlul permanent al rezistenţei de izolaţie, care să întrerupă alimentarea cu energie în maximum 0,5 s din momentul în care rezistenţa de izolaţie scade sub valorile menţionate în cerinţele specifice privind protecţia contra electrocutării. (2) Pentru reţele de iluminat şi semnalizare care se află la o distanţă mai mare de 50 m de fronturile de lucru se admite ca aparatele de control permanent al rezistenţei de izolaţie să funcţioneze numai cu semnalizare. Art.22 Fiecare reţea electrică cu tensiune nominală peste 1,2 KV trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de control permanent al rezistenţei de izolaţie care să decupleze automat şi/sau să semnalizeze defectele de izolaţie, cel puţin punerea unei faze la pământ. Porţiunea de reţea defectă, trebuie decuplata de la sursa de alimentare cu energie electrică, imediat după semnalizarea defectului. Art.23 Declanşările provocate la slăbirea rezistenţei de izolaţie, precum şi cele de verificare săptămânală a aparatelor, vor fi consemnate în registrul ataşat fiecărui aparat. 5


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 3 – Protecţia contra electrocutării

6

De asemenea, se vor consemna în registru şi rezultatele verificărilor efectuate zilnic prin citirea aparatelor. Măsurile tehnice şi organizatorice necesare evitării pericolului generat de „atingerea indirectă" sunt prezentate în cerinţele specifice de securitate privind protecţia contra electrocutării. Art.24 (1) Echipamentele elctrice portabile, mobile şi semistaţionare cu tensiune mai mare decât tensiunea nepericuloasă, trebuie să aibă comandă de la distanţă la tensiunea de maximum 42V. (2) Capacele, apărătorile şi dispozitivele de protecţie cu care echipamentele electrice sunt prevăzute prin construcţie, trebuie să fie închise în permanenţă şi să aibă toate şuruburile de fixare complete şi bine strânse. Art.25 (1) Cablurile, transformatoarele şi consumatorii de energie electrică vor fi protejaţi cu dispozitive de protecţie maximă de curent cu aparate de comutaţie care să asigure scoaterea de sub tensiune în cazul apariţiei unui scurtcicuit. Dacă există pericolul de supraîncălzire peste limitele admise, trebuie să se prevadă şi protecţia împotriva suprasarcinilor de durată. Motoarele şi consumatorii la care tensiunea sau revenirea tensiunii după decuplare prezintă pericol pentru persoane sau instalaţii, vor fi prevăzute şi cu protecţii de tensiune minimală. (2) Siguranţele fuzibile în subteran sunt admise în instalaţii de joasă tensiune numai pentru protecţie la scurtcircuit a transformatoarelor până la 5 KVA inclusiv şi a altor consumatori sub 15KW, precum şi a reţelelor de iluminat cu un curent nominal până la 25 A inclusiv, iar în instalaţiile de înaltă tensiune numai pentru protecţia transformatoarelor de tensiune. Siguranţele fuzibile în construcţie specială vor fi folosite în cascade cu relee maximale reglate corespunzător şi pentru protecţia instalaţiilor cu putere mai mare de 15 KW. (3) Caracteristicile aparatajului de protecţie trebuie să corespundă parametrilor instalaţiei protejate, iar releele trebuie să fie reglate la valori care asigură protecţie eficace. Alegerea, reglarea şi verificarea protecţiei electrice a echipamentelor electrice se face potrivit cerinţelor specifice. Verificarea reglajului se va face trimestrial, iar rezultatele se vor consemna în registrul de evidenţă a sectorului în gestiunea căruia se găsesc instalaţiile respective. Art.26 (1) Construcţiile administrative şi instalaţiile tehnologice, funiculare, turnurile de răcire, turnurile de extracţie, depozitele de explozivi, depozitele de carburanţi, macaralele şi alte obiective similare se protejează împotriva loviturilor de trăznet potrivit cerinţelor specifice privind protecţia clădirilor şi instalaţiilor industriale împotriva supratensiunilor atmosferice. (2) Instalaţiile energetice, reţelele electrice aeriene, staţiile de conexiuni şi transformatoare, motoarele acţionate la tensiuni de 6 kV, precum şi instalaţiile telefonice din inventarul unităţilor miniere se protejează împotriva supratensiunilor atmosferice potrivit cerinţele specifice privind protecţia clădirilor şi instalaţiilor industriale împotriva supratensiunilor atmosferice, cu respectarea standardelor în vigoare şi a reglementărilor elaborate în acest scop.

6


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

7

4. MONTAREA, CONTROLUL, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE Art.27 (1) Montarea echipamentelor electrice trebuie efectuate numai de lucărtori calificaţi şi autorizaţi conform cerinţelor specifice de securitate pentru autorizarea electricienilor pentru montarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice. (2) Montarea echipamentelor electrice se face pe bază de proiecte aprobate. (3) Este interzis lucrul sub tensiune atât în subteran cât şi la suprafaţă. (4) Lucrările la echipamentele electrice se vor efectua în conformitate cu: - cerinţele specifice privind inspectarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice antideflagrante pentru mine cu regim grizutos; cerinţelor specifice privind procurarea, instalarea şi întreţinerea echipamentelor şi a sistemelor electrice cu securitate intrinsecă, pentru lucrări miniere cu regim grizutos, precum şi a instrucţiunilor de exploatare prezentate de producător odată cu produsul. Art.28 (1) Lucrătorii care deservesc echipamentele electrice trebuie să controleze la intrarea în schimb, instalaţia electrică, starea cablurilor şi continuitatea legăturilor la pământ. (2) Unităţile miniere trebuie să organizeze pe bază de grafice de revizii şi reparaţii lunare, controlul echipamentelor electrice astfel ca să fie asigurată menţinerea lor în conformitate cu prevederile prezentelor norme. Art.29 (1) Încăperile care adăpostesc echipamente electrice trebuie susţinute cu materiale incombustibile. (2) În subteran la minele de cărbune se interzice folosirea echipamentelor electrice cu ulei mult, cu excepţia celor aflate în funcţie la data intrării în vigoare a prezentelor norme. Art.30 Încăperile care adăpostesc maşini, cu excepţia celor care adăpostesc echipamente electrice cu putere totală instalată sub 30 KW trebuie să fie prevăzute cu uşi cu deschidere către exterior care să permită aerisirea necesară. Art. 31 Nivelul vetrei încăperilor care adăpostesc echipamente electrice cu înaltă tensiune, trebuie să fie cu cel puţin 0,5 m deasupra nivelului galeriei. Art. 32 Fiecare celulă sau întreruptor va avea înscrisă destinaţia pe care o are. Aparatele de comutare cu manetă trebuie să aibă marcată poziţia „închis" şi „deschis". Art. 33 Încăperile subterane pentru încărcarea acumulatoarelor de locomotive trebuie să îndeplinească următoarele condiţii suplimentare: - aerajul să fie sub depresiunea generală a minei, iar sensul curentului de aer să fie îndreptat de la redresoare către mesele de încărcare; - să fie separate de încăperile cu alte destinaţii decât încărcarea acumulatoarelor şi întreţinerea locomotivelor; - iluminatul fix să fie realizat cu echipament cu tip de protecţie capsulare antideflagrantă grupa l sau II. Accesul în încăperile de încărcare a acumulatoarelor este permis numai cu lămpi electrice portabile pentru mine cu regim grizutos. 7


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

8

Art. 34 (1) În încăperile cu echipamente electrice este interzisă depozitarea materialelor şi pieselor în locuri şi în cantităţi care stânjenesc circulaţia, deservirea şi revizia echipamentelor. (2) Încăperile fără personal permanent de supraveghere vor fi ţinute cu uşile închise şi încuiate. Art. 35 În încăperile cu echipamente electrice, precum şi în locurile de amplasare a staţiilor de transformare semistaţionare şi punctele principale de distribuţie a energiei electrice trebuie să existe următoarele: - instrucţiuni de exploatare în condiţii de securitate şi de întreţinere a echipamentelor aflate în acel loc; - schema electrică monofilară a echipamentului, cu menţionarea curenţilor de reglaj al releelor de protecţie; - instrucţiuni de prim ajutor în caz de accidentare prin electrocutare; - instrucţiuni privind comportarea personalului în regim de avarie; - instrucţiuni pentru lichidarea incendiilor; - mijloace PSl; - instrucţiuni de manevră a echipamentelor; - plăcuţe avertizoare cu inscripţiile specifice prevenirii pericolelor generate de curentul electric; - garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ. Art. 36 Posturile de transformare uscate semistaţionare precum şi staţiile semistaţionare de redresare pentru tracţiune electrică se pot amplasa în galerie sau nişe cu respectarea următoarelor condiţii: - să fie asigurată o răcire normală; - să nu existe acumulări de apă pe vatră sau picurări din tavan; - să nu fie stânjenit transportul şi circulaţia; - să fie îngrădite şi protejate împotriva lovirii de către mijloacele de transport; - să fie susţinută lucrarea minieră cu materiale incombustibile pe întreaga lungime ocupată de echipamentele tehnice electrice şi cel puţin 5 m în amonte şi aval. Art. 37 Aparatele de comutaţie şi transformatoarele de iluminat şi semnalizare folosite la echipamentele tehnice semistaţionare care deservesc abatajele frontale şi lucrările de pregătire trebuie să fie amplasate în nişe susţinute cu materiale incombustibile, dimensionate corespunzător, sau pe platforme mobile care avansează împreună cu frontul, cu condiţia de a se asigura gabaritul necesar efectuării manevrelor, reviziilor şi reparaţiilor. Art.38 Rigiditatea dielectrică a uleiurilor izolante trebuie verificată la punerea în funcţiune a echipamentelor şi periodic, la următoarele intervale: - 6 luni la autotransformatoarele de pornire, controlere şi comutatoare stea - triunghi; -12 luni la celelalte utilaje. Rigiditatea dielectrică a uleiului din întrerupătoare, trebuie verificată şi după patru declanşări la scurtcircuit. Rezultatele verificărilor vor fi consemnate în „Registrul uleiurilor dielectrice". Rigiditatea dielectrică trebuie să aibă cel puţin următoarele valori: - 60 KV/cm, la uleiul de la întrerupătoare şi autotransformatoare de pornire, controlere şi comutatoare stea – triunghi; - 80 KV/cm, pentru uleiul de la transformatoare şi celelalte echipamente. 8


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

9

Art.39 Montarea echipamentelor electrice se face pe bază de proiecte aprobate. Modificări în reţeaua electrică de alimentare a echipamentelor tehnice trebuie să se efectueze pe bază de permis de lucru. Art.40 Unităţile miniere trebuie să întocmească, să ţină la zi şi să păstreze un exemplar din următoarele documentaţii referitoare la echipamentele electrice: a. - Schemele monofilare de principiu a alimentării instalaţiilor din subteran şi suprafaţă. b. - Schema electrică detaliată a instalaţiilor complexe, maşini de extracţie, instalaţii de semnalizare, control, etc. Art.41 Unităţile miniere trebuie să aibă şi următoarele documentaţii: a. - Cărţile tehnice ale echipamentelor tehnice din dotare; b. - Proiectele sau documentaţiile de montaj a echipamentelor electrice şi certificatele acestora din punct de vedere al protecţiei muncii; c. - Procesele verbale de punere în funcţiune. Art.42 Transformatoarele, motoarele şi generatoarele electrice cu tipul de protecţie capsulare antideflagrantă pot fi utilizate în abataje şi lucrări miniere în fund de sac. Art.43 (1) Orice echipament electric sau reţea electrică trebuie scoasă de sub tensiune dacă în locurile sau pe traseele pe care sunt montate: - a fost detectată o concentraţie de metan de 2%; - s-a produs o surpare care poate provoca deteriorarea cablurilor sau a echipamentelor electrice; - se constată un defect la elementele care asigură protecţia antigrizutoasă şi electrică a reţelei. (2) Repunerea în funcţie a echipamentelor electrice se va face după înlăturarea cauzelor care au impus scoaterea de sub tensiune. (3) Punerea sub tensiune a echipamentelor electrice de tensiune joasă mai mare decât tensiunea nepericuloasă amplasate în lucrări miniere cu regim grizutos trebuie precedată de controlul preventiv al rezistenţei de izolaţie cu blocarea automată a cuplării în cazul în care rezistenţa de izolaţie scade sub valorile prescrise în cerinţele minime. (4) Dacă la un punct de distribuţie există plecări la ventilatoare de aeraj parţial care nu pot fi oprite decât cu restricţii, atunci pentru aceste plecări trebuie montate suplimentar aparate secţionare. Art.44 La peste 2% CH4 pot rămâne sub tensiune echipamente electrice necesare din motive de securitate certificate în acest sens. În documentul de certificare a acestor echipamente trebuie precizate condiţiile de folosire în atmosfere cu concentraţii mai mari de 2% CH4. Art.45 Montarea cablurilor electrice în lucrările miniere cu aer viciat pentru alimentarea cu energie electrică a echipamentelor tehnice se poate face în condiţiile asigurării controlului automat al concentraţiei de metan şi a decuplării energiei electrice la depăşirea concentraţiei prereglate, astfel încât cablurile din zona afectată să fie scoase de sub tensiune. Fac excepţie cablurile electrice care cuprind numai circuite cu siguraţă intrinsecă. 9


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

10

Art.46 (1) Aparatele electrice de măsură şi control portabile în construcţie normală pot fi folosite în următoarele condiţii: - să fie supravegheate pe toate durata folosirii lor; - să fie întreruptă tensiunea de alimentare la conectarea şi deconectarea lor; - la controlul metanului efectuat în prealabil, precum şi periodic în timpul măsurătorii, conţinutul de metan să nu depăşească 0,5 %. (2) Aparatele de fotografiat şi filmat (inclusiv instalaţiile aferente de iluminat, proiectoare, bliţuri, etc.) care au surse electrice încorporate, aparatele de luat vederi, etc., care nu sunt cu protecţie antigrizutoasă, pot fi folosite în subteran numai în lucrări miniere din curentul principal de aer proaspăt. Art.47 Executarea lucrărilor la echipamentele electrice este admisă în condiţiile măsurării prealabile a concentraţiilor de metan, care trebuie să fie sub limitele admise pentru funcţionare normală. Prin excepţie, în stare de avarie peste aceste limite, dar până la 2 %, lucrările se vor executa pe bază de permis de lucru, prin care se stabilesc măsurile de siguranţă necesare şi persoanele care execută şi supraveghează lucrările. Concentraţiile de metan admise în subteran, în cazul unei activităţi normale sunt: - 0,5% CH4 pentru curentul de aer proaspăt, - 1% CH4 pentru curentul de ieşire din sectoare, abataje, lucrări miniere în fund de sac, - 0,75% CH4 în curentul general de ieşire, înaintea intrării în canalul ventilatorului.

10


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

11

5. CERINŢE SPECIFICE PRIVIND AUTORIZAREA ELECTRICIENILOR

CAP. I GENERALITĂŢI 1. (1) Prezentele instrucţiuni se aplică personalului(muncitori, tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri) de meserii şi specialităţi din profilul electric, electrotehnic, electromecanic şi energetic, încadrat temporar, permanent, precum şi pentru perioada de stagiatură, în activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii a maşinilor şi instalaţiilor electrice de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice din unităţile miniere. (2) Autorizarea personalului din punct de vedere al cerinţelor minime, pentru desfăşurarea activităţii în instalaţiile electrice, se face în conformitate cu prevederile prezentelor cerinţe specifice. CAP. II AUTORIZAREA PERSONALULUI 2. (1) Autorizarea personalului ce face obiectul prezentelor instrucţiuni se atestă prin talonul de autorizare ce se eliberează individual (conform modelului prezentat în anexa nr. 1). Persoana autorizată îşi va putea desfăşura activitatea numai în baza talonului de autorizare, pe care-l va avea în permanenţă asupra sa, în timpul programului de lucru. (2) În talonul de autorizare trebuie să se precizeze : a. grupa de autorizare din punct de vedere al instrucţiunilor de protecţia muncii, astfel :  grupa I - executant de lucrări în cadrul formaţiei de lucru;  grupa II - executant de manevre;  grupa III - şef de lucrare;  grupa IV - responsabil de manevră sau admitent la lucrări;  grupa V - admitent, conducător şi coordonator de lucrări şi manevre; Grupele superioare cumulează şi competenţele acordate grupelor inferioare, permiţând executarea de lucrări sau operaţii specifice acestor grupe. Face excepţie de la această regulă, personalul delegat pentru executarea de lucrări în instalaţiile electrice în exploatare. b. instalaţiile sau categoriile de instalaţii în care persoana este autorizată să-şi desfăşoare activitatea; c. lucrările ce se realizează în condiţii speciale, pe care persoana autorizată are dreptul să le execute, astfel :  lucrări la înălţime;  lucrări în instalaţii aflate sub tensiune;  lucrări la echipamente în construcţie specială (antiexplozivă, antigrizutoasă, antideflagrantă, etc.);  încercări şi măsurări cu o sursă independentă de tensiune mărită. d. lucrările pe bază de instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii (denumite prescurtat, în cele ce urmează ITI-PM) pe care persoana autorizată are dreptul să le execute. În acest scop, în talonul de autorizare se va menţiona numerele de ordine ale ITI-PM. e. dreptul de acces sau control, cu precizarea instalaţiilor electrice respective; f. gradul de autorizare (I, II sau III) din punct de vedere al tehnicităţii, complexităţii şi importanţei utilajelor şi instalaţiilor şi al solicitării postului respectiv, conform reglementărilor legale în vigoare. (3) Examinarea cunoştinţelor profesionale şi de protecţia muncii în vederea autorizării personalului, se face de către o comisie tehnică de specialitate, numită prin (dispoziţie scrisă) de către : 11


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

12

- conducerea unităţii miniere cu personalitate juridică şi personal de specialitate ; La verificarea cunoştinţelor din domeniul protecţiei muncii în vederea autorizării, personalul va fi examinat în mod obligatoriu din prevederile cerinţelor specifice pentru echipamente elecrice, care se regăsesc în Regulamentul de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH. Comisia întocmeşte pentru fiecare candidat o fişă de examinare (conform anexei nr. 2) pe baza căreia se emite talonul de autorizare. După completarea fişei de examinare pentru autorizare, se va emite talonul de autorizare care va fi semnat de conducătorul unităţii. Talonul de autorizare se vizează anual, în primul trimestru, de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, pe baza rezultatelor verificărilor periodice consemnate în „Fişa de examinare pentru autorizare”. Talonul de autorizare pentru personalul care se transferă în unităţi cu acelaşi profil şi care lucrează în aceleaşi categorii de instalaţii îşi menţine valabilitatea cu condiţia efectuării unui stagiu de pregătire la noul loc de muncă şi susţinerea examenului de cunoaştere a instalaţiilor, instrucţiunilor şi normativelor aferente acestora, inclusiv a instrucţiunilor de protecţia muncii specifice. Acest examen se susţine în faţa comisiei de autorizare, iar perioada de stagiu şi programul de pregătire se stabileşte de către conducerea unităţii în funcţie de complexitatea instalaţiilor în care-şi desfăşoară activitatea. Rezultatul examinării se va consemna în „Fişa de examinare pentru autorizare” pe baza căreia a fost eliberat talonul de autorizare la sucursala de la care s-a transferat, iar în talonul de autorizare se va trece noul loc de muncă. (4) Examinarea medicală se efectuează în unităţile specializate ale Ministerului Sănătăţii sau în cele din reţeaua sanitară ale celorlalte ministere conform „Normelor tehnice privind examenul medical periodic al personalului la cererea întreprinderilor şi unităţilor interesate”. (5) Examinarea psihologică privind aptitudinile personalului prevăzut la pct. 1 (1) se efectuează de către cabinetele psihologice din reţeaua minieră. Examinarea psihologică a personalului privind aptitudinile se efectuează la încadrarea în muncă, precum şi la propunerea conducătorilor de ateliere, secţii, sectoare, etc., când se consideră necesar, în cazul unor abateri repetate de la prevederile Regulamentului de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH, sau schimbări de comportament. Rezultatele examinării se consemnează în „Fişa psihologică” care se păstrează în laboratorul respectiv şi în „Fişa de examinare pentru autorizare”, cu menţiunea, „are aptitudini” sau „nu are aptitudini” pentru exercitarea meseriei de electrician. (6) Eliberarea taloanelor de autorizare se va face ţinând seama de condiţiile de studii şi de vechime în activitatea de exploatare, întreţinere sau de construcţii-montaj, în instalaţiile electrice, menţionate în tabelul 1 anexat. (7) Autorizaţia poate fi retrasă temporar pe o perioadă de maxim 3 luni sau definitiv. (8) Retragerea temporară a taloanelor de autorizare se face în următoarele cazuri : a. Sancţionarea cu retrogradarea temporară din funcţie sau schimbarea disciplinară a locului de muncă, ca urmare a comiterii unor abateri de la prevederile instrucţiunilor specifice de securitatea muncii, instrucţiunilor de exploatare şi de ordine interioară; b. Obţinerea calificativului „insuficient” la verificările periodice privind cunoştinţele teoretice şi practice, în care caz se stabileşte o nouă examinare, după o perioadă corespunzătoare de pregătire de maximum 3 luni. (9) Retragerea definitivă a taloanelor de autorizare se face în următoarele cazuri : a. În cazul comiterii unor abateri de la prevederile instrucţiunilor specifice de securitatea muncii (care au determinat sau favorizat producerea unor accidente tehnice sau umane) sau în situaţii când s-au creat condiţii periculoase ce pot genera asemenea evenimente; b. Respingerea la verificarea periodic�� a stării de sănătate a aptitudinilor sau la reexaminarea cunoştinţelor teoretice şi practice; c. Neprezentarea la verificările periodice prevăzute în fişa de examinare; d. La desfacerea contractului de muncă, cu excepţia transferului în unităţi ale aceluiaşi minister sau organ central; e. La cererea justificată a persoanei autorizate; 12


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

13

f. La solicitarea organelor ITM în funcţie de gravitatea abaterilor comise, conducătorul unităţii este obligat să retragă temporar sau definitiv talonul de autorizare. (10) Evidenţa autorizării personalului se ţine la nivelul unităţilor conform tabelului din anexa 3. Tabelul 1 Condiţii de studiu şi vechime pe care trebuie să le îndeplinească personalul pentru acordarea grupelor de autorizare din punct de vedere al instrucţiunilor specifice de securitatea muncii Grupe

I

II

III

IV

V

Condiţii de studiu sau de calificare - curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent; - şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă; - liceu industrial profil electrotehnic sau echivalent şi şcoli superioare acestuia. - curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent; - şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă; - liceu industrial profil electrotehnic sau echivalent şi şcoli superioare acestuia. - curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent; - şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă; - studii medii (liceul industrial sau şcoala de maiştri) profil electrotehnic sau echivalente; - studii superioare (ingineri şi subingineri) în specialitatea electrotehnică, electromecanică, electronică, reţele electrice, centrale electrice, energetică, maşini şi aparate electrice sau echivalente; - curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent; - şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă; - studii medii (liceul industrial sau şcoala de maiştri) profil electrotehnic sau echivalente; - studii superioare (ingineri şi subingineri) în specialitatea electrotehnică, electromecanică, electronică, reţele electrice, centrale electrice, energetică, maşini şi aparate electrice sau echivalente; - studii medii (liceul industrial sau şcoala de maiştri) profil electrotehnic sau echivalente; - studii superioare (ingineri şi subingineri) în specialitatea electrotehnică, electromecanică, electronică, reţele electrice, centrale electrice, energetică, maşini şi aparate electrice sau echivalente;

Condiţii minime de vechime în instalaţii

6 zile

6 luni 4 luni 3 luni 24 luni 18 luni 12 luni 4 luni 48 luni 24 luni 18 luni 6 luni 24 luni 12 luni

13


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

14

Anexa 1

TALON DE AUTORIZARE pentru personalul care are dreptul să lucreze în instalaţiile electrice

Precizări : 1. Talonul de autorizare este documentul care dă dreptul unei persoane să-şi desfăşoare activitatea în instalaţiile electrice în exploatare din punct de vedere al prezentelor instrucţiuni. 2. La rubrica „Instalaţia” se înscriu instalaţiile sau categoriile de instalaţii pentru care se face autorizarea.

14


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

15

Anexa 2

Ministerul …………………….. CNH ……………………… Sucursala ………………….

SE APROBĂ, CONDUCĂTOR SUCURSALĂ

FIŞĂ DE EXAMINARE PENTRU AUTORIZARE NR. …….. Numele ……………………………………. Prenumele …………………………………………… Data naşterii ……………………………… Funcţia/meseria ……………………………….……. Data numirii în funcţie …………………………………. Instalaţia ………………………………. GRADUL DE AUTORIZARE Pentru complexitate I II III Nr. Data Rezultatul crt. examinării examinării 0 1 2

GRUPA DE AUTORIZARE Pentru NPM I II III IV Semnătura şi parafa medicului/psihologului 3

V

Examinarea medicală (anual, de regulă la 6 luni pentru personalul care lucrează în instalaţii sub tensiune) ……………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Examinarea psihologică (la 2 ani, pentru gradul I, la 3 ani pentru gradul II, pentru gradul III nu este necesară) …………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Examinarea profesională (anual, de regulă) Semnătura Nr. Data Tema Practică (p) Calificativ Comisia de crt. examinării (pe scurt) Teoretică (t) Examinat examinare 0 1 2 3 4 5 6

Precizări : 1. Prezenta fişă serveşte la eliberarea şi vizarea anuală a talonului de autorizare. Ea este valabilă pe toată perioada menţinerii aceluiaşi grad, grupă de autorizare. În cazul epuizării rubricilor se anexează un formular nou şi se numerotează în continuare. 2. Rezultatul „inapt” la examinarea medicală sau psihologică sau calificativul „insuficient” la două examinări profesionale consecutive efectuate la interval de maximum 3 luni conduce la retragerea definitivă a autorizării. 3. Examinarea teoretică se poate detalia pe foi separate care se pot anexa la prezenta fişă. 4. Comisia de examinare se numeşte prin decizia (dispoziţia) conducerii unităţii. 5. Fişa „se aprobă” de conducătorul unităţii, la încadrare sau la stabilirea gradului, grupei de autorizare.

15


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

16

Anexa 3

CNH………………. Sucursala ………………… EVIDENŢA AUTORIZĂRII ELECTRICIENILOR

Sem Data din Numele şi Număr fişa de Locul Data prenumele Funcţia Grupa Gradul de talon de examinare (formaţia) eliberării persoanei (meseria) NPM autorizare Persoane autorizare pentru de lucru autorizate autorizate autorizare 1

2

3

4

5

6

7

8

9

16


PARTEA A III-A

6. CERINŢE

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

17

SPECIFICE PRIVIND PROTECŢIA CONTRA ELECTROCUTĂRII

GENERALITĂŢI 1. Prezentele cerinţe specifice de securitate sunt stabilite în conformitate cu Legea 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă, a H.G. 1049/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran şi a H.G. 1146/2006 privind cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă. 2. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice trebuie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate influenţelor externe. (3.3.1. din HG 1146). 3. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice trebuie prevăzute măsuri tehnice, cum ar fi: -lucrătorii să fie protejaţi faţă de pericolul vătămării generate de atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune; -să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să pericliteze viaţa sau sănătatea lucrătorilor; -construcţia echipamentelor de muncă electrice să fie adecvată mediului de muncă pentru a se evita producerea de incendii şi/sau explozii; -izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile de muncă specifice.(3.3.1.1. din HG 1146) 4. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor datorate influenţei externe, echipamentele electrice trebuie: -să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitaţi lucrătorii care se află în mediul de muncă; -să nu fie influenţate de condiţiile de mediu; să nu pericliteze lucrătorii în condiţii previzibile de suprasarcină. (3.3.1.2. din HG 1146) 5. Toate reţelele electrice subterane trebuie să fie de tipul cu neutrul şi fazele izolate faţă de pământ. Excepţie fac numai aparatele speciale de măsură şi protecţie care menţin caracterul reţelei cu neutrul izolat, precum şi instalaţiile de tracţiune electrică în curent continuu, la care nu se vor racorda alţi consumatori decât cei pentru tracţiune şi instalaţiile de automatizare aferente (executate numai pe bază de proiect). În minele grizutoase, legarea la pământ a unei faze, este admisă numai în circuitele cu siguranţă intrinsecă, în condiţiile precizate mai jos. 6. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin „atingere directă” trebuie să se aplice: -măsuri tehnice (acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice; -închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare; îngrădiri; amplasare în locuri inaccesibile/păzite prin asigurarea unor distanţe minime de securitate; -scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului la care urmează a se efectua lucrări şi o verificarea lipsei de tensiune; -utilizarea dispozitivelor speciale de legare la pământ şi de scurtcircuitare; -folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante; egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru; etc.), completate cu: -măsuri organizatorice (executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice trebuie să se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv; -executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru; 17


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

18

-îngrădirea locului de muncă; -eşalonarea strictă a operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice; -elaborarea instrucţiunilor de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice; -organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva atingerilor directe). (3.3.2. din HG 1146) Pentru evitarea „atingerii directe” echipamentele electrice introduse în subteran trebuie să fie în construcţie închisă, cu gradul normal de protecţie cel puţin IP 33. În încăperile închise sau supravegheate permanent, folosirea echipamentelor electrice în construcţie deschisă, este admisă numai dacă s-au luat toate măsurile ca piesele aflate sub tensiune să fie inaccesibile unei atingerii neintenţionate. 7. Formele de lucru – sunt, conform H.G. 1146/2006 – următoarele: • A.L. – autorizaţii de lucru scrise; • ITI – PM – instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii; • A.S. – atribuţii de serviciu; • D.V. – dispoziţiile verbale; • P.V. – procese-verbale; • O.S. – obligaţii de serviciu; • P.R. – propria răspundere.(3.3.2.4. din HG 1146) 8. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin „atingere indirectă” trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzisă înlocuirea acestora cu măsuri de protecţie organizatorice. (3.3.3.1.din HG 1146) 9. Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară (care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale). Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă. (3.3.3.1.din HG 1146) 10. Pentru protecţia împotriva atingerii indirecte trebuie: - să se folosească tensiuni de alimentare foarte joase de securitate; - să se lege la pământ echipamentele electrice; - să se izoleze amplasamentul; - să se izoleze suplimentar de protecţie în procesul de fabricaţie; - să se realizeze separarea de protecţie; - să se realizeze egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor; - să se realizeze deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase; - să se folosească mijloacele de protecţie electroizolante. (3.3.3.2. din HG 1146) MIJLOACE DE PROTECŢIE INDIVIDUALĂ 11. Încăperile subterane (şi de suprafaţă) în care sunt montate instalaţii electrice precum şi echipele de electricieni care montează, întreţin şi repară instalaţii electrice, trebuie asigurate cu mijloace de protecţie după baremul de mai jos: (a) Încăperile cu personal permanent, cu instalaţii de înaltă tensiune: ● platforme electroizolante sau covoare de cauciuc în culoarele din faţă şi din spatele instalaţiilor de distribuţie şi a aparatelor de comutare, sau galoşi (cizme) electroizolanţi; ● mănuşi electroizolante pentru înaltă tensiune; ● prăjini electroizolante şi cleşti pentru scoaterea siguranţelor. În cazul când celulele sunt de tip închis, capsulat, ale căror separatoare se acţionează din exterior, prăjinile şi cleştii nu sunt necesari; ● indicatoare de tensiune portabile; ● garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ în cazul când prin construcţie celulele nu au posibilitatea de scurtcircuitare şi legare la pământ; ● plăci avertizoare; ● în spaţiile de acces către încăperile electrice trebuie montate panouri avertizoare prin care se interzice pătrunderea persoanelor neautorizate în încăperile respective; 18


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

19

● la locurile de acces în încăperile electrice precum şi în zonele de pericol din interiorul încăperilor electrice cu tensiuni mai mari de 250 V trebuie montat un panou de avertizare cu inscripţia „TENSIUNE ÎNALTĂ – PERICOL DE MOARTE” Nu este permisă montarea plăcilor şi panourilor pe părţi care sunt sub tensiune. Acestea trebuie montate numai la distanţe sigure de părţile aflate sub tensiune; ● schema electrică de ansamblu. Modificările şi extinderile trebuie făcute imediat ce acestea au fost operate pe teren. (b) Încăperile subterane cu instalaţii de joasă tensiune cu celule capsulate: ● garnituri de scurtcircuitare şi legare la pământ; ● indicatoare portabile de tensiune sau voltmetre; ● mănuşi electroizolante de joasă tensiune; ● plăci (panouri) avertizoare. În plus mânerele aparatelor care sunt în contact permanent cu maşinistul, vor avea acoperire electroizolantă. (c) Dacă instalaţiile de la aliniatele a şi b sunt fără personal permanent, ele pot fi lipsite de mănuşi electroizolante, indicatoare portabile de tensiune şi garnituri de scurtcircuitare. Acestea trebuie să se afle în locuri cunoscute de echipele de electricieni de intervenţie şi transportate la faţa locului în momentul utilizării acestora. (d) Pentru intervenţii la posturile de transformare semistaţionare şi la staţiile de redresare semistaţionare, trebuie să existe în apropierea acestora (într-un loc închis) cel puţin galoşi (cizme) electroizolanţi, mănuşi electroizolante şi garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ. (e) Punctele de distribuţie ale abatajelor, precum şi nişele cu aparataj echipate cu cofrete tip minier, trebuie prevăzute numai cu plăci avertizoare. (f) Echipamentele electrice din nişele abatajelor trebuie să fie inscripţionate clar, astfel încât să reiese ce fel de reţele sau consumatori sunt branşate la ele. Întrerupătoarele trebuie să aibă inscripţii clare atât pe exteriorul cât şi pe interiorul uşii. Inscripţia trebuie să indice şi secţiunea conductorului exterior al liniei de alimentare cu energie electrică. (g) La întrerupătoare cu tensiuni nominale peste 220 V, cablurile de alimentare trebuie indicate distinct. La locul de montare, punctul de ieşire al cablului trebuie cunoscut prin inscripţionare. Inscripţiile trebuie să fie durabile şi vizibile. Aceste inscripţii trebuie scrise pe table sau panouri. Tablele şi panourile folosite în acelaşi scop trebuie să fie de acelaşi fel. (h) Electricienii care montează, întreţin şi repară instalaţii şi utilaje electrice de joasă tensiune, trebuie să aibă asupra lor şi să utilizeze: ● mănuşi electroizolante; ● cizme electroizolante; ● indicatoare de tensiune portabile sau voltmetre; ● garnituri de scurtcircuitare şi legare la pământ. (i) Marcajul aplicat mănuşilor şi încălţămintei electroizolante va consta din: ● luna şi anul fabricaţiei; ● tensiunea de încercare; ● luna şi anul încercării; ● data scadentă pentru următoarea încercare. (j) Trebuie obligatoriu examinate cu atenţie, înainte de utilizare, atât mănuşile cât şi încălţămintea electroizolantă. PROTECŢIA PRIN LEGARE LA PĂMÂNT ÎN REŢELE SUBTERANE CU NEUTRUL IZOLAT 12. Instalaţiile de protecţie prin legare la pământ servesc pentru protejarea împotriva electrocutării în cazul atingerii părţilor metalice aflate accidental sub tensiune datorită deteriorării izolaţiei conductoarelor. 13. Instalaţia de protecţie prin legare la pământ trebuie realizată conform Art.17 din prezentul. 19


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

20

14. Elementele componente ale reţelei generale de legare la pământ sunt obligatoriu următoarele: a) conductorul special de protecţie prin legare la pământ existent în interiorul cablurilor electrice miniere (mantale metalice şi armături de oţel ale cablurilor armate cu izolaţie din PVC şi conductoarele de protecţie ale cablurilor flexibile). Conductorul special trebuie conectat electric (galvanic) la bornele speciale de legare la pământ din cutiile de borne ale echipamentelor electrice la ambele capete ale cablurilor, astfel încât să realizeze o reţea neîntreruptă de la transformator la receptor. Conductorul special nu are voie să fie întrerupt din punct de vedere funcţional şi este interzis să cuprindă dispozitive de protecţie la supracurent; b) conductoare de legătură dintre reţeaua generală de legare la pământ şi electrozii prizei principale; c) piese de legătură demontabile pentru măsurători, intercalate între conductoarele de legătură de mai sus şi electrozii prizei principale; d) prize principale de legare la pământ formate din: - unul sau mai mulţi electrozi; - conductoare de legătură între electrozi. 15. Conductorul special de protecţie din interiorul cablurilor electrice, trebuie să fie în următoarea execuţie: a) conductor individual izolat, de culoare verde-galben; b) conductor izolat în toroane, repartizat uniform; c) conductor neizolat repartizat uniform concentric peste învelişurile de izolare ale conductoarelor fazelor (uniconcentric); d) conductor neizolat în toroane repartizat uniform când învelişul de izolare a conductoarelor fazelor este acoperit cu înveliş nemetalic conductor (valabil ca uniconcentric); e) conductor neizolat concentric la axa cablului între mantaua interioară şi cea exterioară (total concentric). 16. La cablurile electrice cu manta metalică prevăzute cu armătură este admis, drept conductor de protecţie pentru reţeaua generală de legare la pământ, mantaua metalică legată împreună cu armătura. ARMĂTURA SINGURĂ NU ESTE CONDUCTOR DE PROTECŢIE. 17. În cazul cablurilor armate având manta din material plastic, reţeaua generală de legare la pământ trebuie făcută ca şi la cablurile flexibile, prin utilizarea conductorului de protecţie din interior. Armătura din oţel trebuie legată de asemenea la reţeaua de protecţie la toate locurile de îmbinare. 18. În cazul cablurilor flexibile ecranate, ecranele de protecţie trebuie legate la reţeaua generală de legare la pământ. 19. Izolaţia conductorului de protecţie trebuie să aibă culoarea verde-galben (de recunoaştere). Fac excepţie cablurile existente la care izolaţia conductorului de protecţie este de culoare roşie. Culoarea verde-galben este obligatorie şi pentru: a) conductorul de compensare a puterii cu funcţie de protecţie; b) conductorii de legare la pământ cu funcţie de protecţie. 20. La reţelele electrice aeriene alimentate din acelaşi transformator cu reţeaua electrică subterană, reţeaua generală de legare la pământ din subteran trebuie continuată printr-un al patrulea conductor aerian, special destinat acestui scop. 21. Cablurile purtătoare ale liniilor electrice pot fi folosite drept conductor de protecţie, dacă sunt situate sub mantaua exterioară. 22. Se admite, ca excepţie de la punctul 21, dispunerea separată a conductorului de protecţie în exteriorul cablurilor şi liniilor electrice ( în încăperile închise pentru instalaţii izolate şi în instalaţiile de întrerupere şi distribuţie) dacă sunt amplasate în aşa fel încât să poată fi uşor de supravegheat. Utilajele electrice se racordează în paralel la acest conductor de protecţie. 20


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

21

23. Conductoarele de protecţie din interiorul cablurilor şi liniilor pentru instalaţii electrice de forţă, trebuie executate cu secţiunile din tabelul 1:

TABELUL 1 SECŢIUNI MINIME ALE CONDUCTOARELOR DE PROTECŢIE DIN CABLURI ŞI LINII ELECTRICE SECŢIUNEA CONUCTOARELOR ACTIVE (MM2) 0,75 1,00 1,5 2,5 4,0 6,0 10,0 16,0

SECŢIUNEA CONUCTOARELOR DE PROTECŢIE (MM2) 0,75 1,00 1,5 2,5 4,0 6,0 10,0 16,0

SECŢIUNEA CONUCTOARELOR ACTIVE (MM2) 25 35 50 70 95 120 150 185

SECŢIUNEA CONUCTOARELOR DE PROTECŢIE (MM2) 16,0 16,0 25,0 35,0 50,0 70,0 70,0 95,0

24. Raportul secţiunilor conductor activ-conductor de protecţie, in tabelul de mai sus, este valabil când conductoarele sunt in acelaşi material (cupru). Dacă se folosesc materiale diferite, trebuie să se păstreze raportul rezistenţelor conductorului activ faţă de conductorul de protecţie. 25. La dispunerea separată a conductorului de protecţie faţă de cablurile şi liniile electrice conform punctului 28, secţiunea minimă a conductorului de protecţie trebuie să corespundă valorilor din tabelul de mai sus, dar nu mai puţin de 25 mm2pentru cupru şi 100 mm2 pentru oţel. Platbanda din oţel trebuie să aibă grosimea minimă de 4 mm2. 26. La instalaţiile electrice de iluminat şi de semnalizare secţiunea conductorului de protecţie trebuie să fie de minim 6 mm2 cupru. 27. La cablurile şi liniile electrice pentru instalaţiile de telecomunicaţie, conductorul de protecţie trebuie să aibă secţiunea minimă egală cu secţiunea conductorului cel mai mare în funcţiune. 28. Reţeaua generală trebuie legată la cel puţin două prize principale amenajate în bazine colectoare sau în terenuri cu conductibilitate ridicată, cât mai îndepărtate una de alta. 29. Prizele principale pentru instalaţii electrice in puţurile în săpare se vor executa la orizontul superior sau la suprafaţă. 30. Prizele principale de legare la pământ se vor executa sub formă de prize verticale sau orizontale, din electrozi de oţel zincat, plumbuit sau cositorit. În cazul solurilor sau apelor agresive, vor fi din cupru sau plumb. Electrozii din ţeavă, trebuie să aibă lungimea de minim 1,5 m ( până la 3 m) şi diametrul de cel puţin 2 ţoli. Numărul electrozilor legaţi în paralel trebuie astfel ales încât să se obţină o rezistenţă echivalentă sub valoarea maximă admisă la aliniatul următor. În cazul folosirii electrozilor din plăci de oţel sau plumb, grosimea acestora va fi de minim 4 mm, iar în cazul cuprului de minim 3 mm. Suprafaţa unei plăci trebuie să fie de minim 0,75 mm2. Priza principală executată la suprafaţă, trebuie să aibă adâncimea de îngropare de minim 1 m, considerată de la capătul superior al electrodului până la suprafaţa solului. Prizele de pământare orizontale trebuie folosite numai când stratele de la suprafaţa solului au o rezistenţă mai mică decât stratele de adâncime. Prizele de pământare orizontale trebuie executate din oţel beton sau alte pofile de oţel cu secţiunea de minim 150 mm2, lungimea de minim 3 m şi grosimea de minim 4 mm. 31. Rezistenţa maximă a prizei principale de legare la pământ trebuie să fie de 2 ohmi. 32. Racordarea reţelei generale de legare la pământ la prizele principale se face în staţii electrice. Conductorul prin care se face racordarea la priză se va conecta electric în cel puţin 21


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

22

două puncte distincte, atât la priză cât şi la staţia electrică prin legături electrice vizibile, controlabile şi sigure. Pentru aceste legături trebuie folosite şuruburile de legare la pământ existente pe echipamentul electric din construcţie. 33. Legătura conductoarelor între ele şi cu electrozii prizei trebuie executată prin sudură sau prin şuruburi şi piuliţe asigurate cu rondele arcuitoare. În cazul legăturii între diferite metale (cupru-oţel)legătura trebuie făcută prin alămire sau prin cleme de legătură. 34. Racordul prizei principale la conductorul principal de legare la pământ trebuie făcută prin intermediul piesei de legătură demontabile pentru măsurători. 35. Legătura dintre electrozii prizei principale şi dintre aceştia şi reţeaua generală de legare la pământ se execută cu conductoare din oţel sau cupru având secţiunile minime următoare: ● bandă de oţel cu grosimea de cel puţin 4 mm – 100 mm2; ● funie de oţel galvanizat – 100 mm2; ● cupru unifilar – 35 mm2; ● cupru multifilar – 50 mm2. 36. Pentru utilajele staţionare şi semistaţionare, trebuie amenajate în apropiere prize locale de legare la pământ. Acestea trebuie amenajate în teren cu conductibilitate ridicată. 37. Priza locală trebuie să fie compusă din următoarele componente: a)conductorul de legătură dintre carcasa metalică care se leagă la pământ, şi electrod. În cazul legării mai multor carcase ale utilajelor la o singură priză locală comună, legătura trebuie realizată printr-un conductor principal – centură – cu câte un conductor de derivaţie pentru fiecare carcasă. b)electrodul sau ansamblul de electrozi pentru prizele locale. 38. Prizele locale trebuie executate din electrozi de oţel zincat plumbuit sau cositorit, din oţel neprotejat. În cazul solurilor sau apelor agresive electrozii prizelor locale trebuie executaţi in cupru sau plumb. Dimensiunile şi materialul din care se execută electrozii prizelor locale, în funcţie de timpul lor de funcţionare, sunt date în tabelul 2. TABELUL 2 DIMENSIUNILE ŞI MATERIALUL DE EXECUŢIE A ELECTROZILOR PENTRU PRIZELE LOCALE TIPUL ELECTRODULUI Ţevi din oţel protejat (zincat, plumbuit sau cositorit) Ţevi din oţel neprotejat Oţel rotund neprotejat Bandă de oţel neprotejat cu secţiunea dreptunghiulară sau alte profile de oţel cu o secţiune de cel puţin 150 mm2 Bară de oţel neprotejat cu Secţiune pătrată Şine de cale ferată Plăci din oţel dreptunghiulare cu suprafaţa de 0,2 ÷ 0,6 m2 neprotejate Plăci din oţel dreptunghiulare cu suprafaţa de 0,2 ÷ 0,6 m2 neprotejate Electrozi din cupru (plăci, benzi, etc.) cu suprafaţa de 0,2 ÷ 0,6 m2 Electrozi din plumb, plăci, benzi, ţevi, etc. cu suprafaţa de 0,2÷0,6 m2

TIMPUL DE FUNCŢIONARE Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani Mai mic de 2 ani Între 2 ÷ 4 ani Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani Mai mic de 3 ani Mai mare de 3 ani

DIMENSIUNILE ELECTRODULUI Diametrul 1” – 1 ½” Diametrul cel puţin 2” Diametrul 1” – 1 ½” Diametrul cel puţin 2” Diametrul 16 ÷ 20 mm Diametrul 20 ÷ 30 mm Grosimea cel puţin 4 mm Grosimea cel puţin 5 mm

Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani Nu se limitează Mai mic de 2 ani Între 2 ÷ 4 ani Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani

Latura cel puţin 16 mm Latura cel puţin 20 mm Orice profil Grosimea cel puţin 3 mm Grosimea cel puţin 4 mm Grosimea cel puţin 3 mm Grosimea cel puţin 4 mm

Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani Nu se limitează

Grosimea cel puţin 2 mm Grosimea cel puţin 4 mm Grosimea cel puţin 4 mm

39. Prizele locale in galeriile fără canal de scurgere trebuie executate de tip vertical sau orizontal (funcţie de natura rocii). 22


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

23

Priza verticală trebuie să aibă o lungime îngropată (utilă) de 1 ÷ 1,5 m. Priza orizontală trebuie să aibă o lungime îngropată (utilă) de 0,8 ÷ 1,5 m. 40. Conductoarele pentru legarea utilajelor la priza locală trebuie montate vizibil, trebuie să fie neînvelite pentru a putea fi uşor controlate la îmbinări şi derivaţii şi protejate contra coroziunilor şi deteriorărilor. Conductoarele pentru legarea utilajelor la priza locală supuse vibraţiilor trebuie să fie multifilare. 41. Pentru legarea la priza locală de pământ a utilajelor din abataje trebuie folosite obligatoriu conductoare din oţel. Îmbinarea acestora trebuie realizată prin şurub M10. Punctele de contact trebuie protejate contra coroziunii şi şurubul trebuie să aibă rondele cositorite şi arcuitoare. Conductoarele de legare la pământ trebuie să fie flexibile (multifilare). 42. Conductoarele de legare la priza locală trebuie să aibă următoarele secţiuni minime obligatorii: a) conductorul principal: cupru multifilar – 35 mm2; funie de oţel galvanizat – 100 mm2. b) conductorul de derivaţie: cupru multifilar – 25 mm2; funie de oţel galvanizat – 50 mm2. 43. Legarea echipamentului electric la reţeaua generală de legare la pământ şi la priza locală se va executa în două puncte diferite ale carcasei. În acest scop trebuie folosite cele două şuruburi speciale de legare la pământ cu care sunt prevăzute echipamentele electrice. 44. La montare orice utilaj trebuie legat obligatoriu întâi la priza locală de pământare, prin legarea conductorului de legătură la şurubul exterior de legare la pământ al utilajului. Locul de îmbinare se curăţă în prealabil pentru a asigura un contact electric bun. Apoi trebuie efectuată legătura la reţeaua generală de protecţie (la cablurile flexibile), legând conductorul, de legare la pământ din interiorul cablului, la şurubul interior de legare la pământ din cutia de borne. Conductorul de protecţie al cablurilor flexibile trebuie inclus în acelaşi înveliş comun cu conductoarele active. Numai după executarea legăturilor la priza de pământ locală şi la reţeaua generală de protecţie se vor executa legăturile conductoarelor active. 45. Pentru legarea la pământ a maşinilor, transformatoarelor şi aparatelor situate într-o casă de maşini sau staţie de transformatoare trebuie construită centură de legare la pământ, racordată la priza locală. Centura de legare la pământ trebuie executată din benzi de oţel cu secţiunea de minim 100 mm2. Legarea carcaselor utilajelor la centura de legare la pământ trebuie făcută prin câte o ramificaţie pentru fiecare carcasă în parte. Rezistenţa maximă a prizelor locale, inclusiv a conductoarelor aferente, trebuie 46. obligatoriu să fie de: a) 10 ohmi pentru prizele locale care deservesc posturile de transformare, punctele de distribuţie şi instalaţiile electrice din casa maşinii; b) 20 ohmi pentru prizele locale care deservesc celelalte instalaţii electrice. Rezistenţa totală a reţelei de legare la pământ a unei carcase (compusă din rezistenţa prizei locale şi a reţelei generale de protecţie legate în paralel), trebuie să fie de maxim 2 ohmi. Rezistenţa electrică a conductorului de legare la pământ din cablu, prin care se racordează la contactor (întrerupător) echipamentele mobile şi portabile trebuie să fie maxim 1 ohm. 47. Pentru corpurile de iluminat legate la reţeaua generală de protecţie, nu este obligatorie legarea la priza locală. 48. Când se utilizează cutii de ramificaţie pentru iluminat şi semnalizare, manşoane de îmbinare a cablurilor acestea trebuie obligatoriu legate atât la reţeaua generală de protecţie cât şi la priza locală de pământ. Conductoarele de legătură între cutiile de ramificaţie pentru iluminat şi prizele locale de pământ, trebuie să aibă secţiunea minimă de 6 mm2 cupru. 49. În cazul alimentării lămpilor printr-un cablu comun (fie armat fie flexibil) care trece din lampă în lampă, fiecare corp de iluminat trebuie legat la reţeaua generală de protecţie prin 23


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

24

conductorul de protecţie (la cablurile flexibile), respectiv prin învelişurile metalice (la cablurile armate), prin intermediul şurubului interior de legare la pământ. Deoarece în acest caz se admite legarea în serie a corpului de iluminat cu reţeaua generală de legare la pământ, trebuie acordată atenţie deosebită: a) controlului rezistenţei de izolaţie a echipamentului electric şi a reţelei de alimentare; b) stării legăturii fiecărui corp de iluminat la conductorul de legare la pământ; c) continuităţii conductorului de legare la pământ de la ultimul corp de iluminat până la transformator. CONTROLUL REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE 50. Reţelele electrice subterane izolate faţă de pământ, trebuie prevăzute cu dispozitive pentru controlul izolaţiei reţelei şi pentru semnalizarea şi deconectarea în cazul punerii la pământ a fazelor active. 51. Reţelele izolate faţă de pământ cu tensiuni nominale mai mari decât tensiunea nepericuloasă stabilită, până la 1200 V inclusiv, trebuie prevăzute cu aparate pentru controlul permanent al izolaţiei, care să întrerupă alimentarea cu energie în maxim 0,5 secunde din momentul în care rezistenţa de izolaţie scade sub: a) 3,3 kiloohmi/fază la 127 V între faze; b) 7 kiloohmi/fază la 220 V între faze; c) 10 kiloohmi/fază la 380 V între faze; d) 15 kiloohmi/fază la 500 V între faze; e) 20 kiloohmi/fază la 660 V între faze; f) 30 kiloohmi/fază la 1000V între faze; g) 35 kiloohmi/fază la 1140V între faze. 52. Reţelele de iluminat şi semnalizare care nu sunt în zona fronturilor de lucru şi până la 50 m de acestea trebuie dotate cu dispozitive de control permanent a rezistenţei de izolare care să semnalizeze scăderea izolaţiei la valorile specificate la aliniatul 2. 53. Punerea sub tensiune a echipamentelor electrice, alimentate la tensiuni mai mari decât tensiunea nepericuloasă, în lucrări miniere grizutoase, trebuie precedată de controlul preventiv al rezistenţei de izolaţie, cu blocarea automată a cuplării în cazul când rezistenţa de izolaţie scade sub: a) 15 kiloohmi/fază până la 220 V între faze; b) 30 kiloohmi/fază la 380 V între faze; c) 35 kiloohmi/fază la 500 V între faze; d) 40 kiloohmi/fază la 660 V între faze; e) 50 kiloohmi/fază la 1000 V între faze; f) 100 kiloohmi/fază la 1200 V între faze. 54. Reglarea valorilor de acţionare a dispozitivelor de control a izolaţiei, se execută numai după deschiderea carcasei. Valoarea de acţionare trebuie obligatoriu afişată direct, fără factori de corecţie, pe scală fixă înglobată în aparat. 55. Dispozitivul de control a izolaţiei trebuie prevăzut cu posibilitatea verificării, din exteriorul carcasei, a funcţionării acestuia. 56. Tensiunea de măsură injectată în reţea trebuie obligatoriu să fie mai mică decât tensiunea nepericuloasă. 57. Dispozitivul de control permanent a izolaţiei trebuie obligatoriu realizat astfel încât cea mai mare tensiune care apare în circuitul de măsurare faţă de priza de legare la pământ – la capacitatea dată a reţelei – trebuie obligatoriu să nu creeze un curent mai mic de 10 mA. 58. Declanşările provocate la slăbirea rezistenţei de izolaţie, precum şi cele de verificare săptămânală a aparatelor, trebuie consemnate în „REGISTRUL DISPOZITIVULUI DE CONTROL PERMANENT AL REZISTENŢEI DE IZOLARE”, registru ataşat fiecărui aparat. 24


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

25

În acelaşi registru trebuie consemnate şi rezultatele verificărilor efectuate zilnic prin citirea aparatelor. 59. Este interzisă utilizarea mănuşilor electroizolante şi cizmelor electroizolante în alt scop decât pentru protecţia la lucrările în instalaţii electrice. 60. Este interzisă utilizarea mănuşilor şi încălţămintei electroizolante care nu poartă marcajul obligatoriu 61. În cursul exploatării, este interzisă folosirea mănuşilor şi încălţămintei electroizolante pentru care nu există procesul verbal de încercare periodică la proba electrică, prin care se confirmă faptul că acestea au corespuns încercărilor. 62. Este interzisă utilizarea acestor mijloace când:  prezintă tăieturi;  prezintă găuri sau fisuri;  prezintă ruperea unor băşici în cauciuc;  prezintă apariţia de corpuri străine care răzbat la suprafaţa cauciucului. 63. Nu este permisă culoarea verde-galben pentru alţi conductori înafara celor menţionaţi la punctul 25 din prezentele cerinţe specifice. 64. Este interzisă folosirea electrozilor din funii de oţel şi a celor acoperiţi cu vopsea sau înădiţi prin legături neconductoare. 65. Este interzisă legarea mai multor carcase în serie la aceiaşi priză de pământare locală. 66. Sunt interzise legăturile prin matisare şi nituire.

25


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind tensiunile nominale

26

7. CERINŢE SPECIFICE PRIVIND TENSIUNILE NOMINALE GENERALITĂŢI 1. Prezentele cerinţe minime de securitate reprezintă cerinţe minime specifice de securitate cadru, stabilite în conformitate cu Legea 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă, a H.G. 1049/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran şi a H.G. 1146/2006 privind cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă. 2. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice trebuie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate influenţelor externe. (3.3.1. din HG 1146). 3. În lucrările miniere subterane din cadrul sucursalelor miniere ale C.N.H. –S.A. se vor folosi numai echipamente tehnice electrice pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie antiexplozivă şi antideflagrantă, conform standardelor în vigoare, fiind certificate din punct de vedere al securităţii muncii. 4. Cerinţele specifice de mai jos stabilesc tensiunile nominale ale reţelelor electrice de alimentare şi distribuţie, ale surselor de energie şi ale consumatorilor de energie electrică conectaţi la acestea, pentru sucursalele miniere din cadrul C.N.H. – S.A. 5. Prevederile prezentelor cerinţe nu se referă la: a) tensiunile nominale de izolare; b) tensiunile nominale ale aparatelor de măsură; c) tensiunile aparatajului şi reţelelor electrice cu sursă proprie de energie electrică (locomotive cu acumulatori, circuite interne, sisteme de acţionare cu motor generator, etc.). 6. Frecvenţa tensiunilor alternative este de 50 Hz. 7. Toate reţelele electrice subterane trebuie să fie de tip IT. Astfel, toate părţile active ale sursei de tensiune trebuie izolate faţă de pământ, iar masele aparatului electric trebuie legate direct la pământ. Excepţie fac numai aparatele speciale de măsură şi protecţie care menţin caracterul reţelei cu neutrul izolat şi transformatoarele instalaţiilor de tracţiune electrică. La aceste transformatoare nu se vor racorda alţi consumatori înafara celor pentru tracţiune şi a instalaţiilor de automatizare aferente. Aceste instalaţii trebuie realizate pe bază de proiect. În minele cu regim grizutos legarea la pământ a unei faze este permisă numai în cazul circuitelor cu securitate intrinsecă. DEFINIŢII 8. TENSIUNEA NOMINALĂ A REŢELEI – este tensiunea prin care reţeaua respectivă este denumită şi la care se face referinţă pentru anumite caracteristici de funcţionare. 9. TENSIUNE NOMINALĂ DE LUCRU A CONSUMATORULUI – este valoarea tensiunii care împreună cu curentul nominal determină condiţiile de utilizare şi la care se raportează regimul de funcţionare ( Ex: capacitatea de închidere şi rupere a contactoarelor). 10.TENSIUNE NOMINALĂ DE IZOLARE – este valoarea tensiunii la care este dimensionată izolaţia şi la care se raportează încercările de rigiditate dielectrică şi distanţele de conturnare şi străpungere. Tensiunea nominală de lucru nu trebuie să depăşească niciodată tensiunea nominală de izolare. Dacă producătorul nu precizează altfel, tensiunea nominală de izolare este tensiunea nominală maximă de lucru. Tensiunea reală poate devia de la cea nominală cu maxim ± 10 %. 11. TENSIUNEA NOMINALĂ DE COMANDĂ – este tensiunea pentru care este dimensionat dispozitivul de comandă al aparatului. 12. Dispozitivele de comandă sunt: 26


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind tensiunile nominale

27

a) bobina de acţionare; b) bobina de acţionare împreună cu alte elemente furnizate sau indicate de producător ca fiind esenţiale pentru funcţionarea corectă a aparatajului. 13. DEFINIŢII Tensiune nepericuloasă: tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie, tensiunea a cărei valoare nu depăşeşte 42 V c.a. şi 60 V c.c. . 14. JOASĂ TENSIUNE – este tensiunea de lucru a cărei valoare în regim normal de funcţionare este: a) maxim 250 V faţă de pământ, în cazul reţelelor cu neutrul legat la pământ; b) maxim 1200 V între părţile active, în cazul reţelelor izolate faţă de pământ. 15. MEDIA TENSIUNE – este tensiunea a cărei valoare este cuprinsă în intervalul de peste 1 kV dar sub 52 kV. 16. ÎNALTĂ TENSIUNE – este tensiunea a cărei valoare este peste 52 kV dar sub 300 kV. FOARTE ÎNALTĂ TENSIUNE – este tensiunea a cărei valoare este egală sau mai mare de 300 kV. TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU 17. Tensiunile nominale ale sistemelor alternative trifazate trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelul de mai jos: TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU (V) Reţele şi Surse de energie consumatori electrică 42 42 127

133

220

230

380 500 660 1000 1140 6000 10000

400 525 690 1050 1197 6300 10500

20000

21000

DOMENIUL ORIENTATIV DE UTILIZARE Circuite de comandă la distanţă şi de semnalizare proprii ale aparatajului Aparataj portabil, semnalizare în general şi iluminat semistaţionar. Instalaţii de iluminat fix şi instalaţii de semnalizare optică şi acustică la puţ. Reţele de distribuţie de joasă tensiune şi alimentarea aparatajelor staţionare, semistaţionare şi mobile.

Reţele de distribuţie de medie tensiune şi alimentarea staţiilor şi posturilor de transformare (staţionare şi mobile), precum şi a maşinilor staţionare. Reţele de distribuţie de medie tensiune şi alimentarea staţiilor şi posturilor de transformare montate la suprafaţă.

18. Tensiunile nominale ale sistemelor alternative bifazate trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelul următor: TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU (V) Reţele consumatori

şi

Surse de electrică

DOMENIUL ORIENTATIV DE UTILIZARE

energie

24 (36) 42 110 (127)

24 (36) 42 115 (133)

220

230

Circuite de comandă la distanţă, semnalizare proprii ale aparatului şi iluminat. Circuite de comandă şi semnalizare la puţuri, iluminat subteran şi consumatori de mică putere de la suprafaţă. Aparate de încălzit la suprafaţă. Iluminat la suprafaţă, iluminat fix subteran, exceptând abatajele şi fronturile de înaintare. Circuite de comandă şi semnalizare optică şi acustică la puţuri; aparate electrice de încălzit şi consumatori de mică putere la suprafaţă.

27


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind tensiunile nominale

28

19. Tensiunile nominale ale sistemelor de curent continuu, trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelul de mai jos. TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU (V) Reţele şi Surse de consumatori energie electrică (12) (12) 24 24 48 48 60 60 110 (127) 115 (133) 220 230

DOMENIUL ORIENTATIV DE UTILIZARE

Circuite de comandă, semnalizare şi iluminat

Circuite de comandă şi semnalizare. Iluminat Circuite de semnalizare la puţuri, circuite de comandă şi semnalizare la suprafaţă. Iluminat fix

20. La sudarea cu arc electric, tensiunea de funcţionare în gol a sursei nu trebuie să depăşească: a) pentru înfăşurarea secundară a transformatorului pentru sudare tensiunea de ieşire trebuie să fie de maxim 75 V; b) pentru generatoarele şi convertizoarele pentru sudare în curent continuu, tensiunea de ieşire trebuie să fie, în curent continuu, de maxim : - 110 V la suprafaţă; - 65 V în subteran.

28


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

8. CERINŢE

Cerinţe privind cablurile electrice 29

SPECIFICE PRIVIND CABLURILE ELECTRICE FOLOSITE ÎN INDUSTRIA MINIERĂ CAPITOLUL l CABLURI Şl CONDUCTOARE ADMISE

1.1 Prezentele instrucţiuni tehnice constituie prevederi cadru privind cablurile şi conductoarele admise, precum şi dimensionarea, protecţia, pozarea, repararea şi racordarea lor la aparate sau maşini. 1.2 Cablurile electrice pot fi utilizate în lucrările miniere subterane cu respectarea condiţiilor din tabelul 1 şi 2 precum şi a prescripţiilor din prezentul capitol. 1.3 Utilizarea conductoarelor neizolate este admisă numai în următoarele condiţii: -conductoarele de legare la pământ de protecţie, pozate separat faţă de cabluri; 1.4 Conductoarele, cablurilor electrice pot fi executate din cupru sau aluminiu . Utilizarea aluminiului este admisă numai în următoarele situaţii specifice lucrărilor miniere negrizutoase : - bare de distribuţie în staţii electrice ; Utilizarea oţelului este admisă numai pentru : - conductoare de legare la pământ de protecţie dacă sunt zincate sau cositorite; - conductoare din cabluri flexibile speciale rezistente la tracţiune utilizate în instalaţii de telecomunicaţie pentru acţiuni de salvare; Nr. crt.

0 1

2

3

Sistemul construcţiei de bază

Exemplu de cabluri

Tensiunea nominală; Modul de pozare; Domeniul de admitere Mine cu regim grizutos

1 Cabluri armate speciale de tip cu izolaţie din PVC cu conductor de protecţie din cupru sub formă concentrică peste toronul fazelor, cu sau fără ecran metalic. Cu sau fără conductoare auxiliare, de comandă sau de supraveghere a conductorului de protecţie. Cu mantale interioare din PVC. Cu armătură din sârmă de oţel zincată rotundă sau profilate cu manta exterioară din PVC. - secţiune minimă 2,5 mm2 până la 1,2 kv; 16 mm2 peste 1,2 kv; - manta exterioară galbenă până la 1,2 kv şi roşie peste 1,2 kv, marcată la intervale de cca 50cm cu tipul, secţiunea, nr. de conductoare, tensiunea nominală şi producătorul.

2 CMYYCArY , sau CMYYCAlY – 1KV CMYYHCSArY sau CMYYHCSAlY –6 KV

3 Până la 1,2 kv respectiv 6 kv după tipul cablului. Pozare fixă în toate lucrările miniere exceptând abatajele şi fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10m de abataj sau front.

Cabluri armate cu înveliş izolant CM ... PVC (Y) sau VPE(2x) cu strat conductor pe interior şi exterior, cu înveliş comun conductibil în contact electric cu conductorul de protecţie din cupru concentric la toronul fazelor sau concentric repartizat uniform pe fiecare fază, Idem ca la poz.1 cu conductoare active de fază din aluminiu.

NYCEYRGY N2XCYPGY 10 KV

Idem ca şi la poz. 1 la tensiunea de 10 kv.

ACMYYCAY sau ACMYYCAlY – 1 kv ACMYYHCSArY sau ACMYYHCSAlY 6kv

Idem ca la poz. 1 exceptând saline şi minele cu medii corozive pentru aluminiu precum şi minele de cărbune.

NYCYRGBY – VDE NYCYPGBY – VDE de 1 kv sau 6 kv

29


PARTEA A III-A 4

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 30

Similar ca la poz.1 cu conductor de protecţie nesimetrizat ca conductor izolat verdegalben, marcate ca la poz.1 Cabluri nearmate şi neflexibile cu izolaţie din PVC. Cu conductor special concentric de legare la pământ. Cu sau fără ecran şi în jurul fazelor. Cu manta exterioară din PVC.

CM ... NYYJ VDE NYYRGBY –j VDE CYCY; CYCEY; NYCY; NYCEY; NYCWY; ANYCY; ANCEY; ANYCWY cu secţiuni mai mari de 16 mm2.

Idem ca la poz.1 până la 250 V.

6

Cabluri nearmate şi neflexibile cu izolaţie şi manta din PVC.

CYY - NYY

Până la 6 kv. Pozare fixă sau mobilă în toate lucrările miniere exceptând abatajele şi fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10 m depărtare de abataj sau front.

7

Cabluri felxibile de înaltă tensiune cu manta din cauciuc de construcţie foarte grea, specială de tip minier cu izolaţie din cauciuc. Cu sau fără miez axial de cauciuc. Cu secţiunea conductoarelor de fază mai mare de 10 mm2 . Cu conductorul special de legare la pământ concentric, sub formă de înveliş continuu interpus între cele două mantale sau concentric, individual repartizat simetric sub formă de înveliş continuu pe fiecare fază în parte , sau în formă de un singur conductor în contact electric cu ecranele fazelor. Când este concentric dispus între cele două mantale este admis şi din fire de oţel cositorit sau combinat, din fire de cupru şi fire de oţel cositorite. Cu sau fără ecarn din cupru sau de cauciuc semiconductor individual peste fiecare conductor de fază sau comun sub mantaua inferioară. Cu sau fără conductoare auxiliare de comandă. Mantua interioară şi mantaua exterioară de cauciuc. Marcare pe mantaua exterioară de cauciuc la intervale de 50 cm, marca întreprinderii producătoare, secţiunea şi tensiunea nominală. Mantaua exterioară de culoare roşie.

CMCCHEf – 6 kv CMCCGCEf – 6kv NHSSHCgEou NHSSHCgCou (VDE) La simbol se adaugă după caz, indicaţii privind numărul conductoarelor, secţiunea, forma conductoarelor de legare la pământ, conductoarele auxiliare de comandă.

Până la 6 KV. Pozare fixă sau mobilă în toate lucrările miniere excetând abatajele şi fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10 m depărtare de la abataj sau front.

5

Pozare fixă până la 1,2 kv sau 6 kv după tipul cablului. În minele de cărbune se admit nzmai în interiorul camerelor speciale închise sau supravegheate, la instalaţii staţionare.

30


8. Similar cu sistemul de la poz.7 dar cu conductorul CM ..... PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE special de legare la pământ în formă de conductor NHSSHâu - J individual , izolat nesimetric , fără ecran. Marcare ca la poz.7. ' 9. Cabluri flexibile cu mantale de cauciuc ( pentru 6 CMMCCGEf-f sau 6 cu două mantale) de construcţie foarte grea NTSCgEdu speciale, pentru maşini de abataj (haveze , NTSCgERL.au (VDE) maşini de -încărcat) cu izolaţie de cauciuc , NYHSSYCY-6 KV conductor special de legare la pământ, concentric GRSEP 1 KV formă de înveliş continuu interpus între cele două OnGek 1 KV (la mantale sau concentric individual repartizat se adaugă, după sub formă de înveliş continuu pe fiecare fază în indicaţii privind numărul sau sub formă de un singur conductor în contact conductoarelor,secţiuelectric cu ecranele fazelor în funcţie de schema nea, formaconductorului protecţie la defecte de izolaţie. Cu sau de legare la pământ, conductoare auxiliare de comandă. conductoarele auxiliare interioară şi mataua exterioară de cauciuc. de comandă, tensiunea pe mantaua exterioară la intervale de cea 50 cm, nominală . marca întreprinderii producătoare, tipul , secţiunea tensiunea nominală. Mantaua exterioară de galbenă până la 1 ,2 kV şi roşie peste 1 ,2 kV . 10. Similar cu sistemul de la poz.9 dar cu conductori CM .... legare la pământ în forma unui singur conductor NTSKâu, NTSou fără ecran. Marcare conform poz.9. 11. Cabluri flexibile în manta de cauciuc,de CMCCHEf 3x ,.+1x 1 construcţie foarte grea, specială de tip minier kV la 1 ,2 kV-cu izolaţie de cauciuc. Cu sau fără iez axial din cauciuc . Cu conductorspecialdelegare CMCCHEf la pământ,concentricîn formădeînvelişcontinuu 3x...+1x ... 4x între celedouămantale,sauconcentric, individual 2,5 corn 1 kV ' repartizat simetric peste fiecare fază în parte sau în formă de un singur conductor izolat CMCCGCNf semiconductor (sau neizolat) în contact 3x...+ 3x .../3E 1 kV cu ecranele fazelor. Când este concentric dispus între cele două mantale este admis şi din fire de CMCCGCEf 9x...+3x/ oţel cositorit sau combinat, din fire de cupru 3E+3xcom1kV , de oţel cositorit. Cu sau fără ecran de cupru sau de cauciuc semiconductor individual conductor de fazăcomunsub Cu sau fără conductoare auxiliare de comandă.Mantaua interioară şiexterioară cauciuc. Marcarea pe mantaua exterioară intervale de cea 50 cm, cu marca întreprinderii producătoare, tipul , secţiunea şi nominală. Mantauaexterioarădeculoare 12. Cabluri flexibile în manta de cauciuc de CMCCGCSf construcţie foarte grea, specială de tip izolaţii din cauciuc cu conductor de legare la pământ, simetric faţădeconductoarele fazelor divizat simetric îngoluriledintrefaze fie interpuse în formă de înveliş continuu între cele două mantale). Marcarea ca la poz.1 1. 13.

Similar cu sistemul de la poz.12 dar conductorul CM ... NSSHâuJ ; de legare la pământ în forma unui singur NSSHKu OnG ; OnGk conductor izolat nesimetric şi fără ecran . Marcare "ca la poz.12 .

14.

Cabluri flexibile cu izolaţie şi manta de PVC, CMTyyf speciale pentru iluminat, cu conductori de legare la pământ, nesimetric şi izolat verde-galben, cu armură sub formă de tresă . Cabluri flexibile în manta de cauciuc, de NSHC-U -J MCCGi S construcţie grea, de uz general, cu izolaţie de NCCGi cauciuc cu secţiunea conductoarelor de la 70 2 mm în sus. Cu conductor special de legare la pământ. Marcare ca la poz.13 .

15.

Conform poz.7 Cerinţe privind cablurile electrice 31 numai în minele negrizutoase Până la 1,2 kV sau 6 kV după tipul cablului. Pozare fixă sau mobilă în toate lucrările miniere potrivit domeniului de tensiune admisă .

"i

Conform poz.9. Până la 1,2 kV. Pozare fixă mobilă . în toate lucrările

Până la 1 ,2 pozarea fixă mobilă. abatajele, de înaintare şi crările acestea până la m de la abataj front . Până la 1,2 kV. Pozare fixă sau mobilă. Numai în lucrările miniere din curentul de aer proaspăt aflat sunt depresiune gene-ală . •Până la 250 V. Pozare Până la 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în toate lucrările miniere .

* Până la 1,2 kV. Pozare fixă sau mobilă, în toate lucrările miniere . Până la 1,2 kV. Pozare fixă sau mobilă. în toate lucrările miniere .

Până la 1,2 kV. Pozare fixă sau mobilă. în toate l ă il

31


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

0 16

1 Similar cu sistemul de la poz.15 cu secţiunea conductoarelor sub 70 mm2 .

17

Similar cu sistemul de la poz.16 MCCG ; NSHflu VLMIU pentru orice secţiune . Similar cu cablul flexibil special pentru locomotive miniere ,

18

Cabluri flexibile în manta MCCM de cauciuc de construcţie mijlocie, de uz general cu conductori speciali de legare la pământ . Manta exterioară de cauciuc. Obs. Lungimea maximă a unui cablu instalat în exploatare se admite cel mult 50 m . Alte cabluri electrice cu izolaţie şi manta pe bază de PVC.

19

Cerinţe privind cablurile electrice 32

2 3 MCCGiS MCCGi NSHflu * Obs., pt. MCCG şi NCCGi se va considera drept conductor de legare la pământ fie conductorul maro fie cel marcat cu nr.1.

4 Până |a 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în toate lucrările miniere. Până la 1 ,2 kV sunt admise numai temporar .

Până la 1,2 kV. Numai pozare fixă. în camere special închise sau supravegheate şi pe agregate mobile (vehicule ).

Până la 1,2 KV. Pozare fixă. în camere speciale închise sau supravegheate.

Până la 250 V._ Pozare fixă sau mobilă.în toate lucrările miniere exceptând abatajele, fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10 m depărtare de abataj sau front şi galeriile de

Tab. nr.2 1

0

1 Cabluri armate speciale de tip minier pentru teleinstalaţii cu izolaţii din polietilenă sau PVC.

2 CMTYArY (5-37)x ø1.38 CMTYAlY (5-37)X ø1,38

3 | 4 Până la 250 V semnalizare şi 125 V telefon. Pozare fixă. În toate lucrările miniere exceptând abatajele, fronturile de înaintare şi lucrările Manta interioară de PVC.. Armătură sau TM2YEYArY sau învecinate până la 10 m tresa de sârmă de oţel zincată şi manta TM2YEAlY (2-51)x depărtare de abataj sau front. exterioară sintetică pe bază de PVC. (2x0,8) Pentru telefonie, cablurile au circuite perechi şi diametrul conductoarelor minim G-2YYbY sau G-2Y(Z)Y(VDE) ø 0,8 mm. La simbol se adaugă indicaţii Marcarea pe mantaua exterioară la pentru nr. şi intervale de cca 100cm cu marca dimensiunea întreprinderii producătoare, tipul, conductoarelor, secţiunea, nr.fire. tensiunea Mantaua exterioară de culoare gri pentru nominală. TM2YEYAbY semnalizare şi telefon fără siguranţă intrinsecă şi de culoare albastră pentru instalaţii cu siguranţă intrinsecă.

2.

Cabluri flexibile speciale de tip miner pt. CM ... L - YY (VDE ) telecomunicaţii, cu izolaţia conductoarelor din material sintetic şi manta exterioară din PVC. Secţiunea conductoarelor cel puţin 0,75 mm2 . Pentru telefonie cablurile au circuite perechi. Marcarea ca la poz.1 .

3.

Cabluri flexibile speciale de tip minier pentru teleinstalaţii cu izolaţie din polietilenă sau PVC . Marcare ca Ia poziţia 1 .

Cabluri cu conduc- Până la 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în toate lucrările miniere. troare perechi : CMTYYf1-16x(2xO,75 2 mm ) Cabluri cu conduc-roare neperechi : CMTYYf21 6x1,0 CMTYYf216x1,5 CMTYYf2-1 6x2,5 YYTII (VDE) şi alte tipuri similar

4.

Cabluri pt. sisteme siguranţă intrinsecă .

TA2YEY; TA2YY

electrice , cu

Până la 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în 'toate lucrările miniere exceptând abatajele , fronturile de înainatere învecinate până la 10 m . depărtare de ia abataj sau front .

Sistem cu protecţie intrinsecă , în toate lucrările miniere .

32


PARTEA A III-A

0 5.

6.

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

1 Cabluri flexibile speciale de telecomunicaţii pentru acţiuni de salvare minieră cu izolaţie şi manta din material Alte cabluri de uz speciale pt. semnalizare telecomunicaţii.

2 CM ... YYTI2 2x0,25 mm (VDE)

Cerinţe privind cablurile electrice 33 3 4 Până la 250 V. numai pentru telecomunicaţii la acţiuni de salvare minieră . Până la 250 V. Pozare fixă în camere speciale. Fac excepţie instalaţiile cu de protecţie securitate intrinsecă care sunt admise în toate lucrările miniere pozare fixă sau mobilă după cablului cu următoarele condiţii: să fie cu izolaţie de PE sau PVC exterioară colorată albastru şi să aibă tensiunea nominală cel puţin (tensiunea de încercare cel puţin 500 Instalaţiile respective să fie realizate şi pozate separat de alte instalaţii (într-un cablu să fie numai circuitele securitate intrinsecă aparţinând aceeaşi instalaţie) extinderea acestor cabluri să fie limitată la de strictă necesitate neacoperite cabluri speciale .

7.

Cabluri orice tip de utilizare .

Până la 65 V. Pozare fixă sau mobilă după tipul cablului . Fac excepţie în instalaţiile cu tip de protecţie securitate intrinsecă conform poziţiei 6.

8.

Conductoare speciale de împuşcare electrică .

Conform

instrucţiunilor speciale .

Până ia 250 V. în toate lucrările minere. Achiziţionarea lor va fi limitată până la aprovizionarea cu cabluri conform poz. 3.

Până la 65 V . Pozare fixă sau mobilă după tipul cabluluh în toate lucrările miniere .

1.5 Cablurile electrice trebuie să aibă conductoarele cu secţiunea minimă de cel puţin: a - 0,5 mm2 sau 0,8 mm diametrul pentru : • conductoarele cablurilor de telecomunicaţie, telemecanică şi automatizări, montate în instalaţiile sistemelor cu siguranţă intrinsecă, separate de alte instalaţii; b - 0,75 mm2 : • conductoarele cablurilor de alimentare a echipamentelor portabile cu putere maximă de 1 kw în lucrările miniere negrizutoase; • conductoarele cablurilor flexibile din instalaţiile de telecomunicaţie, care nu au o construcţie specială rezistentă la tracţiune. c -1,5 mm2 : • conductoarele cablurilor neflexibile până la 1200 V de forţă şi iluminat pozate fix în instalaţii staţionare ; • conductoarele de comandă, semnalizare şi control, până la 220 V din cablurile care conţin peste 6 conductoare pentru lucrările miniere cu regim grizutos şi indiferent câte conductoare pentru celelate lucrări, pozate fix ; • conductoarele de comandă, semnalizare şi control până la 220 V din cablurile ce conţin şi alte conductoare cu secţiune mai mare. d - 2,5 mm2 : • Conductoarele cablurilor până la 1200 V de forţă şi iluminat atât în instalaţii staţionare cât şi mobile. e -16 mm2 Conductoarele cablurilor până la 1200 V 1.6 Pentru echipamentele electrice speciale, la care temperatura în locul de introducere a cablului este mai mare de 70 °C, iar la locul de ramificare a conductoarelor, temperatura este mai mare de 80°C se vor alege cabluri garantate de către producător pentru temperatura respectivă. 1.7 Cablurile de forţă şi iluminat prin care urmează să se facă şi sau semnalizarea pentru echipamentele mobile, trebuie să conţină conductoare auxiliare speciale prevăzute pentru acest scop separate de conductoarele de forţă printr-un ecran . Separarea prin ecran nu este necesară pentru instalaţiile în care tensiunea nominală maximă este de 220 V . 33


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 34

1.8 Cablurile flexibile admise pentru instalaţiile de forţă şi iluminat pot fi utilizate în instalaţiile echipamentelor mobile pentru comandă şi semnalizare la distanţă dacă sunt pozate separat faţă de cablurile instalaţiei de forţă. Nu se utilizează asemenea cabluri pentru instalaţiile de telemecanică şi telecomunicaţii. 1.9 Toate cablurile trebuie însoţite de documente conform standardelor de produs din care să poată fi identificate şi verificate din punct de vedere constructiv. 1.10 Prescripţiile pentru mantaua exterioară şi armătura cablurilor electrice : a - toate cablurile electrice pentru lucrările miniere subterane trebuie să fie prevăzute cu manta exterioară de protecţie ; b - alte culori sau marcaje sunt admise pentru loturi limitate cu avizul CNH . Mantalele exterioare vor fi marcate prin scriere durabilă, din care să reiese tipul tensiunea numărul de conductoare secţiunea, sigla fabricii şi anul fabricaţiei. c - mantalele exterioare de protecţie ale cablurilor trebuie să fie realizate din cauciuc special PVC sau alt material sintetic care nu propagă arderea, conform SR CEI 332. d - mantaua exterioară a cablurilor trebuie să aibă o culoare după cum urmează : • roşu - pentru cablurile cu tensiunea peste 1200 V ; • galben - pentru cablurile cu tensiunea până la 1200 V (în cazurile de excepţie se admite şi culoarea neagră); • gri deschis - pentru cablurile destinate instalaţiilor de telecomunicaţie şi telemecanică; • albastru deschis - pentru cablurile care se montează în sistemele electrice cu siguranţă intrinsecă . In camere de maşini supravegheate şi închise şi pe echipamente mobile se admite utilizatea cablurilor care nu au mantaua colorată în roşu pentru cele cu tensiunea de peste 1200 V sau gri deschis pentru cablurile de telecomunicaţii şi telemecanică . Pentru conexiunile fixe şi telemecanică din interiorul echipamentelor mobile nu este necesară vopsirea cablurilor în albastru deschis. e - pentru cablurile cu izolaţie şi manta exterioară din PVC grosimea mantalei exterioare de protecţie trebuie să aibă cel puţin valoarea din tabelul 3 . Tabelul 3 Diametrul cablului cu mantaua exterioară (mm) Grosimea mantalei exterioare din PVC (mm)

Până la 20

30

40

50

60

70

80

Peste 80

1,8

2,0

2,2

2,6

3,0

3,4

3,8

4,0

Pentru cablurile flexibile cu izolaţie şi manta exterioară din cauciuc .grosimea mantalelor de protecţie trebuie să aibă cel puţin valoarea din tabelul 4. Tabelul 4 Diametrul maxim sub mantaua interioară (mm) Corespunde de exemplu cu următoarea secţiune nominală la cabluri cu 3+1 conductoare Grosimea minimă a mantalei interioare din cauciuc (mm) Grosimea minimă a mantalei exterioare de protecţie din cauciuc (mm)

Până la 10

15

20

25

30

40

1,5

2,5 4 6

10

16

35 35

50 70

1,0

1,2

1,4

1,6

1,8

2,0

1,6

2,0

2,2

2,5

3,0

3,5

50

60

70

80

Peste 80

120 150

185

240

300

2,4

2,8

3,2

3,6

4,0

4,0

4,5

5,0

5,5

6,0

34


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 35

OBSERVAŢIE: în cazul cablurilor flexibile cu izolaţie şi manta de cauciuc în care mantaua interioară lipseşte, grosimea mantalei exterioare trebuie să fie cel puţin egală cu suma grosimilor celor două mantale indicate în tabelul 4. f - pentru cablurile care urmează să fie rulate sau derulate de pe tambur special în timpul funcţionării instalaţiei, mantalele cablurilor trebuie să fie lipite durabil între ele ; g - pentru realizarea armăturii din cabluri armate, se admite utilizarea numai a sârmei de oţel galvanizat cu secţiune rotundă sau alt profil, în următoarele sisteme constructive : • înfăşurarea strânsă, una lângă alta a sârmelor neizolate, direct peste mantaua interioară, acestea fiind fixate prin sârmă rotundă sau platbandă îngustă , înfăşurată în sens invers; • înfăşurarea strânsă, una lângă alta, a sârmelor izolate individual cu PVC, direct pentru mantaua interioară peste care se aplică direct, prin extindere sau altă metodă mantaua exterioară de protecţie astfel încât aceasta se lipeşte de izolaţia individuală a sârmelor; • înglobarea uniformă şi continuă a sârmelor în mantaua exterioară care apoi prin extrudare sau altă metodă, se lipeşte direct peste mantaua interioară. Distanţa liberă dintre sârme trebuie să fie egală cu diametrul sârmei iar grosimea minimă a mantalei care acoperă sârmele armăturii spre exterior , trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelele 3 şi 4 . 1.11 Toate cablurile electrice utilizate în lucrările miniere subterane, trebuie să conţină în interior şi un conductor de protecţie special destinat pentru legarea la pământ în reţeaua generală . Sunt admise următoarele forme constructive pentru conductorul de protecţie: a - înveliş neizolat concentric peste mantaua interioară pentru cablurile flexibile şi sub mantaua interioară pentru cablurile armate ; b - înveliş neizolat repartizat uniform peste izolaţia individuală a conductoarelor de fază; c - mai multe conductoare izolate repartizate uniform şi simetric faţă de conductoarele de fază. în acest caz, mantaua izolatoare individuală a conductorului de protecţie este marcată distinct şi vizibil prin colorarea izolaţiei într-un mozaic alternant verde-galben ; d - unul sau mai multe conductoare în contact electric cu ecranul fazelor; e - un singur conductor izolat, marcat distinct şi vizibil, în verde galben. OBSERVAŢIE : În lucrările miniere cu regim grizutos cablurile cu un singur conductor de protecţie izolat sunt admise numai în instalaţii care au tensiunea maximă de 250 V . Cablurile pot fi prevăzute şi cu conductor de supraveghere a conductorului de protecţie. La cablurile utilizate în instalaţiile electrice prevăzute cu dublă protecţie contra defectelor de interior (de ex. fază-ecran) şi contra defectelor din exterior datorate influenţelor mecanice ecran - conductor de protecţie) vor fi prevăzute cu conductor de supraveghere sub formă de ecran . La cablurile cu tensiunea peste 1200 V se admite numai cu conductor de protecţie concentric peste izolaţia fazei şi conductor de supraveghere concentric la axa cablului. 1.12 Cablurile flexibile pentru maşini de abataj mobile vor permite : a - controlul rezistenţei de izolaţie pe un nivel fază - ecran cu condiţia asigurării protecţiei împotriva deteriorărilor mecanice (de ex prin utilizarea lanţurilor omidă) sau controlul rezistenţei de izolaţie pe două nivele. b - controlul continuităţii conductorului de protecţie cu excepţia cazurilor când acesta se realizează prin alte mijloace . Cablurile cu tensiunea mai mare de 1200 V pentru electroalimetarea transformatoarelor semistaţionare ce urmăresc fronturile de lucru sau de înaintare se admit numai dacă permit controlul rezistenţei de izolaţie pe două nivele ; 1.13 Pentru instalaţiile de telefonie şi de telemecanică de impuls sau frecvenţă pentru evitarea influenţelor se recomandă cabluri cu conductoare perechi sau în stea sau alte construcţii ca de ex. conductori coaxiali sau conductori de unde luminoase . 1.14 În cazul cablurilor existente deja în exploatare în care conductorul de protecţie nu este colorat verde pentru legarea la reţeaua generală va fi utilizat conductorul cu mantaua izolatoare colorată în roşu . 1.15 La cablurile cu manta de plumb din instalaţiile cu tensiunea nominală peste 1200 V şi din instalaţiile de telecomunicaţii existente deja în exploatare, se admite realizarea circuitului la reţeaua generală de legare la pământ de protecţie prin mantaua de plumb şi armătură, conectate împreună. 35


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 36

Nu este admisă realizarea circuitului la reţeaua generală numai prin armătură. 1.16 În cazul cablurilor electrice prevăzute cu conductor de oţel portant, se admite ca acest conductor să fie utilizat .drept conductor de legare la pământ, cu condiţia ca acesta să fie protejat de mantaua exterioară a cablului. 1.17 Nu se admite realizarea circuitului de legare la pământ prin conductoare parcurse de curent în mod normal. Fac excepţie de la această prevedere instalaţiile de transport pe cale ferată cu tracţiune electrică cu troleu . 1.18 Secţiunea conductorului de protecţie trebuie să fie conform standardelor în vigoare, cu următoarele precizări: a - dacă conductorul de protecţie este din acelaşi material ca şi al conductoarelor active, secţiunea minimă admisă trebuie să fie conform tabelului 5. Secţiunea conductoarelor active (mm2)

Secţiunea conductoarelor de protecţie (mm2)

De la 0,75 până la 16 25 şi 35 50 70 95 120 150 185

Egală cu secţiunea conductoarelor active 16 25 35 50 70 70 95

b - dacă conductorul de protecţie este din oţel, secţiunea lui se calculează astfel încât să aibă rezistenţa electrică egală cu cea a acţiunilor din tabelul nr. 5 ; c - pentru cablurile utilizate în instalaţiile de semnalizare şi telecomunicaţii secţiunea conductorului de protecţie trebuie să fie cel puţin egală cu secţiunea cea mai mare dintre conductoare active ; d - se admit prin excepţie secţiuni sub cele prevăzute în tab.5 dar nu sub 10 mm2 pentru cablurile flexibile ale echipamentelor şi maşinilor semistaţionare şi mobile, cu condiţia că se dovedeşte că este asigurată protecţia cu decuplare a energiei, la întreruperea conductorului de protecţie . 1.19 Alegerea cablurilor electrice din punct de vedere al secţiunii conductoarelor active se face în funcţie de curentul de sarcină şi curentul de scurtcircuit. Alegerea, cablurilor în funcţie de curentul de sarcină se face conform tabelelor 6, 7 şi 8 dacă producătorul cablului nu indică valori mai mici pentru curentul maxim admisibil prin cablul respectiv. în tabelul 6, 7 şi 8 se indică curentul maxim admisibil pentru cablurile cu conductoare din cupru, pozate în aer la temperatura de 25°C . Dacă temperatura mediului ambiant depăşeşte 25°C la valorile determinate conform tabelelor 6, 7 şi 8 se aplică o corecţie conform tabelului 9. OBSERVAŢIE : În tabelele 6, 7, 8 şi 9 sunt date tensiunile Uo/U în care Uo este tensiunea pe fază, iar U este tensiunea între faze. Pentru cablurile cu conductoare de aluminiu, admise în lucrările miniere negrizutoase, curentul maxim admisibil poate fi considerat ca fiind 77% din valorile indicate în tabelele 6, 7 şi 8 .

36


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 37

Tabelul 6 Secţiunea conductoarelor mm2

1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240

Curentul maxim admisibil (A) Cabluri flexibile cu izolaţie şi mantale de cauciuc CMCCGCEf CMCCHEf NSSHou NSHou 0,6 / 1 kv 0,1/1 kv 21 19 31 26 42 34 51 45 75 62 100 85 135 110 165 135 200 165 235 210 305 250 355 295 410 335 465 385 550 455

Înaltă tensiune NSSH … 3,5 / 6 kv 19 27 31 45 62 85 110 135 165 210 250 295 335 385 455

Tabelul 7 Secţiunea conductoarelor mm2

Curentul maxim admisibil (A) Cabluri cu izolaţie şi manta din PVC Cu 3 şi 4 conductoare 0,6 / 1 kv

1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240

18 25 34 44 60 80 105 130 160 200 245 285 325 370 435

3,5 / 6 kv

65 86 110 135 165 205 250 285 325 370 430

5,8 / 10 kv

63 84 110 150 155 200 230 275 315 355 455

Un conductor de cc. până la 1,5 kv 26 33 46 58 80 105 140 175 215 270 335 390 445 510 620

37


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 38

Tabelul 8 Secţiunea conductoarelor mm2

1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240

Curentul electric admisibil (A) c. - Cabluri cu izolaţie de hârtie impregantă şi manta metalică (existente deja în exploatare) Cu manta comună

Cu manta individuală

0,6/1 şi 3,5/6kv

3,5/6 kv

5,8/10 kv

22 30 39 50 68 90 123 150 180 230 280 325 370 420 490

68 74 100 120 145 180 225 255 295 335 390

68 98 130 160 190 240 290 330 380 450 500

5,8/10 kv

59 90 120 145 175 220 260 300 340 390 450

Un conductor de cc. până la 1,5 kv 33 45 59 74 100 130 175 218 260 330 395 460 530 600 720

Tabelul 9 A. – Cabluri flexibile

CMCCHEf NSHou NHSSIIou 3,5/6 KV

CMCCGC Ef NSSHou 0,6/1 KV

B. – Cabluri cu izolaţie PVC 0,6/1 5.8/6 şi 1,6 kv

5,8/10 kv

C. – Cabluri cu hârtie şi manta 0,6/1 3,5/6 şi 1,5 kv

5,8/10 kv

Factori de corecţie peste 28 0 C

CAPITOLUL II POZAREA CABLURILOR

2.1 Pozarea cablurilor electrice se face ţinând cont de următoarele : - suspendarea cablurilor pe suporţi la distanţe astfel încât greutatea proprie şi a manşoanelor de legătură să fie corect preluată ; - nu este admisă formarea ochiurilor şi îndoirilor nepermise de producător; - este interzisă pozarea în colaci, chiar şi pentru cablurile flexibile din instalaţiile mobile în care se prevăd lungimi de rezervă . Acestea vor fi pozate în „ S " sau ghirlandă pe monorai; - să fie asigurată protecţia împotriva strivirii sau altor deteriorări previzibile; - să se poată face controlul stării fizice şi mecanice pe întreaga lungime a cablului. Excepţie de la această prevedere fac cablurile protejate mecanic prin diverse sisteme pentru lungimi de până la 20 m pentru lucrări miniere subterane în general şi lungimi mai mari, pentru cablurile protejate mecanic în abataje, precum şi în cazul cablurilor pozate în găuri de sondă . Găurile de sondă vor trebui să aibă un diametru mai mare de 0,3 m. Acest diametru nu este obligatoriu în cazul cablurilor instalaţiilor intrinseci. După pozare trebuie verificată mobilitatea (neînţepenirea) dealungul pozării. 38


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 39

2.2 Furtunurile metalice pentru protecţia conductoarelor şi cablurilor nearmate sunt permise numai pe vehicule şi maşini şi numai dacă sunt tratate cel puţin în interior cu materiale plastice sau prevăzute cu protecţie de canturi. 2.3 La trecerile prin pereţi sau ziduri, cablurile trebuie şi rămână libere. Nu este permisă fixarea sau încastrarea rigidă a cablului prin zidire sau betonare. 2.4 În camere speciale, supravegheate şi închise, se admite pozarea cablurilor în canale acoperite, cu condiţia ca în aceste canale să nu se poată scurge apă, ulei sau lichide şi să nu se depună praf. Este necesar de asemenea să se asigure posibilitatea de control a stării fizice şi mecanice pe lungimea cablului. 2.5 La pozarea cablurilor pe puţuri sau alte lucrări miniere cu înclinare mai mare de 45° trebuie avute în vedere următoarele : - nu este admisă fixarea cablurilor de moaze şi armăturile intermediare; - pozarea cablurilor trebuie făcută în afara compartimentului destinat vaselor de extracţie ; - suspendarea cablurilor electrice pe funie (cablu) metalic de susţinere se va face numai cu sisteme omologate în acest scop şi este permisă numai la puţurile în săpare. în lucrările miniere cu înclinare mai mare de 45° trebuie ca : - suspendarea (agăţarea) cablurilor să se efectueze la intervale de cel mult 8 m cu asigurarea unui coeficient de siguranţă raportat la lungimea maximă de autoportantă de minimum 3 sau pozat liber dacă coeficientul de siguranţă este de minimum 5 ; - suspendarea .cablurilor cu conductori din cupru fără funie purtătoare sau sârme de armare trebuie să se facă astfel ca în punctele de fixare să nu se producă solicitări de tragere mai mari de 20 N/mm2 raportată la secţionarea totală a conductoarelor. 2.6 Cablurile electrice care interconectează aparate şi dispozitive cu tip de protecţie siguranţă intrinsecă formând sisteme cu siguranţă intrinsecă, trebuie astfel amplasate şi montate, încât să se reducă la minimum riscul apariţiei unor tensiuni sau curenţi periculoşi în circuitele cu siguranţă intrinsecă prin influenţa inductivă sau capacitivă, precum şi a supratensiunilor datorate descărcărilor atmosferice. Acest lucru se realizează fie prin pozarea cablurilor aferente la o distanţă de cel puţin 0,8 m de celelalte cabluri, fie prin utilizarea unor cabluri ecranate 2.7 Cablurile din circuitele electrice ale instalaţiilor de telecomunicaţii şi telemecanică trebuie să fie astfel amplasate şi pozate , încât să fie redus la minim riscul perturbaţiilor funcţionale de natură electromecanică . CAPITOLUL III INTRODUCEREA RACORDAREA Şl ÎMBINAREA CABLURILOR ELECTRICE 3.1 Pentru introducerea, racordarea şi legarea cablurilor sunt numai subansamblele şi piesele auxiliare omologate pentru acestea. Acestea sunt de ex. capete terminale, introducătoare de cabluri, mufe, cutii de racordare sau conexiune, doze de conexiune sau ramificaţie. 3.2 Cablurile trebuie astfel introduse în subansamble şi piesele auxiliare astfel ca să se menţină tipul de protecţie al spaţiului de racordare (conexiune). Exemple de intrări de cablu în echipamente electrice sunt prezentate în fig. 1, 2, 3 şi 4 . 3.3 Armăturiie cablurilor ca şi învelişurile nemetalice conductoare cu potenţialul de legare la pământ trebuie sa fie legate la conductorul de protecţie sau cutia de racordare . 3.4 La instalaţiile cu tensiuni nominale peste 3 kV la piesele de legare şi de racordare a cablurilor trebuie luate măsuri care să împiedice o descărcare parţială , de exemplu prin capete terminale sau mufe. 3.5 Dacă prin modul de pozare al cablurilor pot apare solicitări de tracţiune şi/sau de răsucire al firelor atunci piesele destinate introducerii trebuiesc prevăzute cu protecţie contra tragerii şi răsucirii. La protecţia contra răsucirii se poate renunţa la conductele cu un singur circuit intrinsec dată se foloseşte un cablu care nu necesită o introducere mai mare de M 18 . Cablurile trebuie protejate la introducere de îndoiri puternice în cazul când acesta nu se pozează fix.

39


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 40

3.6 Conductorul de protecţie din cabluri (de legare la pământ) se racordează astfel încât în situaţia unei smulgeri accidentale a cablului din intrarea de cablu, acesta să se rupă ultimul. Excepţie se face în cazul legăturilor cu mufe turnate . 3.7 Conductorul auxiliar de control al continuităţii conductorului de protecţie trebuie astfel racordat încât în cazul unei smulgeri accidentale, acesta să fie primul întrerupt. Excepţie se face în cazul legăturilor cu mufe turnate. 3.8 Toţi conducătorii trebuie racordaţi fix (strâns) şi durabil la punctele de racordare sau conexiune. Dacă racordarea conductoarelor cablurilor neutilizate (firelor) nu este posibilă din punct de vedere constructiv, fiecare conductor trebuie izolat cu bandă izolatoare şi apoi legate mănunchi şi aşezate la o distanţă corespunzătoare de părţile aflate sub tensiune. Ca puncte de legătură în armăturile de cabluri cu masă de turnare sunt indicate în special clemele cu strângere mecanică cu şuruburi, clemele prin presare (strivire), cu cleme prin lipire sau legături sudate. 3.9 La piesele de racordare precum şi la cele de legare nu pot fi racordate respectiv legate cabluri ale căror conductoare admit un curent de sarcină mai mare decât cele prevăzute de piesele de racordare sau legare respective.

1

Fig. 1. Dispozitiv de intrare pentru cabluri flexibile 1 - cablu electric flexibil; 2 - mantaua exterioară; 3 - mantaua interioară; 4 - conductoarele izolate 5 - inel de etanşare; 6 - şaibă de strângere; 7 - mufa introducătorului; 8 - clema de fixare contra smulgerii cu dispozitiv antirotitor; 9 - borna de protecţie (circuitul de legare la pământ); 10 -conductorul de legare la pământ din cablu.

Fig. 2. Dispozitiv de intrare pentru cabluri armate cu izolaţie şi manta din PVC 1- înveliş exterior PVC; 2 - armătură metalică; 3 - clemă de legare la pământ a armăturii; 4 -conexiune de legare la pământ a armăturii; 5 - mufa introducătorului cu clama de fixare contra smulgerii şi răsucirii; în cabluri cu diametrul peste 35 mm este obligatoriu mufa de tip flanşe; 6 -blocaj contra răsucirii; 7 - borna specială de legare la pământ pentru cabluri cu conductor concentric; 8 - mantaua de PVC a cablului; g - inelul de etanşare; 10 şaibă; 11 - bandaj; 12 - conductoarele cu izolaţie de PVC active; 13 - conductoarele de legare la pământ al cablului; 14 - borna exterioară de legare la pământ; 15 - borna interioară de legare la pământ.

40


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 41

Fig. 3. Dispozitiv de intrare pentru cabluri neflexibile armate, cu izolaţie şi manta din PVC 1- mantaua exterioară din PVC; 2- brida de fixare a armăturii; 3 - armătura: 4 - mantaua interioară din PVC; 5 brida de tixare pe carcasă; 6 - inel de etanşară din cauciuc.

Nu se permite racordarea mai multor conductoare la aceeaşi piesă de racordare (bornă) în afara cazului când borna este construită special pentru a permite racordarea mai multor conductoare. 3.10 În instalaţiile de semnalizare, telecomunicaţie şi telemecanicâ casetele conductoarelor din cablu trebuie să fie marcate distinct între ele dacă în compartimentele terminale ale echipamentelor există mai mult de 4 borne (puncte) de conectare. Fac excepţie instalaţiile telefonice, pentru care nu este necesară marcarea distinctă, 3.11 Racordarea la acelaşi cablu a circuitelor ce aparţin unor sisteme de siguranţă intrinsecă diferite, se admite numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii: - cablurile sunt pozate fix ; - conductoarele circuitelor aparţinând aceluiaşi sistem sunt alăturate, în care scop se recomandă utilizarea cablurilor speciale cu perechi; - fiecare conductor are izolaţia dimensionată pentru tensiunea de lucru de 250 V sau pentru o tensiune de încercare de cel puţin 800 V; - cablul trebuie să fie astfel ales, instalat, protejat mecanic şi întreţinut, încât să fie prevenită producerea unor defecte între conductoare. În cazuri speciale, în condiţiile stabilite prin certificate de verificare a protecţiei sunt admise în acelaşi cablu de interconectare exterioară şi circuite fără siguranţă intrinsecă (de ex. în cazul dispozitivelor de racordare fişe-priză sau la aparatele de protecţie contra defectelor de izolaţie), în această situaţie protecţia cu siguranţă intrinsecă se anulează la conectarea circuitelor fără siguranţă intrinsecă. Pentru interconectarea echipamentelor electrice în sistemele siguranţă intrinsecă, se vor utiliza numai cabluri cu mantaua exterioară colorată în albastru deschis, sau marcarea cu bandă de culoare albastră la capete. Racordarea la pământ a circuitelor cu siguranţă intrinsecă este admisă numai în scopuri funcţionale , într-un singur punct, conform documentaţiei producătorului şi certificatului de verificare a protecţiei. 3.12 În cablurile ce deservesc instalaţiile de telecomunicaţie şi telemecanică, nu sunt admise circuite ale instalaţiilor de iluminat şi ale instalaţiilor de forţă. Excepţie fac circuitele de comandă şi semnalizare ale echipamentelor mobile, numai dacă aceste cabluri sunt prevăzute cu conducte speciale pentru acest scop, separate prin ecran de conductoare de fază. Pentru instalaţiile cu tensiunea nominală până la 220 V este necesară separarea prin ecran. CAPITOLUL IV ÎMBINAREA Şl REPARAREA CABLURILOR ELECTRICE 4.1 Îmbinarea cablurile electrice trebuie să se execute numai de către electricieni autorizaţi. 4.2 Îmbinarea cablurilor se face în scopul prelungirii sau înlăturării unor porţiuni defecte. 4.3 Îmbinarea cablurilor se poate efectua cu ajutorul: - dispozitivelor de cuplare ( cuplă fişă-priză); 41


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 42

- mufelor şi garniturilor de cabluri, cutiilor de conexiune şi dozelor construite în acest scop şi avizate de un institut abilitat. 4.4 Prizele şi fişele ( ştecherele) trebuiesc astfel amplasate în cadrul lanţului de echipamente electrice conductoare ca ştifturile fişei în stare neintrodusă să nu fie sub tensiune. Prevederea nu este obligatorie şi pentru echipamentele de încărcare pentru baterii şi dispozitivele de cuplare cu siguranţă intrinsecă. 4.5 Dacă dispozitivele de cuplare conţin conectoare pentru conductorii de protecţie trebuie asigurat ca la cuplare să se realizeze conectarea conductorului de protecţie înaintea conductoarelor active (de forţă, iluminat sau teleinstalaţii) iar la deconectare separarea conductorului de protecţie să se realizeze după întreruperea conductoarelor active. 4.6 Dacă într-o activitate se montează dispozitive de cuplare în reţele de diferite tensiuni sau tipuri de curent, atunci fişele (ştecherele) unei reţele nu trebuia să se potrivească la prizele altor reţele. Dispozitivele de cuplare din circuitele de curent realizate cu tensiuni nepericuloase ca moduri de protecţie nu pot fi folosite în circuite electrice în care se aplică alt tip de protecţie pentru atingerea directă. Dispozitivele de cuplare electrice intrinseci trebuie să nu poată fi confundate cu cele destinate circuitelor electrice neintrinseci. 4.7 Dispozitivele de cuplare trebuie zăvorâte mecanic sau electric astfel încât toate contactele circuitelor electrice cu excepţia circuitelor de interblocare să fie conectate-deconectate fără a fi sub tensiune. La dispozitivele de cuplare care sunt asigurate contra unei separări nedorite (neintenţionate) şi la care o jumătate din dispozitiv este fixată pe un utilaj, este suficientă o etichetă „ Nu separaţi sub tensiune ". Aceste prescripţii nu sunt obligatorii în instalaţiile electrice intrinseci şi mine negrizutoase la tensiuni sub 220 V pentru dispozitive de cuplare din circuite auxiliare sau pentru dispozitive de cuplare în condiţii de alimentare a consumatorilor electrici cu un curent nominal se până la 16 A c.a. sau 10 A c.c. şi nici la consumatorii cu un circuit nominal de la 16 la 25 A c.a. dacă consumatorul electric este prevăzut cu un contactor. 4.8 Blocarea electrică în sensul pct.45 a dispozitivelor de cuplare cu ajutorul circuitelor de interblocare trebuie să realizeze decuplarea înainte de separarea contactelor principale ale dispozitivului de cuplare. Organul de declanşare a contactorului trebuie să acţioneze în principiu protecţiei pozitive (curent de repaus). Circuitul electric de interblocare poate fi realizat cu ajutorul unui circuit prevăzut cu conductoare auxiliare din schemele de comandă sau cu ajutorul circuitului de control al continuităţii conductorului de legare la pământ. 4.9 Circuitul electric de interblocare trebuie astfel realizat ca tensiunea lui la capacitatea reţelei în condiţiile reţelei de forţă decuplată să fie mai mică decât tensiunea minimă de aprindere, conform standardelor. Respectarea acestei condiţii trebuie verificată şi atestată de instituţia autorizată pe plan naţional. Lungimea cablului trebuie să fie astfel limitată încât capacitatea maximă admisă a conductorului să nu fie depăşit. 4.10 Îmbinarea trebuie să asigure : - o rezistenţă de contact pe porţiunea îmbinării mai mică sau cel mult egală cu rezistenţa unei porţiuni de conductor de aceiaşi lungime şi secţiune; - izolarea corespunzătoare a tensiunii folosită atât între conductoare cât şi în exterior; - continuitatea conductorului special de legare la pământ şi a ecranului; - protecţia mecanică a locului de îmbinare cel puţin 80 % din cea oferită de mantaua exterioară a cablului; - efortul de tracţiune să nu se transmită asupra îmbinării conductoarelor; - protecţia împotriva pătrunderii apei în interior. 4.11 Îmbinarea şi repararea cablurilor flexibile se poate realiza cu manşoane prin vulcanizare la cald, sau la rece cu tuburi preîntinse mecanic sau termocontractabile sau prin alte procedee potrivit fişei tehnologice specifice fiecărei tip de cablu, întocmite de executanţi sau de unităţile furnizoare , omologate în acest scop. 4.12 Vulcanizarea cablurilor flexibile se aplică pentru : - repararea mantalelor de protecţie ale cablurilor ; -repararea izolaţiilor conductoarelor, stratelor semiconductoare şi a mantalelor de protecţie ; - îmbinarea conductoarelor şi refacerea elementelor cablului. La executarea reparaţiilor se vor respecta următoarele măsuri: a. La repararea mantalelor de protecţie : - se îndepărtează învelişul exterior pe întreaga lungime deteriorată, iar capetele învelişului se pilesc conic pe o lungime de cca. 40 mm cu ajutorul unui raşpel sau polizor ; - se unge porţiunea conică cu o soluţie din cauciuc nevulcanizat (plastic adecvat) cu care urmează să se execute vulcanizarea şi toluen ; 42


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind cablurile electrice 43

- se aplică prin înfăşurare, benzi de cauciuc adecvat, cu suprapunere de 50% până se depăşeşte diametrul matriţei cu 2-3 mm, iar diametrul matriţei trebuie să asigure minim grosimea mantalei de reparat ; - vulcanizarea se va efectua cu o instalaţie specială de vulcanizat la temperatura şi durata de timp specificată în fişa tehnologică ; - vulcanizarea se consideră terminată atunci când urmele lăsate pe cauciuc prin apăsare cu unghia, au dispărut ; - după desfacerea matriţelor, se curăţă bavurile de cauciuc cu ajutorul unei foarfece sau a unui cuţit. b. La repararea izolaţiilor şi stratelor de cauciuc semiconductor se vor respecta măsurile pentru repararea mantalelor de protecţie cu condiţia asigurării cel puţin a grosimii nominale a izolaţiei stratului semiconductor. c. Conductoarele de protecţie pentru legare la pământ de tip concentric se pot repara fie prin reaşezarea acestora concentric peste izolaţia conductoarelor, peste mantaua interioară sau în golurile dintre faze dacă se asigură o ecranare a conductoarelor de fază pe porţiunea reparată. Pasul va fi apropiat de cel al cablului. CAPITOLUL V CONTROLUL Şl VERIFICAREA CABLURILOR ELECTRICE 5.1 Reţelele de cabluri aflate în exploatare vor fi controlate : - la începutul fiecărui schimb de către personalul de deservire care este obligat să examineze starea cablurilor în special a celor flexibile. Această operaţie se va face de către electricianul de serviciu al sectorului sau de un muncitor calificat, care poate fi conducătorul instalaţiei (maşinii) pe care o deserveşte cablul; - odată pe săptămână , cablurile flexibile , de către energeticul sau mecanicul de sector; - odată la 3 luni de către şeful biroului mecano-energetic; - cu ocazia examinării cablurilor trebuie observat dacă învelişul nu prezintă tăieturi, împunsături şi alte deteriorări, precum şi starea îmbinărilor cablurilor, scoţându-se de sub tensiune dacă se constată că ele se încălzesc sau dacă mantaua este cojită. Rezultatele verificării sa vor înscrie în cartea de raport a sectorului. 5.2 După executarea operaţiilor de îmbinare şi reparare prin vulcanizare la cald, cablurile flexibile trebuie verificate vizual dacă îmbinarea este netedă, fără crăpături sau goluri aparente, iar masa de vulcanizare are bună aderenţă pe toată circumferinţa la mantaua exterioară a cablului. Cablurile flexibile, îmbinate şi reparate prin vulcanizare la cald trebuie supuse următoarelor probe: a. încercarea de rezistenţă la tensiune (rigiditate dielectrică trebuie să reziste timp de 5 minute fără străpungere tensiunea de : - 2,5 KV pentru cablurile cu tensiunea nominală de 1 ,2 KV ; - 11 KV pentru cablurile cu tensiunea nominală de 6 KV. Tensiunea de încercare se aplică progresiv pornind de la zero sau cel mult 50 % din tensiunea de încercare, astfel ca valoarea finală să fie atinsă în 2.......10 s, în conformitate cu metodologia din standarde; b Măsurarea rezistenţei de izolaţie. Valoarea rezistenţei de izolaţie, măsurată pe lungimea de cablu îmbinată sau reparată nu trebuie să fie mai mică de 1000 ohmi/V, luându-se în considerare tensiunea nominală a cablului. Măsurarea se face cu un megohmetru de 1000 V în conf. cu metodologia din standardele în vigoare.

43


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 44

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND ALEGEREA, REGLAREA ŞI VERIFICAREA PROTECŢIEI ELECTRICE CAPITOLUL l GENERALITĂŢI 1.1 Prezentele cerinţe specifice constituie prevederile pentru alegerea, reglarea şi verificarea protecţiei la instalaţiile electrice miniere subterane. 1.2 Reţelele electrice subterane din cabluri, motoarele electrice, transformatoarele, etc, trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de suprasarcini şi scurtcircuit care să deconecteze instalaţia în timp util. Motoarele electrice trebuie să fie prevăzute în plus cu protecţie de tensiune minimală. Protecţia electrică de supracurent trebuie să fie dublată totdeauna de acţiunea releului de control a rezistenţei de izolaţie. 1.3 Nu este obligatoriu protecţia la suprasarcină şi scurtcircuit pentru: - cablurile de legătură dintre echipamentele montate în staţii de distribuţie şi camera de maşini, dacă este asigurată protecţia echipamentelor; - ramificaţii ale cablurilor cu lungime mai mică de 5 m ; - instalaţiile de telecomunicaţie inclusiv cele telefonice prevăzute cu elemente de limitare încât curentul de scurtcircuit să nu depăşească în nici un caz 10 A; - circuite cu tip de protecţie securitate intrinsecă. 1.4 Elementele de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit se vor amplasa întotdeauna în partea de plecare, astfel încât cablul să fie protejat pe întreaga lungime. 1.5 În instalaţiile trifazate se admite utilizarea şi numai, a două elemente (pe două dintre faze). 1.6 Dacă pe o reţea sunt montate mai multe cabluri în paralel, trebuie asigurată protecţia individuală pe fiecare cablu. Este admisă o protecţie comună când sunt numai două cabluri legate în paralel, pozate pe acelaşi traseu, fără ramificaţii şi fără posibilităţi de utilizare independentă. La secţiuni egale protecţia se realizează la valoarea dublă a curentului admis pentru un cablu. OBSERVAŢII: a) Se recomandă limitarea reţelelor de sector racordată la acelaşi transformator cu scopul de a limita deconectarea simultană a unui număr de consumatori în caz de defect, de a facilita depistarea defectului şi a reduce valoarea curenţilor capacitivi. b) se recomandă dimensionarea reţelelor în aşa fel încât puterea maximă pe un transformator să fie de 250 KVA pentru consumatori mici (cu puteri unitare sub 20 KV) şi 400 KVA pentru ceilalţi, în cazul când aceste puteri sunt insuficiente reţeaua se va diviza în aşa fel încât transformatorii să nu fie legaţi în paralel. 1.7 Aplicarea cerinţelor de faţă trebuie să fie precedată de verificările obişnuite ale reţelei electrice adică : a.- Verificarea reţelei de cabluri din punct de vedere al încălzirii (curenţii de durată să nu depăşească pe cei admişi pentru secţiunile respective); b.- Verificarea reţelei din punct de vedere al pierderii de tensiune, atât în regimul normal de funcţionare şi pornire, cât şi în regimul de avarie; c.- Verificarea aparatelor de conectare şi protecţie în aşa fel încât caracteristicile lor să corespundă cu cele ale reţelei în care funcţionează: - tensiunea nominală a aparatului să fie mai mare sau cel puţin egală cu tensiunea de serviciu a reţelei; - curentul nominal al aparatului să fie mai mare sau cel puţin egal cu valoarea curentului de sarcină (echivalent) care trece prin el; - capacitatea de rupere a aparaturii să fie mai mare sau cel puţin egală cu valoarea curentului de scurtcircuit maxim trifazat I(3)sc.max. ce ar putea apărea în cazul unui defect chiar pe bornele de ieşire ale aparatului de joasă tensiune. CAPITOLUL II DEFINIŢII 1.8 Curentul nominal al aparatului (Ina) este cel mai mare curent în amperi, pe care poate să-l suporte circuitul de forţă al aparatului timp îndelungat, fără ca elementele constructive să se încălzească peste limitele admise sau să se deterioreze. 44


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 45

În cazul întrerupătoarelor antigrizutoase fabricate în ţară, curenţii nominali sunt indicaţi prin denumirea tipului de exemplu : AG-25 , AG-63 , AG-2x63 , AG - 125 , AG-250 şi AG-400, etc. 1.9 Curentul nominal al releelor (lnr) este cel mai mare curent care poate trece timp îndelungat prin releele de curent fără a le încălzi peste limitele admise. Aparatele electrice antigrizutoase sunt echipate în general cu relee de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit (de exemplu releele termice şi electromecanice sau electronice) al căror curent nominal trebuie să fie imprimat direct pe ele. La acelaşi aparat curentul nominal al releelor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit trebuie să aibă aceeaşi valoare (Inr), iar trecerea la altă valoare se face simultan cu ambele relee. Pentru reducerea numărului de tipuri, în acelaşi aparat de conectare se pot introduce relee de diferiţi curenţi nominali (Inr) egali sau mai mici decât ai aparatului (Ira) (vezi tabelul 1). 1.10 Curentul reglat al releului (lr), este curentul limită, de la care începe acţiunea de protecţie prin releu cu precizia garantată de uzina constructoare. Releele de curent maximal termice , electromagnetice sau electronice comandă declanşarea (cu întârziere sau instantaneu) atunci când curentul care trece prin ele depăşeşte valoarea reglată (Ir). La releele de tensiune minimală mărimea reglată este tensiunea , iar releul comandă declanşarea în cazul când tensiunea reţelei scade sub cea reglată (Ur). Releele termice ale aparatelor fabricate în ţară sunt reglabile între limitele de la 0,67 până la 1xlnr, limite marcate pe scala de reglaj fie prin coeficienţi (k) de 0,67 şi 1 , fie direct în amperi. Releele electromagnetice ale aparatelor destinate pentru protecţia motoarelor sunt reglabile între limitele de la 4 la 10 x lnr, iar cele pentru protecţia liniilor între 2 şi 8 x Inr , limitele marcate direct în amperi. 1.11 Curentul nominal al fuzibilului (Inf) este curentul cel mai mare admis să treacă prin fuzibil timp îndelungat fără a-i modifica caracteristica de topire . El este imprimat pe fuzibil sau pe patron şi este de 1,3 1,5 ori mai mic decât curentul de la care începe topirea fuzibilului. 1.12 Capacitatea de rupere a aparatului (Irup) este cel mai mare curent care poate fi deschis (întrerupt) de un aparat sau siguranţă la o tensiune şi cos ø date, fără ca arcul electric să producă distrugerea lui sau deteriorări care să-i împiedice funcţionarea în continuare. 1.13 Tensiunea nominală a aparatului (Una) este valoarea maximă a tensiunii la care acesta poate funcţiona în mod sigur şi pentru care este dimensionată şi verificată izolaţia. Tensiunea de serviciu (Us) la care funcţionează aparatul (bobinele de tensiune) poate fi egală cu Una sau mai mică 120 ; 220 ; 380; 500; 660 sau 1.000 V. 1.14 Curentul nominal al consumatorului (Inc) este cel mai mare curent de durată admis să treacă prin circuitul de forţă al consumatorului şi care este indicat pe plăcuţa lui sau în cataloage. în cazul cablurilor curentul maxim admis (Inc) depinde de tipul, secţiunea , condiţiile de răcire şi montaj , precum şi de temperatura maximă admisă la conductor. La alegerea cablurilor electrice pentru alimentarea cu energie a utilajelor şi echipamentelor din lucrările miniere subterane se vor avea în vedere prevederile cerinţelor specifice de securitate privind cablurile electrice folosite în industria minieră.

45


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 46

Tabelul nr.1 Parametrii nominali

UM

Codul 3805 3812

383 3835 3805C 3812A 3831A 3835A 3837M 1 660

Tensiunea nominală de izolaţie Tensiuni de serviciu

V

500

v

127

Tensiunea de comandă

v

24

Frecvenţa nominală

Hz

50

Curentul nominal termic

A

25

Curentul de reglaj

A

Domeniul de regla] la suprasarcină Domeniul de reglaj la scurtcircuit Durata de conectare Frecvenţa de conectare

con/h 120

30

Temporizare la acţionare

sec.

0-10

0,5-10

Capacitatea de rupere la U = 726 V şi cos <|> = 0,35

A

1.000

2.00 3.00 3.00 750 0 0 0

1.250

1.750

1.750

3.000

13

1530

32 55

2x32 2x55

55 90

125

500

380

500

660

25

63

2x63

125

250

2x40 2x63

60; 66x1 100 125

100; 6; 125; 160; 200; 250

A

1; 40 2x40 80; 1,8; 40 1,8; 63 2x63 100; 2,4; 63 2,4; 125 4,5 ; 6 3,3; ; 8; 11 4,5 ;6 ; 15; ; 10; 20 11; 15; 20 (0,67-1)lnr

A

(4-8) Inr

%

100

Puterea max. a motoarelor KW care pot fi comutate în regim AC3 la ; -380 V şi 500 V; -660 V Gradul normal de protecţie : - pentru aparat în ansamblu - pentru cutia de borne Simbolul protecţiei antigrizutoase

220

63

380

2x63 125

(1530) x2

63

18,5 22

IP43 IP54 Exdl

Exdll

OBSERVAŢIE : în cazul aparatelor echipate cu relee electronice de protecţie la suprasarcină şi la scurtcircuit se va lua în considerare domeniul de reglaj indicat de producător.

46


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 47

Tabelul 2 Parametrii nominali

UM

Codul

Tesiunea nominală de izolaţie

V

500

Terisiuni de serviciu

.v

Tensiune de comandă

v

120, 220 , 380 , 500 24

Frecvenţa nominală

Hz

50 - 60

Curentul nominal termic

A

400

Curentul nominal de utilizare

A

100 ; 125 ; 160 ; 200 ; 250 ; 320 ; 400

Domeniul de reglaj la suprasarcină A

'

Durata de conectare

%

(510)xlnr 100

Frecvenţa de conectare

con ./h

30

A

Capacitatea de închidere şi rupere kA

15

Puterea max. a motorului comandat în regim AC3

200

Gradul normal de protecţie : ' -.pentru aparat în ansamblu ; pentru cutia de borne ; Simbolul protecţiei antirgizutoase : - pentru carcasă ; - pentru circuit

120 , 220 , 380 , 500 , 660

380, 500 , 600

125 ; 160 ; 200 ; 250 ; 320 ; 400

(0,8-1)lnr

Domeniul de reglaj la scurtcircuit

kW

660

(2-4)xlnr (510)xInr

(2-4)xlnr

(510)xlnr

(24)xInr

IP43 IP54 Exdl Exdial

CAPITOLUL II ALEGEREA Şl REGLAREA RELEELOR DE PROTECŢIE LA SUPRASARCINĂ 2.1 Pentru protecţia la suprasarcină a motoarelor electrice, transformatoarelor şi a altor consumatori la care sunt posibile suprasarcini , trebuie să se utilizeze relee de protecţie. Ele sunt impuse şi pentru protecţia liniilor de forţă (cabluri) ca măsură de siguranţă pentru cazurile când : - încărcarea cablului depăşeşte limita admisibilă din cauza numărului mare de consumatori; - prin cabluri respectiv se alimentează un scurtcircuit, nedecuplat. 2.2 Alegerea releului se face astfel: - se determină curentul nominal al consumatorului sau cablului protejat (lnc) precum şi curentul real de regim (Iregim) absorbit; - se alege un tip de aparat cu relee termice al cărui curent nominal (lnr) să fie de aşa o valoare încât curentul nominal al elementului protejat să fie cuprins în gama de reglaj a releului. De exemplu : 0,67 x lnr < lnc < 1 x lnr 2.3 Reglarea releului termic pentru consumator se va face astfel: - după curentul nominal al acestuia , în cazul când în funcţionarea normală a consumatorului sunt posibile suprasarcini şi se pune problema utilizării cât mai complete a capacităţii de lucru a motorului, coeficientul de reglaj va fi: K = Inc / Inr 47


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 48

- după curentul real absorbit la consumatorii cu sarcină constantă şi pentru pornire uşoară. În acest caz orice depăşire a curentului nominal provine de la o defecţiune (rămânere în două faze, blocarea sau deteriorarea rulmentului şi a părţii mecanice etc.). Acest reglaj se recomandă în special utilajelor, fără supraveghere . Coeficientul de reglaj va fi: K = Iregim / Inr 2.4 Pornirea consumatorilor se consideră „uşoară" dacă timpul de pornire , socotit din momentul cuplării la reţea , până când curentul scade sub Inc este sub 2 sec. la curentul echivalent de 6 Inc. În cazul când curentul de pornire mediu este pxInc , în care p <= 6 , timpul echivalent de pornire se calculează cu relaţia : t =72 / p2 Dacă releele termice sunt cu încălzire indirectă se poate considera ca având pornire uşoară , comutatorii la care timpul de pornire este sub 5 sec. 2.5 La utilajele cu funcţionare intermitentă (maşini de încărcat, combine , maşirri de înaintare , haveze, maşini de perforat etc.) este admisă funcţionarea fără relee termice de protecţie la suprasarcină a motoarelor în cazul când uzina constructoare garantează funcţionarea fără această protecţie. În cazul motoarelor electrice cu tip de protecţie siguranţă mărită , protecţia la suprasarcină , trebuie astfel reglată încât deconectarea de la reţea să aibă loc într-un timp mai scurt decât timpul tE al motorului, conform STAS 6877/7 garantat de producător. 2.6 Reglarea releului termic pentru protecţia liniilor (cablurilor) se face după curentul maxim admisibil (Inc). În cazurile când sarcina nu poate depăşi o anumită valoare Iregim) se recomandă reglarea releului termic, după această valoare. În cazul unei linii (cablu) formată din tronsoane de secţiuni diferite , se admite o singură protecţie termică a lor, dacă aceasta este reglată după secţiunea minimă a cablului. 2.7 Reglarea releelor electronice se face fie în funcţie de curentul nominal al consumatorilor sau al cablului (Inc) , fie în funcţie de curentul de regim (Iregim) . Valorile acestor curenţi trebuie să se încadreze în limitele de lucru ale releului. Reglarea releelor electronice din aparatele provenite din import se face conform instrucţiunilor elaborate de furnizor. CAPITOLUL III REGLAREA RELEELOR MAXIMALE DE CURENT PENTRU PROTECŢIA DE SCURTCIRCUIT 3.1 Protecţia la scurtcircuit este obligatorie pentru toţi consumatorii şi reţelele din subteran şi trebuie să deconecteze partea defectă a instalaţiei. Orice releu maximal folosit în acest scop , trebuie reglat în aşa fel încât să fie respectate cele două condiţii: - să nu declanşeze la curentul maxim ce poate apărea în funcţionare normală (fără avarie) pentru linia respectivă; - să acţioneze cu siguranţă la cel mai mic curent de scurtcircuit ce ar putea apărea pe porţiunea protejată de el. 3.2 Reglarea releului maximal după curentul maxim se face astfel: a.- în cazul unui aparat de protecţie a unei linii (fider) prin care se alimentează mai mulţi consumatori , curentul reglat al releului trebuie să fie mai mare decât curentul de pornire al celui mai mare motor plus suma curenţilor nominali al celorlalţi n - 1 consumatori care pot funcţiona simultan pe linia respectivă adică : Ir >= Imax în care :

Imax = Ipmax + Σ Inc(n-1)

La cablurile principale (de fider) prin care se alimentează mai mulţi consumatori pentru a evita reglarea releelor la valori prea ridicate , în cazul coeficienţilor de cerere mici , trebuie avut în vedere că suma curenţilor nominali ai motoarelor nu poate în nici un caz să depăşească curentul maxim admis în cablu (In cablu). În aceste cazuri curentul reglat se determină conform formulei: Ir ≥ In cablu 48


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 49

b.- în cazul unui aparat care protejează o ramificaţie spre un consumator (motor) curentul reglat tnbuie să fie mai mare decât curentul de pornire nominal (de cuplare) adică : Ir ≥ Ipn OBSERVAŢIE: În cazul în care releele protejează o linie care serveşte la pornirea simultană a mai multor motoare , curentul reglat trebuie să fie cel puţin egal cu suma curenţilor de pornire adică : Ir ≥ Ipm iar pentru motoare cu rotorul bobinat: lr >(1,5-2,5) x Inc Curentul de pornire nominal al motoarelor se dă în cataloage sau se măsoară. Cuplul rezistent nu are influenţă asupra valorii curentului de pornire ci numai asupra duratei lui. c.- La linii care alimentează lămpi de iluminat curentul reglat trebuie să fie : Ir ≥ 3 x Iregim pentru lămpile cu filament şi : lr ≥ 1,25 x Iregim pentru lămpile fluorescente. . Coeficientul 3 şi 1 ,25 ţine seama de şocul de curent ce apare la cuplarea becurilor cu incandescenţă (care au filamentul rece) şi cu fluorescentă. d.- În cazul transformatoarelor de 380/127 V pentru alimentarea perforatoarelor sau iluminatului, la curentul de reglaj al releului primar trebuie să se ţină seama de şocul curentului de magnetizare al transformatorului , din care cauză curentul maxim din secundar (determinat conform aliniatului a) redus la primar trebuie mărit cu 20 - 40 % adică : Ir = (1,2 -1,4) Imax / KT în care : KT - este raportul de transformare (de ex.380/127V). 3.3 Curentul d reglaj determinat cu una din relaţiile de mai sus trebuie verificat în mod obligatoriu după curentul de scurtcircuit minim bifazat ce poate apărea în porţiunea protejată de aparatul respetiv, care trebuie să fie cu cel puţin 50 % mai mare , decât curentul reglat, adică : I2 sc ≥ 1 ,5 x lr sau lr ≤ I2sc / 1,5 coeficientul 1,5 ţine seama de : - scăderea tensiunii din reţea în momentul scurtcircuitului ; - erorile ce pot interveni în funcţionarea releelor. La determinarea curentului de scurtcircuit minim se va lua în considerare întreaga reţea de alimentare a scurtcircuitului de la sursă (adică de la transformatorul sau redresorul din amonte) până la punctul cel mai îndepărtat protejat de releul verificat, indiferent dacă pe traseu există şi alte protecţii maximale. 3.4 Dacă curentul de scurtcircuit bifazat va fi insuficient pentru a asigura declanşarea releelor maximale cu coeficientul de siguranţă de 1,5 din cauza reglajului ridicat impus de curentul maxim trebuie să se procedeze la micşorarea impedanţei reţelei de joasă tensiune prin aplicarea uneia din următoarele măsuri : a.- mărirea secţiunii cablurilor de alimentare în special pe porţiunile unde acestea sunt reduse sau mărirea puterii transformatorului ; b.- micşorarea lungimii cablurilor prin apropierea postului de transformare de sector. 3.5 Curentul de scurtcircuit minim bifazat l2sc se determină în funcţie de tensiunea reţelei , puterea transformatorului şi de lungimea totală echivalentă (Lech) de la transformator până la locul scurtcircuitului pe baza datelor prezentate în anexele 1 , 2, 3, 4 şi 6. Valorile curenţilor de scurtcircuit au fost determinate în ipoteza că toate cablurile din reţelele de forţă au secţiunea de 50 mm2 iar în cele de iluminat de 4 mm2. Dacă un tronson are secţiunea diferită de 50 mm2 respectiv 4 mm2 lungimea lui echivalentă faţă de cea reală poate fi determinată din nomogramă . Lungimea echivalentă a cablurilor până la locul scurtcircuitului se determină adunând lungimile echivalente ale tronsoanelor : Iech. = Iech.1 + Iech.2+...+ lech.n unde : Iech.1 , Iech.2 - sunt lungimile echivalente, ale fiecărui tronson de cablu determinate în funcţie de lungimile reale. La determinarea lungimii reale ale fiecărui tronson de cablu se va ţine seama de curburile şi ondulaţiile făcute la pozarea lor ceea ce crează o rezervă de minim 10% faţă de lungimea lucrărilor miniere.

49


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 50

3.6 Protecţia la scurtcircuit a cablurilor electrice trebuie astfel aleasă şi reglată , ca în cazul lucrărilor miniere cu regim grizutos să acţioneze în cel mult 0,2 sec. , iar protecţia prin circuite fuzibile în cel mult 0,1 sec. iar în cazul minelor negrizutoase în ambele cazuri în cel mult 1 sec. CAPITOLUL IV ALEGEREA SIGURANŢELOR FUZIBILE 4.1 Utilizarea siguranţelor fuzibile obişnuite la reţelele de joasă tensiune subterane este limitată . Ele se pot folosi: - ca protecţie la scurtcircuit pentru motoarele şi consumatorii mici sub 15 KW; - ca protecţie la scurtcircuit a transformatoarelor cu putere până la 5 KVA inclusiv; - ca protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit în reţele de iluminat şi semnalizare având curentul până la 25 A inclusiv. 4.2 Alegerea siguranţelor fuzibile se face de asemenea pe baza condiţiei ca ele să nu se topească la cuplarea consumatorilor astfel: a.- în cazul când siguranţa protejează o linie de cablu (fider) prin care se alimentează mai mulţi consumatori .curentul, nominal al fuzibilului trebuie să fie mai mare decât curentul de pornire al celui mai mare motor împărţit cu coeficientul K , la care se adaugă suma curenţilor nominali şi ai celorlalte (n-1) motoare alimentate adică : Inf ≥ Ipmax / k + Σ Inc(n-1) . Coeficientul K=1,6-2,5 asigură protecţia fuzibilului contra arderii la pornirea motorului cel mai mare . Pentru condiţii normale de pornire până la 5 sec. cu un curent de 6 x lnc se ia K = 2,5 iar pentru porniri mai grele K se poate micşora la 2 sau chiar 1,6. Se recomandă evitarea siguranţelor fuzibile la protecţia liniilor din cauza pericolului ce-l prezintă de a lăsa în două faze toţi consumatorii alimentaţi în cazul topirii unui fuzibil. b.- în cazul utilizării siguranţei fuzibile pentru protecţia unei ramificaţii cu n consumator de capăt (motor) curentul nominal al fuzibilului se determină după curentul de cuplare (pornire) nominal împărţit la coeficentul K determinat ca mai sus, adică: Inf ≥ Ipmax / k c.- pentru circuitele de iluminat şi semnalizare , curentul nominal al fuzibilului trebuie să fie mai mare decât curentul de regim (absorbit în funcţionarea normală) adică : Inf ≥ Iregim În cazul când siguranţa se află pe perimetrul transformatorului relaţia se modifică astfel: Inf ≥ (1,2 – 1,4) x Iregim / KT În acest caz fuzibilele trebuie să îndeplinească şi rol de protecţie la suprasarcină. 4.3 Siguranţele fuzibile trebuie să fie verificate în mod obligatoriu dacă pot fi topite suficient de rapid (timp sub 0,1< s) de către curentul de scurtcircuit minim bifazat l^. Pentru îndeplinirea condiţiei se consideră bă e suficient dacă aceasta este de 7 ori mai mare decât curentul nominal al fuzibilului adică : Isc(2) ≥ 7 x Inf sau Inf ≤ Isc(2) / 7 Alegerea patroanelor fuzibile funcţie de curentul minim bipolar de scurtcircuit se poate face conform tabelului 3 pentru minele cu regim grizutos. Tabelul 3 Curentul nominal maxim admis al fuzibilului

Curentul minim de scurtcircuit pentru care este asigurată protecţia cu siguranţă fuzibilă

(A)

rapide (A)

lente (A)

Speciale de tip minier (A)

2 4 6 1 10 16 20

16 31 46 2 77 123 154

24 58 70 3 130 230 315

14 28 42 4 70 112 140

50


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 51

25 32 50 63 80 100 125 160 200

193 -

390 650 920 1250 1650 2100 2800 3600 4900

175 252 350 441 550 700 875 1120 1400

250 315 400 500 630

-

6200 8500 11000 14500 18000

1750 2205 2800 3500 4410

4.4 La reţelele de cablu siguranţa trebuie verificată dacă realizează protecţia la suprasarcină, valoarea curentului nominal al fuzibilului trebuie să fie mai mică decât valoarea curentului admis al cablului: Inf ≤ In cablu ALEGEREA Şl REGLAREA PROTECŢIEI DIN CELULELE DE ÎNALTĂ TENSIUNE 4.5 Valoarea curentului nominal al releelor de curent din celulele de înaltă tensiune se alege după curentul nominal al primarului-transformatorului (lln) în aşa fel încât releele termice să poată fi reglate la valoarea acestuia . Pentru celulele fabricate în ţară această condiţie se scrie: 0,6 . lnr. ≤ In ≤ 1 . lnr. Reglarea se face după regulile expuse la pct.17 şi pct.18. 4.6 Reglarea releelor electromagnetice se face ţinând seama de aceleaşi condiţii care au fost expuse şi la aparatele de joasă tensiune şi anume: a.- curentul de reglaj trebuie ales în aşa fel încât releu) să nu declanşeze la curentul maxim din secundar, ţinând seama de raportul de transformare şi de coeficientul de siguranţă conform formulei: Iregl. ≥ (1,2 – 1,4) /KT x Imax unde: KT - raportul de transformare ( 6000/400 = 15) 1,2 -1,4 - coeficientul de siguranţă pentru evitarea funcţionării false a protecţiei, în cazul când există protecţie şi pe secundar în celula de înaltă tensiune coeficientul de siguranţă se ia egal cu valoarea 1,4. Curentul maxim (Imax.) se stabileşte ca de obicei considerând că porneşte doar un singur motor şi anume cel care are curentul maxim de pornire, restul consumatorilor funcţionând la sarcină nominală. Pentru a evita reglarea la valori prea ridicate a releelor electromagnetice, în cazul coeficienţilor de cerere mici , trebuie avut în vedere că suma curenţilor nominali ai motoarelor nu poate depăşi curentul nominal al transformatorului. b.- curentul de reglaj trebuie verificat în mod obligatoriu pentru ca releele să acţioneze cu siguranţă la cel mai mic curent de scurtcircuit din secundar, neprotejat cu alte aparate adică: Iregl. ≤ Isc(2) / 1.5xKT . CAPITOLUL V METODE PRACTICE DE VERIFICARE Şl REGLARE A RELEELOR DE PROTECŢIE LA SUPRASARCINĂ Şl SCURTCIRCUIT 5.1 Reglarea releelor termice în limitele de la 0,67 până la 1x Inr se face prin schimbarea distanţei iniţiale dintre vârful bimetalului şi piese asupra căreia trebuie să apese pentru declanşare . Pentru reglajul de 0,67 x lnr această distanţă este minimă , iar pentru 1 x lnr. , ea este maximă. 5.2 Verificarea practică a reglajului releului termic se face prin reglarea distanţei între bimetal şi elementul de acţionare a bloccontactului în funcţie de valoarea curentului protejat. 51


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 52

5.3 Reglarea releelor maximale. Valoarea necesară conform Cap.IV adică lreg). se face de la caz la caz după construcţia releului în majoritatea cazurilor acestora sunt de tip electromecanic cu clapetă la care reglarea , în general, se poate face prin două procedee : - prin schimbarea tensiunii din arcul antagonist al armăturii cu ajutorul unui şurub de reglaj, existent al arcului; - prin schimbarea întrefierului dintre armături şi miez cu ajutorul şurubului care limitează cursa armăturii. Unele construcţii de relee folosesc pentru reglaj o combinaţie între cele două procedee , cele două mărimi venind în sens contrar în timpul reglajului. Se menţionează că la releele fabricate în ţară pentru aparatele de joasă tensiune procedeul al doilea este aplicat de uzina constructoare numai în scopul etalonării după care şurubul respectiv de reglaj se cositoreşte. În aceste cazuri se interzice ca în exploatare , să se regleze acest şurub al interfierului şi se va aplica numai primul procedeu , valorile de reglaj fiind indicate pe o scală, în cazul când şurubul de reglaj al întrefierului s-a slăbit sau a căzut, releul trebuie scos din funcţiune şi reetalonat sau înlocuit. Verificarea şi reglarea releelor electronice pentru protecţia la suprasarcină şi scurtcircuit se face conform instrucţiunilor elaborate de producător. OBSERVAŢII: Releele electronice de tip PSN din cofretele tip OW import , au domeniul de reglare în limitele de (0,6-1 ) In pentru protecţia la suprasarcină şi de (4-10).ln , pentru protecţia la scurtcircuit. 1. Releele de tip TZP din cofretele PVI, import, pentru protecţie la suprasarcini au domeniul de reglare în limitele de (0,5-1 ).ln. 5.4 Verificarea reglajului releelor maximale se face în scopul de a constata în mod direct la locul de montaj, îndeplinirea condiţiilor de a nu decupla la pornirea celui mai mare motor şi de a acţiona în mod sigur la cel mai mic curent de scurtcircuit. Se poate aplica procedeul următor: a.- la aparatele care alimentează un singur consumator de exemplu un motor, verificarea se face pe rând la fiecare releu electromagnetic blocând cele de pe alte faze. Se coboară treptat reglajul releului prin slăbirea tensiunii din arcul antagonist al armăturii până când la pornirea consumatorului acesta este decuplat în mod sigur. După aceea , întărind reglajul prin câte o rotire cu un pas a rondelei de reglaj se găseşte întinderea limită a aracului , la care chiar la porniri repetate releul nu mai decuplează. Aceasta este poziţia de reglaj a releului. După aceea se deblochează al doilea releu coborându-se şi acestuia reglajul până când curentul de pornire al consumatorului produce acţionarea releului. Apoi, procedând ca mai sus de găseşte poziţia limită de nedecuplare. Aceste poziţii se pot marca pe scala de reglaj cu vopsea. Se consideră că acest reglaj făcut după curentul real de pornire din locul respectiv, asigură decuplarea oricărui curent de scurtcircuit, într-adevăr, chiar dacă scurtcircuitul este la bornele motorului, curentul va fi cu mult mai mare decât cel de cuplare (pornire) deoarece din circuit lipseşte impedanţa acestuia. OBSERVAŢII: Şocul de curent absorbit de un acelaşi motor în cuplare este acelaşi , indiferent de sarcina sa (cuplu rezistent). Diferenţa se poate constata doar asupra timpului de pornire. Totuşi dacă durata curentului de pornire este mai mare, este posibil ca releul să acţioneze la curenţi mai mici. De aceea se preferă reglajul cu motor în sarcină , cuplat pe mecanismul de lucru. Se recomandă ca reglajul să se facă în orele cu tensiune ridicată în reţea (consumuri reduse) ca de exemplu : între schimburi sau în zile de repaus . în acest caz , curenţii de cuplare sunt mai mari, evitându-se decuplări greşite ale protecţiei. La releele mai vechi, este posibil ca prin slăbirea la maxim a tensiunii arcului antagonist, releul să nu poată fi făcut să decupleze la pornire aşa cum s-a indicat mai sus. în acest caz este admis provizoriu până la schimbarea releelor să se micşoreze întrefierul până la limita necesară acţionării, având grijă de a asigura şurubul opritor al clapetei împotriva slăbirii de ta sine (prin piuliţă, vopsea, lipire). b.- în cazul când întrerupătorul alimentează mai mulţi consumatori (automat de linie) verificarea directă a funcţionării releelor electromagnetice se face mai greu , iar reglajul se bazează mai mult pe valorile indicate pe scala de reglaj. Dacă cel mai mare motor este accesibil şi poate fi pornit de mai multe ori, în timp ce restul consumatorilor funcţionează , se poate aplica procedeul expus la pct.37 aliniat a. c.- Verificarea mecanică a funcţionării releelor , se face cu ocazia fiecărei revizii sau deschideri a aparatului şi constă din verificarea întregului mecanism la transmiterea mişcării de la releu până la contactul pe care-l deschide sau până la mecanismul zăvor (în cazul când releul este de tip direct). La releele termice se apasă în locui releelor (nu prin îndoirea lor) pe podul de lucru, iar la cele electromagnetice se apasă pe armătura mobilă, după care trebuie să se constate deschiderea contactului sau a mecanismului de zăvorâre susamintit. 52


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 53

Este necesar ca toate articulaţiile să lucreze uşor , armătura releului să aibă poziţii ferme atras deschis, arcurile să fie în bună stare etc. d.- Verificarea reglajului, la protecţia de scurtcircuit a releului electronic se poate face în funcţie de valoarea curentului de pornire (Inp) , când se alimentează un singur consumator (de exemplu un motor) sau de valoarea curentului maxim (Imax) respectiv de valoarea curentului admis de cablu (Inc), când prin acel cablu se alimentează mai mulţi consumatori. În funcţie de valoarea curenţilor (Inp, Imax, Inc) se reglează butonul de reglaj pe una din poziţiile corespunzătoare valorii respective. 5.5 La minele cu regim grizutos toate verificările interioare se vor face după decuplarea tensiunii (scoaterea aparatului). Nu e admis lucrul sub tensiune. Verificarea releelor prin probe de funcţionare se poate face numai după închiderea corectă a aparatului. CAPITOLUL VI VERIFICAREA ÎN ATELIER Şl ETALONAREA RELEELOR 6.1 Verificarea acţionării elementelor termice la valoarea de reglaj a curentului de lucru şi a acţionării elementelor electromagnetice sau releelor electronice se face la punerea în funcţiune, precum şi după fiecare inspecţie detaliată şi la constatarea funcţionării incorecte ca urmare a degradării bimetalelor, arcurilor, etc. De asemenea, se va proceda la verificarea acţionării , atunci când se procedează la înlocuirea unor piese (bimetal, arcuri, etc.) ce pot influenţa funcţionarea corectă a elementelor termice, electromagnetice sau electronice. 6.2 Verificarea şi etalonarea în atelier a releelor termice se face pentru ambele limite de reglaj având în vedere condiţiile din tabelul 5. Tabel 5 Tipul de declanşare

Observaţii

1

Multiplul curentului de reglaj 1,05 x Iregl.

Să nu declanşeze în 2 ore.

Pornind din starea rece.

2

1,05 x Iregl.

Să declanşeze în cel mult 2 ore.

Pornind de la starea caldă.

3

1,05 x Iregl.

Să declanşeze în cel mult 2 min.

Pornind de la starea caldă.

4

1,05 x Iregl.

Să nu declanşeze în 2 sec. la motoarele cu pornire uşoară. Să nu declanşeze în 5 sec. la motoarele cu pornire grea.

Pornind de la starea rece.

Nr. crt.

NOTĂ : 1. Pentru aparatele trifazate echipate cu relee termice numai pe două faze , valoarea curentului de la 1,2 x Iregl. poate fi ridicată la 1,32 x Iregl., releul trebuie să declanşeze în mai puţin de 2 ore. 2. Prin stare rece se înţelege că, temperatura releelor este egală cu temperatura ambiantă de 20°C±2°C. 3. Prin stare caldă se înţelege că, temperatura releelor este egală cu temperatura de regim corespunzătoare curentului reglat (lregl.) la temperatura mediului ambiant de 20°C±2°C. 6.3 Verificarea unui releu termic (revizie) se poate face în mod simplu prin verificarea condiţiilor 1 şi 3 din tabelul 5 la ambele limite de reglaj.

53


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 54

6.4 Etalonarea releelor termice. După refacerea sau schimbarea releului termic cu altul , se verifică identitatea lui cu cel original (de fabrică) şi apoi se face verificarea funcţionării lui. a.- verificarea se poate face trecând prin releele aflate în stare rece şi înseriate curentul 6xlnr timp de 2 sec. , după care podul de lucru se aşează în aşa fel încât bimetalele să fie cât mai aproape de poziţia de declanşare. Această operaţie se face cu următoarele scopuri: - de a controla montajul corect al bimetalelor; - de a verifica dacă bimetalele nu au deformaţii permanente , respectiv a rezistenţei şi de încălzire cu suporţi şi în special locurile de sudură ale rezistenţelor. Proba se execută o singură dată asupra unui bloc de releu, în cazul releelor termice cu încălzire indirectă (prin rezistenţă) sau alimentare prin transformator de curent, timpul de verificare la 6Xlnr poate fi mărit la 5 sec. dacă bimetalul va fi destinat unor porniri grele. După stabilirea funcţionării normale a releelor (bloc relee) se trece la stabilirea limitelor de 0,6Xlnr., conform condiţiilor din tabelul 5 după care se marchează punctele de reglaj, determinate. b.- aducerea bimetalelor la stare caldă (vezi tabelul 5) se poate face mai repede încălzindu-se cu un curent mai mare de 1,5 x lnr (de exemplu proba anterioară de 6 x lnr) până la declanşarea aparatului. După aceea se micşorează curentul la valoarea de 1,05 x lnr. încercându-se după câtva timp să se închidă aparatul, în momentul când închiderea devine posibilă, se poate considera că releele au ajuns la starea caldă. 6.5 Etalonarea releelor electromagnetice. a.- Reglarea mecanică Se vor regla tijele şi pârghiile asupra cărora lucrează paleta releului electromagnetic, astfel că la apăsarea sa cu mâna să se producă declanşarea aparatului. Pentru început întrefierul se aşează la valoarea maximă cu ajutorul şurubului sau piesei respective de reglare. Se vor observa ca n iscarea paletei să se facă uşor , fără frecări şi fără opriri în poziţii intermediare. Se va mai verifica existenţa şi aşezarea corectă a tuturor pieselor în timpul funcţionării lor cu curent. b.- Reglarea electrică a releelor Aparatul se reglează pe fiecare fază în parte , alimentarea legându-se la fiecare bornă de intrare şi ieşire în parte conform fig.1. Aparatul se alimentează de la o sursă de curent reglabilă care poate debita curenţi până la 10 lnr. Reglarea releelor electromagnetice se execută la curentul de reglaj lreg , iar verificarea etalonării se va face la valorile de 0,9 x Iregl. şi1,1 x Iregl. Curentul de încercare se aplică circuitului releului fie prin deschiderea unui întrerupător de şuntare , fie prin creşterea curentului în mod continuu de la o valoare mai mică decât valoarea minimă de declanşare. Pentru o verificare mai rapidă , se recomandă ca rezistenţa „R" să fie astfel reglată încât , cu întrerupătorul de şuntare închis valoarea curentului prin releu să fie de 0,9 x Iregl. , iar la deschiderea întrerupătorului valoarea curentului prin releu să fie egală cu 1,1x Iregl. . Releul nu trebuie să declanşeze la 0,8 Iregl., iar la 1,1 Iregl. el trebuie să declanşeze în mod sigur. Timpul de declanşare trebuie să fie inferior sau egal cu valoarea maximă indicată de constructor. în cazul declanşatoarelor maximale de curent multipolar , verificarea se face trecând simultan prin poli, curentul de încercare. în cazul când releul nu declanşează la 1,1 x Iregl. , se va proceda la micşorarea interfierului. Arcul nu poate fi slăbit sub o valoare minimă care corespunde tensiunii minime posibile în arc. Verificarea etalonării se face prin repetarea de 3 ori a declanşării. Şurubul sau placa de reglaj a întrefierului se blochează în această poziţie şi se marchează cu vopsea sau prin pansonare, limitele stabilite. Reglarea releelor de curent continuu se face alimentându-se de la un generator de c.c. de joasă tensiune . Reglarea curentului se va face prin reglarea excitaţiei, creşterea curentului începând de la zero. Înaintea fiecărei verificări se va executa un ciclu de creştere şi scădere a curentului pentru a se îndepărta magnetismul remanent. In rest sunt valabile precizările de mai sus. 6.6 Verificarea şi etalonarea în atelier a releelor electronice se va face conform instrucţiunilor producătorului şi numai de către personal specializat . În lipsa altor date ele trebuie să satisfacă condiţiile din tabelul 6 pentru protecţia la suprasarcină , iar pentru protecţia la scurtcircuit timpul de acţionare nu trebuie să fie mai mare de 50 ms.

54


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor 55

Tabelul 6 Nr. crt.

Multiplu curentului de reglaj

Timpul de declanşare

1

1,05 x IN

t>1h

2

1,2 x IN

5 min. < t < 1 h

3

1,5 x IN

1 min. < t<2min.

4

6 x IN

5 s < t < 10 s

CAPITOLUL VII RELEELE DE TENSIUNE MINIMALĂ 7.1 Releele de tensiune minimală (de ex.AG-400 M) sau bobinele contactoarelor care au şi rol de bobină minimală (de exemplu AG-25, AG-63 etc.) sau bobinele de declanşare ( de exemplu AG-400 L) cu ocazia refacerii acestora sau a unor reparaţii importante vor trebui să fie verificate . Ele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a.- la valoarea de 0,9 x Un (Un este tensiunea nominală de lucru a bobinei respective) armătura trebuie să fie strânsă ferm şi menţinută fără vibraţii (la contactoare această valoare poate să fie 0,85 x Un). b.- la scăderea tensiunii până la valoarea 0,7 x Un întrerupătorul fiind închis , armătura trebuie să rămână în aceeaşi poziţie, în curent alternativ se admite o uşoară vibraţie. c.- sub 0,7 x Un însă peste 0,35 x Un armătura trebuie să fie eliberată şi, protecţia minimală să comande declanşarea întrerupătorului . închiderea întrerupătorului trebuie să fie posibilă numai pentru o tensiune egală sau superioară valorii de 35 % din tensiunea nominală de comandă. d.- la supratensiuni de 10 % (1,1 x Un) releul nu trebuie să se încălzească peste limitele admise. CAPITOLUL VIII DISPOZIŢII FINALE 8.1 Elementele rezultate din calcule privind alegerea , reglarea şi verificarea protecţiei la instalaţiile electrice miniere se vor evidenţia în fişa de calcul şi evidenţă a parametrilor tehnici şi electrici ai elementelor de reţea. Periodic, la termenele stabilite prin cartea tehnică a utilajului sau prin măsuri tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii, se va controla modul în care s-a ales şi reglat protecţia electrică la suprasarcină şi scurtcircuit. 8.2 Cel puţin lunar maiştrii energeticieni din cadrul fiecărui sector vor verifica corelarea dintre datele înscrise în fişe şi reglaje certificând prin semnătură şi data verificării. Cel puţin trimestrial, inginerul şef electromecanic al sucursalei va organiza un supracontrol prin sondaj asupra modului cum sunt reglate şi verificate protecţia utilajelor de la nivelul lucrărilor de deschidere, pregătire şi exploatare.

55


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

56

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND INSPECTAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ANTIDEFLAGRANTE PENTRU MINELE DIN VALEA JIULUI CAPITOLUL I INSPECTAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ANTIDEFLAGRATE 1. Domeniu de aplicare 2. Definiţii 2.1.-Intreţinere 2.2.- Inspecţie 2.3.- Inspecţie vizuală 2.4.- Inspecţie riguroasă 2.5.- Inspecţie detaliată 3. Generalităţi 3.1.- Documentaţie 3.2.- Calificările personalului 3.3.- Inspecţie 3.4.- Recomandări pentru întreţinere 3.5.- Condiţii ambiante 3.6.- Separarea aparaturii 3.7.- Legarea la pământ şi de egalizare a potenţialelor 3.8.- Condiţii de utilizare 3.9.- Aparatura mobilă şi conexiunile sale 1.- DOMENIU DE APLICARE Prezentele cerinţe specifice cuprind factori direct legaţi numai de inspecţia şi întreţinerea instalaţiilor electrice din mine cu regim grizutos. El nu cuprinde nici instrucţiunile convenţionale pentru instalaţii electrice nici cerinţe de încercare şi de certificare pentru aparatura electrică, care sunt cuprinse în standardele române specifice. 2.- DEFINIŢII 2.1 .-Întreţinere Combinaţie a tuturor acţiunilor întreprinse în scopul de a menţine sau a restabili un obiect în condiţiile în care acesta este apt pentru a întruni cerinţele specificaţiilor relevante precum şi a îndeplini funcţiunile lui prevăzute. 2.2.- Inspecţie Acţiune cuprinzând examinarea minuţioasă a unui obiect, efectuată fie fără demontare fie în plus cu demontare parţială, după caz , pentru a se ajunge la o concluzie sigură, privind starea obiectului în cauză. 2.3.- Inspecţie vizuală Inspecţie care identifică , fără echipament auxiliar sau scule, acele defecte care pot fi identificate vizual, de exemplu şuruburi lipsă. 2.4.- Inspecţie riguroasă Inspecţie care include aspectele acoperite de INSPECŢIA VIZUALĂ şi în plus acele defecte, de exemplu şuruburi slăbite , care pot fi evidenţiate numai prin folosirea de echipamente de acces de exemplu Iere calibrate (în cazurile necesare) şi scule. INSPECŢIA RIGUROASĂ nu necesită în mod normal deschiderea capsulării sau scoaterea de sub tensiune a echipamentelor. 2.5.- Inspecţie detaliată Inspecţia care include aspectele cuprinse în INSPECŢIA RIGUROASĂ şi în plus identifică acele defecte, de exemplu borne terminale slăbite, care pot fi evidenţiate numai prin deschiderea capsulării şi/sau, în cazurile necesare, folosind echipamente de încercare. 3.- GENERALITĂŢI 3.1.- Documentaţie Trebuie să fie disponibile documentele următoare ţinute la zi: a.- clasificarea lucrărilor miniere cu regim grizutos (a se vedea cerinţa specifică de securitate a muncii); b.- grupa de aparatură şi clasa de temperatură şi documentele de conformitate furnizate de producător conform standardelor . 56


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

57

c.- înregistrări suficiente pentru a se permite ca echipamentele protejate la explozie să fie întreţinute în conformitate cu tipurile lor de protecţie (a se vedea reglementarea specifică) (de exemplu lista şi localizarea aparaturii , piese de rezervă , informaţii tehnice); d.- traseul cablurilor, pozate în subteran. 3.2.- Calificările personalului Inspecţia şi întreţinerea instalaţiilor trebuie să se efectueze numai de personal experimentat a cărui formare a cuprins instruire privind tipurile diferite de protecţie şi metodele practice de instalare, reguli şi reglementări relevante, precum şi privind principii generale de clasificare a ariilor. Pentru acest personal instruirea trebuie reîmprospătată pe o bază de formare periodică. Toate persoanele care sunt desemnate cu responsabilitate pentru inspecţia, întreţinerea, revizia sau reparaţia echipamentelor antideflagrante folosite în mine cu regim grizutos trebuie să fie supuse seminarizării şi examinării, astfel: - energeticii de sectoare vor fi seminarizaţi şi examinaţi ca şi „Expert AGR” o dată la trei ani , de către Serviciul Perfecţionare Profesională din cadrul CNH ; - electricienii din echipele speciale vor fi seminarizaţi şi examinaţi ca şi „Electrician AGR” o dată la trei ani, de către Serviciul Perfecţionare Profesională din cadrul CNH. Pentru „Experţii AGR” şi „Electricienii AGR”, care până la momentul intrării în vigoare a prezentului Regulament au fost seminarizaţi şi examinaţi de către un alt institut specializat, rămân valabile atestările obţinute. Pentru „Experţii AGR” şi „Electricienii AGR”, ale căror atestări sunt expirate sau vor expira în cursul anului intrării în vigoare a prezentului Regulament, examinările vor fi făcute de către o comisie tehnică a CNH. 3.3.- Inspecţii 3.3.1. -Generalităţi Înainte ca instalaţia sau aparatura să intre în serviciu, aceasta trebuie supusă unei INSPECŢII INIŢIALE şi după aceea în mod periodic re-inspectată pentru a se asigura că instalaţia este întreţinută în stare satisfăcătoare pentru folosire în continuare într-o lucrare minieră cu regim grizutos. Ca urmare a unei înlocuiri, reparaţii, modificări sau reglări, elementele implicate trebuie controlate în conformitate cu cerinţele pentru INSPECŢIE DETALIATĂ. Dacă la un moment dat intervine o modificare în clasificarea lucrărilor miniere sau aparatura este mutată dintr-un loc în altul trebuie făcută o verificare pentru a se asigura că, tipul de protecţie , grupa de aparatură şi clasa de temperatură , după caz , sunt corespunzătoare pentru condiţii revizuite. În cazurile în care sunt instalate mai multe exemplare de aparatură similară , cum ar fi corpuri de iluminat, cutii de joncţiune, etc. , în condiţii ambiante similare se poate admite efectuarea INSPECŢIILOR PERIODICE, prin sondaj asigurându-se ca numărul de exemplare alese precum şi frecvenţa inspectării acestora să se supună revizuirii. Este totuşi, imperios indicat ca toate exemplarele de aparatură să fie supuse, cel puţin la INSPECŢIE VIZUALĂ. Dacă instalaţia sau aparatura este demontată pe durata unei inspecţii , trebuie luate precauţiuni pe durata reasamblării în scopul asigurării că nu este depreciată integritatea tipului de protecţie. 3.3.2.- Tipuri de inspecţie a.- Inspecţii iniţiale INSPECŢIILE INIŢIALE sunt inspecţii prevăzute pentru toate aparaturile, sistemele şi instalaţiile electrice , înainte de a fi predate în serviciu, cu scopul de a verifica dacă tipul de protecţie ales şi condiţiile lui de instalare sunt corespunzătoare. Rezultatele INSPECŢIILOR INIŢIALE trebuie înregistrate. b.- Inspecţii periodice INSPECŢIILE PERIODICE sunt inspecţii efectuate pe o bază de rutină pentru toate aparaturile. Acestea pot fi VIZUALE sau RIGUROASE şi DETLIATE. O INSPECŢIE PERIODICĂ VIZUALĂ sau RIGUROASĂ poate conduce la necesitatea în continuare a unei INSPECŢII DETALIATE. Gradul inspecţiei şi intervalul dintre INSPECŢIILE PERIODICE trebuie determinate ţinându-se cont de tipul aparaturii, îndrumările producătorului dacă există, orice factori dăunători, zone de folosire şi rezultatele inspecţiilor anterioare . Dacă au fost stabilite grade şi intervale de inspecţie pentru aparatură, instalaţii şi condiţii ambiante similare , această experienţă trebuie folosită la determinarea strategiei de inspecţie. Rezultatele tuturor INSPECŢIILOR PERIODICE trebuie înregistrate. c.- Inspecţii prin sondaj INSPECŢIILE PRIN SONDAJ sunt inspecţii aplicate la o anumită proporţie din aparatura instalată. Acestea pot fi VIZUALE, RIGUROASE sau DETALIATE. Mărimea şi compoziţia tuturor eşantioanelor, trebuie determinate în funcţie de scopul inspecţiei. Rezultatele tuturor INSPECŢIILOR prin SONDAJ trebuie înregistrate. 57


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

58

NOTĂ : INSPECŢIILE prin SONDAJ nu trebuie să urmărească găsirea unor defecte de natură întâmplătoare, de exemplu conexiuni slăbite, dar trebuie folosite pentru urmărirea efectelor condiţiilor ambiante, vibraţiilor, deficienţelor inerente de proiectare, etc. d.- Inspecţii speciale pentru aparatura mobilă Aparatura electrică mobilă (ţinută în mână, portabilă, transportabilă) este expusă în mod deosebit la deteriorare sau utilizare greşită şi în consecinţă pot fi reduse intervalele dintre INSPECŢIILE DETALIATE. Aparatura electrică mobilă trebuie supusă INSPECŢIEI DETALIATE vizual de către utilizator, înainte de folosire , pentru a se asigura că aparatura nu este deteriorată în mod vizibil. Rezultatele INSPECŢIILOR DETALIATE trebuie înregistrate. 3.3.3.- Grade de inspecţie Gradul de inspecţie poate fi deci , VIZUAL , RIGUROS sau DETALIAT. INSPCŢIILE VIZUALE şi RIGUROASE pot fi efectuate cu aparatura sub tensiune. INSPECŢIILE DETALIATE necesită, în general ca aparatura să fie scoasă de sub tensiune. 3.4.- Recomandări pentru întreţinere 3.4.1.- Modificări la aparatură Starea generală pentru toată aparatura trebuie să fie constatată periodic şi dacă este necesar, trebuie luate măsuri de remediere corespunzătoare. Totuşi, trebuie avută în vedere menţinerea integrităţiii tipului de protecţie prevăzut pentru aparatură; în acest scop poate fi necesară consultarea cu producătorul. Piesele de schimb trebuie să fie în conformitate cu documentaţia pentru asigurarea securităţii. OBS. 1. Este necesară atenţie pentru a se preveni conflictul cu măsuri folosite de producător în scopul reducerii efectelor electricităţii statice. . 2. în cazul înlocuirii lămpilor din corpurile de iluminat trebuie folosite tipul şi caracteristicile corecte , deoarece altfel pot rezulta temperaturi excesive. 3. Gravarea , vopsirea sau, ecranarea părţilor de transmitere a luminii sau poziţionarea incorectă a corpurilor de iluminat pot avea de asemenea ca rezultat temperaturi excesive. 4. Nu trebuie efectuate modificări fără autorizare pe aparatură, dacă acestea pot afecta negativ securitatea aparaturii care s-a stabilit prin documentele de certificare. 3.4.2.- întreţinerea cablurilor flexibile Cablurile şi conductele flexibile şi terminalele acestora , sunt expuse în mod deosebit la deteriorare. Ele trebuie inspectate la anumite intervale regulate de timp şi trebuie înlocuite dacă se constată deteriorare sau defecte. 3.4.3.- Retragere din serviciu Dacă în scopuri de întreţinere , este necesară retragerea din serviciu a aparaturii, conductoarele expuse trebuie fixate într-o capsulare corespunzătoare certificată ; ca alternativă cablul poate fi protejat în mod adecvat prin izolarea capetelor conductoarelor şi separarea cablului de toate sursele de alimentare. Dacă aparatura trebuie retrasă definitiv din serviciu, cablajul asociat trebuie demontat sau ca alternativă, fixat în alt mod corect, într-o capsulare corespunzătoare. 3.4.4.- Fixări şi scule Dacă sunt prevăzute şuruburi sau alte fixări speciale sau scule speciale , acestea trebuie să fie disponibile şi trebuie folosite. 3.5.- Condiţii ambiante Aparatura electrică situată într-o zonă periculoasă poate fi influenţată defavorabil de condiţiile ambiante în care se foloseşte. Unele din elementele cheie ce trebuie luate în considerare sunt coroziunea, temperatura ambiantă, pătrunderea apei, acumularea de praf sau nisip, efecte mecanice şi atacare chimică. Coroziunea metalelor sau influenţa produselor chimice (în special a solvenţilor) asupra materialelor plastice sau asupra componentelor din elastomeri, pot afecta tipul şi gradul protecţiilor aparaturii, în cazul în care capsularea sau componenta este corodată în mod grav, partea afectată trebuie înlocuită. Capsulările din materiale plastice pot avea fisuri pe suprafeţele expuse, care pot afecta integritatea lor. Capsulările metalice ale aparaturii trebuie, dacă este necesar, să fie tratate printr-o acoperire corespunzătoare de protecţie, ca o precauţiune împotriva coroziunii, frecvenţa şi natura unui astfel de tratament fiind determinată de condiţiile ambiante. Trebuie să se verifice dacă echipamentul electric a fost proiectat pentru a suporta temperaturile ambiante cele mai ridicate şi cele mai scăzute ce pot fi întâlnite în serviciu. OBS. Dacă marcarea aparaturii protejate la explozie nu indică domeniul temperaturilor ambiante, aceasta trebuie folosită în domeniul standard de temperaturi - 20°C la +40°C , iar dacă este indicat un domeniu de temperatură echipamentul trebuie folosit numai în acest domeniu. Toate părţile instalaţiilor trebuie păstrate curate şi fără acumulări de praf şi substanţe dăunătoare de natură să poată provoca creşteri excesive de temperatură. 58


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

59

Trebuie acordată atenţie pentru a se asigura că este menţinută protecţia aparaturii la umiditate. Garniturile de etanşare constatate deteriorate trebuie înlocuite. Dispozitivele anticondensare, cum sunt dispozitivele de răsuflare, drenare sau încălzire, trebuie verificate pentru a se asigura că funcţionează corect. Dacă aparatura este expusă la vibraţii, trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a se asigura că şuruburile de asamblare şi intrările de cablu se menţin strânse. Trebuie acordată atenţie pentru prevenirea generării de electricitate statică pe durata curăţirii aparaturii electrice neconductive. 3.6.- Separarea aparaturii (de sursele de energie) 3.6.1.- Alte instalaţii decât circuitele cu securitate intrinsecă a.- în cazul în care aparatura electrică include părţi sub tensiune fără securitate intrinsecă şi se află localizată în lucrări periculoase nu trebuie deschisă (exceptând situaţiile descrise la b) sau c) fără separarea tuturor intrărilor şi dacă este necesar , a conexiunilor de ieşire inclusiv conductorul neutru, în acest context separarea înseamnă scoaterea siguranţelor fuzibile şi punţilor sau deschiderea şi zăvorârea unui separator sau comutator. Capsularea nu trebuie să fie deschisă până nu trece un timp suficient care să permită ca orice temperatură de suprafaţă sau energie electrică înmagazinată să scadă până la un nivel la care este imposibilă aprinderea. b.- Dacă, pe durata necesară pentru lucrarea propusă, poate fi garantată absenţa atmosferei inflamabile de către persoana responsabilă pentru lucrarea respectivă şi a fost emisă o autorizaţie scrisă în acest sens, lucrarea principală, pentru care este necesară expunerea unor părţi sub tensiune, poate fi efectuată (Ex. lucrări de sudură cu echipamente electrice). c.- în cazurile în care regulile relevante şi reglementările permit aceasta , o excepţie de la cerinţele a) şi b) este posibilă cu precauţiunile care trebuie aplicate într-o lucrare nepericuloasă , dacă o examinare de securitate demonstrează că sunt satisfăcute următoarele condiţii : I. lucrarea propusă pe aparatura sub tensiune nu poate provoca scântei capabile de aprindere II. circuitele sunt astfel proiectate încât să excludă producerea scânteilor periculoase; III. aparatura şi toate circuitele asociate din arii periculoase nu cuprind nici o suprafaţă fierbinte capabilă să provoace aprinderea. Dacă aceste condiţii pot fi întrunite atunci lucrarea poate fi efectuată sub rezerva precauţiunilor care ar fi implicite în cazul minelor fără pericol. Rezultatele examinării de securitate trebuie înregistrate în documente care trebuie să conţină : - forma(ele) prin care a fost propusă încercarea pe aparatura sub tensiune; - rezultatele examinării , incluzând rezultatele oricărei încercări efectuate pe durata examinării; - toate condiţiile care sunt în legătură cu întreţinerea aparaturii sub tensiune pe care examinarea le-a arătat necesare Cei care examinează echipamentul trebuie: - să fie familiarizaţi cu cerinţele tuturor standardelor relevante, recomandările tuturor codurilor practice aferente şi orice interpretări în vigoare; - să aibă acces la toate informaţiile necesare pentru efectuarea examinării; - în cazurile necesare , să folosească aparate şi proceduri pentru încercare similare cu acelea folosite de autorităţile naţionale. 3.6.2.- Instalaţii cu securitate intrinsecă Lucrările de întreţinere pot fi efectuate pe aparatură sub tensiune , având în vedere condiţiile prezentate mai jos : a.- Lucrări de întreţinere în lucrări cu regim grizutos. Orice lucrare de întreţinere trebuie să fie limitată la următoarele operaţii : I. deconectarea şi demontarea sau înlocuirea aparaturii electrice şi cablurilor; II. reglarea unor comenzi în scopul etalonării aparaturii electrice sau a sistemului electric ; III. demontarea şi înlocuirea unor componente sau ansambluri cu fişe de cuplare ; IV. folosirea unor instrumente de încercare specifice în documentaţia relevantă. Dacă instrumentele de încercare nu sunt specificate în documentaţia relevantă , pot fi folosite numai acele instrumente care nu afectează securitatea intrinsecă a circuitelor verificate; V. orice alte operaţii de întreţinere permise în mod explicit prin documentele relevante. Persoana care efectuează oricare dintre operaţiile descrise mai sus , trebuie să se asigure că sistemul de securitate intrinsecă sau aparatura cu securitate intrinsecă , conţinută în sistem, întruneşte prescripţiile documentaţiei relevante după terminarea acelor operaţii. b.- Lucrări de întreţinere în lucrări miniere negrizutoase întreţinerea aparaturii electrice asociate şi a părţilor de circuite cu securitate intrinsecă localizate în lucrări miniere negrizutoase , trebuie să fie limitată la operaţiile descrise la punctul a), atât timp cât asemenea aparatură electrică sau părţi de circuit rămân interconectate cu părţi ale sistemelor cu securitate intrinsecă localizate în lucrări cu regim grizutos. Conexiunile de legare la pământ ale barierelor de securitate , nu trebuie să fie demontate fără a se deconecta mai întâi circuitele din lucrarea cu regim grizutos. 59


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

60

Alte lucrări de întreţinere pe aparatura asociată sau părţile de circuite cu securitate intrinsecă montate într-o lucrare negrizutoasă, trebuie să fie efectuate numai dacă aparatura electrică sau partea circuitului este deconectată de la partea circuitului localizată într-o lucrare cu regim grizutos. 3.7.- Legarea la pământ şi de egalizare a potenţialelor Trebuie avut grijă ca măsurile de legare la pământ şi de egalizare a potenţialelor în ariile periculoase să fie menţinute în stare bună. 3.8.- Condiţii de folosire Trebuie aplicate condiţii speciale pentru folosire sigură la orice tip de aparatură protejată Ia explozie, aparatură certificată, la care numărul certificatului are un sufix de marcare cu Ex. Pentru stabilirea condiţiilor de folosire trebuie studiate documentele de certificare. 3.9.- Aparatura mobilă şi conexiunile acesteia Aparatura electrică mobilă (portabilă , transportabilă şi ţinută în mână) trebuie să fie controlată în aşa fel încât să fie folosită numai în lucrări miniere corespunzătoare pentru tipul său de protecţie, grupa de gaz şi clasa de temperatură. OBS. Aparatura mobilă industrială ordinară, echipamente de sudură etc., nu trebuie să se folosească în zone cu regim grizutos decât dacă folosirea este aprobată prin permise de lucru. Periodicitatea inspecţiilor echipamentelor electrice se va face conform graficului de revizii prezentat mai jos. GRAFICUL INSPECŢIILOR PERIODICE PENTRU ECHIPAMENTE ELECTRICE FOLOSITE ÎN SUBTERAN N r. Denumirea echipamentului Crt.

1 2

3

4 5 6 7 8 9

Periodicitatea şi tipul de inspecţie Inspecţie Inspecţie Rigu- Inspecţie detaliata (ID) Vizuală roasă ( I R ) Complex Simplă (IV) ă (IDC) (IDS) Z 3L 6L 2A

Motoare electrice Aparataj de comutaţie 2.1. Aparataj de comutaţie de joasă tensiune Z 2.2. Celule cu întrerupătoare de 6kV-M (pentru motor) cum sunt: CAA-7,2kV; ROK-6, etc. 2.3. Celule cu întrerupătoare de 6kV-L (pentru linie) 2.4. Tablouri, celule şi aparate de comutaţie din staţii de pompe, compresoare, maşini de extracţie, rampele puţurilor Transformatoare de forţă: 3.1 . Transformatoare uscate - toate tipurile, inclusiv cele înglobate în nisip 3.2. Tablourile şi aparatele de comutaţie din staţii TRAFO Echipament electric încorporat pe maşini complexe Ventilatoare (cu toate echipamentele încorporate) Instalaţii de iluminat Instalaţii de comandă Instalaţii de semnalizare Echipament electric cu ulei mult: 9. 1 . Transformatoare în ulei 9.2. Întrerupătoare în ulei mult

3L

6L

2A

Z

3L

12L

1A

Z

6L

12L

2A

Z

3L

12L

2A

Z

6L

12L

3A

Z

3L

12L

2A

Z

S

3L

1A

Z

S

3L

½A

Z Z Z Z

3L 3L 3L 3L

12L 12L 12L 12L

2A 2A 2A 2A

Z

1L

12L

2A 60


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

61

9.3. Autotransformatoare de pornire Z 1L 12L 2A 10 Instalaţii de automatizare, dispecerizare si Z 3L 12L 2A telemecanică 11 Instalaţii de alarmare, convorbire şi Z 3L 6L 2A telecomunicaţii PERIODICITATEA: Z - zilnic; S - săptămânal; L - lunar; A - anual IV- inspecţie vizuală; IR- inspecţie riguroasă; ID - inspecţie detaliată; IDS - inspecţie detaliată simplă; IDC - inspecţie detaliată complexă.

61


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

62

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA, VERIFICAREA ŞI REPARAREA INSTALAŢIILOR TELEGRIZUMETRICE CAPITOLUL I CERINŢE SPECIFICE GENERALE 1. Prezentele cerinţe specifice se aplică unităţilor miniere dotate cu instalaţii telegrizumetrice, precum şi la unităţile specializate de montare, service, verificare şi reparare a acestor instalaţii. 2. Instalaţiile telegrizumetrice cuprind toate echipamentele asociate de la suprafaţă, precum şi echipamentele şi cablurile de interconectare din subteran, formând împreună sisteme electrice. Înainte de punerea în funcţiune toate echipamentele şi materialele aferente acestor sisteme trebuie verificate şi certificate din punct de vedere al protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive de către un organism abilitat. Aceste sisteme electrice trebuie să corespundă şi condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele şi instalaţiile electrice cu nivel înalt de securitate pentru a le menţine în funcţiune la concentraţii măsurate mai mari de 2% vol. CH4. 3. Proiectele instalaţiilor telegrizumetrice trebuie întocmite de către operatori economici acreditaţi şi specializaţi pentru asemenea lucrări. Acestea vor fi aprobate de CTE-ul persoanei juridice al unităţii miniere beneficiare. Mutarea echipamentelor asociate de la suprafaţă trebuie făcută numai pe bază de proiect sau documentaţie tehnică aprobată de persoana juridică. Proiectarea instalaţiilor telegrizumetrice trebuie făcută în concordanţă cu precizările producătorilor echipamentelor care formează completul acestor instalaţii, ţinând cont şi de condiţiile de interconectare, cerinţele minime de securitate a muncii privind echipamentele şi instalaţiile electrice pentru lucrări miniere cu regim grizutos – cerinţe minime prevăzute în HG 1049/2006 -, inclusiv condiţiile de utilizare sigură, precizate în documentele de certificare a protecţiei împotriva atmosferei explozive. 4. ESTE OBLIGATORIE ASIGURAREA DUBLEI ALIMENTĂRI, DIN DOUĂ PUNCTE DIFERITE, DE LA DOUĂ SURSE DIFERITE, A INSTALAŢIILOR TELEGRIZUMETRICE. ACEASTA TREBUIE SĂ ASIGURE ALIMENTAREA FĂRĂ ÎNTRERUPERE. 5. Montarea echipamentelor şi a cablurilor de interconectare trebuie efectuată de către personal specializat de la unităţile miniere beneficiare, cu asistenţă tehnică dacă este cazul, din partea producătorului. Lucrările de montaj pot fi executate şi de către operatori economici acreditaţi şi specializaţi să efectueze asemenea lucrări. Montarea se execută în baza proiectelor aprobate, iar abaterile se menţionează în documentaţia în baza căreia instalaţia se pune în funcţiune. 6. Punerea în funcţie a unei noi instalaţii telegrizumetrice se face după inspecţia conformităţii ei cu proiectul aprobat. Inspecţia trebuie făcută de către o comisie tehnică numită de persoana juridică, la care participă şi specialişti din partea proiectantului, din partea operatorului economic specializat care a efectuat lucrările de montaj şi a celui care va asigura service-ul instalaţiei respective. Rezultatul inspecţiei se consemnează într-un proces verbal, iar punerea în funcţiune se face în baza aprobării date de persoana juridică pe procesul verbal întocmit de comisie, document care, conţine concluzia referitoare la punerea în funcţiune. Obligatoriu, cu ocazia inspecţiei se vor verifica documentele de certificare a protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive, dubla alimentare, respectarea prescripţiilor de instalare pentru echipamente cu nivel înalt de securitate, precum şi buletinele de verificare a sistemului de telemăsură. 7. Unităţile miniere dotate cu instalaţii telegrizumetrice trebuie să dispună de o documentaţie tehnică care să conţină toate detaliile necesare folosirii acestor instalaţii în condiţiile şi limitele indicate de producător, a condiţiilor de utilizare sigură precizate în documentele de certificare, precum şi ale prezentelor cerinţe specifice de securitate. În baza 62


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

63

acestei documentaţii, ţinând cont de condiţiile specifice fiecărei unităţi miniere, trebuie întocmite instrucţiuni detaliate de lucru, care trebuie însuşite de personalul specializat ce asigură exploatarea instalaţiei telegrizumetrice şi întreţinerea ei. Instrucţiunile detaliate de lucru trebuie întocmite de către responsabilii instalaţiilor telegrizumetrice de la unităţile miniere, cu sprijinul specialiştilor din domeniul electromecanic de la sucursala minieră. Aceste instrucţiuni trebuie vizate de inginerul şef electromecanic al sucursalei. 8. Exploatarea şi întreţinerea curentă a instalaţiilor telegrizumetrice se face respectând în totalitate documentaţia tehnică precizată anterior. Conducătorul unităţii miniere trebuie să nominalizeze – prin dispoziţie scrisă – personalul specializat care poate efectua lucrări la instalaţiile telegrizumetrice, după cum urmează: ●responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, cât şi înlocuitorul de drept al acestuia, care trebuie să aibă studii superioare de specialitate electrică sau electromecanică; ●operatorii centralelor telegrizumetrice, care trebuie să fie absolvenţi de liceu sau şcoală de meserii cu profil electric sau electromecanic; ●electricienii, calificaţi pentru lucrări în instalaţii electrice şi electromecanice. Numărul de persoane din fiecare categorie trebuie stabilit în funcţie de necesităţile unităţii miniere, respectându-se criteriile referitoare la calificare. Este admisă nominalizarea unor persoane care să efectueze lucrări specifice mai multor categorii, dacă ele îndeplinesc criteriile de calificare. 9. Personalul specializat este coordonat de către inginerul şef electromecanic al sucursalei miniere, care asigură efectuarea lucrărilor de exploatare şi întreţinere efectuate, inclusiv lucrări de montaj şi cele de interconectare a instalaţiilor telegrizumetrice cu instalaţiile electrice protejate. 10. Personalul nominalizat pentru a efectua lucrări la instalaţiile telegrizumetrice, va fi instruit la sucursala minieră. Anual, personalul trebuie examinat în vederea atestării capabilităţii de efectuare a lucrărilor necesare la instalaţiile telegrizumetrice. 11. Lucrările de întreţinere şi exploatare curentă efectuate la instalaţiile telegrizumetrice, de către personalul specializat de la unităţile miniere, trebuie făcute numai pe bază de permise de lucru, sub supravegherea responsabilului instalaţiei telegrizumetrice sau a înlocuitorului acestuia, cu aprobarea inginerului şef electromecanic. Dacă aceste lucrări presupun întreruperea controlului automat al concentraţiilor de metan prin instalaţia telegrizumetrică, responsabilul instalaţiei, direct sau prin operator şi dispecer, va informa asupra acestui fapt inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, cât şi conducătorul formaţiei de lucru din zona afectată, pentru a lua alte măsuri adecvate de control. 12. Lucrările de interconectare a instalaţiilor telegrizumetrice cu instalaţiile electrice din zona protejată, în scopul deconectării automate a acestora, trebuie făcute pe bază de permis de lucru, care cuprinde şi proiectul de montaj, aprobat de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, întocmit şi însuşit de către compartimentul electromecanic şi de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, care instruieşte şi îndrumă personalul din subordine cu care execută lucrarea. Aceste lucrări se execută de către electricienii instalaţiei în adaptoarele specializate de comandă. În aparatele de comutaţie pe care se dă impulsul de conectare interconectarea se efectuează de către electricienii din sector care trebuie să ia cunoştinţă de conţinutul permisului de lucru prin semnătură. 13. În situaţiile în care în instalaţia telegrizumetrică s-au produs defecţiuni, responsabilul instalaţiei stabileşte natura acestor defecţiuni şi evaluează posibilităţile proprii de reparare, după care desemnează personalul din subordine care va lucra la remedierea acestora. Responsabilul coordonează lucrările executate şi verifică calitatea acestora. În situaţia în care nu există certitudinea remedierii prin mijloace proprii, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice interzice intervenţii ale personalului din subordine. Dacă defecţiunea presupune înlocuirea unor blocuri funcţionale sau a unor componente complexe, mai ales la echipamentele asociate de la suprafaţă (sertarele funcţionale clasice, 63


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

64

înregistratoarele, sertarul cu microprocesor, echipamente de calcul cu care este interconectată centrala telegrizumetrică, interfeţele de transmitere a datelor), care afectează mai multe linii de telemăsurare şi presupun lucrări de reparare cu aparatură specializată, de către personal pregătit corespunzător, acestea se vor efectua numai de către un serviciu specializat de service. În acest scop, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice va anunţa imediat, prin dispecer sau prin operatorul staţiei telegrizumetrice, serviciul specializat de service, informându-l şi despre natura probabilă a defecţiunii. La sosirea în sucursala minieră a echipei service, responsabilul instalaţiei va comunica componenţilor echipei service defectul, cooperând direct şi prin personalul din subordine, atât pentru identificarea cauzelor defecţiunii, a componentelor afectate şi readucerea echipamentului în stare de funcţionare. Dacă este cazul, echipa service va înlocui blocul funcţional, urmând să-l repare în atelierul propriu. După reparare, serviciul specializat de service va elibera buletin (certificat) de calitate pentru lucrările efectuate, furnizând un termen de garanţie legal. Dacă este cazul, echipa service va face şi verificările metrologice necesare, menţionând acest lucru într-un document (buletin) de verificare metrologică. 14. La producerea unor defecţiuni care cauzează întreruperea supravegherii automate prin instalaţia telegrizumetrică într-o anumită zonă din subteran (una sau mai multe lucrări miniere), vor fi anunţate imediat prin operatori sau dispeceri, inginerul şef electromecanic, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, inginerul şef securitate şi sănătate în muncă şi conducătorul formaţiei de lucru din zona afectată, pentru a lua măsuri de control adecvate. 15. Având în vedere complexitatea unor lucrări de întreţinere a blocurilor funcţionale şi a unor componente ale echipamentelor asociate de la suprafaţă, precum şi necesitatea unor inspecţii periodice la unităţile miniere asupra întregii instalaţii sau la echipamentele componente ale sistemului realizat (traductoare, codificatoare, dispozitive de recepţie a alarmei, etc.) de care depinde menţinerea parametrilor metrologici, aceste lucrări trebuie efectuate numai de către un serviciu specializat de service, care dispune de documentaţiile tehnice referitoare la procedurile de verificare şi reparare, de piese de schimb şi mijloace tehnice (aparatură de măsură, standuri de verificare, scule, etc.) adecvate efectuării acestor lucrări. Serviciul specializat de service trebuie obligatoriu să dispună de experţi autorizaţi în ceea ce priveşte efectuarea de lucrări la echipamente şi instalaţii electrice cu protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive, precum şi de inspecţia metrologică în ceea ce priveşte aspectele metrologice specifice aparaturii de măsurare a concentraţiilor de gaze sau alţi parametrii. Activitatea de service se desfăşoară în cooperare cu personalul specializat din cadrul unităţii miniere, pentru toate lucrările efectuate de echipele care se deplasează la unităţi. Buletinele, care consemnează rezultatul lucrărilor efectuate de echipa service, trebuie să conţină referiri la aspectele funcţionale, metrologice şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive. 16. Serviciul specializat de service efectuează inspecţii asupra fiecărei instalaţii telegrizumetrice, completate cu lucrări de întreţinere necesare. Aceste inspecţii trebuie efectuate semestrial la sediul unităţilor miniere, în ceea ce priveşte echipamentele specifice de la suprafaţă, iar pentru echipamentele din subteran, lucrările periodice trebuie făcute anual la unitatea service. Obligatoriu, cu ocazia inspecţiilor se vor efectua şi verificări referitoare la funcţia de retransmitere automată a alarmelor în subteran şi funcţionarea adaptoarelor specializate care comandă deconectarea instalaţiei electrice din zonele protejate prin instalaţia telegrizumetrică. Rezultatele acestor inspecţii periodice se consemnează în buletine de verificare, care trebuie să conţină referiri la aspectele funcţionale, metrologice şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive cu referiri speciale la realizarea funcţiei de deconectare automată a instalaţiilor electrice din zonele protejate. 17. Serviciul specializat de service are obligaţia să intervină imediat atunci când este solicitată de către unităţile miniere, să execute lucrările de verificare şi reparare necesare şi să elibereze buletin (certificat) de calitate a lucrărilor efectuate, având în vedere prevederile articolelor 15 şi 16. 64


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

65

18. Reparaţiile efectuate la echipamentele asociate de la suprafaţă sau la echipamentele din subteran, care intră în completul instalaţiei telegrizumetrice, se vor efectua numai cu piese de schimb originale sau cu caracteristici identice cu ale acestora, din toate punctele de vedere. Orice abatere de la această condiţie, necesită o verificare a faptului că nu s-au modificat, în nici un fel, parametrii funcţionali, metrologici şi de protecţie ai echipamentelor din completul instalaţiilor. 19. În ceea ce priveşte întreţinerea echipamentelor auxiliare din instalaţiile telegrizumetrice (cutii de ramificaţie, cuple fişă – priză, manşoane de cablu, echipamente de alarmare acustică), care nu intră în completul furnizat de producătorul sistemului de control, precum şi a cablurilor de interconectare între diversele echipamente, aceste lucrări trebuie efectuate de personal specializat al unităţii miniere, respectându-se cerinţele de securitate referitoare la condiţiile de utilizare sigură din documentele de certificare, datele din proiectele de instalare şi din documentaţiile producătorilor echipamentelor auxiliare şi a cablurilor. 20. Orice modificare constructivă adusă echipamentelor ce intră în completul instalaţiilor telegrizumetrice, necesită o verificare în ceea ce priveşte influenţa asupra funcţionalităţii, protecţiei şi aspectelor metrologice, urmând ca ele să fie acceptate de autorităţile care au certificat aceste echipamente. Având în vedere influenţa parametrilor constructivi ai cablurilor de interconectare, asupra tipului de protecţie siguranţă intrinsecă pentru circuitele de interconectare aferente sistemelor electrice reprezentate de instalaţiile telegrizumetrice, ori de câte ori se fac modificări ca tip şi lungimi, este necesară o comparare a noilor parametrii cu parametrii inductanţă, capacitate şi inductanţă/rezistenţă maxim admisibili pentru circuitele exterioare ale echipamentelor asociate de la suprafaţă, menţionaţi în documentele de certificare ale acestor echipamente. De asemenea, modificările în configuraţia sistemelor electrice certificate, prin interconectarea acestora cu echipamente de calcul la suprafaţă sau echipamente de semnalizare şi comandă din subteran care nu fac parte din completul furnizat de producători, se pot face numai în condiţiile în care nu se modifică caracteristicile specifice tipului de protecţie certificat pentru sistemele respective. Aceste modificări se vor verifica şi aproba prin completări sau amendamente la documentele iniţiale de certificare, de către organismul acreditat pentru aceasta. 21. Adaptoarele specializate de comandă, prin care se face interconectarea între instalaţiile telegrizumetrice şi instalaţiile electrice din subteran, se întreţin de către unităţile miniere, în conformitate cu documentaţiile producătorilor. 22. Lunar, serviciul specializat de service şi unităţile miniere, prin inginerul şef electromecanic al sucursalei, vor transmite persoanei juridice, date privind situaţia instalaţiilor telegrizumetrice din dotare, inclusiv lucrările de întreţinere efectuate, probleme apărute, stoc de piese de schimb şi orice alte aspecte privind echipamentele componente şi cablurile de interconectare. 23. Diagramele înregistratoarelor sau informaţiile notate de imprimantele aferente sistemelor de calcul, împreună cu tabelele lunare de poziţionare a capetelor de detecţie, se numerotează cronologic, pe diagrame se notează numărul capetelor de detecţie aferente fiecărei piste şi se păstrează timp de 1 an. 24. Personalul specializat pentru lucrări în instalaţiile telegrizumetrice, va ţine la zi evidenţele referitoare la funcţionarea, exploatarea, informaţiile furnizate, întreţinerea şi repararea acestora. Aceste evidenţe minime trebuie să fie: a) REGISTRUL DE FUNCŢIONARE ŞI EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR TELEGRIZUMETRICE (ANEXA 1) trebuie completat de operatorul fiecărui schimb, iar responsabilul instalaţiei îl prezintă zilnic conducătorului unităţii miniere, inginerul şef eelctromecanic al sucursalei şi inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, pentru a lua la cunoştinţă de situaţia instalaţiilor. Acest registru conţine date privind: capacitatea instalaţiilor, numărul de linii utilizate, parametrii de control pe fiecare linie, abaterile faţă de programul lunar aprobat, evenimente semnalizate prin instalaţie, eventuale defecţiuni, persoane informate despre diversele 65


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

66

evenimente, constatările operatoarelor privind funcţionarea instalaţiilor la predarea-primirea schimburilor, precum şi observaţii ale responsabilului privind activitatea personalului specializat şi funcţionarea instalaţiilor, lucrările efectuate pentru întreţinere, necesar de materiale şi piese de schimb. Acest registru este prezentat, ca model de urmat, în anexa 1. b) REGISTRUL PRIVIND LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE, VERIFICARE ŞI REPARARE EFECTUATE LA INSTALAŢIA TELEGRIZUMETRICĂ (ANEXA 2) – este completat de electricienii de întreţinere, de operatorul sau responsabilul instalaţiei şi de personalul echipelor de service. Registrul se completează în ordinea cronologică a efectuării lucrărilor la instalaţia telegrizumetrică, inclusiv verificările periodice conform capitolului următor şi este prezentat zilnic, de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, inginerul şef electromecanic. Acest registru este prezentat, ca model de urmat, în anexa 2. 25. În mod distinct, pe harta spaţială a minei existentă la dispecerat, precum şi pe schema electrică monofilară, se vor marca punctele de măsurare interconectate cu adaptoare specializate pentru comanda deconectării instalaţiilor electrice din lucrările miniere protejate, precum şi aparatul de comutaţie prin care acestea se scot de sub tensiune. Acest aparat trebuie precizat printr-un cod, cod care trebuie regăsit pe schemele electrice monofilare. Codul va fi format din: tipul aparatului de comutaţie pe care se dă impulsul de deconectare şi locul amplasării lui (Exemplu: AG 400A – nişa 2, orizont 450, care înseamnă echipament comandă deconectare de tip cofret AG 400A, amplasat în nişa electrică numărul 2 de la orizontul 450). CAPITOLUL II REGLEMENTĂRI PRIVIND PROIECTAREA, MONTAREA, EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA INSTALAŢIILOR TELEGREIZUMETRICE 26. Proiectul unei instalaţii telegrizumetrice trebuie să cuprindă toate datele referitoare la:  echipamentele din completul instalaţiei, livrate de producătorul echipamentului asociat central şi a echipamentelor din subteran;  transformatoarele de separare utilizate pentru alimentarea de la reţea a echipamentului asociat central şi a barierelor de siguranţă sau interfeţe Ex de separare a circuitelor cu siguranţă intrinsecă spre echipamentele din subteran;  cablurile de interconectare utilizate, diversele tronsoane inclusiv lungimea şi amplasarea acestora;  accesoriile necesare realizării instalaţiei (cutii de ramificaţie, manşoane de conexiuni, etc.);  adaptoare specializate de comandă a deconectării instalaţiilor electrice din lucrările miniere;  echipamente de semnalizare acustică a alarmelor transmise în subteran prin instalaţia telegrizumetrică;  echipamentele de comutaţie pe care se dau impulsurile de deconectare. Toate aceste echipamente trebuie certificate pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive de către un organism abilitat, iar cablurile trebuie avizate în vederea utilizării în sisteme electrice cu siguranţă intrinsecă. De asemenea este necesară verificarea compatibilităţii dimensionale şi parametrice între echipamentele din componenţa sistemului şi cablurile de interconectare utilizate, astfel încât să nu fie afectată funcţionalitatea şi nici protecţia împotriva atmosferei potenţial explozive. 27. Prin proiect se vor preciza condiţiile în care trebuie să se monteze în subteran echipamentele din completul instalaţiei, accesoriile şi cablurile de interconectare, astfel încât să se reducă la minim posibilităţile de defect, în aval de barierele de siguranţă, de exemplu, prin pozarea corectă a cablurilor în lucrările miniere cât mai departe de instalaţiile electrice de forţă. Este permisă amplasarea în acelaşi cablu multifilar a circuitelor cu siguranţă intrinsecă aferente liniilor de telemăsură provenind de la două instalaţii de telegrizumetrie separate, dacă 66


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

67

cablul a fost încercat şi avizat pentru acest scop de către un organism autorizat, având în vedere prescripţiile standardului în vigoare pentru sisteme electrice cu siguranţă intrinsecă (SR EN 50039), iar la instalare se asigură condiţii de protecţie mecanică împotriva deteriorărilor. Atenţie deosebită trebuie acordată porţiunilor în care cablurile se amplasează în lucrările miniere în care este instalată linie electrică de contact pentru transport cu tracţiune electrică. Dacă aceste cabluri traversează linia electrică de contact, ele trebuie protejate cu plăci sau panouri de material electroizolant, fixate corespunzător. De asemenea, echipamentele electrice din completul instalaţiei telegrizumetrice şi accesoriile montate în subteran, trebuie amplasate în locuri în care acestea sunt ferite de scurgeri de apă, căderi de roci sau lovituri accidentale cauzate de operaţii tehnologice efectuate în vecinătatea lor. Se interzice ca repararea cablurilor deteriorate, prelungirea unor tronsoane sau ramificaţii ale liniilor să se facă prin alte mijloace decât accesoriile certificate pentru aceste circuite (cutii de ramificaţie, manşoane, cuple fişă-priză, etc.). Sunt admise manşoane cu tip de protecţie încapsulare – m – conform standardului specific pentru tipul de protecţie SR EN 50028. În ceea ce priveşte echipamentele principale de la suprafaţă, prin proiect, se va preciza configuraţia sistemului astfel încât să se respecte cerinţele specifice pentru realizarea unui sistem electric cu siguranţă intrinsecă – categoria ia – care trebuie certificat de către un organism acreditat, conform standardului în vigoare pentru tipul de protecţie respectiv (SR EN 50039). Echipamentul asociat de la suprafaţă – dulap central, bariere de siguranţă, transformatoare de separare, echipament de calcul – se amplasează în camere destinate acestui scop împreună cu dispeceratul minei. În aceste încăperi nu au acces persoane neautorizate, care ar putea perturba activitatea dispecerilor şi operatorilor instalaţiilor telegrizumetrice. Configuraţia sistemelor de la suprafaţă, stabilită prin proiect, se va menţine permanent, în ceea ce priveşte separarea faţă de reţeaua electrică de la suprafaţă, prin transformatorul special de separare şi barierele de siguranţă. Interconectarea dulapului central cu echipamente de calcul este admisă numai în condiţiile în care există ieşiri specializate, de exemplu de la sertarul cu microprocesor, iar aceste echipamente de calcul fie se alimentează prin transformator special de separare faţă de reţea fie se interconectează cu dulapul central al instalaţiei telegrizumetrice prin interfeţe de separare galvanică. Atât transformatoarele speciale de separare, cât şi barierele de siguranţă sau interfeţele de separare galvanică, trebuie certificate ca fiind componente nedefectabile, conform standardului în vigoare. 28. Toate echipamentele de la suprafaţă, care fac parte din completul instalaţiei, trebuie să funcţioneze cu capacele şi uşile închise, interzicându-se deschiderea lor de către persoane neautorizate. 29. Circuitele de telemăsură care deservesc puncte interconectate cu adaptoare, se conectează, la înregistrator, la canalele cu marcare prin linie a concentraţiilor măsurate. Se admite şi marcarea prin puncte, numai dacă se depăşeşte capacitatea marcării prin linii. 30. Dispozitivele optice şi acustice de semnalizare a depăşirii pragurilor prereglate, precum şi a producerii unor defecţiuni în instalaţia telegrizumetrică, aferente dulapului central, se menţin permanent în funcţiune. Se admite întreruperea alarmei acustice de către operator, dacă echipamentul permite acest lucru prin dispozitive constructive adecvate (de exemplu ridicarea receptorului telefonic) şi numai după ce s-a stabilit cauza declanşării alarmelor şi s-a trecut la realizarea măsurilor adecvate pentru lichidarea cauzelor, anunţarea dispecerului şi a personalului de la suprafaţă şi din subteran, verificarea decuplării instalaţiilor electrice din zona afectată de cauza alarmei. 31. În subteran, la nivelul adaptorului specializat de comandă, este obligatorie semnalizarea optică a faptului că s-a recepţionat şi transmis impulsul de deconectare ca urmare a depăşirii concentraţiei de metan, de la echipamentul de recepţie al alarmei din completul 67


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

68

instalaţiei telegrizumetrice, la echipamentul de comutaţie prin care se face scoaterea de sub tensiune. 32. Exploatarea operativă a informaţiilor transmise prin instalaţia telegrizumetrică se face de către operator, pe toată durata schimbului în care lucrează. Dacă din diverse motive, operatorul nu mai poate supraveghea funcţionarea şi exploatarea instalaţiei, el va fi înlocuit temporar de către responsabilul instalaţiei, de către un electrician pentru instalaţia telegrizumetrică sau de către dispecer, care trebuie să fie instruiţi şi acreditaţi corespunzător pentru asemenea activitate. 33. La intrarea în serviciu, operatorul care preia schimbul trebuie să facă o serie de verificări, în prezenţa operatorului care predă schimbul, după cum urmează: ● funcţionarea corectă a centralei; ● dacă au apărut modificări în ceea ce priveşte instalaţia telegrizumetrică din subteran (schimbarea poziţiei unor capete de detecţie, modificarea pragurilor de alarmare, instalarea unor adaptoare specializate de comandă a deconectării, etc.); ● se verifică pragurile de alarmare, dacă este posibil, poziţia comutatoarelor pentru stabilirea regimului în care se găsesc liniile (control automat, citire manuală sau linie decuplată), precum şi poziţia selectoarelor pentru pragurile de alarmare fixe; ● modul în care funcţionează înregistratorul şi alte operaţii de întreţinere curentă a înregistratorului. 34. Responsabilul instalaţiei telegrizumetrice şi operatorii pot efectua interogări manuale, prin manevre specifice scoaterii temporare din regimul automat de funcţionare, după care se va reveni la regimul automat obligatoriu. 35. La echipamentele la care este posibilă deriva pragurilor de alarmare, valoarea efectivă a acestor praguri se verifică de către operator la intrarea în serviciu şi de cel puţin 3 ori pe durata schimbului, mai ales după manevre care ar putea cauza dereglarea lor. Este interzisă verificarea pragurilor de alarmare prin declanşarea acestora cu generatoare de semnal injectat prin liniile de telemăsură, care nu sunt verificate şi aprobate metrologic. Verificarea se face între două cicluri de măsurare, în perioadele de aşteptare dintre măsurători, iar manevra nu trebuie să cauzeze înregistrări false sau eronate. La echipamentele dotate cu blocuri funcţionale integrate programabile cu microprocesor, verificarea pragurilor se face săptămânal, numai de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice. 36. Modificarea pragurilor de alarmare se face de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, care va comunica despre această modificare operatorului. Modificarea ce va fi înscrisă în evidenţele instalaţiei (anexa 1), iar operatorul informează schimbul următor. Aceste modificări se fac numai în baza documentelor scrise, elaborate şi aprobate de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, vizate de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, pentru luare la cunoştinţă. 37. Operaţiile de întreţinere curentă a instalaţiilor telegrizumetrice de la unităţile miniere, de către personalul specializat de la acestea, se fac conform documentaţiei tehnice a instalaţiei, după cum urmează: ● zilnic – electricienii de întreţinere, sub coordonarea responsabilului instalaţiei, vor face verificări privind: a) funcţionalitatea ambelor surse de alimentare (de bază şi de rezervă) prevăzute pentru instalaţia telegrizumetrică şi pentru transformatorul de separare; b) sistemele de telemăsură amplasate pe dulapul instalaţiei, afişajul numeric, modul cum lucrează înregistratorul, sistemele de semnalizare optică şi acustică; c) fixarea tuturor capacelor şi uşilor blocurilor funcţionale, ale dulapului echipamentului de suprafaţă, ale capsulării ce conţine barierele de siguranţă; d) legarea la pământ de protecţie a carcaselor metalice ale echipamentelor; e) starea generală funcţională a echipamentelor de la suprafaţă (dacă nu există zgomote sau încălziri suspecte, etc.). 68


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

69

f) la liniile de telemăsură, care nu sunt utilizate, trebuie obligatoriu scoase siguranţele fuzibile din tabloul de siguranţe de la suprafaţă pentru asigurarea unei separări fizice complete. ● săptămânal – electricienii de întreţinere, sub coordonarea responsabilului instalaţiei telegrizumetrice, în colaborare cu persoanele desemnate de inginerul şef electromecanic al sucursalei, vor verifica funcţionarea sistemelor de decuplare automată a instalaţiilor electrice din subteran, după cum urmează: a) modul cum funcţionează adaptorul specializat de comandă şi dacă se decuplează aparatul de comutaţie pe care se dă impulsul de deconectare a instalaţiei electrice protejate; b) cum funcţionează dispozitivul de alarmare optică la nivelul adaptorului; c) imposibilitatea recuplării instalaţiei electrice în condiţiile menţinerii cauzelor care au provocat decuplarea; d) valoarea indicată şi înregistrată a concentraţiei amestecului etalon cu care s-a făcut proba de decuplare, observând dacă precizia echipamentului se înscrie în limitele indicate de producător. Decuplările vor fi efectuate atât prin probă cu amestec etalon, cât şi prin întreruperea liniei de telemăsură sau a alimentării adaptorului specializat de comandă. ● lunar – electricienii de întreţinere, sub coordonarea responsabilului instalaţiei telegrizumetrice, cu participarea unei persoane desemnate în acest scop de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, vor verifica aspecte legate de precizia indicaţiilor şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive privind instalaţia telegrizumetrică, după cum urmează: a) se va determina corectitudinea măsurătorilor făcute prin instalaţia telegrizumetrică, concentraţie afişată pe display-ul alfa-numeric. În acest scop se va utiliza amestec etalon îmbuteliat, iar verificarea se face prin interogare manuală, electricianul din subteran cooperând cu operatorul de la suprafaţă, prin telefonul ce intră în completul instalaţiei telegrizumetrice, montat pe codificator. Dacă urmare acestei verificări, se constată o eroare mai mare decât cea admisă de producător (de obicei 0,1% vol. CH4), electricianul va efectua reglajul traductorului, respectând următoarea ordine: reglajul zeroului electric – prin utilizarea de aer curat îmbuteliat – după care se face reglajul sensibilităţii – cu amestec etalon îmbuteliat. Acele traductoare care nu mai pot fi reglate, vor fi înlocuite cu traductoare noi sau traductoare reparate, verificate metrologic în atelierul serviciului specializat de service; b) se va verifica rezistenţa de izolaţie între fiecare conductor şi pământ, valoarea măsurată fiind de minim 1000 ohmi. Cu ocazia verificării rezistenţei de izolaţie, se verifică şi rezistenţa ohmică a perechilor de conductoare aferente unei linii, prin şuntarea la nivelul codificatorului, a capetelor conductoarelor pereche şi măsurarea cu ohmetrul cu siguranţă intrinsecă sau aparate simple care au fost verificate ca tip şi admise în acest scop; c) verificarea integrităţii barierelor de siguranţă şi a transformatoarelor de separare faţă de reţea. La barierele de siguranţă sunt obligatorii verificări periodice – efectuate lunar – de către personalul specializat al unităţilor miniere, sub stricta supraveghere a responsabilului instalaţiei telegrizumetrice, privind starea conexiunilor, a circuitelor de interconectare, fixarea în socluri a elementelor fuzibile, eventuale încălziri excesive, continuitatea circuitelor şi nivelul de îmbâcsire cu praf, remediindu-se imediat defecţiunile constatate. Reparaţiile la nivelul barierelor de siguranţă, inclusiv în ceea ce priveşte conexiunile în interiorul dulapurilor ce conţin aceste bariere, se efectuează numai cu piese originale sau identice cu acestea, menţinând şi condiţiile de separare şi izolare iniţiale. Cu ocazia acestor verificări se face şi curăţirea profilactică de praf sau umezeală a blocurilor funcţionale aferente echipamentelor asociate de la suprafaţă, inclusiv barierele de siguranţă, curăţirea unor contacte de relee şi alte operaţii de întreţinere prevăzute de producătorul echipamentului prin cartea tehnică sau instrucţiunile de utilizare. Dacă operaţiile de verificare a rezistenţei de izolaţie şi a integrităţii barierelor de siguranţă, presupun deconectarea liniilor de telemăsurare, aceste lucrări se fac numai pe bază de permis de lucru, aprobat de inginerul şef electromecanic al sucursalei miniere şi avizat de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă. Conducătorul formaţiei de lucru trebuie să asigure controlul metanului prin alte mijloace (metanometrul din dotare). 69


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

70

38. Toate lucrările de întreţinere periodice, precum şi remedierea pe loc a deficienţelor constatate, se fac de către personalul specializat de la unităţile miniere. Dacă responsabilul apreciază că sunt necesare verificări complexe cu aparatură specializată (de exemplu generatoare de semnal, osciloscoape sau alte asemenea echipamente care trebuie verificate periodic şi aprobate din punct de vedere metrologic), va solicita imediat sprijinul serviciului specializat de service, în condiţii similare celor precizate în pct. 12, privind intervenţiile în cazul unor defecţiuni. De asemenea, dacă, atunci când se fac operaţiile aferente acestor lucrări periodice, responsabilul constată defecţiuni iminente ale echipamentelor de la suprafaţă sau a blocurilor funcţionale componente, el evaluează posibilităţile de reparare prin mijloace proprii, iar dacă nu există certitudinea remedierii lor, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice are obligaţia să solicite intervenţia unei echipe service. 39. Toate lucrările efectuate se înscriu în registrul privind lucrările de întreţinere, verificare şi reparare efectuate la instalaţia telegrizumetrică (Anexa 2), inclusiv cele efectuate de echipa service, în ordine cronologică. SE INTERZIC ÎNREGISTRĂRI RETROACTIVE. 40. Anual – şi ori de câte ori conducerea sucursalei CNH solicită acest lucru, unitatea specializată service, trebuie să verifice starea şi funcţionarea instalaţiilor telegrizumetrice din dotarea minelor, în ceea ce priveşte integritatea funcţiunilor ei, parametrii metrologici şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive, având în vedere documentaţia tehnică a producătorului echipamentelor din completul instalaţiilor. Deoarece aceste verificări presupun scoaterea temporară din funcţiune a instalaţiilor telegrizumetrice, ele se execută numai pe bază de permis de lucru, întocmit de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice şi aprobat de inginerul şef electromecanic al sucursalei şi inginerul şef securitate şi sănătate în muncă de la sucursală. Despre aceste lucrări trebuie informaţi conducătorii formaţiilor de lucru din lucrările miniere în care se face controlul automat al metanului prin instalaţia telegrizumetrică care se verifică şi care, pe toată perioada desfăşurării acestor lucrări şi până la repunerea în funcţiune a instalaţiei, asigură controlul metanului cu alte mijloace din dotare – metanometrele portabile din dotare. Rezultatul acestor inspecţii periodice se va consemna în registrul privind lucrările de întreţinere, verificare şi reparare efectuate la instalaţia telegrizumetrică şi în buletinele de verificare (conform celor precizate în pct.16). Deficienţele grave constatate cu ocazia inspecţiilor semestriale, precum şi rezultatul verificărilor cerute de persoana juridică, vor fi comunicate, de către serviciul specializat de service, conducerii persoanei juridice – în scris – care dispune măsurile ce se impun. Inginerul şef electromecanic de la sucursala minieră, are obligaţia să dispună măsuri imediate de remediere a abaterilor şi să controleze executarea lor de către personalul desemnat să le facă. 41. La intervale de un an trebuie efectuate verificări şi lucrări de reparare, recondiţionare ale tuturor echipamentelor din subteran ce fac parte din completul instalaţiei telegrizumetrice, în conformitate cu instrucţiunile producătorului acestor echipamente (traductoare, codificatoare, dispozitive de recepţie a alarmei). Aceste lucrări se efectuează în atelierul serviciului specializat de service, cu aparatură şi pe standuri verificate metrologic, cu piese de schimb originale sau identice cu acestea, după documentaţia producătorului, iar rezultatul lor se consemnează în buletine (certificate) de calitate a lucrărilor efectuate. Atât la sucursalele CNH, cât şi la serviciul specializat de service, trebuie ţinută evidenţa echipamentelor verificate şi reparate, identificate prin numerele de serie înscrise pe carcasele acestora.

70


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

71 ANEXA 1

REGISTRUL DE FUNCŢIONARE ŞI EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR TELEGRIZUMETRICE DATA

SCHIMB

CAPACITATE SISTEM TELEGRIZUMETRIC (NUMĂR TOTAL LINII TELEMĂSURĂ PREVĂZUT PRIN CONSTRUCŢIA CENTRALEI)

NUMĂR DE PUNCTE STABILITE PENTRU CON-TROLUL CH4, CO, ITEZA AERULUI CONFORM TABELULUI DE AMPLASARE A CAPETELOR DE DETECŢIE

NUMĂRUL CAPETELOR DE DETECŢIE AFLATE EFECTIV ÎN FUNCŢIUNE

0

1

2

3

4

REGLAREA PRAGURILOR

8

NUMĂRUL CAPETELOR DE DETECŢIE PREVĂZUTE CU DISPOZITIVE DE DECUPLARE AUTOMATĂ A ENERGIEI ELECTRICE 5

VERIFICĂRI FĂCUTE DE OPERATOR LA INTRAREA ÎN SERVICIU POZIŢIA COPOZIŢIA COMUCUNOAŞTEREA PROBLEMELOR MUTATOARETATOARELOR DE PRIVIND FUNCŢIONAREA CENLOR ŞI REGI- NIVEL DE ALARMARE TRALELOR MUL DE FUNCŢIONARE 9 10 11

OBSERVAŢII PRIVIND CAUZELE DIFERENŢELOR EXISTENTE ÎNTRE NECESARUL DE PUNCTE ŞI CELE EFECTIVE ÎN FUNCŢIUNE, A NECONCORDANŢELOR DE POZIŢIONARE, EVENIMENTE ÎN FUNCŢIONARE, PERSOANELE ANUNŢATE ÎN CAZUL UNOR DEFECŢIUNI, MĂSURI DE REMEDIERE

OPERATORUL DE SERVICIU (NUMELE ÎN CLAR )

6

7

SEMNĂTURA OPERATORULUI

12

OBSERVAŢII ALE RESPONSABILULUI INSTALAŢIILOR PRIVIND FUNCŢIONAREA CENTRALELOR ŞI EXPLOATAREA LOR 13

71


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

72 ANEXA 2

REGISTRU PRIVIND LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE, VERIFICARE ŞI REPARARE EFECTUATE LA INSTALAŢIA TELEGRIZUMETRICĂ

DATA

LUCRĂRI EFECTUATE (ENUMERARE DETALIATĂ)

NUMELE ŞI FUNCŢIA CELUI CARE A EFECTUAT LUCRĂRILE

REZULTAT

OBSERVAŢII

0

1

2

3

4

VIZA ZILNICĂ A ŞEFULUI DE SECTOR (GENERAL, ENERGETIC, MECANOENERGETIC SAU DISPECERIZAREAUTOMATIZARE, FUNCŢIE DE ORGANIZAREA SPECIFICĂ A MINEI) 5

72


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

73

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND PROCURAREA, INSTALAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ŞI SISTEMELOR ELECTRICE CU SECURITATE INTRINSECĂ, PENTRU LUCRĂRI MINIERE CU REGIM GRIZUTOS CAP. I. INTRODUCERE 1. Definiţii Inspecţie: examinarea stării înainte de punerea în funcţiune, pe parcurs şi după reparare. Service: măsuri pentru menţinerea caracteristicilor constructive şi funcţionale specificate. Reparare: măsuri pentru restabilirea caracteristicilor constructive şi funcţionale specificate. Întreţinere : inspecţie, service şi, dacă e cazul reparare, după punerea în funcţiune. 2. Standarde de referinţă : SR EN 50014 SR EN 50020 SR EN 50039 3. Domeniu de aplicare : Echipamentele şi instalaţiile electrice cu securitate intrinsecă (i) pentru lucrări miniere cu regim grizutos, inclusiv cele care se menţin în funcţiune la concentraţii măsurate mai mari de 2 % vol. CH4, adică echipamentele şi instalaţiile electrice cu securitate intrinsecă cu nivel înalt de securitate (INS). 4. Scop : Prezentele instrucţiuni de securitate se referă la tipul de protecţie - securitate intrinsecă „i”, aplicat echipamentelor şi sistemelor electrice pentru lucrări miniere cu regim grizutos (grupa I de utilizări) şi conţine condiţiile tehnice de realizare, inspecţie, încercare şi întreţinere a acestor echipamente şi sisteme electrice. Sistemele electrice cu securitate intrinsecă sunt concretizate în instalaţii electrice amplasate în lucrări miniere, şi uneori parţial şi la suprafaţă, fiind formate din mai multe echipamente electrice cu securitate intrinsecă interconectate între ele sau cu echipamente asociate amplasate în subteran sau la suprafaţă, interconectate între ele prin cabluri ce pot conţine circuitele aferente mai multor sisteme. 5. Noţiunile utilizate în conţinutul prezentelor instrucţiuni de securitate sunt conforme definiţiilor din standardelor de referinţă precizate în pct. 2. 6. Echipamentele şi sistemele electrice cu securitate intrinsecă trebuie să fie verificate şi certificate din punct de vedere al protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive, în ceea ce priveşte conformitatea cu standardele de referinţă precizate în pct.2. Echipamentele electrice autonome cu securitate intrinsecă se folosesc în conformitate cu condiţiile pentru utilizare sigură, precizate în documentele de certificare. Echipamentele electrice cu securitate intrinsecă certificate, precum şi echipamentele asociate certificate având circuite cu securitate intrinsecă, se folosesc în conformitate cu condiţiile de utilizare sigură, precizate în documentele lor de certificare, având în vedere parametri pentru care s-a făcut evaluarea tipului de protecţie : a) Pentru echipamentele electrice cu securitate intrinsecă : - Ua - tensiunea maximă de alimentare; - Ia - curentul maxim de alimentare; - Leq - inducţia echivalentă; - Ceq - capacitatea echivalentă;

73


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

74

b) Pentru echipamentele electrice asociate : - tipul de protecţie (dacă echipamentul este amplasat în subteran, în lucrări miniere cu regim grizutos); - Umax in – tensiunea maximă de alimentare de la reţeaua electrică de forţă sau alte surse; - Umax – tensiunea maximă (în gol) în circuitul exterior cu securitate intrinsecă; - Isc – curentul maxim (la scurtcircuit) în circuitul exterior cu securitate intrinsecă; - La – inducţia maximă admisă în circuitul exterior; - Ca – capacitatea maximă admisă în circuitul exterior; - L/R – raportul maxim inductanţă/rezistenţă în circuitul exterior; Interconectarea în sisteme a acestor echipamente electrice certificate separat, se face pe baza unei documentaţii de sistem (proiect), prin care să se verifice condiţiile de interconectare precizate separat pentru fiecare echipament, ţinând cont şi de parametrii cablului (Lc ; Cc ; raportul L/R), iar sistemele electrice realizate sunt sisteme necertificate cu echipamente certificate. 7. Sistemele electrice se pot realiza şi ca entităţi bine definite, în care nu se certifică separat echipamentele, ci sistemul în totalitatea lui, rezultând un sistem certificat cu echipamente necertificate, marcat conform SR EN 50039 prin codul SYST. Aceste sisteme trebuie folosite în conformitate cu condiţiile de utilizare sigură menţionate în documentele de certificare a sistemului electric cu securitate intrinsecă certificat. 8. Utilizarea echipamentelor şi instalaţiilor electrice în concentraţii mai mari de 2 % vol. CH4, se face conform instrucţiunilor specifice de securitate şi sănătate în muncă pentru aceste echipamente şi instalaţii electrice denumite ca fiind cu nivel înalt de securitate (INS). 9. Sistemele electrice cu securitate intrinsecă pot conţine echipamente electrice simple, care corespund prescripţiilor din SR EN 50014, precum şi accesorii, care nu necesită certificare separată, ci doar certificările necesare în vederea utilizării în circuite electrice cu securitate intrinsecă, aferente sistemelor respective. 10. Echipamentele electrice şi cablurile de interconectare pentru sistemele electrice cu securitate intrinsecă, se aleg în funcţie de condiţiile concrete de mediu din lucrările miniere în care se instalează. Condiţiile normale de temperatură şi presiune atmosferică sunt cele menţionate în SR EN 50014, abaterile fiind considerate ca fiind condiţii speciale şi necesită încercări şi marcare specifică. 11. Temperatura maximă de suprafaţă admisă este conformă cu cele precizate în SR EN 50014, inclusiv pentru componentele interioare ale echipamentelor electrice cu siguranţă intrinsecă. CAP. II. PROCURAREA ECHIPAMENTELOR ŞI A CABLURILOR DE INTERCONECTARE 12. Asigurarea calităţii procurării echipamentelor electrice şi a cablurilor de interconectare, având în vedere prezentele instrucţiuni, presupune : - obţinerea tuturor datelor referitoare la condiţiile de utilizare (unde vor fi amplasate, condiţiile de mediu, interconexiunile necesare, etc.) şi a datelor constructiv-funcţionale ale echipamentelor şi cablurilor care se au în vedere a fi obţinute; - clasificarea aspectelor de securitate care trebuie avute în vedere conform instrucţiunilor specifice de securitate a muncii, standardelor naţionale armonizate şi/sau de produs pentru construcţie şi încercare, precizările producătorului privind limitele de utilizare, prescripţiile speciale care trebuie avute în vedere;

74


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

75

- rezolvarea problemelor de certificare a tipului (tipurilor) de protecţie pentru atmosfere potenţial explozive la un laborator de încercări autorizat şi obţinerea tuturor avizelor referitoare la celelalte aspecte de protecţia muncii; - alegerea ofertei care, pe lângă criteriile tehnico-economice, îndeplineşte şi condiţiile legate de aspectele de securitate specifice echipamentelor şi cablurilor necesare aplicaţiei pentru care sunt destinate. 13. Toate datele obţinute sunt concentrate în dosarul cu probleme de securitate care stă la baza obţinerii autorizaţiei de punere în funcţiune în vederea utilizării în lucrări miniere cu regim grizutos. CAP. III. INSPECŢIA INIŢIALĂ ÎN VEDEREA PUNERII ÎN FUNCŢIE 14. Punerea în funcţiune în vederea utilizării în lucrări miniere cu regim grizutos, a echipamentelor şi instalaţiilor electrice cu tip de protecţie securitate intrinsecă se face conform autorizaţiei eliberate în baza dosarului cu probleme de securitate, ţinând cont şi de celelalte instrucţiuni tehnice specifice pentru anumite echipamente şi instalaţii (de exemplu, cele pentru instalaţiile telegrizumetrice şi cele pentru echipamentele şi instalaţiile cu nivel înalt de securitate – INS) şi de precizările autorităţilor inspecţiei de protecţia muncii, privind eventualele măsuri suplimentare ce trebuie respectate. 15. După instalarea echipamentelor şi cablurilor aferente sistemelor electrice cu securitate intrinsecă, înainte de punerea în funcţiune, în baza dosarului cu probleme de securitate, o comisie numită de persoana juridică a exploatărilor miniere, cuprinzând eventual şi reprezentanţi ai inspecţiei de stat pentru protecţia muncii, ai organizaţiei de proiectare a instalaţiei, ai unui laborator de încercări autorizat şi, dacă este cazul, ai agenţilor economici care au făcut lucrările de montaj-instalare şi a celor care le preiau pentru service specializate pe durata utilizării, trebuie să efectueze inspecţia iniţială. Această inspecţie are rolul unei verificări a respectării tuturor aspectelor de securitate ce trebuiau respectate încă din etapa de procurare, adică alegerea corectă a echipamentelor şi cablurilor, conformitatea lor cu specificaţiilor acceptate, existenţa documentelor de certificare şi a celorlalte avize de securitate şi conformitatea echipamentelor şi cablurilor instalate cu aceste documente şi avize, marcarea corectă a echipamentelor, a condiţiilor de interconectare a echipamentelor, inclusiv cum sunt reflectate acestea în proiect (documentaţia de sistem). De asemenea, inspecţia iniţială se face asupra instalaţiei montate, verificându-se amplasarea cablurilor şi a echipamentelor, alegerea şi instalarea corectă a accesoriilor, pozarea cablurilor şi a echipamentelor, fixarea terminalelor conductoarelor circuitelor exterioare la echipamente, mărcile necesare identificării cablurilor aferente circuitelor cu securitate intrinsecă, a dispozitivelor de racordare la echipamente şi a accesoriilor, existenţa marcărilor referitoare la limitele de utilizare, la certificarea tipului de protecţie, inscripţiile de atenţionare şi conformitatea lor cu cele precizate în proiect (documentaţia de sistem), precum şi conformitatea numerelor de serie de fabricaţie/an (dacă există) cu certificatele de calitate eliberate de producător. 16. Inspecţia iniţială are scopul de a stabili dacă, în timpul lucrărilor de montareinstalare, nu s-au produs deteriorări evidente ale echipamentelor şi cablurilor, deteriorări care ar putea afecta securitatea utilizării sistemelor electrice cu securitatea intrinsecă. Dacă înainte de introducerea în subteran, utilizatorul a făcut, în atelierul propriu, o verificare a conformităţii constructive a echipamentelor, cu documentaţia primită de la producătorul acestora, atunci nu mai este necesară verificarea de detaliu în subteran. 17. Orice modificări în configura��ia sistemului sau în condiţiile de utilizare iniţiale, care ar putea afecta securitatea sistemului, necesită inspecţii similare celei iniţiale. Acest lucru este valabil şi pentru cazurile în care în instalaţii se fac lucrări de reparaţii care modifică situaţia iniţială, prin schimbarea unor echipamente cu altele cu caracteristici constructivfuncţionale şi de protecţie, precum şi a cablurilor de interconectare cu cabluri de un alt tip, 75


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

76

prin inspecţie urmând să se stabilească dacă sistemul electric rămâne conform cu prezentele instrucţiuni tehnice. Asemenea modificări trebuie făcute pe bază de documentaţii adecvate, făcându-se verificări detaliate privind încadrarea în condiţiile de utilizare sigură conţinute în documentele de certificare a tipului de protecţie pentru echipamente sau sisteme, în documentaţia tehnică a producătorului şi în proiectele de instalare (documentaţiile de sistem), în baza cărora s-a făcut autorizarea utilizării. 18. Dacă există lămpi cu incandescenţă, conectate în circuite cu securitate intrinsecă, care din motive de operativitate la înlocuire, sunt plasate în afara unor capsulări, trebuie să se verifice dacă ele sunt de tipul specificat prin documentaţiile de certificare. 19. Toate siguranţele fuzibile utilizate, din motive de securitate, în echipamentele electrice cu securitate intrinsecă şi echipamentele asociate, trebuie verificate în ceea ce priveşte identitatea lor cu tipul şi caracteristicile specificate în documentaţiile de certificare. 20. Circuitele cu securitate intrinsecă aferente sistemelor electrice sunt, în general, izolate faţă de pământ sau, legate la pământ, într-un singur punct. Cu ocazia inspecţiei iniţiale, înainte de punerea în funcţiune, este obligatorie verificarea izolaţiei faţă de pământ a circuitelor sau respectarea modalităţilor de legare la pământ a acestor circuite, precizate în proiect, în documentaţia de definire a sistemului sau în documentaţia de certificare a sistemului. Aceste precizări, privind modalităţile admise de legare la pământ, trebuie să clarifice cel puţin locul în care se vor face şi modul cum se realizează. Documentaţia trebuie să precizeze şi secţiunea conductoarelor, secţiunea bornelor de racordare şi cea asigurată de conectoarele folosite, precum şi soluţiile tehnice prevăzute pentru menţinerea unui contact corect (presiune de contact, evitarea coroziunii, evitarea desfacerii contactelor ca urmare a vibraţiilor, etc.), ţinându-se cont de categoria ia sau ib a sistemului. 21. Legarea la pământ a circuitelor cu securitate intrinsecă din echipamentele electrice asociate, instalate la suprafaţă sau în subteran, dacă este necesar să se facă din motive de securitate pentru a menţine integritatea componentelor Ex utilizate sau a echipamentelor în care sunt montate (de exemplu, legarea la pământ a barierelor de securitate cu diode, a ecranelor şi miezurilor transformatoarelor de reţea, sau a celor de separare, a ecranelor metalice de separare a contactelor releelor, etc.), se va verifica în ceea ce priveşte : - dacă conexiunea este sigură, de exemplu, prin circuite dublate, legate în puncte diferite; - valoarea rezistenţei circuitului de legare la pământ, care trebuie să fie sub 1 ohm ; - alegerea corectă a conductoarelor pentru acest circuit (conductor de Cu, izolat, cu secţiunea minimă de 4 mm2); - dacă este cazul, atunci când legarea la pământ se face indirect, de exemplu, prin intermediul unei cutii de ramificaţie, conector fişă-priză, etc., dacă nu cumva circuitul este întrerupt ca urmare a fixării incorecte a elementelor de conexiune ; - dacă este posibilă deteriorarea mecanică a circuitului şi care este eficacitatea soluţiei de protecţie (de exemplu, introducerea într-un tub metalic). 22. Dacă legarea la pământ a circuitelor cu securitate intrinsecă este necesară din motive funcţionale, atunci ea trebuie realizată, într-o manieră sigură, astfel încât să se evite circulaţii necontrolate de curenţi prin conductoare, armături sau ecrane între puncte din instalaţie aflate la potenţiale parazite diferite, după cum urmează : a. Legarea într-un singur punct, stabilit prin proiect sau documentaţia de sistem ; b. Legarea în mai multe puncte, cu condiţia ca, respectivele puncte să fie legate între ele printr-un conductor de egalizare a potenţialului, din Cu, având secţiunea minimă de 4 mm2. Dacă conductorul de egalizare este exterior cablului, atunci el trebuie să fie izolat, iar punctele în care se fac conexiunile, trebuie să fie conţinute în echipamente protejate cel puţin prin tipul de protecţie securitate mărită, e, conexiunile trebuind să corespundă prescripţiilor tehnice de construcţie pentru acelaşi tip de protecţie. Nu este permisă utilizarea dispozitivelor de tip fişă-priză. Deosebită atenţie trebuie acordată cablurilor care conţin circuitele aferente 76


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

77

unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite ca tip, adică, unele utilizând conductoare de egalizare a potenţialelor, iar altele protejate prin utilizarea unor ecrane metalice legate la pământ. În aceste cazuri, legarea la pământ a conductorului de egalizare a potenţialului, trebuie să se facă printr-un circuit separat de circuitul de legare la pământ a ecranelor metalice. 23. În situaţiile în care instalaţiile sunt realizate cu cabluri care conţin circuite aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite , separate între ele prin ecrane metalice, se va verifica legarea la pământ a acestor ecrane, conform precizărilor din proiect sau documentaţia de sistem, având în vedere soluţiile tehnice admise prin documentul de certificare a tipului de protecţie. 24. În situaţiile în care separarea circuitelor cu securitate intrinsecă faţă de cele fără securitate intrinsecă, în echipamentele electrice asociate, se face prin interfeţe Ex fără separarea galvanică, de exemplu, prin bariere de securitate cu diode, la inspecţia iniţială trebuie să se verifice dacă s-au montat tipurile de bariere precizate în proiect sau documentaţia de sistem, iar dacă este cazul, să se verifice legarea lor corectă la pământ, în scop de protecţie, conform pct.21.De asemenea , cu ocazia inspecţiei se va verifica realizarea corectă a separării fizice , în spaţiu, a circuitelor cu securitate intrinsecă , faţă de cele fără securitate intrinsecă (de exemplu, circuitele de intrare în bariere , faţă de cele de ieşire din bariere), având în vedere prevederile prescripţiilor din SR EN 50020. 25. În situaţiile în care interfeţele Ex de separare a circuitelor cu securitate instrinsecă faţă de circuitele fără securitate intrinsecă, sunt montate în cutii speciale, destinate acestui scop, sau dacă pentru conexiunile acestor circuite diferite se utilizează cutii de conexiune, la inspecţia iniţială se va verifica dacă : - sunt făcute corect separările între circuitele cu securitate intrinsecă şi circuitele fără securitate intrinsecă, precum şi faţă de componentele metalice neizolate, legate la pământ; - în cutiile respective sunt introduse şi conductoare ale unor circuite exterioare care nu sunt precizate în proiecte sau documentaţiile de sistem. 26. Cu ocazia inspecţiei iniţiale este obligatoriu să se verifice cablurile cu care se realizează instalaţia şi anume : - dacă sunt utilizate tipurile de cabluri, prevăzute în proiect sau documentaţia de sistem (tip constructiv , dimensiuni etc.); - dacă cablurile sunt pozate corect, realizându-se separările necesare faţă de alte cabluri , atenţie acordându-se tronsoanelor din lucrările miniere în care sunt instalate linii electrice de contact pentru tracţiunea electrică , mai ales dacă aceste cabluri traversează liniile de contact, cazuri în care cablurile trebuie protejate prin plăci izolante. 27.De asemenea , înainte de punerea în funcţiune a echipamentelor dintr-un sistem electric cu securitate intrinsecă se va verifica dacă nu s-au produs defecte cauzate de şocuri mecanice în timpul transportului , scuturături sau vibraţii, astfel încât s-au micşorat distanţele de separare între circuitele cu securitate intrinsecă şi cele fără securitate intrinsecă, la nivelul componentelor Ex de separare galvanică , cum ar fi releele, transformatoarele sau optocuploarele. 28. Rezultatul inspecţiei iniţiale se menţionează într-un document (proces - verbal) ce conţine rezultatele inspecţiei , cuprinzând în final, precizarea clară că, echipamentul sau instalaţia electrică conţinând sisteme cu securitate intrinsecă, este sau nu conformă cu proiectul sau documentaţia de sistem şi că poate sau nu să fie pusă în funcţiune. Dacă s-au găsit abateri, se menţionează care-au fost acestea, cum trebuie remediate, urmând să se repete inspecţia iniţială după corectarea Ior, rezultatul urmând să se menţioneze , de asemenea , într-un document (proces verbal). Procesele verbale se introduc în dosarul cu probleme de securitate.

77


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

78

CAPITOLUL IV INSPECŢIILE PERIODICE 29. Instalaţiile electrice ce conţin sisteme electrice cu securitate intrinsecă şi echipamentele electrice cu securitate intrinsecă autonome, trebuie să fie supuse unor inspecţii periodice prin care să se verifice dacă ele sunt încă conforme cu proiectul sau documentaţia de sistem, care a stat la baza autorizării punerii în funcţiune. Periodicitatea acestor inspecţii se stabileşte prin proiect, documentaţia de sistem sau prin documentul (procesul - verbal) de autorizare a punerii în funcţiune, fără însă să se depăşească doi ani. Pentru acele instalaţii care au rol de securitate, se recomandă ca această periodicitate să fie redusă la maxim un an sau chiar mai puţin, pentru acele părţi ale instalaţiilor care sunt amplasate în lucrări miniere în care condiţiile de exploatare sunt mai grele (abataje, lucrări miniere de înaintare, zone cu prăbuşiri de roci, focuri endogene, viituri de apă sau emanaţii de metan). 30. In cazul unor instalaţii vechi, care sunt deja în funcţiune la apariţia prezentelor prescripţii tehnice, cu ocazia primei inspecţii periodice, se va face şi o evaluare a securităţii instalaţiilor, stabilindu-se dacă sunt abateri care ar putea duce la situaţii periculoase, de exemplu, legările multiple la pământ, circulaţiile necontrolate de curenţi cauzate de potenţiale parazite în puncte diferite ale instalaţiei sau utilizarea unor cabluri pentru care nu se cunosc parametrii electrici Lcablu ; Ccablu ; (L/R) , utilizarea unui cablu de un tip detectabil, ,care ar putea schimba coeficientul de securitate pentru situaţiile de defect, modificându-se şi categoria sistemului. Această inspecţie trebuie făcută pentru instalaţiile şi echipamentele electrice cu nivel înalt de securitate (INS), care trebuie să fie conforme cu prescripţiile tehnice specifice. Echipamentele electrice cu securitate intrinsecă şi echipamentele asociate care nu au fost certificate după standardele în vigoare, menţionate la pct.2, vor fi scoase din funcţiune dacă se constată că, prin construcţie, mod de utilizare şi stare, sunt un potenţial factor de pericol, iar prin măsuri de adaptare sau restricţii în exploatare, nu sunt rezolvate total aspectele de securitate în utilizare. 31. Se recomandă ca prima inspecţie periodică în instalaţiile aflate deja în funcţiune, să se facă de către personal, de la unităţile miniere, atestat ca expert Ex., cu participarea, după caz, a reprezentanţilor proiectantului , a reprezentanţilor persoanei juridice, specialişti în domeniu de la şi ai unităţii specializate de service (dacă există). Cu ocazia acestei prime inspecţii periodice se vor verifica şi documentaţiile ce se ţin în legătură cu echipamentele şi instalaţiile in cauză, în vederea organizării lor într-un dosar cu probleme da securitate, similar celui întocmit pentru instalaţiile noi , conform pct.12, menţionânduse datele lipsă şi un program de completare a lor, prin efectuarea de verificări şi măsurători efectuate cu ocazia inspecţiei ce se desfăşoară, programul fiind similar unei inspecţii iniţiale pentru punerea în funcţiune. Inspecţiile periodice , de rutină , care nu se referă la cazurile menţionate în pct.30 şi 31 , se vor efectua de personalul de la unităţile miniere, atestat ca expert Ex, în baza dosarului cu probleme de securitate, a proiectului şi documentaţiilor de sistem , cu eventuală asistenţă tehnică din partea specialiştilor. Rezultatele inspecţiilor periodice se consemnează în procese verbale, având în vedere cele menţionate la pct.28, privind conţinutul, cazurile de abateri si clasarea acestor documente. CAPITOLUL V ÎNCERCĂRI EFECTUATE ÎN INSTALAŢIILE CONŢINÂND SISTEME ELECTRICE CU SECURITATE INTRINSECĂ 32. Atunci când conformitatea cu documentaţia nu poate fi stabilită numai prin simplă observare, de exemplu, pentru verificarea izolaţiei şi/sau a continuităţii legărilor la pământ, în instalaţii se vor face încercări electrice, respectându-se prescripţiile tehnice de securitate prezentate în continuare, în afară de aceste încercări, se pot efectua şi altele, cu condiţia 78


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

79

respectării unor proceduri aprobate de lucru, utilizându-se aparate de control adecvate, astfel încât efectuarea lor să nu introducă situaţii de pericol, de exemplu, ca urmare a injectării în circuite a unor tensiuni şi/sau curenţi care depăşesc parametrii electrici specifici tipului de protecţie securitate intrinsecă sau care pot deteriora componentele de care depinde acest tip de protecţie. 33. Verificarea (încercarea) izolaţiei se face atât pentru echipamentele asociate, cât şi pentru restul instalaţiei, adică echipamentele electrice cu securitate intrinsecă conectate în sistem şi cablurile de interconectare. Pentru echipamentele electrice cu securitate intrinsecă autonome , această încercare se face numai dacă ea este indicată în anexa documentului de certificare a tipului de protecţie. Pentru încercarea izolaţiei, circuitele cu securitate intrinsecă interioare şi exterioare echipamentelor, se deconectează de la sursele de energie de la care se alimentează şi de la eventualele legături la pământ necesare din motive de securitate sau funcţionale (pct.21 şi 22), după care se face verificarea izolaţiei. 34. Verificarea (încercarea) izolaţiei se poate face cu : a.- Echipamente de încercare necertificate din punct de vedere al tipului de protecţie securitate intrinsecă sau echipamente electrice simple, care nu necesită certificare. În cazul utilizării unor echipamente necertificate , având în vedere că, datorită tensiunii înalte la care se face încercarea (cel puţin 500 V.c.a.), în instalaţie se pot produce străpungeri care cauzează scântei sau arcuri electrice periculoase, aceste încercări pot fi efectuate numai dacă există certitudinea că, pe întreg traseul de lucrări miniere în care este amplasată instalaţia , nu există acumulări de metan cu concentraţii mai mari de 0,5 % vol.CH4 , pe toată durata efectuării probei şi dacă nu există pericolul defectării componentelor de care depinde tipul de protecţie securitate intrinsecă, ca urmare a efectuării probei. Dacă nu există posibilitatea asigurării condiţiilor de limitare precizate anterior , este necesar să se utilizeze echipamente de încercare certificate, la ieşirea cărora să nu se depăşească valorile maximale pentru echipamentele electrice simple (1,2 V , 0,1 A şi 25 mW , respectiv o energie înmagazinată mai mare de 20 цJ). Aceste aparate pot fi utilizate fără să fie necesare precauţiuni legate de producerea unor acumulări de metan. b.- Echipamente de încercare certificate ca fiind cu tip de protecţie securitate intrinsecă. 35. Periodicitatea încercării izolaţiei se stabileşte cu ocazia inspecţiei iniţiale, ocazie cu care se face, în mod obligatoriu, această încercare . Încercările periodice a izolaţiei instalaţiilor ce conţin sisteme electrice cu securitate intrinsecă pot fi făcute şi prin sondaj , de obicei pe 10% din numărul total de instalaţii, dacă în cursul unui ciclu complet se vor efectua încercări şi asupra celorlalte instalaţii, fără a se depăşi periodicitatea stabilită. Dacă în cursul acestui ciclu de încercări periodice, se constată că unele dintre instalaţii sunt mai susceptibile la defectare decât altele, atunci procentul de 10 % trebuie să fie crescut, acordându-se atenţie cuprinderii sistemelor mai uşor detectabile. Seriile de încercări pentru instalaţiile susceptibile la defectări mai dese, se efectuează la perioade mai scurte decât cele pentru sistemele apreciate ca fiind mai puţin detectabile. 36. încercarea continuităţii legărilor la pământ, de exemplu, a ecranelor de protecţie din cabluri sau a conductoarelor de egalizare a potenţialelor, se face ori de câte ori acest lucru este prevăzut în proiect sau în documentaţia sistemului, ca o condiţie necesară pentru menţinerea instalaţiei în condiţiile iniţiale, în ceea ce priveşte realizarea tipului de protecţie securitate intrinsecă. Pentru a efectua asemenea încercări este necesar ca, înainte de încercare , instalaţia să fie deconectată (separată de sursa de energie). 37. Încercarea continuităţii se poate efectua cu : a.- Echipamente normale. Încercările de continuitate cu aparate normale pot fi făcute numai dacă există certitudinea că, pe întreg traseul de lucrări miniere în care este amplasată instalaţia nu există acumulări de metan cu concentraţii mai mari de 0,5 % vol.CH4 , pe toată durata efectuării probei şi că nu există pericolul defectării componentelor sistemului verificat, de care depinde tipul de protecţie securitate intrinsecă . 79


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

80

b.- Echipamente de încercare cu securitate intrinsecă. Dacă nu există posibilitatea asigurării condiţiilor de limitare precizate anterior , este necesar să se utilizeze echipamente de încercare certificate, la ieşirea cărora să nu se depăşească valorile maximale pentru echipamentele electrice simple (1,2 V, 0,1 A şi 25 mW, respectiv o energie înmagazinată mai mare de 20 цJ), caz în care încercarea poate fi făcută indiferent dacă se produc sau nu pe traseul instalaţiei, acumulări cu concentraţii mai mari de 0,5 % vol.CH4. 38. Periodicitatea încercărilor pentru verificarea continuităţii se stabileşte cu ocazia inspecţiei iniţiale , ocazia cu care se face , în mod obligatoriu , această încercare. În ceea ce priveşte cuprinderea încercării în programul inspecţiilor periodice, se va ţine cont de cele menţionate în pct.37, de mai sus, pentru încercarea izolaţiei. 39. Rezultatele verificărilor şi încercărilor efectuate cu ocazia inspecţiilor periodice (de rutină) , se vor consemna în buletine de încercări sau procese - verbale de inspecţie, în aceste documente se vor menţiona şi reparaţiile făcute în instalaţii pentru a remedia defecţiunile constatate la inspecţie. Toate aceste documente (buletine de încercări sau procese -verbale de inspecţie) se vor clasa în dosarul cu probleme de securitate aferent echipamentelor sau instalaţiilor. Aceste documente constituie istoricul funcţionării instalaţiei, oferind datele necesare pentru a cunoaşte punctele slabe , detectabile, care necesită atenţie în programul de întreţinere a echipamentelor componente şi a instalaţiei în întregimea sa. CAPITOLUL VI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR Şi SISTEMELOR ELECTRICE CU SECURITATE INTRINSECĂ 40. Operaţiunile de întreţinere efectuate la echipamentele autonome şi în instalaţiile ce conţin sisteme electrice cu securitate intrinsecă , nu trebuie să afecteze , în nici un fel parametrii funcţionali, constructivi şi de altă natură care definesc tipul de protecţie securitate intrinsecă , inclusiv în ceea ce priveşte coeficienţii de securitate şi categoria echipamentului sau sistemului. Efectuarea unor operaţiuni de întreţinere neglijente, de exemplu , prin utilizarea unor şurubelniţe necorespunzătoare (cu cap prea lat) , pot conduce la apariţia unor factori de risc, fie direct, ca urmare a deteriorării unor componente sau atingeri directe, fie prin deteriorarea izolaţiilor sau reducerea distanţelor de izolare. Asemenea operaţiuni neglijente sunt interzise, având în vedere că întreţinerea echipamentelor cu securitate intrinsecă se poate face în instalaţii, în stare de funcţionare. Din acest considerent , operaţiile de întreţinere în echipamentele şi sistemele electrice cu securitate intrinsecă se fac numai de către personal competent , instruit şi autorizat cel puţin în ceea ce priveşte aspectele tipului de protecţie securitate intrinsecă. 41. Dacă întreţinerea este programată, atunci ea trebuie să aibă ca scop prevenirea deteriorării echipamentelor şi instalaţiilor, din punct de vedere funcţional şi al securităţii împotriva atmosferei potenţial explozive, prin verificări şi efectuarea unor remedieri dacă acestea rezultă ca necesare din respectivele verificări. Operaţiunile de întreţinere programată se pot suprapune cu cele de inspecţie periodică, lucrările efectuate şi rezultatele lor urmând să fie consemnate în rapoarte ale personalului desemnat să le facă, rapoarte datate şi clasate în dosarul cu probleme de securitate. 42. Întreţinerea echipamentelor se realizează prin lucrări de verificare, service şi reparare efectuate în subteran sau în atelierele de reparaţii. 43. Dacă pentru efectuarea întreţinerii este necesară debranşarea echipamentelor electrice din instalaţie, orice conductoare active aferente sistemelor electrice cu securitate intrinsecă, care rămân expuse unor acţiuni exterioare neautorizate, trebuie să fie asigurate din punct de vedere mecanic şi electric, astfel încât să nu se poată produce condiţii periculoase de utilizare .Aceste asigurări se pot realiza prin utilizarea unor echipamente nefuncţionale, în care se fixează respectivele conductoare (de exemplu, în cutii de conexiuni, cutii de ramificaţie, etc., care asigură gradul normal de protecţie şi izolaţia necesară). 80


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

81

Atenţie deosebită trebuie acordată efectuării lucrărilor de debranşare din instalaţie a echipamentelor electrice asociate amplasate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie (de exemplu, capsulare antideflagrantă, securitate mărită etc.). În aceste cazuri este obligatorie : - deconectarea echipamentului de la reţeaua electrică de alimentare , caz în care echipamentul asociat este interconectat, în amonte, cu un echipament de comutaţie sau cu un transformator cu echipament de, comutaţie, în această situaţie, echipamentul asociat trebuie debranşat la nivelul dispozitivelor de racordare la circuitele electrice exterioare, cu sau fără securitate intrinsecă; sau - deconectarea, prin separator propriu situat într-o capsulare separată de compartimentul principal, a circuitelor electrice fără securitate intrinsecă ale echipamentului, într-o manieră sigură care să permită deschiderea compartimentului principal şi efectuarea lucrărilor necesare, inclusiv înlocuirea blocurilor debroşabila care urmează să fie reparate în atelier. 44. Dacă blocurile funcţionale se debranşează fără a fi înlocuite cu altele similare, capetele conductoarelor aferente circuitelor interioare se fixează sigur pe saşiul aparatului. Dacă scurtcircuitarea acestor capete şi legarea lor la pământ ar putea introduce situaţii da pericol (de exemplu, în cazul conductoarelor aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite, cu linii lungi, amplasate, în lucrări miniere diferite, în care există pericolul producerii unor circulaţii de curenţi necontrolate, periculoase, ca urmare a unor potenţiale parazite în puncte diferite ale instalaţiei electrice), ele se izolează. In acest scop pot fi utilizate şi componente sau blocuri false, nefuncţionale, având ca scop doar fixarea şi izolarea capetelor libere ale conductoarelor debranşate. Aceste prescripţii tehnice se aplică atât echipamentelor electrice asociate amplasate la suprafaţă sau în subteran, cât şi echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă amplasate în subteran. 45. În cazurile în care se debranşează mai multe conductoare aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite, pentru perioade de timp mai mari de 1/2 oră şi dacă rebranşarea greşită a conductoarelor aferente acestor sisteme , poate conduce la situaţii periculoase, atunci: - fie se utilizează componente sau blocuri false, nefuncţionale, similare ca formă şi amplasare a dispozitivelor de conectare a conductoarelor cu blocurile sau componentele reale , dar care au ca scop numai fixarea şi izolarea capetelor libere ; - fie capetele libere se izolează separat sau după scurtcircuitarea conductoarelor pereche , aferente aceluiaşi sistem, se marchează într-o manieră vizibilă şi inteligibilă şi se fixează sigur pe saşiul echipamentului . Această fixare are ca scop prevenirea reducerii distanţelor de separare şi izolare între circuitele cu securitate intrinsecă şi circuitele fără securitate intrinsecă sau părţile de echipament neizolate legate la pământ, în cazul echipamentelor electrice asociate, respectiv circuitele cu securitate intrinsecă şi părţile de echipament neizolate legate la pământ, în cazul echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă interconectate în sisteme. 46. În cazurile în care echipamentele electrice cu securitate intrinsecă se racordează la circuitele exterioare prin dispozitive fişă -priză , la debranşarea echipamentului în scopul scoaterii lui la suprafaţă pentru întreţinere , se recomandă ca partea de conect - rămasă pe cablu să fie protejată cu capac, dacă circuitul rămâne deschis mai mult de 1/2 oră, nesupravegheat de către personalul de întreţinere şi dacă punerea accidentală a circuitului cu securitate intrinsecă la pământ, prin conectorul deschis, poate conduce la o situaţie periculoasă. Această recomadare este obligatorie în cazul liniilor lungi aferente instalaţiilor electrice cu nivel înalt de securitate (INS). 47. Dacă echipamentele electrice se racordează la circuitele exterioare prin cabluri racordate permanent, debranşarea echipamentului cu securitate intrinsecă presupune: deschiderea echipamentului auxiliar (doză de conexiuni , cutie de racordare , cutie de derivaţie), desfacerea conductoarelor echipamentului de la dispozitivele de racordare (borne , şiruri de cleme etc.) şi scoaterea cablului prin dispozitivul de intrare a cablului în echipamentul auxiliar. Dacă rebranşarea se face după o perioadă mai mare de 1/2 oră, iar echipamentul auxiliar rămâne nesupravegheat, atunci intrarea de cablu trebuie închisă cu un dop, iar capacul echipamentului auxiliar se fixează pentru a se asigura protecţia mecanică a circuitelor electrice din interior. 81


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

82

48. Pentru echipamentele electrice asociate montate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie standardizate, operaţiile de întreţinere necesită efectuarea unor lucrări de control şi verificare specifice tipului de protecţie aplicat. Aceste lucrări de întreţinere presupun efectuarea obligatorie a următoarelor verificări: - dacă dispozitivele de asamblare a părţilor de capsulare antideflagrantă, sunt corect fixate, înşurubate sau închise, ţinând cont de tipul asamblărilor respective; - dacă există deformaţii, fisuri, spărturi sau urme de coroziune pe suprafeţele conjugate ale îmbinărilor antideflagrante ; - dacă legarea la pământ la priza locală, a echipamentului electric asociat , prin şurubul prevăzut special pentru acest scop pe carcasă, este realizată corect. 49. Operaţiile de întreţinere sub tensiune, inclusiv reglaje sau calibrări la blocuri funcţionale, în echipamentele electrice asociate montate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie, se pot efectua în următoarele condiţii : - fie se deconectează echipamentul de la reţea, având în vedere cele precizate la pct.46 de mai sus ; - fie este cert faptul că în lucrarea minieră în care este amplasat echipamentul nu există şi nu se pot produce acumulări de metan având o concentraţie mai mare de 0.5 % vol. 50. Având în vedere că , prin deconectarea de la reţea, verificarea în stare de funcţionare a echipamentului asociat este imposibilă, atunci când întreţinerea corectă solicită efectuarea acestor verificări, este obligatoriu ca ele să fie făcute numai dacă se asigură măsurarea continuă a concentraţiei de metan pe o distanţă de cel puţin 5 m faţă de echipament , în ambele sensuri pornind de la echipament , la tavan şi la podea , utilizându-se metanometre portabile sau de grup. Dacă , din măsurătorile efectuate se constată că în spaţiul controlat , în care este amplasat echipamentul , se produc acumulări, concentraţia măsurată depăşind valoarea de 0,5 % vol.CH4, se întrerup operaţiile de verificare , echipamentul se închide corect şi complet şi se stabileşte cauza acumulării. Dacă însă verificarea funcţională se poate face numai pe circuitele cu securitate intrinsecă, trebuie respectată următoarea succesiune de operaţii: 1. Se măsoară continuu concentraţia de metan în spaţiul în care este amplasat echipamentul asociat, conform precizărilor anterioare , pe toată durata operaţiilor descrise mai jos, aceasta trebuind să fie permanent sub valoarea de 0,5 % vol. . 2. Se deconectează de la reţea echipamentul sau numai compartimentul principal în care se află amplasate blocurile funcţionale având în vedere prevederile pct.46. 3. Se deschide echipamentul deconectat sau compartimentul principal deconectat, pentru a avea acces la circuitele de ieşire cu securitate intrinsecă şi dispozitivele de reglaj. 4. Se conectează aparatul de măsură la circuitele cu securitate intrinsecă care se verifică funcţional , conform instrucţiunilor producătorului echipamentului electric asociat. 5. Sub control strict a concentraţiei de metan , care trebuie să fie sub 0,5 % vol. se reconectează echipamentul sau circuitele din compartimentul principal. 6. Se verifică reglajul , conform instrucţiunilor producătorului echipamentului asociat şi se fac ajustările necesare. 7. Se deconectează echipamentul sau circuitele din compartimentul principal şi se refac legăturile iniţiale. 8. Se reînchide echipamentul, verificând asamblarea corectă a părţilor capsulării. 9. Echipamentul este repus sub tensiune pentru funcţionare normală. 51. Operaţiile de întreţinere a echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă, autonome sau interconectate în sisteme , se pot face în stare de funcţionare a echipamentelor respective , dar verificând , cu ocazia fiecărei acţiuni de întreţinere , dacă situaţiile reale de pericol potenţial nu sunt cauzate de următoarele motive : 1. Instrumentele de măsură sau conexiunile necesare pentru verificare nu şuntează rezistoarele de protecţie serie , pentru limitarea curentului. 2. Legările la pământ de protecţie a ecranelor sau altor dispozitive sau mijloace de separare, nu sunt întrerupte în timp ce circuitele cu securitate intrinsecă sunt în stare de funcţionare sau sunt interconectate cu alte circuite aflate sub tensiune. 82


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

83

3. Echipamentele utilizate pentru încercări trebuie să fie certificate pentru lucrări miniere cu regim grizutos, având în vedere tipul de protecţie securitate intrinsecă ia, sau să fie echipamente electrice la ieşirea cărora să nu se depăşească valorile maximale pentru echipamentele electrice simple (1,2 V , 0,1 A şi 25 mW , respectiv o energie înmagazinată mai mare de 20 цJ), astfel încât să nu se introducă situaţii de pericol , ţinând cont de tensiunea şi curentul maxim admis de echipamentul verificat şi de parametrii electrici L ; C şi L/R, admişi pentru circuitele exterioare. 4. Capetele conductoarelor debranşate temporar pentru încercări, să nu rămână libere, astfel încât să se evite contactele nedorite cu alte circuite sau piese neizolate legate la pământ. În acest sens se vor lua măsuri similare celor precizate în pct.48. 52. Ori de câte ori este posibil, operaţiile de întreţinere a echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă se vor efectua prin debranşarea lor din instalaţie şi înlocuirea cu echipamente de rezervă, iar apoi verificările, reglajele şi reparaţiile sunt făcute la suprafaţă, în atelier sau în subteran, în locuri special amenajate şi dotate cu mijloace tehnice necesare acestor operaţii. Acest mod de lucru este posibil mai ales în cazul echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă conectate la circuitele exterioare prin dispozitive fişă - priză sau cele care sunt realizate constructiv într-o concepţie modulară , în care blocurile şi componentele funcţionale interioare sunt conectate prin dispozitive fişă - priză conform SR EN 50020. 53. În general, operaţiile de întreţinere în lucrările miniere grizutoase cum sunt abatajele, lucrările miniere cu aeraj parţial şi lucrările miniere aflate în curenţii de aer viciat, trebuie să fie limitate la: - debransarea şi înlocuirea echipamentelor , a blocurilor sau componentelor debroşabile , în cazul unor produse realizate din module; - efectuarea unor reglaje de calibrare, utilizând aparate de verificare certificate, specificate în documentaţia producătorilor echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă care sunt supuse operaţiilor de întreţinere; - alte activităţi de întreţinere permise pentru tipul de echipament în cauză , menţionate în documentaţia producătorului. 54. Întreţinerea echipamentelor electrice asociate amplasate la suprafaţă trebuie să se facă ţinând cont de precizările de la pct.47 şi 48 , având în vedere necesitatea prevenirii unor situaţii periculoase pentru circuitele sistemelor cu securitate intrinsecă, ca urmare a unor manevre greşite sau neglijarea aspectelor de securitate la efectuarea lucrărilor necesare în circuitele fără securitate intrinsecă. În acest scop, înainte de a începe operaţiile de întreţinere, trebuie, să se verifice dacă interfeţele Ex asigură p protecţie eficace a circuitelor cu securitate intrinsecă, adică : a.- Pentru interfeţele Ex fără separare galvanică de tip bariere de securitate cu diode : - se măsoară valoarea rezistenţei circuitului de legare la pământ a barierelor dacă acestea sunt prevăzute să fie legate la pământ, din motive de menţinere a integrităţii componentelor barierei, la producerea unor avarii în circuitele fără securitate intrinsecă. Valoarea măsurată a rezistenţei acestui circuit, nu trebuie să depăşească 1 ohm ; - se verifică dacă circuitele cu securitate intrinsecă, în cazul utilizării barierelor de securitate intrinsecă legate la pământ ,.nu sunt cumva puse accidental la pământ şi în instalaţia din subteran, datorită unor defecte de izolaţie; - se verifică dacă în punctul în care se leagă la pământ barierele de securitate, nu există cumva potenţiale parazite cauzate de defecte ale instalaţiilor electrice de la suprafaţă ; - se verifică dacă transformatorul de separare faţă de reţeaua electrică a echipamentului asociat de la suprafaţă, este montat şi funcţionează corect; - dacă sunt respectate distanţele de separare între circuitele cu securitate intrinsecă şi cele fără securitate intrinsecă, conform SR EN 50020, inclusiv la nivelul dispozitivelor de racordare la circuitele exterioare. b.- Pentru interfeţele Ex cu separare galvanică de tip transformator de separare, optocuplor, releu, condensatoare etc., se verifică dacă sunt respectate distanţele de separare între circuitele cu securitate intrinsecă si cele fără securitate intrinsecă, conform SR EN 50020, la nivelul componentelor de separare, pe traseele circuitelor interioare şi la nivelul dispozitivelor de racordare la circuitele exterioare. 83


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

84

55. În cazul echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă, autonome sau interconectate în sisteme, deşi tipul de protecţie securitate intrinsecă permite efectuarea unor verificări şi reglaje (calibrări) în stare de funcţionare, trebuie avut în vedere că, la efectuarea acestor lucrări, manevrele sau conexiunile greşite pot conduce la scurtcircuite sau alte regimuri de avarie (de exemplu, puneri accidentale la pământ). Aceste regimuri deşi nu sunt periculoase din punct de vedere al protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive , pot conduce la deteriorarea unor componente (de exemplu , arderea siguranţelor din barierele de securitate cu diode) sau la introducerea unor situaţii de defect , imprevizibile de care nu s-a ţinut cont la evaluarea coeficienţilor de securitate şi definirea categoriei ia sau ib a echipamentului sau sistemului electric cu securitate intrinsecă. Din aceste motive , ori de câte ori este posibil , echipamentul electric sau numai blocuri (module) funcţionale din acesta, se debranşează din instalaţie (sau din echipament, în cazul blocurilor) şi se verifică şi reglează în atelierele de reparaţii cu dotare adecvată (aparate de măsură, standuri de încercări, testare etc.) de la suprafaţă. Dacă în subteran există încăperi amplasate şi amenajate corespunzător , destinate operaţiilor de întreţinere şi dacă dispun de o dotare tehnică adecvată , în ele se pot efectua lucrările necesare de întreţinere, dar numai de către personal calificat şi instruit pentru aceste lucrări , calitatea lor urmând să fie confirmată de către o persoană autorizată ( de exemplu , expert metrolog şi/sau expert Ex). Debranşarea echipamentelor sau componentelor este facilă dacă ele sunt prevăzute constructiv cu conectoare fişă - priză pentru racordarea circuitelor exterioare şi/sau circuitelor interioare, la efectuarea operaţiilor trebuind să se aibă în vedere prevederile pct.49. În cazurile în care se utilizează cisterne de racordare de tip „cu cablu racordat permanent" sau prin dispozitive de racordare a conductoarelor aferente circuitelor exterioare din cabluri care nu sunt racordate permanent, la efectuarea lucrărilor se va ţine cont de prescripţiile de la pct.47 , 48 şi 50. 56. Dacă lucrările de întreţinere la echipamentele electrice cu securitate intrinsecă se fac prin menţinerea lor în instalaţiile din subteran , trebuie luate următoarele măsuri: a.- Se deconectează conductoarele aferente circuitelor de intrare şi de ieşire din echipament sau bloc funcţional şi după ce sunt identificate, se izolează capetele libere neizolate, separat sau după scurtcircuitarea celor aferente perechilor de conductoare aferente aceluiaşi sistem, după care , se adună sau nu în mănunchiuri şi se fixează de saşiul echipamentelor pentru a evita deteriorările cauzate de manevrele impuse de lucrări. b.- Se . racordează la intrarea, respectiv la ieşirea echipamentului sau a modulului (blocului) verificat, terminalele circuitelor aparatelor de măsură sau a testerelor speciale. Aceste testere certificate din punct de vedere a protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive şi să corespundă indicaţiilor producătorului echipamentului pe care se fac operaţiile de întreţinere. c.- Se efectuează lucrările de verificare , calibrare (reglaj), întreţinere, după care se refac circuitele iniţiale , prin reconectarea capetelor conductoarelor aferente circuitelor de intrare şi de ieşire din echipamentul sau blocul funcţional la care s-a lucrat. 57. Dacă în funcţionarea instalaţiilor ce conţin echipamente şi cabluri aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă, se constată anomalii, în cel mai scurt timp posibil trebuie întreprinse următoarele măsuri: 1.- Să se stabilească care este cauza acestor anomalii; 2.- Să se stabilească şi să se deconecteze părţile de instalaţii care sunt defecte şi cauzează anomaliile funcţionale ; 3.- Dacă este posibil, să se înlocuiască părţile respective (echipamente sau blocuri funcţionale), cu echipamente sau blocuri de rezervă ; 4.- Să se repare echipamentele sau blocurile defecte pentru a restabili funcţionalitatea iniţială. Această modalitate de intervenţie, prin înlocuire cu echipamente sau blocuri de rezervă, realizează atât dezideratele legate de menţinerea securităţii instalaţiei, cât şi pe cele legate de eventualele întreruperi în funcţionarea parţială sau totală a instalaţiei respective. Având în vedere acest concept, la proiectarea instalaţiei trebuie să se aibă în vedere următoarele soluţii tehnice constructive pentru echipamente şi dotări : 84


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

85

- echipamentele să fie prevăzute cu conectoare fişă - priză pentru racordarea la circuitele exterioare şi/sau blocurile funcţionale din interior să fie debranşabile prin conectoare fişă - priză adecvate, astfel încât să fie posibilă înlocuirea rapidă , fără a fi afectate circuitele funcţionale ; - să existe un stoc corespunzător de echipamente sau blocuri de rezervă , care permit înlocuirea imediată a celor defecte. 58. Identificarea rapidă a cauzelor anomaliilor funcţionale, precum şi a echipamentelor sau componentelor defecte care le produc trebuie să respecte regulile generale pentru asemenea operaţii, având în vedere aspectele specifice pentru efectuarea lor în lucrările miniere cu regim grizutos , după cum urmează : - să nu se facă conexiuni care nu au fost prevăzute prin proiecte sau documentaţiile de sisteme , exceptând cazurile în care implicaţiile unor asemenea conexiuni au fost analizate şi evaluate sub toate aspectele , constatându-se că ele nu introduc situaţii de risc ;. - să nu se utilizeze aparate de verificare, testare sau instrumente pentru încercări care nu au fost certificate din punct de vedere al protecţiei şi autorizate să funcţioneze în lucrări miniere cu regim grizutos ; - să se separe părţile de instalaţii care pot rămâne în stare de funcţionare şi să se ţină cont de efectele încercărilor ce se fac asupra cablurilor de interconectare între echipamente ; - în nici un caz , să nu se anuleze sau să se elimine componentele de care depinde tipul de protecţie, în orice echipament aferent sistemului în cauză. 59. Înlocuirea blocurilor funcţionale defecte din echipamentele electrice care prezintă anomalii în funcţionare poate fi făcută, fără a exista un risc potenţial, dacă există certitudinea înlocuirii corecte cu un bloc similar sau poate fi necesară folosirea unor conectoare de tip diferit pentru diversele module dintr-un echipament, dacă schimbările greşite pot conduce la situaţii periculoase. Dacă se utilizează conectoare de acelaşi tip constructiv, se pot utiliza blocuri de pini în diferite poziţii , astfel încât interschimbările periculoase de module, blocuri sau componente să nu fie posibile , luând însă măsuri ca aceste blocaje mecanice să nu poată fi deteriorate, înlăturate sau forţate prin acţiuni brutale ale unor persoane care execută lucrările de întreţinere. CAPITOLUL VII REPARAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ASOCIATE Şl A ECHIPAMENTELOR ELECTRICE CU SECURITATE INTRINSECĂ 60. Repararea echipamentelor electrice asociate şi a echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă, autonome sau interconectate în sisteme , trebuie să se facă astfel încât pe lângă restabilirea condiţiilor iniţiale specificate de funcţionare, să nu fie afectate, în nici un fel, caracteristicile tipului de protecţie. Pentru echipamentele electrice asociate montate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie , reparaţiile se execută având în vedere cerinţele minime de securitate pentru tipul de protecţie aplicat, suplimentate cu cerinţele minime pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă, prezentate în continuare. Caracteristicile specifice tipului de protecţie securitate intrinsecă, care trebuiesc menţinute pe toată durata utilizării lor, sunt: - separările între circuitele cu securitate intrinsecă şi cele fără securitate intrinsecă, precum şi faţă de piesele metalice neizolate, legate la pământ, la nivelul conexiunilor la circuitele exterioare ; - distanţele de străpungere şi conturnare între circuitele cu securitate intrinsecă diferite , între aceste circuite şi cele fără securitate intrinsecă şi/sau piesele neizolate legate la pământ; - acoperirile de protecţie destinate izolărilor necesare atunci când acest lucru nu se poate obţine prin distanţele prescrise ; - protejarea transformatoarelor de reţea şi de separare cu siguranţe fuzibile şi montarea de elemente de limitare sau bariere de securitate pe circuitele de ieşire ; - realizarea transformatoarelor de reţea şi a celor de separare, cu o izolaţie încercată prin probe de rigiditate dielectrică efectuate asupra fiecărui exemplar de transformator; 85


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

86

- respectarea calităţii materialelor electroizolante utilizate şi a distanţelor de izolare prescrise; - respectarea caracteristicilor constructiv - funcţionale a rezistenţelor utilizate ca elemente de limitare serie (a curentului), în ceea ce priveşte tehnologia de fabricaţie, puterile nominale , valorile şi toleranţele precizate în documentaţiile de certificare ; - respectarea caracteristicilor constructiv - funcţionale ale elementelor de limitare paralel ( a tensiunii) , de tip diode redresoare sau diode Zener, în ceea ce priveşte tensiunea nominală, toleranţele admise , puterea nominală , polarităţile de asamblare , definite în documentaţiile de certificare ; - utilizarea unor elemente de separare galvanică de tip optocuploare , condensatoare, transformatoare de cuplaj , de un tip acceptat (de exemplu , nu se utilizează condensatoarele electrolitice), certificate ca fiind componente Ex , respectându-se distanţele de străpungere şi conturnare prevăzute pentru repararea circuitelor cu securitate intrinsecă faţă de cele fără securitate intrinsecă si/sau piesele metalice neizolate legate la pământ; - utilizarea releelor electromagnetice certificate ca fiind componente Ex, având distanţele de străpungere şi conturnare prevăzute in standardul specific pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă, în vederea separării circuitului bobinei releului, de circuitele contactelor şi/sau terminalele pentru legarea la pământ a ecranelor metalice de separare ; - utilizarea de module funcţionale, inclusiv surse de tensiune de tip baterii , acumulatoare , bariere de securitate sau elemente constructive similare , încapsulate sau nu , dar de un tip certificat ca fiind componente Ex , pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă ; - realizarea separărilor la nivelul conectoarelor pentru circuitele interioare , cu sau fără contacte legate la pământ în scop de separare; - separarea conductoarelor şi căilor de curent aferente circuitelor interioare şi izolarea lor, cu verificarea izolaţiilor, prin probe de rigiditate dielectrică; - corectitudinea construcţiei şi fixării şunturilor de securitate pe elementele de circuit active din punct de vedere energetic, având în vedere documentaţia de certificare ; - alte aspecte de securitate precizate în documentaţia de certificare a echipamentelor şi sistemelor electrice cu securitate intrinsecă asupra cărora producătorul trebuie să atragă atenţia utilizatorilor, prin cartea tehnică sau instruncţiunile de exploatare, întreţinere reparare. Aceste documente sunt absolut necesare pentru efectuarea unor lucrări de reparaţii corecte , de aceea producătorii au obligaţia să le furnizeze utilizatorilor odată cu produsele , iar utilizatorii au obligaţia să le respecte în totalitate. 61. Repararea echipamentelor asociate şi a echipamentelor electrice, în ceea ce priveşte tipul de protecţie securitate intrinsecă poate fi făcută: - la utilizatori; - la producători; - la unităţile de service ale producătorilor. Repararea la utilizatori se poate face : - prin înlocuirea unor module sau blocuri funcţionale defecte cu altele originale, obţinute de la producătorii echipamentelor, garantate de către aceştia ca fiind identice cu elementele constructive definite de documentaţia de certificare a echipamentelor electrice sau componentelor Ex şi transmiterea blocurilor defecte la producători sau la unităţile de service , care le vor readuce la situaţia iniţială ; - prin înlocuirea modulelor sau blocurilor funcţionale defecte cu altele reparate după documentaţia producătorului, respectându-se, în totalitate , cele prevăzute în documentaţia de certificare a echipamentelor electrice sau componentelor Ex ; - prin înlocuirea modulelor sau blocurilor funcţionale defecte cu altele reparate după o documentaţie proprie, obţinută prin relevarea tuturor detaliilor care definesc elementele prin care se realizează tipul de protecţie securitate intrinsecă ale circuitelor şi componentelor Ex certificate şi respectarea acestora din toate punctele de vedere. 62. Dacă este posibil şi dacă se apreciază necesar ca producătorul iniţial al echipamentelor , sau componentelor Ex, să-şi modifice sau să-şi modernizeze produsele , aflate încă în fabricaţie, având în vedere modificările realizate de către utilizatorii care fac reparaţii, se comunică aceste 86


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

87

modificări necesare producătorilor, care, dacă-şi modifică produsele, trebuie să-şi actualizeze documentaţiile şi să refacă programul încercărilor de tip, fie pentru recertificarea produselor , fie pentru obţinerea adiţionărilor, completărilor sau amendamentelor la certificatele iniţiale. 63. Producătorii şi unităţile de service fac reparaţii numai după documentaţiile avizate. Orice modificare sau schimbare care afectează caracteristicile specifice tipului de protecţie securitate intrinsecă menţionate la pct.63, trebuie supuse avizării, eventual unor încercări de tip, în vederea completării, adiţionării sau amendării documentelor de certificare iniţiale. Programul de încercări de tip se stabileşte, cu ocazia verificării documentaţiei ce conţine modificările sau schimbările făcute la echipamente sau componente , în vederea avizării ei. 64. Reparaţiile în atelierele proprii ale utilizatorilor (dar şi la producători sau unităţile de service), trebuie făcute numai după documentaţii complete şi corecte , avizate şi numai de către personal competent , instruit şi cunoscător al principiilor constructive pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă şi al echipamentelor sau componentelor Ex la care lucrează. 65. Producătorii de echipamente sau componente Ex cu tip de protecţie securitate intrinsecă trebuie : - fie să furnizeze documentaţie completă şi corectă de reparare, tuturor utilizatorilor produselor lor; - fie să furnizeze piese de schimb , module sau blocuri funcţionale , pe care utilizatorii să le folosească în vederea înlocuirii componentelor defecte. De asemenea , producătorii de echipamente sau componente Ex, au obligaţia să acorde asistenţă tehnică utilizatorilor care doresc să-şi organizeze ateliere proprii de reparare a modulelor şi blocurilor defecte , sau să asigure repararea. 66. Atelierele de reparaţii trebuie să aibă dotarea tehnică şi încadrarea cu personal, adecvate lucrărilor care urmează să se facă. Din punct de vedere al tipului de protecţie securitate intrinsecă, dotarea tehnică minimă presupune existenţa : - unor surse de c.c. şi c.a. reglabile , având în vedere tensiunile de alimentare ale echipamentelor sau componentelor Ex reparate ; - echipamente pentru încercarea rigidităţii dielectrice , pentru tensiuni reglabile între 500 V.c.a., 1000 V c.a.,î 500 V c.a. şi 2.500V c.a.; - megohmetre cu tensiune de încercare minimă de 500V c.a.; - ohmetre pentru controlul continuităţii circuitelor; - aparate de măsură a curenţilor şi tensiunilor, în c.c. şi c.a.;' - instrumente pentru măsurarea distanţelor; - opţional, punţi de măsurare R ; L ; C , în c.c. şi c.a.; - tot opţional, dar recomandat, testere automate, generatoare de semnal, osciloscoape, standuri de verificare ale modulelor şi componentelor debranşabile, mai ales când se fac reparaţii mai complexe, care necesită şi reglaje funcţionale; - obligatoriu , truse de scule adecvate, potrivite ca dimensiuni pentru a lucra la elementele constructive ale echipamentelor electrice şi componentelor Ex. 67. La repararea echipamentelor electrice asociate şi a echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă , autonome sau interconectate în sisteme , în atelierele proprii unităţilor miniere, trebuie acordată atenţie deosebită următoarelor aspecte : 1.-Să nu se modifice distanţele de străpungere şi conturnare între circuite şi faţă de piesele metalice legate la pământ. 2.-Să nu se înlocuiască componente de care depinde tipul de protecţie securitate intrinsecă, decât cu componente originale sau identice. Pentru identificarea acestor componente de care depinde securitatea, în documentaţiile de certificare, de execuţie sau de reparare şi,dacă este posibil pe plăcile de circuit pe care se moţează, acestea sunt marcate prin steluţe, în documentaţie se precizează datele complete de identificare , inclusiv dimensiuni , caracteristici şi tip constructiv. Componentele Ex certificate se marchează conform SR EN 50014 şi SR EN 50020. 3.- Să nu se înlocuiască fuzibilele decât cu altele de tip identic (rapide, medii, lente etc.) cu acelaşi curent nominal , putere de rupere, tensiune nominală şi dimensiuni. 87


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

88

4.- Să nu se înlocuiască transformatoarele de reţea şi cele de separare sau cu alte destinaţii , de exemplu de cuplaj sau acord, decât cu componente identice , eventual certificate şi marcate ca fiind componente Ex , obţinute fie ca piese de schimb de la producător, fie realizate după o documentaţie avizată , asigurându-se identitatea totală cu componentele originale sau conformitatea cu respectiva documentaţie ; 5.- Să nu se substituie module sau blocuri funcţionale , decât cu altele identice cu cele originale , obţinute ca piese de schimb de la producător sau reparate după o documentaţie avizată. 6.- Să nu se modifice poziţia componentelor în echipament, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea unor piese izolante de distanţare între ele a plăcilor de circuit imprimat, într-un mod în care se reduc distanţele de separare. 7.-Să nu se producă modificarea distanţelor de separare ca urmare a repoziţionării bornelor de conexiune la circuitele exterioare şi interioare, la locurile de racordare pentru conductoarele aferente circuitelor interioare , a ecranelor de separare etc. 8.- Să se facă verificarea plăcilor echipate cu piese, după reparare, pentru-a avea certitudinea că elementele de securitate, inclusiv distanţele de separare sunt intacte şi funcţionează corespunzător în ceea ce priveşte tipul de protecţie securitate intrinsecă. 9.- Să se efectueze curăţarea de praf , murdărie sau apă a plăcilor cu componente , a conectoarelor , a modulelor şi blocurilor funcţionale , înlocuindu-le definitiv pe cele care sunt fisurate, crăpate sau prezintă urme de carbonizare sau alte schimbări de natură dimensională şi fizico-chimică, care afectează calitatea materialului electroizolant utilizat. 10.- Dacă este cazul, după repararea sau curăţarea plăcilor de circuit imprimat, este necesar să se refacă acoperirile de protecţie datele complete de identificare , inclusiv dimensiuni , caracteristici şi tip constructiv. Componentele Ex certificate se marchează conform SR EN 50014 şi STAS 6877/4 (SR EN 50020). 3.- Să nu se înlocuiască fuzibilele decât cu altele de tip identic {rapide , medii , lente etc.) cu acelaşi curent nominal , putere de rupere , tensiune nominală şi dimensiuni. 4.- Să nu se înlocuiască transformatoarele de reţea şi cele de separare sau cu alte destinaţii , de exemplu de cuplaj sau acord, decât cu componente identice , eventual certificate şi marcate ca fiind componente Ex , obţinute fie ca piese de schimb de la producător, fie realizate după o documentaţie avizată , asigurându-se identitatea totală cu componentele originale sau conformitatea cu respectiva documentaţie ; 5.- Să nu se substituie module sau blocuri funcţionale , decât cu altele identice cu cele originale , obţinute ca piese de schimb de la producător sau reparate după o documentaţie avizată. 6.- Să nu se modifice poziţia componentelor în echipament, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea unor piese izolante de distanţare între ele a plăcilor de circuit imprimat, într-un mod în care se reduc distanţele de separare. 7.-Să nu se producă modificarea distanţelor de separare ca urmare a repozitionării bornelor de conexiune la circuitele exterioare şi interioare, la locurile de racordare pentru conductoarele aferente circuitelor interioare , a ecranelor de separare etc. 8.- Să se facă verificarea plăcilor echipate cu piese, după reparare, pentru a avea certitudinea că elementele de securitate, inclusiv distanţele de separare sunt intacte şi funcţionează corespunzător în ceea ce priveşte tipul de protecţie securitate intrinsecă. 9.- Să se efectueze curăţarea de praf , murdărie sau apă a plăcilor cu componente , a conectoarelor , a modulelor şi blocurilor funcţionale , înlocuindu-le definitiv pe cele care sunt fisurate, crăpate sau prezintă urme de carbonizare sau alte schimbări de natură dimensională şi fizico-chimică, care afectează calitatea materialului electroizolant utilizat. 10.- Dacă este cazul, după repararea sau curăţarea plăcilor de circuit imprimat, este necesar să se refacă acoperirile de protecţie prevăzute în documentaţie, prin depunerea a cel puţin două strate de material electroizolant similar celui original (având acelaşi IRC şi clasă de izolaţie).

88


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

89

CAPITOLUL VIII PRESCRIPŢII FINALE 68. Se recomandă ca întreaga activitate de procurare, instalare, inspecţie - control, exploatare, întreţinere şi reparare să se facă în baza unor manuale de calitate a lucrărilor efectuate, în care să se precizeze aspectele de documentaţii necesare, de calificare şi de pregătire a personalului, dotările cu piesele de schimb şi mijloace tehnice de lucru, procedurile de lucru, de încercare şi verificare, evidenţele lucrărilor întocmite. 69. În anexa nr.1 se prezintă un model de program pentru inspecţiile primare , respectiv inspecţiile periodice , având în vedere precizările din capitolele III şi IV. 70. Pentru detalierea unor aspecte se recomandă însuşirea conţinutului standardelor de referinţă precizate în pct.2 . 71. Pentru instalaţiile telegrizumetrice se vor aplica cerinţele specifice de securitate specifice acestor instalaţii.

89


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţii cu înalt nivel de securitate

90

CERINŢE SPECIFICE PENTRU INSTALAŢIILE ELECTRICE CU NIVEL ÎNALT DE SECURITATE CAP. I. DOMENIUL DE APLICARE 1. Prezentele cerinţe se aplică numai acelor echipamente şi instalaţii electrice necesare din motive de securitate pentru : comunicaţii, semnalizări şi iluminat ; controlul atmosferei ; prevenirea situaţiilor periculoase ; 2. Pentru motive de securitate a muncii, aceste cerinţe pot fi de asemenea aplicate şi altor echipamente, în primul rând celor care conţin surse proprii de energie electrică. CAP. II. CIRCUITE DE SECURITATE INTRINSECĂ 3. Circuitele trebuie să fie conforme cu : prevederile din SR EN 50014, a celor din SR EN 50020 şi SR EN 50039, pentru echipamentele şi sistemele electrice cu securitate intrinsecă, categoria ia, pentru grupa I de utilizări, lucrări miniere grizutoase ; sau cu prevederile din Anexa 1. 4. Un circuit care nu este cu nivel înalt de securitate, nu trebuie interconectat electric cu un circuit cu nivel înalt de securitate (INS), decât în condiţiile în care o asemenea conexiune galvanică este admisă prin documentele de certificare a tipului de protecţie securitate intrinsecă pentru echipamentele sau sistemele electrice certificate. 5. Echipamentele şi sistemele electrice noi, certificate ca fiind conforme cu standardele menţionate la pct. 3. de mai sus, trebuie autorizate suplimentar ca echipamente sau instalaţii electrice cu nivel înalt de securitate (INS) : fie prin documentele de certificare a tipului de protecţie pentru aparate autonome cu sursă proprie de energie sau sistemele electrice cu securitate intrinsecă certificate; fie prin avizul referitor la protecţia împotriva atmosferei potenţial explozive, cu ocazia autorizării punerii instalaţiilor electrice în funcţiune, în cazul sistemelor electrice cu securitate intrinsecă necertificate, dar conţinând numai echipamente electrice certificate separat, precum şi accesorii şi cabluri acceptate pentru utilizare în asemenea sisteme. În această situaţie trebuie respectate, în totalitate, condiţiile de interconectare menţionate în documentaţia de sistem, documentaţie în baza căreia s-a realizat instalaţia. 6. Lămpile electrice individuale cu incandescenţă trebuie să fie conforme cu SR EN 50032, asigurându-se menţinerea construcţiei respective pe toată durata de utilizare a lămpilor. CAP. III. CERINŢE PENTRU LINIILE ELECTRICE LUNGI 7. Un circuit cu securitate intrinsecă, parte componentă a unei instalaţii electrice cu nivel înalt de securitate (INS), este considerat ca linie lungă, dacă face o legătură galvanică între echipamente electrice de la suprafaţă, respectiv echipamente electrice din subteran sau între echipamente amplasate în locuri de muncă diferite, deservite de instalaţii electrice de forţă cu protecţii electrice separate. Deoarece aceste circuite prezintă riscul unei circulaţii incontrolabile de curenţi accidentali periculoşi, rezultaţi ca urmare a existenţei unor conexiuni galvanice la puncte cu potenţiale electrice diferite. 8. Prezintă risc din punct de vedere al unor transferuri periculoase de potenţiale electrice, toate circuitele electrice din liniile lungi, din următoarele situaţii : 90


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţii cu înalt nivel de securitate

91

a. Circuitul este conectat la echipamente de la suprafaţă, exceptând următoarele cazuri : circuitul este echipat în subteran, cu o barieră de securitate cu diode, certificată pentru categoria ia, conform SR EN 50020; circuitul este izolat faţă de pământ, printr-o izolaţie care rezistă unei tensiuni de încercare, timp de un minut, de 500 V c.c. sau are o valoare minimă de 1000 ohmi, izolaţia făcând obiceiul unor măsurători consemnate în documente de evidenţă. Periodicitatea încercării izolaţiei este stabilită de la caz la caz, având în vedere posibilităţile practice de producere ale unor defecte. Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face, în mod obligatoriu după lucrări de montaj şi reparaţii în instalaţii sau după avarii care puteau afecta liniile, echipamentele sau accesoriile componente; circuitul este izolat faţă de pământ şi toate defectele de izolaţie sunt auto evidenţiate în sensul celor precizate în SR EN 50020. b. Exploatarea minieră dispune de reţea electrică de înaltă tensiune, exceptând cazurile în care există un sistem de protecţie care o deconectează de la reţeaua respectivă, la apariţia primului defect de izolaţie. Acest sistem de protecţie poate fi : un dispozitiv de control a rezistenţei de izolaţie, care deconectează reţeaua atunci când izolaţia ei globală (pe întreaga lungime) scade sub valoarea de 10 ohmi/V sau un dispozitiv de protecţie homopolară sensibil la curentul homopolar (rezidual) rezultat ca urmare unui defect de izolaţie fază-pământ, care acţionează la un curent de reglaj cel puţin egal cu ½ din intensitatea maximă a curentului homopolar ce poate circula în tronsonul de reţea unde este montat dispozitivul de protecţie. Deoarece o reţea minieră poate fi ramificată în mai multe linii, fiecare linie trebuie să fie protejată printr-un astfel de dispozitiv, chiar dacă ea nu se găseşte într-o lucrare minieră grizutoasă. 9. Pentru a fi considerată instalaţie cu nivel înalt de securitate (INS), o instalaţie cu linii lungi care prezintă risc de transfer periculos de potenţial, ea trebuie să satisfacă, simultan, următoarele condiţii : a. circuitele care sunt legate la pământ, trebuie să aibă o rezistenţă mai mare de 1000 ohmi sau să constituie un dispozitiv electric echivalent ; b. izolaţia circuitelor faţă de pământ trebuie controlată automat, permanent ; c. instalaţia respectivă este separată galvanic, printr-un dispozitiv automat, faţă de restul instalaţiei, atunci când izolaţia faţă de pământ scade sub 1000 ohmi şi, în acelaşi timp, în lucrările miniere de pe traseul instalaţiei, concentraţia de metan creşte la valori mai mari de 2% vol. CH4, după cum urmează : fie partea situată în lucrările miniere în care conţinutul de metan este mai mare de 2% vol. CH4; fie partea a cărei rezistenţă de izolaţie faţă de pământ a scăzut la valori mai mici de 1000 ohmi. CAP. IV. ECHIPAMENTE ELECTRICE CU SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PROTECŢIE SPECIALE, NESTANDARDIZATE 10. Echipamentele electrice pentru care protecţia împotriva atmosferei explozive este realizată prin alte soluţii constructive decât cele standardizate, trebuie să fie verificate şi certificate de un organism/laborator notificat, în scopul demonstrării eficacităţii acestor construcţii. Aceste soluţii sunt propuse de către producătorul echipamentului prin documentaţia de certificare, ele trebuind să asigure un nivel de protecţie, în stare normală de funcţionare, cu un defect sau orice combinaţie de două defecte, similar tipului de protecţie securitate intrinsecă, categoria ia.

91


PARTEA A III-A

- ECHIPAMENTE ELECTRICE

Cerinţe privind instalaţii cu înalt nivel de securitate

92

11. În certificatul de control trebuie să se facă precizarea că echipamentul respectiv este cu nivel înalt de securitate, să se menţioneze condiţiile speciale de utilizare sigură, iar echipamentul se marchează cu simbolul CE. Anexa 1 REGULI APLICABILE CIRCUITELOR CU SECURITATE INTRINSECĂ CARE NU SUNT ÎN TOTALITATE CONFORME CU SR EN 50020 ŞI SR EN 50039 I. Circuite cu securitate intrinsecă ale unei instalaţii electrice cu nivel înalt de securitate, care au fost certificate sau avizate după un standard anterior, aflate în funcţiune, trebuie să fie modificate sau adaptate pentru a corespunde prezentelor cerinţe. II. Circuitele care fac obiectul celor precizate la pct. I, trebuie să satisfacă prevederile de la pct. 1 la 6 de mai jos : 1. Aceste circuite se verifică de către un laborator de încercări notificat. Verificările se execută conform SR EN 50020. 2. Circuitele se alimentează prin transformatoare de reţea realizate conform SR EN 50020, protejate prin siguranţe fuzibile sau relee montate pe primar. Curentul nominal al fuzibilului sau curentul de reglaj al releului montat pe primar, nu trebuie să fie mai mare de 3 ori valoarea curentului nominal din primarul transformatorului. Curentul nominal al fuzibilului se înscrie pe capacul soclului sau în imediata lui vecinătate. Transformatoarele de reţea se încearcă, bucată cu bucată la următoarele tensiuni : 2500 V c.a. între primar şi secundar ; 1000 V c.a. între fiecare înfăşurare şi miez sau ecranul metalic, legate la pământ. 3. Toate bateriile sau acumulatorii care necesită dispozitive de limitare a curentului, trebuie încapsulate în compund sau închise în capsulări nedemontabile, astfel încât să fie accesibile numai conductoare sau borne protejate, în aval de dispozitivele de limitare şi bornele de reîncărcare. Dacă această condiţie nu este satisfăcută, bateria sau acumulatorul trebuie să fie închis într-un compartiment cu închizători speciale. Elementele galvanice (baterii şi acumulatori), trebuie astfel alese încât, în condiţii de scurtcircuit permanent la bornele de ieşire, nu trebuie să se producă : - nici creşteri ale temperaturii ansamblului, - nici degajări de gaze inflamabile, - nici deformaţii ale carcasei bateriei sau acumulatorului. De asemenea , trebuie luate măsuri împotriva : scurgerii electrolitului peste circuitele electrice, debitării de curent prin bornele de încărcare, de exemplu, prin montarea de dio-de de blocare a curenţilor inverşi. 4. Barierele de securitate cu diode trebuie să fie conforme cu SR EN 50020, pentru categoria ia. 5. Caracteristicile componentelor introduse pentru a satisface cerinţele de la 1 la 4 de mai sus, trebuie să fie conforme cu prevederile SR EN 50020. 6. Dacă există circuite care trebuie să fie supuse unor modificări pentru a le adapta prevederilor de la pct. 1 până la 5 de mai sus, aceste modificări trebuie realizate de către producător sau un laborator notificat, după o documentaţie avizată de un organism notificat de atestare a conformităţii, inclusiv, dacă este cazul, un manual de asigurare a calităţii lucrărilor. NOTĂ :În avizul (declaraţia de conformitate) dată în vederea autorizării funcţionării, se va preciza: - dacă există linii lungi; - că toate cutiile de racordare, de ramificaţie şi alte accesorii, au : - marcare conform SR EN 50020; -distanţele de străpungere în aer, de conturnare şi distanţele prin izolaţie sau compund între părţile conducătoare aferente circuitelor cu securitate intrinsecă şi cele legate la pământ sunt cel puţin egale cu cele precizate în SR EN 50020. 92


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

93

CERINŢELE SPECIFICE PRIVIND PROTECŢIA CLĂDIRILOR ŞI INSTALAŢIILOR INDUSTRIALE ÎMPOTRIVA SUPRATENSIUNILOR ATMOSFERICE CAP. I GENERALITĂŢI PREAMBUL

Datorită descărcărilor electrice atmosferice din în timpul furtunilor, în general datorită trăsnetelor, se pot produce distrugeri însemnate, incendii şi chiar explozii. Descărcarea electrică luminoasă care se produce între nori sau în interiorul unui nor se numeşte fulger. Acesta poate fi liniar, plat (difuz) sau sferic (globular). Zgomotul puternic produs prin dilatarea bruscă a gazelor, aflate la temperaturi înalte în canalul descărcării, reprezintă tunetul. Trăsnetul este o descărcarea electrică de mare intensitate, disruptivă şi aperiodică, care se produce pe timp de furtună între nori şi pământ, prin interiorul unor canale de aer ionizat mult ramificate. Descărcarea principală este precedată de o succesiune de descărcări secundare cu durate scurte (15-80 milisecunde). Datorită persistenţei imaginii pe retină, ochiul înregistrează întotdeauna aceste descărcări succesive ca o singură emisie de lumină. Descărcarea electrică atinge lungimi de la câţiva metri până la câţiva kilometri, durata descărcării este de ordinul milisecundelor iar intensitatea curentului poate să ajungă de la 12.000 A la 300.000 A. Direcţia trăsnetului rămâne incertă până la cca. 100 m deasupra pământului, înaintarea având loc, în general, în trepte de 50-100 m sub formă de zig-zag. Trăsnetul produce următoarele efecte :  termice, care determină iniţierea unor incendii sau chiar explozii;  chimice (transformarea oxigenului în ozon şi producerea de oxizi de azot);  fizice (fierul, nichelul, dobândesc proprietăţi magnetice deosebite);  biologice ( electrocutarea oamenilor, de multe ori urmate de deces);  mecanice (distructive). Pentru protecţia clădirilor, construcţiilor şi instalaţiilor miniere împotriva descărcărilor atmosferice (trăsnetului) se montează instalaţii de paratrăsnet. CERINŢE GENERALE

1. La proiectarea şi alegerea instalaţiilor de protecţie (instalaţiilor de paratrăsnet), în afară de prevederile prezentelor cerinţe specifice se va ţine seama şi de prevederile din normativele tehnice în vigoare şi de indicaţiile furnizorului de echipament şi materiale. 2. Probabilitatea afectării construcţiilor şi instalaţiilor de către descărcările electrice atmosferice, depinde în principal de :  zona de amplasare a construcţiilor şi instalaţiilor miniere;  forma şi dimensiunile construcţiilor şi instalaţiilor miniere;  forma şi dimensiunile instalaţiilor proprii de paratrăsnet;  distanţa faţă de paratrăsnetele din vecinătate; 3. Zona de amplasare, din punct de vedere geografic, este caracterizată prin indicele cronokeraunic, care reprezintă numărul de ore de furtună şi descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe baza observaţiilor meteorologice, pe cel puţin 10 ani. Obs. Unele prescripţii definesc indicele keraunic al unei zone prin numărul de zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe baza observaţiilor meteorologice, pe cel puţin 10 ani. Alte prescripţii definesc indicele aritokeraunic al unei zone prin numărul de descărcări norpământ pe 100 km2 ; În urma unor studiilor efectuate în timp s-a întocmit harta cronokeraunică şi harta izokeraunică a României. Având în vedere aceste hărţi se constată că Valea Jiului se află în 93


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

94

zona A, zonă în care nr. de ore de furtună şi descărcări electrice în decursul unui an depăşeşte 160, respectiv nr. de zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an depăşeşte 50. 4. Forma şi dimensiunile construcţiilor şi instalaţiilor miniere condiţionează alegerea înălţimii, orientării şi tipului instalaţiei de paratrăsnet. 5. Forma şi dimensiunile instalaţiei proprii de paratrăsnet, precum şi distanţa la care se află construcţiile şi instalaţiile miniere faţă de aceasta, determină zona de protecţie. 6. Distanţa faţă de paratrăsnetele din vecinătate determină oportunitatea asigurării cu instalaţie proprie de paratrăsnet. 7. Datorită pericolului pe care îl prezintă trăsnetul, este OBLIGATORIU să se prevadă cu instalaţii de paratrăsnet următoarele construcţii şi instalaţii miniere : a. Clădirile şi instalaţiile tehnologice, aflate în aer liber, încadrate în categoriile A, B sau C pericol de incendiu, inclusiv parcurile de rezervoare pentru substanţe combustibile sau inflamabile, montate subteran sau semiîngropate; b. Clădirile cu aglomerări de persoane (clădirile administrative, băi, vestiare, cu peste 300 persoane); c. Clădirile şi instalaţiile tehnologice de categoria D sau E pericol de incendiu izolate (nimic în jur pe o rază de 25 m); d. Construcţiile sau instalaţiile miniere mai înalte de 10 m şi de două ori mai înalte decât clădirile din jur (coşuri de fum, castele şi rezervoare de apă, silozuri, turnuri de extracţie, turnuri de răcire, difuzoarele ventilatoarelor principale, clădirile preparaţiilor de cărbune, ale staţiilor de ventilatoare principale, ale maşinilor de extracţie, staţiilor de compresoare, staţiilor de degazare, ale staţiilor de transformare şi conexiuni electrice, ale atelierelor electromecanice, etc.). e. Depozitele deschise cu materiale cu pericol de incendiu; f. Instalaţiile electroenergetice de curent alternativ cu tensiuni nominale mai mari de 1000 V (centrale electrice şi staţii de distribuţie, staţii electrice de conexiuni şi transformatoare interioare şi/sau exterioare, maşini electrice rotative, linii electrice aeriene şi cabluri). 8. Depozitele de materiale explozive, încăperile pentru dezgheţarea dinamitei, pentru uscarea şi prepararea materiilor explozive precum şi laboratoarele depozitelor de materii explozive se protejează OBLIGATORIU împotriva acţiunilor primare şi secundare ale trăsnetului indiferent de modul cum sunt construite depozitele (la suprafaţă, semiîngropate sau îngropate). Fac excepţie depozitele de materiale explozive subterane, care au un strat de acoperire mai mare de 10 m. 9. Se consideră autoprotejate şi nu necesită instalaţii de protecţie contra trăsnetelor, următoarele : a. Construcţiile şi instalaţiile aflate în aer liber construite complet din metal, cu condiţia ca îmbinările să fie executate prin sudură, nituite sau alte sisteme care asigură continuitatea electrică necesară; b. Construcţiile îngropate sub un strat de pământ de 0,5 m sau mai mare; c. Rezervoarele cu corp şi capac metalic, subterane sau îngropate, în care se depozitează lichide sau gaze inflamabile, dacă sunt etanşe sau sunt prevăzute cu supape de respiraţie pentru presiune şi vid şi cu dispozitive opritoare de flacără, cu grosimea tablei din care sunt construite de minim 4,75 mm, au vitraliile nituite sau sudate între ele, iar între capac şi corpul rezervorului şi între rezervor şi toate conductele ce se racordează, există legături electrice bune; d. Coşurile metalice şi turnurile de răcire metalice, dacă asigură prin construcţie (sudură, nituire) o bună conductibilitate electrică; 10. Depozitele de explozivi vor fi protejate exclusiv prin paratrăsnete aşezate izolat – tip Franklin, la care toate elementele conducătoare de electricitate şi prizele de legare la pământ, se execută IZOLAT de obiectul protejat şi de toate obiectele metalice aşezate în pământ care au legătură galvanică (electrică) cu obiectul protejat. Aşezarea paratrăsnetului pe clădirea depozitului este interzisă. Obs. Categoriile de pericol de incendiu ale clădirilor şi instalaţiilor în aer liber sunt determinate de caracteristicile de comportare la foc ale substanţelor şi materialelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate în aceste clădiri sau instalaţii. Acestea sunt : 94


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

95

 categoria A (BE 3a) - Substanţe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în urma contactului cu oxigenul din aer, cu apa ori cu alte substanţe; - Substanţe cu tendinţă de aprindere spontană (autoaprindere); - Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 280C; - Gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie până la 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive;  categoria B (BE 3b) - Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în stare de suspensie, în cantităţi ce pot forma cu aerul amestecuri explozive; - Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor între 28 şi 1000C; - Gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive;  categoria C (BE 2) - Substanţe şi materiale combustibile solide; - Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor peste 1000C;  categoria D (BE 1a) - Substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau incandescente; - Substanţe cu degajări de căldură radiantă, flăcări sau scântei; - Substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de combustibil;  categoria E (BE 1b) - Substanţe sau materiale incombustibile în stare rece; - Materiale combustibile în stare de umiditate înaintată (peste 80 %); - Ambalaje pentru lichide incombustibile, fără posibilitatea aprinderii acestora; CAP. II ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAŢIILOR DE PARATRĂSNET 11. (1) Instalaţia de paratrăsnet se compune din : a. Elemente de captare; b. Elemente de coborâre (de scurgere); c. Elemente de legare la pământ. (2) Clasificarea paratrăsnetelor : - După poziţia elementului de captare : - paratrăsnete verticale, atunci când elementul de captare se fixează sub forma unei tije în vârful unui suport vertical a cărui înălţime depăşeşte înălţimea obiectului protejat sau construite în cel mai înalt punct al acestuia; - paratrăsnete orizontale, când elementele de captare sunt dispuse orizontal (conductorii de gardă la liniile electrice aeriene). - După forma elementelor de captare : - paratrăsnete tijă; - paratrăsnete cu antenă; - După numărul elementelor de captare : - singulare, cu un singur element de captare; - duble, cu două elemente de captare; - multiple, cu mai multe elemente de captare; - Paratrăsnetele mai pot fi izolate sau pot folosi elementele bune conducătoare ale construcţiei protejate. 12. (1) Elementele de captare au rolul de a prelua loviturile directe ale trăsnetului şi se realizează numai din oţel masiv galvanizat având secţiunea minimă de 100 mm2 (diametrul minim de 16 mm.). Nu este admisă utilizarea funiilor de oţel sau din cupru, a ţevilor, indiferent de materialul din care este confecţionat, drept element de captare.

95


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

96

(2) Pentru fixarea elementelor de captare la înălţimea necesară se folosesc în mod obişnuit stâlpi de beton centrifugat. În cazul construcţiilor provizorii se pot folosi stâlpi din brad, impregnaţi. Pentru înălţimile foarte mari se folosesc stâlpi metalici. Elementul de captare va depăşi înălţimea stâlpului cu 1 – 1,5 m. (3) În cazul paratrăsnetelor orizontale, care se folosesc pentru protecţia liniilor electrice aeriene, clădirilor sau a construcţiilor speciale de mare înălţime (coşuri de fum, turnuri de răcire, etc.) elementele de captare se realizează din platbandă sau bare rotunde din OL 38 galvanizat, având dimensiunile minime 50X2,5 mm sau diametrul de 8 mm. Platbandele sau barele sunt dispuse sub formă de balustrade circulare sau urmărind conturul acoperişului, sunt aşezate pe suporţi izolaţi sau metalici la o înălţime de 400 ÷ 600 mm faţă de elementele constructive ale acoperişului, în funcţie de gradul de protecţie la foc a clădirii (de materialele din care sunt construite acoperişul şi pereţii şi de forma pe care o are acoperişul). (4) În cazul coşurilor din cărămidă sau beton armat, elementele de captare se vor fixa pe dispozitivele metalice aşezate deasupra coşului (deflectoare, dispozitive de protecţie împotriva vântului, etc.) care vor trebui să întrunească condiţiile de secţiune şi continuitate cerute. În lipsa acestora se va prevedea la gura coşului un inel (centură) din platbandă din oţel zincat cu dimensiunile minime de 70X8 mm de care se fixează o tijă din oţel de minimum 20 mm diametru şi 1000 mm lungime, montată înclinat faţă de verticală cu un unghi de 300 spre exterior. În cazul existenţei fumului sau gazelor cu acţiune corozivă, elementele de captare se vor acoperi cu plumb. (5) La turnurile de răcire construite din lemn sau din beton se poate folosi ca element de captare balustrada de protecţie aflată la partea superioară a construcţiei. În cazul în care lipseşte balustrada se va construi un element de captare circular, montat pe marginea superioară a turnului, executat din oţel galvanizat OL 38 rotund cu diametrul de 8 mm sau platbandă de minim 50X2,5 mm la care se leagă galvanic (electric) toate elementele metalice aflate la partea superioară a turnului. (6) La turnurile de apă construite din lemn, din zidărie sau din beton se va monta pe marginea acoperişului un element de captare din platbandă din oţel OL 38 galvanizat, cu dimensiuni minime de 50X2,5 mm sau oţel rotund cu diametrul de 8 mm, care se vor completa la nevoie cu elemente de captare suplimentare, în funcţie de forma şi dimensiunile acoperişului. (7) Pentru turnuri, foişoare, turle şi alte construcţii înalte se vor utiliza drept elemente de captare în primul rând elementele metalice de suprastructură ale construcţiei, tija port-drapel, elemente decorative supraînălţate faţă de extremitatea superioară a construcţiei care satisfac condiţiile de dimensionare minimă specificate pentru elementele de captare. În lipsa unor astfel de elemente se vor prevedea tije de captare verticale sau reţele de captare, atunci când forma şi dimensiunile acoperişului impun aceasta. 13. (1) Elementele de coborâre (de scurgere) servesc pentru legarea la prizele de pământ a elementelor de captare a trăsnetului. Ele se realizează din laminate din oţel, sudate între ele precum şi de elementele de captare şi de prizele de pământ şi sunt protejate contra coroziunii prin galvanizare sau vopsire. Secţiunea minimă a elementelor de scurgere va fi de minimum 50 mm2. În cazuri speciale, îmbinarea elementelor se poate realiza şi prin nituire sau cu şuruburi, cazuri în care se vor folosi câte două şuruburi sau două nituri pentru fiecare îmbinare, iar suprafeţele de contact, înainte de îmbinare vor trebui să fie curăţate până la luciul metalic. (2) Ca elemente de coborâre se pot utiliza : - elemente montate special pe clădire, sau - elemente metalice proprii construcţiei (scheletul metalic, armătura metalică a stâlpilor din beton armat, conducte metalice pentru apă, burlane, scări de incendiu, balustrade, etc.), dacă întrunesc condiţiile prescrise de conductibilitatea electrică şi secţiune. (3) Secţiunea, numărul şi aşezarea elementelor de coborâre depind de forma şi dimensiunile obiectului protejat. Traseele elementelor de coborâre trebuie să realizeze cât mai direct posibil legătura dintre elementele de captare şi prizele la pământ. La clădirile cu două coborâri, acestea vor fi dispuse, dacă e posibil, la două colţuri pe diagonală; acolo unde sunt patru coborâri, acestea vor fi dispuse pe patru colţuri ale clădirii diametral opuse. 96


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

97

La clădirile cu lăţime sub 12 m, coborârile se pot face pe o singură parte, la lăţimi mai mari, pe ambele părţi. La clădirile cu lăţime peste 20 m se vor prevedea câte o coborâre suplimentară pe fiecare din lăţimi, pentru fiecare 20 m de creştere a lăţimii. Pentru lungimi mai mari de 60 m se vor prevedea pentru fiecare 20 m în plus la lungime, câte un element suplimentar de coborâre la lăţimi sub 12 m şi câte două elemente suplimentare de coborâre la lăţimi peste 12 m, dispuse pe fiecare dintre lungimi (spre ex. la o clădire de 60 m lăţime şi 100 m lungime se vor monta 14 elemente de coborâre, faţă de 8 elemente pentru 40 m lăţime şi 60 m lungime). (4) Nu sunt admise a se folosi drept elemente de coborâre conductele de lichide inflamabile şi elementele de construcţie metalice ale clădirilor de categoria A, B şi C pericol de incendiu sau de gradul IV şi V rezistenţă la foc. Os. Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea globală a construcţiei de a răspunde la acţiunea focului, în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenţă la foc a elementelor de construcţie. Capacitatea construcţiei de a răspunde la acţiunea focului se reduce de la gradul I la gradul V rezistenţă la foc. Clădirile de gradul IV şi V rezistenţă la foc au elementele de construcţie, în clasa de combustibilitate C3 - mediu inflamabile sau în clasa de combustibilitate C4 - uşor inflamabile, cu limita de rezistenţă la foc de până la 15 min.. (5) Clădirile şi instalaţiile de categoria A şi B pericol de incendiu cu lăţimi sub 6 m şi lungimi sub 10 m pot fi prevăzute cu un singur element de coborâre, iar la lăţimi de peste 6 m se vor prevedea minim două elemente de coborâre. (6) Nu se admite a se utiliza drept element de coborâre armătura metalică din betonul armat al coşului. Se pot utiliza balustradele metalice ale scărilor de acces la vârful coşului. Scara metalică din interiorul coşului va fi legată la ambele capete de elementul de coborâre, fără a putea însă suplini elementul de coborâre. (7) Elementele de coborâre de la coşurile de fum se execută din oţel zincat rotund cu diametrul de 10 mm sau din platbandă de oţel cu dimensiunea de 30X3 mm. În porţiunile expuse gazelor de evacuare, pe o lungime egală cu dublul diametrului pe care îl are coşul la vârf, dar minim 3 m de la vârf. Dimensiunile elementelor de coborâre vor fi cu diametrul de 16 mm, respectiv 40X4 mm, iar elementul se va vopsi anticoroziv. Acolo unde oţelul nu poate fi utilizat, se vor folosi bare din cupru cu diametrul de 8 mm sau platbandă de 20X2,5 mm. (8) Elementele de coborâre se vor monta de regulă aparent şi vizibil, la exteriorul clădirilor şi se vor proteja contra loviturilor mecanice prin profiluri din tablă de oţel fixate cu praguri şi brăţări pe peretele clădirii pe o înălţime de 1,5 m de la sol şi 0,3 m sub nivelul solului; este admisă şi montarea sub tencuială a elementelor de coborâre, în proporţie de 50%, pentru clădiri cu lungimi peste 12 m atunci când îmbinările sunt realizate prin sudură, iar piesele de separaţie sunt montate în nişe speciale, săpate în perete. (9) Toate construcţiile metalice în legătură cu directă cu coşul (ventilatoare de gaze, rezervoare de apă, etc.) se vor lega galvanic (electric) la elementele de coborâre ale paratrăsnetului. Când aceste echipamente au dimensiuni importante pe verticală, legăturile menţionate se vor face la ambele capete ale echipamentelor respective (sus şi jos). (10) La turnurile de răcire şi la rezervoarele de apă, numărul elementelor de coborâre se stabileşte în funcţie de perimetrul măsurat pe marginea superioară a turnului, astfel : câte două elemente pentru un perimetru de până la 20 m şi apoi câte un element de coborâre suplimentar, pentru fiecare 20 m în plus. (11) Turlele, foişoarele şi turnurile independente de alte construcţii vor fi prevăzute cu două elemente de coborâre indiferent de înălţimea construcţiei; dimensionarea elementelor de coborâre este similară cu aceea de la coşuri. (12) Fiecare element de coborâre, indiferent de obiectul protejat, va fi prevăzut cu o piesă de separare care să permită separarea prizei de pământ de restul instalaţiei de paratrăsnet, în scopul măsurării rezistenţei de dispersie a prizei de pământ. Separarea se execută în locuri uşor accesibile, la înălţimea de 2,5 m de la sol şi constă dintr-o eclisă executată din platbandă de 40X4 mm, lungă de 140 mm, care asigură continuitatea elementului de coborâre, în zona unde a fost întreruptă, pe o deschidere de 20 97


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

98

mm, iar îmbinarea se execută cu şuruburi M 8X20 mm. Contactul cu piesa de separare se realizează pe o suprafaţă de minim 10 cm2 la fiecare îmbinare. Piesele de separare şi şuruburile vor fi zincate şi prevăzute cu rondele elastice. 14. (1) Elementele de legare la pământ servesc la protecţia contra acţiunilor primare şi secundare ale trăsnetului şi se caracterizează prin rezistenţa sa de impuls şi rezistenţa de dispersie (R). Priza de legare la pământ este o instalaţie care asigură o legătură electrică directă cu pământul a unei instalaţii sau a unor echipamente electrice. Prizele de legare la pământ se împart în două categorii principale : 1. Prizele de pământ naturale, elemente metalice bune conducătoare de electricitate (elementele metalice ale construcţiilor îngropate direct în pământ sau în fundaţiile de beton şi beton armat, cu excepţia celor de aluminiu); 2. Prizele de pământ artificiale, care sunt construite special pentru scurgerea curenţilor în pământ; Priza de legare la pământ, în mod uzual, poate avea mai multe funcţionalităţi, cum ar fi:  legarea la pământ a instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului;  legarea la pământ a instalaţiilor şi utilajelor din motive de securitate a muncii;  legarea la pământ a instalaţiilor de protecţie împotriva electricităţii statice; (2) Rezistenţa de impuls (Ri), reprezintă rezistenţa electrică pe care o opune circuitul prizei de pământ la trecerea curentului de descărcare a trăsnetului. Ri = a x R , [Ω] a – coeficient de impuls care caracterizează particularităţile regimului de impuls a curentului de descărcare a trăsnetului. Valorile aproximative ale coeficientului de impuls al celor mai simple prize de pământ : Tipul prizei de pământ Ţeavă cu lungimea de 2-3 m Bară orizontală cu lungimea de 10 m Bară orizontală cu lungimea de 20 m Bară orizontală cu lungimea de 30 m

Rezistivitatea solului (Ohm x cm) 104x 3x104x 5x104x 105x 0,8 0,8 0,4 0,35 0,9 0,7 0,5 0,4 1,1 0,9 0,7 0,6 1,4 1,0 0,8 0,7

Obs. Pentru bare orizontale se prevede intrarea curentului printr-un capăt al barei; la îmbinarea elementului de coborâre cu priza de pământ, la mijlocul barei, corespund lungimi duble faţă de cele cuprinse în tabel. Valorile informative ale rezistivităţii solului : Rezistivitatea pentru 104(Ohm x cm) Limitele posibile de La o umiditate de 10-20% variaţie a valorii faţă de greutatea solului Nisip 1,0-10,0 4,0 Pământ de pădure 2,5 Loess 1,0-3,0 2,5 Pământ nisipos 1,5-4,0 3,0 Pământ argilos 0,4-1,5 0,8 Pământ pietros 2,0 Pământ arabil 0,4-1,6 0,5 Argilă 0,2-1,0 0,6 Cernoziom 0,1-0,7 0,5 Turbă 0,12 Apă în pământ cu turbă 0,15-0,2 Apă subterană 0,2-0,7 Denumirea solului

98


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

Apă în iaz şi izvor Apă de pârâu Apă de mare

0,4-0,5 0,1-0,5 0,1-0,005

99

-

(3) După executarea prizei de pământ se vor face măsurători pentru a determina valoarea reală a rezistenţei de dispersie a prizei. În cazul în care se constată o valoare mai mare decât valoarea calculată, se va corecta prin adăugarea unui număr corespunzător de electrozi suplimentari până la obţinerea valorii necesare. (4) Prizele de legare la pământ se execută din ţevi cu diametrul de 2” ÷ 2” 1/2 în lungime de 2 ÷ 3 m, din tije sau benzi din oţel zincat de minim 40X4 mm dispuse radial în jurul punctului de legătură cu elementul de coborâre de care se leagă prin sudură; unghiul între barele dispuse radial va fi de 600; mai pot fi dispuse în buclă (inel), indiferent de forma geometrică. Elementele care constituie electrozii prizei se leagă între ei printr-o centură de legare la pământ, executată din bandă de oţel zincat de minim 40X4 mm. Adâncimea minimă de îngropare pentru benzi şi capătul superior al electrozilor din ţeavă este de 0,5m. Ţevile se folosesc în cazul terenurilor cu rezistivitate scăzută în adâncime (la 2 ÷ 3 m) iar platbandele se recomandă a fi folosite în terenurile care au rezistivitatea scăzută la suprafaţă. (5) Prizele de protecţie contra acţiunilor secundare ale trăsnetului se execută din benzi de oţel îngropate la 0,8 m, la distanţă de 0,5 ÷ 1 m de perimetrul clădirii. În cazul unei valori mai mari de 10 ohmi a acestui sistem întins, se adaugă prize de pământ concentrice din ţevi. (6) Prizele de legare la pământ se montează direct în sol, fără a se folosi paturi din cocs sau zgură. Se va evita montarea prizelor în soluri uscate, în vecinătatea canalelor de foc sau a conductelor termice. Pentru îmbunătăţirea conductibilităţii celulei se va folosi înnămolirea zonei în care se află montaţi electrozii. 15. Toate piesele componente ale instalaţiei de paratrăsnet se vor executa fără a le produce urme de ciocănituri, deformări, îngroşări sau crăpături care ar putea să reducă rezistenţa mecanică sau să le mărească rezistenţa electrică. Îmbinările se vor executa numai prin sudură sau, în cazuri excepţionale, prin nituire. 16. Toate piesele componente ale instalaţiilor de paratrăsnet vor fi protejate contra coroziunii prin acoperiri metalice (galvanice, acoperire cu plumb, etc.) iar punctele de sudură executate în sol vor fi acoperite cu bitum cald. 17. Depozitele de materii explozive vor fi protejate exclusiv cu instalaţii de paratrăsnet aşezate izolat (de tip Franklin) la care toate elementele (de captare, de coborâre şi de legare la priza de legare la pământ) se execută IZOLAT de obiectul protejat şi de toate obiectele metalice din pământ care au legături galvanice (electrice) cu obiectul protejat. Aşezarea paratrăsnetului pe clădirea depozitului de materii explozive este interzisă. 18. Distanţele minime de siguranţă între elementele paratrăsnetului şi obiectul protejat sunt : - prin aer : Sa = 5 ÷ 6 m ; - prin pământ : Sp = 3 m ; Distanţa prin aer (Sa) şi distanţa prin pământ (Sp), faţă de obiectiv, a paratrăsnetului, se determină în funcţie de rezistenţa de impuls a prizei de legare la pământ, astfel : Ri – rezistenţa de impuls a paratrăsnetului independent; Sa = 0,3 Ri + 0,1 L Sp = (0,5 ÷ 0,6) Ri L = înălţimea instalaţiei protejate a paratrăsnetului respectiv; 19. Fiecare paratrăsnet trebuie să aibă o priză de legare la pământ. Valoarea rezistenţei de impuls a prizei de legare la pământ a fiecărui paratrăsnet va fi de maxim 10 ohmi. 20. Protecţia depozitelor de materii explozive împotriva inducţiei electrostatice se face prin legarea la o priză de pământ a tuturor elementelor metalice şi utilajelor aflate în depozit. În acest scop se construieşte o priză specială de legare la pământ împotriva acţiunilor secundare, care se execută sub forma unui circuit închis la distanţa de 0,5 ÷ 1 m de fundaţia depozitului şi 0,8 m adâncime la care se leagă toate conductele metalice (de apă, de încălzire, etc.) aflate în pământ, cu scopul de a reduce rezistenţa ohmică totală a prizei; aceasta trebuie să fie de 5 ohmi (maxim 10 ohmi) 99


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

100

Prizele de protecţie contra acţiunilor secundare vor fi amplasate la o distanţă de minim 5 m de prizele de legare la pământ contra acţiunilor directe ale trăsnetului. 21. Protecţia depozitelor de materii explozive împotriva loviturilor directe ale trăsnetelor prin intermediul copacilor, turnurilor din piatră sau beton, catarge din lemn sau alte obiecte înalte, aflate în apropierea depozitului, se realizează prin crearea unei zone de gardă de 6 ÷ 8 m în jurul depozitului de unde se vor elimina toate aceste obiecte înalte sau se vor lua măsuri de protecţie pentru evitarea descărcărilor atmosferice în aceste obiecte înalte sau între acestea şi depozit. În acest scop, aceste obiecte înalte vor fi folosite drept suporţi pentru susţinerea elementelor de captare ale trăsnetului, astfel ele devin paratrăsnete izolate şi pentru a respecta distanţele de gardă, prin aer şi prin pământ, faţă de depozit, se vor abate elementele de coborâre; abaterea se va face de la o înălţime a obiectului înalt (turn, catarg, copac) care să asigure respectarea distanţei de gardă prin aer. În cazul în care, datorită coroanelor copacilor, nu se poate respecta distanţa de gardă prin aer, copacii vor fi protejaţi contra trăsnetului în grup, legându-i unul de altul, la nivelul la care începe coroana, prin elemente metalice legate la priza de pământ. 22. Pentru protecţia depozitelor de materii explozive împotriva inducţiei electromagnetice, toate conductele şi conductoarele (ţevi, tuburi de oţel, cabluri din sârmă de oţel şi armăturile metalice ale cablurilor electrice), care există în perimetrul depozitului se vor lega galvanic (electric) între ele (pentru aducerea la acelaşi potenţial), în locurile unde se apropie unele de altele (5 ÷ 10 cm) şi la fiecare 15 ÷ 20 m de-a lungul lor atunci când sunt aşezate paralel. Aceleaşi legături se vor face în toate cazurile în care obiecte metalice lungi se apropie de elementele metalice din perimetrul de gardă al depozitului (de construcţii din fier, de carcasele utilajelor, de armătura cablurilor electrice, etc.). La locurile de îmbinare a conductelor (flanşe, mufe, etc.) se vor executa şunturi din sârmă de oţel cu diametrul de 16 ÷ 26 mm, sau de cupru, pentru realizarea unui contact galvanic (electric) bun. 23. Nu se admite introducerea liniilor electrice aeriene, de nici un fel, în clădirea depozitelor de materii explozive şi nici a cablurilor electrice atunci când acestea sunt racordate la L.E.A. La depozitele aflate în exploatare, unde desfiinţarea liniilor electrice creează dificultăţi, se poate folosi în mod provizoriu un racord în cablu electric de minim100 m, montând la punctul de racord cu linia electrică aeriană un paratoner de joasă tensiune iar la ambele capete ale cablului electric, armătura şi învelişul metalic al acestuia, se leagă la pământ prin prize de protecţie contra acţiunilor secundare iar la locul de trecere a LEA în cablu se va executa o priză de legare la pământ separată, cu rezistenţa de dispersie de maxim 5 ohmi. De asemenea suporturile izolatoarelor de pe ultimii trei stâlpi şi LEA se vor lega la pământ; pentru aceasta se vor construi câte o priză de legare la pământ la fiecare stâlp, cu rezistenţa de dispersie de maxim 10 ohmi. 24. Alimentarea cu energie electrică a depozitului de materii explozive se va face în mod normal printr-un cablu electric subteran, racordat la sursa de energie electrică (sub staţia de transformare, staţia de conexiuni, etc.). La punctul de racord cu instalaţia electrică interioară a depozitului, armătura şi învelişul metalic al cablului electric se vor lega la priza de pământ a instalaţiei de protecţie contra acţiunilor secundare ale trăsnetului. În afară de aceste măsuri, cablurile electrice vor fi îndepărtate la minim 3 m de prizele de pământ ale paratrăsnetelor. 25. Receptoarele şi aparatele conectate la liniile electrice aeriene (telefoane, semnalizatoare de incendiu, efracţie, etc.) se vor scoate în exteriorul depozitului, în afara distanţelor de gardă Sa şi Sp şi se vor lega la o priză de pământ având rezistenţa de dispersie de maxim 10 ohmi. 26. (1)În afara construcţiilor administrative şi industriale, a instalaţiilor tehnologice în aer liber (funiculare, turnuri de extracţie, coşuri de fum, difuzoarele staţiilor principale de ventilatoare, turnuri de răcire, castele de apă, depozite de explozivi, depozite de carburanţi, depozite de lemn, macarale în depozite ş. a.), care se protejează împotriva descărcărilor electrice atmosferice prin instalaţii de paratrăsnete, există în perimetrul minelor reţele electrice aeriene şi instalaţii de transformare şi conexiuni de înaltă tensiune care pot fi avariate de loviturile directe de trăsnet, dacă nu sunt protejate corespunzător. La fel şi motoarele electrice cu puteri mari şi medii (6 kv). 100


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

101

Pentru protecţia acestora se folosesc dispozitive de protecţie care aplatizează frontul undei de supratensiune generată de loviturile directe de trăsnet şi semnalizează descărcarea acestor potenţiale la pământ, evitând străpungerea izolaţiei şi avarierea instalaţiilor. Astfel de dispozitive sunt :  eclatorul;  descărcătorul cu coarne;  descărcătorul cu explozie (descărcător tubular);  descărcătorul cu rezistenţă variabilă cu sau fără suflaj;  condensatoarele de protecţie;  bobina de protecţie (inducţie): (2) Eclatorul este dispozitivul constituit din doi electrozi separaţi printr-un spaţiu de amorsare, dimensionat corespunzător amorsării unei descărcări (arc electric) într-un domeniu de tensiune dat. Eclatorul de protecţie este constituit din unul sau mai multe eclatoare a cărui funcţie de protecţie se realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor. Stingerea arcului ce se formează între electrozi (datorită curentului de însoţire) nu este sigură deoarece aparatul nu este prevăzut cu dispozitive pentru stingerea forţată a arcului. (3) Descărcătorul cu coarne este dispozitivul constituit din unul sau mai mulţi electrozi (eclatoare) în aer, denumite şi coarne, separaţi printr-un interval de amorsare a cărui mărime corespunde unei amorsări într-un anumit domeniu de tensiuni; funcţia de protecţie a aparatului se realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor fără a asigura stingerea arcului ce se formează neavând dispozitiv de stingere forţată a arcului. (4) Descărcătorul cu explozie (descărcătorul tubular) este constituit din unul sau mai multe eclatoare şi o cameră de stingere în gaze; funcţia de protecţie de realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor şi stingerea forţată a arcului ce se formează. (5) Descărcătorul cu rezistenţă variabilă este constituit din unul sau mai multe eclatoare şi unul sau mai multe rezistoare cu rezistenţă variabilă (neliniară); funcţia de protecţie se realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor şi stingerea arcului. El poate fi „fără suflaj”, în care caz stingerea arcului are loc în mod natural în momentul trecerii tensiunii prin valoarea zero, curentul de însoţire fiind limitat în prealabil de rezistenţa neliniară a descărcătorului. În cazul descărcătorului „cu suflaj” stingerea arcului se produce forţat fără a mai fi condiţionată de trecerea tensiunii prin valoarea zero, curentul de însoţire fiind limitat de rezistenţa neliniară şi de alungirea arcului, care este urmarea interacţiunii dintre curentul de însoţire în câmpul magnetic creat de magneţii permanenţi sau e bobinele de inducţie dispuse în vecinătatea eclatoarelor. (6) Condensatoarele de protecţie sunt condensatoare statice obişnuite conectate în scopul de a reduce amplitudinea, panta şi frecvenţa fenomenului de oscilaţie a supratensiunii. (7) Bobina de protecţie este o bobină e inducţie instalată în reţelele de foarte înaltă tensiune în scopul limitării creşterilor de tensiune, datorită capacităţii acestora. Schemele de protecţie ale staţiilor trebuie să cuprindă măsuri de protecţie de bază, care să realizeze, în general prin montarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă, şi măsuri de protecţie suplimentare, pe intrările liniilor în staţii, care cuprind : - montarea conductoarelor de protecţie (conductoare de gardă); - montarea paratrăsnetelor la intrarea în staţie; - montarea descărcătoarelor cu coarne, cu explozie sau cu rezistenţă variabilă. 27. Protecţia posturilor de transformare 3 – 35 KV. (1) Clăirea postului se protejează prin paratrăsnete orizontale realizate sub formă e plase din benzi de oţel zincate la cald având dimensiunile minime de 20X2,5 mm – OL 38, atât la elementele de captare cât şi la elementele de coborâre montate pe cornişa streşinii şi legate la pământ din 20 în 20 de m sau prin paratrăsnete verticale, în cazul în care aceste clădiri nu intră în zona de protecţie a altor instalaţii de paratrăsnet aflate în apropiere. (2) Protecţia posturilor de transformare de 3 – 35 KV cu intrare aeriană se realizează prin descărcătoare cu rezistenţă variabilă (DRV) sau descărcătoare cu coarne (Dc), conform tabelului de mai jos, în funcţie de tensiunea nominală, de puterea transformatorului din post şi de valoarea indicelui cronokeraunic. 101


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

Tensiunea nominală a postului pe partea de înaltă tensiune (KV) 3 - 20 25 35

Puterea transformatorului 630 630 250 250

102

Tipul protecţiei Indicele cronokeraunic < 160 ore/an >160 ore/an Dcx DRVxx DRV DRV DRV sau Dcx DRV DRV DRV

Obs. x – la montarea descărcătoarelor cu coarne se va ţine seama de restricţiile de mai jos xx – se admite montarea descărcătoarelor cu coarne în cazul posturilor pe stâlpi când nu se pot procura descărcătoare cu rezistenţă variabilă. Descărcătoarele cu coarne nu se folosesc în următoarele situaţii : - pentru protecţia posturilor de transformare alimentate din linii electrice la care sunt conectate centrale electrice; - pentru protecţia posturilor de transformare care alimentează consumatori importanţi, la care se impune asigurarea alimentării cu energie. (3) În cazul racordării postului de transformare în liniile electrice aeriene cu stâlpi de lemn, trebuie realizată şi o protecţie suplimentară a intrării aeriene în post, prin montarea unui set de descărcătoare cu coroane la 100 - 200 m distanţă de post, reglate corespunzător sau se leagă suporturile la o priză e pământ având rezistenţa de maximum 10 ohmi. (4) În cazul posturilor de transformare cu intrare în cablu, protecţia se realizează astfel : - în cazul în care lungimea cablului este mai mică decât cea din tabelul de mai jos, protecţia se realizează cu descărcătoare cu rezistenţă cu rezistenţă variabilă montate în postul de transformare cu bare sau pe joncţiunea „liniei electrice aeriene . cablu”; - în cazul în care lungimea cablului este mai mare decât cea din tabelul de mai jos, protecţia se realizează cu două seturi de descărcătoare cu coarne, unul se va monta pe joncţiunea „linia electrică aeriană – cablu” şi altul pe linia aeriană la 100 – 200 m distanţă de joncţiune. Lungimea cablului care asigură autoprotecţia în schema „linie electrică aeriană – cablu transformator” este dată în tabelul de mai jos : Raportul dintre impedanţa caracteristică a liniei electrice aeriene şi cablu 10 20 30

Lungimea cablului (m) care asigură autoprotecţia în cazul în care raportul dintre tensiunea de 50% conturnări a izolaţiei liniei şi tensiunea nominală de ţinere a cablului este : 1,0 1,2 1,4 1000 1100 1300 450 600 760 250 300 350

(5) Reglajele pentru descărcătoarele cu coarne montate în posturile de transformare şi pe liniile electrice aeriene cu protecţie suplimentară sunt date în tabelul de mai jos : Reglajul conform tipului de descărcător (mm) Tensiunea nominală a În postul de transformare Pe linie, pentru protecţia suplimentară reţelei (KV) Tipul d1+d2 Tipul d Tipul d1+d2 Tipul d 6 10 + 10 10 20 + 20 20 10 18 + 18 20 25 + 25 30 15 23 + 23 30 30 + 30 40 20 30 + 30 40 40 + 40 53 25 40 + 40 65 55 + 55 85 35 50 + 50 80 60 + 60 110 Obs. - descărcătoarele de tip d1+d2 au două intervale disruptive cu electrod antipasăre; - descărcătoarele de tip d au un singur interval disruptiv: 102


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

103

(6) Bornele de legare la pământ ale descărcătoarelor şi ale transformatoarelor se vor lega la mantaua cablului pe drumul cel mai scurt, iar mantaua cablului se va lega la pământ la ambele capete. 28. Protecţia instalaţiilor de distribuţie cu tensiuni de 3 – 35 kv. (1) Protecţia în zone cu indice cronokeraunic mai mare de 70 ore/an, care alimentează consumatori de categoria I, se realizează prin : a. se montează descărcătorul cu rezistenţă variabilă la bornele transformatoarelor; b. între fază şi pământ, pe primul stâlp de pe linia electrică aeriană de alimentare, se vor monta descărcătoare cu coarne reglate corespunzător tensiunii nominale a reţelei; c. se montează un set de descărcătoare cu coarne pe linia electrică aeriană, la distanţa de 100 – 200 m de primul stâlp de la intrarea în post; intervalul de amorsare a acestor descărcătoare va fi mărit cu cca. 20% faţă de valorile din tabel; d. suporţii metalici ai izolatorilor liniilor montate pe stâlpi din lemn, cuprinşi între cele două seturi de descărcătoare cu coarne se vor lega la pământ prin prize executate la fiecare stâlp in acest interval; e. dacă distanţele măsurate pe calea de curent, între descărcătoarele cu rezistenţă variabilă montate la bornele transformatorului şi echipamentul de comutaţie cel mai îndepărtat, conectat la barele colectoare, depăşesc distanţele maxime admisibile, se va monta suplimentar un set de descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bare colectoare. (2) Protecţia în zone cu indice cronokeraunic mai mare de 70 ore/an, care alimentează consumatori de categoria II sau III, se realizează prin : a. montarea descărcătoarelor cu rezistenţă pe barele staţiei; distanţa pe calea de curent între descărcătorul cu rezistenţă variabilă şi transformator nu va depăşi zona de protecţie a descărcătoarelor. De ex : 15 m pentru 6 – 10 KV; 25 m pentru 15 – 20 KV; 35 m pentru 25 – 35 KV. Obs. Valorile de mai sus sunt orientative : valorile reale depind de tipul descărcătorului folosit şi de tensiunea de ţinere a izolaţiei protejate (supratensiunea maximă care aplicată în condiţii prescrise este suportată e echipament, fără conturnări sau străpungeri ale izolaţiei); b. montarea de descărcătoare cu coroane pe intrările liniilor electrice aeriene în staţia de transformare, pe primul stâlp la ieşirile liniilor electrice aeriene din staţia şi la distanţa de 100 – 200 m de primul stâlp de la ieşire. (3) Protecţia instalaţiilor de distribuţie din zone cu indicele cronokeraunic sub 30 ore/an, indiferent de importanţa consumatorilor se realizează prin : a. montarea de descărcători cu rezistenţă variabilă pe barele staţiei de transformare; b. montarea de descărcătoare cu coarne pe intrările liniilor electrice aeriene, în staţii la 100 – 200 m de primul stâlp. 29. Zona de protecţie a unui paratrăsnet vertical sau orizontal reprezintă spaţiul în care un obiect este ferit de loviturile directe de trăsnet, cu o probabilitate de 10-3. Obiectul se consideră apărat dacă toate elementele sale se găsesc în limitele zonei de protecţie a paratrăsnetului şi dacă distanţele de la elementele de coborâre (de scurgere) şi de legare la priza de pământ, la obiectul protejat (clădire, etc.), sunt suficient de mari pentru a nu permite o descărcare între elementele de coborâre şi părţile metalice în contact direct cu obiectul protejat. 30. Zona de protecţie, în funcţie de tipul paratrăsnetului, se stabileşte prin calcul cu ajutorul unor formule matematice, pentru : - paratrăsnet cu un captator vertical (cu tijă) - paratrăsnet cu două captatoare verticale egale la o anumită distanţă - paratrăsnet cu două captatoare verticale inegale la o anumită distanţă - paratrăsnet cu trei captatoare verticale egale amplasate în triunghi - paratrăsnet cu patru captatoare verticale egale amplasate în dreptunghi, ş.a. Exemple : - folosind notaţiile : 103


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

104

rx = raza zonei de protecţie (m) hx = înălţimea construcţiei protejate(m) h = înălţimea paratrăsnetului(m) - IPT simplu cu tijă, rx = 1,5(h-1,25hx), pentru 0 ≤ hx ≤ ⅔ h rx = 0,75(h-hx), pentru ⅔ ≤ hx ≤ h - IPT simplu cu cablu, rx = 1,25(h-1,25hx), pentru 0 ≤ hx ≤ ⅔ h rx = 0,625(h-hx), pentru ⅔ ≤ hx ≤ h 31. Determinarea înălţimii paratrăsnetelor se poate face cu ajutorul monogramelor : - pentru paratrăsnet simplu sau dublu cu tije - pentru paratrăsnet simplu sau dublu cu cablu Exemple : - folosind notaţiile :

-

rx = raza zonei de protecţie (m) hx = înălţimea construcţiei protejate(m) h = înălţimea paratrăsnetului(m) h0 = înălţimea minimă a zonei de protecţie(m) a = distanţa dintre paratrăsnete(m) IPT simplu cu tijă, având rx = 20 m şi hx = 22 m  h = 43 m. IPT dublu cu tijă, având rx = 26 m, hx = 15 m şi a = 170 m  h = 59 m şi h0 = 36 m IPT simplu cu cablu, având h = 37 m şi hx = 12 m  rx = 29 m. IPT dublu cu cablu, având h = 50 m şi a = 138 m  h0 = 42 m. CAPITOLUL III INDICAŢII PENTRU PROIECTARE

32. Unităţile miniere care exploatează instalaţii electrice trebuie să aibă pentru fiecare instalaţie de legare la pământ următoarea documentaţie : a. proiectul instalaţiei de legare la pământ; b. date precise asupra poziţiei, dimensiunilor şi adâncimilor de îngropare a fiecărui electrod şi pentru centura exterioară precum şi asupra tuturor modificărilor faţă de proiect intervenite în cursul execuţiei sau cu ocazia reparaţiilor; c. procesele verbale cuprinzând rezultatele măsurătorilor efectuate asupra tuturor prizelor de pământ, întocmite conform Anexei nr. 1. 33. Proiectul instalaţiei de legare la pământ (ILP) al unei instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului (IPT) poate fi elaborat separat sau în cuprinsul proiectului de execuţie a IPT, care la rândul său, poate face obiectul unui proiect separat sau poate fi inclus în proiectul obiectivului protejat. 34. Toate obiectivele noi, pentru care există obligaţia de a fi protejate împotriva descărcărilor atmosferice, nu vor fi avizate la proiectare şi nu vor fi recepţionate fără a avea un proiect pentru executarea unei asemenea instalaţii de protecţie. 35. Pentru instalaţiile de paratrăsnet existente la data actuală şi care corespund normelor, se va elabora proiectul instalaţiei de legare la pământ, conform normelor în vigoare. 36. Pentru obiectivele existente, pentru care există obligativitatea de a fi protejate împotriva descărcărilor atmosferice şi care nu au asemenea instalaţie, se vor comanda elaborarea de proiecte de execuţie complete, de către un institut autorizat. 37. Proiectul unei instalaţii de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice (instalaţie de paratrăsnet) va cuprinde : a. partea scrisă cu : - memoriu tehnic din care să rezulte compunerea şi modul de execuţie a instalaţiei, inclusiv materialele folosite şi dimensiunile aprobate; - partea economică (automăsurători, deviz şi extrasul de materiale); b. partea desenată cu : - planurile instalaţiei, desenate pe planul construcţiei şi care trebuie să concretizeze cele spuse în memoriul tehnic; 104


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

105

- detalii de execuţie şi de prindere a elementelor din componenţa instalaţiei; Desenul de construcţie folosit va conţine planul acoperişului şi a faţadelor cu indicarea detaliilor care interesează construcţia instalaţiei de paratrăsnet şi anume : - la acoperiş : forma, înclinarea, elementele constructive, proeminenţele, materiale de acoperire, elemente metalice care pot fi folosite în instalaţia de protecţie; - pe şi în construcţie : elementele metalice de construcţie şi alte categorii de instalaţii care pot fi legate la instalaţia de paratrăsnet; - la pământ : elementele de construcţie sau alte instalaţii care pot fi utilizate ca prize naturale de legare la pământ (care au o bună legătură cu pământul, pentru a fi înglobate în instalaţiile de legare la pământ); - elementele de construcţie şi instalaţiile sau acoperişurile naturale din vecinătatea care favorizează loviturile directe de trăsnet şi care trebuie avute în vedere la proiectarea instalaţiei de paratrăsnet; La proiectarea instalaţiei se va ţine seama şi de asigurarea contactelor electrice (galvanice), de rezistenţa mecanică, de stabilitatea la coroziune, de încălzirea elementelor instalaţiei, de arhitectura construcţiei, de costul integral al instalaţiei de paratrăsnet. 38. Pentru depozitele de materii explozive, proiectul va cuprinde : a. partea scrisă cu : - destinaţia, caracterul substanţelor depozitate, cantitatea şi modul de depozitare în depozit; - caracteristica depozitului din punct de vedere al construcţiei, materialul pereţilor, acoperişului, dimensiunile lui principale, numărul de încăperi pentru depozitare, distanţa între încăperi; - existenţa utilajelor metalice, a liniilor de comunicaţie întinse în depozit şi a conductelor, cablurilor electrice armate şi a liniilor electrice aeriene; - existenţa în apropierea depozitului a arborilor şi a altor obiecte înalte, arătând înălţimea acestora, poziţia lor şi distanţa până la depozit; - date despre pământ, felul solului, condiţiile de măsurare a rezistenţei specifice, valoarea acesteia, cota de nivel al stratului de rezistenţă minimă (dacă se cunosc); - condiţiile specifice care determină executarea protecţiei prin paratrăsnet, la depozit; - descrierea modului de realizare a protecţiei prin paratrăsnet, descrierea elementelor necesare instalaţiei; - calculul zonei de protecţie împotriva trăsnetului; - calculul rezistenţei de impuls a prizelor de legare la pământ; - devizul şi lista de materiale. b. partea desenată cu : - planul depozitului cu toate construcţiile şi obiectivelor din apropiere; - schema de protecţie împotriva acţiunilor secundare ale trăsnetului (dacă acestea sunt necesare) sau motivarea inutilităţii ei; - desenele de execuţie ale tuturor construcţiilor aferente protecţiei împotriva trăsnetului. 39. Recepţia instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice (instalaţiilor de paratrăsnet) se face de către comisia de recepţie compusă din reprezentanţii beneficiarului, executantului şi a inspectoratului teritorial de muncă, concomitent cu recepţia obiectivului însuşi. La recepţie se vor prezenta următoarele acte : a. proiectul de execuţie al obiectivului ce se recepţionează în care se află cuprins şi proiectul instalaţiei de paratrăsnet, sau separat, proiectul obiectivului şi proiectul instalaţiei; b. un set de desene de execuţie a instalaţiei de paratrăsnet; c. procesele verbale ale lucrărilor ascunse (prizele de legare la pământ, părţile superioare ale elementelor de captare şi de coborâre; d. actele (buletinele şi procesele verbale) de măsurare a valorii rezistenţelor de dispersie a tuturor prizelor de legare la pământ.

105


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

106

CAPITOLUL IV VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE PARATRĂSNET 40. Verificarea - revizuirea instalaţiilor de paratrăsnet se va face ori de câte ori se constată deteriorarea acestora ca urmare a descărcărilor de trăsnet primite de instalaţie şi periodic la intervale de :  5 – 12 luni pentru instalaţiile şi depozitele de materiale explozive;  2 – 3 ani pentru construcţiile periculoase din punct de vedere al descărcărilor atmosferice (construcţii înalte sau cu elementele instalaţiei de paratrăsnet expuse la coroziune)  4 – 5 ani pentru restul instalaţiilor Acţiunea de verificare va cuprinde : d. Verificarea stării elementelor de captare, a elementelor de coborâre (de scurgere) vizibile, a îmbinării dintre aceste elemente precum şi a dispozitivelor de fixare; e. Identificarea elementelor care necesită consolidarea sau înlocuirea din cauza uzurii şi a coroziunii, a scăderii rezistenţei mecanice sau a modificării condiţiilor iniţiale (uscarea solului, coroziunii, etc.) care vor fi remediate până la începerea sezonului cu descărcări electrice atmosferice; f. Verificarea zonei de protecţie a instalaţiei de paratrăsnet şi a obiectivului protejat (dacă mai corespunde cu proiectul, datorită modificărilor intervenite în timp, cu configuraţia obiectivului sau a obiectelor din vecinătatea acestuia); g. Verificarea integrităţii elementelor prizelor de legare la pământ şi a stării în care se află aceasta, cu dezvelirea de sub pământ a electrozilor. Această verificare se face prin sondaj cu ocazia recepţiei şi în cursul exploatării, la intervale de 5 ani. h. Controlul pe stâlp a descărcătoarelor tubulare, asupra stării şi integrităţii lor, se va face periodic, la intervale de un an. Revizia prin demontarea descărcătoarelor tubulare, cu aducerea acestora la atelier şi executarea reparaţiilor (dacă este cazul), precum şi supunerea lor la verificările de laborator se va face la intervale de trei ani sau după 3 ÷ 4 funcţionări ale acestora. Pentru evidenţa funcţionării lor, descărcătoarele tubulare vor fi controlate pe stâlp după fiecare furtună cu descărcări electrice atmosferice întâmplată în zonă, iar la cele care au funcţionat se va readuce lamela de semnalizare în poziţia normală. i. Controlul fără demontarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă se va executa la intervale de un an. Reparaţia acestora cu demontare, verificarea intervalelor de protecţie, reglarea distanţei între electrozi, verificarea eclatoarelor şi a integrităţii electrozilor, supunerea la probe de laborator, se va face la intervale de trei ani. 41. Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de legare la pământ se va face după fiecare descărcare electrică atmosferică primită şi cel mult la intervale de doi ani. Dacă, cu ocazia controlului, se va dovedi o creştere a rezistenţei de dispersie, priza de pământ va fi întărită cu electrozi suplimentari care depăşesc 20% valoarea stabilită prin proiect. Construcţiile din lemn aferente instalaţiilor de paratrăsnet, putrezite peste 30% din secţiunea lor, vor fi înlocuite. 42. Toate constatările, remedierile şi modificările vor fi consemnate în „REGISTRUL CU EVIDENŢA INSTALAŢIILOR DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETELOR” care va fi întocmit conform Anexei nr. 2; acesta va fi paginat, parafat şi sigilat. De buna păstrare şi completare a acestui registru la zi, răspunde energeticul unităţii.

106


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

107

Anexa nr. 1 EM ………………………. BULETIN DE VERIFICARE A INSTALAŢIEI DE LEGARE LA PĂMÂNT a) Data efectuării verificării …………………………………………….. b) Funcţia, calitatea, numele şi semnătura persoanei care a efectuat verificarea …………………………………………………………………………………………………………. c) Denumirea instalaţiei sau a părţii din instalaţie la care s-au efectuat verificări …………………………………………………………………………………………………………… d) Rezultatul verificării continuităţii conexiunilor electrice între utilaje şi priza de pământ …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… e) Valoarea rezistentei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ, măsurată la utilajul cel mai îndepărtat de priza de pământ …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… f) Metoda de măsurare folosită, tipul şi clasa de precizie a aparatelor utilizate în acest sens …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… g) Aprecieri asupra gradului de umiditate a solului (umed, uscat, foarte uscat) …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………���……………………………………… h) Observaţii asupra defectelor constatate şi înlăturate …………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… Văzut : Resp. energetic sucursală ………………………..………………………………………………………… (Numele şi prenumele, Semnătura şi Data)

Obs. : Măsurarea rezistentei de dispersie pentru instalaţia de legare la pământ se face: a) în instalaţii subterane şi în instalaţii locale de legare la pământ, cel puţin de doua ori pe an; b) la reţelele generale de legare la pământ, cel puţin o data pe an.

107


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

108

Anexa nr. 2 EM …………………….

REGISTRUL cu EVIDENŢA INSTALAŢIILOR DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI A. Date tehnice ale instalaţiei Obiectivul (obiective) protejate ………………………………………………………………… Felul instalaţiei de protecţie …………………………………………………………………… Proiectul instalaţiei ( proiectant, simbol, data) ……………………………………………… Caracteristicile instalaţiei : - înălţime …………………………………………………………………………………… - raza de protecţie ………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale pentru elementele de captare ……………………………… ……………………………………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale pentru elementele de coborâre-scurgere …………………. ……………………………………………………………………………………………………… - valoarea rezistenţei de dispersie ……………………………………………………… - valoarea rezistenţei de impuls …………………………………………………………. - coeficient de impuls ……………………………………………………………………… Descrierea prizelor de pământ a. pentru prizele contra acţiunilor primare - schema - dimensiuni şi materiale folosite pentru electrozi ………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale folosite pentru centura de legătură …………………………… ………………………………………………………………………………………………………… b. pentru prizele contra acţiunilor secundare - schema - dimensiuni şi materiale folosite pentru electrozi ………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale folosite pentru centura de legătură …………………………… ………………………………………………………………………………………………………… Datele tehnice au fost completate de : ……………………………………………………………………………….…………………………. (Numele şi prenumele)

(Funcţia)

(Data)

(Semnătura)

B. Controale, verificări şi revizii periodice : Control efectuat la data de ………………………………………………………………………… Constatări …………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… 108


PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

109

C. Valori măsurate sau calculate : a. Priza de legare la pământ contra acţiunilor primare ale trăsnetului nr. …….. ………………………………………………………………………………………………………… - Rezistenţa de dispersie : calculată …………………… măsurată …………………… - Rezistenţa de impuls : calculată ………………………………………………………… - Coeficientul de impuls ……………………………………………………………………… - Starea timpului (uscat, umed, îngheţat) până la măsurători …………………… în timpul măsurătorilor ………………… - Procedeul de măsurare …………………………………………………………………… b. Priza de legare la pământ contra acţiunilor secundare ale trăsnetului nr. ….. ……………………………………………………………………………………………………… - Rezistenţa de dispersie : calculată ……………………… măsurată ………………… - Rezistenţa de impuls : calculată ………………………………………………………… - Coeficientul de impuls …………………………………………………………………… - Starea timpului (uscat, umed, îngheţat) până la măsurători …………………… în timpul măsurătorilor ………………… - Procedeul de măsurare …………………………………………………………………… D. Constatările au fost făcute de ………………………………………………………………………………………………………… (Numele şi prenumele)

(Funcţia)

(Data)

(Semnătura)

Acţiunile întreprinse (modificări, înlocuiri de elemente, completări, reparaţii, vopsiri, etc.) ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… Executat de : ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. (Numele şi prenumele)

(Funcţia)

(Data)

(Semnătura)

Văzut : Energeticul unităţii (exploatării) …………………………………………………………………………….… (Numele şi prenumele)

(Semnătura)

(Data)

109


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 1 - Generalităţi

1

PARTEA a IV – a ECHIPAMENTE ŞI INSTALAŢII TEHNICE

CUPRINS 1. Generalităţi................................................................................................pag.1 2. Transport pe cale ferată în subteran ........................................................pag.4 3. Transport cu trolii şi monorai....................................................................pag.15. 4. Transportoare cu bandă...........................................................................pag.19 5. Transport pe puţuri...................................................................................pag.22 6. Complexe mecanizate.............................................................................pag.45 7. Instalaţii sub presiune. Aer comprimat.....................................................pag.52 8. Cerinţe specifice pentru executarea lucrărilor cu pericol de incendiu şi/sau explozie ....................................................................................pag.65 9. Instalaţii de preparare a cărbunilor...........................................................pag.79. 10. Instalaţii de transport pe funicular............................................................pag. 11. Cerinţe specifice pentru halde.................................................................pag. CAPITOLUL 1 GENERALITĂŢI Art. 1 În lucrările miniere subterane se vor folosi numai echipamente de muncă destinate pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie conform standardelor în vigoare în ţară şi certificate din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă. Pentru echipamentele tehnice în funcţie se vor aplica cerinţele minime de securitate prevăzute în Hotărârile de Guvern nr.1146/2006 şi 1049/2006 şi în Regulamentul Intern de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH. Pentru echipamente de muncă puse la dispoziţia lucrătorilor, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a prezentului regulament, C.N.H. – S.A. este obligat să procure şi/sau să utilizeze echipamente care îndeplinesc prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitară aplicabilă. Echipamentele tehnice trebuie prevăzute cu etichetă de marcare corespunzătoare tipului de protecţie certificat de la producător. Art.2 În jurul echipamentelor de muncă staţionare trebuie să existe un spaţiu liber de cel puţin 0,8 m. Acest spaţiu poate fi mai mic sau redus complet pe latura pe care nu este necesar controlul, revizia sau reparaţia echipamentului tehnic cu condiţia de a nu stânjeni buna funcţionare a acestuia. Înălţimea spaţiului trebuie să fie minim 1,8 m. Art.3 Punerea în funcţiune a unui echipament de muncă care nu poate fi supravegheat în totalitatea lui trebuie să fie precedată de un semnal acustic de avertizare cunoscut, pe o durată de minimum 4 secunde şi care nu trebuie repetat pentru pornirile care se fac în intervalul de 15 secunde. 1


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 1 - Generalităţi

2

Art.4 (1) Repararea echipamentelor de muncă se poate face numai după oprirea şi blocarea lor mecanică şi scoaterea de sub tensiune a instalaţiei electrice de acţionare . Dacă blocarea nu este posibilă, trebuie pusă pază la dispozitivele de acţionare. (2) Repararea şi recepţia după reparaţii a echipamentelor de muncă se va face pe bază de grafice de revizii şi reparaţii. (3) Lucrările de întreţinere şi reparare a echipamentelor tehnice se vor face numai de către lucrători calificaţi în specialitatea respectivă. Art.5 Echipamentele de muncă de rezervă trebuie menţinute permanent în stare de funcţionare. Art.6 (1) Introducerea în subteran a oricăror echipamente tehnice ale căror suprafeţe aflate în contact cu atmosfera de mină se încălzesc la peste 1500C este interzisă. (2) Este interzisă folosirea în subteran, ca agent hidraulic pentru acţionarea diferitelor mecanisme a uleiurilor cu proprietăţi combustibile. Fac excepţie instalaţiile de extracţie în funcţiune cu sisteme de asigurare a frânelor construite pe acest principiu, cuplajele şi transmisiile hidraulice din componenţa utilajelor miniere, precum şi presele pentru îndreptat armături, cu obligativitatea ca unităţile miniere să stabilească suplimentar măsuri organizatorice de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorilor. Se interzice folosirea altor tipuri de uleiuri în afara celor prevăzute prin documentaţia tehnică a utilajului. Art.7 Locomotivele de mină vor fi prevăzute cu cabine sau acoperişuri metalice. Pentru utilajele tehnologice care nu sunt prevăzute prin construcţie cu cabine sau acoperişuri metalice şi care se deplasează prin lucrări miniere, se vor prevedea dispozitive şi măsuri suplimentare care să garanteze protecţia manipulantului. Art.8 (1) Echipamentele tehnice vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie care să asigure funcţionarea lor corectă, fără pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională. (2) Dispozitivele de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie fixate astfel încât să nu poată fi îndepărtate decât după oprirea echipamentului tehnic; - să asigure o protecţie eficientă împotriva accidentelor şi să nu constituie ele însele o sursă de pericol; - să împiedice accesul în zona periculoasă în tot timpul lucrului; - să facă parte integrantă din echipamentul tehnic pentru care au fost realizate; - să reziste la şocuri, foc şi coroziune şi să fie uşor de întreţinut; - să fie înlocuite imediat când starea lor nu mai asigură protecţia echipamentului pe care îl protejează; - să permită accesul pentru verificare, reglare, ungere şi reparare fără pericol a echipamentului tehnic. (3) Organele de maşini în mişcare, situate la înălţimi de până la 2,5m, inclusiv de la nivelul de circulaţie a personalului, vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie adecvate. La cele aflate la înălţimi mai mari, dispozitivele de protecţie vor fi montate numai la partea inferioară. (4) Mecanismele de ridicare montate pe utilajele de transport vot fi prevăzute cu limitatoare de sarcină. 2


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 1 - Generalităţi

3

Art.9 (1) Elementele de comandă ale echipamentelor tehnice (pârghii, manete, butoane, etc.) vor fi astfel amplasate încât să fie vizibile şi uşor accesibile, iar manevrarea lor să fie comodă şi fără pericol de accidentare. Construcţia şi amplasarea acestor elemente trebuie să excludă posibilitatea manevrării sau pornirii accidentale a echipamentului tehnic. (2) Elementele de comandă trebuie să fie prevăzute cu inscripţii care să indice felul comenzilor şi sensul de mişcare al mecanismului comandat. La echipamentele tehnice provenite din import, inscripţiile trebuie să fie traduse în limba română. Art.10 În cazul galeriilor şi planelor înclinate existente în funcţiune la apariţia prezentelor cerinţe specifice, la care spaţiul de circulaţie nu se poate asigura, se vor executa la distanţe de maximum 50 m între ele, nişe de adăpostire pentru minimum 2 persoane. Circulaţia personalului în subteran Art. 11 (1) Este interzisă trecerea peste şi printre vagonetele aflate în convoi. (2) Pentru trecerea peste transportoare se vor amenaja podeţe cu balustradă. Fac excepţie transportoarele cu raclete montate în abataje şi în galeriile colectoare ale acestora, precum şi în lucrările de pregătire şi deschidere în execuţie. Pentru trecerile pe sub transportoare se vor amenaja poduri (panouri) de protecţie, solide şi bine ancorate. (3) Podeţele pentru trecerea persoanelor peste transportoarele cu bandă şi raclete vor fi prevăzute cu balustrade înalte de cel puţin 1 m, cu o legătură intermediară, având la partea inferioară o bordură continuă de 70 mm. Înălţimea liberă a trecerilor pe sub transportoare va fi de minimum 1,6 m, lăţimea de min.0,7m. (4) În cazul lucrărilor miniere cu pante automotoare executate anterior apariţiei prezentelor norme şi în care nu este posibilă amenajarea peretelui despărţitor sau a balustradelor de protecţie, circulaţia personalului este permisă numai în cazul în care transportul este oprit. (5) În timpul transportului pe planurile înclinate este interzisă circulaţia personalului pe plan, staţionarea în rampele intermediare, precum şi executarea oricăror lucrări de reparaţie ori întreţinere pe plan. (6) În lucrările miniere pe care transportul se face cu monorai, dacă nu este prevăzut un spaţiu amenajat corespunzător pentru circulaţie, este interzisă circulaţia personalului în timpul efectuării transportului. (7) Circulaţia personalului pe suitoare şi staţionarea sub acestea în timpul transportului de materiale este interzisă. (8) Este interzisă trecerea persoanelor prin compartimentele de transport ale puţului, precum şi introducerea capului sau a unei părţi a corpului în secţiunea puţului.

3


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

4

CAPITOLUL 2 TRANSPORT PE CALE FERATĂ Transport cu vagonete Art. 12 Cuplarea, decuplarea şi gararea (1) Este interzis ca în timpul cuplării sau decuplării vagonetelor să se introducă capul, mâna sau alte părţi ale corpului între vagonete sau tampoane. Este interzisă cuplarea sau decuplarea vagonetelor când acestea se află în mers, cu excepţia locurilor în care această operaţie se face cu ajutorul unor dispozitive speciale. (2) Vagonetele se vor gara numai în locuri anume stabilite, unde vor fi imobilizate prin opritori sau instalaţii de frânare. Art. 13 Transport manual (1) La transport manual vagonetarul este obligat: - să avertizeze personalul care se află pe galerii în calea vagonetelor; - să deplaseze vagonul numai prin împingere. Este interzisă frânarea vagonetelor stând în faţa acestora în sensul de mişcare. (2) În timpul transportului manual pe galerii, vagonetarii vor păstra între ei o distanţă de cel puţin 30 m. Art. 14 Transportul de personal pe cale ferată (1) Transportul persoanelor pe calea ferată se va face numai în vagonete special construite pentru acest scop. (2) În timpul transportului lucrătorii trebuie să stea liniştiţi şi să nu scoată nici o parte a corpului afară din cărucior. De asemenea, nu este permis să aibă asupra lor unelte şi materiale care prin natura şi dimensiunile lor periclitează siguranţa transportului, fiind obligaţi, să vegheze ca obiectele transportate să nu depăşească gabaritul căruciorului. Este interzisă urcarea sau coborârea persoanelor în timpul cât trenul se află în mişcare sau după ce s-a dat semnalul de pornire a trenului. (3) Transportul de personal se va face cu însoţitor de tren. Semnalele necesare efectuării transportului se dau numai de însoţitorul de tren. Fac excepţie situaţiile de pericol în timpul transportului, când semnalele de oprire pot fi date şi de alte persoane care au sesizat pericolul. (4) În vagonet şi pe platformele obişnuite se pot transporta numai accidentaţii sau bolnavii. Art. 15 Transportul şi circulaţia personalului la schimb vor fi reglementate potrivit condiţiilor şi specificului local prin măsuri organizatorice de securitate şi sănătate a muncii, care vor cuprinde în mod obligatoriu următoarele: - perioada de intrare şi ieşire a personalului; - atribuţiile persoanei care supraveghează şi răspunde de transportul personalului; - numărul maxim al persoanelor care pot fi transportate într-un cărucior; - obligaţiile şi răspunderile personalului transportat; - locurile de îmbarcare a persoanelor. Art. 16 Transportul cu vagonete, platforme şi cărucioare pe planurile înclinate (1) La transportul pe planuri înclinate, vagonetele, platformele şi cărucioarele trebuie să aibă şi a doua legătură (cârlig de siguranţă sau ham) între cablul de tracţiune şi ultimul vagonet, platformă sau cărucior din convoi. 4


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

5

De asemenea, ultimul vagonet, platformă sau cărucior din convoiul care urcă trebuie prevăzut cu un dispozitiv de oprire în cazul ruperii cablului. (2) Transportul pe planuri înclinate cu înclinare peste 35° este permis numai cu vagonete sau cărucioare pe platforme, sau schipuri. Transport cu locomotive Art. 17 Utilizarea şi întreţinerea locomotivelor (1) În subteran este interzisă introducerea oricăror locomotive acţionate prin motoare cu ardere internă cu benzină. (2) Locomotivele echipate cu motoare cu ardere internă (Diesel) construite şi certificate în conformitate cu cerinţele specifice se vor folosi numai în limitele în care este admis tipul de protecţie capsulare antideflagrantă. Art. 18 Viteze de circulaţie Vitezele de circulaţie ale trenurilor remorcate de locomotive vor fi stabilite în funcţie de starea traseului şi a materialului rulant. Viteza maximă nu va depăşi 24 km/h. Art. 19 Obligaţiile mecanicului de locomotivă Mecanicul de locomotivă este obligat: - să reducă viteza şi să semnalizeze la trecerea prin uşile de aera], tocurile de diguri, la macaze şi curbe, precum şi în zone unde se execută lucrări de reparaţii sau întreţinere; - să oprească locomotiva şi s-o decupleze de la tren în cazul deraierii vagonetelor; locomotiva poate rămâne cuplată numai dacă pentru repunerea pe linie cu dispozitive speciale este necesară tracţiunea mecanică; - să blocheze locomotiva înainte de a o părăsi; - să nu transporte alte persoane în locomotivă decât în cazul când aceasta este din construcţie prevăzută cu mai multe locuri. Art. 20 Este interzisă ridicarea cu locomotiva a vagonetelor deraiate, cu excepţia cazurilor când se folosesc dispozitive de repunere pe linie a vagonetelor.

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND ADMITEREA, CIRCULAŢIA, INSPECTAREA ŞI ÎNTREŢINEREA LOCOMOTIVELOR PENTRU FOLOSIRE ÎN SUBTERAN CAPITOLUL l INTRODUCERE 1.1 Prezentele cerinţe specifice sunt destinate să stabilească criterii de admitere , reguli de circulaţie şi cerinţe de inspectare şi întreţinere pentru locomotive folosite în subteran pe căi ferate. 1.2 Locomotivele pot fi folosite numai pe trasee destinate şi indicate pentru transport. Porţiunile cu dificultăţi la transportul pe căile ferate trebuie semnalizate cu indicatoare clare şi vizibile de la distanţă. Acestea sunt: intersecţii, puncte de ramificaţie, puncte de schimbare a profilului galeriei, rampe de încărcare - descărcare, porţiuni în care staţionează alte agregate, rampe de puţ, porţiuni cu restricţii de circulaţie. 1.3 Regulile pentru circulaţia şi întreţinerea locomotivelor în subteran trebuie să fie specificate pe scurt într-o broşură ataşată jurnalului de bord sau în manualul de folosire pus la dispoziţia mecanicului. 1.4 La transportul cu locomotive se prevede următorul cod de semnalizare cu lampa portabilă : - mişcarea circulară „stai"; - mişcarea în sus şi în jos a lămpii în planul vertical „înainte"; 5


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

clar.

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

6

- mişcarea lămpii în planul orizontal „înapoi". Semnalele vor fi date rar şi

Manevrele se vor executa numai dacă semnalele au fost bine înţelese , în caz contrar se aşteaptă repetarea. 1.5 Locomotivele trebuie prevăzute la ambele capete cu câte un far electric. Întotdeauna trebuie aprins farul în sensul mersului locomotivei. Fazele farurilor se comută astfel: - faza lungă la mersul normal; - faza scurtă (sau faza de întâlnire) la intersecţii şi la întâlnirea cu persoane sau altă locomotivă ; - lanternele roşii, trebuie aprinse întotdeauna în sensul opus mişcării. Existenţa lanternelor de poziţie sau a celor roşii pe locomotivă nu exclude obligativitatea utilizării unei lămpi cu glob roşu sau a unui dispozitiv reflectorizant roşu la ultimul vagonet al garniturii. 1.6 Numărul maxim de vagonete într-o garnitură se stabileşte, de către sectorul care răspunde de transport pe mină, pe baza .caracteristicilor locomotivei , starea şi caracteristicile liniei, starea lucrării miniere, starea şi caracteristicile materialului, rulant. 1.7 Punerea în circulaţie a locomotivelor în subteran este permisă numai după ce mecanicul sau manevrantul a luat la cunoştinţă de funcţionarea locomotivei conform instrucţiunilor specificate în manualul de folosire furnizat de fabricant sau în broşura ataşată jurnalului de bord. 1.8 Mecanicii locomotivelor sunt obligaţi să cunoască în întregime regulile şi traseele de circulaţie şi să inspecteze locomotivele în conformitate cu regulile de folosire şi de întreţinere prevăzute în sarcina lor. Când se constată defecţiuni la mecanismele de frânare şi de securitate este interzisă punerea locomotivei în circulaţie. Deplasarea trenurilor de vagonete prin împingere cu locomotiva este permisă numai cu viteză redusă în prezenţa unui însoţitor, care merge la cca. 10 m depărtare de capul convoiului pe sensul de deplasare, pe partea vizibilă pentru mecanici pentru a semnaliza cu lampa proprie împingerea trenului, supravegherea traseului şi atenţionarea persoanelor care pot fi întâlnite. Manevrarea vagonetelor pe o linie ferată învecinată prin împingerea de locomotivă cu ajutorul unui lemn sau alte obiecte este interzisă. 1.9 La pornirea locomotivei şi înainte de orice manevră de deplasare se aprinde iluminatul în sensul de mişcare. Manevrele de pornire şi mişcare trebuie să decurgă în conformitate cu regulile prevăzute mai sus. Este interzisă pornirea locomotivei fără semnalizare prealabilă de avertizare luminoasă şi sonoră. 1.10 În timpul transportului mecanicul sau manevrantul poartă răspunderea respectării regulilor de circulaţie . Pe trasee nesemnalizate circulaţia trebuie să se desfăşoare cu viteză redusă la limita la care poate fi controlat traseul. 1.11 În cazul transportului de personal cu trenuri trase de locomotive, trebuie aplicate următoarele reguli: - în timpul transportului, însoţitorul va merge la coada trenului pe un cărucior special pentru transport de persoane sau pe un vagonet - frână. Când se circulă cu locomotiva izolată, însoţitorul este admis pe locomotivă dar numai în cazul când locomotiva este prevăzută cu un al doilea loc pentru persoane. Mecanicii practicanţi, în timpul stagiului lor, sunt admişi numai pe locomotive prevăzute cu un al doilea loc. Transportul persoanelor cu trenuri trase de locomotive se va face numai în cărucioare de personal, cu acoperiş din tablă. Este interzisă transportarea persoanelor pe tampoane sau pe orice altă parte a locomotivei. Persoanele accidentate sau bolnave pot fi transportate numai în cărucioare de personal sau vagonete şi platforme obişnuite ataşate la locomotivă, în acest caz circulaţia se va face cu viteză redusă , astfel încât să se evite orice pericol. Este interzisă transportarea persoanelor accidentate sau bolnave pe locomotivă. 1.12 La oprirea locomotivei toate comenzile trebuie readuse în poziţia zero şi trebuie strânsă frâna manuală de siguranţă. Înainte de părăsirea locomotivei, chiar şi numai pentru o scurtă durată, mecanicul trebuie să strângă frâna de siguranţă (de mână), să ia cu el cheia de blocare. 6


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

7

1.13 La terminarea schimbului mecanicul de locomotivă sau manevrantul trebuie să parcheze locomotiva la locul stabilit şi să o asigure blocată şi frânată. 1.14 La transportul cu maşini de încărcat şi transport manevranţii acestora trebuie să deţină un permis sau un certificat de promovare a unui examen de conducere pentru regulile de circulaţie stabilite pe traseele de transport din subteran. Aceste trasee trebuie marcate şi semnalizate cu indicatoare şi avertizări vizibile de la distanţă şi durabile. Nu se permite circulaţia pe trasee nesemnalizate şi nici cu echipamente folosite de instalaţii proprii de iluminat , semnalizare , frânare şi protecţie adecvate pentru căile de circulaţie. 1.15 Trebuie afişate instrucţiuni explicite şi accesibile oricând pentru personalul care se desemnează să asigure întreţinerea şi manevrarea echipamentelor în condiţii de securitate. 1.16 (1) La serviciul mecanoenergetic al minei trebuie păstrată o documentaţie cuprinzând desenele principale ale echipamentelor, catalogul pieselor de rezervă şi schimb de schimb şi certificatele de conformitate de la furnizor. (2) În garaje trebuie să existe un registru de evidenţă a funcţionării şi a întreţinerii şi reparaţiilor, precum şi a consumului de combustibil şi lubrifianţi pentru fiecare locomotivă. 1.17 Mecanicii de locomotivă trebuie să fie şcolarizaţi şi atestaţi periodic şi trebuie să facă vizita medicală periodică, prevăzută pentru această funcţie; mecanicii trebuie examinaţi, privind specializarea pentru întreţinerea echipamentelor protejate la explozie montate pe locomotive. REPARAŢII LA LINII FERATE 1.18 În timpul intervenţiilor pentru reparaţii pe traseul de cale ferată internă se vor lua măsuri de asigurare şi se vor monta semnalizatoare şi opritoare. 1.19 Lucrările de reparaţii pe liniile de transport trebuie semnalizate cu mijloacele prevăzute în acest scop pentru avertizarea mecanicilor şi persoanelor însoţitoare , înainte de începerea transportului. 1.20 Reviziile şi reparaţiile programate trebuie asigurate de sectorul transport în funcţie de starea echipamentelor de transport şi a liniilor de circulaţie. CAPITOLUL II CERINŢE PENTRU LOCOMOTIVE DIESEL 2.1 Locomotivele Diesel sunt admise în lucrări miniere subterane numai pentru sarcinile prevăzute de producătorul locomotivei. Nu este permisă schimbarea destinaţiei unei locomotive fără consultarea prealabilă a producătorului. Echipamentele Diesel pentru mine cu regim grizutos trebuie să se conformeze cerinţelor echipamentelor antideflagrante. 2.2 La punerea în funcţiune trebuie să se verifice zilnic vizual toate părţile componente ale locomotivei şi în special trebuie să se examineze funcţionarea motorului şi a instalaţiei de alimentare cu motorină. Trebuie să se verifice în mod deosebit că nu există nici un fel de pierderi exterioare de motorină sau ulei. Este interzisă pornirea (sau continuarea funcţionării) dacă se constată asemenea defecţiuni sau dacă motorul şi părţile învecinate sunt murdărite cu motorină, ulei, praf de cărbune sau alte materiale combustibile. Operaţiile de reglare sau revizie la care sunt posibile scurgeri de motorină şi lubrifianţi sunt permise numai în locuri special amenajate în acest scop, cu mijloace de recuperare şi de prevenire a pericolelor de incendiu. 2.3 Zilnic la punerea în funcţiune, trebuie să se verifice vizual cu atenţie toate părţile locomotivei care conţin motorină sau ulei pentru funcţionare şi îndeosebi cele sub presiune: instalaţii de injecţie şi de ungere , transmisii hidraulice sau hidrostatice. 2.4 Cel puţin odată pe zi pornirea locomotivei trebuie să se facă într-un loc amenajat unde pot fi examinate vizual toate mecanismele vizibile ale acesteia şi echipamentele de răcire cu apă ale motorului şi eşapamentului. 2.5 Instalaţia electrică de lumină trebuie să fie conformă cu cerinţelor prevăzute pentru aparatura electrică destinată folosirii în subteran. 2.6 Este interzisă funcţionarea locomotivelor pe trasee de circulaţie şi transport fără capote, capace, apărători şi celelalte dispozitive de protecţie şi apărare prevăzute prin construcţie. 7


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

8

2.7 Compoziţia gazelor de evacuare depinde în mod deosebit de calitatea echipamentelor de injecţie şi reglarea acestora şi prin urmare , acestea trebuie să fie asigurate de calitatea prevăzută. De asemenea, echipamentele de la admisie şi eşapament trebuie să fie întreţinute cu atenţie deosebită pentru prevenirea îmbâcsirii căilor de admisie a aerului şi de evacuare a gazelor arse. 2.8 Gazele arse de evacuare trebuie examinate vizual şi prin măsurare la prima punere în funcţiune şi periodic după fiecare revizie generală şi reparaţie a motorului sau ori de câte ori se schimbă sau se intervine la echipamentele de injecţie. 2.9 Concentraţiile de oxizi de carbon şi de azot şi conţinutul particulelor de fum trebuie să se măsoare periodic cu aparate destinate pentru analiza gazelor de evacuare de la motoare Diesel. 2.10 În mod obişnuit fumul vizibil cu ochiul liber în gazele de eşapament trebuie să fie neglijabil. Dacă apare fum semnificativ în gazele de eşapament, rezultă că motorul are defecţiuni , este dereglată alimentarea sau injectoarele sunt defecte, fiind necesară revizuirea. 2.11 Dacă la măsurare rezultă, peste 0,12 % CO şi peste 0,200 g/m3 părticele de fum reţinute pe filtrul tip A (peste 5 grade Bosch sau peste 40 % densitate optică), este necesară scoaterea locomotivei din circulaţie şi remedierea cauzelor pentru restabilirea funcţionării corecte. 2.12 Aerisirea lucrărilor miniere unde funcţionează locomotive Diesel trebuie stabilită în conformitate cu cerinţele referitoare la aerajul lucrărilor miniere, asigurând diluarea gazelor de evacuare până la concentraţiile specificate permise în aer. 2.13 În scopul prevenirii pericolului de incendiu trebuie să se asigure răcirea motorului şi a sistemului de evacuare (de la colector până la toba de eşapament) şi să se menţină în funcţie pe toată durata funcţionării motorului Diesel. 2.14 Funcţionarea instalaţiei de răcire a sistemului de evacuare, trebuie să se examineze vizual la fiecare pornire în cursă şi ori de câte ori este posibil pe durata opririlor pe traseu. 2.15 Este interzisă pornirea sau continuarea funcţionării dacă : a) nu funcţionează instalaţiile de răcire ; b) se constată asamblări neetanşe la colector, la conducta de evacuare sau la toba de evacuare prin care răsuflă gaze de evacuare; c) se observă neetanşeităţi la instalaţia de motorină şi ulei sau se constată modificări sau legături improvizate şi scurgeri; d) lipseşte dotarea cu un stingător tip P6. 2.16 Periodic trebuie curăţate şi spălate subansamblurile locomotivei, pentru prevenirea depunerilor uleioase combustibile. Trebuie să se acorde atenţie deosebită motorului şi sistemului de evacuare. Substanţele degresante folosite la curăţare trebuie să fie incombustibile şi netoxice. Este interzisă folosirea în acest scop în subteran a produselor petroliere de orice fel. Piesele fine la care este necesară curăţirea cu petrol sau benzină, trebuie duse la suprafaţă în atelierul amenajat pentru acest scop. 2.17 Pe maşină este interzisă păstrarea de produse petroliere sau alte substanţe inflamabile în afară de cele prevăzute funcţional prin construcţie. 2.18 În scopul protecţiei împotriva exploziilor motoarele Diesel trebuie prevăzute cu echipamente antideflagrante. 2.19 Trapele antideflagrante trebuie inspectate zilnic şi întreţinute cu atenţie deosebită pentru preîntâmpinarea oricăror deranjamente şi deteriorări în funcţionarea lor. 2.20 Deoarece unele componente din gazele arse (oxizi de sulf) formează cu apa substanţe corozive sistemul de evacuare trebuie să se examineze zilnic pentru a se preveni punerea în funcţiune a locomotivei cu fisuri sau perforaţii cauzate de coroziune în sistemul de evacuare. NOTĂ : Pentru neutralizarea substanţelor acide corozive, în baia de apă din tobă, poate fi folosit carbonat de calciu sub formă de bulgări (2-4 kg) care se schimbă la fiecare curăţire periodică a tobei. 2.20 Garniturile deteriorate de la îmbinări (acolo unde sunt prevăzute) trebuie înlocuite la fiecare reparaţie numai cu garnituri identice cu cele originale, îmbinările dintre chiulase şi colectorul de evacuare şi dintre colector, conducte şi toba de evacuare trebuie să fie totdeauna strânse complet etanş fără scăpări de gaze. 2.21 În cazul locomotivelor prevăzute cu ambreiaj cu fricţiune între motor şi cutia de viteze, se atrage atenţia că acesta poate fi o sursă periculoasă pentru atmosfera potenţial 8


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

9

explozivă. Pentru minele cu regim grizutos ambreiajului trebuie prevăzut cu tip de protecţie capsulare antideflagrantă. 2.22 În cazul folosirii frânelor , acestea trebuie acţionate cu discernământ pentru prevenirea alunecării sau derapării roţilor. Reducerea şi gradarea vitezei trebuie să se facă pe cât este posibil prin reducerea şi gradarea alimentării motorului (frâna de motor) , iar frâna de fricţiune să se folosească numai pentru oprire în ultimă instanţă. , În subteran în minele cu regim grizutos frânele cu tambur sau cu disc trebuie închise într-o capsulare antideflagrantă. 2.23 Echipamentele electrice montate pe locomotive Diesel antideflagrante trebuie asigurate în conformitate cu cerinţele de securitate privind echipamentele electrice antideflagrante grupa l (mine). 2.24 La suprafaţă, motorina trebuie depozitată cel puţin în două rezervoare de mare capacitate (fiecare să asigure consumul cel puţin pentru 6 zile), folosindu-se alternativ, unul pentru consum şi altul pentru depozitare şi decantare. 2.25 În subteran motorina trebuie transportată în cisterne speciale, închise , etanşe, realizate din tablă de oţel, prevăzute cu dispozitive speciale (ventile de autoînchidere) aşa fel realizate încât autodeschiderea să fie posibilă numai prin înşurubarea racordului de la furtunul pompei de alimentare. Capacitatea cisternelor se admite până la 2 m3 dar, cantitatea de motorină depozitată să nu depăşească necesarul zilnic. La stabilirea necesarului zilnic se va .avea în vedere consumul efectiv şi o rezervă de maximum 20 %. 2.26 Alimentarea locomotivelor cu motorină în rezervor, se admite numai cu pompa, care să fie prevăzută cu racorduri speciale la ventilele cu autoînchidere de la cisternă şi la rezervorul locomotivei. Se interzice alimentarea cu vase deschise. 2.27 Lubrifianţii trebuie transportaţi şi păstraţi în subteran numai în vase metalice închise, etanşe. Cantitatea de lubrifiant depozitată în subteran nu are voie să depăşească consumul zilnic. 2.28 Cisternele cu motorină şi vasele cu lubrifiant trebuie păstrate în camere speciale .închise cu uşi metalice 2.29 Este interzis în subteran , să se păstreze sau să se folosească motorină sau ulei în vase deschise. 2.30 Pentru gararea locomotivelor în subteran trebuie destinate camere speciale în care să existe instalaţiile necesare pentru revizii şi pentru alimentare. Camerele de garare trebuie prevăzute cu uşi metalice. 2.31 Camerele de garare trebuie separate de camerele cu cisterne de motorină, dar să comunice între ele încât alimentarea locomotivelor să se facă în camera de garare. 2.32 Cârpele de şters , care din orice motiv sunt unsuroase sau îmbibate cu produse petroliere de orice fel, trebuie păstrate în cutii metalice prevăzute cu capac şi închizător care vor fi expediate la suprafaţă în acelaşi schimb , pentru degresare. 2.33 În camerele de garare şi camerele de motorină şi lubrifianţi este interzisă folosirea aparatelor care se încălzesc la temperatură peste 150°C sau cu flacără deschisă. Aceste restricţii se vor afişa pe uşa de la intrare. 2.34 Iluminatul în camerele de garare se va realiza conform cerinţelor generale pentru iluminat în subteran în minele cu regim grizutos. 2.35 Locomotivele Diesel trebuie periodic inspectate şi întreţinute în conformitate cu următoare cerinţele: A.- Până la 8 ore de funcţionare : a) se completează apa în instalaţia de răcire a motorului şi a gazelor de eşapament; b) se verifică vizual cu atenţie funcţionarea locomotivei în ansamblu. B.- După 10 ore de funcţionare : a) se verifică vizual nivelul apei din instalaţia de răcire şi se completează dacă este cazul (motor şi eşapament); b) se verifică vizual radiatorul motorului; c) se verifică vizual pompa de apă din instalaţia de răcire ; d) se verifică vizual starea generală a locomotivei şi se curăţă; e) se verifică vizual şi prin acţionare instalaţia de alimentare cu combustibil; f) se verifică vizual şi prin acţionare transmisia şi frâna ; g) se verifică vizual şi prin acţionare instalaţia de presărat nisip. C.- După 50 ore de funcţionare 9


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

10

a) se curăţă pe exterior suprafaţa eşapamentului şi celelalte piese ale motorului prin ştergere cu degresanţi incombustibili, după care se spală cu apă ; este interzisă folosirea în acest scop a produselor petroliere de orice fel; b) se curăţă la exterior toba de evacuare şi pachetele de plăci; c) se verifică vizual şi prin palpare instalaţia de răcire a evacuării; d) se demontează şi se curăţă pompa şi filtrele instalaţiei de răcire cu apă a eşapamentului. e) se examinează vizual şi auditiv funcţionarea motorului şi se fac reglajele necesare; f) alte lucrări prevăzute în instrucţiunile fabricantului. D.- După 100 ore de funcţionare : a) se demontează şi se curăţă pachetele de plăci de la evacuare şi se spală interiorul tobei de evacuare cu soluţie de sodă caustică. b) se curăţă pachetul de plăci de la admisie ; c) se verifică vizual şi prin apăsare cu mâna curelele de transmisie; d) alte lucrări prevăzute de producătorul locomotivei. E.- După 200 ore de funcţionare : a) se verifică vizual etanşeitatea îmbinărilor la aspiraţie şi la evacuare; b) se verifică vizual şi prin măsurare instalaţia de răcire a evacuării; c) se verifică vizual şi prin măsurare gazele arse ; d) se verifică vizual, se demontează şi se curăţă injectoarele motorului; e) se verifică vizual şi prin acţionare instalaţia electrică de lumină; f) se verifică vizual şi prin acţionare transmisia şi frânele ; g) alte lucrări prevăzute de fabricantul locomotivei. F.- După 400 ore de funcţionare a) se verifică vizual instalaţia de răcire de la evacuare, se demontează şi se curăţă pompa şi filtrele ; b) se verifică-strângerea şuruburilor chiulasei; c) se curăţă răcitorul motorului şi se verifică vizual funcţionarea termostatului; d) alte lucrări prevăzute de producătorul locomotivei. G.- După 1.200 ore de funcţionare : a) chiulasa motorului, se verifică vizual riguros şi se curăţă; b) se verifică prin măsurare concentraţia CO, densitatea fumului şi concentraţia NO din gazele de eşapament. c) se verifică vizual riguros şi se curăţă şi se reglează echipamentul de injecţie. d) se examinează vizual riguros toate piesele de la admisie şi de la evacuare (colector - admisie, chiulasa , colector, conductă , toba de evacuare) şi dacă există semne vizuale de deteriorare sau coroziune se vor supune unei inspecţii detaliate; e) alte lucrări prevăzute de producătorul locomotivei. H.- După 3.600 ore de funcţionare a) se verifică prin inspectare detaliată toate subansamblurile motorului, se măsoară gazele de evacuare şi se reglează instalaţia de alimentare; b) se verifică prin inspectare detaliată transmisia şi frânele ; c) se examinează prin inspectare detaliată toate piesele eşapamentului şi dacă sunt semne clare de uzură , deteriorări sau coroziune avansată trebuie prevăzută o revizie generală în cel mai scurt timp posibil. 2.36 După 6.000 ore de funcţionare se face o revizie generală tuturor subansamblelor locomotivei se examinează prin demontare şi măsurare toate piesele supuse uzurii sau coroziunii şi la nevoie se schimbă , se verifică la presiunea hidrostatică de 10 bari colectorul de admisie , colectorul şi conducta de eşapament, toba de evacuare, se măsoară gazele de evacuare şi se reglează motorul Diesel şi echipamentele asociate. 2.37 În cazul echipamentelor antideflagrante se vor avea în vedere cerinţele specifice prevăzute pentru capsulările antideflagrante în conformitate cu documentele de certificare şi procedurile stabilite de serviciul pentru certificare echipamente Ex . 10


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

11

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND LOCOMOTIVELE DIESEL 1.- Domeniul de aplicare 1.1.- Cerinţele următoare se referă la construcţia locomotivelor pentru a fi compatibile folosirii în subteran. După sistemul de acţionare locomotivele miniere pentru subteran se clasifică: locomotive electrice cu troleu, locomotive electrice cu acumulatoare, locomotive electrice cu troleu şi acumulatoare, locomotive Diesel, locomotive pneumatice. 1.2.- După mărime locomotivele miniere pentru subteran se împart în 3 categorii: • locomotive uşoare cu greutatea de serviciu până la 51, pentru transport în galeriile adiacente abatajelor; • locomotive mijlocii cu greutate de serviciu între 6 şi 10 t inclusiv, pentru transport pe trasee intermediare ; • locomotive grele, cu greutate de serviciu peste 10 t, pentru transport pe magistrale. 2.- Cerinţe generale 2.1.-Cabina 2.1.1.- Din cabina mecanicului trebuie să se poată vedea calea de mers în ambele sensuri. La locomotive mijlocii şi grele, mecanicul trebuie să poată vedea fără a se ridica de pe scaun coroana şinelor începând de la cel mult 15 m distanţă. 2.1.2.- Cabina de comandă trebuie prevăzută cu acoperiş rezistent şi să asigure protecţia mecanicului împotriva lovirii din exterior. Cabina de la locomotivele mijlocii şi grele trebuie închisă pe toate părţile, în aşa fel încât mecanicul să nu poată scoate din neatenţie în afara profilului locomotivei capul sau altă parte a corpului. Geamurile de la parbriz şi ferestre trebuie să fie din sticlă incasabilă. 2.1.3.- Locomotivele grele trebuie prevăzute cu cel puţin un loc pentru însoţitorul trenului. Dacă locomotiva are 2 posturi de comandă, locul din al doilea post este permis însoţitorului. 2.1.4.- Locul însoţitorului de tren .trebuie protejat cu acoperiş rezistent. 2.1.5.- Locul însoţitorului se poate amplasa lângă mecanic numai dacă acesta nu este stânjenit în mişcări. 2.1.6.- Ieşirea din cabină trebuie să fie posibilă pe ambele părţi. Dacă una din ieşiri este cu scop de rezervă uşa acesteia se va deschide numai spre interior. 2.1.7.- Poziţia şi sensul de mişcare pentru manetele de comandă de la locomotivele cu 2 posturi de comandă, trebuie să fie aceleaşi pentru ambele posturi. 2.2.- Instalaţia de lumină 2.2.1.- Pe ambele părţi frontale locomotivele de mină trebuie prevăzute cu faruri electrice pentru lumină albă, care să fie conectate din cabina mecanicului. Farurile şi instalaţia de conectare trebuie să asigure iluminarea alternativă cu 2 faze: faza lungă şi faza scurtă. În mişcare trebuie aprins numai farul dinspre sensul de deplasare (fază lungă sau scurtă). Farurile trebuie să se poate aprinde şi când locomotiva staţionează. Se consideră iluminarea suficientă dacă farurile realizează la o distanţă de 80m o iluminare de 4 Ix la înălţimea coroanei şinelor pentru locomotive mijlocii şi grele şi 4 Ix la distanţe de 40 m pentru locomotivele uşoare. Pentru faza scurtă iluminarea poate fi de 4 Ix la 1,5 m înălţime de la coroana şinelor, la 30 m distanţă de la far pentru locomotive mijlocii şi grele şi la 20 m distanţă de la far pentru locomotive uşoare. 2.2.2.- În afară de faruri pe ambele părţi frontale trebuie să existe câte o lanternă de poziţie cu lumină albă. La locomotivele uşoare în locul lanternelor de poziţie este permisă folosirea fazei scurte a farurilor. Lanternele de poziţie trebuie să fie aprinse în staţionare , dar să se poată aprinde când este necesar şi în timpul mersului. Când locomotiva este folosită pentru tractarea trenurilor cu persoane , trebuie ataşate filtre albastre pe lanterne şi lanternele trebuie ţinute aprinse pe toată durata transportului. 11


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

12

2.2.3.- Pe ambele părţi frontale ale locomotivei trebuie să existe şi câte o lanternă cu lumină roşie, care se aprinde pe partea opusă sensului de mişcare , prin aceiaşi manevră prin care se stinge farul. 2.2.4.- Pe locomotivele în mişcare trebuie să se asigure pe cât este posibil menţinerea constantă a intensităţii luminii farurilor, independent de turaţia moroiului Diesel. 2.2.5.- Instalaţia de lumină trebuie prevăzută cu protecţie la scurtcircuit. 2.2.6.- Instalaţia de lumină trebuie realizată cu cabluri flexibile cu manta incombustibilă tip greu, având diametrul exterior compatibil cu intrările de cablu de la echipamentele conectate. Cablurile trebuie pozate astfel încât să fie protejate de deteriorări, de acţiunea lubrifianţilor , substanţelor agresive şi de căldura pieselor învecinate. La locomotive Diesel cablurile trebuie instalate în ţevi de oţel. 2.3.-Frâne 2.3.1.- Locomotivele trebuie prevăzute cu frână mecanică cu acţionare manuală. Alte sisteme de frânare sunt permise ca frâne operaţionale complementare. 2.3.2.- Locomotivele mijlocii şi grele trebuie să fie prevăzute neapărat şi cu frâne operaţionale complementare acţionate pneumatic, hidraulic sau electric. 2.3.3.- Raportul dintre forţa de apăsare a saboţilor frânei şi masa în serviciu a locomotivei trebuie să corespundă, în limitele ±10%, cu coeficientul de frecare sabot/roată şi aderenţă roată/şină. Coeficientul de frecare se alege funcţie de materialul saboţilor , iar coeficientul de aderenţă roată/şină poate fi considerat 0,17. 2.3.4.- Forţa nominală a braţului uman pentru acţionarea frânei se consideră 20 kg. 2.3.5.- Dacă pe lângă frâne cu acţionare manuală locomotiva este prevăzută cu o frână operaţională cu acţionare pneumatică, hidraulică sau electrică, pârghiile celor două frâne pot fi comune . Ambele frâne trebuie să poată fi acţionate independent una de alta. Forţa de apăsare a saboţilor pe bandajul roţilor, calculată la forţa braţului de 20 kg , pentru acţionarea manuală, trebuie să reprezinte cel puţin 20 % din masa locomotivei. 2.3.6.- La frânele pneumatice şi hidraulice, în cabina mecanicului trebuie să fie indicată presiunea fluidului din rezervor şi din cilindrul frânei. 2.3.7.- Longeronul frânei trebuie să fie cu lungime reglabilă şi astfel montat încât să permită strângerea simultană a saboţilor. 2.4.- Măsurarea vitezei de mers. 2.4.1.- Locomotivele mijlocit şi grele , trebuie prevăzute cu aparate care să indice viteza de mers. 2.5.-Nisipare 2.5.1.- Toate locomotivele pentru subteran trebuie prevăzute cu nisipare, acţionate din cabina mecanicului , pentru ambele sensuri de mers. 2.6.- Semnalizare acustică 2.6.1.- Toate locomotivele trebuie înzestrate cu semnalizatoare acustice cu sunet puternic rezultat prin percuţie pe un clopot. Nu pot fi folosite în acest scop nici clacsoane vibrante nici şuierătoare. 2.6.2.- Pentru locomotivele mijlocii şi grele semnalizatoarele acustice trebuie acţionate suplimentar mecanic sau electric, încât să sune în continuare după ce a fost apăsat mânerul, iar prin apăsare repetată a mânerului să se poată semnaliza şi manual. 2.7.- Dispozitive de blocare 2.7.1.- Locomotivele trebuie prevăzute cu un dispozitiv de asigurare care să împiedice punerea în funcţiune de către persoane neautorizate. 2.7.2.- Sunt necesare dispozitive suplimentare de interblocare care să facă posibilă funcţionarea locomotivei numai cât timp mecanicul se află la locul său. 2.8.- Instalaţii de stins incendii Fiecare locomotivă trebuie echipată cu stingătoare de incendiu conform cerinţelor specifice privind prevenirea incendiilor şi a exploziilor. 12


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

13

2.9.- Protecţia pentru atmosfere potenţial explozive 2.9.1.Construcţia locomotivelor destinate folosirii în mine cu regim grizutos trebuie să cuprindă numai echipamente certificate pentru atmosfere potenţial explozive grupa l (mine) în conformitate cu procedurile stabilite de serviciul pentru certificare echipamente Ex . 2.10.- Marcare 2.10.1.- Pe fiecare locomotivă pe o parte principală fixă trebuie să se monteze o etichetă indicatoare protejată împotriva deteriorărilor, pe care trebuie să se înscrie caracteristicile tehnice principale. 3.- Cerinţe specifice pentru locomotive Diesel a.- Rezervorul de combustibil 3.1.- Rezervorul trebuie să se monteze rigid şi într-un loc unde să fie sigur protejat contra loviturilor. 3.2.- La orificiul de umplere trebuie montată o supapă de sens unic care să se poată deschide numai pe sensul de intrare sub presiunea fluidului de alimentare. 3.3.- Trebuie prevăzut un orificiu de aerisire asigurat cu 5 site de 144 ochiuri pe cm2 montate într-o ramă distanţate la cel mult 2 mm între ele. Trebuie prevăzut de asemenea un dop de golire în scopul curăţirii rezervorului, care trebuie asigurat contra autoslăbirii . Nu se admit robinete sau ventile. Pentru golire în scopul curăţirii rezervorului, se permite folosirea racordului conductei de ieşire. 3.4.- în cazul utilizării sticlelor de nivel, acestea trebuie să fie incasabile sau protejate sigur contra loviturilor. b.- Conducte de combustibil 3.5.- Conducta de combustibil trebuie să fie metalică şi protejată sigur contra loviturilor şi astfel montată încât în cazul deteriorării să nu poată curge combustibil pe piesele cu temperatură ridicată. Distanţa faţă de aceste piese trebuie să fie cel puţin 25 mm. 3.6.- La conducta de combustibil sunt permise înnădiri numai prin sudare sau alămire. 3.7.- Pe conducta de combustibil trebuie montat un ventil care să poată fi acţionat de mecanic din cabină şi direct, prin care să se întrerupă alimentarea motorului repede şi sigur. De asemenea trebuie montat un ventil acţionat automat pe închidere în cazul lipsei apei de răcire a eşapamentului. 3.8.- Filtrele pentru combustibil trebuie montate între rezervorul de combustibil şi dispozitivul de protecţie contra lipsei apei de răcire prin pulverizare în eşapament. c.- Galeriile de admisie şi eşapament 3.9.- Pe galeria de admisie trebuie montat un filtru de aer. 3.10.- Galeria de eşapament trebuie răcită cu cămaşă de apă, în aşa fel ca temperatura pe suprafaţa pieselor să nu depăşească 150°C. 3.11.- La capătul galeriei de eşapament şi după toba cu apă, trebuie să existe câte un ventil special cu autoînchidere pentru luarea probelor de gaze arse. d.- Răcirea şi diluarea gazelor 3.12.- Gazele de eşapament trebuie răcite suplimentar prin pulverizare cu apă, injectată sub presiune printr-o duză în interiorul ţevii comune de eşapament. 3.13.- Rezervorul cu apă pentru instalaţia de răcire a gazelor din eşapament trebuie prevăzut cu un indicator de nivel vizibil din cabina mecanicului. 3.14.- Apa sub presiune la duza de pulverizare trebuie asigurată cu o pompă asociată antrenată permanent printr-o transmisie forţată de la motor. 3.15.- Pentru filtrarea apei care se injectează în ţeava de eşapament trebuie să existe un filtru grosier la umplerea rezervorului şi un filtru dublu înaintea pompei.

13


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

14

3.16.- Trebuie să existe un ventil automat care să închidă conducta de combustibil când încetează din orice cauză pomparea apei pentru pulverizare în ţeava de eşapament. Ventilul automat de protecţie trebuie să se plaseze după filtrul dublu de apă. Ventilul automat trebuie asigurat împotriva intervenţiilor neautorizate cu ajutorul unor dispozitive speciale de închidere. 3.17.- Gazele de eşapament trebuie să treacă neapărat printr-o tobă de condiţionare răcită cu apă şi printr-o trapă finală cu baie de apă. Completarea băii de apă trebuie să se poată face de la rezervorul pentru răcirea gazelor. 3.18.- Toba de eşapament trebuie să fie anticorozivă , rezistentă la substanţele rezultate din gazele de ardere. 3.19.- Temperatura gazelor de evacuare la ieşirea din tobă nu trebuie să depăşească 70°C în funcţionare normală la putere maximă şi atunci când este oprită injectarea apei în ţeava de eşapament pe durata până se opreşte motorul după acţionarea ventilului automat. e.- Motorul Diesel 3.20. - În subteran sunt permise numai motoare tip Diesel. Motoarele Diesel pentru subteran trebuie să poată fi reglate în aşa fel încât în gazele arse nediluate , prelevate în orice punct dinconducta de eşapament pe cale uscată, să nu conţină mai mult monoxid de carbon (CO) decât 0,05 % în volum, oxizi de azot (NOx) 0,10 % "în volum şi particule de funingine (PR) 200 mg/m3 , la mers în gol şi în plină sarcină. Pe durata folosirii motorului în subteran , conţinutul de monoxid de carbon (CO) să nu depăşească 0,12 % în volum , iar oxizii de azot (NOx) şi particulele de funingine (PR) în limite până la care după diluarea gazelor la ieşire nu se depăşesc nivelele permise în atmosferă în subteran. 3.21.- Dispozitivul pentru reglarea motorului şi limitarea puterii trebuie asigurate împotriva intervenţiilor neautorizate. Orice intervenţie pentru reglare sau blocare să fie posibilă numai după desfacerea unor dispozitive speciale de închidere. Sistemul trebuie sigilat. Dacă pentru pornire este necesară blocarea limitării, trebuie asigurată revenirea automată a sistemului de limitare imediat după pornire. 3.22.- În subteran nu este permisă folosirea motoarelor Diesel în 2 timpi cu admisie prin carter. 3.23.- Motorul trebuie fixat în mod ferm şi sigur pe saşiu şi astfel încât să nu se suprasolicite eşapamentul sub efectul şocurilor 3.24.- După pornirea motorului dispozitivul de pornire trebuie să se decupleze automat. Nu sunt admise motoare auxiliare cu ardere internă pentru pornire. 3.25.- Temperatura apei de răcire a motorului trebuie indicată de un termometru montat fix în cabina mecanicului. 3.26.- În circuitul agentului de răcire la motor trebuie să existe un termostat care să închidă şi să regleze debitul apei până la atingerea temperaturii de regim. f.- Transmisii 3.27.- Transmisia puterii la trenul de roţi nu trebuie să se încălzească peste 150°C în nici un punct la putere maximă. 3.28.- Cuplajele de fricţiune trebuie să se adapteze la puterea motorului fără încălziri peste 150°C. g.- Protecţie pentru atmosfere potenţial explozive 3.29.- Motoarele Diesel trebuie prevăzute cu echipamente antideflagrante conform cerinţelor specifice. h.- Instalaţia de stins incendiu 3.30.- Locomotivele Diesel trebuie prevăzute cu un stingător tip P6.

14


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

15

CAPITOLUL 3 TRANSPORT CU TROLII Art. 21 (1) La transportul materialelor sau altor produse în subteran se vor utiliza numai trolii care au viteza de transport limitată la maximum 2 m/s. (2) În cazul montării troliului la tavanul lucrării miniere , partea inferioară a acestuia trebuie să fie cu cel puţin 0,3 m mai sus decât marginea superioară a mijlocului de transport cel mai înalt. (3) Utilizarea troliilor pentru ridicarea pe linie a vagonetelor este admisă numai în situaţia în care se folosesc dispozitive speciale. Art. 22 Transportul cu trolii a vagonetelor cu materiale pe galerii de pregătire ale abatajului frontal unde panta depăşeşte 7 %o va fi reglementată potrivit condiţiilor locale prin măsuri organizatorice de securitate şi sănătate în muncă elaborate de unitatea minieră. Art. 23 (1) În suitoare cu lungimea de peste 10 m, transportul materialelor trebuie făcut cu troliul, folosindu-se cablul cu dublă legătură sau vase de transport, precum şi un dispozitiv de semnalizare. Desfacerea materialelor şi depozitarea lor trebuie făcută la o distanţă de cel puţin de 1 m de gura suitoarelor. (2) Deblocarea materialelor din suitoare se va face numai de sus în jos. Transport cu monorai Art. 24 (1) Instalaţiile de transport cu monorai fără acţionare mecanică pot fi amenajate cu o pantă maximă de 7 %o. Fac excepţie cele de tip constructiv cu autoblocare. La efectuarea transportului se vor respecta prevederile specifice transportului cu vagonete prin deplasare manuală. (2) La montarea şi exploatarea instalaţiilor de transport cu monorai acţionate mecanic se vor respecta cerinţele specifice privind montarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor cu monorai acţionate mecanic.

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC CAPITOLUL I TERMINOLOGIE 1.1. Instalaţie de monorai acţionată mecanic – este un echipament folosit pentru transportul pe distanţe mari a maselor mari (lemn de mină, TH, jgheaburi de transportoare, etc.), transportul realizându-se prin acţionarea mecanică a unui mijloc motor de transport (cărucior tractor), care este încărcat manual – în punctul de încărcare, supravegheat pe tot traseul de transport, şi descărcat manual la frontul de lucru sau cât mai aproape de acesta. Transportul se realizează pe o cale de rulare denumită grindă de monorai. 15


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

16

Transmiterea mişcării de la acţionarea instalaţiei de monorai la mijlocul de transport se face cu ajutorul cablurilor de oţel fără fine. 1.2. Mijloc motor de transport – sau căruciorul motor este cel care asigură mişcarea mecanică a instalaţiei de monorai. De acesta sunt legate mijloace portante (cărucioare portante) care asigură transportul materialelor încărcate pe instalaţie. 1.3. Mijloc portant de transport – sau căruciorul portant este acel cărucior care are rolul numai de a asigura susţinerea şi transportul materialelor încărcate pe el, fără a avea rol motric. Acesta este angrenat în mişcare de către căruciorul motor. Cărucioarele portante sunt, de regulă, ataşate mai multe la căruciorul motor. 1.4. Grinda de monorai – reprezintă calea de rulare a ansamblului compus din căruciorul motor şi cărucioarele portante. Grinda este realizată din profil special, cu lungime de 3 m având posibilităţi de îmbinare. CAPITOLUL II MONTAREA, EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC MONTAREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC 2.1.1. Montarea unei instalaţii de monorai acţionată mecanic se face numai pe bază de proiect de montare. Acest proiect de montare trebuie întocmit de către sectorul care va folosi viitoarea instalaţie şi aprobat de conducerea tehnică a sucursalei. 2.1.2. Montarea şi exploatarea instalaţiilor de transport cu monorai acţionate mecanic, se va putea face numai dacă:  panta maximă a lucrării miniere pe care se montează instalaţia este de: - 20˚ pentru cele tractate prin cablu; - 35˚ pentru cele tractate prin cablu, dacă au prevăzute prin construcţie dispozitive de blocare, frânare şi autoblocare;  viteza maximă de transport este de 2 m/s;  se respectă monografia de armare a lucrării miniere în care este cantonată;  ancorarea şi îmbinarea grinzilor de monorai este făcută astfel încât să reziste viitoarelor sarcini maxime care se vor transporta cu instalaţia de monorai acţionată mecanic;  se va lăsa un spaţiu liber de cel puţin 0,3 m pe o parte şi 0,6 m pe partea de circulaţie a personalului, între pereţi şi mijlocul de transport. 2.1.3. Montarea şi exploatarea monoraiurilor acţionate mecanic prin ataşarea unui troliu la o şină de monorai trebuie făcută pe bază de proiect. Proiectul va fi întocmit de către sectorul care va folosi viitoarea instalaţie şi aprobat de conducerea tehnică a sucursalei. 2.1.4. Cerinţele impuse cablurilor de transport minier utilizate la instalaţiile de monorai sunt precizate în cerinţele specifice privind cablurile miniere folosite în subteran. 2.1.5. Pe întregul traseu al instalaţiei cu monorai acţionată mecanic, trebuie montate (funcţie de particularităţile traseului) dispozitive de semnalizare optică, acustică şi de decuplare, care să funcţioneze în ambele sensuri. Distanţa dintre aceste dispozitive nu va fi mai mare de 50 metri. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC 2.2.1. Recepţia şi punerea în funcţiune a unei instalaţii de monorai acţionate mecanic se face numai cu avizul unei comisii tehnice de avizare a punerii în funcţie, comisie numită de către conducătorul sucursalei şi formată din cadre tehnice cu func��iile şi specializările necesare avizării acestei puneri în funcţie. 2.2.2. Transportul cu monorai se va efectua conform unor măsuri de securitate şi sănătate (elaborate de unitate pentru fiecare instalaţie în parte) care vor cuprinde: 16


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

17

1. locul de amplasare al instalaţiei de monorai mecanic; 2. traseul pe care se va face transport cu această instalaţie; 3. caracteristicile tehnice ale instalaţiei: 4. sarcina maximă care poate fi transportată pe instalaţie; 5. lista cu mecanicii autorizaţi pentru a executa transport cu instalaţia respectivă; 6. lista cu persoanele autorizate a da semnale la instalaţia respectivă; 7. codul de semnalizare aferent instalaţiei; 8. schema monofilară de alimentare a instalaţiei de monorai acţionate mecanic; 9. schema de amplasare şi de alimentare a dispozitivelor de semnalizare optică şi acustică şi de decuplare; 10. lista cu persoanele nominalizate a face reviziile zilnice, săptămânale,etc. la instalaţia de monorai acţionată mecanic; 11. alte instrucţiuni, specifice locului de amplasare al instalaţiei ( viteze de transport pe diferite porţiuni ale traseului funcţie de caracteristicile traseului, etc.). 2.2.3. Instalaţia de monorai acţionată mecanic trebuie exploatată astfel încât să fie evitate posibilele accidente care pot apărea. ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC 2.3.1. ZILNICĂ 2.3.1.1. Zilnic, la intrarea în schimb, mecanicul instalaţiei de monorai acţionată mecanic, este obligat să se informeze – de la mecanicul din schimbul precedent – despre starea generală a instalaţiei de monorai acţionată mecanic, despre evenimentele care au apărut pe perioada funcţionării instalaţiei şi despre noi instrucţiuni apărute la instalaţia respectivă. 2.3.1.2. Dacă instalaţia este folosită intermitent (adică numai un schimb pe zi, etc.), mecanicul – la ieşirea din schimb – este obligat să întocmească un raport de activitate în „REGISTRUL DE RAPORT AL FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE MONORAI NUMĂRUL ...”. 2.3.1.3. Zilnic, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie vizuală, pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere mecanic (starea cablurilor de tracţiune, starea îmbinării grinzilor, starea ancorării grinzilor, starea rolelor de ghidare a cablului de tracţiune, etc.). 2.3.1.4. Zilnic, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie vizuală, pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere electric (starea cablurilor electrice pe traseu, pozarea corespunzătoare a acestora, starea panourilor de semnalizare pe traseu, starea panoului de comandă a mecanicului, etc.). 2.3.2. SĂPTĂMÂNALĂ 2.3.2.1. Săptămânal, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie amănunţită (intervenind acolo unde este cazul pentru refacerea îmbinărilor dintre grinzi, etc.), pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere mecanic. 2.3.2.2. Săptămânal, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie amănunţită (verificarea semnalizării acustice şi optice prin dare de semnale şi recepţionare de semnale, verificarea funcţionării corespunzătoare a pupitrului de comandă, etc. intervenind acolo unde este cazul), pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere electric.

17


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

18

CAPITOLUL III MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE PENTRU LUCRĂTORII CARE MONTEAZĂ, EXPLOATEAZĂ ŞI ÎNTREŢIN INSTALAŢIILE DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC 3.1. ESTE INTERZISĂ CIRCULAŢIA PERSONALULUI PE TRASEUL MONORAIULUI CÂND ACESTA ESTE ÎN MIŞCARE PE LUCRĂRILE MINIERE ÎNCLINATE PRECUM ŞI PE LUCRĂRILE MINIERE ORIZONTALE CÂND NU EXISTĂ SPAŢIU CORESPUNZĂTOR AMENAJAT PENTRU CIRCULAŢIE. 3.2. Mecanicii instalaţiilor de monorai cu acţionare mecanică trebuie autorizaţi anual şi ori de câte ori se vor monta instalaţii noi. Autorizarea şi reautorizarea mecanicilor trebuie efectuată de către o comisie tehnică, din cadrul sucursalei, Din această comisie vor face parte: ing. şef electromecanic, inginer şef S.S.M. şeful biroului mecano-energetic, şeful sectorului unde se va monta instalaţia şi un reprezentant al compartimentului S.S.M. 3.3 Locurile unde se va lega/dezlega sarcina pe/de pe căruciorul instalaţiei trebuie să aibă cel puţin 2,5 m înălţime, pentru a evita accidentarea lucrătorilor – legători de sarcină. 3.4. Locurile unde se va executa operaţia de legare/dezlegare a sarcinii, trebuie să aibă vatra plană şi fără denivelări, pentru a evita accidentarea lucrătorilor. 3.5. Lucrătorii – legători de sarcină trebuie instruiţi pentru a efectua legarea/dezlegarea sarcinii. 3.6. Legătorii de sarcină trebuie să primească, în plus, o formare adecvată şi informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste manipulări nu sunt efectuate corect. 3.7. Instrucţiunile tehnice trebuie obligatoriu întocmite pe înţelesul lucrătorilor şi aduse la cunoştinţa acestora sub semnătură. 3.8. Se vor afişa, în cabina mecanicului instalaţiei de monorai acţionată mecanic, instrucţiuni tehnice privind darea/primirea semnalelor, codul de semnalizare, instrucţiuni pentru situaţii de urgenţă, etc. 3.9. La punctul de încărcare trebuie afişate vizibil instrucţiuni tehnice privind executarea corectă a operaţiilor de legare/dezlegare de sarcină. 3.10. Utilizatorul instalaţiei de monorai trebuie să-şi ia toate măsurile necesare pentru a evita apariţia evenimentelor deosebite, a accidentelor umane şi tehnice prin respectarea legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea în muncă. Măsurile vor fi trecute în documentul de securitate şi sănătate.

18


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 4 - Transportoare cu bandă

19

CAPITOLUL 4 TRANSPORTOARE CU BANDĂ Transport cu transportoare miniere cu bandă Art. 25 Transportoarele cu bandă de cauciuc montate în subteran vor avea dispozitive de oprire din orice punct al traseului. Art. 26 La montarea, întreţinerea şi utilizarea transportoarelor cu bandă se vor respecta măsurile cuprinse în cerinţele specifice privind montarea, întreţinerea şi exploatarea transportoarelor cu bandă. CERINŢE MINIME SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA TRANSPORTOARELOR CU BANDĂ CAPITOLUL l CONDIŢII DE TRANSPORT Şl MONTAJ 1.1 În lucrările miniere subterane se vor folosi numai benzi din cauciuc pentru subteran, de tip minier, conform standardelor în vigoare. 1.2 Transportoarele cu bandă pentru subteran, se vor monta conform prevederilor cărţii tehnice dată de furnizor (constructor). 1.3 În galeriile şi planele înclinate prin care circulă personal şi pe care sunt montate transportoare cu bandă trebuie să existe un spaţiu liber pentru circulaţie de cel puţin 0,6 m lăţime, de la transportor spre peretele lucrării şi cu înălţimea de 1,8 m. 1.4 Între capetele de acţionare şi cele de deversare , precum şi între acestea şi punctele de supraveghere a instalaţiilor de transport se vor prevedea sisteme de semnalizare sau convorbire, care să funcţioneze în ambele sensuri. Măsura este obligatorie numai în cazul în care deservantul nu poate supraveghea punctele respective. 1.5 După montarea şi instalarea întregului transportor se vor efectua centrarea benzii, proba de mers în gol şi în sarcină , reglajele releelor de viteză , de aglomerare şi de deviere laterală , precum şi verificarea reglării şi funcţionării corecte a echipamentelor electrice, conform cu indicaţiile din cartea tehnică. 1.6 Înaintea primei probe de funcţionare în gol se verifică : - dacă transportorul a fost corect asamblat şi montat; - dacă banda se aşează pe role ; - dacă banda nu vine în contact cu alte piese metalice fixe ; - dacă ridicătoarele electrohidraulice sunt corect conectate la tensiune şi dacă au fluid de lucru de calitatea prescrisă si în cantitate corespunzătoare; - dacă racordarea motoarelor şi echipamentul electric este corect efectuată; - dacă echipamentul de siguranţă şi control prevăzut în cartea tehnică funcţionează în mod corespunzător; - dacă staţiile de acţionare şi întoarcere sunt prevăzute cu apărătoarele de protecţie; - dacă staţiile de întoarcere sunt echipate cu dispozitivul de protecţie cu plug diagonal sau triunghiular prevăzut cu răzuitoare. 1.7 Punerea în funcţiune şi darea în folosinţă a transportoarelor se va putea face numai în baza unei recepţii interne efectuate de o comisie numită de conducătorul unităţii, în procesul verbal întocmit de comisie cu această ocazie se vor face referiri asupra modului de realizare a prevederilor de la pct.1.6. CAPITOLUL II EXPLOATAREA , ÎNTREŢINEREA Şl REPARAREA 19


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 4 - Transportoare cu bandă

20

2.1 Exploatarea transportoarelor cu bandă , se va face în conformitate cu normativele în vigoare, cu caracteristicile tehnice şi instrucţiunile cuprinse în cartea tehnică ce însoţeşte fiecare utilaj. Unităţile vor elabora instrucţiuni privind sarcinile personalului de deservire a transportoarelor cu bandă, în instrucţiuni se va prevedea controlul obligatoriu al stării si funcţionării dispozitivelor de protecţie şi semnalizare , inclusiv instrucţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor. 2.2 Pornirea transportorului se va face pe cât posibil în stare neîncărcată. 2.3 Personalul însărcinat cu supravegherea şi deservirea va trebui să urmărească şi să acţioneze în conformitate cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă în cazul: - încălzirii motoarelor, reductoarelor , cuplajelor hidraulice , lagărelor şi tamburelor şi rolelor; - acumulărilor de material (cărbune, steril, lemne, etc.) sub capul de acţionare precum şi a celui căzut pe partea interioară a benzii de transport; - blocării rolelor, înlocuind orice rolă blocată. 2.4 Pe cât posibil transportorul se va opri numai după ce s-a descărcat tot materialul aflat pe el. 2.5 Pornirea transportorului după o oprire accidentală este admisă numai după ce sa stabilit cauza opririi şi s-a controlat starea traseului aferent transportorului. 2.6 Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare a instalaţiilor de transport cu bandă este permisă numai după oprirea transportorului , blocarea întrerupătoarelor de pornire, verificarea eficienţei blocării şi afişarea plăcuţelor avertizoare cu inscripţia „NU CUPLAŢI SE LUCREAZĂ". 2.7 Orice intervenţie privind echipamentul electric al transportorului şi instalaţiei de alimentare electrică , se face numai de către personal calificat în această specialitate. 2.8 Se interzice transportarea de persoane sau alte materiale pentru care nu este destinat utilajul cu ajutorul transportoarelor cu bandă. 2.9 Locurile de sub contragreutăţile de întindere se vor prevedea cu îngrădiri. 2.10 În cazul utilizării lichidelor pentru acţionări electrohidraulice, se vor respecta cu stricteţe indicaţiile de protecţie care sunt prevăzute în cartea tehnică a utilajului. 2.11 Se interzice curăţirea sau îndepărtarea materialelor dintre cele două ramuri ale covorului de cauciuc în timpul funcţionării acestuia. 2.12 Se interzice efectuarea lucrărilor de întreţinere , revizii şi reparaţii la instalaţiile de transport cu bandă atunci când acestea se află în stare de funcţionare. 2.13 Toate lucrările de revizii se vor face numai pe bază de permis de lucru scris, emis de conducerea sectorului în care se vor stabili formaţiile de lucru şi conducătorul lucrării. 2.14 Transportoarele cu bandă se vor monta la o înălţime de minimum 0,2 m faţă de vatra galeriei, în vederea asigurării spaţiului necesar pentru curăţirea materialului de sub transportor de către personalul de întreţinere. CAPITOLUL III PREGĂTIREA PERSONALULUI MANEVRANT 3.1 Personalul care urmează să deservească transportoarele cu bandă trebuie calificat în acest scop şi instruit periodic asupra modului de exploatare şi a cerinţelor specifice. Se recomandă ca acest personal să participe efectiv la montajul, reglajul şi probele de funcţionare în gol şi în sarcină. 3.2 Punerea în funcţiune a transportorului se poate face numai după ce s-a dat semnalul de avertizare conform codului afişat.

CAPITOLUL IV MĂSURI DE PREVENIRE Şl STINGERE A INCENDIILOR 4.1 Lucrările miniere pe care se face transport cu transportoare cu bandă de cauciuc, vor fi menţinute libere şi curate, înlăturându-se materialele şi utilajele care obturează profilul lucrării respective. 20


PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE

Capitolul 4 - Transportoare cu bandă

21

4.2 Sectoarele subterane care au în folosinţă transportoare cu benzi din cauciuc, vor întreţine lucrările miniere intrate în presiune pentru a asigura menţinerea dimensiunilor iniţiale ale acestora. Lucrările se vor efectua pe bază de grafice întocmite de sectoare. 4.3 Lucrările miniere susţinute sau bandajate cu materiale combustibile vor fi şistificate cu praf inert pe toată lungimea benzii plus 5 m în amonte şi în aval de capul de acţionare respectiv de întindere a transportorului. 4.4 Lucrările miniere pe care sunt montate transportoare cu bandă vor fi iluminate cu lămpi fixe la staţiile de deversare. 4.5 După fiecare deranjament în funcţionarea transportorului, persoana de supraveghere trebuie să se deplaseze în zona deranjamentului să controleze .toată zona , să înlăture materialul căzut lângă şi sub transportor , înainte de punerea în funcţiune a acestuia. 4.6 Lucrările miniere subterane pe care sunt montate transportoarele cu bandă , se vor dota cu mijloace de stingere a incendiilor conform baremului prevăzut de cerinţele specifice pentru „Prevenirea şi stingerea incendiilor şi focurilor în minele de cărbune". 4.7 Transportoarele cu bandă montate pe planurile înclinate unde există pericol de pornire inversă în urma opririi, vor fi dotate cu frâne, iar cele cu întindere automată cu dispozitive limitatoare de cursă în stare de funcţionare. 4.8 În galeriile sau planurile înclinate dotate cu transportoare cu bandă trebuie să se găsească în permanenţă praf inert depozitat în vase cu conţinut de minimum 50 kg. Vasele se vor amplasa la intervale de 50 m.

21