1977 – Importanţa Uniunii Arhitecţilor în raport cu autorităţile comuniste, cât şi prestigiul acesteia, în general, sunt marcate negativ atunci când birourile organizaţiei, biblioteca, cât şi redacţia revistei Arhitectura sunt nevoite să părăsească imobilul din Str. Episcopiei 9 şi să se mute în câteva spaţii insuficiente aflate la etajul 1 al noii clădiri a IAIM, din Str. Academiei 18-20.
Clădirea IAIM din Str. Academiei 18-20 unde între 1977-2002 a funcţionat UA
1981 – Uniunea Arhitecţilor aniversează printr-o adunare festivă 90 de ani de la înfiinţarea SAR şi 75 de ani de la apariţia revistei „Arhitectura”, prilej pentru aceasta de a publica un număr special dedicat celor două evenimente. 1981 – În Uniunea Arhitecţilor sunt înscrişi 2.476 de membri, dintre care 594 arhitecţi (circa 34%) sunt activi în institutele de proiectare cu profil industrial. Carnet de membru UA din RSR
1985-1986 – În perioada cea mai neagră a dictaturii ceauşiste, printr-o serie de memorii şi intervenţii, oficiale sau neoficiale, arhitecţii Grigore Ionescu, Henrieta Delavrancea Gibory, Aurelian Trişcu, Peter Derer, Gheorghe Leahu, Nicolae Pruncu alături de istoricii Dinu C. Giurescu, Răzvan Theodorescu, Vasile Drăguţ, Virgil Cândea, Dionisie M. Pippidi, individual sau în grup, şi-au exprimat deschis dezaprobarea pentru numeroasele demolări şi profanări ale monumentelor istorice făcute în Bucureşti în acei ani. Fără niciun ecou au fost sesizate CC al PCR, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (substitutul Ministerului Culturii), Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, Patriarhia BOR, UA din RSR, atitudinea acestora fiind, de la caz la caz, de rea-voinţă, laşitate sau neputinţă.
1987 Demolarea bisericii Sf. Vineri din Bucureşti
25