Page 1

www.tag.usv.ro

BULETINUL INFORMATIV AL ASOCIATIEI DE ARTA NICOLAE TONITZA DIN CADRUL 81,9(56,7ÝŶ,, ċ7()$1 CEL MARE DIN SUCEAVA

nr. 1 august 2011

BALCIC nostalgia mării www.facebook.com/Tonitza Art Group

www.tag.usv. ro


$VRFLDĠLDGHDUWă ³1LFRODH7RQLW]D´ ZZZWDJXVYUR


Pictori la Balcic ediția a doua Jurnal de călătorie 31 August 2011

La plecare microbuzul a fost plin de bagaje, nu pentru o tabară, ci mai degrabă pentru un drum cu avionul. Unii au depașit gabaritul. Conducător de grup a fost Andreea Juduc. Seara cand s-a ajuns în Constanța grupul s-a rătăcit. Pe la orele 21 s-a pornit o cursă de urmărire și recuperare a unui microbuz plin de oameni nervoși și iritați din cauza unui șofer care și-a uitat GPS-ul acasă. Într-un târziu cursa de șoareci s-a încheiat și momentul de tensiune a fost depășit odată cu cina.

tora. În total un număr de 29 de persoane. “Marea trecere” – vama- nu a fost lipsită de oarece emoții pentru că, în grup au fost și câțiva copii. Un aspect important de reținut este că, pentru persoanele care trec granița cu copii minori, trebuie pe lângă pașaport, să existe procură și cazierul persoanei însoțitoare. Dar, pentru că eram un grup organizat, vizibil fără intenții de altă natură, într-un final, ni s-a permis trecerea, nu înainte de a se face o verificare electronică a persoanelor în cauză.

În Constanța s-au alăturat grupului două studente: Anca Sânpetrean, studentă în anul III la specializarea ceramică și Oana Elisabeta Piștea, studentă în anul II la specializarea foto video, din cadrul Asociației ASUAD -Cluj. Asociația din Cluj a fost înființată de Daniel ROBU (fost membru TAG) după modelul asociației noastre.

Pe 1 septembrie grupul ce traversa granița 1 Septembrie 2011era format din următorii artiști:

Polina Celac – Iași, Ana Maria Ovadiuc - Suceava, George Șpaiuc - Botoșani, Rodica Postolache - Iași, Angelica Mirela Pagu - Iași, David Croitor - Vatra Dornei, Ioana Cezara Poiată - Suceava, Mihai Pânzaru PIM - Suceava, Cristina Chiriac - Târgu Mureș, Andreea Alexandra Stela Juduc - Suceava, Liviana Pînzaru - Fălticeni, Loredana Ceică - Suceava, Anca Sânpetrean - Brașov, Oana Elisabeta Piștea - Onești, Mihai ȘerbănescuTârgoviște, Remus Dăneasa - Suceava șiMaria Teoșanu - Suceava. La grupul de pictori s-au adăugat și membrii familiilor aces-

2011 / infoart USV / 3


Septembrie la Balcic presie, prin stilizare”. Margine de crâng la Balcic, Poarta lui Osman, sunt lucrări în care, marea și muntele calcaros sunt accesorii imagistice sau pretexte sentimentale pentru toți pictorii care vin aici. Cazarea s-a realizat relativ repede. Câțiva nemulțumiți și-au schimbat camerele din considerente de lumină, lipsa balconului, sau pur și simplu pentru că nu aveau starea necesară (oboseala unui drum de 12 ore cu microbuzul din ziua anterioară). Polina Celac și-a schimbat camera de cinci ori. La recepție când apărea cu cheia în mână, Pic și Poc (pentru că așa i-a etichetat PIM pe recepționeri), erau din ce în ce

1 Septembrie 2011,

După două ore de drum, Balcicul plin de soare s-a așezat cu străduțele lui întortocheate, în calea privirilor noastre. O amplă perspectivă, pe care artiștii români, precum Nicolae Tonitza, Iosif Iser, sau Petrașcu au exploatat-o în perioada interbelică, în lucrări memorabile. Dealul alb și calcaros, sub lumina soarelui împrăștie în jur o lumină lăptoasă care dă Balcicului acea particulariate imagistică atât de căută și râvnită de pictori. După Alexandru Cebuc, și din scrierile vremii, Nicolae Tonitza adora Balcicul. Acesta „nefiind un peisagist adevărat, căuta să armonizeze peisajul, sa-i de o semnificație, să-i imprime o ex-

3 Septembrie 2011

Doar dimineața și seara ne vedeam la masă, unde pe terasă își făcea veacul o familie de pisici tărcate cu atitudini cotropitoare și mereu flămînde. Sau viespi atrase de mirosul fructelor se așezau cu nesimțire pe farfurie fără să ceară permisiunea posesorului. Spre deosebire de ediția precedentă ne-a lipsit liantul muzicii. Cred ca nu a fost om în tabără, care sa nu mă întrebe de Gabriel Gheorghiu, artistul profesionist din Iași și autorul unei recente expoziții de succes. A fost o mare lipsă pentru noi, pentru că, armonia chitarei acompaniată de o voce caldă, a Tinei soția artistului, a fost un parfum, caruia i-am simțit lipsa.

4 / infoartUSV / 2011

mai exasperați când frumușica domnișoară revenea fluturând cheia în mână. Una peste alta, cazare mai proastă ca acum doi ani (mirosuri în camere de la sifoanele din băi, păianjeni la colțuri și toalete cu probleme. Punctual au fost remediate toate neajunsurile. În schimb mâncarea bulgărească a rămas la fel de bună. Bulgarii excelează în acest domeniu. Fiecare membru TAG a primit câte: trei panze, șaisprezece culori de ulei, un penson, diluant, ulei și sicativ. Pentru a nu ramane neconsolate, studentele din ASUAD împreună cu Mihai Șerbănescu au primit fiecare câte o pânză.


4 Septembrie 2011

Grupul, dispersat de nemulțumirile cauzate de un drum lung și obositor, s-a coagulat și, ușor, ușor s-a simțit cum, armonia Balcicului a reunit spiritele. Zilele au trecut pline de soare și relaxare. Șerbănescu, care mărturisea că din șase tabere la care a participat anul acesta, tabăra de la Balcic a fost prima în care s-a simțit cu adevărat liber. Frumos era că la orele amiezii lăsam baltă lucrările, pensulele,

culorile, hainele înt-o vraiște totală și mergeam în grup de câte trei patru în port la “gingirici” cum le spun bulgarii la hamsii. Ca să ții minte denumirea, trebuie să te gândești la gingii. În port era o cherhana, la care un bulgar de vreo 60 de ani ce înțelegea românește, dar nu vorbea, îți vindea pe 4 leva gingirici, guvizi sau, în fine, ce se prindea prospăt în ziua aceea. Alături de pește veneau bulgarii și cu pepene proaspăt. Asta ne suplinea masa de prânz și, ne întorceam

cu burțile pline de bere, pepene, pește prăjit și poftă de lucru. Subiectele erau case românești vechi, străduțe înguste, ochiuri colorate de grădina și bărci din port. Am întâlnit acolo și alți pictori români, veniți pare-mi-se din București. Se pare că grupul nostru era mai închegat și mai vesel decât al lor.

2011 / infoart USV / 5


Ultima zi de tabără zi de tabără 6 Septembrie 2011

Am făcut plimbări cu bicicletele pe faleză. Un drum, realizat printr-un proiect european ce leagă Balcicul de Albena. Incredibil de frumos și curat, acesta face ca preț de aproximativ o oră să privești în plin soare, marea și muntele deopotrivă. O excursie plăcută, dacă bineînțeles ești atent și nu dai cu oiștea în gard, cum se zice. Polina s-a ales cu o julitiră, iar Liviana cu o roată spartă la bicicletă. PIM a fost cel care ne-a dezvăluit tra-

seul. Atenție, zicea, vedeți că la un moment dat faleza se rupe și trebuie să vă duceți biciclete în spate. Da, așa a fost, dar nu un obstacol insurmontabil. Deosebirea între cele două stațiuni este liniștea. Albena, comercială, gălăgioasă și lipsită de subiecte pentru pictură, în schimb cu o plajă curată.

Am hotărât cu toții ca ultima seară înainte de plecare să vernisăm lucrările într-o expoziție “la piciorul broaștei” pe alea de lângă restaurant. Bineînțeles că nu toți au auzit și nu toți au fost prezenți la ora stabilită, un lucru perfect normal pentru români. Din această cauză, fotografiile de grup au fost făcute de două ori. Critici și autocritici nu au lipsit dar, toate s-au făcut cu bun simț și respect față de cei vizați. În topul

6 / infoartUSV / 2011

preferințelor s-au ridicat lucrările lui Mihai Șerbănescu care de această dată, după părerea mea, a venit cu o lucrare excepțională. O poartă – poveste. Dantelăria formată din vegetație, minuțios croșetată în jurul porții și o fereastră în drepta, dădea către lumina difuză a unei mării, reflecție mentală a luminii difuze din perindările sale artistice.


Mihai Pînzaru PIM a surprins plăcut, cu un stil grafic propriu (peniță și pensulă în amestecuri de laviuri din baiț de cireș și nuc), plin de încărcătură emoțională. O lucrare cu un scaun de piatră atemporal într-un spațiu propriu, intim legat de structura interioară a maestrului. Sau o altă lucrare cu două umbre proiectate pe un mal, care mă duc cu gândul la o temă abordată de Victor Ienonim Stoichiță în “Scurtă istorie a umbrei”. Lucrarea Umbra de Picasso (1939), devine un spațiu

de intim de introspecție, Dar umbra, capătă în lucrarea lui PIM atributul unui indice.

persoanei pentru care servește drept semn al celuilalt. ”

“Indicele are caracteristicile cumulate ale umbrei fotografiei, în măsura în care face trimitere la obiectul său nu atât pentru că ar fi similar sau analog cu el sau că ar fi asociat cu caracteristicile generale pe care acest obiect se întâmplă să le aibă, ci pentru că se află în conexiune dinamică (și spaţială) atât cu obiectul individual, cât și cu sensul sau memoria

În timp ce Picasso neagă total tridimensionalul, perspectiva liniară reducându-se la bidimensional, doar prin juxtapunerea culorilor reci, PIM nu renunță la perspectivă, ba chiar ignoră teoria. În loc să devalorizeze planurile depărtate el le apropie accentuând tușa din planul trei (munții calc . PIM își semnează prezența prin stilul său umoristic, dar nu în mod brutal cum o face vulgul, scrijelind piatra, în genul “Gică – inimiorară - Maricica, 2011”, ci doar o aparentă, discretă și efemeră umbră-semătură.

Umbra, mărturie a locului în care, doi copii înălțau zmeie colorate pe cer, o ață rupă, … un zmeu rătăcit undeva prin copaci sau în cer și un apus de soare liniștit, iată ce se poate citi în umbra-semătură a maestrului PIM.

2011 / infoart USV / 7


Grădina Reginei Maria zi de tabără

Fiecare a avut în Balcic o zonă de cucerit, o redută ocupată victorios, un spațiu propiu ales, după criterii de intimitate sau dimpotrivă, din dorința de a fi văzut, de auto-expunere. Nu oricine poate picta în aglomerație atunci cănd, zeci de turiști trec vociferând pe lângă tine, cum e cazul picturii în grădina Reginei Maria. Eu personal am preferat să pictez castelul de pe faleză, sub zidurile acestuia. Alții s-au furișat prin grădină pe lângă amfore cum au fost: Angelica Pagu, Rodica Postolache și Anca Sâmpetrean. Alții au combinat pictura cu plaja: George Șpaiuc și David Croitor. Liviana Pînzaru, ascunsă și ea în umbra unei porți, a avut norocul să vândă unei turiste din Rusia o lucrare proaspătă pictată în gradină, chiar în momentul în care vroia sa-și strângă culorile. Ne-am bucurat pentru ea. Era o poartă ce se plia ca un chenar peste straturile cu flori, o compoziție închisă, în care centrul de interes era dat de amalgam-

ul floral. Grădina Reginei Maria rămâne o permanentă efervescență de culori, iar an de an, își schimbă aspectul și forma geometrică. Nu ai să vezi aici niciodată modelul floral la fel. Grădinarii schimbă modelele în fiecare an. Doar gradina cactușilor rămâne neschimbată.

S-a încercat menținerea unui echilibru, aplanarea și rezolvarea problemelor de comunicare între membrii TAG și cei care nu făceau parte din el. Vanitățilile, superiortatea că, unul e mai bun ca altul, au fost sistematic evitate. S-au preferat discuțiile deschise sincere pe obiectul și subiectul plastic. Nu e de mirare că această comunitate

TAG este o ușă permanent dechisă către un dialog artistic, și că, an de an suntem la fel de buni prieteni chiar și cu cei care au părăsit TAGul din considerente de amatorism. TAG-ul este o stare de suflet, poți fii pasager asemeni unui pescăruș cu mâini-aripi sau un artefact ce zgârie din când în când liniștea urbei sucevene. E dreptul oricărui

8 / infoartUSV / 2011

Ioana Cezara Poiată, aș putea spune că a făcut seria Balcic. Ziua și pictura. Adeptă a suprafețor jucărie, pînzele mici, ușor de pictat, ușor de trasportat, reveneau seara odata cu artista, la fel de mâzgâlite. Dacă hainele erau la propriu mâzgălite, “mâzgăleala” de pe pânze era, fără nic o doză de ironie, picturală.

Formele crucilor fac din cimitir un loc în care creștinsmul și islamismul convețiuiesc într-o tăcere armonioasă. Un loc încremenit, în care toate elementele urăsc încremenirea. O statornicie a pietrei ce sfidează renunțarea la desăvâșire. Rotunjite de ploaie și vânt pietrele funerare din cimitirul Balcicului își trăiesc propria istorie.

Ioana ne-a surpins cu un spațiu, cred eu, neexplorat de nimeni pâna acum în pictura Balcicului. Un loc în care nu s-ar aventura mulți să picteze. Cimitirul Balcicului. Dar ce poate fi spectaculos acolo, Dumnezeule ? Și totuși, un loc, ce merită o antentă introspecție vizuală.

artist să se exprime liber, iar universitatea ne-a oferit prin spațiile expoziționale amenajate în acest scop dreptul la liberă exprimare.


Decembrie - Suceava În data de 3 decembrie 2011 artiștii s-au reunit cu lucrările într-o expoziție retrospectivă. În continuare prezentăm câteva din imaginile lucrărilor puse la dispozițe de către următorii artiști participanți la tabără: Andreea Alexandra Stela Juduc, David Croitor, Mihai Pânzaru PIM, Ioana Cezara Poiată, Loredana Ceică, Angelica Mirela Pagu, Ana - Maria Ovadiuc, Rodica Postolache, Maria Teoșanu și Mihai Șerbănescu.

Ediția a treia a Balcicului, va fi organizată în perioada lunii august 2012 și are în vedere atragerea studenților de la Universitatea de Arte “George Enescu”, din Iași, cu care există o colaborare foarte frumoasă. Suceava, drd. a.v. Ana-Maria Ovadiuc

2011 / infoart USV / 9


10 / infoartUSV / 2011


2011 / infoart USV / 11


Editor: Asociația de artă “Nicolae Tonitza” din cadrul Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava Tel: +40 0746 024 400 Fax: +40 0230 520 080 E-mail: ovadiuc_anamaria@hotmail.com

Copyright © 2011 Asociația de artă “Nicolae Tonitza” Toate drepturile rezervate. Copierea, distribuirea sau republicarea conţinutului acestei publicaţii fără acordul editorului este ilegală.

www.tag.usv.ro

info ART USV  

2011 special issue for TAG - Tonitza Art Group, covering the summer camp held at Balcic, Bulgaria. TAG is the arts circle from Stefan cel Ma...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you