Page 1

a cincea apariție | publicație independentă | www.157studio.eu

urbbus business-ul din urbea ta


Libertate de

expresie Fără îndoială, trăim vremuri de libertate. Suntem liberi să facem, să spunem și să fim responsabili. Unii se simt chiar prea liberi, le-ar plăcea să fie puțin ghidați, constrânși, prea multă libertate îi buimăcește, aproape că îi lasă să rătăcească. Alții știu să exploateze libertatea, poate chiar și a altora, pentru a-și crea un spațiu confortabil. Libertatea de expresie este un bun fantastic, însă de foarte mulți este folosit extrem de prost. Cele mai întâlnite invocări ale libertății sunt în momentul în care omul liber creează un scandal sau în momentul în care celălalt cere o explicație pentru afirmația emisă. Nu știu dacă libertatea are derapaje, în sensul că ea atinge și domenii pe care nu le-am anticipat, poate, însă e evident că derapajele apar din cauza indivizilor care au suficiente lacune în a gestiona mult invocata libertate. Libertatea și exprimarea ei sunt strâns condiționate de cel care uzează de ea, ajungând câteodată în situația ridicolă de a fi hulită, din cauza proastei asocieri cu utilizatorul ei, că beneficiar nu i-am putea spune. A spune orice, oriunde, oricând și despre oricine nu este libertate, este expresia captivității individului. A nu spune nimic niciodată este expresia clară a nepăsării și poate că asta e cea mai dureroasă stare în care putem ajunge, liberi fiind să nu ne pese, să nu mai spunem nimic.

ne poți contacta la: office@157studio.eu sau 0772 091 543


Încrederea ,si curajul: ingredientele succesului

Cu Eliza Hosu. A început să facă accesorii din piele în 2013, într-un mic apartament închiriat. În Londra a lucrat pentru designeri ca Susannah Hunter, Christopher Raeburn și Romina Karamanea. În 2013 a lansat prima linie de accesorii sub denumirea Jolizette.

Care este cea mai frumoasă lecție pe care ați învățat-o de când sunteți în afaceri?

Cine v-a dat imboldul de a intra în afaceri și de a munci pentru a avea succes?

Am învăţat că e foarte important să am încredere în mine şi mai mult curaj. Am învăţat să îmi dau şansa de a face ceea ce îmi place şi de a-mi petrece timpul învăţând această meserie.

Am avut onoarea să cunosc câteva persoane care m-au încurajat şi au investit în mine.

Care este visul pe care vreți să îl îndepliniţi? Dorinţa, de fapt, dorinţele mele cele mai mari sunt să-mi vând produsele în străinătate, online, şi să am cel puţin un magazin în Europa; nu oriunde, ci în Londra.

Care este proiectul dumneavoastră de suflet? Acum un an am organizat la Londra un eveniment de caritate dedicat copiilor din România. Mărturisesc că a fost un succes. Cred că te simţi mai fericit în momentul în care dăruieşti decât atunci când primeşti. În plus, am făcut totul cu pasiune şi îmi place să încerc lucruri noi.


Care este cel mai scump proiect pe care l-aţi realizat? Pregătirea unei colecţii înseamnă o investiţie destul de mare, de la materialele pentru accesorii şi manoperă până la şedintele foto.

Care este lucrul de care vă pare rău că nu l-ați realizat până acum? Încă visez să am o echipă şi propriul meu atelier, de unde să livrăm peste tot în lume accesoriile făcute de noi.

De cine și de ce trebuie să se ferească o persoană care vrea să înceapă o afacere? În primul rând trebuie evitat negativismul. Am observat că nu toată lumea îţi vrea binele şi puţini îţi înţeleg viziunea. De aceea, sfatul meu este să se înconjoare de persoane care au o viziune, care îi ofere sprijin şi care îi sunt alături. Recomand, de asemenea, seminariile de iniţiere în afaceri.

Dacă ar fi să o luaţi de la început, ce nu ați face? Până acum am făcut câte ceva din toate, pentru că ştiu să fac multe lucruri. Însă mi-am dat seama că în acest fel e foarte greu să le duci pe toate la bun sfârşit. Aşa că, dacă ar fi să o iau de la capăt, m-aş concentra pe un singur domeniu.

Ce părere aveți despre felul în care statul român se comportă cu oamenii de afaceri? Nu îmi place atitudinea statului faţă de micii antreprenori. Avem oameni foarte talentaţi, meseriaşi foarte buni, cărora ar trebui să li se dea o şansă acasă, în România. Mulţi tineri au o viziune şi vor o schimbare. De aceea cred că ar trebui încurajaţi şi sprijiniţi mai mult în ceea ce vor să facă.


MECANISME

articol de Cristian Pușcaș

Cu siguranță, cei 26 de ani de democrație ne-au oferit libertate. Libertatea de a alege, de a decide și de a acționa. Paradoxal, odată cu aceste libertăți au apărut și opțiunile prin care alegem să fim constrânși. Și nu de puține ori le alegem tocmai pe acestea. Constat că ne place să ne supunem constrângerilor. Am fost liber să aleg și am ales să fiu constrâns. Pentru că ce altceva poate să însemne nevoia unei persoane de a se afilia politic, renunțând astfel la libertatea individuală? Din punctul meu de vedere, la baza acestui tip de raportare a individului cu societatea stă însăși dorința de și mai multă libertate a acestuia. Credem că apartenența la un grup politic ne oferă posibilitatea de a ne exprima liberi, de a ne urmări idealurile și convingerile individuale în folosul și spre binele comunității. Pe de altă parte însă, tocmai opțiunea noastră liberă și neforțată de a ne afilia ne constrânge să ne supunem principiilor generale și normelor interne de funcționare a grupului. Mai mult decât atât, nu întotdeauna, iar în zona politicului acest lucru se întâmplă frecvent, deciziile adoptate de grup corespund propriei voințe, propriilor norme morale și etice ale indivizilor ce compun grupul. Aceasta înseamnă să optezi liber spre a fi constrâns. A face politică presupune alegerea liberă de a intra într-o relație tripartită. A treia componentă este și cea mai importantă. Ea este însăși motorul acestei relații. Am mai spus faptul că, în opinia mea, politicianul trebuie să reprezinte modelul civic de dedicare și implicare pentru binele comunitar. Dar prinși între libertățile individuale și constrângerile organizaționale, politicienii uită de cele mai multe ori tocmai componenta esențială căreia de bună voie i s-a dedicat: comunitatea. Nu de puține ori, deciziile adoptate în organizație contravin nu doar principiilor morale ale politicianului, dar mai ales intereselor comunității pe care acesta o reprezintă, încălcându-i și restrângându-i tot mai mult tocmai libertățile. Analizând atent această relație tripartită, este ușor să înțelegem că suntem actori ai unei rețele sociale la scară comunitară, funcțională în baza multiplelor decizii adoptate liber sau constrâns. Cu cât acest lucru este înțeles mai repede, cu atât mecanismul social va funcționa mai bine atât în folosul comunității cât și al indivizilor care o compun. Rămân totuși câteva întrebări. Atunci când beneficiarul de drept, comunitatea și indivizii care o compun se transformă în victime ale libertăților dar mai ales ale constrângerilor exercitate de organizațiile politice, cine și în ce fel răspunde?


IN SERVICIILE OFERITE , IMBINAM EXPERIENTA CU PROSPETIMEA CREATIEI


Cu Daniel Borz, manager la Prosemun, firmă de securitate în muncă

pentru interviul video accesează www.157studio.eu/urbbus interviuri video

Detalii despre oferta, colaboratorii şi portofoliul firmei puteţi afla pe pagina de internet www.prosemun.ro.


De unde v-a venit ideea de a începe această afacere pe un domeniu de nişă? Lucrând în mai multe domenii pe parcursul anilor, m-am lovit şi de protecţia muncii. Am realizat că este un domeniu foarte important, ca o rotiţă dintr-un angrenaj, fără de care nu se poate face o activitate. În Bihor sunt acum aproximativ o sută de persoane abilitate să presteze acest gen de servicii.

Mulţi consideră securitatea muncii ca fiind o piedică în afaceri, aşa cum s-a putut observa şi în cazul Colectiv. Împărtăşiţi această părere? Din păcate, cel puţin în ţara noastră, nu se conştientizează importanţa protecţiei muncii. Mulţi spun: „Eu lucrez de 30 de ani, nu am păţit niciodată nimic. Sigur nu mi se întâmplă nici acum.” Or, asta este greşit.

Sunt receptivi clienţii dumneavoastră la ce le spuneţi sau vă întreabă dacă nu se poate şi altfel? De la înfiinţarea firmei, în 2009, am avut de-a face cu activităţi din diverse domenii, de la şantiere până la cabinete medicale. Recunosc că am întâlnit angajatori pentru care este importantă protecţia muncii. Dar 80-90% din firme ar prefera ca protecţia muncii să fie doar pe hârtie. De altfel, momentele dificile sunt acelea când încercăm să lămurim un angajator să respecte legea, pe el însuşi şi pe oamenii lui. „Ce mai vrea şi omul ăsta cu noi? Noi avem de făcut producţie, nu avem timp de prostiile astea!” Cam aşa se desfăşoară prima întâlnire cu cei de la o firmă. Din păcate, în România nu sunt conştientizate importanţa şi valoarea siguranţei; valoare care contribuie la bunul mers al firmei prin faptul că angajatul lucrează în siguranţă şi nu lipseşte de la muncă.

Cunoaşteţi cazuri în care s-au produs accidente pentru că nu au fost luate măsuri de protecţie ori situaţii în care le-aţi prevenit tocmai pentru că aţi fost acolo şi aţi oferit asistenţă? Sunt valabile ambele situaţii. Nu este nicio satisfacţie ca în cazul unui incident cauzat de lipsa protecţiei să spui: „Ţi-am zis eu!” Însă este mare satisfacţia când, la sfârşitul lunii sau al unei lucrări, să vezi că toate sunt în regulă, că nu au fost evenimente nedorite şi că toată lumea a ajuns sănătoasă acasă.

Aceasta este concepţia firmei dumneavoastră, ca normalitatea să devină siguranţă? Da. Sau, mai bine spus, siguranţa să devină normalitate.

De ce ar trebui cineva să vă aleagă când vrea să obţină asigurările pentru protecţia muncii? Experienţa ar fi un atuu. Pot să adaug seriozitatea noastră şi sufletul pe care îl punem în tot ceea ce facem.


AEROTRAVEL îți oferă orice vacanță îți dorești! Aerotravel Lufthansa City Center este foarte apreciată în mediul corporate din Oradea pentru serviciile ireproșabile de turism de afaceri. Însă publicul larg cunoaște mai puțin faptul că Aerotravel este unul dintre cei mai importanți touroperatori români, oferind, în plus, vacanțe în orice colț al lumii.

Astfel, Aerotravel Lufthansa City Center operează curse charter avion în Grecia de peste 9 ani, în Insula Skiathos (cu plecare din București și Timișoara) și Insula Lefkada (cu plecare din București), urmând ca în 2016 să lanseze o nouă destinație surpriză la Mediterană. Fiind parte dintr-o rețea internațională extinsă în peste 80 de țări, este de la sine înțeles că Aerotravel îți poate oferi orice vacanță îți dorești, oriunde în lume! Fie că este vorba de un city break sau un sejur într-o destinație exotică din Asia sau America (chiar și Cuba!), o vacanță la schi în Europa sau o croazieră de... shopping în Dubai, la Aerotravel găsești întotdeauna cele mai interesante și avantajoase oferte. Și, că tot veni vorba de croaziere, trebuie să spunem că Aerotravel este partenerul preferat al MSC Cruises în România. De aceea, în 2013 cele două companii au lansat croazierele cu îmbarcare / debarcare în Portul Constanța, după o pauză de 70 de ani! Numărul de pasageri români pe acest tip de croazieră a crescut spectaculos în fiecare an, grație serviciilor excepționale (inclusiv pensiune completă) și activităților de la bordul navei (cluburi, saună, piscină,


teatru, casino, Spa etc.). Ca să nu mai spunem că în fiecare zi te afli într-o nouă destinație încântătoare: Istanbul, Dubrovnik, Atena, Veneția, Mykonos sau Santorini! Dar, bineînțeles, orice croazieră este o experiență desăvârșită, fie că se desfășoară pe Mediterana (cu escale în Grecia, Italia, Franța și Spania), sau pe Marea Baltică și Marea Nordului (cu escale în Danemarca, Norvegia, Suedia sau Finlanda). Începând cu 2015, Aerotravel oferă o altă premieră: croaziera cu îmbarcare, debarcare și escală în Havana (Cuba), una dintre cele mai pitorești destinații din America Latină, până nu demult un veritabil paradis interzis! Pentru a afla mai multe detalii despre croaziere, precum și alte vacanțe de sezon, poți contacta Aerotravel Oradea la tel. 0259/406.642 sau email oradea@aerotravel.ro sau poți vizita agenția din Strada Independenței nr. 1.


Totul despre ținuta de seară actuală Trăim în zilele stilului casual și smart casual, în care denimul e omniprezent, iar bărbații care poartă costum în viața de zi cu zi sunt foarte puțini. Nu e greu de înțeles de ce stilul masculin a „migrat” spre o zonă mai confortabilă, ușor de abordat, iar rafinamentul de inspirație clasică se distinge mai mult într-un cadru social elitist. Există, totuși, câteva situații în care ești nevoit să adopți, măcar pentru o seară, o ținută sofisticată - ținută în care cel puțin un blazer smart e necesar, dacă nu un costum ca la carte. Și în aceste situații, bărbații care altminteri se descurcă exemplar cu o garderobă smart casual pot întâmpina dificultăți. Una dintre cele mai comune preconcepții, în ceea ce privește costumul și ținuta elegantă, este că obligația de a purta costum aduce cu sine riscul de a părea desuet sau prea prețios și că fiecare costum obligă la respectarea unor reguli de purtare care te lasă, inevitabil, confuz. Nu e chiar așa. E drept că o ținută de seară va necesita ceva mai multă meticulozitate și un plan „de atac”, în care fiecare detaliu ar trebui luat în considerare, dar dacă ajungi să porți o ținută de seară stilată, modernă și conformă cu stilul tău, vei simți cu adevărat că ai „cucerit” un teritoriu vestimentar nou, și asta fără să calci pe „credo-ul” propriului stil personal.

1. Ținuta de cocktail Exemple de situații care intră în raza ținutei „de cocktail”: o seară de cocktail-uri cu persoane importante, într-un local cu dichis; o ieșire la operă; o petrecere foarte elegantă, pentru care poți primi și indicațiile cu privire la etichetă. Simplu și obiectiv - așa ar trebui să-ți gândești ținuta. Poți opta pentru un costum albastru din lână subțire, preferabil mată (fără luciu), o cămașă albă din poplin și o pereche de pantofi Brogue sau loafer. Singurul accesoriu pe care ar fi bine să-l incluzi în ținută e o batistă de buzunar nu prea țipătoare, într-o nuanță care arată armonios lângă cea a costumului. Nu trebuie să porți cravată decât dacă ocazia e mai mult „corporate” decât „cocktail” și te sfătuim să renunți la curea, alegând de la început pantaloni de mărimea potrivită, care să-ți stea perfect.


2. Ținuta de invitat La nunți, botezuri și alte evenimente din aceeași sferă, eșecurile vestimentare sunt regula, nu excepția - un motiv în plus pentru a arăta stilat, chiar dacă asta presupune poate o mică investiție sau mai multe bătăi de cap cu căutarea unui costum cel puțin decent. Deși evenimentele de acest gen pot avea tipicul lor, dacă ai pus deoparte un costum albastru (bleumarin) și unul gri (deschis), ești pregătit pentru orice situație. În privința cămășii, poți rămâne la varianta Oxford, albă, însă dacă te simți pregătit pentru o schimbare (și mai ales dacă evenimentul în sine îți permite să fii mai inventiv), încearcă o cămașă închisă la culoare sau, și mai bine, una cu imprimeu grafic. Pantofii să fie Oxford negri sau maro pentru evenimentele indoor și Brogue, loafer sau pantofi cu cataramă în nuanțe de maro sau gri, pentru evenimentele outdoor și în general pentru cele din timpul verii.

3. Ținuta „black tie” Să fim sinceri - cele mai multe șanse de a purta o ținută „black tie” le ai atunci când te căsătorești, caz în care mai întâi trebuie să te asiguri că mireasa ta va purta o rochie foarte elegantă, spectaculoasă chiar, pentru a nu risca să pari tu cel care a mers prea departe cu ținuta. Să nu mai spunem că stilul nunții îți va indica dacă e cazul să porți un simplu costum (negru sau albastru) sau să recurgi la varianta smochingului. Smoching-urile actuale s-au eliberat de detaliile modelelor din trecut: sunt croite slim, au pantaloni simpli, iar reverele satinate ale jachetei pot fi atât de discrete, încât de la distanță nici nu-ți dai seama clar dacă e vorba de smoching sau nu. Nici accesoriile nu sunt 100% implicite - deși eticheta spune „black tie”, poți vedea tot mai mulți bărbați cu experiență în arta sartorială care poartă smoching fără vreun accesoriu la guler. Însă, dacă ești în postura de mire, probabil vei mai avea de furcă cu capitolul accesoriilor - în această situație, stilul vestimentar alunecă mai tare în direcția clasică. La polul opus sunt smoching-urile cu prestanță: cu revere sau jachetă din catifea, cele cu jachetă albă, cele cu jachetă din brocart cu model grafic prețios sau cele cu pantaloni și jachetă în culori distincte (burgund și albastru, de exemplu). Evident, acestea sunt pentru cei care vor să își afirme curajul și abilitatea de a purta piese complet „altfel”.


4. Costumul din piese separate În ultimii ani, tot mai mult s-au afirmat ținutele masculine compuse din pantaloni smart și sacou din materiale și culori diferite - artificiu stilistic care, deși la prima vedere poate complica puțin lucrurile, numărul pieselor care trebuie coordonate crescând, totuși se finalizează cu ținute care nu duc lipsă de șarmul masculin actual. Și în privința ținutei de seară, costumul din piese separate are mari șanse de reușită. Poți opta pentru pantaloni de culoare închisă (varianta preferată de cei mai mulți, implicând mai puține riscuri de tipul petelor de mâncare sau băutură pe o pereche de pantaloni albi) și un sacou într-o nuanță „bogată” - aici poți înțelege o nuanță de albastru regal sau roșu grena, dar și un gri albăstrui. Cu un sacou crem la două rânduri de nasturi, urci încă o treaptă spre o imagine de lux discret. Nu trebuie să uităm de jachetele și sacourile din materiale cu model: carouri sau dungi în diverse combinații cromatice. Și în aceste cazuri, accesoriile prea numeroase pot strica toată socoteala, în special dacă ocaziile în care ai purtat costum se pot număra pe degete. Pantofii ar trebui să rămână formali, cu șiret, sau „loafer” dacă ai în plan un eveniment outdoor.

Croiul - cel mai important Nu putem spune cât de important e croiul unui costum, al unui blazer, al unei perechi de pantaloni sau al unei simple cămăși! Totul pornește și se termină cu croiul - care trebuie să îmbrace corpul armonios, urmându-i linia, fără să cadă într-o extremă sau alta. Cu toții putem vizualiza defectele „clasice” ale ținutelor masculine: cămăși largi cât pentru două persoane sau strâmte de stau să plesnească, pantaloni lungi care se adună deasupra pantofului, acoperindu-l în mare parte, sacouri ai căror umeri depășesc umerii reali cu două degete, și lista poate continua. Nu te da bătut până ce găsești piesele care îți vin bine și găsește-ți un croitor care îți poate rezolva micile detalii de care depinde, chiar dacă nu-ți dai seama, rezultatul ținutei: și anume dacă aceasta va fi exemplară sau mediocră. Detaliile precum lungimea sau lărgimea pantalonului, lărgimea cămășii sau chiar talia unui sacou pot fi ajustate în așa fel încât haina să îți stea „ca turnată”. Urmărește mai multe sfaturi de stil și inspirație pentru vestimentația masculină pe www.cozacone.ro/lifestyle și pe facebook.com/cozacone!


FORMAREA PROFESIONALÃ, CHEIA UNEI CARIERE DE SUCCES pentru interviul video accesează www.157studio.eu/urbbus interviuri video

Cu doamna Diana Andor, fondator al Centrului de Formare Profesională Estetika


Ce este acest centru de formare şi ce oferă? Centrul de Formare Estetika Profesional organizează programe de formare profesională, iar o parte dintre ele sunt în domeniul frumuseţii. Avem cursuri de cosmetică, de coafură, frizerie, hairstyling - tot ce înseamnă partea de frumuseţe. În plus, organizăm cursuri de limbi străine ori pentru alte tipuri de servicii, cum ar fi bucătar, barman, ospătar. Oferim şi cursuri pentru îngrijitori de bătrâni şi copii.

Ce v-a determinat să investiţi pasiune şi să faceţi ca lucrurile să se dezvolte? Nu poţi rezista pe piaţă fără pasiune. Nu te poţi dezvolta dacă nu-ţi propui să creşti, să faci schimbări, să aduci lucruri noi. Noi ne-am dezvoltat şi avem centre de formare în şase reşedinţe de judeţ: Arad, Timişoara, Braşov, Ploieşti, Tîrgu Mureş şi Oradea.

Cursurile de formare profesională sunt un sprijin pentru cei care nu au o meserie sau sunt o alternativă la studiile de lungă durată? Sunt valabile ambele variante. Aceste cursuri de formare profesională sunt destinate, de fapt, celor care vor să înceapă o carieră ori decid să renunţe la slujba pe care o au, indiferent de motiv. Mai este şi varianta în care oamenii sunt disponibilizaţi şi se recalifică profesional. Există alternative, sunt cursuri de specializare care merg mână în mână cu formarea de lungă durată.

Care a fost cel mai greu moment pe care l-aţi avut pe parcursul dezvoltării afacerii? Au fost mai multe momente dificile, dar nu cred că a existat vreunul despre care să spun: „Acesta a fost

cel mai greu.” Ca să mergi mai departe ai nevoie de ambiţie, perseverenţă şi de oamenii de lângă tine. În schimb, am avut foarte multe satisfacţii. Ele au fost aduse de cursanţii noştri, dintre care unii au câştigat cupe la concursurile pe meserii. Unii chiar şi-au depăşit maeştrii.

Unde vă propuneţi să ajungeţi? Acum suntem pe locul 2 în România într-un top pe formarea profesională. Ne propunem să ajungem lideri de piaţă în toate serviciile. Este foarte important pentru noi ca omul care vine să facă un curs să fie mulţumit. Vrem să oferim servicii de excelenţă, chiar posibilitatea unui viitor mai bun.

Diplomele eliberate de centrul dumneavoastră sunt recunoscute în România. Care este situaţia în Uniunea Europeană? Aceste certificate sunt recunoscute şi în UE datorită unor acorduri între România şi Uniune. Ele se împart în două categorii: de calificare şi de absolvire. Sunt mai multe tipuri de formare profesională: programe de iniţiere, de specializare şi de calificare.

Unde vă pot găsi cei interesaţi? Până în martie suntem pe Strada Postăvarului, numărul 15, lângă teatru. După aceea vom fi pe strada Iuliu Maniu, numărul 6. Vom avea şi un program de genul „Ziua porţilor deschise”, în cadrul căruia doritorii au posibilitatea să vadă cum se desfăşoară cursurile noastre.

Diana Andor, fondator al Centrului de Formare Profesională Estetika


Gabriela Ionaşcu - alături de soţul său conduce firma Abed Nego, pe care a preluat-o de la tatăl său. Este mândră că şi fiul lor îi urmează.

Denisa Mada – a fost implicată, încă de la început, în 2013, în proiectul reabilitării Singogii Zion, cea mai mare de tip neolog din România

Care este cheia succesului dumneavoastră?

Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce nu aţi face?

Gabriela Ionaşcu: Trebuie să îţi placă ce faci, să îţi doreşti şi să fii optimist. Este important să ştii unde vrei să ajungi, chiar dacă sunt grei paşii până la final.

Gabriela Ionaşcu: Aş face totul ca la început. Nu am niciun regret, am realizat tot ce ne-am propus. Nu ne-am propus lucruri pe care să nu le putem realiza.

Care este cea mai frumoasă lecţie pe care aţi învăţat-o în această afacere de familie?

Munca dumneavoastră vă recomandă. Un proiect pe care l-aţi realizat recent este Sinagoga Zion, în care Denisa Mada a fost implicată de la început, din 2013.

Gabriela Ionaşcu: Am învăţat că împreună cu oameni simpli putem realiza lucruri mari. Fiecare pas mărunt duce spre o mare realizare. Ne place ce facem, punem suflet şi avem încredere unii în alţii. În firma noastră nu sunt fluctuaţii de personal. Am început în 2003 şi avem oameni care lucrează de atunci.

Denisa Mada: Nu-mi vine să cred că e gata. O să mă obişnuiesc cu greu să nu mai merg în fiecare zi acolo.


Ai fost zilnic pe şantier. Cum e să fii femeie inginer printre muncitori? Denisa Mada: Este uşor, pentru că, dacă oferi respect, primeşti acelaşi lucru. Nu am avut niciodată vreo problemă cu muncitorii. Am reuşit, cu paşi mărunţi, să mă impun ca lider. Gabriela Ionaşcu: Generaţia tânără este viitorul şi, pe lângă Denisa, noi avem un grup mare de ingineri tineri. Credem în ei şi sfatul meu este ca tinerii să rămână în România, pentru că este mult de lucru. Denisa Mada: Suntem tineri, dar putem fi prelucraţi uşor. Ca tânăr, trebuie să fii dispus să înveţi şi să îţi placă ceea ce faci.

Cum aţi reuşit să vă promovaţi ca astăzi să fiţi cunoscuţi? Gabriela Ionaşcu: Publicitatea noastră au fost munca, seriozitatea şi premiile câştigate cu lucrările noastre: „piramida” din Primărie, faţada Băncii Naţionale din Oradea cu care am câştigat un premiu la „Faţada anului 2010”. Cu Liceul Lorántffy am câştigat, de asemenea, „Faţada anului”. Denisa Mada: Au mai fost prima grădiniţă făcută după anii `90, grădiniţa Liszt Ferenc, o hală industrială, Muzeul Bazilicii ori podul Teodor Neş.

De ce ar trebui să vă aleagă un client? Gabriela Ionaşcu: Suntem serioşi şi ne facem treaba bine. Denisa Mada: Punem pasiune şi muncă în tot ceea ce facem şi asta asigură lucrul bine făcut.

pentru interviul video accesează www.157studio.eu/urbbus interviuri video


Sunt lucruri pe care avem voie să le facem sau să le spunem într-un anume context, dar care ne sunt interzise în alt context. Putem învăța să conducem o mașină într-o curte privată, dar nu putem ieși cu ea pe un drum public fără să deținem permisul de conducere. Putem spune orice despre o persoană în intimitatea propriei locuințe, dar nu putem urla în piața publică lucruri înjositoare despre aceasta. Libertatea de exprimare nu este un drept care merge la infinit, ci se termină acolo unde începe să afecteze alte drepturi ale unei alte persoane. Or, a defăima-o în public îi încalcă acesteia diferite drepturi (la viața privată, la imagine, etc.) pe care legea de asemenea le protejează, așa cum protejează și libertatea de exprimare. Se naște însă întrebarea: unde situăm Facebook-ul pe această axă? Mai aproape de „acasă” sau mai înspre „piața publică”? Odată cu apariția mijloacelor moderne de comunicare, cum sunt

blogurile, website-urile sau rețele de socializare, exprimarea unei opinii a primit o fantastică „portavoce” care permite propagarea mesajului până în cel mai îndepărtat colț al lumii. Dar această facilitate vine ca o lamă care are două tăișuri, pentru că la fel de bine se poate propaga și o calomnie sau o defăimare, iar efectul este mult mai nociv decât simpla răspândire de invective în piața publică. De data aceasta vom avea o informație care va rămâne frumos arhivată și propagată în toate zările internetului. Într-o situație care a ajuns deja pe masa unor instanțe din România, întrebarea de la care am pornit a fost deja tranșată, în sensul că s-a concluzionat că transmiterea unui mesaj discriminatoriu prin intermediul contului personal de Facebook al unei persoane constituie contravenție. Practic, s-a consimțit faptul că postarea respectivului mesaj pe Facebook echivalează cu rostirea acelor vorbe într-un loc public (condiție obligatorie pentru ca fapta să fie considerată contravenție).


Responsabilitatea în cadrul comunicarii pe Facebook Împotriva acestui fapt nu a rezistat nici apărarea conform căreia contul de Facebook ar fi fost restricționat în ce privește accesul celor care nu erau prieteni cu autorul postării. Astfel, chiar dacă postarea era destinată, cel puțin din punct de vedere tehnic, unui număr finit de persoane (numărul de prieteni al respectivei persoane), mesajul nu era destinat unei anumite persoane astfel încât să putem considera totul drept o discuție privată, ci, asemeni unui „urlet” în piața publică, el era destinat tuturor celor care-l „captează” (în News Feedul propriu, de exemplu), care eventual doresc să-l retransmită (lucru care de altfel s-a petrecut, acesta fiind motivul care a dus la popularizarea lui și ajungerea în instanță). Curtea a mai făcut și distincția între această situație și cea în care mesajul ar fi fost trimis printr-un SMS, mesaj electronic chat, în care numărul destinatarilor este selectat și controlat de către expeditor, spunând că rețeaua de socializare nu poate echivala cu un astfel de serviciu - cel puțin nu în ce privește funcția sa primară.

Drept concluzie, putem vorbi despre faptul că rețeaua de socializare nu trebuie privită ca o destinație pentru informația transmisă, ci ca un mijloc de propagare pentru aceasta. Noi nu transmitem un mesaj Facebook-ului, ci, de fapt, îl transmitem oamenilor prin intermediul Facebook-ului. Altfel am putea spune și atunci când defăimam pe cineva pe stradă că i-am vorbit de fapt gurii noastre și nu că am folosit-o ca să transmitem cuiva un mesaj. În final, este irelevant mediul sau modul de comunicare, la fel cum devine irelevant faptul că avem dreptul la liberă exprimare atunci când prin ceea ce spunem aducem atingere drepturilor celorlalți.

Ursuț Cristian, absolvent al Facultății de Drept din Oradea, în prezent masterand în Știinte Penale și Criminalistică Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca.


Servicii de top,

din pasiune pentru lucrul bine făcut Cu doamna Cristel Bodea, proprietara Caro Boutique Hotel&Restaurant

Caro Boutique Hotel&Restaurant - un spaţiu modern, luxos, care funcţionează din iulie 2014 în Oradea, pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 21A.


Cum de aţi făcut un hotel şi un restaurant în centrul oraşului? Aveam această clădire care, oricum, trebuia renovată. Aici a funcţionat firma de confecţii a părinţilor mei. Era o zonă centrală şi nu se mai preta pentru o fabrică. Mie îmi place foarte mult domeniul acesta - horeca - şi mai întâi m-am gândit să facem o pensiune. Am zis însă că este prea central pentru aşa ceva şi am făcut un hotel de trei stele, cu 18 camere.

Pe lângă hotel, aveţi şi alte spaţii. Avem restaurant, o zonă spa cu saună, masaj, aparate de fitness. Avem o sală de conferinţe, unde pot fi ţinute evenimente private sau corporate. Avem şi o terasă care, deşi se află în centrul oraşului, este foarte liniştită.

Ce le oferiţi celor care vin în restaurantul dumneavoastră? Restaurantul nostru este deschis de la ora 7, când se serveşte micul dejun pentru clienţii hotelului. Avem şi persoane din oraş care vin să servească micul dejun. Între orele 12 şi 15 avem meniul zilei care, spun eu, este unic în Oradea. La felul I se poate alege între o supă, o ciorbă şi o salată. La felul II avem, la alegere, un preparat tradiţional pe bază de carne sau paste, risotto ori ceva vegetarian. Felul III cuprinde desert sau cafea, iar apa plată este din partea casei. Costul unui meniu este 17 lei. De asemenea, avem partea de à la carte, ce cuprinde de la gustări reci ori calde,

Cristel Bodea, proprietara Caro Boutique Hotel&Restaurant

preparate din pui, peşte, fructe de mare, vită sau porc până la deserturi. Avem şi pizza foarte bună.

Oferiţi o mare varietate de preparate, fără a coborî standardul. La mâncare nu poţi face rabat. Eu folosesc doar ingrediente proaspete, comand carne proaspătă şi merg la cumpărături de două, trei ori pe săptămână. Cred că avem cea mai sănătoasă bucătărie din Oradea.

Trecând la partea de evenimente, care ar fi argumentele pentru care cineva ar alege sala dumneavoastră de conferinţe? În primul rând, suntem în zonă ultracentrală. De asemenea, hotelul are restaurant şi o sală de conferinţe cu un design deosebit. Punem la dispoziţia oaspeţilor laptop, videoproiector, flipchart; încercăm să venim cu servicii personalizate complete.

De unde vă inspiraţi pentru reţeta succesului? Nu ştiu dacă mă inspir de undeva. Cert este că îmi place foarte, foarte mult ceea ce fac. Îmi doresc să am un cuvânt de spus pe piaţa orădeană a serviciilor. Vreau ca în hotelul şi în restaurantul meu lumea să se simtă ca acasă. Faptul că, fiind mulţumiţi, clienţii revin ori chiar aduc noi clienţi - asta îmi dă o satisfacţie a lucrului bine făcut.

pentru interviul video accesează www.157studio.eu/urbbus interviuri video


Tu ce cale alegi? să realizeze sau să devină. Liber să aleagă între diverse moduri de acţiune. Liber să aleagă obiective şi modalitatea de atingere a acelor obiective.

impunem singuri limite, bariere, tocmai pentru a crea o graniţă, care dacă este depăşită poate avea repercursiuni nefavorabile. Iar această graniţă este percepută diferit de fiecare dintre noi, în funcţie de valorile noastre interne.

Constrângerea pe de altă parte vine în echilibrul nostru, oarecum normal prin aceea că elimină din atâtea şi atâtea posibilităţi, într-un final rămânând şi definitivând ceea ce va rămâne alegerea şi decizia finală.

Libertatea pozitivă nu urmăreşte doborârea constrângerilor, ci obiectivul pozitiv final. Cine

Fiecare om este liber. Liber să aleagă ce vrea

Nu există libertate fără constrângeri.

Avem nevoie de repere, de reguli, de legi tocmai pentru a simţi că suntem „liberi” să alegem calea cea dreaptă. Dar este alegerea fiecăruia de a-şi construi propria libertate împreună cu constrângerile aferente. Să avem propriile criterii de valori. Să ne raportăm la noi înşine şi la acţiunile noastre.

Avem libertatea de exprimare, libertatea de acţiune. Dar această libertate este o acţiune

pozitivă atât timp cât nu lezează alte persoane și cât nu afectează în mod negativ societatea în care trăim. Şi aici intervin, inevitabil, constrângerile. Regulile. Ceea ce este corect şi ceea ce nu este corect. Ceea ce este adecvat şi ceea ce este nepotrivit. Dar regulile, legile, constrângerile ni le creăm tot noi. Societatea în care trăim. Ne

Libertatea pozitivă este libertatea care ne decide drumul pe care îl urmăm, fără a simţi constrângerile prezente pe acel drum.

realizează acest lucru şi se ghidează în viaţă după aceste valori, cred că este o persoană fericită.

Este alegerea, libertatea noastră de a ajuta alţi oameni, sau copii care au nevoie de noi. Avem libertatea de a lua decizia să facem mai mult pentru cel de lângă noi şi, implicit, pentru noi. Şi fiecare alegere ne deschide altă cale, alt drum cu alte posibilităţi şi constrângeri. Viaţa ne deschide mai multe căi şi suntem liberi să alegem pe care o vom urma. Dar fiecare cale este o constrângere, fiecare cale vine cu regulile ei. Şi de cele mai multe ori se dovedeşte că avem nevoie de aceste reguli, avem nevoie să ştim că ne îndreptăm pe acea cale către un capăt de drum, către un scop, pentru că doar aşa vom şti că nu am rătăcit în zadar pe acea cale.

articol de bianca Pușcaș președinte Club Lions 22


www.astoriaoradea.ro


• Spital clinic Structură cu 130 de paturi Maternitate Opt săli de operație Specialități chirurgicale și medicale Intervenții chirurgicale minim-invazive cu durată de spitalizare redusă

• Policlinică 3 puncte de lucru și peste 30 de specialități

• Laborator clinic de analize medicale Acreditat RENAR

• Centru clinic de radiologie și imagistică medicală • Ambulanța Pelican 0259 962

Contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Spital acreditat CONAS.


Arestarea preventivă vs. prezumția de nevinovăție Societatea românească trece azi printr-o metamorfoză importantă, ce cuprinde o sferă largă de elemente: de la mentalitatea individului până la viața socială, politică, juridică, economică etc. Un catalizator principal al acestor schimbări este justiția, cu ale ei acțiuni curajoase, mai ales din sfera „penalului politic”. Suntem astfel bombardați, mai ales prin canale mediatice, cu termeni precum „arestare preventivă” și „prezumție de nevinovăție” fără a primi explicațiile necesare cu privire la însemnătatea lor. Apar, așadar, întrebări precum: Este posibil ca o persoană să fie socotită nevinovată din punct de

vedere penal și, totuși, să fie arestată preventiv? Cum de X-ulescu este în libertate când eu am fost martor la accidentul rutier produs de el, care a avut ca urmare decesul unei persoane? De ce persoane care au comis un viol se plimbă nestingherite în societate? etc. Să începem cu începutul. Prezumția de nevinovăție este un drept, un privilegiu acordat de toate legislațiile moderne, democratice și se traduce prin aceea că orice persoană este considerată nevinovată,


până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Așadar, oricât de notorie ar fi o anumită faptă, autorul ei este considerat nevinovat până ce, întrun proces penal, pe bază de probe administrate atât în acuzare, cât și în apărare, se demonstrează existența faptei și săvârșirea ei de către autor. Până atunci, ca principiu, el are dreptul să se afle în libertate. Suspectul sau inculpatul nu trebuie să își dovedească nevinovăția, ci organelor judiciare le incumbă obligația de a proba infracțiunea, dincolo de orice dubiu rezonabil. Pe de altă parte, arestarea preventivă este măsura care poate fi dispusă de judecător față de inculpat, adică față de o persoană cu privire la care, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o faptă penală și constă în privarea de libertate a acestuia înainte de a fi condamnat definitiv. Scopul aceste măsuri este acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal sau de a-l împiedica pe presupusul autor să se sustragă procedurii de urmărire sau judecată ori pentru a preveni săvârșirea unei noi infracțiuni de către acesta. Datorită prezumției de nevinovăție, nici o persoană nu poate fi arestată preveniv în mod arbitrar, ci judecătorul este obligat să verifice dacă sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute de Codul de procedură penală, condiții pe care le voi prezenta succint mai jos. O condiție pentru a putea fi arestat prevenitv este aceea ca inculpatul să fi fugit sau să se fi ascuns, după săvârșirea infracțiunii, pentru a se sustrage de la procesul penal sau să fi făcut pregătiri de orice natură pentru asemenea acte. Un alt motiv care poate sta la baza arestării este acela că inculpatul încearcă să influențeze un coinculpat, un martor, un expert să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau atunci

când exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta. De asemenea, inculpatul poate fi arestat preventiv dacă, după săvârșirea primei infracțiuni, acesta mai săvârșește cu intenție sau se pregătește să mai săvârșească o infracțiune. Ultimul caz în care poate fi luată această măsură preventivă este acela în care inculpatul săvârșește o faptă considerată de lege gravă (omor, viol, acte de terorism, infracțiune de corupție etc.) și judecătorul constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru societate. Observăm că judecătorul poate dispune arestarea preventivă numai în cazuri restrictiv reglementate, cum sunt cele prezentate mai sus. El apreciază doar oportunitatea măsurii, nu și condițiile în care aceasta poate fi dispusă. Revenind la corelația prezumție de nevinovăție – arestare preventivă precizez: chiar și o persoană arestată preventiv se bucură de prezumția de nevinovăție, cu alte cuvinte, arestarea preventivă nu duce automat la concluzia că inculpatul este vinovat. Vinovăția penală trebuie dovedită în cadrul unui proces, dincolo de orice dubiu rezonabil, printrun probatoriu mult mai solid. Pentru arestarea preventivă sunt suficiente probe care să susțină o suspiciune rezonabilă că s-a săvârșit o faptă penală. Conchid prin a enunța cu valoare de principiu că arestarea preventivă este o măsură de excepție, regula fiind aceea că o persoană căreia i se aduce o acuzație penală are dreptul la libertate pe parcursul procesului penal, drept ce decurge din prezumția de nevinovăție de care se bucură.

articol de Chichinejdi Paul Sebastian consultant juridic


Revista URBBUS  
Revista URBBUS  

revista de business URBBUS

Advertisement