Issuu on Google+

Analiza situației copiilor vulnerabili, excluși și discriminați din Moldova

unite for children


Analiza situației copiilor vulnerabili, excluși și discriminați din Moldova

UNICEF MOLDOVA Noiembrie, 2011

unite for children


© Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Noiembrie, 2011 Autori: Manuela Sofia Stănculescu, Monica Marin Design: Vitalie Munteanu Poza copertă: © UNICEF Moldova / 2011 /Paul Hodorogea


CONTENTS

1

Introducere ............................................................................................. 15

2

Contextul general al ţării ......................................................................... 17

3

2.1.1

Tendinţe economice ....................................................................... 17

2.1.2

Tendinţe demografice ..................................................................... 19

2.1.3

Situaţia politică ............................................................................. 20

2.1.4

Administraţie publică ..................................................................... 21

2.1.5

Dezvoltarea umană incluzivă ........................................................... 22

2.1.6

Egalitatea de gen şi împuternicirea femeilor ...................................... 23

2.1.7

Mediu şi schimbări climatice ............................................................ 24

Sănătate și nutriţie.................................................................................. 27 3.1 Date cheie ............................................................................................. 27 3.2 Sănătatea și supraviețuirea copiilor ........................................................... 29 3.2.1

Mortalitatea infantilă și a copiilor sub cinci ani ................................... 29

3.2.2

Sănătatea maternă ........................................................................ 31

3.2.3

Imunizarea copiilor prin vaccinare.................................................... 33

3.2.4

Nutriţia ........................................................................................ 35

3.2.5

Copiii cu dizabilităţi........................................................................ 38

3.3 Sănătatea și dezvoltarea adolescenților ..................................................... 41 3.3.1

HIV/SIDA ..................................................................................... 41

3.3.2

Utilizarea de substanțe ................................................................... 46

3.3.3

Sinuciderea .................................................................................. 49

3.4 Accesul la apă și facilități sanitare ............................................................. 50 3.5 Probleme de capacitate instituțională și politici ........................................... 52

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

5


3.5.1

Capacitatea instituțională ............................................................... 52

3.5.2

Politici: probleme şi soluţii .............................................................. 58

3.6 Recomandări.......................................................................................... 64 4

Dezvoltarea timpurie și educația ............................................................. 67 4.1 Date cheie ............................................................................................. 67 4.2 Educația preșcolară ................................................................................ 68 4.3 Educația primară și secundară .................................................................. 71 4.3.1

Accesul la educație ........................................................................ 71

4.3.2

Calitatea educației ......................................................................... 77

4.4 Probleme de capacitate instituțională și politici ........................................... 78 4.4.1

Capacitatea instituțională ............................................................... 78

4.4.2

Politici: probleme şi soluţii .............................................................. 83

4.5 Recomandări.......................................................................................... 88 5

Protecția copilului ................................................................................... 91 5.1 Date cheie ............................................................................................. 92 5.2 Separarea și copiii lipsiți de îngrijirea părintească ....................................... 93 5.3 Violență și exploatare.............................................................................. 100 5.4 Copiii în contact cu legea ......................................................................... 104 5.5 Probleme de capacitate instituțională şi politici ........................................... 107 5.5.1

Capacitatea instituțională ............................................................... 107

5.5.2

Politici: probleme şi soluţii .............................................................. 112

5.6 Recomandări.......................................................................................... 117 6

Politici sociale și sărăcia ......................................................................... 121 6.1 Date cheie ............................................................................................. 121 6.2 Criza internațională și sărăcia în Republica Moldova ..................................... 123 6.3 Sărăcia copiilor ...................................................................................... 138 6.4 Sunt protejați copiii cei mai vulnerabili?................................................ 134 6.4.1

Sistemul de protecție socială ........................................................... 134

6.4.2

Eficiența asistenței sociale în protecția copilului ................................. 136

6.4.3

Actuala reformă a sistemului: efecte de bunăstare pentru copii ............ 140

6.4.4

Actuala reformă a sistemului: provocări ............................................ 145

6.5 Recomandări.......................................................................................... 147

6

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


7

Media și opiniile copiilor .......................................................................... 149 7.1 Media și copiii ........................................................................................ 149 7.2 Copiii despre drepturile lor ....................................................................... 149 7.3 Participarea adolescenților la viața comunitară ........................................... 154 7.4 Recomandări.......................................................................................... 155

8

Concluzii și recomandări ......................................................................... 157

9

Bibliografie .............................................................................................. 169

10 Anexă

................................................................................................... 179

Listă de figuri și tabele Figura 1 Produsul intern brut per capita, prețuri constante ................................ 17 Figura 2 Populația Moldovei pe categorii de vârstă (număr de persoane) .............. 20 Figura 3 Ratele mortalității infantile și a copiilor sub cinci ani ............................. 29 Figura 4 Rata mortalității infantile la nivel de raion, la mia de născuți-vii, 2009 .... 31 Figura 5 Rata acoperirii cu vaccinare .............................................................. 33 Figura 6 Proporția copiilor subponderali de vârste sub 5 ani (%)......................... 35 Figura 7 Principalele cauze ale invalidității la copii (la 1.000 copii sub 18 ani) ....... 38 Figura 8 Numărul de copii cu dizabilități (0-18 ani) și disponibilitatea serviciilor relevante la nivel de raion ............................................................................ 40 Figura 9 Evoluția incidenței HIV/SIDA în Moldova, pe grupuri de vârstă, 2000-2010 (la 100.000 locuitori) ................................................................... 42 Figura 10 Evoluția incidenței HIV/SIDA în Moldova, pe regiune, 2001-2009 (la 100.000 locuitori) ................................................................................... 42 Figura 11 Incidența HIV/SIDA în Moldova, 2010 (număr de cazuri raportate) ........ 43 Figura 12 Indicatori ai cunoștințelor, atitudinilor și practicilor sexuale ale tinerilor de 15-24 ani (%) ............................................................................ 45

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

7


Figura 13 Consumul de alcool și tutun la adolescenți (15-19 ani) în Moldova, 2006 și 2008 (%) ....................................................................................... 46 Figura 14 Rata sinuciderilor pe sexe, la categoria de vârstă 15-19 ani, în 2009 (decese la 100.000 populație relevantă) ................................................. 50 Figura 15 Personal medical la 10.000 locuitori ................................................. 54 Figura 16 Medici de familie la 10.000 locuitori ................................................. 54 Figura 17 Numărul de tineri specialiști din instituțiile medicale din zonele rurale și din raioanele care beneficiază de facilități în Moldova, 2006-2009 ........... 56 Figura 18 Rata brută de înrolare, educație preșcolară (%) ................................. 69 Figura 19 Rata brută de înrolare după zona de rezidență (%) ............................. 72 Figura 20 Instituțiile de învățământ din Moldova (număr) .................................. 80 Figura 21 Rata copiilor aflați în îngrijire rezidențială (la 100.000 locuitori în vârstă de 0-17 ani) ..................................................................................... 94 Figure 22 Evoluția sărăciei absolute la nivel de populație și structura populației sărace în 2010, pe zone de rezidență (%) ......................................................123 Figura 23 Barele: Distribuția gospodăriilor după numărul de copii și mediul de rezidență (număr); Discurile: Structura gospodăriilor cu copii după numărul de copii în fiecare zonă de rezidență (%) .......................................................129 Figura 24 Tendințe ale sărăciei copiilor, ratele sărăciei absolute și extreme (%) ...130 Figura 25 Gradul de acoperire cu prestații bănești de asistență socială a gospodăriilor cu copii în 2010 (% populație) ...................................................139 Figura 26 Modificarea între 2009 și 2010 a asistenței sociale pentru gospodăriile cu copii ...................................................................................141 Figura 27 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în domeniul sănătății, situația actuală și țintele pentru Moldova .......................................................179 Figura 28 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în domeniul educației, situația actuală și țintele pentru Moldova .......................................................181 Figura 29 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în domeniul sărăciei, situația actuală și țintele pentru Moldova .......................................................182

8

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Lista de tabele Tabelul 1 Anemia la copiii de vârste sub 5 ani (la 1.000 copii de această vârstă) ... 37 Tabelul 2 Morbiditatea copiilor sub 18 ani: tulburări mentale și de comportament (cazuri la 100.000 de copii) ..................................................... 40 Tabelul 3 Rata brută de înscriere în instituții de pregătire preșcolară, pe zone de rezidență (% din copii de 3-6 ani) ............................................................. 70 Tabelul 4 Rezultatele elevilor la matematică, științe și citire (note medii) ............. 77 Tabelul 5 Salariile brute în sectoarele sociale din Moldova, pe sector ................... 81 Tabelul 6 Infracțiuni împotriva copiilor ...........................................................106 Tabelul 7 Structura venitului disponibil per persoană, pe decile de cheltuieli de consum, 2010 (%) .................................................................................125 Tabelul 8 Deprivarea materială a gospodăriilor din Moldova, 2010 (%) ...............127 Tabelul 9 Ratele de sărăcie absolută și extremă la copii și distribuția gospodăriilor cu copii după quintilele de consum, pe mediu de rezidență, în 2010 (%) .................................................................................................130 Tabelul 10 Ratele sărăciei absolute la copii și distribuția gospodăriilor cu copii pe quintile de consum, în funcție de prezența părinților, în 2010 (%) .................132 Tabelul 11 Impactul transferurilor sociale asupra sărăciei la copii, 2010 ..............139

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

9


Mulțumiri

Această analiză de evaluare a situației copiilor vulnerabili, excluși și discriminaţi din Moldova a fost comandată de UNICEF Moldova în cooperare cu Consiliul Național al Protecției Drepturilor Copilului din Republica Moldova (CNPDC). Rezultatele preliminare ale analizei au fost comunicate partenerilor la întâlnirea ordinară a CNPDC din septembrie 2011. Acest raport a fost pregătit de către experții internaționali Manuela Sofia Stănculescu și Monica Marin. Studiul a fost realizat în colaborare cu multe persoane, reprezentanți ai Guvernului Republicii Moldova, ai administraţiei publice locale, ONG-uri, think-tank-uri, mediul academic, experți independenți. Dorim să le mulțumim tuturor. Cu deosebire mulțumim Biroului UNICEF Moldova pentru sprijinul acordat în elaborarea și coordonarea acestui raport. Analiza se bazează pe un mare număr de studii și publicații existente, precum și pe datele statistice disponibile pentru documentarea situației actuale a copiilor din Moldova. Prin urmare, analiza de față reflectă eforturile de cercetare ale experților naționali și internaționali care au abordat diverse aspecte cu impact asupra bunăstării copiilor din Republica Moldova. Pentru identificarea celor mai relevante și actualizate studii, publicații și statistici mulțumim călduros experților pe care am avut plăcerea să îi intervievăm în Chișinău, în luna aprilie 2011. Suntem deosebit de recunoscători mai ales doamnelor Stela Bivol, Viorica Craievschi-Toartă și Maria Vremiș care ne-au fost de mare ajutor în munca de teren. Opiniile exprimate în acest raport sunt cele ale autorilor și ale experților, și ele nu reflectă neapărat politicile sau opiniile UNICEF. UNICEF nu își asumă nici o responsabilitate pentru eventualele erori.

10

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Rezumat executiv Context Analiza situației copiilor vulnerabili, excluși și discriminați din Moldova va folosi ca instrument pentru activitățile de lobby și advocacy, dar și ca sursă de informații și reper pentru monitorizarea și evaluarea sprijinului și intervențiilor UNICEF în Republica Moldova, precum și pentru planificarea noului Program de Cooperare, a Cadrului de Parteneriate cu Organizațiile Națiunilor Unite și a strategiilor naționale. Scop/Obiective Scopul prezentei analize este identificarea, pe baza datelor și studiilor disponibile, a vulnerabilităților cheie, a progresului și provocărilor care mai rămân pentru îmbunătățirea nivelului de viață a celor mai vulnerabili copii din Republica Moldova, cu atenție specială pentru echitate. Principalele obiective ale analizei situației sunt reprezentate de răspunsul la două întrebări: (i) (ii)

Care sunt problemele cheie care îi fac pe copii să fie vulnerabili: situație ��i tendințe? Care sisteme și practici răspund la nevoile copiilor vulnerabili?

Metodologie Analiza de situație are la bază o extinsă cercetare de birou și interviuri cu parteneri relevanți din partea Guvernului, ONG-uri active în domeniu, UNICEF și experți independenți. Opiniile copiilor, așa cum au fost exprimate în cadrul unor consultări cu copii cu privire la problemele pe care le au în realizarea drepturilor, sunt de asemenea incluse. Principalele rezultate Principalul rezultat al analizei arată că punctul capital pentru îmbunătățirea situației copiilor din Republica Moldova îl reprezintă cooperarea intersectorială între nivelul local și cel central, precum și între finanțatorii naționali și donorii internaționali. În prezent, sunt în desfășurare o multitudine de strategii, planuri de acțiune, programe și proiecte, între care sunt necesare legături, coordonare și operaționalizare comună, pentru a aborda în mod adecvat și eficient nevoile categoriilor vulnerabile de copii.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

11


În contextul unor constrângeri fiscal bugetare din ce în ce mai mari și a unei cereri crescânde pentru protecție socială, este necesară o schimbare de paradigmă de la reducerea sărăciei la incluziunea socială. În plus, politici sociale eficiente pot fi dezvoltate doar prin consolidare și multiplicarea eforturilor de prevenire la nivel comunitar. Problema monitorizării și evaluării intervențiilor în cadrul tuturor sectoarelor care contribuie la bunăstarea copiilor rămâne esențială pentru a se asigura o distribuție eficace și echitabilă a resurselor. În ultimii ani au existat atât tendințe pozitive, cât și tendințe negative în toate domeniile studiate: sănătate, educație, protecţia copilului și protecția socială. Ratele mortalității infantile și a copiilor sub vârsta de cinci ani au scăzut, dar mortalitatea maternă a crescut. Proporția de copii de 0-5 ani sub greutatea normală a scăzut, dar anemia la copiii sub cinci ani are o tendință crescătoare. Rata vaccinării împotriva rujeolei este ridicată, dar incidența HIV/SIDA la categoria de vârstă 15-24 ani a crescut. Rata de înrolare în învățământul preşcolar a crescut, dar cea în învățământul obligatoriu a scăzut. Numărul de copii instituționalizați a scăzut foarte mult, dar cazurile de reintegrare în familie a copiilor instituționalizați sunt foarte puține. Există, de asemenea, probleme structurale care afectează bunăstarea copiilor, cum sunt atitudinile discriminatorii atât ale populației generale cât și ale profesioniștilor din sectoarele sociale față de copiii cu HIV/SIDA sau față de copiii cu dizabilităţi; cunoștințele limitate de sănătate atât ale părinților, cât și ale tinerilor; participarea limitată a copiilor la deciziile care le afectează drepturile. În plus, disparitățile urban-rural rămân importante pentru majoritatea indicatorilor. Zonele rurale au tendința de a acumula dezavantaje multiple: rată ridicată a sărăciei, număr mare de copii rămași acasă după ce părinții au migrat, calitate slabă a serviciilor, infrastructură subdezvoltată de transport sau apă și canalizare, număr mic de profesioniști și un nivel general ridicat de deprivare materială. Studiul a identificat trei mari categorii de grupuri vulnerabile, majoritatea pe mai multe dimensiuni: Categoria copiilor dezavantajați economic care include copiii din gospodării în sărăcie (mai ales din familiile cu mulți copii), copiii din zonele rurale (mai ales cei cu ambii părinți angajați în activități agricole) și copiii cu părinți migranți la muncă în străinătate care au rămas în gospodării sărace.

12

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Categoria copiilor ‘invizibili’ care cuprinde copiii de etnie Roma, copiii cu dizabilități, victimele traficului sau a diferitelor forme de abuz sau violență, copiii străzii, cei care au ieșit din instituțiile rezidențiale, mamele adolescente, copiii necuprinși în învățământ sau care au abandonat școala, precum și copiii din Transnistria. Situația lor este slab documentată, atât în statisticile oficiale, cât și în studii. A treia categorie se referă la copii afectați în diferite moduri, care sunt în principal vulnerabili pe o dimensiune (sănătate, educație, protecție socială, etc.) ce determină însă deprivări și în alte arii. Această categorie include de la copiii cu HIV/SIDA și copiii care utilizează diferite substanțe (droguri, tutun sau alcool) la copiii în contact cu legea, copiii din instituțiile rezidențiale, copiii cu părinți migranți, precum și copiii de 0-3 ani. În termeni de sisteme și practici care răspund nevoilor copiilor vulnerabili, există o listă lungă de recomandări. Unele se referă la date și statistici, în timp ce altele se centrează pe problemele la nivel sectorial precum legislație, dezvoltarea de politici, finanțare, servicii, resurse umane, infrastructură, participare și comunicare. Provocarea pentru Guvernul Republicii Moldova este substanţială: în una din cele mai sărace țări din Europa, să coordoneze diversele intervenții în sectoarele sociale și să țintească zonele care nu sunt încă acoperite, pe baza unei abordări sistematice, asigurând în același timp distribuirea echitabilă și utilizarea eficientă a resurselor (prin reforme cum sunt optimizarea, dezinstituționalizarea sau îmbunătățirea prevenției la nivel comunitar). Dacă se obține un progres sustenabil, Republica Moldova poate deveni un exemplu de bune practici pentru țările din regiune.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

13


14

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


1. INTRODUCERE

Acest raport descrie situația copiilor din Republica Moldova, ‘o mică țară aflată între România și Ucraina‘,1 una dintre cele mai sărace țări din Europa,2 sau o ‘țară fără părinți‘,3 cu o mulțime de gospodării conduse de copii, și deci cu o mulțime de ‘copii părăsiți’.4 Asemenea etichete transmit un mesaj mai degrabă pesimist. Cu toate acestea, statisticile oficiale arată o dezvoltare economică fragilă dar pozitivă, cu posibilitatea unei îmbunătățiri substanțiale pe termen lung. Pe baza datelor și studiilor disponibile, prezenta analiză a situației copiilor din Moldova identifică vulnerabilitățile cheie, progresul și provocările rămase pentru creșterea nivelului de bunăstare a copiilor din Republica Moldova, cu o atenție specială față de aspectele de echitate. Raportul are la bază trei surse de informații: documentare, interviuri și consultări cu copii. O cercetare de birou extensivă a fost efectuată în perioada iulieseptembrie 2011 și a avut în vedere peste 200 documente cuprinzând studii și rapoarte existente, date statistice și administrative, precum și documente programatice ale unor programe și politici care afectează drepturile copiilor. Consultări cu partenerii relevanți ai guvernului, ONG-uri, UNICEF și experți independenți în problemele copiilor au avut loc în cadrul a 22 de interviuri realizate în perioada 10-15 iulie 2011, la Chișinău. Selectarea persoanelor intervievate s-a bazat pe rapoartele și studiile colectate înainte de începerea misiunii. 1 Kids Alive International, http://www.kidsaliveuk.org/Groups/90709/Kids_Alive/Where_We_Work/Europe/Moldova/Moldova.aspx 2 CIA, The World Factbook 2011, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/md.html 3 The New York Times, Isabel Castro, Children Heading Households in Moldova, November 29, 2010, http://lens.blogs. nytimes.com/2010/11/29/children-heading-households-in-moldova/ 4 BBC News, BBC radio, Julia Rooke, Helping Moldova’s Deserted Children, April 14, 2007, http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/crossing_continents/6542385.stm

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

15


Șase discuții de tip focus-grup cu copii au fost efectuate de UNICEF Moldova, în mai 2011, despre problemele pe care aceștia le întâmpină în obținerea drepturilor lor. Participanții, în număr de 56, au inclus copii între 9 și 19 ani, 34 de fete și 22 de băieți. Aceștia au fost recrutați pe baza unor proiecte derulate în Călărași, Țibirica, Ungheni, Comrat, Chișinău și Bălți. Principala limitare a acestui studiu se referă la disponibilitatea datelor. Deși analizele și studiile pe temele acoperite în acest raport sunt numeroase și bogate în informații, există și cazuri de date învechite, inconsistente, sau care pur și simplu lipsesc. Acest raport este structurat în șase capitole. Primul capitol prezintă aspecte generale despre Republica Moldova, inclusiv principalele tendințe socioeconomice și de dezvoltare. Următoarele cinci capitole abordează domeniile de interes: sănătate și nutriție, dezvoltarea timpurie și educația, protecția copiilor, politicile sociale și sărăcia, media și opiniile copiilor. Ultimul capitol rezumă constatările cheie și principalele recomandări. Progresul spre atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului este prezentat în Anexă.

16

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


2. CONTEXTUL GENERAL AL ŢĂRII Acest capitol prezintă un scurt profil al Republicii Moldova, axat pe principalele tendinţe socio-economice şi de dezvoltare. Este de asemenea abordată şi problema importantă a situaţiilor de urgenţă şi a dezastrelor naturale, precum şi modul în care guvernul este pregătit să administreze şi să diminueze impactul acestora.

2.1.1 Tendințe economice Republica Moldova, ca stat independent, a început în 1991 drept una dintre cele mai sărace ţări din Europa şi Comunitatea Statelor Independente. După două decade, situaţia nu s-a schimbat considerabil, în principal din cauza întârzierilor în reformele economice (cel puţin în primii ani ai tranziţiei), privatizărilor doar parțial reuşite, nivelului scăzut al investiţiilor străine şi lipsei de resurse naturale. Figura 1 arată cum dezvoltarea economică realizată după anul 2000 a fost întreruptă de recesiunea economică din 2009, urmată de o întoarcere la creştere în 2010. Figura 1. Produsul intern brut per capita, prețuri constante 4,000 3,544.56

3,500

3,000 2,639.95 2,500 2,188.34 2,000

1,500

1,000

Date: International Monetary Fund, World Economic Outlook Database, September 2011, www.imf.org. Datele despre PIB per capita în preţuri constante (moneda naţională, miliarde), populaţia (persoane) de la Biroul Naţional de Statistică, pentru 1992-2010. Valorile 2011-2016 reprezintă estimări.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

17


Scăderea înregistrată în 2009 a fost în principal rezultatul unui nivel scăzut al exporturilor, reducerii veniturilor din remitenţe (datorită recesiunii globale) şi aşteptărilor negative asupra dezvoltării economice a ţării. Sectoarele economice cele mai afectate de recesiune au fost construcţiile, industria, agricultura, transporturile şi comunicaţiile. Criza financiară a avut un impact negativ asupra veniturilor populaţiei, conducând la o scădere a cheltuielilor de consum.5 Remitenţele au jucat un rol cheie în creşterea înregistrată în perioada 20102011. Creşterea solidă a remitenţelor şi salariilor, alături de investiţiile importante înregistrate, au condus la perspectiva unei reveniri economice. Pe la mijlocul anului 2011, exporturile au crescut, creşterea PIB a atins 7,5% şi şomajul a scăzut la 6,2%.6 Pentru perioada 2011-2016, estimările furnizate de FMI prevăd continuarea creșterii (figura 1), deși recesiunea din economia globală va afecta cel mai probabil economia Moldovei. Agricultura reprezintă principala ramură a economiei naţionale a Republicii Moldova, cu jumătate de producţie exportată.7 Producţia agricolă este totuşi vulnerabilă la riscul climatic, aşa cum arată şi sub-secţiunea despre Mediu şi Schimbări Climatice. Se estimează că agricultura are un potenţial mare de creştere, dar impactul ei asupra PIB-ului nu este direct, din moment ce o mare parte rămâne netaxată. 2.1.2 Tendințe demografice Populaţia totală a Republicii Moldova era de aproximativ 3,5 milioane locuitori, la începutul anului 2011,8 din care 58,4% trăiesc în zonele rurale şi 41,6% în urban. Cel mai recent Recensământ, din 2004, arată următoarea structură etnică a populaţiei: moldoveni 75,8%, ucraineni 8.4%, ruşi 5,9%, găgăuzi 4,4%, români 2,2%, bulgari 1,9% şi alţii 1,4%. Aceleaşi date arată că mai mult de 90% din populaţie este creştin ortodoxă. Populaţia a scăzut în continuu după 1990, în principal din cauza scăderii fertilității, ratei relativ înalte a mortalității și ratei ridicate de emigrare a forței de muncă. Rata creşterii naturale a populaţiei a scăzut considerabil în ultimii 20 ani (de la 9.7 în 1989 la -0.4 în 2009). Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei ţării 5 Cele mai afectate au fost persoanele din mediul rural, 40% din veniturile lor fiind din remitenţe și activităţi agricole. Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia și impactul politicilor 2009, 2010: 4. 6 Cele mai afectate au fost persoanele din mediul rural, 40% din veniturile lor fiind din remitenţe şi activităţi agricole. Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia și impactul politicilor 2009, 2010: 4. 7 International Monetary Fund, Moldova – Concluding Statement of the IMF Mission, September 22, 2011, www.imf.org. 8 Contribuţia la PIB a fost de 12% în 2010 și de 17%, împreună cu industria alimentară. UN Moldova, Country Analysis, Mai 2011.

18

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


este mai degrabă accentuată, în particular la nivelul populaţiei de femei din zonele rurale.9 Proporţia copiilor şi adolescenţilor (0-19 years) în totalul populaţiei a scăzut de la aproximativ 33% în 2000 la mai puţin de 24% în 2011. În contrast, proporţia vârstnicilor de 60 ani şi peste a crescut în mod constant, de la 11,6% în total populaţie în 1980 la 12,6% în 1990 şi respectiv 13,9% în 2011. Astfel, Republica Moldova se confruntă cu un declin al populaţiei de copii, care este de aşteptat să continue. Potrivit celui mai pesimist scenariu de prognoză demografică realizat de Academia de Ştiinţe a Moldovei (2009), până în 2050, proporţia vârstnicilor este de aşteptat să atingă nivelul de 30% din populaţie, în timp ce proporţia copiilor va scădea la 11,8%.10 Ca rezultat, în următorii ani, este de așteptat ca politicile publice să se concentreze pe populaţia vârstnică şi, în consecinţă, susţinătorii reformelor în domeniul protecţiei copilului trebuie să-și intensifice eforturile de promovare și susținere a politicilor adresate copiilor.11 Figura 2. Populația Moldovei pe categorii de vârstă (număr de persoane) 3.000.000 20-64 years

2.338.648

2.500.000 2.000.000 0-19 years 1.500.000 1.000.000

826.585 65 or more

500.000

329.557

0 1980

1985

1990

1995

1998

2000

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

Date: Biroul Naţional de Statistică. Notă: Din 1998, datele nu includ Transnistria.

Numărul nou-născuţilor în 2010 (40.474) a fost unul din cele mai mari din ultimii 10 ani, pentru că generațiile numeroase din mijlocul anilor ‘80 au atins perioada reproductivă. Rata naşterilor a fost de 11,4 nou născuţi la 1,000 locuitori în 2010, comparativ cu 10,5 în 2005 şi în special cu 10,2 în 2000.12 Rata mortalităţii generale a crescut ușor începând cu 2000, ajungând la 11,8 9 Date de la Biroul Naţional de Statistică. Începând cu 1998, datele de populaţie nu mai includ populaţia de pe malul stâng al Nistrului și municipalitatea Bender. Totuși, se așteaptă ca următorul Recensământ (programat pentru 2012) să determine populaţia prezentă în ţară, deoarece datorită ratei mari de migraţie la muncă în străinătate, statisticile populaţiei nu sunt considerate solide, având în special în vedere caracterul temporar al migraţiei. 10 Comisia Naţională pentru Populaţie și Dezvoltare, UNFPA, Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova, 2009: 10. 11 Academia de Ştiinţe a Moldovei (2009), Îmbătrînirea populaţiei în Republica Moldova: consecinţe economice și sociale . http://www.unfpa.md/images/stories/publicati/imbatrinireapopulatieirm_book_color_out.pdf 12 EveryChild, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of child care system in Moldova and technical assistance to the Government of the Republic of Moldova to host the sub-regional consultation on child care system reforms in ENP countries, 2009: 31.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

19


decedaţi la 1.000 locuitori, în 2009. Acest indicator poziţionează Moldova în acelaşi interval cu ţările Sud-Est Europene, dar peste media UE-27 de 9,7 cazuri la 1.000 locuitori. Situaţia este însă mult mai gravă în zonele rurale, unde mortalitatea este considerabil mai mare. Migraţia pentru muncă în străinătate este un fenomen larg răspândit în societatea moldoveană, care contribuie substanțial la procesul de îmbătrânire a populației. În anul 2010, circa 311 mii persoane erau plecate la muncă în străinătate.13 Cei mai mulţi migranţi din Moldova sunt bărbaţi, din zonele rurale, căsătoriţi, cu o vârstă medie de 35 ani, absolvenți de şcoală vocaţională sau liceu.14 Bărbaţii lucrează în principal în construcţii, industrie şi agricultură, în timp ce femeile muncesc în sectorul de servicii (curăţenie, servicii de îngrijire, comerţ).15 Influxul de remitenţe de la migranții în străinătate are o contribuţie substanţială la PIB. Dar migraţia economică aduce şi efecte negative, mai ales asupra copiilor lăsaţi acasă de părinţi. În total, în 2010, 17,1% din toţi copiii sub 18 ani (aproximativ 133 mii) aveau unul sau ambii părinţi la lucru în străinătate.16 2.1.3 Situația politică Între 2009 şi 2010, ţara a trecut printr-o situaţie politică nesigură, marcată de trei alegeri generale şi patru alegeri prezidenţiale pentru Parlament. După alegerile parlamentare din noiembrie 2010, Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) reconstituită prin coaliţia a trei partide, a format un guvern, dar totuşi mai sunt necesare două voturi pentru alegerea unui preşedinte. Din 1991, Moldova este parte a Comunităţii Statelor Independente. De asemenea, Moldova a dezvoltat relaţiile cu Uniunea Europeană, focalizate nu numai pe cooperare, dar şi pe integrarea economică graduală şi intensificarea cooperării politice. Pe de o parte, Planul de Acţiuni UE-Moldova din cadrul politicii europene de vecinătate fixează obiective strategice și asistență financiară pentru susținerea implementării efective a unui set de reforme politice, economice şi instituţionale, ca stat cu granițe comune cu Uniunea Europeană (din momentul în care România a devenit stat membru UE). Pe de altă parte, Programul de activitate al Guvernului ‘Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare’ stabilește integrarea 13 Rata natalităţii este mai mare în mediul rural (12,2%) decât în zonele urbane (10,2%) și în anumite regiuni (cum ar fi Găgăuzia, Criuleni sau Ialoveni) decât în altele (cele mai scăzute rate ale natalităţii au fost înregistrate în raioanele Basarabeasca, Cimișlia și Ocniţa). Numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei a crescut atât în zonele rurale cât și în cele urbane. Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011, http://80.97.56.163/newsview.php?l=ro&id=3418&idc=168. 14 Biroul Naţional de Statistică, Forţa de muncă în Republica Moldova – ocuparea și șomajul în 2010, 2011, www. statistica.md. 15 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport Social Anual 2009, 2010. 16 Destinaţiile migranţilor sunt ţările CSI, în special Federaţia Rusă, alături de Uniunea Europeană, în special Italia, Grecia, Portugalia și Spania.

20

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


europeană ca obiectiv principal al politicii de afaceri externe.17 Comisia Europeană este de asemenea un donor important în domeniul protecţiei copilului.18 Parte a negocierilor cu UE este şi problema regiunii separatiste Transnistria. Conflictul îngheţat din această regiune continuă să fie o ameninţare la adresa stabilităţii politice. Mai mult decât atât, copiii din Transnistria nu sunt incluşi în multe programe sociale şi situaţia lor este documentată doar în mod fragmentar, iar aspectele cu privire la care există informații, în special problema copiilor și tinerilor cu HIV/SIDA, necesită eforturi substanţiale pentru îmbunătăţire. 2.1.4 Administrație publică Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova include 902 de unităţi de prim nivel (oraşe şi comune),19 32 raioane, 3 municipii (Bălți, Bender şi Chișinău), o unitate teritorială autonomă (Găgăuzia) şi o regiune separatistă (Transnistria). Numărul mare de orașe și comune, din care peste un sfert au mai puțin de 1.500 locuitori, rezultă în fragmentarea sistemului administrativ-teritorial în localităţi de mici dimensiuni care nu sunt capabile să furnizeze în mod eficient servicii publice locale. Capitala ţării este Chişinău și concentrează aproape 800 mii locuitori, adică peste 22% din populația țării și 48,5% din populația urbană. Autorităţile locale au responsabilitatea principală pentru alimentarea cu apă, sănătate, salubrizare, construcţia și întreţinerea drumurilor şi sistemul central de încălzire.20 Capacitatea administrativă scăzută la nivel local se referă atât la nivelul resurselor umane, cât şi financiare. Managementul resurselor umane21 a fost identificat ca principală cauză a performanţei slabe a administraţiei publice locale. Localităţile rurale sunt în special dezadvantajate, din moment ce 94% din ele nu au capacităţile necesare să furnizeze servicii publice de calitate. În mod corespunzător, copiii din mediul rural sunt vulnerabili în termeni de acces echitabil la servicii publice, aşa cum arată acest raport. Din punct de vedere al bunăstării copilului, în prezent, sunt depuse multiple eforturi în dezvoltarea de servicii comunitare, cu sprijin financiar internaţional. Accentul pus pe dezvoltarea de servicii comunitare trebuie însă să țină cont de capacitatea instituțională scăzută de la nivel local. Transferul responsabilităţilor 17 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport Social Anual 2010, 2011. 18 Guvernul Republicii Moldova (2011) Programul de activitate al Guvernului ‘Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare’ pentru anii 2011-2014, www.gov.md. 19 SIDA, Joint Evaluation of Impacts of Assistance to Social Sector Reforms in Moldova, 2011. 20 În 2008. Guvernul Republicii Moldova, Strategia Naţională de Descentralizare, proiect pentru discuţie publică, 2011. 21 UN, Country Analysis-UN Moldova, Mai 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

21


către comunitățile locale nu va rezulta automat într-o îmbunătăţire a furnizării serviciilor publice, atât timp cât modelul de descentralizare nu este implementat integral pentru a asigura o administrație publică locală eficientă, capabilă și împuternicită. La nivel central, procesul de reformă are în vedere în principal îmbunătăţirea eficienţei cheltuielilor publice.22 Evaluările actuale concluzionează că în 2011, implementarea reformelor a fost lentă, atât datorită instabilităţii politice (alegeri frecvente), cât și resurselor financiare insuficiente sau fenomenului destul de accentuat de ‚exod de creiere’. Următoarele ministere sunt deosebit de importante pentru situaţia copiilor vulnerabili: Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei și Ministerul Sănătăţii. Ministerul Justiţiei este de asemenea important pentru problema copiilor în contact cu legea, iar Ministerul Afacerilor Interne este important pentru problemele de monitorizare a părinţilor migranţi, trafic de fiinţe umane, violenţă domestică, etc. 2.1.5 Dezvoltarea umană incluzivă Indicele Dezvoltării Umane23 a avut în 2010 o valoare de 0,623 pentru Republica Moldova. Deși indicele a urmat o tendință ascendentă în comparaţie cu 2000 (0,55), valoarea atinsă a rămas sub media Europei şi Asiei Centrale (0,717) şi mult sub media celor 27 state membre UE (0,850). Moldova este inclusă între ţările cu un nivel mediu al dezvoltării umane. Cele trei dimensiuni ale Indicelui Dezvoltării Umane sunt: (1) sănătatea (măsurată ca speranţa de viaţă la naştere), (2) educaţia (cu doi indicatori: numărul mediu și numărul așteptat de ani de școală) şi (3) standardul de viaţă (venitul naţional brut per capita).24 Speranţa de viaţă la naştere, deşi în continuă îmbunătăţire din 2000, a fost de 69.1 ani în 2010, adică cu aproape 1.5 ani mai mare decât media ţărilor CSI, dar cu aproape 10 ani mai mică decât media UE-27.25 Numărul mediu de ani de școală al populației adulte era de 9,7 ani în 2010,26 ceva mai scăzut decât în țările vecine România (10,6) sau Ucraina (11,3). Aceeaşi 22 În special politicile de recrutare în sectorul public. Especially recruitment policies in the public sector. Guvernul Republicii Moldova, Strategia Naţională de Descentralizare, proiect pentru discuţie publică, 2011. 23 Aceasta nu este singura zonă de reforme, sunt abordate și probleme legate de organizare, cadrul legal, procesul de luare a deciziilor, managentul resurselor umane și al finanţelor publice. UN, Country Analysis-UN Moldova, Mai 2011. 24 The Human Development Index (HDI), http://hdr.undp.org/en/statistics/hdi/. 25 International Human Development Indicators database http://hdrstats.undp.org/en/tables/default.html. 26 The Human Development Index (HDI), http://hdr.undp.org/en/statistics/hdi/.

22

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


situaţie a fost înregistrată și cu privire la numărul așteptat de ani de școală.27 Venitul naţional brut per capita din Moldova este unul din cele mai scăzute din regiune. Totuşi, după cum este menţionat şi în secţiunea privind Tendinţele Economice, a crescut din 2009. Niveluri mai ridicate ale dezvoltării umane nu pot fi realizate în condiţii de excluziune socială persistentă, aşa cum arată şi Raportul Naţional al Dezvoltării Umane 2010/2011 pentru Republica Moldova. Excluziunea socială este legată de vulnerabilităţi individuale cum sunt existența unei dizabilități sau a unui nivel redus de educaţie sau calificare. În acelaşi timp însă mecanismele slabe de suport instituţional, cadrul legal inechitabil sau inadecvat, obstacolele politice şi instituţionale, valorile sociale discriminatorii şi practicile culturale, precum şi factorii geografici conturează un mediu care duce la excluziunea socială a unor grupuri de populaţiei. Printre acestea se află și diferite grupuri vulnerabile de copii (cum ar fi cei săraci, cei cu HIV/SIDA, cu dizabilităţi, cu părinţi migranţi, în instituţii rezidenţiale, etc.) a căror situație este prezentată în detaliu în capitolele următoare şi sintetizată în secţiunea finală despre Concluzii şi recomandări. 2.1.6 Egalitatea de gen și împuternicirea femeilor Republica Moldova a realizat reforme legislative importante în zona egalităţii de gen.28 În ciuda cadrului legislativ adoptat de autorităţi, normele tradiţionaliste ale societăţii moldovene sunt încă rezistente la schimbare. Este de așteptat ca femeile, în primul rând, să aibă grijă de familie şi de casă, ceea ce nu încurajează participarea lor în viaţa economică şi publică. Femeile sunt sub-reprezentate în poziţii de decizie în Parlament29 şi în alte instituţii publice de stat şi locale (servicii publice, sistem judiciar, posturi diplomatice). Cu cât este mai înaltă o poziţie în ierarhia posturilor, cu atât este mai scăzut numărul femeilor care o deţin, comparativ cu al bărbaţilor. Corelat, nivelul mediu al veniturilor femeilor în Moldova reprezintă 73% din venitul mediu al bărbaţilor.30

27 Speranţa de viaţă la naștere este cu 8.4 ani mai mare în cazul femeilor decât cel al bărbaţilor (73.4 ani în comparaţie cu 65 ani) și cu 4.6 ani mai mare în urban faţă de rural (72 ani comparativ cu 67.4 ani). Biroul Naţional de Statistică, Baza de Date Statistice, www.statistica.md. 28 Numărul mediu de ani de educaţie primit de persoanele de 25 ani și peste în cursul vieţii, pe baza nivelelor de educaţie ale populaţiei transformate în ani de școlarizare având în vedere durata teoretică a fiecărui nivel de educaţie atins. Sursa: Barro, R.J and J.-W.Lee.(2010) în UNDP, International Human Development Indicators, http://hdr.undp.org. 29 Numărul de ani de școlarizare pe care un copil de vârstă școlară se așteaptă să-i primească dacă modelele principale de școlarizare în raport cu vârsta se menţin pe durata vieţii copilului. UNESCO Institute for Statistics în UNDP, International Human Development Indicators, http://hdr.undp.org. Valorile sunt de 12 ani pentru Moldova comparativ cu 14.8 ani pentru România și 14,6 ani pentru Ucraina. Valoarea pentru UE: 17,2 ani în 2009 (School expectancy, Eurostat database). Totuși, pentru acest indicator, România are, pentru 2009, în baza de date Eurostat, valoarea de 16.6 ani. 30 Republica Moldova a ratificat mai multe convenţii internaţionale în domeniul drepturilor omului, are prevederi cu referire la egalitatea de gen în Constituţie, a adoptat Legea privind asigurarea egalităţii de șanse între femei și bărbaţi precum și Strategia Naţională de Asigurare a Egalităţii de Gen în Republica Moldova pentru anii 2009-2015.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

23


Atât violenţa domestică cât şi traficul de fiinţe umane rămân probleme importante ale societăţii moldovene. Violenţa împotriva femeilor este încă percepută ca ‘normală’, pentru că ‘femeile trebuie să-şi cunoască locul’ sau ‘ele sunt cele care cer bătaie’. În acest domeniu, implementarea politicilor31 întâmpină dificultăți care ţin de insuficienţa resurselor, probleme manageriale, respectarea prevederilor legale, acces slab al victimelor şi potenţialelor victime la asistenţa necesară şi protecţie. Diferite forme de violenţă şi abuz împotriva femeilor sunt prezentate în secţiunea despre Protecţia Copilului. 2.1.7 Mediu și schimbări climatice Principalele probleme de mediu în Moldova se referă la calitatea aerului, a apei, managementul deşeurilor, protecţia naturii şi managementul dezastrelor. Privind poluarea aerului, chiar dacă emisiile aproape s-au înjumătăţit din 1995 până în 2002,32 rămâne încă problema emisiilor generate de transportul rutier, care reprezintă o proporţie crescândă din emisiile totale.33 Problemele de calitate a apei se referă la accesul la apă potabilă şi la colectarea şi tratarea apelor reziduale. Accesul sustenabil la surse de apă potabilă a crescut în ultimii ani la 55% din populaţie, în 2009. Totuşi, ţinta ODM din acest domeniu nu va fi probabil atinsă pentru anul 2010 (59%) şi este de asemenea nesigură şi pentru 2015 (65%). Progresul către construcţia, dezvoltarea şi renovarea sistemelor centralizate de colectare şi a stațiilor de tratare a apelor reziduale a fost lent. În 2009, doar 47,9% din populaţie avea acces la sisteme îmbunătăţite de canalizare. De accea, cel mai probabil, ţintele ODM pentru 2010 (50,3%) şi 2015 (65%) nu vor fi atinse. În acelaşi timp, numai 45,9% din populaţie are acces la facilităţi îmbunătăţite de salubrizare, ceea ce arată că atât ţintele ODM (51,3% pentru 2010 şi 71,8% pentru 2015) nu vor fi atinse nici în această privință.34 Managementul deşeurilor reprezintă încă o problemă semnificativă în ceea ce priveşte atât prevenţia, cât și colectarea, tratamentul, recuperarea sau depozitarea finală. Comunităţile rurale din Moldova nu au un sistem organizat de colectare şi depozitare a deşeurilor solide. Provocările în domeniul protecţiei naturii sunt legate de degradarea solului şi pierderea biodiversităţii din cauza practicilor agricole şi a defrișărilor necontrolate. 31 După alegerile din 2004, femeile deţin numai 22% din locurile de parlamentari (25% în 2009). UNDP, Human Development Report 2009-2010, 2011:29; Biroul Naţional de Statistică, Obiectele Dezvoltării Mileniului după Indicatori și Ani, www.statistica.md. 32 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport Social Anual 2009, 2010. 33 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia și asistenţa victimelor și potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe perioada anului 2010, 2011. 34 European Commission, European Neighbourhood and Partnership Instrument, Republic of Moldova, Country Strategy Paper 2007-2013.

24

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Deşi Moldova are avantajul unui sol de înaltă calitate, există riscul de a-l pierde dată fiind persistența unui proces de degradare cauzată în principal de factorul uman. În ultimii 30-40 ani, calitatea solului a scăzut de la 70 la 63 puncte,35 pe o scală de la 0 la 100, şi procesul de degradare a solului s-a intensificat spre mijlocul anilor ‘90. În ceea ce priveşte biodiversitatea, Moldova a atins ţintele ODM încă din 2007, prin creşterea ponderii zonelor protejate de stat pentru menţinerea biodiversităţii. Totuşi, mai rămân de realizat îmbunătăţiri şi în privinţa ariei acoperite de păduri. Date fiind reducerile cheltuielilor bugetare făcute în perioada de criză economică şi slaba activitate de împădurire realizată în ultimii ani, aceste ţinte nu vor fi realizate. Moldova se confruntă de asemenea cu diferite forme de dezastre naturale (secetă, inundaţii, climă severă, cutremure şi alunecări de teren). Frecvenţa ridicată a fenomenului de secetă are un impact negativ resimţit în întreaga economie dat fiind rolul important al agriculturii în economia Moldovei. Pierderile din agricultură rezultă şi în nutriţie mai săracă a populației (inclusiv a copiilor). Un alt efect al secetei este accesul redus la apă potabilă, în special în zonele rurale, unde cişmelele/fântânile sunt principalele surse de apă potabilă. Mai mult decât atât, există studii36 care avertizează că inundaţiile ar putea deveni un risc frecvent în Moldova. Impactul negativ al inundaţiilor asupra PIB-ului este estimat la 0,15. Evaluarea realizată după inundaţiile din 2010 a concluzionat că cele mai afectate sectoare sunt agricultura şi transportul. Totuşi, sectoarele sociale nu au fost excluse. Unele familii cu copii au fost mutate în totalitate, parte din infrastructura educaţională distrusă, activitatea mai multor instituţii de sănătate oprită, etc. Dezastrele afectează grupuri largi de oameni, dar anumite grupuri sunt în special vulnerabile. Copiii sunt printre acestea, alături de persoanele în sărăcie, gospodăriile conduse de femei, vârstnicii şi persoanele cu dizabilităţi. Aceste grupuri sunt deja dezavantajate înainte de dezastru. Tocmai de aceea, intervenţiile prioritare ar trebui direcţionate către ele pentru a nu le creşte şi mai mult vulnerabilitatea.37 Soluţiile includ crearea unei componente psiho-sociale pentru sistemul de răspuns la situaţii de urgenţă.38 În această perspectivă, copiii victime ale unui dezastru ar putea fi identificați și monitorizați pentru o perioadă de trei ani după dezastru prin intermediul şcolilor, pentru a diminua efectele traumelor şi post-traumelor. Aceste fapte întăresc nevoia de un plan integrat de management al dezastrelor. 35 Moldova a aderat la Protocolul Kyoto în 2003 și are sprijinul Comisiei Europene pentru a implementa prevederile legale, politicile și măsurile necesare pentru reducerea emisiilor cu efect de seră. De asemenea, Moldova este parte din programele și convenţiile regionale și internaţionale care au în vedere problemele de mediu, cum este utilizarea și protecţia apelor comune – în principal Dunărea și Marea Neagră. 36 Guvernul Republicii Moldova, Post Disaster Needs Assessment Floods 2010. 37 Ibid., 2010: xii. 38 Colliard, C., Creating a psychosocial component to the Moldovan Emergency Response System, Assessment Report, UNICEF, 2009.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

25


26

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


3. SĂNĂTATE ȘI NUTRIŢIE

Convenția cu privire la drepturile copilului Acest capitol analizează dreptul la sănătate și accesul la servicii de îngrijire a sănătății, conform Articolului 24 din Convenția Drepturilor Copilului.39 Acest articol stipulează dreptul tuturor copiilor, fără discriminare, la ‘de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare’. Aplicarea efectivă a acestui drept presupune eforturi din partea statului de a reduce mortalitatea infantilă, de a asigura asistența medicală cu accent pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătății, de a combate maladiile și malnutriția, inclusiv prin aprovizionarea corespunzătoare cu alimente nutritive și apă potabilă, de a asigura ocrotirea sănătății mamelor în perioada pre- și postnatală, accesul la educație despre sănătate, igienă, salubritatea mediului înconjurător și prevenirea accidentelor, în mod deosebit pentru părinți și copii, de a crea serviciile de medicină preventivă și de a diminua efectele practicilor tradiționale dăunătoare sănătății copiilor.

3.1 Date cheie Care sunt aspectele cheie care îi fac pe copii vulnerabili: situație și tendințe? Rata mortalității infantile și cea a copiilor sub cinci ani a scăzut substanțial. Totuși, mortalitatea infantilă (11,7 la mia de născuți vii) rămâne mult mai ridicată decât media UE-27 (4,3 la mia de născuți vii). Rata mortalității infantile și cea a copiilor sub cinci ani este disproporțional mai mare la copiii din zonele rurale, la băieți, la copiii din gospodăriile cu venituri reduse, la copiii Roma și la copiii din regiunea de sud.

39

UN, 1989, Convention on the Rights of the Child.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

27


Mortalitatea maternă este încă mare și foarte departe de media europeană. Proporția de copii sub doi ani imunizați împotriva rujeolei este foarte ridicată. Ponderea a scăzut însă, ceea ce pune sub semnul întrebării atingerea țintei ODM. Proporția de copii de 0-5 ani cu greutatea sub medie a scăzut considerabil. Morbiditatea prin anemie rămâne o problemă majoră, crescând constant în perioada 2001 - 2010. Rata tulburărilor mentale la copii a crescut între 2005 și 2010. Rata HIV/SIDA la populația de 15-24 ani a avut o tendință crescătoare în 2009-2010. Există o schimbare a căilor de transmitere a HIV/SIDA de la injectarea de droguri la raporturi sexuale. Incidența HIV/SIDA este mult mai mare pe malul stâng al Nistrului decât pe malul drept. Adolescenții (15-19 ani) au un nivel considerabil mai scăzut de cunoștințe despre bolile cu transmitere sexuală decât grupul de vârstă 20-24 ani. În plus, numai circa o treime din tineretul rural are cunoștințe corecte despre modul de transmitere a HIV. Stigmatul și discriminarea împotriva persoanelor infectate cu HIV sunt larg răspândite atât în rândul populației, cât și în rândul profesioniștilor din sănătate și educație. Există o creștere a consumului de alcool și o proporție relativ constantă de fumători în cadrul adolescenților de 15-19 ani. Prevalența consumului de droguri injectabile în rândul tinerilor este mai ridicată în Moldova decât în țările membre UE. Rata sinuciderii la adolescenți (15-19 ani) plasează Republica Moldova pe o poziție medie în cadrul regiunii. Accesul copiilor la surse sigure de apă, canalizare și condiții de igienă, este mult mai scăzut în școlile din zonele rurale decât în cele din zonele urbane. Proporția de medici de familie raportată la populație a scăzut. Lipsa de asigurare medicală pentru circa 20% din populație, slabele cunoștințe despre sănătate, igienă și prevenirea accidentelor ale părinților și adolescenților, slaba dezvoltare a infrastructurii de transport, existența unor plăți suplimentare (mită) și atitudinea discriminatorie a personalului medical și a populației adulte reprezintă factori care îngreunează accesul copiilor la servicii de sănătate.

28

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


3.2 Sănătatea și supraviețuirea copiilor 3.2.1 Mortalitatea infantilă și a copiilor sub cinci ani Republica Moldova a redus substanțial ratele mortalității infantile și a copiilor sub cinci ani, atingând în 2010, 11,7 la mia de născuți-vii, pentru copiii sub un an, respectiv 13,6 la mia de născuți-vii, pentru copiii sub cinci ani (figura 3). Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM)40 pentru 2010 și 2015 au fost deja atinse pentru ambii indicatori.41 Acesta este în principal rezultatul diferitelor programe de sănătate implementate de guvern cu ajutorul partenerilor de dezvoltare ai țării,42 așa cum sunt regionalizarea asistenței medicale perinatale, înființarea unui sistem național de monitorizare și observare a asistenței medicale perinatale sau implementarea transportului in vitro. Cu toate acestea, mai este nevoie de eforturi constante pentru reducerea în continuare a mortalității infantile, întrucât în Moldova rata mortalității infantile este încă de peste două ori mai mare decât media UE27 de 4,3 la mia de născuți-vii.43 Figura 3. Ratele mortalității infantile și a copiilor sub cinci ani

Date: TransMONEE 2011 DATABASE – publicate în luna mai 2011. Datele nu includ Transnistria.

Mortalitatea infantilă a scăzut și în Transnistria, conform datelor furnizate de autoritățile din regiune, ajungând la 8 la mie pentru nou-născuți și 10 la mie pentru copiii sub cinci ani, în 2009.44 40 Aceste ţinte sunt de 16,3 la 1000 de nașteri vii în 2010 și 13,3 în 2015 pentru mortalitatea infantilă, și 18,6 la 1000 de nașteri vii în 2010, și 15,3 în 2015 pentru mortalitatea copiilor sub cinci ani. 41 Acesta este de asemenea rezultatul a două fapte, (1) revizuirea în 2007 a obiectivelor ODM bazate pe o presupunere greșită (că datele statistice furnizate de instituţiile medicale în cadrul mecanismului de monitorizare subestimează rata mortalităţii infantile) și (2) adoptarea în 2008 a definiţiei nașterilor-vii recomandată de OMS, conform căreia pentru măsurarea ratei mortalităţii infantile se ia în considerare moartea după 22 de săptămâni de sarcină și o greutate a copilului de 500 g (în loc de 28 de săptămâni de sarcină și o greutate a copilului de 1000 g). Adoptarea noii metodologii a dus la creșterea considerabilă a ratei mortalităţii infantile în 2008, care a scăzut însă în 2009-2010. 42 Guvernele Japoniei și Elveţiei, Banca pentru Reconstrucţie și Dezvoltare, UNICEF, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Cooperare și Banca Mondială au oferit asistenţă financiară pentru reducerea mortalităţii copiilor. 43 Eurostat, accesat pe August 8, 2011. 44 UNICEF, Ensuring survival, care and protection of young children in Moldova: extension of the IMCI Initiative in

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

29


Cele mai importante cauze ale mortalității infantile sunt legate de sănătatea mamei și a copilului în timpul perioadei de sarcină. Pentru copiii sub un an, respectiv sub cinci ani, cele mai frecvente cauze de deces în 2010 au fost cauzele perinatale (39,9%), urmate de malformațiile congenitale (29,4%), bolile respiratorii (13,4%), traumatisme și otrăvire (6,5%) și bolile infecțioase (3,4%). De aceea, deși sistemul național de îngrijire prenatală s-a dezvoltat, acesta încă necesită îmbunătățiri, referitoare mai ales la supravegherea în timpul perioadei de sarcină a femeilor care au migrat la lucru în străinătate. Cu toate acestea, aproape 20% din decesele copiilor45 sub cinci ani au avut loc acasă, în majoritatea cazurilor din motive care puteau fi prevenite, cum sunt rănire, otrăvire, boli infecțioase și respiratorii. Majoritatea acestor cazuri apar la copiii vulnerabili. De exemplu, un studiu al OMS arată că în Europa de Est, decesul copiilor din cauze respiratorii este legat de situația slabă economică și de mediu, responsabile pentru o mare proporție a infecțiilor respiratorii acute severe. 46 Rata mortalității infantile și a copiilor sub cinci ani este disproporționat de ridicată la:47 Copiii din zonele rurale, atât pentru băieți cât și pentru fete;48 Băieți, întrucât în fiecare an se nasc mai puține fete decât băieți;49 Copiii din gospodăriile cu venituri reduse; Copiii Roma.50

Transnistria, 2010: 6. În Transnistria este folosită încă vechea definiţie a nașterii vii (începând de la 1000 gr). 45 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Evaluation of Integrated Management of Childhood Illnesses Initiative in the Republic of Moldova Years 2000-2010, 2011: 57. 46 Cele mai ridicate rate de boli respiratorii care contribuie la rata totală a morţii infantile post-neonatală au fost înregistrate în România, Kyrgyzstan și în Republica Moldova. Sursa: World Health Organization Europe, Infant Mortality from Respiratory Diseases, Fact Sheet 3.2, Decembrie 2009, date pentru 2006. http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/96997/3.2-Infant-mortality-from-respiratory-diseases-EDITED_ layouted_V3.pdf. 47 Centrul pentru Politici și Studii de Sănătate, UNICEF, Analiza echităţii în sănătatea mamei şi copilului, 2009: 24-25. 48 Diferenţa urban-rural a crescut după 2000 atât pentru mortalitatea infantilă, cât și pentru mortalitatea copiilor sub cinci ani. 49 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010. 50 UNDP, Roma in the Republic of Moldova, 2007.

30

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Figura 4. Rata mortalității infantile la nivel de raion, la mia de născuți-vii, 2009

Sursa: Centrul Naţional pentru Managementul Sănătăţii Sursa:realizată Centrul Naţional pentruNCHM Managementul Sănătăţii Hartă folosind SPD2, Hartă realizată folosind SPD2, NCHM (htt p://www.cnms.md/areas/stati stics/indik/) (http://www.cnms.md/areas/statistics/indik/)

Există o variație semnificativă a incidenței mortalității copiilor între regiuni. Ratele mortalității infantile sunt mai ridicate în regiunea de sud a țării prin comparație cu regiunea Chișinău, unde copiii au cele mai ridicate șanse de supraviețuire în primii cinci ani de viață. Raioanele cu cele mai înalte rate ale mortalității infantile în 2009 au fost Basarabeasca, Glodeni, Călărași, Cahul, Leova, Hâncești, Criuleni și Florești.51 3.2.2 Sănătatea maternă Similar cu mortalitatea infantilă, indicatorul mortalității materne este folosit pentru evaluarea dezvoltării generale a țării, precum și a eficienței sistemelor de sănătate. Cu toate acestea, rata mortalității materne trebuie interpretată cu precauție întrucât indicatorul (proporția la 100.000 nașteri-vii) este foarte sensibil la orice creștere a numărului absolut de cazuri. Astfel, cele 18 cazuri înregistrate în Moldova în 2010 au determinat o creștere a ratei mortalității materne la 44,5 cazuri la 100.000 născuți-vii.52 În realitate, Republica Moldova a înregistrat progrese în această arie în perioada 2001-2007 și, deși valoarea indicatorului este departe de ținta stabilită pentru 2010 (15,5 la 100.000 copii născuți-vii), cel mai recent raport ODM evaluează pozitiv probabilitatea ca Moldova să atingă în 2015 ținta de 13.3. Pentru a corecta erorile de calcul pentru acest indicator, determinate de numărul mic de nașteri-vii, Moldova respectă în prezent recomandarea OMS și a comunicat în Raportul Anual asupra Sănătății din 2010, o medie de 33,4 cazuri la 100.000 născuți-vii pentru întreaga perioadă 2008-2010. Chiar și cu noua metodă de calcul, valoarea indicatorului mortalității materne este încă foarte departe de media europeană de 4,28 cazuri la 100.000 născuți-vii.53 51 Centrul Naţional de Management în Sănătate, SPD2 2009-2013. 52 Comparativ cu 38,4 cazuri în 2008, corespunzând la 15 cazuri, sau 17,2 la 100000 nașteri vii în 2009, corespunzând la 7 cazuri. 53 Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010, 2011: 66.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

31


Structura mortalității materne în 2008 arată că principala cauză de deces o reprezintă hemoragiile, urmate de gestoză tardivă, stări septice, tromboembolism, ciroză hepatică și complicații la anestezie. Alte studii atribuie 47% din decesele materne unor cauze sociale cum sunt: (i) femeile care lucrează în străinătate; (i) stilul de viață legat de migrația circulatorie în străinătate care aparține în principal femeilor fiind din zonele rurale, ocupate în activități sezoniere, cu condiții grele de muncă, considerate un risc pentru sănătate; (iii) femeile care nu consultă medicul, în special din cauza nivelului scăzut de informare și cunoștințe. În anul 2008, 58% din femeile decedate au fost din mediul rural.54 Referitor la celelalte ținte ale ODM legate de sănătatea maternă, Moldova deja a atins ținta pentru 2010, 99% din nașteri fiind asistate de personal medical. Cu toate acestea, nu pot fi ignorate disparitățile în accesul la servicii de sănătate legate de mediul rural și de venituri. Anemia reprezintă una din cauzele complicațiilor din timpul sarcinii și nașterii, situația înrăutățindu-se din 2009 pe măsură ce numărul de femei gravide anemice a crescut.55 Situație mamelor adolescente este un factor cheie pentru sănătatea maternă. Vârsta medie la prima naștere raportată în Republica Moldova (22,5 ani) a scăzut în ultimii 10 ani, fiind cea mai scăzută din regiunile Sud-Est și Central europene, precum și în cadrul Comunității Statelor Independente. În mod corespunzător, rata nașterilor în categoria de vârstă 15-19 ani este ridicată (28,7 la 1.000 născuți-vii, în 2006). 56 În 2010, au fost 3.790 născuți-vii cu mame sub 20 de ani, care au reprezentat 9,4% din numărul total al născuților-vii.57 80% dintre acestea provin din zone rurale. Rata fertilității la adolescente este mult mai ridicată în Moldova decât în Uniunea Europeană.58 Mamele adolescente au un risc mai mare de mortalitate maternă decât femeile de 20 sau 30 ani. Adolescentele sub 16 ani au un risc de patru ori mai mare de a muri din cauze materne decât o femeie de 20 de ani sau mai mult. Copiii lor au de asemenea un risc mai mare de deces, fiind în același timp expuși și altor riscuri, precum abandon de către părinți, sărăcie, abandon școlar, șomaj și trafic de ființe umane. 59 54 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 67. 55 Ibid., 2010: 68. 56 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 29. 57 68 nașteri vii cu mame sub 16 ani, dintre care 54 în zone rurale. Sursa: Biroul Naţional de Statistică, http://www. statistica.md/newsview.php?l=ro&id=3376&idc=168. 58 Rata fertilităţii la adolescenţi este dată de numărul de nașteri la 1000 de femei în vârstă de 15-19 ani. Pentru 2009, rata pentru Moldova este de 31,9, comparativ cu 13,5 în Uniunea Europeană. Sursa: United Nations Population Division, World Population Prospects in World Bank, World Development Indicators, http://data.worldbank.org/indicator, 16 Octombrie, 2011. 59 World Health Organization, Adolescent Pregnancy, MPS Notes, Vol. 1, October 2008.

32

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Femeile Roma și femeile din gospodării cu venituri reduse apelează la servicii profilactice de sănătate mult mai puțin decât femeile din gospodăriile cu venituri peste medie. Cele două categorii tind să consulte un medic ginecolog doar în timpul sarcinii, când cheltuielile sunt acoperite de asigurarea medicală, sau pentru o problemă specifică de sănătate. Principalele bariere care îngreunează accesul lor la sistemul de ocrotire a sănătății includ costurile de transport, banii pe care trebuie să-i plătească din buzunarul propriu și alte costuri ascunse (cum este mita cerută de personalul medical).60 Imunizarea copiilor prin vaccinare Proporția de copii sub vârsta de doi ani imunizați împotriva rujeolei este foarte ridicată în Republica Moldova, una din cele mai ridicate din lume, conform OMS.61 Proporția a scăzut, totuși, ușor de la peste 96% în perioada 20052007, la 94.4% în 2008, ceea ce periclitează atingerea țintei ODM pentru 2010 (să nu fie sub 96%). Îndeplinirea acestui ODM depinde în mare măsură de implementarea Programului Național de Imunizare și a acțiunilor de creștere a conștientizării asupra efectelor pozitive a vaccinării copiilor împotriva rujeolei. Situația este mult mai gravă în regiunea Transnistreană unde acoperirea cu imunizare este de numai 71,3%.62 Figura 5. Rata acoperirii cu vaccinare

Sursa: Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize de Sănătate, UNICEF (2011), p.53.

60 UNDP, Roma in the Republic of Moldova, 2007. 61 Guvernul Republicii Moldova, Moldova’s Report on IADGs Implementation. Annual Ministerial of the ECOSOC, 2010: 9. Folosind informaţii de la baza de date internaţională Nation Master care include date din surse cum sunt UN, OECD și Central Intelligence Agency. 62 UNICEF Moldova, Septembrie 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

33


Imunizarea prin vaccinare pentru alte boli are o tendință similară cu cea pentru rujeolă: o tendință crescătoare până în 2007, urmată de un declin în perioada 2007-2009. Rezistența părinților la imunizare este menționată în mai multe rapoarte ca fiind un obstacol pentru creșterea gradului de acoperire.63 Deși majoritatea familiilor cu copii au un card galben pentru imunizare, aceste carduri nu au fost furnizate în mod sistematic în unele zone, cum sunt Cahul, Ciadir Lunga și Bender. O analiză de echitate arată existența unei corelații negative între nivelul de educație al mamei și rata imunizării copilului. În același timp, copiii din zonele urbane, mai ales din regiunea Nord și municipiul Chișinău, au o rată mai scăzută a imunizării prin comparație cu copiii din mediul rural, mai ales din regiunile din sudul și centrul țării. Explicațiile se referă la legăturile sociale mai puternice din comunitățile rurale, care oferă un mecanism de convingere mai facilă a populației de a-și vaccina copiii. Pe de altă parte, nivelul mai bun de informare referitor la efectele secundare ale imunizării duce la o rată mai scăzută a acceptării vaccinării de către femeile cu un grad mai ridicat de educație.64 O altă inegalitate importantă cu privire la imunizare se referă la copiii Roma care sunt mai puțin acoperiți de programul de vaccinare decât copiii de alte etnii. Între copiii sub 14 ani, 11% din copiii Roma nu sunt vaccinați, față de 3% din copiii non-Roma. Motivele menționate de respondenții Roma includ lipsa unei asigurări medicale și lipsa de informații: ‘nu știam că trebuie vaccinat‘. 65 Nutriția O bună nutriţie este esențială pentru supraviețuire, sănătate și dezvoltare. La nivel macro, o populație bine hrănită are o productivitate mai mare, costuri mai mici cu îngrijirea medicală și un produs economic mai mare. La nivel micro, ‘femeia cu o bună nutriţie este expusă la mai puține riscuri în timpul sarcinii și nașterii, iar copiii pornesc pe o cale mai sigură de dezvoltare, atât fizică, cât și mentală. Copiii bine hrăniți au rezultate mai bune la școală, devin adulți sănătoși și pot oferi un start mai bun în viață propriilor lor 63 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Evaluation of Integrated Management of Childhood Illnesses Initiative in the Republic of Moldova Years 2000-2010, 2011: 46; Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010. 64 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Analiza echităţii în sănătatea mamei şi copilului, 2009: 32. Studiul a luat în considerare cazul imunizării cu DTP3 și cu hepatita B3. 65 UNDP, Roma in the Republic of Moldova, 2007.

34

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


copii.’66 Contrar, copii subnutriți au o rezistență mai mică la infecții și, pe parcursul vieții, pot deveni captivi în ‘cercul vicios al bolilor recurente și al creșterii ezitante, adesea cu deteriorări ireversibile ale dezvoltării lor cognitive și sociale’. (ibid.) Figura 6. Proporția copiilor subponderali de vârste sub 5 ani (%)

25 20.9

19.8 18.6

20

19 17.1

16.7 14.3

15

12.8 11

10.6

2008

2009

10

5

0 2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

Date: Biroul Naţional de Statistică, www.statistica.md

În Republica Moldova, rata malnutriției 67 a scăzut considerabil atât pentru copiii în primul an de viață, cât și pentru copiii sub cinci ani.68 După anul 2000, proporția copiilor subponderali cu vârste sub 5 ani a scăzut puternic, ajungând la 10,6% în 2009, aproape jumătate din valoarea anului 2000 (figura 6). Tendințele pozitive de reducere a malnutriției copiilor sunt corelate cu evoluții favorabile ale ratei de alăptare exclusivă în primele șase luni de viață, care a crescut de la 73.6% în 2000 la 87,7% în 2010. Al doilea raport privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului recunoaște schimbările pozitive înregistrate în domeniul nutriției copiilor, prin îmbunătățirea proporției de copii subponderali de 0-5 ani, precum și a malnutriției la nou-născuți. Totuși, Republica Moldova se află încă deasupra mediei UE pentru acest indicator.69 O analiză de echitate arată că există o tendință de concentrare a copiilor subponderali în gospodăriile sărace.70 În același timp, prevalenţa deprivării 66 UNICEF, Progress for children. A Report Card on Nutrition, No. 4, 2006:2. 67 Datele pentru malnutriţie, numai definită ca boală, sunt colectate pe daza datelor administrative. Datele referitoare la dezvoltarea incompletă și greutatea sub normal sunt colectate prin sondaje la nivelul gospodăriilor (Multiple Indicator Cluster Survey -MICS și Demographic Health Survey numai prin studii demografice (DHS Survey -DHS). 68 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Evaluation of Integrated Management of Childhood Illnesses Initiative in the Republic of Moldova Years 2000-2010, 2011: 54. 69 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 24. 70 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Analiza echităţii în sănătatea mamei şi copilului, 2009: 27 și 35. Datele pentru 2005 referitoare la greutatea sub normal a copiilor și datele pentru 2006 referitoare la lipsa hranei sunt măsurate prin proporţia de populaţie cu un consum caloric mai mic de necesarul minim de 2.500 kcal.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

35


de hrană la nivelul populației generale este corelată cu venitul gospodăriei, cu gospodăriile cu 3-4 membrii și cu populația urbană. În zonele rurale, deprivarea de hrană este mai scăzută, întrucât agricultura reprezintă principala sursă de venit pentru majoritatea gospodăriilor. Totuși, calitatea alimentației este destul de slabă.71 Dintre copiii de 0-7 ani, unul din șase din zonele rurale și unul din cinci din gospodăriile cu venituri reduse primesc trei mese pe zi sau mai puțin. În plus, copiii din mediul rural, precum și cei din gospodăriile cu venituri mici, au o alimentație mai degrabă monotonă, care cuprinde considerabil mai puține fructe și legume, produse lactate și carne. Astfel, cei mai importanți predictori pentru calitatea alimentației sunt statutul socio-economic și zona de rezidență, zonele rurale fiind dezavantajate față de cele urbane. Totuși, calitatea nutriţiei pare să fie o problemă larg răspândită în întreaga țară, din moment ce din toți copiii cu vârste sub 7 ani, mai puțin de 33% consumă zilnic produse de carne sau pește, doar 50% consumă zilnic produse lactate și numai 62% din ei consumă fructe și legume în fiecare zi. Având în vedere strategiile gospodăriilor de răspuns la criza economică, este foarte probabil ca în 2010-2011, calitatea nutriției să fi scăzut, iar deprivarea de hrană să fi crescut. Pe perioada crizei, cheltuielile de consum ale gospodăriilor au scăzut semnificativ. Cea mai mare reducere a cheltuielilor a fost operată în domeniul alimentar (-13% la nivel național) de toate tipurile de gospodării, cu venituri mici, medii sau ridicate, cu sau fără copiii, nuclee familiale complete sau incomplete. Drept rezultat, oamenii au trecut de la alimente cu prețuri mari sau mijlocii, la produse mai ieftine. Zonele rurale au fost mai puțin afectate întrucât consumul de alimente în natură este principala strategie de adaptare a gospodăriilor din rural. La orașe, și mai ales în orașele mici, scăderea cheltuielilor cu alimentele a fost mult mai importantă. Consumul de alimente în cantități mai mici și de o calitate mai scăzută poate duce la deteriorarea stării de sănătate a populației, mai ales a copiilor. Încă nu există date empirice care să arate că starea sănătății se înrăutățește, dar fenomenul trebuie urmărit cu atenție, mai ales dacă criza economică persistă.72 Morbiditatea prin anemie rămâne o problemă majoră, cu o creștere constantă între 2001-2010, atingând 116,2 la 1.000 copii sub cinci ani.73 În primul an UNICEF, Studiul naţional Cunoștinţele, atitudinile și practicile familiilor în domeniul îngrijirii și dezvoltării timpurii a copiilor, 2010.

71

72 UN, The World Bank, Impact of the Economic Crisis on Poverty and Social Exclusion in the Republic of Moldova, 2009: 39-45. 73 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Evaluation of Integrated Management of Childhood

36

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


de viață, morbiditatea prin anemie este chiar mai mare, 237 de cazuri la fiecare mie de nou-născuți (în 2010), urmând aceeași tendință ascendentă din ultimii zece ani.74 Cu toate acestea, această creștere este atribuită în principal unui screening mai bun, ca parte din Inițiativa Managementului Integrat al Bolilor Copilăriei (Strategia IMCI) sprijinită de UNICEF Moldova.75 Deci, problema nu este neapărat mai mare, ci doar mai vizibilă. Tabelul 1. Anemia la copiii de vârste sub 5 ani (la 1.000 copii de această vârstă)

Anemia la copiii sub 5 ani

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

74.1

69.3

81.7

86.9

91.2

102.2

103

106.6

107.5

106.3

116.2

Schimbare

2010/2000 1.57

Sursa: Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Evaluarea Iniţiativei Managementului Integrat al Bolilor Copilăriei în Republica Moldova, 2000-2010, 2011, p.55

Situația este diferită în Transnistria,76 unde a fost raportată o descreștere semnificativă a cazurilor de anemie la copiii sub cinci ani, de la 1.723 în 2007 la 1.208 în 2009.77 Anemia copiilor sub un an este strâns legată de anemia mamelor. Incidența ridicată a anemiei reflectă probabilitatea mai ridicată a acestor copii să trăiască în condiții socio-economice precare în care femeile sunt mai expuse la o dietă săracă și infecții, precum și la muncă fizică în condiții grele pe timpul sarcinii și alăptării. În mod corespunzător, incidența anemiei la copiii variază semnificativ cu mediul de rezidență, regiunea, cu nivelul de educație al mamei și cu nivelul veniturilor, pe lângă vârsta copilului. Astfel, copiii din zonele rurale, mai ales din regiunea de Centru a țării, cu mame având un nivel scăzut de educație și cei din gospodăriile cu venituri mici, au un risc mai mare de anemie.78 Un Program Național adresează această problemă prin asigurarea unui supliment de fier și acid folic tuturor femeilor gravide, ca parte din pachetul Illnesses Initiative in the Republic of Moldova Years 2000-2010, 2011: 54. 74 Biroul Naţional de Statistică. Totuși, pentru copiii în primul an de viaţă, anemia este numai a doua cauză a morbidităţii. De exemplu, in 2010, principala cauză a morbidităţii au fost bolile respiratorii (725 cazuri la 1000 de copii), urmată de anemie (237 cazuri la 1000 de copii), patologiile perinatale (151 cazuri la 1000 de copii) și bolile sistemului nervos (104 cazuri la 1000 de copii. 75 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Evaluation of Integrated Management of Childhood Illnesses Initiative in the Republic of Moldova Years 2000-2010, 2011. 76 UNICEF, Ensuring survival, care and protection of young children in Moldova: extension of the IMCI Initiative in Transnistria, 2010: 6. 77 Morbiditatea prin anemie raportată de autorităţi este mai mare decât în Moldova, dar a scăzut datorită îmbunătăţirilor în detectarea și tratamentul bolii. 78 Centrul pentru Politici de Sănătate și Analize ale Sănătăţii, UNICEF, Analiza echităţii în sănătatea mamei şi copilului, 2009: 28, 65.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

37


de servicii de bază pentru prevenirea și tratamentul anemiei. Totuși, nivelurile persistent ridicate de morbiditate prin anemie la copii cer un plan de implementare mai eficient. Copiii cu dizabilități Figura 7. Principalele cauze ale invalidității la copii (la 1.000 copii sub 18 ani)

Date: Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011, http://80.97.56.163/ newsview.php?l=ro&id=3418&idc=168

Numărul de cazuri de invaliditate la copii a crescut de la 12.859 în 2005 la 15.321 în 2010.79 Principalele cauze ale invalidității la copii sunt reprezentate de malformațiile congenitale și de anomaliile cromozomiale (creștere de la 4,1 în 2005 la 5,5 la 1.000 copii sub 18 ani, în 2010), tulburările mentale și de comportament, precum și bolile sistemului nervos. Articolul 23 din Convenția Drepturilor Copilului menționează, între altele, dreptul copiilor cu dizabilități de a avea acces efectiv la educație, servicii de sănătate, servicii de reabilitare, de pregătire pentru angajare, precum și posibilități de recreere. Non-discriminarea, ca principiu intrinsec al Convenției, trebuie să îndrume pe cei care fac politicile în a se asigura că toți copiii, inclusiv cei cu dizabilități, au acces deplin la serviciile publice. Accesul la servicii de sănătate al copiilor cu dizabilități este problematic, chiar din primele stadii ale dezvoltării copilului. Serviciile de intervenție timpurie, serviciile comunitare, precum și educația incluzivă au fost dezvoltate doar în trei raioane ale țării (Chișinău, Criuleni și Bălți), în timp ce în șapte raioane 79 Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011, http://80.97.56.163/newsview.php?l=ro&id=3418&idc=168

38

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


nici un asemenea serviciu nu este disponibil. În majoritatea raioanelor, au fost dezvoltate numai serviciile comunitare. Centrul Național al Mamei și Copilului din Chișinău asigură servicii complexe în perioada prenatală și postnatală pentru aproximativ o mie de copii din întreaga țară. Totuși, amplasarea acestuia în capitală împiedică accesul unei părți din copii, inclusiv cu privire la vizitele pentru serviciile ulterioare tratamentului.80 Pe lângă faptul că serviciile relevante sunt subdezvoltate, cele care există sunt slab dotate cu echipamente. Astfel, mulți doctori angajați în detectarea timpurie, în tratamente și prevenire, folosesc tehnologii învechite. Îmbunătățirea capacității profesionale a acestor doctori este critică pentru îmbunătățirea performanțelor sistemului. Acest lucru este cu atât mai adevărat pentru doctorii care activează în raioanele îndepărtate. În plus, facilitățile pentru persoanele cu dizabilități sunt deficitare atât în instituțiile publice, cât şi în sistemul de transport public. Deși au fost formulate diferite documente strategice, activitățile prevăzute sunt încă la nivel general și nu există nici un mecanism clar de implementare, control și evaluare. 81 O altă problemă majoră este diagnosticarea târzie a multor copii cu dizabilități. În condițiile unui sistem slab, diagnosticarea târzie apare mai ales atunci când părinții nu știu să identifice semnele sau simptomele unei dizabilități, cu precădere în cazul gospodăriilor sărace și/sau dintr-o zonă izolată. Fenomenul este cu atât mai accentuat în cazul dizabilităților care nu au semne vizibile, așa cum sunt cele cauzate de tulburări mentale sau de comportament. În general, diagnosticul se pune atunci când copilul intră la școala primară, moment în care copilul este integrat în învățământul de masă sau este referit către o școală specială.

80 UNICEF, Assessment and Recommendation on Child Disability Prevention and Care System in Moldova, 2009. 81 Instituţia naţională a ombudsmanului, Centrul pentru Drepturile Omului, Accesul persoanelor cu nevoi speciale la infrastructura socială: realitate și necesitate, Raport tematic, 2010.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

39


Figura 8. Numărul de copii cu dizabilități (0-18 ani) și disponibilitatea serviciilor relevante la nivel de raion

Sursa: UNICEF, Assessment and Recommendation on Child Disability Prevention and Care System in Moldova (2009), p. 52

40

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Tabelul 2. Morbiditatea copiilor sub 18 ani: tulburări mentale și de comportament (cazuri la 100.000 de copii) 2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total persoane, din care

523.9

626.6

645.9

590.6

614.9

636.7

Tulburări psihotice

33.7

25.1

24.4

29.9

30.2

35.9

Tulburări mentale, non-psihotice

366.8

465.1

496

453.3

460.2

517.3

Retard mental

148.9

150.2

138.9

126

146

111.9

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011, http://80.97.56.163/ newsview.php?l=ro&id=3418&idc=168

Moldova are o prevalență ridicată a tulburărilor mentale în populația generală, comparativ cu noile state membre ale UE și cu statele din regiune.82 Rapoartele existente atrag atenția asupra sistemului de clasificare diferit utilizat în Moldova, care explică, cel mai probabil, această prevalență ridicată. În plus, se arată că în cazul unor aspecte psihologice și sociale legate de situațiile de conflict, tulburările psihiatrice sunt greșit diagnosticate, în timp ce cazurile de retard mental sunt foarte probabil supraestimate.83 Incidența tulburărilor mentale și de comportament la copiii de 0-18 ani este mai mare față de cea înregistrată la adulți.84 Mai îngrijorător este faptul că rata tulburărilor mentale la copii a crescut între 2005 și 2010, de la circa 524 la 637 cazuri la 100.000 de copii. Principalii factori care contribuie la tulburările mentale la copii se referă la conflicte familiale, separarea de familie și migrația părinților, precum și la conflicte la școală.85

3.3 Sănătatea și dezvoltarea adolescenților 3.3.1 HIV/SIDA Incidența HIV/SIDA în populația generală a scăzut după 2008, ajungând la 17,12 cazuri la 100.000 locuitori, în 2010. Rata incidenței HIV/SIDA la grupul de vârstă 15-24 ani a urmat o evoluție diferită. După o scădere puternică în 2008, a reluat tendința crescătoare în 2009-2010, revenind la nivelul din 2007, de circa 21 de cazuri la 100.000 locuitori. Astfel, în 2010, situația a revenit la modelul stabil de incidență HIV/SIDA considerabil mai ridicată în rândul tinerilor (15-24 ani). 82 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 34. 83 Ibid. 84 UNDP, Analiza stării de sănătate a populaţiei Republicii Moldova prin prisma indicatorilor statistici, 2010: 48. 85 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 35.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

41


Țintele ODM pentru întreaga populație, ca și pentru grupul de vârstă 15-24 ani, au fost revizuite în scădere în 2007, ca rezultat al deteriorării continue a acestor indicatori. Având în vedere actualele tendințe, țintele stabilite la 8 și 10 la 100.000 locuitori (pentru 2010, respectiv 2015) sunt foarte puțin probabil a fi atinse, chiar şi după aceste revizuiri. Figura 9. Evoluția incidenței HIV/SIDA în Moldova, pe grupuri de vârstă, 2000-2010 (la 100.000 locuitori)

24

22

21.01

20

18

17.12

16 14 12

10.38

10

10 8 6

8

5.5

4

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Po p ulaţia g enerală

Populaţia de 15-24 ani

Date: Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010 (2011), p. 55.

Figura 10. Evoluția incidenței HIV/SIDA în Moldova, pe regiune, 2001-2009 (la 100.000 locuitori) 70 60 50 40 30 20 10 0 2001

2002

2003

2004

Malul drept

42

2005

Teritoriile de est

2006

2007

2008

2009

Media pe republică

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

Sursa: Ministerul Sănătăţii. Buletin Informativ. Situaţia în infecţia HIV/SIDA și sarcinile pentru anul 2010, Centrul Naţional ȘtiinţificoPractic de Medicină Preventivă, 23 februarie (2010), p.1.


Figura 11. Incidența HIV/SIDA în Moldova, 2010 (număr de cazuri raportate) 140

123

120 100 75

80 60

48

35

40 20

24 8

2

11

10

0 Moldova

Transnistria 0-14

15-19

20-24

Total

Date: UNAIDS, http://aids.md

Mai multe studii și rapoarte despre epidemia HIV prezintă caracteristicile specifice și tendințele pentru Republica Moldova: (i)

Există o schimbare în calea de transmitere a HIV/SIDA, de la drogurile injectabile la transmiterea pe cale sexuală. În 2010, 86,8% din cazurile nou înregistrate au fost atribuite transmiterii pe cale sexuală.86

(ii) Patru grupuri de populație (indiferent de vârstă) au un risc disproporționat de mare de infectare cu HIV/SIDA, respectiv, utilizatorii de droguri injectabile, prestatorii comerciali de servicii sexuale, bărbații care fac sex cu bărbați, precum și deținuții.87 (iii

Există diferențe semnificative între malul drept și malul stâng al Nistrului. Incidența în regiune Transnistreană este de 42,25 cazuri la 100.000 locuitori, de peste trei ori mai mare decât rata de 12,42 cazuri înregistrată pe malul drept al Nistrului.88 Pe ambele maluri, tinerii de 15-24 ani reprezintă proporții similare din totalul cazurilor raportate, 21,6% pe malul drept și 23,8% pe malul stâng al Nistrului.89

(iv) Raportul dintre bărbați și femei s-a schimbat în 2004, probabil datorită testării obligatorii a femeilor în perioada de sarcină. Al doilea raport ODM atrage atenția asupra existenței unei prevalențe înalte a violenței împotriva femeilor, care duce la reducerea puterii de negociere a femeilor 86 UNAIDS, Data Synthesis on Tendencies of the HIV epidemic and Impact of HIV prevention interventions in the Republic of Moldova 2011, 2011; Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010, 2011. 87 UNAIDS, Data Synthesis on Tendencies of the HIV epidemic and Impact of HIV prevention interventions in the Republic of Moldova 2011, 2011; Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010, 2011. 88 UNAIDS, Data Synthesis on Tendencies of the HIV epidemic and Impact of HIV prevention interventions in the Republic of Moldova 2011, 2011; Ministerul Sănătăţii, Assessment of Risk of HIV Infection among Most at Risk Adolescents (MARA), 2009; Bivol (2010). 89 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 76.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

43


referitor la folosirea prezervativelor în cazul relațiilor sexuale cu risc ridicat. La aceasta se adaugă disponibilitatea limitată a prezervativelor, ceea ce face ca vulnerabilitatea femeilor la infecția cu HIV să fie destul de mare, mai ales în zonele rurale.90 (v) Rata transmiterii HIV de la mamă la făt a scăzut mult, de la 10% in 2004, la 1,7% în 2008, rămânând sub 2% după aceea. Având în vedere că prevalența HIV la femeile gravide a continuat să crească, sistemul de servicii pentru prevenirea transmiterii HIV de la mamă la făt necesită încă eforturi susținute de eficientizare. O evaluare recentă a acestui sistem a identificat următoarele arii care trebuie dezvoltate: ‘mecanismul de supraveghere, management și coordonare, sustenabilitatea și countinuitatea furnizării de servicii, accesul și calitatea serviciilor’.91 Nivelul de cunoștințe despre comportamentul sexual variază semnificativ în rândul tineretului, în funcție de zona de rezidență și de vârstă.92 În 2008, numai circa o treime din tineretul din zonele rurale avea cunoștințe corecte despre modul de transmitere a HIV. Adolescenții (15-19 ani) au un nivel de cunoștințe despre bolile cu transmitere sexuală considerabil mai scăzut decât tinerii de 20-24 ani. Între 2006 și 2008, nivelul general de cunoștințe a crescut (cu 15% despre HIV și cu 12% despre prezervative),93 dar continuă să fie scăzut la adolescenți. Figura 12. Indicatori ai cunoștințelor, atitudinilor și practicilor sexuale ale tinerilor de 15-24 ani (%) 80

75

70.8

70 63.5

60 48

50

47.8

51.9

40.8

40 2006

26

30

2008 15.9

20

10 0

5

8

6

Testarea HIV

10

Atitudini tolerante faţă de PLWH

9.75

Parteneri sexuali multipli

Cunoştinţe despre HIV

Cunoaşterea a cel puţin un simptom de STI

Cunoştinţe despre prezervative

Folosirea prezervativului la ultimul raport sexual cu partener ocazional

Date: Scutelniciuc et al. (2006), (2008), p. 26-27. Note: PLWH – persoane care au HIV. STI – infecţii transmise pe cale sexuală.

90 UNAIDS, http://aids.md 91 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 77. 92 Ministerul Sănătăţii, Evaluation of Prevention of HIV Mother to Child Transmission Services in the Republic of Moldova, 2009: 9. 93 Scutelniciuc et al. (2008). (2006).

44

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Atitudinile tolerante față de persoanele infectate cu HIV au rămas alarmant de scăzute la tineri, în ciuda eforturilor semnificative depuse pentru a reduce acest stigmat. Practicile sexuale preventive nu s-au răspândit în rândul tinerilor, între 2006 și 2008. Numai 5-6% din tineri (15-24 ani) au făcut în mod voluntar testul HIV și cunosc rezultatul, iar dintre aceștia foarte puțini erau din zonele rurale. Folosirea prezervativului la ultimul raport sexual cu un partener ocazional a scăzut ușor, dar doar de la 75% la 71%. Sub jumătate din tineri folosesc prezervativul în mod obișnuit atunci când au raporturi cu un prestator comercial de servicii sexuale. O proporție în creștere (de la 10% la 16%) de tineri au avut mai mulți parteneri sexuali în ultimele 12 luni. Diferite programe de prevenire au fost implementate și s-au extins rapid. Însă aceste programe nu au reușit să țină pasul cu evoluția HIV, în principal pentru că unele dintre acestea au fost implementate numai parțial.94 Programele de prevenție sunt inegale din punct de vedere al acoperirii geografice și al sub-populației căreia i se adresează. Serviciile adresate adolescenților sunt în mod clar insuficiente, cu precădere serviciile de incluziune socială, accesul la prezervative, precum și programele de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. În plus, programele de prevenire se axează pe creșterea nivelului de conștientizare și nu pe schimbarea comportamentului. Persoanele infectate cu HIV au serioase probleme de incluziune socială. Un raport din anul 2008 95 arată că mai puțin de jumătate din respondenți (44,3%) aveau asigurare medicală,96 numai 38% aveau un loc de muncă și aproximativ jumătate din persoanele infectate cu HIV cu copii aveau familii incomplete.97 Așadar, cea mai mare parte a lor aveau venituri mici și trăiau în condiții de sărăcie. 94 Cunoștinţele despre HIV sunt măsurate folosind un indice bazat pe răspunsul corect la patru întrebări: (i) ‘Riscul de infectare cu HIV poate fi redus, folosind corect prezervativul la fiecare contact sexual?’; (ii) ‘Riscul de infectare cu HIV poate fi redus, având un singur partener sexual fidel si neinfectat?’; (iii) ‘Virusul HIV poate fi transmis, luînd masa din acelaşi tacâm cu o persoană HIV infectată?’; și (iv) ‘Cum credeţi, o persoana care arată complet sănătoasă ar putea fi HIV infectată?’. La fel, cunoștinţele despre prezervative sunt evaluate pe baza unui indice alcătuit din răspunsurile corecte la un set de trei întrebări: ‘Riscul de infectare cu virusul HIV poate fi redus prin utilizarea corectă a prezervativului la fiecare contact sexual?’, ‘Riscul de infectare cu STI poate fi redus prin utilizarea corectă a prezervativului la fiecare contact sexual?’ și ‘O sarcină nedorită poate fi evitată prin utilizarea corectă a prezervativului la fiecare contact sexual?’ 95 Bivol, S., (2010); Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010. 96 Centrul Naţional de Management al Sănătăţii, Baseline Situation Analysis of Children and Families Affected by HIV and People Living with HIV in the Republic of Moldova, 2008. Studiul a inclus 576 respondenţi, dintre care 402 cu copii și 174 fără copii, cu cea mai mare parte a respondenţilor din Bălţi (198 respondenţi), urmat de Chișinău (110 respondenţi). Cadrul de eșantionare este reprezentat de cazurile înregistrate în baza de date a Centrului Naţional SIDA. Metoda de eșantionare este metoda bulgărelui de zăpadă. 97 Datele se referă numai la malul drept al Nistrului.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

45


Stigmatul și discriminarea față de persoanele infectate cu HIV sunt larg răspândite atât la nivelul populației, cât și printre profesioniștii din educație și sănătate. Jumătate din respondenți au declarat că se simțeau discriminați din cauza statutului lor de HIV pozitiv. Respondenții infectați prin utilizarea de droguri injectabile au raportat mai frecvent episoade de discriminare decât cei infectați probabil prin raport sexual. În plus, studiul calitativ a arătat că mulți părinți infectați cu HIV întâmpină rezistență atunci când încearcă să-și înscrie copiii într-o instituție de învățământ. Astfel, discriminarea împotriva părinților poate afecta șansele copilului la educație. Ca strategie de supraviețuire, mulți părinți infectați cu HIV care au copii la școală sau la grădiniță evită să informeze instituția respectivă. Confidențialitatea cu privire la persoane infectate cu HIV este de asemenea problematică, întrucât multe cadre medicale nu respectă această regulă. Aproape jumătate din respondenți au declarat că diferiți oameni știau despre statutul lor de HIV pozitiv de la altcineva, inclusiv medici și alte persoane cărora le spuseseră anterior acest lucru. 3.3.2 Utilizarea de substanțe Un studiu98 referitor la cunoștințele, atitudinile și practicile tinerilor, efectuat în 2006 și 2008, arată o creștere a consumului de alcool în rândul adolescenților de 15-19 ani, precum și o proporție relativ constantă de fumători. În termeni de disparități de gen, semnificativ mai mulți băieți decât fete adoptă aceste comportamente de risc, bând alcool și/sau fumând. Figura 13. Consumul de alcool și tutun la adolescenți (15-19 ani) în Moldova, 2006 și 2008 (%) 100

83.3 70.7

80

76.3 64.7

79.4 67.2

60

2006

40

2008

16.1

20

16.4

0 Total Aţi fumat tutun, cum ar fi ţigări sau pipe?

Masculin

Feminin

Total

În ultimele 12 luni aţi consumat cel puţin o băutură alcoolică?

Date: Scutelniciuc et al. (2006) (2008), p. 62.

Consumul de alcool se răspândește atât la băieți, cât și la fete. Proporția ridicată de adolescenți care beau alcool este cu atât mai alarmantă cu cât consumul de alcool este considerat o ‘problemă’ de mai puțini tineri decât fumatul. Astfel, 98

Divorţaţi, separaţi, văduvi și persoane singure.

46

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


atmosfera generală este destul de restrictivă cu privire la fumat, dar este tolerantă față de consumul de alcool, fapt ce asigură o socializare anticipatorie, în cadrul grupurilor de prieteni, în adoptarea acestui comportament de risc.99 Aceasta este o sursă majoră de îngrijorare cunoscând legăturile puternice între consumul de alcool, violență, comportament sexual periculos, risc de accidente (de trafic sau alte tipuri), handicapuri permanente și moarte. Un studiu asupra adolescenților care frecventează școala a arătat că 83% din adolescenți declară că ar vrea să se lase de fumat.100 Deși Republica Moldova a aprobat Legea asupra Convenției Cadru de Control al Tutunului în 2007, legile împotriva fumatului la minori nu sunt aplicate: magazinele continuă să vândă tutun adolescenților. Un mod eficient de a rezolva această problemă ar fi creșterea taxelor pe țigări, întrucât Moldova încă are cele mai mici prețuri la țigări din Europa.101 Republica Moldova este o țară sursă pentru canabis, care împreună cu macul este un drog cultivat. Canabisul este cel mai folosit drog de populația din Moldova. 102 Prima Anchetă în școlile europene în materie de alcool și alte droguri (ESPAD), efectuată în 2008, a arătat o prevalență de-a lungul vieţii a canabisului de 4.8% 103 din copiii de școală născuți în 1992, cu o rată mult mai mare pentru băieți decât pentru fete. La nivelul tinerilor de 15-24 ani, atât prevalența de-a lungul vieţii, cât și cea în cursul ultimului an a canabisului sunt mult mai scăzute în Moldova decât în UE-27.104 Statisticile dezagregate pentru grupul de vârstă 15-19 ani arată disparități de gen și de zonă rezidențială. Astfel, prevalența canabisului (atât de-a lungul vieţii, cât și în cursul ultimului an) este mai mare la băieți decât la fete, și este mai mare în mediul urban decât în cel rural.105 99 IDIS Viitorul, Tinerii in Moldova, 2008 citat in UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009. 100 Scutelniciuc et al. (2008). 101 IDIS Viitorul, Tinerii in Moldova, 2008 citat in UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009. 102 Calmic V. Ancheta globală a fumatului la tineri (GYTS), raport naţional. Chișinău, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, 2004:12, citat in UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009 103 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 20. 104 European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, The State of Drugs Problem in Europe, Annual Report, 2010: 41, UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 21. 105 Prevalenţa pe timpul vieţii este folosirea unui anumit drog pe timpul vieţii unei persoane, indiferent de alte caracteristici (cantitate, frecvenţă).

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

47


Numărul total de consumatori de droguri nu este cunoscut, întrucât nu există estimări de încredere a numărului de consumatori de droguri injectabile în Republica Moldova. Totuși, studii recente au relevat câteva aspecte utile pentru direcţionarea intervențiilor de politică publică: Prevalența consumului de droguri prin injectare (asimilată consumului de opiacee) la tineri este mai mare în Moldova decât în statele membre UE.106 Durata medie a consumului de droguri prin injectare a crescut. Extractul de opiu reprezintă drogul injectat cel mai frecvent, urmat de efedrină, ‘vint’, tranchilizante și heroină.107 Utilizatorii de droguri injectabile au un risc mai mare de a avea probleme de sănătate, cum sunt infecțiile declanșate prin intermediul sângelui (HIV/SIDA, hepatită) sau supradozajul.108 O mică proporție de adolescenți care utilizează droguri prin injectare beneficiază de-a lungul unui an de serviciile din cadrul programelor de reducere a riscurilor (mai puțin de 28% în cazul celor de 1517 ani). Majoritatea acestora au beneficiat de distribuirea de prezervative, schimbarea seringilor, distribuirea de dezinfectanți și de materiale informative.109 Acoperirea cu intervenții de prevenire a infecției cu HIV este foarte scăzută pentru copiii de 12-14 ani, precum și pentru adolescenții de 15-17 ani (circa 11%).110 Proiectarea și implementarea unor politici și practici dedicate, trebuie să aibă în vedere ratele ridicate de folosire în comun a seringilor, precum și comportamentul sexual riscant, mai ales în rândul tinerilor utilizatori de droguri prin injectare.111 Respondenții din Tiraspol au o probabilitate mai mare de a practica folosirea în comun indirectă față de cei din Bălți și Chișinău. 106 European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, The State of the Drugs Problem in Europe, Annual Report, 2010: 4 43; Scutelniciuc et al., Drug Situation in the Republic of Moldova, 2009:21. 107 Scutelniciuc et al., Drug Situation in the Republic of Moldova, 2009: 21-22. 108 Încă nu sunt disponibile date despre prevalenţa folosirii de opioide de către tinerii de 15-25 ani în ţările europene. UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 22. 109 Scutelniciuc et al., Drug Situation in the Republic of Moldova, 2009: 29. Pe baza Anchetei de comportament și monitorizare efectuată în 2007 pe persoane care utilizau droguri prin injectare și beneficiau de programele de reducere a riscului. 110 Prevalenţa hepatitei C la utilizatorii de droguri care beneficiau de Programele de Reducere a Riscului a fost în 2007 de 42,7%, HIV 21.0%, hepatita cronică B 6,8% iar sifilisul 12,1%. UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 23-24. 111 Ministerul Sănătăţii, Assessment of Risk of HIV Infection among Most at Risk Adolescents (MARA), 2009: 53. Date din 2008. Utilizator de droguri injectabile este considerată o persoană în vârstă de 12-24 ani care și-a injectat droguri cel puţin o dată în ultimele 12 luni înainte de interviu. Studiul a acoperit capitalele de raion și comunităţile rurale din jurul municipiilor Chișinău, Bălţi și Tiraspol.

48

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Raportul anual cu privire la situația în domeniul drogurilor în Republica Moldova pentru anul 2008 arată că nu s-a înregistrat nici un progres în îmbunătățirea monitorizării deceselor legate de consumul de droguri, pe baza unei definiții acceptate la nivel internațional, întrucât numai un număr mic de cazuri au fost raportate de Centrul de Medicină Legală.112 În concluzie, între utilizatorii de droguri prin injectare, adolescenții au un risc mai mare de îmbolnăvire cu HIV sau infecții cu transmitere sexuală în comparație cu tinerii de 18-24 ani. Serviciile de bază pentru prevenirea folosirii drogurilor sunt limitate. Opțiunile de tratament disponibile pentru consumatorii de droguri sunt limitate de asemenea, principalul serviciu disponibil fiind dezintoxicarea atât în sectorul public, cât și în cel privat. Dezintoxicarea se face de obicei fără modalități suplimentare de tratament. Tratamentul de substituţie cu metadonă are încă o acoperire insuficientă. Serviciile de reabilitare pentru utilizatorii de droguri prin injectare sunt subdezvoltate, în special pentru tinerii sub 18 ani. Cele câteva servicii existente au un număr mic de beneficiari și sunt oferite de Centrul Național de Narcologie și de câteva ONG-uri. Moldova are o rețea extinsă de servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, dar gama de servicii oferite a scăzut odată cu reducerea finanțării din ultimii ani. Această restrângerea a serviciilor riscă să se traducă în rate mai mari de infecție cu HIV și alte infecții cu transmitere sexuală, deoarece la utilizatorii de droguri prin injectare, aceste boli sunt predominant cauzate de folosirea în comun a seringilor și de comportamentul sexual periculos, care sunt ambele specifice adolescenților de 15-17 ani. 113 3.3.3 Sinuciderea Moldova are o rată ridicată a sinuciderilor, cu peste 17 cazuri la 100.000 locuitori.114 La nivelul populației generale, ratele sinuciderilor sunt relativ constante, cu proporții mai ridicate la bărbați.115 112 Deși majoritatea utilizatorilor de droguri prin injectare știu unde pot să-și facă un test HIV, numai 5,3% din adolescenţii de 12-14 ani și 14,1% din cei de 15-17 ani au făcut un asemenea test. Ministerul Sănătăţii, Assessment of Risk of HIV Infection among Most at Risk Adolescents (MARA), 2009: 51-53. Date din 2008. 113 Folosirea în comun a seringilor în ultima lună a fost raportată de 85.3% dintre respondenţi, scăzând cu vârsta de la 100% la adolescenţii de 12-14 ani la 81% la persoanele de 20-24 ani. Cea mai mare rată a partenerilor multipli și a partenerilor ocazionali, în decursul ultimului an, a fost observată la grupul de vârstă 15-17 ani, din care 65,3% au avut în medie 4.2 parteneri sexuali. Ministerul Sănătăţii, Assessment of Risk of HIV Infection among Most at Risk Adolescents (MARA), 2009: 9 și 43. 114 Scutelniciuc et al., Drug Situation in the Republic of Moldova, 2009:7. 115 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 8, 25.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

49


La nivelul copiilor, ratele sinuciderilor sunt mai mici. În 2009, rata de sinucidere a tinerilor de 15-19 ani a fost de 5,1 cazuri la 100.000 populație relevantă.116 Figura 14 arată că rata sinuciderilor în rândul adolescenților (15-19 ani) situează Republica Moldova mai degrabă pe ultimele poziţii între țările din regiune. La adolescenți, rata sinuciderilor este mai ridicată la persoanele de sex masculin decât la cele de sex feminin. Figura 14. Rata sinuciderilor pe sexe, la categoria de vârstă 15-19 ani, în 2009 (decese la 100.000 populație relevantă) 35.0 Feminin

30.0

Masculin

25.0 20.0 15.0 10.0

Georgia

Bulgaria

Armenia

Azerbaijan

Tajikistan

Slovakia

Serbia

Republica Moldova

TFYR Macedonia

Croatia

Czech Republic

Romania

Slovenia

Hungary

Kyrgyzstan

Latvia

Estonia

Poland

Ukraine

Belarus

Russian Federation

0.0

Lithuania

5.0

Date: UNICEF, TransMONEE 2010.

Statisticile referitoare la sinucideri nu sunt, totuși, precise. Diferitele agenții oferă date divergente. Serviciile naționale de prevenire a sinuciderilor sunt foarte limitate. Serviciile comunitare disponibile depind în foarte mare măsură de sprijinul donatorilor externi. La fel ca în cazul tulburărilor de sănătate mentală, tentativele de sinucidere sunt tratate în spitalele psihiatrice sau în instituțiile speciale pentru copii, iar intervențiile pe termen lung pentru sprijinirea reintegrării în familie și comunitate sunt dispersate și întâmplătoare.117

3.4 Accesul la apă și facilități sanitare Ponderea persoanelor cu acces la surse îmbunătățite de apă a crescut considerabil în Moldova, de la 38,5% din populație în 2002, la 55% în 2009. Totuși, marile disparități urban-rural încă persistă. Menținerea ritmului investițiilor din ultimii ani, care necesită finanțare puternică atât de la bugetul statului, cât și de la donorii externi, este critică pentru atingerea țintelor ODM pentru 2010 (59%) și 2015 (65% din populație). Din acest motiv, al 116 World Health Organization, Suicide Rates, Republic of Moldova, http://www.who.int/mental_health/media/repmol.pdf. 117 Ratele de mortalitate datorate sinuciderilor: 32,43 cazuri la 100.000 locuitori de sex și vârstă corespunzătoare, în 2009, pentru bărbaţi, comparativ cu 5,13 cazuri la 100,000 locuitori de sex și vârstă corespunzătoare, pentru femei. Biroul Naţional de Statistică, Statistical Yearbook of the Republic of Moldova 2010, 2010: 54.

50

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


doilea raport ODM pentru Moldova evaluează ca ‘improbabile’ șansele țării de a atinge țintele referitoare la accesul la facilități îmbunătățite de canalizare și salubritate, în ciuda proiectelor extensive pentru aprovizionarea cu apă și canalizare, realizate cu sprijinul Comisiei Europene.118 Există disparități regionale semnificative în ceea ce privește disponibilitatea apei potabile, partea de sud a țării fiind dezavantajată.119 Mai mult, în următorii ani, se așteaptă ca țara să fie supusă riscului de deficit de apă.120 Accesul copiilor la surse sigure de apă, la condiții de salubrizare și igienă, a fost subiectul unui studiu efectuat în școlile din Moldova.121 Acest studiu aduce dovezi noi asupra disparităților urban-rural: Aproximativ o treime din școlile din zonele rurale nu au un sistem de aprovizionare cu apă. Proporția de școli conectate la rețeaua de apă este cea mai scăzută (sub 20%) în raionul Șoldănești. 80% din școlile care nu satisfac cerințele referitoare la zonele de protecție sanitară din jurul surselor de apă sunt localizate în zonele rurale. Întreruperile aprovizionării cu apă, asociate unui risc crescut de poluare microbiană, se produc cel mai des în zona sudică. Unul din șase copii din Moldova riscă să se îmbolnăvească de diaree acută din cauza apei poluate. De asemenea, unul din fiecare zece copii folosește WC-uri care nu satisfac normele sanitare, ceea ce mărește riscul de boli acute diareice sau parazitare. Unul din patru copii este expus unui risc major de sănătate în urma consumului de apă la școală.122 Factorii de risc sunt microbieni, poluarea apei pentru consum uman cu nitrați, fluor și bor. Raioanele cu cel mai mare risc123 sunt Șoldănești, Edinet, Dondușeni, Ungheni, Soroca, Găgăuzia (Ciadir-Lunga), Criuleni, Ialoveni, Ștefan Voda, Taraclia și Fălești. Proporția de școli cu condiții nesatisfăcătoare de igienă este mai mare în zonele rurale decât în cele urbane. Școlile din zonele rurale au rămas în urmă atât în ceea ce privește disponibilitatea, cât și 118 UNICEF, TransMONEE 2011 Database. 119 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 36. 120 Proiect de 45 milioane euro de îmbunătăţire a accesului la apă și canalizare în Moldova. UNICEF, Summary Report Study on the Quality of Water, Sanitation and Hygiene Practices in the schools of Moldova, 2010: 91. 121 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 95. 122 UNDP, Human Development Report 2009-2010, 2011. 123 UNICEF, Summary Report Study on the Quality of Water, Sanitation and Hygiene Practices in the schools of Moldova, 2010.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

51


starea tehnică a chiuvetelor, săpunului, folosirii de prosoape de unică folosință, uscătoarelor de mâini și WC-urilor. De exemplu, 19,2% din școlile rurale au chiuvete în stare proastă (comparativ cu 3,7% în zonele urbane), iar 29,2% nu au săpun (față de 11,8% în zonele urbane). Aproape toate școlile rurale (95%) au WC-uri exterioare de tip tradițional, adică circa 55% din copii, la școală, nu au acces la WC-uri de interior. Mai mult, în zonele rurale, numai 22,7% din copii au apă curentă acasă, ceea ce reprezintă un obstacol important pentru respectarea practicilor de igienă de către aceștia.124

3.5 Probleme de capacitate instituțională și politici 3.5.1 Capacitatea instituțională Finanțarea sistemului și asigurările medicale Reforma sistemului sanitar a fost marcată de introducerea în 2004 a sistemului de asigurări medicale obligatorii. Sistemul este finanțat din Fondul Asigurărilor Medicale Obligatorii, bugetul de stat și din programe cu finanțare internațională dedicate unor probleme de sănătate specifice. Alocațiile din bugetul de stat pentru sănătate au crescut în ultimii ani, ajungând la 6,5% din PIB în 2009,125 mai mult decât în țările vecine, România și Ucraina, dar mai puțin decât media UE-27.126 Acoperirea populației cu asigurări medicale ridică probleme de echitate.127 Un studiu efectuat în 2009 de Biroul Național de Statistică a arătat că 79,7% din populație avea asigurare medicală, din care 51,3% asigurare medicală de stat, 26,7% prin plata asigurării lunare și numai 1,7% cumpărându-și propria asigurare medicală. Același studiu a subliniat că 30% din populația cu cel mai mic nivel al veniturilor (prima quintilă de venit) nu avea asigurare medicală. Majoritatea populației care nu avea asigurare medicală lucra pe cont propriu în agricultură (48,9%), alții erau angajați (21,9%), șomeri (19,2%) sau lucrau pe cont propriu în activități non-agricole (9,9%). 124 Ibid., 2010: 14. 125 Riscul de sănătate este evaluat pe baza proporţiei de elevi expuși la factorii de risc. 126 UNICEF, Summary Report Study on the Quality of Water, Sanitation and Hygiene Practices in the schools of Moldova, 2010: 15-18. 127 Cheltuielile generale ale guvernului pentru sănătate au reprezentat 4,9% din PIB în 2007, 5,4% în 2008 și 6,5% în 2009. IMF Country Report Nr. 10/232, Iulie 2010: 11.

52

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Toți copiii din grupa de vârstă 0-18 ani beneficiază de asigurare medicală gratuită. În plus, copiii sub 5 ani și femeile gravide primesc medicamente gratuite. Structura organizațională și resursele umane Nivelul administrativ responsabil pentru asistența medicală primară și secundară este nivelul raional, cel municipal fiind în Chișinău. Asistența primară este responsabilitatea medicilor de familie. În zonele rurale, mai ales în localitățile mici nu sunt medici de familie, dar există asistenți medicali de familie. Asistența secundară este acordată prin intermediul spitalelor amplasate în centrele de raion. Ministerul Sănătății are în subordine directă servicii de urgență și instituții medicale specializate, majoritatea amplasate în Chișinău. Pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației din țară, guvernul a pus un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea și susținerea medicinei de familie. A fost aprobată o Strategie de Dezvoltare a Asistenței Medicale Primare pentru perioada 2010-2013. Asistența medicală primară a fost separată juridic de spitale și de serviciile ambulatorii. Procedura de separare a început în 2008. Numărul de Centre de Sănătate care funcționează pe bază de contract încheiat direct cu Casa Națională a Asigurărilor Medicale a crescut la 54, față de 32 în 2009. Rata alocărilor de la Fondul Asigurărilor Medicale Obligatorii a fost menținută la 30%, în conformitate cu prevederile legale. 128 Numărul absolut de medici de familie a cunoscut un declin constant, de la 2.136 în 2002 la 1.873 în 2010. În mod corespunzător, numărul de medici de familie raportat la numărul de locuitori a scăzut de la 5,8 în 2003 la 5,3 în 2010, mult mai puțin decât media UE-27 de 8,5 medici de familie la 10.000 de locuitori. Lipsa de medici de familie este foarte accentuată în raioanele Cantemir (2,4), Hâncești (2,9), Leova (3) și Cimișlia (3,1). Raioanele din nord și capitala Chișinău sunt acoperite mult mai bine cu medici de familie.129

128 Guvernul Republicii Moldova, Report on the Evaluation of the National Development Strategy Implementation During the Period 2009-2010, 2010. 129 Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010, 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

53


Figura 15. Personal medical la 10.000 locuitori 90 77.5

80 64.6

70 60 50 40

29.8

30

32.3

20 5.3

10

8.5

0 Medici

Angaja ţi medicali cu studii medii Moldova

EU

Medici de familie

Date: Ministerul Sănătăţii (2011), p. 25, datele pentru 2010, și Centrul Naţional pentru Managementul Sănătăţii. Harta a fost elaborată folosind SPD2, NCHM, datele pentru 2009. (http://www.cnms.md/ areas/statistics/indik/)

Figura 16. Medici de familie la 10.000 locuitori

Deficitul de medici de familie la nivelul țării este estimat la 290 de doctori. În cursul unui an, numai 25 din 60 de medici de familie proaspăt absolvenți aleg să lucreze în zonele rurale. Dacă această proporție nu va crește, va fi nevoie de până la 12 ani pentru a acoperi deficitul de doctori din zonele rurale.130 Având în vedere toți medicii, nu numai medicii de familie, discrepanța dintre Moldova și statele membre UE scade. Cu toate acestea, Moldova rămâne în dezavantaj, cu 29,8 doctori la 10.000 de locuitori, față de 32, care este media UE-27. Mai mult, statisticile131 referitoare la medicii specializați arată o situație îngrijorătoare pentru sănătatea copilului și femeii. Doar o treime din numărul total de ginecologi pregătiți în perioada 2003-2009 lucrează în cadrul sistemului public de sănătate, majoritatea în Chișinău. Numai 30% din medicii pediatrii lucrează în cadrul sistemului de sănătate. În șapte raioane, există câte un singur medic pediatru, iar un raion nu are nici unul, în timp ce 10 raioane nu au medici neonatologi. 130 Ibid. 131 Galbur (2010).

54

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Referitor la sănătatea mentală, studiul132 despre Sănătatea și Dezvoltarea Adolescenților (2009) identifică mai multe neajunsuri ale furnizării de servicii. Primul se referă la lipsa de psihologi și personal psihiatric în zonele rurale; în numai 17 din 35 de raioane există psihiatrii specializați în copii. Al doilea este lipsa de continuitate în cazul sistemului primar de sănătate. Fragmentarea îngrijirii specializate și lipsa mecanismelor de coordonare între sistemul de consiliere psihologică și sistemul psihiatric a dus la deficiențe în culegerea de date. Similar cu alte programe de sănătate publică, serviciile dezvoltate la nivelul comunității au o acoperire geografică limitată și depind în mare măsură de finanțarea de la donatorii internaționali. De aceea, pe termen mediu și lung, viabilitatea lor este nesigură. În Moldova, în 2010, peste 61.000 persoane erau angajate în sectorul sănătății și asistenței sociale. Majoritatea acestor salariați sunt femei (80%) și lucrează în sectorul public (97%). După un declin accentuat, numărul de salariați din sănătate și asistență socială a crescut după 2008.133 Această creștere a fost legată de reforma sistemului de protecție socială și de creșterea corespunzătoare a numărului de asistenți sociali (vezi capitolul Protecția Copilului). În schimb, numărul de salariați din sectorul sanitar a continuat să scadă și după 2008. Managementul resurselor umane din sistemul sanitar este serios afectat de două aspecte negative. Primul aspect este migrarea în masă a profesioniștilor. Peste 9.000 de doctori și asistente medicale au părăsit sistemul între 1996 și 1999, iar alți 10.000 angajați din sistemul sanitar au făcut acest lucru în perioada 2000-2008.134 O estimare a fenomenului poate fi dedusă și din numărul de certificate eliberate de Ministerul Sănătății pentru legalizarea studiilor, care sunt necesare pentru a lucra în străinătate. În fiecare an, Ministerul Sănătății eliberează 200 de certificate pentru doctori și 300 de certificate pentru personal medical cu educație secundară. Numărul certificatelor subestimează însă numărul de specialiști care au părăsit sistemul, ținând cont de faptul că o parte din personalul specializat (în special dintre cei cu educație secundară în domeniu) nu cer certificate de studii pentru că au în vedere slujbe neoficiale în străinătate (spre exemplu, servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă etc.). Drept rezultat, Moldova are mai puțin de 65 poziții de personal medical cu studii secundare la 10.000 de locuitori, față de 77,5 media UE-27. 132 Nu este disponibilă o evaluare a acoperirii și calităţii serviciilor medicale mentale pentru copii și adolescenţi. UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 35-37. 133 Biroul Naţional de Statistică, http://statbank.statistica.md. Datele se referă la media lunară a angajaţilor. Transnistria nu este inclusă. 134 UN, National Human Development Report 2010/2011, 2011: 83.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

55


Al doilea aspect se referă la disparitățile considerabile dintre zonele urbane și rurale ale țării.135 Din anul 2006, Guvernul a făcut eforturi de a angaja personal medical în mediul rural, mai ales tineri specialiști.136 Astfel, un număr crescând de medici de familie și de asistenți medicali au fost distribuiți în mediul rural. În primele 8 luni din 2010, 417 tineri specialiști au fost angajați (72 doctori și 345 asistenți medicali), fiind alocate 7,66 milioane MDL pentru acești specialiști (30.000 MDL pentru fiecare doctor și 24.000 MDL pentru fiecare asistent medical). În plus, pentru îmbunătățirea politicii de management a personalului medical, a fost înființată o bază de date cu resursele umane din domeniul sănătății. Figura 17. Numărul de tineri specialiști din instituțiile medicale din zonele rurale și din raioanele care beneficiază de facilități în Moldova, 2006-2009 270

Angajaţi

220

Demişi

246

225

TOTAL=Angajaţi-Demişi

170

120 120 70

51

63

67

75

84

20

-30

2006

2007

2008 Doctori

2009

2006

2007

2008

2009

Asistenţi medicali cu educaţie secundară

Sursa: Guvernul Moldovei (2010), p. 70. Notă: Date din raportările contabile ale Ministerului Sănătăţii.

Factori care împiedică accesul la servicii de sănătate Lipsa unei asigurări medicale împiedică accesul la servicii de sănătate pentru circa 20% din populație. Accesul populației Roma la serviciile de sănătate este problematic în Moldova, ca și în alte țări. În 2005-2006, numai 23% din gospodăriile Roma aveau o asigurare medicală, ceea ce reprezenta la acea vreme circa jumătate din proporția aferentă întregii populații.137 Nu este clar dacă situația s-a îmbunătățit sau nu în ultimii ani, din lipsa datelor actualizate. Nivelul slab de informare a populației este un factor suplimentar care obstrucționează accesul la îngrijiri medicale, mai ales pentru grupurile 135 Nemerenco, A., Republic of Moldova: children living in poverty – implications for the health system, in World Health Organization Europe, Poverty and Social Exclusion in the WHO European Region: health systems respond, 2010: 141. 136 Guvernul Republicii Moldova, Report on the Evaluation of the National Development Strategy Implementation During the Period 2009-2010, 2010: 70. 137 UNDP, Roma in the Republic of Moldova, 2007.

56

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


vulnerabile cum sunt cei săraci, familiile numeroase sau populația Roma. Părinții și adolescenții din aceste grupuri au un nivel scăzut de cunoștințe în domeniul sănătății, inclusiv cu privire la universalitatea asigurării medicale pentru copii și femeile gravide. În 2009, 61,1% din gospodăriile cu trei sau mai mulți copii nu mergeau la doctor întrucât credeau că nu au asigurare medicală.138 O anchetă din 2008 efectuată de Ministerul Sănătății a arătat că aproximativ o treime din populație nu cunoștea serviciile medicale incluse în asigurarea medicală.139 Infrastructura subdezvoltată și costurile legate de transport sunt de asemenea factori care îngreunează accesul la ocrotirea sănătății, mai ales datorită insuficienței serviciilor medicale în zonele rurale. Raportul Anual în Sănătate (2009)140 identifică 200 de localități rurale unde doctorul vine doar de două-trei ori pe săptămână. În alte 25 de sate, nu există nici un fel de doctor. Drept urmare, 5,5% din gospodării au acces limitat la serviciile de sănătate din cauza localizării în zone îndepărtate. Cele mai dezavantajate grupuri includ părinții singuri cu copii, gospodăriile cu persoane cu handicap și familiile cu trei sau mai mulți copii.141 În plus, pentru copiii cu dizabilități, serviciile de intervenție timpurie au fost dezvoltate doar în 4 raioane (vezi Figura 8). Servicii de sănătate prietenoase tinerilor sunt furnizate numai în 10 raioane din 35, și acestea nu ajung la cei mai vulnerabili sau la adolescenții cu risc.142 Alți factori care împiedică accesul la serviciile de sănătate țin de practicile populației sau ale personalului medical. Spre exemplu, foarte puțini adolescenți se testează pentru HIV, deși servicii de consiliere şi testare voluntară sunt disponibile începând din 2008 în toate raioanele, iar testarea este gratuită.143 Personalul medical, pe de altă parte, are atitudini discriminatorii și nu păstrează confidenţialitatea cu privire la copiii și familiile afectate de HIV/SIDA. Un alt exemplu, femeile sărace și femeile de etnie Roma tind să acceseze în mai mică măsură serviciile medicale profilactice, dat fiind nivelul lor scăzut de informare, dar și din cauza prejudecăților 138 National Human Development Report, 2010: 87. Date din UNDP RBEC (2009). Regional study on Social Exclusion. 139 Ministerul Sănătăţii, Rezultatele sondajului de opinie privind gradul de satisfacţie al pacienţilor la nivel naţional pe parcursul anului 2008, 2009: 24. 140 Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2009, 2010: 32. 141 UNDP, National Human Development Report 2010/2011, 2011: 88. Date de la Biroul Naţional de Statistică. 142 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 31-32. În Republica Moldova, sunt disponibile 12 clinici care furnizează servicii medicale prietenoase tinerilor, amplasate în Chișinău, Balti și în zece raioane. În aceste clinici, echipe multidisciplinare oferă servicii cum sunt consultaţii de obstretică-ginecologie, consiliere și management privind bolile cu transmitere sexuală, consultaţii de urologie, psihologie sau psihiatrie, asistenţi sociali, servicii specializate de medicină internă. Activităţile de informare sunt orientate spre sănătatea reproductivă, sănătatea mentală, talentele personale și comunicare, prevenirea violenţei, stil sănătos de viaţă, prevenirea HIV, TB și hepatitei, alimentaţie sănătoasă și drepturile copilului. 143 Ibid.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

57


afișate de personalul medical (mai ales împotriva populației Roma) sau a plăților suplimentare directe către personalul medical, sub formă de mită.144 De altfel, costurile adiționale pentru servicii medicale îngreunează accesul la servicii de sănătate pentru majoritatea gospodăriilor.145 Acestea includ plățile directe pentru bunurile și serviciile care nu sunt acoperite de asigurarea medicală, co-plata bunurilor și serviciilor incluse în asigurarea medicală și plățile informale către personalul sanitar. Cea mai mare parte din aceste cheltuieli sunt pentru medicamente. În plus, un studiu al Transparency International a arătat că instituțiile de sănătate ‘colectează’ cel mai mare număr de plăți informale de la gospodării.146 Situația este și mai gravă în cazul persoanelor cu dizabilităţi (inclusiv copii), întrucât asigurarea medicală nu acoperă decât o mică parte din costurile legate de tratamentul și medicația acestora. Pentru a merge la spital, persoanele cu dizabilităţi trebuie să închirieze o mașină, ceea ce sporește și mai mult costurile adiționale. În plus, costul serviciilor de reabilitare este destul de ridicat. 147 Comportamente și atitudini părtinitoare ale unor medici sunt raportate și de părinții din gospodării sărace. Din acest motiv, aceștia percep accesul la servicii medicale ca fiind nesatisfăcător, mai ales având în vedere eforturile lor constante de a asigura tratamentul medical atunci când unul din copiii lor este bolnav. Ca strategie de adaptare, ei merg la doctor numai când boala se agravează sau apar complicații, în celelalte cazuri (spre exemplu, o gripă) tratându-și copiii cu mijloace tradiționale.148 3.5.2 Politici: probleme și soluții Asigurarea accesului tuturor cetăţenilor Republicii Moldova la servicii de sănătate publică, medicale şi farmaceutice de calitate, inclusiv în scopul îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului sunt incluse în Programul de Activitate al Guvernului pentru 2011-2014 între prioritățile din domeniul sănătății populației.149 144 UNDP, Roma in the Republic of Moldova, 2007. 145 European Observatory on Health Systems and Policies, Moldova, Health System Review, Health Systems in Transition, vol.10, 2008: 49-50. 146 O medie de 200 plăţi informale cu o ‘mită’ medie de 783 lei. Sursa: Transparency International, Perceptions and experiences of household representatives and businessmen regarding corruption in the Republic of Moldova, 2009:21. 147 Oxford Policy Management, Needs assessment of persons with severe disabilities and their families, 2011: 9. 148 UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011: 10. 149 Programul de activitate al Guvernului ‘Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare’ pentru anii 2011-2014, 2011: 72.

58

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Statistici și studii O problemă importantă pentru monitorizarea accesului la serviciile de sănătate o reprezintă calitatea datelor statistice. În această privință, Republica Moldova trebuie să facă progrese semnificative în furnizarea, într-o manieră coerentă și continuă, a indicatorilor statistici utilizați la nivel internațional în domenii precum tulburările mentale. În același timp, sunt necesare studii aprofundate în arii în care datele lipsesc sau sunt insuficiente, cum sunt suicidul sau mamele adolescente. Pentru proiectarea de politici și programe bazate pe dovezi, sunt necesare statistici dezagregate în funcție de vârstă, gen, etnie, criterii socio-economice și distribuție geografică (inclusiv Transnistria). Mortalitatea infantilă Pentru a îmbunătăți eficacitatea politicilor în domeniul ocrotirii sănătății, în anul 2010, Guvernul Republicii Moldova a emis un Regulament asupra mecanismului de colaborare intersectorială în domeniul medico-social în vederea prevenirii şi reducerii ratei mortalităţii infantile şi a copiilor cu vîrsta de pînă la 5 ani, la domiciliu și în primele 24 de ore de spitalizare.150 Un proiect pilot pentru testarea acestui mecanism a fost elaborat în patru raioane cu sprijinul Fundației Lumos și UNICEF Moldova. Acest proiect pilot urmărește să elaboreze și să testeze mecanismul de referire care ar trebui să ajute la identificarea timpurie a familiilor vulnerabile și să asigure referirea acestora către serviciile sociale și sanitare, contribuind astfel la prevenirea mortalității infantile și a copiilor cu vârste sub 5 ani. UNICEF sprijină de asemenea Ministerul Sănătății în elaborarea Ghidului Părinților și Adolescenților care are menirea de a îmbunătăți cunoștințele și practicile părinților pentru îngrijirea și dezvoltarea copiilor.151 Această inițiativă este foarte relevantă dacă avem în vedere că în Moldova aproape 20% din decesele copiilor sub 5 ani au loc la domiciliu, în majoritatea cazurilor din cauze ce pot fi prevenite. Oricum, rămâne de văzut măsura în care își va atinge obiectivele acest proiect, atât timp cât serviciile de educație parentală lipsesc, iar fenomenul poate fi în mare parte cauzat de numărul mare de copii lăsați nesupravegheați de părinții care au plecat la muncă în străinătate.

150 Hotărârea Guvernului nr. 1182/ 22 Decembrie, 2010. 151 Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010, 2011: 61.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

59


Sănătatea maternă Îmbunătățirea accesului la servicii de îngrijire medicală, mai ales în zonele rurale, implementarea la un nivel adecvat a protocoalelor de monitorizare și tratare a femeilor în perioada de sarcină, precum și reducerea sărăciei sunt considerate priorități ale politicii de reducere a mortalității materne.152 Pe de altă parte, reducerea numărului de sarcini la adolescente este un aspect critic. Cunoștințele despre comportamentele sexuale sigure trebuie mult îmbunătățite întrucât comportamentele periculoase continuă să fie dominante la tineri, mai ales în rândul grupurilor de risc, ceea ce duce la o incidență ridicată la tineri a sarcinilor nedorite și a bolilor cu transmitere sexuală. Accesul gratuit la metode contraceptive moderne trebuie de asemenea extins. În acest sens, serviciile prietenoase pentru tineri pot fi extinse și întărite prin dezvoltarea activităților de outreach (servicii adaptate necesităților tinerilor și adolescenților, mai ales a celor în situații de risc) și a programelor de distribuire de prezervative gratuite. Malnutriția Cele mai recente analize asupra impactului crizei economice recomandă consolidarea eforturilor pentru prevenirea malnutriției copiilor (prin continuarea distribuției de hrană pe perioada iernii către femeile gravide, mamele care alăptează și copiii sub 3 ani) și extinderea gradului de acoperire a Programului de dezvoltarea timpurie a copiilor, cu accent pe copiii mici (0-7 ani) care sunt cei mai vulnerabili la malnutriție. Acest lucru este de o deosebită importanță în vreme de criză, ținând cont de faptul că reducerea consumului de hrană (atât din punct de vedere al cantității, cât și al calității hranei) reprezintă principala strategie de adaptare folosită de majoritatea gospodăriilor, inclusiv de cele mai sărace care concentrează gospodăriile cu mulți copii.153 Copii cu dizabilități Recomandările154 referitoare la politicile adresate copiilor cu dizabilități se axează pe dezvoltarea serviciilor de intervenție timpurie. Acestea includ dezvoltarea unor asemenea servicii în cadrul centrelor medicilor de familie, instituirea unui sistem unic de intervenție timpurie susținut de stat, cursuri de pregătire pentru cadre, precum și îmbunătățiri legislative aduse 152 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 73. 153 UN, The World Bank, Impact of the Economic Crisis on Poverty and Social Exclusion in the Republic of Moldova, 2009: 39-45. 154 UNICEF, Assessment and Recommendation on Child Disability Prevention and Care System in Moldova, 2009: 28-30.

60

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


metodologiilor și practicilor de lucru cu familiile care au copii cu dizabilități, precum și revizuirea Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu standardele europene. Sănătatea mentală și sinuciderea Elaborarea unei politici bazate pe dovezi în acest domeniu nu este posibilă în acest moment, deoarece datele statistice existente nu furnizează informații riguroase despre incidența, distribuția, structura și cauzele tulburărilor mentale la adolescenți. Diferența față de clasificările standard folosite în țările europene introduce noi dificultăți. În plus, actualul sistem de monitorizare nu furnizează informații care să permită evaluarea rezultatelor și indicatorilor cheie asupra funcționării sistemului de sănătate mentală. Serviciile de sănătate mentală sunt insuficiente, iar lipsurile sunt și mai mari în asigurarea îngrijirii copiilor și adolescenților. Sistemul este fragmentat și lipsit de coordonare între sistemul educațional și cel sanitar, atât în ceea ce privește culegerea de date, cât și mecanismul de referire. În fapt, mecanismul de referire între cele două sectoare nu este reglementat, și în realitate nici nu există. În plus, serviciile comunitare de sprijin pe termen lung a reintegrării copiilor cu tulburări mentale sau de comportament în familie și comunitate sunt puține și depind în mare măsură de finanțarea de la donatorii externi. Sănătatea și dezvoltarea adolescenților În acest domeniu, au fost realizate progrese atât la nivelul cadrului legal și de politici, cât și cu privire la furnizarea de servicii. Guvernul a inițiat și implementat Legea tineretului, Strategia pentru Tineret 2009-2013 și un Plan de acțiune pentru 2009 finanțat de la bugetul de stat. Politicile de sănătate sunt bine definite și includ activități specifice pentru tineret, printre care o strategie națională și programe care adresează stilurile de viață sănătoase, prevenirea infecțiilor cu HIV și a bolilor cu transmitere sexuală, sănătatea reproducerii și sănătatea mentală. Asigurarea medicală gratuită acoperă copiii și tinerii de până la 18 ani. Cu sprijinul donatorilor internaționali, au fost înființate 12 clinici prietenoase pentru tineri (din 2008, finanțate de la fondul de asigurări de sănătate). Începând din 2008 este de asemenea disponibilă în fiecare raion o rețea națională de centre de consiliere și testare HIV voluntară (35 de centre finanțate de la fondul de asigurări de sănătate). În întreaga țară au fost înființate mai multe mecanisme de împuternicire și participare a tinerilor.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

61


Mai sunt, totuși, lacune care trebuie rezolvate. Politicile și programele naționale nu sunt țintite către adolescenții din grupurile de risc și nici către sub-populații specifice la nivelul cărora intervențiile ar putea avea cel mai mare impact.155 Serviciile prietenoase pentru tineri au o acoperire geografică limitată și nu includ programe de outreach adresate adolescenților din grupurile de risc, cum sunt tinerii din mediul rural, cei din familiile incomplete și/sau sărace, cei lipsiți de supravegherea părinților sau tinerii cu comportamente riscante. Încă nu există politici publice coerente la nivel național pentru educația obligatorie a tinerilor care să contribuie la creșterea nivelului de cunoștințe despre HIV/ SIDA și despre stilul de viață sănătos.156 Serviciile și activitățile medicale de prevenire sunt subdezvoltate și cronic subfinanțate. În același timp, ele nu sunt integrate cu serviciile de tratament. În sfârșit, alocările bugetare nu acoperă toate activitățile prevăzute in strategiile sau programele naționale. De cele mai multe ori, alocările bugetare acoperă cheltuielile pentru salarii și întreținerea infrastructurii, rămânând puțin pentru implementarea activităților. HIV/SIDA Ca răspuns la provocările crescânde date de răspândirea HIV/SIDA, în vederea atingerii țintelor ODM, un nou Plan Guvernamental pentru perioada care a mai rămas a fost adoptat în 2010, Programul Național pentru Prevenirea și Controlul HIV/SIDA și a Infecțiilor cu Transmitere Sexuală (ITS) 20112015. Ariile prioritare de intervenție sunt următoarele:157 Dezvoltarea și extinderea activităților de prevenire pentru populația generală, inclusiv cea din zonele rurale, pentru migranți și alte grupuri cu risc ridicat; Dezvoltarea continuă a serviciilor de consiliere și testare voluntară; Dezvoltarea infrastructurii pentru îmbunătățirea accesului universal la asistență medicală și îngrijire paleativă, prin descentralizarea tratamentului antiretroviral.

Utilizarea de substanțe Nu există o estimare oficială a numărului de utilizatori de droguri prin injectare din Republica Moldova, ceea ce face foarte dificilă elaborarea unui politici realiste. 155 UNAIDS, Data Synthesis on Tendencies of the HIV epidemic and Impact of HIV prevention interventions in the Republic of Moldova 2011, 2011; Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010, 2011. 156 Scutelniciuc et al. (2008); UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009. 157 Ministerul Sănătăţii, Raport Anual în Sănătate 2010, 2011.

62

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


La nivelul țării este disponibilă o rețea extinsă de servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.158 Volumul serviciilor asigurate de această rețea a scăzut continuu din cauza scăderii fondurilor după anul 2007. Sustenabilitatea financiară a serviciilor trebuie avută în vedere pe termen lung întrucât este finanțată de guvern cu 20%, iar restul este asigurat de donatorii externi.159 Actualul Program de Reducerea Riscurilor nu include intervenții de ‘întrerupere a ciclului’. Pentru a deveni mai eficace, acest program trebuie să găsească soluții de extindere a gamei de servicii disponibile și de acoperire și a cohortelor mai tinere. Altfel, noi generații vor continua să alimenteze sistemul, mai ales în absența unui program național cuprinzător de prevenire a consumului de droguri în școli și având în vedere practicile dominante ale adolescenților utilizatori de droguri injectabile (folosirea în comun a seringilor și practici sexuale de risc, chiar și printre beneficiarii programului de reducerea riscurilor). Aceasta va duce în viitor la un număr persistent mare de copiii care utilizează drogurile prin injectare și, cel mai probabil, la rate mai mari de infecție cu HIV/ITS. Convenția-Cadru a OMS privind Controlul asupra Tutunului a fost aprobată, dar implementarea întârzie. Posibilele măsuri eficiente includ creșterea semnificativă a prețului la țigări, introducerea unui program de renunțare la fumat pentru tineri precum și programe educative pentru prevenirea fumatului. Referitor la alcool, nu există un program național de prevenire și de reducere a consumului adresat tinerilor. Aceasta este o lipsă majoră, având în vedere proporția ridicată și în creștere a adolescenților care beau alcool, băieți și fete, precum și atitudinile tolerante față de acest comportament periculos. Accesul la apă și facilități sanitare Îmbunătățirea accesului la surse sigure de apă și la facilități sanitare necesită investiții substanțiale, care solicită resurse financiare considerabile atât de la bugetul de stat, cât și de la donatorii externi. 158 Implementarea Strategiei de reducere a riscului asociat consumului de droguri (începută în 1997) a fost sprijină în principal de Fundaţia Soros Moldova, precum și de alţi donatori internaţionali. Programele de reducere a răului sunt disponibile începând din 2000, extinzându-se teritorial începând cu 2003. De la sfârșitul lui 2007, serviciile de schimbare a acelor erau oferite în 21 de teritorii administrative (cu extinderi în zonele rurale) și în 6 instituţii penitenciare. UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review, UNICEF – Government of the Republic of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 24-25. 159 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 81; UNICEF, Needs Assessment Study Prevention of Mother to Child Transmission Programme in the Republic of Moldova, 2009: 10-11.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

63


3.6 Recomandări Îmbunătățirea datelor statistice prin adoptarea metodologiilor internaționale standard și prin efectuarea de studii aprofundate în domenii în care lipsesc datele (de exemplu, sănătatea maternă, sinuciderile, utilizatorii de droguri injectabile, mamele adolescente, etc.). Pentru proiectarea de politici și programe bazate pe dovezi, sunt necesare statistici dezagregate în funcție de vârstă, gen, etnie, criterii socio-economice și distribuție geografică (inclusiv Transnistria). Dezvoltarea mecanismelor legale pentru ca sectorul public să poată contracta ONG-uri pentru furnizarea de servicii prietenoase tinerilor. Îmbunătățirea legislației referitoare la metodologia și practicile de muncă cu familiile copiilor cu dizabilități și revizuirea legii asupra incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu standardele europene. Asigurarea finanțării de la Fondul Național de Asigurări și a mecanismelor de implementare (inclusiv prin externalizarea serviciilor către ONG-uri) cu precădere pentru servicii medicale preventive și activități de promovarea a sănătății. Dezvoltarea la nivel comunitar a serviciilor de identificare timpurie a familiilor vulnerabile și de referire a acestora către serviciile sociale și de sănătate, contribuind astfel la prevenirea mortalității infantile și a copiilor cu vârste sub 5 ani. Dezvoltarea unui mecanism național de referire între sistemul de învățământ și sistemul sanitar atât în ceea ce privește culegerea datelor, cât și în ceea ce privește referirea copiilor și adolescenților cu tulburări mentale și de comportament. Introducerea serviciilor de educație parentală, mai ales pentru părinții copiilor de 0-3 ani. Continuarea distribuirii de hrană către femeile gravide, mamele care alăptează și copiii sub 3 ani, pe perioada iernii, precum și extinderea gradului de acoperire a Programului de dezvoltare timpurie a copiilor, cu concentrare asupra copiilor de 0-7 ani, pentru a preveni malnutriția copiilor în timpul perioadelor de criză.

64

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Extinderea accesului geografic la serviciile prietenoase tinerilor, mai ales în zonele rurale, și pentru grupurile cele mai vulnerabile (inclusiv regiunea Transnistria). Creșterea capacității serviciilor prietenoase tinerilor de a ajunge la grupurile cele mai vulnerabile (prin activități de outreach) și extinderea gamei de servicii de prevenire disponibile, cum sunt programele de distribuire de prezervative gratuite. Dezvoltarea serviciilor specializate adresate grupurilor de tineri cu risc maxim (spre exemplu, includerea de intervenții de ‘întrerupere a ciclului’ în cadrul Programului de Reducere a Riscurilor, servicii pe termen lung de reabilitare pentru consumul de droguri și alcool, programe de renunțare de fumat, etc.). Introducerea unei politici naționale coerente pentru educație sanitară obligatorie, contribuind astfel la creșterea nivelului de cunoștințe despre HIV/SIDA, dar și despre stilul de viață sănătos. Pregătirea personalului care vine în contact cu copiii și tinerii (personalul medical și asistenții sociali, mai ales în zonele rurale). Dezvoltarea infrastructurii de transport pentru îmbunătățirea accesului geografic la asistență medicală. Îmbunătățirea accesului la surse sigure de apă, la facilități de canalizare și salubrizare în școlile și gospodăriile din mediul rural. Colaborare cu mass media pentru promovarea unui stil de viață sănătos și pentru a reduce atitudinile discriminatorii față de grupurile vulnerabile de copii (de ex. persoanele de etnie Romă, persoanele infectate cu HIV, etc.).

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

65


66

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


4. DEZVOLTAREA TIMPURIE ȘI EDUCAȚIA Convenția cu privire la drepturile copilului Această secțiune se adresează dreptului copilului la educație, consfințit de articolele 28 și 29 din Convenția cu privire la Drepturilor Copilului (CRC). Convenția recunoaște că țările vor ajunge să îndeplinească aceste drepturi ‘progresiv și pe baza egalității de șanse’.160 Asigurarea accesului la învățământul general obligatoriu reprezintă unul din Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului.

4.1 Date cheie Care sunt problemele cheie care îi fac pe copii vulnerabili: situație și tendințe? Ratele de înscriere în educația preșcolară au crescut continuu. Cu toate acestea, ele sunt încă departe de media UE-27. Zonele rurale sunt constant dezavantajate. Există progrese minore în folosirea practicilor pozitive de îngrijire a copiilor în cadrul familiilor cu copii mici (0-7 ani) din Moldova. Serviciile de educație timpurie pentru copiii de 0-3 ani nu sunt disponibile. De asemenea, nici educația parentală sau serviciile de consiliere nu sunt dezvoltate pentru părinții copiilor din aceeași grupă de vârstă. Ratele brute de înrolare în educația primară și secundară au o tendință descrescătoare. Grupurile de copii vulnerabili din punct de vedere al accesului la învățământul general obligatoriu sunt copiii din gospodăriile cu 160 UN, 1989, Convention on the Rights of the Child. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

67


venituri scăzute (inclusiv gospodăriile cu mulți copii sau familiile monoparentale), copiii de etnie Roma, copiii cu dizabilități, copiii cu HIV/SIDA, copiii cu părinți migranți în străinătate și copiii din Transnistria. Accesul geografic, sărăcia, atitudinea negativă și slaba pregătire a profesorilor sunt factori care împiedică accesul copiilor la școală. Atitudinile intolerante ale populației generale față de copiii cu necesități educaționale speciale sunt larg răspândite.

4.2 Educația preșcolară Educaţia timpurie în Republica Moldova se confruntă cu noi provocări. Cohorta de 0-4 ani a crescut începând cu 2005, iar numărul de copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate este mare. Rata înscrierii în educația preșcolară a crescut constant și va atinge probabil în 2015 ținta de 78% (pentru copiii de 3-6 ani), din Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Totuși, rata este departe de media UE-27 (Figura 18).161 În același timp, statisticile oficiale162 asupra pregătirii obligatorii pentru școală arată că proporția de copii înscriși în educația primară în 2010/2011, care au participat la orice formă de educație timpurie, a ajuns la 97,7%, cu o creștere de 6,2% față de 2009/2010.

161 Rata de înscriere pentru grupa de 6-7 ani este greu de a fi ‘captată’ obiectiv în datele statistice, întrucât la această vârstă, unii copii încep educaţia primară. Se consideră însă, că rata este în ceștere. Totuși, există discrepanţe între datele furnizate pentru acest indicator de Biroul Naţional de Statistică și cele de la Ministerul Educaţiei (folosit pentru raportul pe ODM 2007 și pentru stabilirea ţintelor ODM pentru 2010 și 2015). Sursa: Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 36. 162 Biroul Naţional de Statistică, http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=3211&idc=168.

68

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Figura 18. Rata brută de înrolare, educație preșcolară (%)163 120,0 100,0

Europea n Uni on; 88,0 85,8

89,2

89,9

89,4

92,5

101,2

94,7

95,4

70,7

70,1

72,6

2006

2007

2008

80,0 60,0 40,0

Roma ni a

Mol dova ; 42,4

55,3

59,4

2003

2004

66,1

46,0

20,0 0,0 2000

2001

2002

2005

Date: United Nations Educational, Scientific, and Cultural Organization (UNESCO), Institute for Statistics, World Bank Development Indicators, World Bank, at http://data.worldbank.org/data-catalog/world-development-indicators. Note: Rata brută de înscriere este raportul dintre rata totală de înscriere, indiferent de vârstă, și populaţia grupei de vârstă care corespunde oficial nivelului de educaţie arătat. Educaţia preșcolară se referă la stadiul iniţial al educaţiei organizate, menit în principal să îi obișnuiască pe copii cu mediul școlar.

Există, totuși, discrepanțe majore între mediul rural și urban. Rata înscrierii în instituțiile de pregătire preșcolară din zona urbană a fost în mod constant de peste 1,5 ori mai mare decât cea din zonele rurale (Tabelul 3). Rata de înscriere în instituțiile preșcolare în zonele rurale, deși a crescut semnificativ după 2000, a ajuns la numai 47,7% din grupul de vârstă 3-6 ani, în 2010. În prezent, acoperirea cu instituții de pregătire preșcolară este mult mai mică în localitățile rurale. La nivelul țării, în 2009 încă erau 230 comunități rurale care nu aveau unități de pregătire preșcolară.164 La nivel regional, regiunea de nord avea cel mai mare număr de localități fără grădinițe. La nivel raional, cele mai dezavantajate sunt Soroca, Făleşti, Sângerei și Orhei.165

163 Există diferenţe între calculul ratei brute de înscriere în educaţia preșcolară realizat de diferite surse de date (Eurostat, Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, baza de date TransMONEE 2011, baza de date UNESCO). Diferenţa în termeni de tendinţă între UE, România și Moldova se menţine indiferent de metoda de calcul. 164 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 37; UNICEF, Ministry of Education and Youth of the Republic of Moldova, Mid-Term Review of the 2007-2011 Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Equitable Access to Quality Education, 2009: 16. 165 IDIS Viitorul, Educaţia preșcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii și a echităţii sociale, 2008: 20.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

69


Tabelul 3. Rata brută de înscriere în instituții de pregătire preșcolară, pe zone de rezidență (% din copii de 3-6 ani) 2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Moldova

34.7

41.4

44.8

48.2

50.7

51.1

53.1

54.7

56.2

57.1

Urban

56.5

60.8

62.2

65.0

67.0

66.9

68.6

70.7

71.8

73.2

Rural

29.1

34.4

35.8

39.3

42.0

42.5

44.3

45.6

47.2

47.7

Sursa: Biroul Naţional de Statistică.166 Notă: Rata brută de înscriere în instituţiile de pregătire preșcolară este raportul dintre copiii de 3 ani sau mai mult înscriși în instituţiile de pregătire preșcolară și populaţia grupului de vârstă corespunzătoare nivelului de educaţie (3-6 ani).

Nu există diferențe de gen în accesarea educației preșcolare. Totuși, trei grupuri de copii au rate de înscriere considerabil mai mici în educația preșcolară. Acestea sunt copiii Roma, copiii din familiile cu venituri mici (inclusiv gospodăriile cu copii mulți și familiile monoparentale) și copiii cu dizabilități.167 Mai mulți factori împiedică accesul copiilor la educația preșcolară.168 Cei mai importanți factori includ infrastructura slabă de transport și educațională, plățile informale, nivelul de educație al părinților și atitudinea acestora față de educație. Nivelul de educație al mamei influențează puternic participarea copiilor la educația preșcolară. Cu cât este mai ridicat nivelul de educație al mamelor, cu atât este mai mare probabilitatea înscrierii copiilor în educația preșcolară. Pe lângă nivelul de educație, atitudinea față de educație are și ea importanță. Pe de o parte, părinții săraci și cei din zona rurală preferă să-și țină copiii acasă în loc să-i trimită la grădiniță, mai ales în perioada rece a anului. În acest fel, ei economisesc bani în perioadele când câștigurile sunt mici, ținând cont de cheltuielile din ce în ce mai mari și de plățile informale cerute.169 Alți părinți consideră că bunicii sau alte rude au mai bine grijă de copii decât instituțiile preșcolare. Pentru copiii cu dizabilități, conceptul de educație incluzivă la nivelul preșcolar este încă departe de a fi operațional. În 2008, 33 de grădinițe 166 Biroul Naţional de Statistică, Educaţia în Republica Moldova 2010/2011, Publicaţie statistică, 2011: 37. 167 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 35; IDIS Viitorul, Educaţia preșcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii și a echităţii sociale, 2008: 30. 168 UNDP, National Human Development Report, From Social Exclusion towards Inclusive Human Development, 2010: 7172. Date SADI. 169 Ibid., 2008: 5. Cheltuielile medii pentru grădiniţă ale gospodăriilor cu copii de 0-7 ani au crescut de aproape două ori între 2003 și 2009 (de la 282 MDL la 538 MDL). UNICEF, Guvernul Republicii Moldova, Studiul naţional Cunoștinţele, atitudinile și practicile familiilor în domeniul îngrijirii și dezvoltării timpurii a copiilor, 2010: 29.

70

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


pentru copiii cu nevoi speciale lucrau în grupe specializate, totalizând 2.267 copii cu dizabilități ușoare. Copiii cu dizabilități mentale medii sau severe nu sunt integrați deloc în sistemul preșcolar.170 În plus, atitudinile tolerante față de copiii cu nevoi speciale sunt alarmant de scăzute printre familiile cu copii mici (0-7 ani). Numai 5% dintre acestea sunt de acord ca grădinițele din comunitatea lor să fie frecventate și de copiii cu dizabilități și numai 46% și-ar lăsa copiii să se joace cu copii cu dizabilități.171 Cunoștințele, atitudinile și practicile părinților au un rol cheie în dezvoltarea timpurie a copiilor. O cercetare recentă172 arată un progres minor în utilizarea practicilor pozitive de îngrijire a copiilor la familiile cu copii mici (0-7 ani) din Moldova. Între 2003 și 2009, numărul părinților care se joacă cu copiii lor a crescut la 92%. Proporția de părinți care le citesc copiilor lor, însă, a scăzut (de la 37% în 2003 la 30% în 2009), în condițiile unor dotări slabe cu cărți pentru copii a gospodăriilor (26% din familii nu au nici o carte). Foarte dezavantajați sunt copiii din gospodăriile cu venituri mici și din zonele rurale (cu observația că apartenența etnică a respondenților nu a fost înregistrată). Serviciile de educație preșcolară pentru copiii de 0-3 ani nu sunt disponibile. De asemenea, pentru părinții copiilor din aceeași grupă de vârstă, nu sunt dezvoltate nici serviciile de educație parentală, nici cele de consiliere. Având în vedere nivelul redus de cunoștințe și folosire a practicilor pozitive de îngrijire a copiilor din Moldova, specialiștii consideră că grupul de vârstă de 0-3 ani este vulnerabil din punct de vedere al educației.173

4.3 Educația primară și secundară 4.3.1 Accesul la educație Ținta ODM pentru 2010 stabilită la 95% pentru educația generală obligatorie nu a fost atinsă. De aceea, nici ținta de 98% pentru 2015 nu pare probabil a fi atinsă. În anul școlar 2010/2011, rata brută de înrolare a atins 93,6% pentru educația primară și 88,1% pentru educația secundară. Ambele rate au urmat o tendință descrescătoare începând din 2005. Cea mai mare pierdere 170 UNICEF, Assessment and Recommendation on Child Disability Prevention and Care System in Moldova, 2009. 171 UNICEF, Guvernul Republicii Moldova, Studiul naţional Cunoștinţele, atitudinile și practicile familiilor în domeniul îngrijirii și dezvoltării timpurii a copiilor, 2010: 21. Date din 2009. 172 Ibid., 2010: 25-26. 173 Al doilea raport ODM pentru Moldova recomandă începerea educaţiei părinţilor înainte de concepere, educaţia prenatală, urmată de programe educaţionale cu părinţii care au copiii în instituţiile preșcolare sau în sistemul de protecţie a copiilor.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

71


a fost înregistrată în zonele rurale, unde ratele au scăzut cu circa -6% atât la nivelul primar, cât și la cel secundar. În consecință, diferența urban-rural a crescut mult. În zonele urbane, pe de altă parte, numai rata brută de înrolare în ciclul primar a crescut, în timp ce nivelul din educația secundară a urmat tendința generală negativă. Figura 19. Rata brută de înrolare după zona de rezidență (%) 110 105

102.4 100.5

100.9

101.6

102.4

Primar Urban, 104

100 Secundar Urban, 95.6 Primar total, 93.6

95 90

Secundar total, 88.1 Primar Rural, 88

90.3 87.9

85

87.3

86.3

85.3

Secundar Rural, 84.3

80 2005

2006

2007

2008

2009

2010

Date: Biroul Naţional de Statistică, Educaţia în Republica Moldova, 2010/2011 și 2008/2009.

Alți indicatori relevanți pentru monitorizarea accesului la educație includ rata abandonului școlar și rata părăsirii timpurii a școlii. Datele despre abandonul școlar nu sunt disponibile pentru Moldova, în timp ce rata părăsirii timpurii este calculată numai la cerere. Al doilea indicator arată că cei care părăsesc școala timpuriu174 reprezentau 20,1% din categoria de vârstă 18-24 ani, în 2008, cu diferențe mari între urban și rural (31% în rural față de 7% în urban). Valoarea este mare în context european, unde media UE-27 pentru 2008 este de 14,9%. Acest indicator este folosit acum pentru a monitoriza în mod constant, la nivelul UE, Strategy for Smart, Sustainable and Inclusive Growth - Europe 2020.175 Tendințele descrescătoare176 ale înscrierii în învățământul general obligatoriu sunt determinate de factori care țin de slaba infrastructură în zonele rurale, 174 Proporţia populaţiei în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educaţie sau care nu și-a completat studiile gimnaziale și care nu urmează nici o formă de educaţie și formare profesională, din totalul populaţiei în varstă de 18-24 ani, exprimată procentual. Date de la Ancheta Forţei de Muncă. 175 Proporţia populaţiei în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educaţie sau care nu și-a completat studiile gimnaziale și care nu urmează nici o formă de educaţie și formare profesională, din totalul populaţiei în varstă de 18-24 ani, exprimată procentual. Date de la Ancheta Forţei de Muncă. 176 http://ec.europa.eu/europe2020/index_en.htm .

72

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


de atitudinile și practicile personalului didactic sau de alte aspecte care împiedică grupuri specifice de copii să acceseze sau să continue educația. Grupurile de copii cu rate de înscriere în învățământul general obligatoriu considerabil mai scăzute includ copiii din gospodăriile cu venituri reduse (inclusiv gospodăriile cu mulți copii și familiile monoparentale), copiii de etnie Roma, copiii cu dizabilități, copiii cu HIV/SIDA, copiii cu părinți migranți și copiii din Transnistria. Copiii din familiile sărace (inclusiv gospodăriile cu mulți copii și familiile monoparentale) ca și cei din zonele rurale au un acces semnificativ mai scăzut la educația obligatorie, care este redus și mai mult de prezența plăților informale.177 Gospodăriile cu copii din Republica Moldova cheltuiesc pentru educație mai puțin de 1% din bugetul total al gospodăriei. În timpul crizei, cheltuielile lunare de consum per membru de familie au fost reduse semnificativ. Gospodăriile cu copii au făcut cele mai semnificative reduceri în consumul alimentar (și în alte domenii), resursele fiind realocate în principal pentru educație (și mai puțin spre sănătate, întreținerea casei, comunicații și altele). În timpul crizei, familiile cu copii alocă 0,9% din bugetul total al gospodăriei pentru educație. Proporția variază între 0,1-0,2% pentru gospodăriile cu venituri scăzute, care concentrează familiile cu copii mulți, și 1,5% în cele mai bogate gospodării. Familiile monoparentale cheltuiesc mai puțin cu educația (0,4%). Gospodăriile din mediul rural cheltuiesc de până la trei ori mai puțin din bugetul lor decât gospodăriile din mediul urban și de șapte ori mai puțin decât gospodăriile din orașele mari (0,2% față de 0,6%, respectiv față de 1,4%).178 Copiii Roma întâmpină multiple obstacole în accesarea educației obligatorii. Există diferențe semnificative în rata de înscriere a copiilor Roma și nonRoma. În cadrul grupului 7-15 ani, 43% din copiii Roma nu merg la școală, față de 6% din copiii non-Roma.179 Un studiu PNUD din 2007 arată că scăderea ratei de înrolare a copiilor Roma începe chiar din școala primară, întrucât înrolarea în educația secundară este de numai 45% (față de 94% la copiii non-Roma), în timp de educația secundară superioară este de numai 20%. Corespunzător, abandonul școlar este foarte ridicat. Principalele motive de abandon școlar la copiii Roma includ costul ridicat al studiilor (34%), 177 Acesta este parţial efectul practicii de comasare a doi ani în unul, comun ambelor cicluri, primar și secundar, ceea ce produce valori scăzute ale indicatorului despre învăţământul general obligatoriu. The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 32. 178 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 37; UNICEF, Ministry of Education and Youth of the Republic of Moldova, Mid-Term Review of the 2007-2011 Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Equitable Access to Quality Education, 2009; Institutul de Politici Publice, Plăţile informale în învăţământul preuniversitar și accesul egal la educaţie, 2007. 179 UN, The World Bank, Impact of the Economic Crisis on Poverty and Social Exclusion in the Republic of Moldova, 2009: 39-45. Ministry of Economy, Raport privind sărăcia si impactul politicilor 2009, 2010: 22-23.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

73


boala (7%) și distanța mare până la școală (5%). Motivațiile subiective se referă la atitudinile părinților (nivelul necesar de educație este considerat a fi unul scăzut de mulți dintre părinți), căsătoria timpurie, migrația întregii familii și discriminarea percepută în școală. Ultimul motiv este considerat de conducătorii Roma a fi cel mai important.180 Copiii cu dizabilități au o participare foarte scăzută în învățământul de masă. În 2010/2011, numai 3.148 de copiii sunt înscriși la școală, dintr-un total de 15.321 copii cu dizabilități.181 Cei înscriși studiază în școli specializate sau acasă. Nu există informații sistematice despre restul de circa 11.000 de copii,182 ceea ce arată nevoia clară de studii suplimentare despre această subpopulație de copii din Moldova. Prevederile legale stipulează că în cazul în care copilul nu poate merge la școala normală, un profesor trebuie să îl/o învețe acasă. Cu toate acestea, un recent studiu calitativ arată că nu așa stau lucrurile în majoritatea cazurilor.183 În cazul în care profesorul vine acasă, acest lucru nu durează mult timp. În plus, profesorii nu au aptitudinile și metodologiile necesare pentru educația copiilor cu dizabilități. Alte subgrupuri de populație pentru care este necesară culegerea de date referitoare la educație sunt mamele adolescente și utilizatorii de droguri injectabile. Aceste subgrupuri au fost menționate ca grupuri vulnerabile în capitolul despre sănătate. Totuși, pentru identificarea completă a cauzelor profunde ale vulnerabilității trebuie avută în vedere și educația. Lipsa facilităților fizice (inclusiv în școli), lipsa de cadre pregătite pentru educația incluzivă, ca și deficiența de metodologii, echipamente și instrumente îi ‘forțează’ pe părinții copiilor cu dizabilități să aleagă instituția rezidențială.184 Un studiu185 asupra profesorilor și elevilor din Moldova arată atitudinile dominante în sistemul național de educație, din perspectiva educației incluzive. O parte din profesori consideră că integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale înseamnă schimbarea centrului de atenție și, în consecință, alți copii ar fi dezavantajați. Alți profesori consideră că integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale ar impune constrângeri bugetare instituțiilor educaționale. O altă parte semnalează o marginalizare și excludere a copiilor cu dizabilități, în situația frecventării școlilor din învățământul de masă, iar alții invocă atitudinile intolerante ale populației 180 UNICEF, The Situation of Roma Children in Moldova, 2010: 23. Date pentru 2005-2006. 181 UNDP, Roma in the Republic of Moldova, 2007: 61-62, 66. Date pentru 2005-2006. 182 Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011. 183 Circa 1.100 de copii cu dizabilităţi (0-18 ani) se află în instituţii rezidenţiale speciale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei. (vezi și secţiunea 5.3) 184 Oxford Policy Management, Support to the National Development Strategy. Needs Assessment of Persons with Severe Disabilities and Their Families, 2011: 12-13. 185 UNICEF, Assessment and Recommendation on Child Disability Prevention and Care System in Moldova, 2009.

74

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


față de copiii cu dizabilități. Totuși, cadrele didactice se autoevaluează ca având un nivel scăzut de cunoștințe despre strategiile pedagogice adecvate copiilor cu dizabilități. În opinia profesorilor, pentru a include copiii cu dizabilități în cadrul învățământului de masă, ar fi nevoie de următoarele: schimbarea programei (diferențiată și adaptată); actualizarea manualelor; pregătirea profesorilor; facilități fizice pentru acces; modificări ale sistemului de evaluare. Spre deosebire de profesori, copiii sunt mai dispuși să accepte copiii cu dizabilități în calitate de colegi (40% din copii sunt complet de acord, 30% sunt parțial de acord, iar 28% nu sunt deloc de acord). Cu toate acestea, chiar și în acest caz, nivelul de acceptanță este mai degrabă pentru copiii cu dizabilități fizice decât pentru cei cu dizabilități intelectuale. În mod similar, copiii sunt mai deschiși decât profesorii la incluziunea educațională a copiilor cu HIV/SIDA. Cu cât este mai mare nivelul de cunoaștere despre mecanismele de transmitere și metodele de protecție, cu atât elevii sunt mai toleranți față de copiii infectați cu HIV. Cu toate acestea, copiii din zonele rurale sunt mai puțin toleranți și, deși copiii îi acceptă mai mult decât adulții (profesorii și părinții copiilor sănătoși), elevii au declarat că ar fi mai atenți cu copiii infectați cu HIV/SIDA, încercând chiar să-i și evite. În acest sens, copiii cu HIV/SIDA pot fi marginalizați.186 În acest mediu de prejudecăți, părinții care au copii infectați cu HIV au dezvoltat strategii de supraviețuire. Ei evită să informeze școala că familia lor este afectată de HIV, pentru a minimiza riscul de reacții negative din partea personalului sau a copiilor.187 Proporția de copii de vârstă școlară care au părinți la muncă în străinătate din numărul total de copii a crescut de la 18,2% în 2006 la 24% în 2008. Cele mai mari ponderi sunt înregistrate în raioanele Basarabeasca, Cimișlia, Fălești și Florești.188 În această privință, studiile disponibile sunt de acord asupra următoarelor caracteristici și tendințe.189 Pe de o parte, migrația părinților pentru muncă în străinătate îmbunătățește condițiile de viață ale copiilor care au rămas acasă, atât timp cât trimit bani acasă. Pe de altă parte, lipsa de supraveghere îi face pe copii mai vulnerabili la diferite riscuri legate de abuzul de substanțe (droguri, alcool), la relațiile sexuale precoce, la comportamente sociale nedorite sau la abandon școlar. După plecarea părinților, majoritatea copiilor se simt singuri, triști și nesiguri emoțional. Relațiile cu persoanele care au grijă de acești copii nu 186 UNICEF, Ministerul Educaţiei și Tineretului din Republica Moldova, Studiu Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului, 2009: 30, 35. 187 Ibid., 2009: 36. 188 Scutelniciuc et al., 2008: 10. 189 Biroul Naţional de Statistică, Approaches to Social Exclusion in the Republic of Moldova, 2010: 126.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

75


sunt totdeauna suficient de apropiate pentru a satisface nevoia copiilor de sprijin moral. În multe cazuri, relațiile cu îngrijitorii și cu familia rămasă acasă sunt tensionate. Majoritatea îngrijitorilor tind să neglijeze domeniul educațional. Performanțele academice ale copiilor se pot schimba în ambele direcții. Totuși, în majoritatea cazurilor, performanțele școlare scad. Lipsa de supraveghere și sprijin duce la absenteism școlar, lipsa de interes pentru școală și chiar la abandon școlar. Profesorii au atitudini diferite față de copiii care au rămas fără îngrijire părintească. Unii invidiază condițiile mai bune ale elevilor. Alți profesori oferă sprijin emoțional și simpatie. Relația familieșcoală este foarte slabă. Școlile au obligația de a înscrie elevii la începutul fiecărui an școlar, dar școlile nici nu urmăresc situația lor, nici nu oferă servicii de consiliere. Nici instituțiile comunității nu fac acest lucru, întrucât copiii migranților sunt adesea văzuți ca fiind mai degrabă o categorie privilegiată decât una vulnerabilă. Cu toate acestea, în timpul crizei, remitenţele au scăzut sau chiar au încetat astfel că cel puțin o parte din acești copii au suferit scăderi bruște și consistente ale venitului în 2010-2011. Referitor la copiii din Transnistria, există două tipuri de probleme în accesul la învățământul general obligatoriu.190 Prima, în regiunea Transnistria, educația în limba maternă este o provocare pentru copiii moldoveni. În numai 20% din școlile din regiune copiii pot studia în limba română. În al doilea rând, Transnistria nu este integrată în procesul Bologna de creare a unui spațiu unic european al educației superioare. De aceea, elevii moldoveni cu diplomă de la instituțiile educaționale din Transnistria, au dificultăți în încercarea de a accesa școlile de pe malul drept. 4.3.2 Calitatea educației Informațiile disponibile despre calitatea educației în Moldova datează din 2006 (PIRLS) și 2003 (TIMSS). Rezultatele testelor Centrelor Internaționale TIMSS și PIRLS191 arată o calitate destul de slabă a educației. Numai 3% din elevii din Moldova au un nivel avansat de citire, 20% au un nivel ridicat, iar 41% au un nivel intermediar și 24% au un nivel scăzut. Copiii sub nivelul scăzut reprezintă 9% la citire, 23% din elevi la matematică și 17% la științe. Pe total, Moldova este aproape de media internațională. 190 În Moldova, studiile asupra copiilor lăsaţi fără îngrijire părintească din cauza migraţiei se bazează pe metode calitative sau pe sondaje de opinie, și nu pe indicatori ai rezultatelor educaţionale. UNICEF și CRIC, Situation of children left behind by migrating parents, 2006; Studiu efectuat în 128 comunităţi din Moldova de Institutul de Știinţe Educaţionale, 2007; UNICEF, The impact of parental deprivation on the development of children left behind by Moldovan migrants, 2008; Biroul Naţional de Statistică, Approaches to Social Exclusion in the Republic of Moldova, 2010; Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Necesităţile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare, 2011. 191 Tiron, 2009: 10; UNDP, National Human Development Report, From Social Exclusion towards Inclusive Human Development, 2010: 77.

76

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Tabelul 4. Rezultatele elevilor la matematică, științe și citire (note medii) Rezultate la matematică (clasa 8) 467

Rezultate la științe (clasa 8) 474

Rezultate la citire (clasa 4) 500

Moldova

460

472

500

Letonia

508

512

541

Media internațională

Federația Rusă

508

514

565

Lituania

502

519

537

România

476

470

489

Bulgaria

475

479

547

Date: Rezultate TIMSS și PIRLS în European Training Foundation, Overview of the Relationship between Human Capital Development and Equity in the Republic of Moldova (2010), p. 28

Alți indicatori ai calității educației se regăsesc în datele statistice referitoare la ratele de repetenție sau la ratele de supraviețuire. Ratele de repetenție, cu date disponibile numai pentru 2007/2008,192 indică o tendință descrescătoare. Totuși, interpretarea datelor trebuie să aibă în vedere schimbările în legislație care permit promovarea în clasa următoare chiar dacă elevul nu are note de trecere.193 În plus, considerații importante referitoare la calitatea educației privesc intrarea tineretului pe piața muncii. Un studiu recent asupra dezvoltării capitalului uman în Moldova194 constată o tendință de scădere a calității educației specializate (vocaționale, post-secundare non-terțiare și superioare). Observația se bazează pe percepțiile angajatorilor și angajaților privind gradul de pregătire la intrarea pe piața muncii. Același studiu explică lipsa de satisfacție față de educația primită mai ales în școlile vocaționale, cu o programă și o bază materială învechită, însoțite de un interes scăzut al profesorilor, ceea ce duce la acumularea de cunoștințe irelevante pentru piața muncii. Mulți dintre elevii școlilor vocaționale sunt viitori migranți. Datele oficiale de la Biroul Național de Statistică arată că, în ultimii 20 de ani, proporția de tineri (15-34 ani) care a reușit, după părăsirea sistemului educațional, să găsească un loc de muncă a scăzut semnificativ, mai ales pentru bărbați.195 Factorii explicativi cheie pentru calitatea educației au fost atribuiți calității profesorilor și a programei. Deși specialiștii consideră că după reformă, 192 Disponibil în baza de date UNICEF, TransMONEE 2011. 193 European Training Foundation, Overview of the Relationship between Human Capital Development and Equity in the Republic of Moldova, 2010: 23. 194 European Training Foundation, Overview of the Relationship between Human Capital Development and Equity in the Republic of Moldova, 2010. 195 Biroul Naţional de Statistică, Intrarea tinerilor pe piaţa muncii, 2010.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

77


programa a fost rarefiată, percepțiile subiective ale părinților, elevilor și profesorilor încă o consideră supraîncărcată.196 Evaluarea programei efectuată în 2009 de Institutul de Științe ale Educației arată că versiunea actuală a programei ‘acordă puțină atenție pentru gestionarea înțeleaptă a vieții personale’.197 Recomandările de îmbunătățire includ, între altele, un accent mai mare pe dezvoltarea competențelor, o proporție mai mare din programă lăsată la decizia școlii, asigurarea educației pentru viața personală, promovarea valorilor democratice şi a unei școli prietenoase copilului, alături de respectul pentru drepturile individuale și responsabilitățile față de comunitate și societate. În acest context, accentuarea dobândirii deprinderilor de viață ar putea aduce rezultate în diferite domenii, inclusiv în cele identificate în capitolul referitor la Sănătate și Nutriţie, mai ales referitor la educația sexuală și utilizarea de substanțe.

4.4 Probleme de capacitate instituțională și politici 4.4.1 Capacitatea instituțională Finanțarea Sistemul educațional din Moldova are un sistem de învățământ obligatoriu de 9 ani. Educația preșcolară începe la vârsta de 3 ani. Educația copiilor până la vârsta de trei ani este responsabilitatea părinților. Învățământul general obligatoriu este gratuit pentru toți copiii între 0-16 ani. Sistemul este finanțat de la bugetul de stat și din programe internaționale de finanțare dedicate unor aspecte specifice. Alocațiile de la bugetul de stat au crescut continuu, de la 4,5% în 2000, la 9,5% din PIB în 2009.198 Cota din PIB alocată educației plasează Moldova pe primul loc în comparație cu statele membre UE (media UE-27 este de 5,6%, cu un maxim de 8% în Danemarca și un minim de 4,1% în România, în 2009).199 Totuși, în termeni absoluți, cheltuielile publice pentru educație sunt încă scăzute în Moldova, deși au crescut considerabil în ultimii ani. Ponderea în PIB alocată educației în Moldova reflectă pe de o parte responsabilitățile administrative ale Ministerului Educației, care este încă 196 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 37; UNICEF, Ministry of Education and Youth of the Republic of Moldova, Mid-Term Review of the 2007-2011 Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Equitable Access to Quality Education, 2009: 17-18. 197 Institutul de Știinţe ale Educaţiei, Evaluarea curriculumului școlar – perspectiva de modernizare, 2009: 653. 198 Cheltuielile generale ale guvernului pentru educaţie au reprezentat 7,2% din PIB în 2005, 8,1% în 2006, 8,0% în 2007, și 8,2% în 2008. Sursa datelor: IMF Country Report No. 10/232, Iulie 2010: 11. 199 Baza de date Eurostat (Cheltuielile generale ale guvernului pe funcţii – COFOG) la data de 13 august 2011.

78

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


responsabil de un număr mare de instituții rezidențiale. Pe de altă parte, al doilea raport ODM pentru Moldova arată că alocările financiare crescute nu au fost transpuse în îmbunătățirea calității educației.200 Eficiența cheltuielilor publice în educație este destul de scăzută dintr-o serie de cauze,201 care includ: (i) finanțarea pe instituție, în loc de finanțarea pe elev; (ii) salariile scăzute și puternic influențate de vechime, în loc de performanță, ceea ce face ca tinerele cadre să plece din sistem sau să nu dorească să intre în sistem; (iii) ponderea ridicată a personalului administrativ (care nu este legat de procesul educațional); (iv) numărul în scădere al elevilor raportat la profesori și personalul administrativ. Structura organizațională și resursele umane Ministerul Educației este instituția administrației publice centrale responsabilă cu proiectarea politicilor educaționale și are în subordine Direcţiile de Educație, care sunt organizate la nivel raional și municipal. Direcţiile de Educație, împreună cu autoritățile publice locale, asigură înscrierea în învățământul obligatoriu a copiilor în vârstă de până la 16 ani. Autoritățile locale sunt responsabile de organizarea transportului la școală, precum și de ocrotirea sănătății și nutriția copiilor. Rapoartele anterioare au atras atenția asupra anumitor probleme legislative, care duc la o centralizare excesivă și o reprezentare insuficientă a părinților și a comunităților locale în luarea deciziilor referitoare la educația copiilor.202 Cu toate acestea, noua Strategia consolidată de dezvoltare a învățământului pentru anii 2011-2015 anunță diferite acțiuni care este de așteptat să contribuie la evoluții pozitive. Pe partea de infrastructură, rețeaua de instituții de învățământ a fost mărită în cazul grădinițelor, dar redusă pentru școli. În perioada 2000-2010, 84 școli au fost închise din cauza numărului mic de elevi. În plus, multe școli se află în condiții precare. În zonele rurale, 29% din școli nu au sistem de încălzire și 49% nu au apă și canalizare.203 (vezi și secțiunea 3.4)

200 Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republic of Moldova, 2010: 31. 201 UNICEF, Ministerul Educaţiei și Tineretului din Republica Moldova, Studiu Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului, 2009: 22. 202 UNICEF, Ministry of Education and Youth of the Republic of Moldova, Mid-Term Review of the 2007-2011 Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Equitable Access to Quality Education, 2009. 203 UNICEF, Ministerul Educaţiei și Tineretului al Republicii Moldova, Studiu Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului, 2009: 80.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

79


Figura 20. Instituțiile de învățământ din Moldova (număr) 2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Schimbare 2010-2000

Preșcolare

1135

1128

1192

1246

1269

1295

1305

1334

1349

1362

1381

246

Primare și secundare

1573

1584

1587

1583

1577

1558

1546

1541

1526

1512

1489

-84

Date: Biroul Naţional de Statistică. Datele pentru educaţia primară și secundară includ instituţiile subordonate Ministerului Educaţiei de pe malul stâng al Nistrului. Notă: Celelalte instituţii din Transnistria includ 176 instituţii preșcolare cu 21.359 copii, 192 instituţii de învăţământ general cu 92.352 de elevi și 2 instituţii de educaţie terţiară. Sursă: Tiron (2009), p. 5.

Sistemul educațional este influențat negativ de factori demografici și economici. Rata scăzută a natalității a dus la scăderea cohortelor de copii care intră în sistem. Veniturile mici (și în scădere în timpul crizei) ale gospodăriilor, precum și incidența ridicată a sărăciei de consum scad și mai mult populația școlară. În acest context este implementată reforma optimizării rețelei școlare care urmărește o folosire mai eficientă a fondurilor prin următoarele acțiuni cheie: (i) crearea de școli de circumscripție, așa numite școli ‘centrale’; 204 (ii) dezvoltarea sistemului de transport școlar; (iii) introducerea finanțării pe elev; (iv) descentralizarea financiară la nivel de instituție de educație.205 În Moldova, în 2010, sectorul educației avea peste 119.000 salariați. Cea mai mare parte a lor lucrau în sectorul public (98%), erau femei (74%), iar numărul angajaților manifesta o tendință continuă de scădere începând cu anul 2006.206 Managementul resurselor umane din sistemul de educație este influențat de mai multe aspecte. Ca și în cazul sectorului sănătății, primul aspect este migrarea în masă a personalului didactic. Statisticile oficiale indică peste 12.000 de profesori, iar statisticile neoficiale menționează cifra de peste 20.000 de profesori, care au părăsit sistemul între 1995 și 1999, mai ales din zonele rurale.207 Alte aspecte relevante pentru sistemul educațional din Moldova se referă la salarii, la atractivitatea muncii și la tendința puternică de îmbătrânire a forței de muncă din sistem. Deși salariile au crescut, sunt încă la un nivel scăzut în sistemul educațional, mult mai scăzut decât în sistemul de sănătate. 204 Școlile de circumscripţie vor grupa elevii din mai multe comunităţi. Școlile selectate care vor fi regrupate la nivel de raion vor fi selectate din comunităţile cu număr mic de elevi, unde costurile de funcţionare sunt din ce în ce mai mari. Soluţiile de transport sunt identificate așa cum este menţionat în componenta (ii). 205 Guvernul Republicii Moldova, Rethink Moldova, Medium Term Development Priorities, 2010: 31. 206 Biroul Naţional de Statistică, http://statbank.statistica.md. Datele se referă la media lunară de angajaţi. Transnistria nu este inclusă. 207 UNDP, National Human Development Report, Republic of Moldova, From Social Exclusion towards Inclusive Human Developmen, 2011: 68.

80

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Tabelul 5. Salariile brute în sectoarele sociale din Moldova, pe sector 2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

1103,1

1318,7

1697,1

2065,0

2529,7

2747,6

2971,7

- nominal, MDL

710,7

881,8

1209,3

1351,2

1670,5

2135,6

2361,0

- % national average monthly wage

64,4

66,9

71,3

65,4

66,0

77,7

79,4

- nominal, MDL

844,7

1016,7

1333,5

1703,2

2265,5

2718,2

2886,3

- % national average monthly wage

76,6

77,1

78,6

82,5

89,6

98,9

97,1

Average monthly wage on economy (nominal, MDL) Education

Health and social assistance

Date: Biroul Naţional de Statistică, http://statbank.statistica.md Notă: Indicatori bazaţi pe datele culese în toate întreprinderile cu 19 sau mai mulţi angajaţi. Transnistria nu este inclusă.

Atractivitatea slujbei de profesor este scăzută, mai ales în zonele rurale. Pentru a crește atractivitatea postului, în 2008 a fost elaborat un program guvernamental pentru asigurarea de locuințe gratuite în zonele rurale pentru tinerii specialiști cu studii terțiare și cu studii post-universitate din instituțiile publice. Impactul acestui program nu a fost însă evaluat încă. Forța de muncă din sector are o puternică tendință de îmbătrânire. Proporția de profesori la vârsta pensionării din personalul total a crescut constant, de la 6,6% în anul școlar 2000/2001 la 19,6% în în anul școlar 2010/2011.208 Pe măsură ce tot mai puțini tineri absolvenți aplicau sau erau recrutați pentru posturi de profesori,209 profesorii pensionari erau angajați pentru a ocupa posturile vacante din școli. Rezultatele au fost, totuși, pozitive în opinia directorilor de școli și ai reprezentanților Ministerului Educației. 210 Profesorii pensionari care au reintrat în sistem sunt experimentați și bine calificați, astfel încât calitatea educației a fost menținută chiar și în condițiile unor salarii mici. Mai mult, profesorii pensionari au dreptul legal de a cumula pensia (mică) cu salariul (mic), astfel încât condițiile de trai ale personalului didactic au fost menținute la un nivel acceptabil. În sectorul educațional norma de muncă este mare. Acesta este parțial și efectul salariilor mici. Ca măsură de motivare financiară, s-a permis acumularea a mai mult de o normă de predare pe profesor. Astfel, majoritatea profesorilor au până la 1,5 norme, dar o mare parte au și peste 1,5 norme, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, în școlile primare și secundare.211

208 Biroul Naţional de Statistică, Educaţia în Republica Moldova 2010/2011, 2011: 57. 209 European Training Foundation, Overview of the Relationship between Human Capital Development and Equity in the Republic of Moldova, 2010: 30. 210 UNICEF, Teacher Quality and Teacher Work Conditions in the Republic of Moldova, 2010: 43. 211 Ibid., 2010: 42-43.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

81


Având în vedere cele de mai sus, principalele recomandări de politică referitoare la calitatea învățământului și a condițiilor de lucru se referă în principal la asigurarea recrutării și menținerii în sistem a profesorilor tineri, însoțită de dezvoltarea unui sistem comprehensiv de stimulente salariale și bonusuri bazate pe rezultate.212 Factori care împiedică accesul la servicii de educație Nu sunt disponibile servicii educaționale, nici pentru copii, nici pentru părinți, pentru două categorii - copiii de 0-3 ani și copiii cu dizabilități mentale medii sau severe. Accesul geografic la grădinițe este problematic pentru circa 3,8% din familiile cu copii preșcolari (în 2008), mai ales în părțile de sud și de centru ale țării. Pe de altă parte, în Chișinău, ca și în alte orașe, supra-aglomerarea instituțiilor limitează accesul copiilor la educația preșcolară.213 Lipsa de acces geografic la instituțiile de educație generală obligatorie, din cauza distanțelor mari și a sistemului subdezvoltat de transport, este mai frecventă în părțile de nord și de sud ale țării, mai ales în ceea ce privește școlile secundare. Acest lucru este valabil și pentru cele 50-60 comunități izolate de populație Roma.214 Atitudinile negative și competențele slabe ale profesorilor reprezintă un alt factor care împiedică accesul copiilor la școală. O parte din profesori au o atitudine ostilă față de copiii cu dificultăți de învățare sau cu dizabilități. De fapt, majoritatea profesorilor se autoevaluează cu slabe cunoștințe despre strategiile pedagogice pentru copiii cu dizabilități. În același timp, o parte a profesorilor nu acordă suficient sprijin copiilor care revin la școală sau celor care au rămas acasă după plecarea părinților la muncă în străinătate, mărind astfel șansele ca aceștia să abandoneze școala. Un copil din zece nu merge la școală pentru că el/ea nu și-a făcut temele. Alți copii nu merg la cursuri de frica profesorilor sau a relațiilor conflictuale cu colegii. În 2008, circa 16% din elevi au declarat că au fost pedepsiți corporal de profesori, în timp ce 2% din profesori au confirmat că fac acest lucru. 215 Sărăcia împiedică accesul la educație și din cauza nevoii de plăți informale. Mai ales în zonele rurale, familiile dependente de agricultură, își iau copiii de la grădiniță în timpul iernii pentru a reduce cheltuielile gospodăriei. Alții 212 UNICEF, Teacher Quality and Teacher Work Conditions in the Republic of Moldova, 2010: 52-54. 213 IDIS Viitorul, Educaţia preșcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii și a echităţii sociale, 2008: 30. 214 UNDP, National Human Development Report, From Social Exclusion towards Inclusive Human Development, 2010: 72; UNICEF, The Situation of Roma Children in Moldova, 2010: 24. 215 UNICEF, Ministerul Educaţiei și Tineterului din Republica Moldova, Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului, 2009: 30.

82

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


nu își duc copiii la grădiniță pentru că nu au îmbrăcăminte și încălțăminte corespunzătoare, mai ales când plouă sau este frig. Alții, inclusiv părinții de etnie Roma, mai ales din localitățile cu locuri insuficiente în instituțiile preșcolare, au raportat un acces limitat întrucât sunt primiți cu prioritate copiii ai căror părinți au o anumită poziție socială și/sau financiară. Totuși, în multe localități, autoritățile locale oferă ajutor financiar familiilor cu venituri reduse pentru a-și trimite copiii la grădiniță.216 Astfel, în cele din urmă, atitudinea părinților influențează înscrierea copiilor lor în educația preșcolară. În plus, ea poate fi o barieră pentru includerea copiilor cu dizabilități în învățământul de masă, la nivel preșcolar, primar sau secundar. În final, tendințele în scădere de înscriere în învățământul general obligatoriu în zonele rurale, precum și mărirea diferenței urban-rural în accesul la școală arată în mod clar nevoia de a rezolva dezavantajele cumulate ale copiilor din zonele rurale: slaba infrastructură școlară și de transport, distanțele mari, ratele ridicate de sărăcie și părinții migranți. 4.4.2 Politici: probleme și soluții Accesul universal la o educație de calitate, mai ales accesul la educație preșcolară, pregătirea elevilor pentru viață, îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice în educație și promovarea unei educații incluzive reprezintă unele din prioritățile educației preuniversitare menționate în Programul de Activitate al Guvernului pentru anii 2011-2014.217 Statistici și studii O problemă importantă referitoare la monitorizarea accesului la educație este calitatea datelor statistice. În această privință, Republica Moldova trebuie să realizeze progrese semnificative în furnizarea într-o manieră coerentă și continuă a indicatorilor statistici folosiți la nivel internațional, cum ar fi rata abandonului școlar, proporția de copii care au încheiat cu succes învățământul general obligatoriu sau rata de părăsire timpurie a școlii218 (calculată în prezent numai la cerere). 216 UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011: 12. 217 Programul de activitate al Guvernului ‘Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare’ pentru anii 2011-2014, 2011: 67. 218 Proporţia populaţiei în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educaţie sau care nu și-a completat studiile gimnaziale și care nu urmează nici o formă de educaţie și formare profesională, din totalul populaţiei în varstă de 18-24 ani, exprimată procentual. Date de la Ancheta Forţei de Muncă.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

83


În același timp, lipsesc datele și studiile referitoare la situația copiilor cu dizabilități, a copiilor lipsiți de îngrijirea părinților și a copiilor de etnie Roma. Circa 11.000 de copii cu dizabilități nu sunt nici înscriși în învățământ, nici în sistemul de îngrijire rezidențială, pentru ei nefiind disponibile nici un fel de date. Copiii lăsați acasă de părinții care au migrat la muncă în străinătate reprezintă aproape un sfert din populația școlară, dar nu există date referitoare la rezultatele lor şcolare, absenteismul, abandonul etc. Același lucru este valabil și pentru mamele adolescente și pentru tinerii care utilizează droguri prin injectare. Cel mai recent studiu empiric asupra populației Roma a fost efectuat în 2005-2006, acum mai mult de cinci ani. Întrucât Biroul Național de Statistică nu colectează date despre apartenenţa etnică, situația copiilor Roma este practic necunoscută. Educația preșcolară La nivelul educației preșcolare, răspunsul politicii219 include un program mai flexibil de lucru al grădinițelor, diferențierea numărului de ore lucrate la cererea părinților, folosirea abordărilor orientate spre tehnologia informației, împreună cu introducerea unor noi servicii educaționale (psihologice, dezvoltare fizică, etc.). În micile sate care nu au posibilitatea de a deschide grădinițe și de a le menține deschise, au fost înființate centre comunitare educaționale pentru copiii vulnerabili, unde aceștia pot beneficia de pregătire preșcolară.220 Un program de educație timpurile individualizată pentru copiii din familiile vulnerabile (în 20 de grădinițe) a fost deja implementat cu sprijinul donatorilor internaționali. Cu ajutorul asistenței tehnice UNICEF, au fost elaborate o nouă programă școlară, standarde de dezvoltare timpurie a copiilor sub 7 ani, precum și standarde profesionale pentru educatori. Un alt program, Educație pentru Toți – Inițiativa de Acțiune Rapidă a avut contribuții importante la îmbunătățirea bazei materiale și la facilitarea accesului la instituțiile preșcolare, inclusiv prin reabilitarea centrelor pentru copiii cu dizabilități. Continuarea și extinderea acestui tip de proiecte este crucială pentru asigurarea unui acces mai bun la o pregătire preșcolară de calitate în Republica Moldova. În următorii ani, proiectul Programului de dezvoltare strategică al Ministerului Educației pentru anii 2012-2014 menționează că serviciile de îngrijire și dezvoltare timpurie a copiilor vor fi extinse, în cadrul proiectului ‘Educație 219 Ministerul Educaţiei, Strategia consolidată de dezvoltare a învăţământului pentru anii 2011-2015, 2010. 220 Centrele comunitare, spre deosebire de grădiniţe, au un program de 4 ore.

84

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


pentru toți’. Acțiunile sunt menite să sprijine mai ales atingerea țintelor ODM. Grupul de vârstă 0-3 ani nu este inclus în acest plan. Educația primară și secundară cu accent pe Moldova rurală Guvernul a început încă din 2006 o reformă a educației preuniversitare cu accent deosebit pe zonele rurale.221 Programa școlară pentru clasele 10-12 a fost actualizată, au fost organizate cursuri de pregătire pentru profesorii de la clasele 10-12 și a fost înființat un centru pentru examinarea și asigurarea calității, în scopul îmbunătățirii calității educației. În școlile rurale au fost acordate burse, pentru sporirea nivelului de acces și echitate. În 2010, pentru creșterea eficienței folosirii bugetului alocat educației, au fost pilotate formula de finanțare pe student și optimizarea rețelei școlare în două raioane (Căușeni și Rîșcani). Pentru următorii ani sunt planificate activități care vor continua și extinde activitățile mai sus-menționate.222 Optimizarea rețelei școlare va continua, școlile cu un număr redus de elevi fiind treptat închise, dar asigurându-se transportul elevilor la școlile ‘centrale’ apropiate. Finanțarea pe elev va fi testată, cu implementare la nivel național începând cu 2013. Dimensiunea claselor va fi mărită la 30-35 elevi, în școlile mari, și la 25-30 de elevi în celelalte școli, ceea ce va duce la reducerea a 1.736 posturi de profesor în anul școlar 2011/2012. Posturile vacante și administrative vor fi de asemenea reduse.223 În plus, contractele de muncă pe termen limitat vor deveni obligatorii pentru profesorii trecuți de vârsta pensionării, iar deciziile de concediere luate de directorii de școală vor fi bazate mai mult pe nevoile economice și pe performanță decât pe vechimea în muncă. De asemenea, va fi realizată o analiză a tuturor cheltuielilor sociale incluse în bugetul educației. Scopul unei asemenea analize este îmbunătățirea alocărilor pentru burse, cămine și hrană. Toate direcțiile anterioare de acțiune au o componentă de estimare a economisirilor, ceea ce va îmbunătăți probabil eficiența utilizării resurselor în cadrul sistemului. Totuși, implementarea cu succes a reformei necesită ca accesul, calitatea și echitatea educației să fie considerate la fel de importante ca și eficiența. Eficiența costurilor este numai una din prioritățile țării. În 221 Cu sprijinul World Bank, Project Information Document Quality Education in the Rural Areas of Moldova, 2006. 222 International Monetary Fund, Moldova: Letter of Intent, Memorandum of Economic and Financial Policies, and Technical Memorandum of Understanding, March 24, 2011; WB, Quality Education in the Rural Areas of Moldova, Implementation Status and Results, 2011.. 223 Vor fi reduse 2.400 posturi vacante, iar în anul de învăţământ 2011/2012, toate raioanele vor reduce cu 5% personalul din educaţie (reducerea personalului auxiliar și eliminarea posturilor vacante), faţă de nivelul din 2010.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

85


mod specific, proiectul Programului de dezvoltare strategică al Ministerului Educației pentru anii 2012-2014 integrează inițiativele menționate mai sus într-un program mai mare de reformă care se adresează mai multor provocări, inclusiv extinderea sistemului de transport școlar, crearea de școli de circumscripție („centrale”) și editarea unui ghid metodologic pentru o programă școlară modernizată.224 O altă direcție de acțiune urmărește promovarea educației incluzive și dezvoltarea alternativelor educaționale. Obiectivul principal se referă la reintegrarea în familie a copiilor cu dizabilități. Un Program național de dezvoltare a educației incluzive pentru anii 2012-2020 a fost elaborat de Guvern în 2011.225 O singură inițiativă propune o țintă specifică pentru integrarea în învățământul de masă: numărul de școli care acceptă copii cu nevoi educaționale speciale trebuie să crească anual cu 10 școli. Multe alte aspecte necesită însă soluții. De exemplu, nu a fost pusă la punct coordonarea multi-sectorială între sistemul educațional și cel sanitar pentru copiii cu dificultăți de învățare, nici în ceea ce privește culegerea de date, nici pentru mecanismul de referire. Mai mult, planul nu include acțiuni specifice și pentru alte grupuri de copii vulnerabili în afară de copiii cu dizabilități. Guvernul a implementat o serie de măsuri pentru reducerea poverii cheltuielilor legate de frecventarea școlii, mai ales pentru familiile sărace. Statul asigură hrană gratis pentru copiii din școala primară (clasele I-IV). Elevii primesc de asemenea manuale gratuite. Elevii de gimnaziu (clasele V-VIII) din familiile sărace sunt scutiți de taxa pe manuale. În cadrul educației superioare sau profesionale, a fost îmbunătățit mecanismul de acordare de burse pentru copiii din familiile sărace sau pentru copiii orfani.226 Numărul de burse a crescut de la 2.231 în 2008 la 2.352 în 2009 și, respectiv, 2.510 în 2010. În același timp, cuantumul normelor provizorii de cheltuieli în bani pentru elevii orfani şi cei aflaţi sub tutelă/curatelă a crescut de trei ori în 2010 faţă de anul 2008.227 Lipsa de îngrijire părintească nu înseamnă neapărat obținerea unor rezultate slabe la învățătură, absenteism sau abandon școlar. Totuși, copiii părinților migranți prezintă un risc în aceste privințe. Având în vedere proporția mare a acestor copiii în cadrul întregii populații școlare, se impune elaborarea unor 224 La nivelul pregătirii profesionale/vocaţionale, dotarea tehnică și materială a școlii, precum și pregătirea profesorilor vor continua. Alte domenii de reformă se ocupă de educaţia superioară și de sistemul de învăţare pe toată durata vieţii, colaborarea internaţională, procedurile de evaluare și implementarea tehnologiei informaţiei și comunicării în educaţie. 225 Hotărârea Guvernului nr. 523/11.07.2011. 226 Hotărârea Guvernului nr. 1009/ 01.09.20. 227 Guvernul Republicii Moldova, Report on the Evaluation of the National Development Strategy Implementation During the Period 2009-2010, 2010: 68.

86

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


măsuri speciale pentru ei. Cel mai recent studiu asupra nevoilor copiilor cu părinți migranți228 recomandă: (i) înființarea unui sistem național de evidență și monitorizare prin intermediul școlii; (ii) elaborarea unui Plan de acțiune pentru îmbunătățirea activităților educaționale dedicate acestei categorii; și (iii) înființarea în toate școlile a unui post de psiholog cu responsabilități clare de monitorizare, consiliere și terapie a copiilor lipsiți de îngrijirea părinților. O altă problemă de politici publice se referă la dobândirea deprinderilor de viață. Așa cum s-a arătat în capitolul despre Sănătate și Nutriție, tinerii au cunoștințe destul de slabe și practici riscante referitoare la sănătatea reproductivă și utilizarea substanțelor. Având în vedere și proporția mare de copii lipsiți de îngrijirea părinților, este evidentă nevoia de o pregătire eficientă pentru viață și pentru educație sanitară în școală. Până în acest moment, nici gradul de acoperire, nici calitatea cursurilor de pregătire pentru viață și stiluri sănătoase de viață nu au fost monitorizate sau evaluate. Rata șomajului la tineri continuă să fie ridicată. Raportul de evaluare a implementării Strategiei Naționale de Dezvoltare pentru perioada 2009-2010 (p. 66-67) precizează acțiunile guvernamentale dedicate creșterii nivelului profesional al forței de muncă pentru o economie mai competitivă. În acest sens, programa școlară a fost îmbunătățită, au fost organizate cursuri de pregătire pentru profesori, au fost republicate 46 de manuale, iar un comitet național a inclus între responsabilitățile sale adaptarea programei școlare la cererile pieței muncii. Pentru moment, există totuși o discrepanță între furnizarea de calificări/specializări disponibile în școli (inclusiv în universități) și cerințele pieței. Serviciile de consiliere sau orientare a carierei nu sunt dezvoltate, contribuind în cele din urmă la creșterea nivelului de migrație a tinerilor.

228 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Necesităţile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare, 2011: 12.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

87


4.5 Recomandări Îmbunătățirea datelor statistice, prin adoptarea metodologiilor internaționale și a indicatorilor de impact (de ex. abandonul școlar, părăsirea timpurie a școlii) și prin efectuarea de studii detaliate în zonele unde datele lipsesc din punct de vedere educațional (de ex. copiii cu dizabilități, copiii care sunt lipsiți de îngrijirea părinților, mamele adolescente etc.). Pentru fundamentarea politicilor pe baza datelor, statisticile naționale trebuie să fie dezagregate pe vârstă, sex, grup etnic, criterii sociale și distribuție geografică (inclusiv Transnistria). Cel mai bun interes al copiilor trebuie să fie principiul care să ghideze măsurile de optimizare a rețelei școlare sau a dimensiunii claselor. Există o nevoie clară pentru o mai bună eficiență a cheltuielilor publice din educație, care reprezintă o proporție importantă din PIB. Limitările bugetare fac și mai stringentă nevoie unei reforme. Recentele evoluții din educație au adus agenda echității în prim plan. Organizarea unui mecanism adecvat de monitorizare a situației copiilor bazat pe indicatori cheie de performanță, prin care să se asigure că reforma structurală în educație nu duce la creșterea vulnerabilității copiilor. Asigurarea de finanțare și implementarea unor mecanisme de promovare a educației incluzive și extinderea gradului de acoperire a grupurilor vulnerabile pentru a include categoriile cu cel mai ridicat risc (de ex. copiii Roma, copiii care au rămas acasă fără îngrijirea părinților, mamele adolescente, tinerii care folosesc droguri injectabile, copiii cu HIV/SIDA, etc.). Continuarea inițiativelor care urmăresc extinderea rețelei de grădinițe, prin aranjamente flexibile cum sunt schimbarea numărului de ore lucrătoare, stabilirea de centre comunitare, reforma programei, pregătirea profesională și îmbunătățirea bazei materiale. Introducerea serviciilor de educație parentală, mai ales pentru părinții copiilor de 0-3 ani. Dezvoltarea unui mecanism național de referire între sistemul educațional și sistemul sanitar atât în ceea ce privește culegerea de date cât și referirea copiilor și adolescenților cu tulburări mentale și de comportament.

88

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Dezvoltarea unui sistem național de evidență și monitorizare prin intermediul școlilor pentru copiii lipsiți de îngrijirea părinților și alte categorii de copii cu risc ridicat. Introducerea unei politici educaționale coerente la nivel național pentru programa educației sanitare obligatorii contribuind astfel la creșterea nivelului de cunoștințe despre HIV/ SIDA, dar și la dobândirea deprinderilor de viață. Înființarea postului de psiholog în toate școlile, cu responsabilități clare de monitorizare, consiliere și terapie a copiilor lipsiți de îngrijirea părinților și altor categorii de copii cu risc ridicat. Dezvoltarea unor servicii de consiliere și de orientare profesională pentru sprijinirea tinerilor, mai ales a celor din zonele rurale, să continue educația sau să intre pe piața muncii. Asigurarea recrutării și menţinerii în sistem a tinerilor profesori, însoțită de dezvoltarea unui sistem comprehensiv de stimulente salariale și bonusuri bazate pe rezultate. Pregătirea profesioniștilor care vin în contact cu copiii și cu tinerii (personal medical, asistenți sociali, personal din educație, mai ales în zonele rurale), împreună cu actualizarea programei și programe specializate de pregătire pentru abordări pedagogice specifice. Dezvoltarea infrastructurii de transport pentru îmbunătățirea accesului geografic la educație. Îmbunătățirea accesului la surse sigure de apă, canalizare și condiții de igienă în școlile din zonele rurale. Colaborare cu mass media pentru promovarea unui stil de viață sănătos și pentru a reduce atitudinile discriminatorii față de grupurile vulnerabile de copii (de ex. persoanele de etnie Romă, persoanele infectate cu HIV, etc.).

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

89


90

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


5. PROTECȚIA COPILULUI

Convenția cu privire la drepturile copilului Acest capitol are în vedere dreptul copilului de a fi protejat ‘împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat’ (Articolul 19 din Convenția asupra Drepturilor Copilului).229 Termenul de ‘protecția copilului’ este folosit de UNICEF cu referire la prevenirea și răspunsul la violență, exploatare și abuz împotriva copiilor, inclusiv exploatarea sexuală comercială, traficul, copii care muncesc și practici tradiționale dăunătoare, cum este mutilarea/tăierea genitală a femeilor și căsătoria copiilor. Copiii care sunt victime ale violenței, exploatării, abuzului și neglijenței riscă moartea, o stare proastă a sănătății fizice sau mentale, infectarea cu HIV/SIDA, rezultate slabe la învățătură, dislocarea, lipsa unui acoperiș, vagabondaj și slabe abilități parentale mai târziu în viață.230 În această privință, toate Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului se referă la aspectele de protecție a copiilor. UNICEF menționează numai câteva exemple: (i) copiii care muncesc afectează în mod direct obiectivele de eradicare a sărăciei extreme; (ii) educația pentru toți este influențată negativ de căsătoria copiilor și de conflictele armate; (iii) mortalitatea copiilor este mai ridicată la copiii separați de mamele lor, mai ales dacă aceștia sunt instituționalizați; (iv) sănătatea mamelor este afectată în mod sever de 229 Articolele 16 și 20 din CDC sunt de asemenea relevante. 230 UNICEF, Child Protection Information Sheets, 2006: 1.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

91


mutilarea genitală a femeilor; (v) exploatarea și abuzul sexual împiedică acțiunile de combatere a infecțiilor cu HIV și (vi) dezastrele de mediu îi fac pe copii mai vulnerabili la exploatare și abuz. Complexitatea termenului este evidentă. Consolidarea sistemului de protecție a copilului are nevoie de o abordare cuprinzătoare pentru toate sectoarele sociale: bunăstare socială, educație, sănătate, securitate și justiție, în conformitate cu Strategia de protecție a copilului a UNICEF, adoptată în 2008. Totuși, o abordare sistemică a tuturor implicațiilor pentru bunăstarea copiilor depășește scopul acestei lucrări. Pentru a asigura o analiză focusată a situației, vom aborda aspectele selectate de UNICEF Moldova ca fiind cele mai relevante, adică violența și exploatarea, separarea și copiii care se află în contact cu legea. În acord cu Child Protection Systems, Mapping and Assessment Toolkit (UNICEF, 2010), vom aborda subiectul protecției copilului prin următoarele teme: (i) separarea și copiii lipsiți de îngrijirea părintească (inclusiv copiii aflați în sistemul rezidențial, copiii cu dizabilități aflați în instituții, copiii cu părinți migranți și copiii străzii); (ii) violență și exploatare (copii abuzați fizic, sexual și psihologic și neglijați, traficul de copii, copiii care muncesc); (iii) copiii aflați în contact cu legea.

5.1 Date cheie Care sunt aspectele cheie care îi fac pe copii vulnerabili: situația și tendințe? Republica Moldova a înregistrat progrese semnificative în ultimii ani în reducerea numărului de copii aflați în sistemul rezidențial. Cu toate acestea, rata copiilor instituționalizați a rămas ridicată. În domeniul integrării, pentru instituțiile aflate în subordinea Ministerului Educației, în perioada 2007-2011, numai 518 copii au fost reintegrați în familia biologică extinsă, iar alți 83 au fost plasați în servicii familiale alternative. Majoritatea copiilor care părăsesc sistemul rezidențial sunt absolvenți. Pentru ei nu există nici un mecanism de suport. Reforma sistemului rezidențial a avut un impact destul de scăzut asupra copiilor cu dizabilități. Informațiile despre copiii care nu sunt înscriși în învățământ sunt practic inexistente. Fiecare a cincea gospodărie cu copii are cel puțin un membru în străinătate, în 2010. Separarea de părinți influențează dezvoltarea morală și psiho-socială și provoacă anxietate.

92

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Diferite forme de violență împotriva copiilor cum sunt neglijența domestică, abuzul emoțional/psihologic, abuzul fizic (bătaia), exploatarea sexuală comercială și traficul de copii sau copiii care muncesc persistă încă în Moldova. Delicvența juvenilă în Moldova a scăzut în ultimii ani, dacă luăm în considerare proporția de delicte juvenile din totalul numărului de delicte. Cu toate acestea, în cifre absolute, numărul de delicte comise de minori a crescut în 2010 față de 2009.

5.2 Separarea și copiii lipsiți de îngrijirea părintească Copiii aflați în sistemul rezidențial Republica Moldova a înregistrat progrese semnificative în ultimii ani în reducerea numărului de copii aflați în sistemul rezidențial. Cu toate acestea, rata copiilor instituționalizați a rămas ridicată. Figura 21 arată o situație similară de ‘start’ pentru România și Moldova în anul 2000. În 2009, Moldova are încă una dintre cele mai ridicate rate din regiune, în timp ce alte țări, cum sunt România sau Bulgaria, au redus considerabil numărul de copii instituționalizați. Această comparație este limitată la indicatorul privind numărul de copii aflați în îngrijire rezidențială la 100.000 de locuitori de 0-17 ani, ceea ce însă nu ține cont de calitatea procesului, întrucât durata, rata și intensitatea reformelor au fost specifice fiecărei țări.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

93


Figura 21. Rata copiilor aflați în îngrijire rezidențială231 (la 100.000 locuitori în vârstă de 0-17 ani) 1.500 1.400

Rus s i a n Fe de ra ti on; 1.330,3

1.300 1.200

Mol dova ; 1.099,4 Ukra i ne ; 1.099,1 Be l a rus ; 1.043,1

1.100 1.000 900 800 700

Roma ni a ; 600,4 Bul ga ri a ; 549,5

600 500 400 2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

Date: Baza de date TransMONEE 2011 Notă: Bulgaria – datele includ copiii adăpostiţi în instituţii speciale aflate sub reglementarea Legii protecţiei copilului; Romania – datele includ copiii de 18 ani sau mai mult; Belarus si Federaţia Rusă - datele includ copiii care trăiesc în internate; Moldova - datele includ internatele pentru orfani și copiii lipsiţi de îngrijirea părintească; datele nu includ Transnistria; Ucraina - datele includ copiii care trăiesc în internate generale (numai instituţii publice).

O Strategie Națională232 pentru reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copiilor a fost elaborată pentru perioada 2007-2012, cu două obiective principale: (i) să reducă cu 50% numărul de copii aflați în instituții rezidențiale și (ii) să reorganizeze instituțiile rezidențiale în conformitate cu planul general de acțiune. Obiectivul numeric este posibil să fie atins în 2012, întrucât numărul de copii aflați în instituții rezidențiale subordonate Ministerului Educației a scăzut de la 10.500 copii în 63 de instituții, în 2007 (începutul reformei), la 5.813 copii în 53 de instituții, la sfârșitul lui 2010. Reducerea totală a numărului copiilor instituționalizați a fost de aproape 45% în 2010 în comparație cu 2007.233 Cu toate acestea, în domeniul integrării, în perioada 2007-2011, numai 518 copii au fost reintegrați în familia biologică extinsă, iar alți 82 au fost plasați 231 Copiii aflaţi în îngrijire rezidenţială includ copiii din creșe, din orfelinate, din internatele și școlile pentru copii lipsiţi de îngrijire părintească, copii cu dizabilităţi aflaţi în cămine sau case de tip familial, sate SOS etc. Copiii aflaţi în instituţii de detenţie sunt în mod obișnuit excluși. Definiţiile pot diferi între ţări. Sursa: UNICEF, baza de date TransMONEE 2011, Mai 2011. 232 Hotărârea Guvernului nr. 784/09.07.2007, Strategia Naţională şi Planul de Acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, www.edu.md. Ministerul Educaţiei în colaborare cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Finanţe, cu sprijinul UNICEF, în parteneriat cu autorităţile locale și 3 ONG-uri cu experienţă în domeniu, Every Child, CCF Moldova și A.O. LUMOS, au implementat Strategia Naţională și Planul de Acţiune corespunzător pentru reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. 233 Ministerul Educaţiei, Monitorizarea implementării strategiei de reformare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, www.edu.md. 10 octombrie 2011. Datele se referă la 10 instituţii rezidenţiale, din care 1 instituţie rezidenţială este în proces de lichidare, 8 au fost închise în 2009/2010 și 1 transformată în 2010. Ca parte a reformei, patru instituţii au fost trecute în subordinea autorităţilor locale, pentru a optimiza sistemul și pentru a crește responsabilizarea autorităţilor locale faţă de instituţiile transferate.

94

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


în servicii familiale alternative.234 ONG-urile care au lucrat în acest domeniu folosesc diferite abordări și proceduri. Standarde comune pentru reintegrare nu sunt încă disponibile, dezvoltările politicii în acest domeniu fiind încă în stadiu incipient.235 În plus, capacitatea de monitorizare a instituțiilor publice responsabile este relativ slabă. Aceste aspecte sunt considerate a fi principalele riscuri referitoare la calitatea reformei, de reprezentanții tuturor părților implicate - ministere, donatori și ONG-uri. Alți factori de risc se află la nivelul comunității. Serviciile de sprijin familial care susțin dezinstituționalizarea și previn separarea sunt slab dezvoltate la nivel comunitar. Serviciile de intervenție timpurie și educație incluzivă au fost înființate numai în 4, respectiv 8 raioane (Figura 8). 236 Majoritatea școlilor din învățământul de masă nu au servicii de educație incluzivă și nici personal didactic pregătit sau capacitatea de a integra foștii elevi din internate sau școli auxiliare. Majoritatea asistenților sociali din comunitate sunt supraîncărcați și au o capacitate slabă de monitorizare și oferire de servicii de sprijin familial. Pe de altă parte, reintegrarea copiilor este dificilă și poate să nu fie sustenabilă în absența (sau insuficiența) unor servicii comunitare adecvate, mai ales după ce ONG-urile își încheie intervenția. Multe familii biologice ale copiilor din internate sau școli auxiliare trăiesc în condiții grele, sunt incomplete sau au mulți copii și sunt confruntate cu diferite probleme cum sunt violența și abuzul de alcool. Evaluarea proiectelor pilot Prevenirea separării copilului de familie237 a arătat că într-o școală auxiliară (din Fălești), unde se aflau 103 copii, 43% din copiii cu frați, aveau frații și surorile instituționalizați în aceeași școală. Există o tendință a familiilor mari de a plasa copiii în aceeași instituție. În 85 de cazuri (sau 82%), sărăcia a fost motivul trimiterii copiilor în sistemul de îngrijire rezidențială. În 30 de cazuri (29%), abuzul de alcool al părinților a fost motivul principal. Retardul mental al copilului a reprezentat motivul pentru numai 24% din copiii aflați în acea școală auxiliară.238

234 Ibid. 235 EveryChild, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009: 84. Poziţii similare au fost exprimate de reprezentanţii Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei în timpul interviurilor din aprilie 2011. 236 Date din 2008. 237 Proiect pilot Prevenirea separării copilului de familie, de violenţă, abuz, neglijare și exploatare implementat la Ungheni și Fălești, în parteneriat cu EveryChild și autorităţile locale, cu sprijinul UNICEF. 238 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, USAID, Buletin Informativ. Protecţie socială. Familie puternică – stat prosper, nr. 4/mai 2011, 2011: 8.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

95


Pe de altă parte, introducerea sistemului de control al intrărilor239 împreună cu mecanismele de prevenire a abandonului copiilor au scăzut rata admiterilor în sistemul rezidențial de îngrijire.240 Acele comunități (și raioane) care au o instituție rezidențială pe teritoriul lor au nevoie de atenție specială. Este documentat241 faptul că în aceste zone părinții au tendința de a plasa copiii în sistemul rezidențial de îngrijire pur și simplu pentru că le este mai ușor: ‘chiar de când a fost impus moratoriul, vin foarte multe mame de astea: << Eu vă rog, să facem cumva să-l dau la internat, că așa vreau să scap, să mă odihnesc de dânsul. Dați-mi o hârtie ca să-l dau la internat >>’.242 Numărul de copii reintegrați reprezintă numai 13% din toți copiii instituționalizați, așa cum am menționat anterior. Ceilalți peste 85% (adică circa 4.580 copii între 2007 și 2010)243 erau absolvenți ai instituțiilor rezidențiale. Astfel, aceștia au plecat în mod ‘natural’ din sistem. Nu a fost instituit nici un mecanism de suport pentru ei. Unii s-au reîntors în familiile lor. Alții au rupt relațiile cu familia cu mult timp înainte. Din acest motiv, unii specialiști consideră că tinerii absolvenți ai școlilor internat sunt un grup vulnerabil pentru care serviciile sociale disponibile sunt categoric insuficiente. Ei sunt vulnerabili pe mai multe dimensiuni, inclusiv din perspectiva legăturilor slabe cu familia, pregătirii insuficiente pentru viață, riscului mare de șomaj.244 Un studiu calitativ245 arată practica dominantă a personalului didactic și a directorilor de școală din instituțiile rezidențiale, 239 Comisiile pentru protecţia copiilor în dificultate au rol de prevenire a separării familiei prin asigurarea că instituţionalizarea este ultima soluţie. Ele au fost înfiinţate în toate unităţile administrativ-teritoriale. De exemplu, în 2009, au fost examinate 1.568 de cazuri, din care 835 cazuri de instituţionalizare au fost prevenite, iar 255 cazuri au fost instituţionalizate. Guvernul Republicii Moldova, Report on the Evaluation of the National Development Strategy Implementation During the Period 2009-2010, 2010: 82. 240 O analiză comparativă a separării de familie a copiilor mici a arătat că fenomenul de intrare în sistemul instituţional de îngrijire nu s-a modificat semnificativ între 2002-2003 și 2007-2008. În fiecare zi, cel puţin un copil mic (0-6 ani) din Moldova a fost plasat într-o instituţie de sănătate sau rezidenţială din cauza lipsei de îngrijire din partea familiei. În 20072008, aproape toţi aceștia erau ‘orfani social’, numai 1,1% fiind orfani biologic. Aproape 35% erau copii abandonaţi. Majoritatea proveneau din familii monoparentale (mamă singură), mai ales din zone urbane. Copiii în vârstă de 0-3 ani aveau un risc disproporţionat de mare de instituţionalizare sau abandon. Ca răspuns, Guvernul a implementat din 2004 mai multe intervenţii cu sprijinul UNICEF pentru a reduce numărul de copii mici separaţi de mediul familial. Cele mai importante intervenţii includ: crearea unei reţele naţionale de asistenţi sociali la nivel de comunitate; înfiinţarea de centre maternale; pregătirea cadrelor sanitare pe întreg teritoriul ţării pentru a putea identifica și trimite mamele vulnerabile la serviciile de care au nevoie; munca în parteneriat cu autorităţile locale pentru a preveni separarea familială; mai multe materiale de comunicare pentru cadre, familii, tineri au fost elaborate și distribuite. UNICEF, Separation of Small Children From Family Environment. Comparative Analysis 2002-2003/ 2007-2008, 2009. 241 Every Child, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009: 63. 242 Every Child, IMAS, USAID, Protection of rights of the children without parental care or of children at-risk-of separation from their families, 2009: 27. Extras dintr-un interviu cu un jurist și cu un specialist în protecţia copilului, efectuat la Chișinău in aprilie 2011. 243 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, USAID, Buletin Informativ. Protecţie socială. Familie puternică – stat prosper, nr. 4/mai 2011, 2011: 6. 244 Fundaţia pentru Cercetare Economică și Socială – CASE Moldova, UNICEF, REPORT on evaluating the cost of non-action in the implementation of the National Strategy Action Plan on Reforming the Residential Child Care System for the years of 2007-2012, 2010: 50. 245 Every Child, IMAS, USAID, Protection of rights of the children without parental care or of children at-risk-of separation from their families, 2009: 12.

96

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


care ‘aduc cu picioarele pe pământ’ pe acei elevi care aspiră la profesiuni care cer educație superioară cum sunt cele de avocat, doctor, etc. și îi orientează spre școala profesională. Drept rezultat, majoritatea acestora au continuat educația în școli profesionale, care oferă șanse slabe de intrare pe piața muncii. În 2009, numai 7,5% din tinerii absolvenți ai instituțiilor rezidențiale au urmat instituții de învățământ superior.246 Copii cu dizabilități în instituțiile rezidențiale de îngrijire Copiii cu dizabilități reprezintă o mare parte din copiii aflați în sistemul rezidențial de îngrijire și ei sunt vulnerabili pe mai multe dimensiuni, așa după cum am prezentat deja în capitolele anterioare despre sănătate și educație. O parte din instituțiile rezidențiale de îngrijire subordonate Ministerului Educației sunt școli speciale pentru copiii cu dizabilități. În anul școlar 2010/2011, 3.148 copii247 au fost înscriși în școlile speciale existente. Pe lângă aceasta, în Republica Moldova, instituțiile rezidențiale de îngrijire includ și două instituții248 pentru copiii de vârstă fragedă (0-3 ani), în subordinea Ministerului Sănătății, și cinci centre249 pentru copiii de 4-18 ani, subordonate Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. În total, peste 1.200 de copii se află în aceste instituții, din care circa 1.100 sunt copii cu dizabilități. Astfel, din totalul de 15.321 de copii cu dizabilități,250 nu există date disponibile pentru circa 11.000 de copii. Până în prezent, reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copiilor a avut un impact destul de scăzut asupra copiilor cu dizabilități. De exemplu, în două centre pentru copii cu dizabilități mentale, din cei peste 600 de copii, numai 10 copii au fost reintegrați în familiile lor biologice și un singur copil a fost încredințat unor servicii de asistență parentală profesionistă.251 Principala problemă în acest domeniu se referă la mecanismele de coordonare dintre sectoarele de sănătate, educație și servicii sociale. 246 Fundaţia pentru Cercetare Economică și Socială – CASE Moldova, UNICEF, REPORT on evaluating the cost of non-action in the implementation of the National Strategy Action Plan on Reforming the Residential Child Care System for the years of 2007-2012, 2010: 50. 247 Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011. 248 Centrul de plasament si reabilitare pentru copii de vârstă fragedă din municipiul Chișinău; Centru de plasament temporar si reabilitare pentru copii, municipiul Bălţi. 249 Două case-internat pentru copii cu deficienţe mentale, cu 343 locuri pentru fete (Hîncești) și 332 locuri pentru băieţi (Orhei). Trei centre de tip familial pentru copiii dezavantajaţi, care asigură îngrijire de tip rezidenţial pentru mai puţin de un an, cu 30 locuri la Soroca, 40 de locuri la Taraclia, și 40 locuri pentru copiii cu nevoi speciale, la Criuleni. www.mpsfc.gov.md, accesat pe 10 octombrie, 2011. 250 Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011. 251 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raportul Social Anual 2010, 2011: 123.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

97


Reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copiilor nu poate avea succes în absența unor mecanisme eficiente de educație incluzivă sau a serviciilor comunitare de sprijin familial. La nivel politic, Guvernul a definit educația incluzivă ca fiind o prioritate și a elaborat un plan național pentru perioda 2011-2020.252 Acțiunea principală a acestui document este reintegrarea în învățământul de masă a copiilor dezinstituționalizați și a celor cu cerințe educaționale speciale. Mai mult, în august 2011, Ministerul Educației a aprobat253 extinderea serviciilor de educație incluzivă în două noi raioane, Florești și Ialoveni (pe lângă cele patru raioane pilot prezentate în Figura 18). Evaluările disponibile până în prezent254 au ajuns la concluzia că actualul sistem de protecție a drepturilor copilului și practicile existente nu reprezintă în mod adecvat interesele copiilor cu dizabilități. Datorită lipsei de coordonare, problemele și întârzierile afectează: (a) intervențiile viitoare, (b) listele de așteptare (servicii sau echipe supraîncărcate) și (c) lipsa de continuitate a sprijinului atunci când copiii se mută sau sunt transferați de la o instituție la alta. Pentru copiii cu dizabilități există 30 centre de zi, dar șapte raioane nu au nici un furnizor de servicii. Mai mult, educația incluzivă nu funcționează, întrucât numai 2,7% din copiii de vârstă școlară care au dizabilități foloseau aceste servicii în 2008. 255 Așa cum am menționat în capitolul despre Educație, capacitatea școlilor de a lucra cu copiii cu nevoi educaționale speciale este limitată și, ca urmare, mulți părinți sunt ‘forțați’ să aleagă instituțiile rezidențiale de îngrijire. Pe lângă coordonarea dintre sectoare (ministere și profesioniști), coordonarea dintre donatorii internaționali creează noi provocări. Cel mai bun exemplu pentru a ilustra această situație este multitudinea centrelor comunitare. Centrele, cu divese denumiri, furnizează o gamă variată de servicii pe baza unor standarde și metodologii diferite, în timp ce capacitatea de monitorizare a instituțiilor publice responsabile este relativ slabă. Consiliul de Coordonare al Donatorilor în domeniul muncii și protecției sociale funcționează deja sub coordonarea Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Cu toate acestea, consolidarea eforturilor de coordonare este vitală pentru realizarea de acțiuni mai cuprinzătoare și mai eficiente la nivel local și național.

252 În conformitate cu recomandările de politică ale Comitetului ONU pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale de axare a reformei pe reintegrarea copiilor cu dizabilităţi. UN, Committee Consideration of reports submitted by States parties under Articles 16 and 17 of the Covenant, 2011. 253 Hotărârea Ministerului Educaţiei nr. 739/15.08.2011. 254 UNICEF, Assessment and Recommendation on Child Disability Prevention and Care System in Moldova, 2009. 255 Ibid., 2009: 18.

98

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Copiii străzii ‘Copiii străzii’ în Moldova sunt în număr de cel puțin 1.799 (în 2010).256 Ei sunt înregistrați în statisticile oficiale la capitolul de delicvență juvenilă. Ca și în cazul altor țări, numărul lor exact nu este cunoscut. Cele 1.799 de cazuri identificate au fost trimise la Centrul pentru Plasament Temporar al Minorilor, în subordinea Ministerului de Interne. Două treimi din acești copii sunt de vârstă școlară și fiecare al treilea copil este plasat în mod repetat în acest centru. Copiii lipsiți de îngrijirea părintească datorită migraţiei Am prezentat deja în capitolele anterioare situația copiilor cu părinți migranți. Este important să mai adăugăm câteva aspecte. Separarea de părinți influențează dezvoltarea morală și psiho-socială și produce anxietate. Viața emoțională a copiilor rămași acasă este marcată de dezamăgiri și de sentimentul de a fi fost mințiți și trădați, mai ales în perioada imediat următoare după plecarea părinților. Copiii au dificultăți emoționale care includ tristețea, singurătatea și un sentiment de nesiguranță.257 Plecarea mamei provoacă cea mai profundă suferință emoțională.258 Pe măsură ce timpul trece, distanța emoțională dintre copii și părinți se mărește, iar atașamentul de cei care au grijă de ei nu evoluează totdeauna în relații suficient de apropiate încât să poată satisface nevoia lor de sprijin moral. În mod particular, atunci când mama a plecat la muncă, tatăl nu reușește să asigure îngrijirea necesară și bunicii sunt aceia care au adesea grijă de copii. În multe cazuri relațiile cu persoanele care au grijă de copii și cu restul familiei sunt tensionate și caracterizate de violență. În plus, ei au tendința de a se simți ‘diferiți’ de copiii care au părinții în Moldova. Ca soluție, majoritatea copiilor rămași acasă se izolează sau se îndreaptă către cei asemenea lor, care trăiesc situația de separare, cărora li se pot confesa, de unde pot cere sfaturi, cu care se pot bucura împreună de activitățile zilnice, de bucuriile și supărările vieții, unde pot căuta empatie și sprijin moral. Lipsa de sprijin părintesc și deprivarea emoțională combinată cu sume excesive de bani la dispoziție duc la adoptarea unor comportamente cum ar fi utilizarea irațională a banilor, orientarea spre consum și tendința de a refuza orice muncă acasă, ceea ce îi expune în continuare la agresivitate, relații sexuale precoce, consumul de alcool sau droguri și adoptarea unui comportament social indezirabil.259 256 Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011, http://80.97.56.163/newsview.php?l=ro&id=3418&idc=168 257 Child Rights Information Center, UNICEF, The situation of children left behind by migrating partners, 2006: 7. 258 UNICEF, The impact of migration and remittances on communities, families and children in Moldova, 2008: ii. 259 Child Rights Information Center, UNICEF, The impact of parental deprivation on the development of children left behind by Moldovan migrants, 2008. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Necesităţile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare, 2011: 9, 50-54, 60-65, 72-77. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

99


Estimarea magnitudinii acestei probleme este o sarcină dificilă, dar există un consens general că ea este destul de mare în Moldova. În timpul crizei economice, migrația pentru muncă în străinătate a scăzut. Corespunzător, numărul copiilor rămași acasă fără îngrijire părintească a fost mai mic în 2009, comparativ cu 2008. În 2009, Biroul Național de Statistică a raportat un număr de 157.000 de copii, 19,5% din totalul copiilor din țară, din care 2% aveau ambii părinți plecați în străinătate, 5,9% mama, iar 11,6% tata.260 În 2010, 17,1% din copiii sub 18 ani (în jur de 133.000) aveau unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate: 10,4% mama, 5,2% tata, și 1,5% ambii părinți. Majoritatea copiilor rămași acasă trăiesc la țară, în familii extinse multi-generaționale, cu unul sau doi copii.261 Datele oficiale262 arată că fiecare a cincea gospodărie are cel puțin un membru plecat în străinătate, în 2010. În zonele rurale, proporția era de 26,2% față de 15,5% în zonele urbane. De fapt, 69% din gospodăriile cu copii și migranți se aflau în comunitățile rurale. Drept răspuns, în luna mai 2011 a fost lansat, cu sprijinul Comisiei Europene, proiectul Abordarea Efectelor Negative ale Migraţiei asupra Minorilor şi Familiilor Rămase în Ţară.

5.3 Violență și exploatare Formele de violență împotriva copiilor includ neglijare, violență fizică, psihologică și sexuală, precum și exploatarea sexuală pentru scopuri comerciale. Neglijenţa domestică Copiii preșcolari sunt deseori lăsați acasă singuri, nesupravegheați, mai ales în zonele rurale.263 Mai mult de 11% din părinții cu copii în vârstă de 0-7 ani au raportat în 2009 că au lăsat acasă un copil nesupravegheat. Proporția variază între 4% din părinții cu copii sub un an și 16% dintre cei cu copii de 5-6 ani. Acesta nu reprezintă doar un comportament ocazional, ci unul sistematic. Nu este influențat de nivelul de educație al părinților, dar este mai des întâlnit în zonele rurale decât în cele urbane. În zonele rurale, mulți copii de 6-9 ani nu numai că sunt lăsați nesupravegheați, dar mai și au în grijă frații/surorile mai mici. 260 Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia si impactul politicilor 2009, 2010: 34. 261 Dintre gospodăriile cu copii și migranţi 52% au un copil, 38% au doi copii și numai 10% au trei copii sau mai mult. În plus, 61% din familii sunt familii mari multi-generaţionale, 38% sunt familii nucleare, și mai puţin de 1% sunt familii monoparentale. Date pentru 2010. 262 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport social anual 2010, 2011. 263 UNICEF, Guvernul Republicii Moldova, Studiul naţional Cunoștinţele, atitudinile și practicile familiilor în domeniul îngrijirii și dezvoltării timpurii a copiilor, 2010: 40-41. Date din 2009.

100

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Neglijarea copiilor de vârstă școlară este destul de răspândită, mai ales între cei săraci.264 În Republica Moldova, în 2006, unul din zece copii de 10-18 ani se considera neglijat, neavând pe nimeni care să aibă grijă de el. Proporția crește la trei copii din zece care s-au autoidentificat ‘foarte săraci’. Acest tip de abuz este asociat cu dificultăți de adaptare la școală. Abuz fizic/bătaia Statisticile oficiale bazate pe cazurile raportate de violență domestică nu sunt considerate solide în nici o țară. Acolo unde sunt definite social indezirabile, cazurile sunt ascunse. Acolo unde sunt ‘normale’, cazurile sunt ‘invizibile’, fiind considerate ‘de la sine înțelese’. Moldova pare să intre în această a doua categorie. De exemplu, numai 5% din părinții cu copii preșcolari au raportat la poliție cazurile în care au văzut un alt părinte bătând un copil. Violența fizică împotriva copiilor mici (0-7 ani) este de asemenea larg răspândită.265 Întrucât ‘bătaia e ruptă din rai’ și ‘acolo unde dă mama, (copilul) crește’,266 aproape 42% din părinți (50% din mame și 33% din tați) raportează folosirea pedepselor fizice ca metodă disciplinară. Proporția este mai ridicată la părinții din zonele rurale (57% din mame și 37% din tați). Chiar și copiii sub 1 an sunt bătuți (cazuri declarate de 16% din părinți), în timp ce la copiii de 6-7 ani, metodele abuzive de pedeapsă predomină (57% din părinți). Pentru copiii de vârstă școlară, mai ales în familiile sărace, bătaia este mai răspândită decât neglijența.267 25% din copiii de 10-18 ani au declarat în 2006 că părinții îi bat dacă nu îi ascultă. Copiii din gospodăriile autodeclarate ca fiind ‘foarte sărace’ aveau mai multe șanse să raporteze cazuri de abuz fizic din partea părinților. ‘Motivele’ pentru abuzul fizic includ fumatul, consumul de alcool sau absențele de la școală. Copiii victime ale abuzului fizic sunt mai vulnerabili la a deveni victime ale abuzului sexual, au dificultăți în adaptarea la școală și au un risc mai ridicat de a suferi abuz fizic și din partea profesorilor. Pe lângă părinți, profesorii folosesc bătaia ca metodă educativă la școală. În 2008, circa 16% din copii au declarat că au primit pedepse corporale de la profesori, în timp ce numai 2% din profesori au raportat acest lucru.268 264 IMAS, Ministerul Educaţiei și Tineretului din Republica Moldova, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale, Familiei și copilului din Republica Moldova, UNICEF, Violenţa faţă de copii în Republica Moldova, 2007: 13. Nu sunt disponibile date mai recente. 265 UNICEF, Guvernul Republicii Moldova, Studiul naţional Cunoștinţele, atitudinile și practicile familiilor în domeniul îngrijirii și dezvoltării timpurii a copiilor, 2010: 39-40. Date din 2009. 266 ‘Pedeapsa e rupta din rai’, ‘Unde bate mama, creste’, http://www.moldovacrestina.net/social/proverbe-popularedespre-disciplinarea-copiilor/ 267 Ministerul Educaţiei și Tineretului din Republica Moldova, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale, Familiei și copilului din Republica Moldova, UNICEF, Violenţa faţă de copii în Republica Moldova, 2007:14-15, 26-27. 268 UNICEF, Ministerul Educaţiei și Tineretului din Republica Moldova, Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului, 2009: 30. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

101


Violența împotriva femeilor este asociată cu violența împotriva copiilor.269 Cele mai recente date, de la Demographic and Health Survey 2005, arată că 33% din femei au suferit cazuri de violență până la vârsta de 30 de ani (majoritatea cazurilor atribuite soților sau foștilor soți). Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale al ONU (UN Committee on Economic, Social and Cultural Rights, 2011) atrage atenția asupra existenței unei violențe larg răspândite împotriva femeilor în Moldova, inclusiv violență domestică, care nu beneficiază încă de un răspuns adecvat la nivelul politicilor. Abuzul emoțional/psihologic domestic Copiii de 0-7 ani sunt adesea martori la certurile dintre părinți.270 Jumătate din părinții cu copii mici se ceartă adesea chiar în fața copiilor lor. Acest comportament este răspândit la 59% din părinții din zonele rurale și la 50% din părinții din zonele urbane. De aceea, teama de părinți este întâlnită frecvent - patru din cinci copii se tem de părinți. Conform profesorilor, violența emoțională este forma de abuz cu cea mai ridicată prevalență între copiii din Moldova.271 Studiul IMAS confirmă evaluarea profesorilor.272 Pentru grupul copiilor de vârsta școlară (10-18 ani), 30% simt prea mult control din partea părinților, 22% au raportat violență verbală (de obicei de la tați), 19% au declarat că au fost amenințați de părinți (2% cu moartea), 12% au simțit lipsa de sprijin și încredere, iar 52% au simțit presiune emoțională prin impunerea de așteptări excesive. Din grupul părinților, unul din zece a declarat în 2006 folosirea de metode emoționale sau psihologice abuzive față de copiii lor (amenințări, interzicerea unor activități, etc.). Există corelații semnificative între abuzul psihologic și cel fizic și între neglijență și abuz emoțional.

269 UN, Committee Consideration of reports submitted by States parties under Articles 16 and 17 of the Covenant, 2011. 270 UNICEF, Guvernul Republicii Moldova, Studiul naţional Cunoștinţele, atitudinile și practicile familiilor în domeniul îngrijirii și dezvoltării timpurii a copiilor, 2010: 39-40. Date din 2009. 271 National Center of Child Abuse Prevention, Nobody’s Children Foundation, Professionals’ attitudes towards child abuse in Moldova, 2005: 4. 272 IMAS, Ministerul Educaţiei și Tineretului din Republica Moldova, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale, Familiei și copilului din Republica Moldova, UNICEF, Violenţa faţă de copii în Republica Moldova, 2007: 14, 23-24.

102

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Exploatarea sexuală comercială și traficul de copii Datele despre exploatarea sexuală sunt destul de puține. Totuși, o parte din specialiștii intervievați au menționat exploatarea sexuală comercială ca unul dintre principalele riscuri viitoare pentru copiii din Moldova, mai ales având în vedere migrația combinată cu gradul ridicat de sărăcie din țară. Unul din zece copii de 10-18 ani a declarat în 2006 că a fost abuzat sexual. Aceeași proporție a raportat invitația adresată de adulți de a urmări filme pornografice.273 Moldova este considerată țară sursă de femei și fete supuse traficului sexual.274 Fete și femei din zonele rurale ale Moldovei au fost identificate printre victimele prostituției forțate. Copiii și tineretul care trăiesc în instituțiile rezidențiale sunt de asemenea un grup vulnerabil față de exploatarea și traficul sexual. În același timp, regiunea Transnistria rămâne o sursă de victime ale muncii și prostituției forțate. Majoritatea victimelor-copii nu au pregătire profesională, iar unii nu au mers deloc la școală. De asemenea, a crescut semnificativ proporția de copii cu retard mental în această situație. Cele mai expuse victime-copii, atât pentru trafic de copii, cât și pentru turism sexual, aparțin categoriilor de familii sărace, mari, incomplete, cu probleme de abuz de alcool sau violență.275 Ultimul raport al Centrului Internațional ‘La Strada’ include o Prezentare a fenomenului traficului de copii în Republica Moldova (2010). Raportul subliniază problema datelor statistice la nivel național și internațional. Datorită inconsistenței datelor, este greu de estimat care sunt tendințele actuale ale acestui fenomen. Totuși, se constată o scădere a numărului victimelor traficului transnațional de copii și o ușoară creștere a numărului de victime ale traficului de copii în interiorul țării. Pe de altă parte, datele furnizate de CAP,276 arată că în 2010 a crescut ponderea copiilor în numărul total al victimelor traficului (9,6% din total, comparat cu 5,3% în 2009) precum și proporția de victime de sex masculin (adulți și copii). 273 Ibid., 2007: 15. 274 United States Department of State, Trafficking in Persons Report - Moldova, 27 iunie 2011, http://www.unhcr.org/refworld/docid/4e12ee5e3c.html. 275 International Centre ‘La Strada’, Overview of the child trafficking phenomenon in the Republic of Moldova, 2010. 276 CAP – Centrul de asistenţă și protecţie a victimelor și potenţialelor victime ale traficului uman, Sursa: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei Raport de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe perioada anului 2010, 2011:25.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

103


Când exploatarea copiilor este la nivel transnațional, dovezile sunt dificil de colectat. De aceea, raportul ‘La Strada’277 subliniază că din cauza lipsei de resurse necesare, rețelele bine organizate ale traficului transnațional de copii pot rămâne nedescoperite. Copii care muncesc Estimările oficiale arată un număr de 109.000 copii care muncesc în Moldova,278 echivalent cu 18,3% din copiii în vârstă de 5-17 ani în 2009. Fenomenul copiilor care muncesc în Moldova este asociat în primul rând cu munca în condiții periculoase. Activitatea economică principală este agricultura. Cele mai vulnerabile grupuri de copii includ adolescenții, copiii din zonele rurale și pe cei din gospodăriile care își cultivă grădinile. Totuși, în cazul lor, frecventarea școlii nu este influențată de munca realizată de copii. Cele mai rele forme de muncă ale copiilor observate în Moldova includ munca în stradă, în fabrici sau în ateliere de tâmplărie.279

5.4 Copiii în contact cu legea Delicvența juvenilă Articolul 40 din Convenția ONU asupra Drepturilor Copilului asigură copiilor dreptul la tratament legal, cu respectarea celui mai bun interes al lor și proporțional cu delictele comise sau cu situațiile în care au fost implicați. În Moldova, ca și în alte țări, delicvența juvenilă este asociată abandonului și absenteismului școlar. Majoritatea minorilor care au comis delicte în 2010 (85,7%) nu sunt înscriși la școală. După o scădere puternică între 2005 și 2009, delicvența juvenilă în Moldova a crescut în 2010 la 1.586 minori care au comis delicte, cu 17,2% mai mult decât în 2009. Cu toate acestea, proporția infracțiunilor săvârșite de minori din totalul numărului de infracțiuni a scăzut de la 9,2% în 2005, la 4,1% în 2010.280 277 International Centre ‘La Strada’, Overview of the child trafficking phenomenon in the Republic of Moldova, 2010 278 Definiţia naţională a muncii copiilor se referă atât la Sistemul Conturilor Naţionale cât și la activităţile economice care nu sunt cuprinse în acesta. Primul grup include copiii care muncesc în activităţi sau ocupaţii economice periculoase, copiii care lucrează un număr de ore considerat excesiv pentru vârsta lor, precum și copiii care lucrează în condiţii periculoase. Al doilea grup are în vedere copiii implicaţi în activităţi casnice neplătite, periculoase, definite ca sarcini domestice realizate de copii în locul altor membri ai familiei, timp de peste 27 de ore pe săptămână. Sursa: Biroul Naţional de Statistică, International Labour of Organization, Working Children in the Republic of Moldova: The Results of the 2009 Children’s Activities Survey, 2010. 279 UN, Findings on the worst forms of child labor, Country Profiles: Moldova, 2009. 280 Rata înregistrată a delicvenţei juvenile în 2009 în Moldova este de 508 la 100.000 locuitori de 14-17 ani (tendinţă în scădere). Rata este mult mai scăzută decât în România (1.419) sau Federaţia Rusă (1.529). Sursă: baza de date TransMONEE

104

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Mai multe tendințe au fost identificate în ultimele date statistice despre delicvența juvenilă.281 Majoritatea copiilor implicați în delicte au vârsta de 16-17 ani. În ultimii 10 ani, a existat o diversificare a infracțiunilor comise de copii. În ultima vreme, cele mai frecvente delicte se referă la furtul de mașini. A crescut de asemenea numărul de delicte asupra vieții personale și sănătății. În 2010, 30 de adolescenți au fost arestați pentru viol. În același timp, în ultimii ani, a crescut ponderea infracțiunilor comise în grup de minori (19%, în 2010). Delictele legate de droguri necesită o atenție deosebită. Studiul282 din 2008 asupra tinerilor care utilizează droguri prin injectare a arătat că aproape jumătate (48,5%) din ei au fost reținuți sau hărțuiți de poliție de-a lungul ultimului an, în mai mare măsură cei de sex masculin decât de sex feminin. Dintre utilizatorii de droguri injectabile, aproape 9% (majoritatea cu vârsta de 18-24 ani) au fost condamnați și au executat o pedeapsă, și mai mult de patru din zece dintre aceștia și-au injectau droguri chiar și în perioada de detenție în instituția penitenciar. Cazurile de hărțuire din partea poliției erau mai frecvente în Bălți decât în Chișinău, iar încarcerarea în penitenciar era mai frecventă în Tiraspol. Același studiu283 a arătat că unul din patru adolescenți din detenție a fost în decursul vieții în centre de protecție a copilului sau în orfelinate. Majoritatea au fost deținuți în izolator de detenție preventivă înainte de pronunțarea sentinței finale și au avut avocați din oficiu (numiți de curte) care nu acordau ‘suficient’ timp cazului,284 cu un sprijin scăzut sau inexistent din partea familiei. Pe durata întregului proces, 44% dintre ei au fost bătuți de poliție sau de angajații de la penitenciar, în timpul ultimului an. Ambele categorii de tineri, utilizatorii de droguri injectabile și tinerii în detenție, sunt incluse între grupurile de adolescenți cu cel mai ridicat risc în ceea ce privește infecția cu HIV/SIDA, așa cum am arătat în capitolul despre Sănătate. Având în vedere cele de mai sus, experiențele cu reprezentanții instituțiilor de aplicare a legii ale adolescenților la risc îngreunează identificarea lor și referirea la servicii, crescând astfel gradul lor de vulnerabilitate. 2011. 281 Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011. 282 Ministerul Sănătăţii, Assessment of Risk of HIV Infection among Most at Risk Adolescents (MARA), 2009: 53-54. Utilizator de droguri prin injectare este considerată o persoană în vârstă de 12-24 ani care și-a injectat droguri cel puţin o dată în ultimele 12 luni înainte de interviu. Studiul a acoperit capitalele de raion și comunităţile rurale din jurul municipiilor Chișinău, Bălţi și Tiraspol. 283 Ministerul Sănătăţii, Assessment of Risk of HIV Infection among Most at Risk Adolescents(MARA), 2009: 66-67. Date din 2008. Adolescenţii de 14-18 ani din facilităţile pre-sentinţă sau care executau sentinţa în penitenciarele din Republica Moldova (malul din dreapta al Nistrului). 284 Evaluare subiectivă a deţinuţilor.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

105


În domeniul politicilor publice,285 Guvernul Republicii Moldova a inițiat în 2006 o serie de măsuri pozitive. Termenul maxim de detenție permis, ca și perioada de timp în care copilul poate fi deținut înainte de pronunțarea sentinței au fost reduse. Alte îmbunătățiri au fost aduse și în privința naturii sentințelor și în modul de tratare a cazurilor de copii, așa cum recomandă Convenția privind Drepturilor Copilului. Alte realizări legislative includ introducerea pedepsei cu muncă folosul comunității ca alternativă la detenție, precum și o nouă lege a eliberării condiționate, aprobată în 2008. Aceste evoluții au reușit să aducă Moldova mai aproape de conceptul de tribunale ‘prietenoase copiilor’ și de standardele internaționale. Cu toate acestea, există multiple arii care încă au nevoie de sprijin:286 centrarea pe acțiuni de prevenire secundară la nivelul comunității; eliminarea folosirii celulelor izolate; reacție instituțională împotriva violării drepturilor copilului de către oficiali; program adresat tinerilor eliberați din instituțiile de corecție; îmbunătățirea indicatorilor statistici privind justiția juvenilă, etc. De asemenea, resursele bugetare în scădere alocate Ministerului Justiției reprezintă un obstacol în continuarea proiectelor.287 Copiii victime ale infracţiunilor Numărul de infracţiuni împotriva copiilor a crescut substanțial în 2010. Din numărul total de 653 delicte, 13,3% sunt violuri, 7,5 tâlhării și 2,3% crime. Tabelul 6. Infracţiuni împotriva copiilor 2005

2006

2007

2008

2009

2010

Numărul total de infracţiuni împotriva copiilor

418

415

436

515

475

653

Din care, violuri (%)

14.4

13.0

9.9

11.3

10.9

13.3

Date: Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova în anul 2010, 2011, http://80.97.56.163/ newsview.php?l=ro&id=3418&idc=168

Numărul crescut de infracţiuni împotriva copiilor arată din nou nevoia de măsuri adecvate în domeniul justiției pentru copiii care sunt victime, dar și martori ai unor delicte. Acestea trebuie să se adreseze etapelor de investigare, judecată precum și fazelor după proces.

285 UNICEF, Growing up in the Republic of Moldova, 2008. 286 UNICEF, Assessment of Juvenile Justice Reform Achievements in Moldova, 2010. 287 SIDA, Joint Evaluation of Impacts of Assistance to Social Sector Reforms in Moldova, 2011.

106

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


5.5 Probleme de capacitate instituțională şi politici 5.5.1 Capacitatea instituțională Finanțarea Principalele scopuri ale reformei sistemului de îngrijire a copiilor se referă la mutarea din îngrijirea de tip rezidențial în servicii de îngrijire de tip familial și dezvoltarea unei rețele de asistenți sociali comunitari. Ca și în țara vecină, România, reforma sistemului rezidențial în Moldova a fost susținută puternic de donatorii internaționali. O mare parte din finanțarea externă a fost alocată proiectelor de protecție socială, estimată la 15% din toate fondurile bilaterale și multilaterale de la donatori, în 2006.288 Nu sunt disponibile date despre clasificarea detaliată a alocărilor de la bugetul de stat pentru protecția copilului. O mare parte din cheltuielile pentru protecția copilului este alocată sectoarelor educației, protecției sociale sau justiției. Structură organizațională și resurse umane În concordanță cu direcțiile de reformă din domeniul protecției copilului, numărul de instituții rezidențiale de îngrijire a scăzut, în timp ce rețeaua de asistenți comunitari a crescut. Nouă289 instituții rezidențiale de îngrijire a copiilor din subordinea Ministerului Educației au fost închise și una a fost transformată. Patru instituții au fost trecute la autoritățile locale pentru a optimiza sistemul și pentru a crește responsabilizarea autorităților locale față de instituțiile transferate. Încă mai funcționează 53 de instituții, din care 26 de școli auxiliare, 15 gimnazii internat, 7 școli speciale, 3 școli sanatoriale și 2 case de copii.290 Reorganizarea unei instituții înseamnă pierderea locului de muncă de către personal. Reorganizarea a opt instituții în 2009-2010 a afectat 509 salariați (dintre care 131 pensionari).291 Chiar dacă securitatea angajării a fost asigurată, scăderea salariului a fost aproape sigură, întrucât transferul 288 EveryChild, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009: vi. 289 O instituţie este în curs de lichidare, iar alte opt au fost reorganizate în 2009-2010. 290 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, USAID, Buletin Informativ. Protecţie socială. Familie puternică – stat prosper, nr. 4/mai 2011, 2011: 6. 291 Ministerul Educaţiei, Monitorizarea implementării strategiei de reformare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, www.edu.md. 10 octombrie 2011, 2011. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

107


personalului didactic de la o instituție rezidențială într-o școală secundară din învățământul de masă a însemnat o scădere de 30% a salariului.292 De aceea, deși personalul afectat a beneficiat de consiliere și pregătire profesională, rezistența la reformă în rândul personalului instituțiilor rezidențiale a fost destul de mare, conducând la întârzieri și distorsiuni. Până în anul 2009, ‘s-a înregistrat mai mult succes în recrutarea personalului pentru noile posturi de asistenți sociali decât în reducerea personalului din instituțiile rezidențiale.’293 Rețeaua de asistenți sociali comunitari a fost extinsă de la mai puțin de 100 la începutul reformei la peste 1.100 în 2010.294 În termeni calitativi, cea mai mare parte a asistenților sociali au beneficiat de pregătire, care era cu atât mai necesară cu cât numai o mică parte a lor absolviseră o facultate de asistență socială. Însă, o problemă majoră a rămas nerezolvată - salariile mici. Salariile asistenților sociali sunt foarte mici, mai mici decât în educație, care la rândul lor sunt mai mici decât cele din sănătate. Sunt cazuri în care salariul mediu al unui asistent social este mai mic decât nivelul ajutorului social. 295 Prin aceasta nu vrem nicidecum să spunem că salariile din educație sau sănătate trebuie reduse sau că ajutorul social trebuie redus. Vrem doar să arătăm că salariile asistenților sociali sunt atât de mici încât reprezintă un obstacol în menținerea și recrutarea unei forțe de muncă specializate. Pe de o parte, fluctuația mare de personal pune în pericol activitățile sistemului și creează costuri suplimentare pentru pregătirea noului personal. Pe de altă parte, întrucât numărul persoanelor specializate era insuficient la începutul reformei, multe posturi au fost ocupate de persoane cu educație medie, ‘soția primarului, fiica cuiva și așa mai departe. Din acest motiv, sistemul este blocat. Nu mai este loc pentru proaspeții absolvenți ai facultății de asistență socială care sunt dispuși să accepte salariul mic doar pentru a câștiga experiență’.296 Schimbarea mecanismului de referire de la nivel raional la nivel comunitar, prin intermediul asistenților sociali, este considerată un element pozitiv, 292 Fundaţia pentru Cercetare Economică și Socială – CASE Moldova, UNICEF, Report on evaluating the cost of non-action in the implementation of the National Strategy Action Plan on Reforming the Residential Child Care System for the years of 2007-2012, 2010: 52. Interviurile cu reprezentanţii ministerelor și cu experţii au avut loc în aprilie 2011. 293 EveryChild, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009, 2009: ix. 294 Mai precis 1.159 unităţi de asistenţă socială. Un asistent social poate lucra mai puţin de o unitate. Sursa: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raportul Social Anual 2009, 2010: 105. 295 Interviuri făcute în aprilie 2011, în Chișinău, cu diferiţi experţi. UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011: 27. Unii asistenţi sociali intervievaţi au spus că, având în vedere salariile mici raportate la încărcarea cu muncă și la răspundere, erau tentaţi să demisioneze o perioadă pentru a beneficia de ajutorul social. 296 Interviu cu Decanul Facultăţii de Asistenţă Socială, Universitatea de Stat Moldova, Chișinău, aprilie 2011.

108

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


deși implementarea mecanismului nu este uniformă în toate raioanele. Asistentul social identifică un copil în dificultate și realizează o evaluare inițială. Autoritatea tutelară (Departamentul de Asistență Socială și Protecție a Familiei) ia decizia finală referitoare la forma de protecție. Evaluarea nevoilor individuale și referirea la servicii specializate nu sunt distribuite în mod egal între grupurile de copii vulnerabili, căci grupul copiilor din instituțiile rezidențiale are mai puține șanse de a beneficia de ele.297 Evaluările anterioare au identificat mai multe deficiențe de organizare ale actualului sistem,298 provenind în principal din împărțirea insuficient de clară a responsabilităților. Există o suprapunere de responsabilități între: (i) Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Ministerul Educației; (ii) comunitatea (‘primăria’) și nivelul raional; și (iii) sistemul de prevenire a intrărilor în sistem299 și Comisiile medico-psihopedagogice.300 În 2009, un studiu UNICEF a arătat că numai 20% din aceste Comisii erau funcționale. Analizele Comisiilor nu se bazau pe evaluarea socială a familiei și a copilului ca o condiție esențială a educației incluzive. Recomandările lor de plasament a copiilor cu nevoi speciale în instituții rezidențiale de educație nu erau însoțite de planuri alternative. Acest lucru este motivat de nivelul scăzut de facilități fizice, de lipsa de metodologii și instrumente de pregătire din învățământul de masă, menționate în capitolul despre Educație. La nivelul comunității, deși numărul de servicii sociale furnizate de ONG-uri a crescut, există unele grupuri vulnerabile care sunt slab acoperite, cum este cazul deținuților, consumatorilor de droguri sau alcool, al persoanelor fără adăpost sau al celor infectate cu HIV/SIDA. Dezvoltarea ulterioară a serviciilor sociale comunitare este îngreunată, între altele, de lipsa resurselor financiare la nivel local care duce, în opinia ONG-urilor, la o participare mai degrabă ‘morală’ din partea autorităților publice locale.301 În domeniul violenței împotriva copiilor, numărul de servicii de îngrijire și protecție a victimelor-copii este limitat.302 La nivel comunitar, sistemele de referire funcționează numai parțial întrucât cooperarea între sectoare 297 EveryChild, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009. 298 Ibid., 2009: vii. 299 Comitete pentru protecţia copiilor în dificultate cu rolul de a preveni separarea familiilor prin asigurarea că instituţionalizarea rezidenţială este ultima soluţie. Comitetele au fost înfiinţate în toate unităţile administrativ-terioriale. 300 Comisii care trebuie să evalueze admiterea în școli auxiliare a copiilor cu dizabilităţi ușoare. 301 Informaţii din 2007. Serviciile sociale furnizate de ONG-uri se adresează diferitelor grupuri vulnerabile de copii: (i) persoanele cu dizabilităţi - 44%, (ii) orfani - 39%, (iii) victime ale violenţei domestice - 22 %, (iv) victime ale abuzului – 18%, (v) victime ale traficului de fiinţe umane - 17%, etc. UN, National Human Development Report 2010/2011, 2011: 98-99. Date de la UE TACIS, Bază de date cu ONG-urile care furnizează servicii, 2007. 302 UNICEF, State Responsiveness to Violence against Children, 2006. Aceasta este cea mai recentă evaluarea cuprinzătoare a reacţiei statului la violenţa împotriva copiilor în Moldova.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

109


și serviciile adresate victimelor este relativ redusă. Nu există nici un fel de mecanism de coordonare între ministerele responsabile. Atitudinile și practicile sociale dominante, așa cum au fost descrise în secțiunea 5.3, împiedică și mai mult identificarea și referirea copiilor care sunt victime ale violenței. În domeniul combaterii traficului de ființe umane și al protejării victimelor, pe baza Strategiei pentru sistemul național de referire (NRS) pentru pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, echipe multidisciplinare sunt active în 28 de raioane (din 35), în două municipalități (Chișinău și Bălți) și într-un oraș (Otaci).303 În majoritatea cazurilor, echipele sunt coordonate de reprezentanți al Departamentului raional de asistență socială și protecția familiei. Alte instituții reprezentate sunt: poliția, agențiile de ocupare a forței de muncă, instituții de învățământ și sănătate, ONG-uri, departamente pentru înregistrarea statutului legal al persoanelor, procuratura, departamente pentru evidența populației. Membrii echipelor multidisciplinare beneficiază de pregătire specială, inclusiv de un modul privind copiii care muncesc.304 În plus, unele ONG-uri au adus o contribuție semnificativă la identificarea victimelor traficului de ființe umane. De exemplu, Centrul Internațional ‘La Strada’ a înființat o linie telefonică de urgență pentru potențialele victime, precum și o echipă mobilă multidisciplinară specializată în identificare. Cu toate acestea, personalul specializat de la nivel local, cum sunt juriștii, este insuficient. În general, serviciile descentralizate la nivel local sunt subdezvoltate, inclusiv cele furnizate de ONG-uri, centrele pentru protecția și asistența victimelor și potențialelor victime ale traficului cu ființe umane, inclusiv victime ale violenței domestice. La nivel central, Comitetul național pentru combaterea traficului de ființe umane, care include reprezentanți ai diferitelor ministere, are nevoie de creșterea capacității (un angajament mai ferm și asigurarea întregului personal necesar la secretariatul permanent). Finanțarea este de asemenea problematică, întrucât donatorii internaționali și ONG-urile sunt principala sursă. Problemele financiare afectează nu numai continuitatea, dar și calitatea serviciilor. Specialiștii, mai ales de la Centrul Național de Asistență și Protecție a Victimelor și a Potențialelor Victime (CAP), ar putea părăsi 303 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe perioada anului 2010, www.mpfsc.gov.md 304 International Labour Organization, Activities for preventing and combating child labour in Moldova 2003-2010, 2011, http://www.un.md/un_ag_mol/ILO/Fact_sheet_ILO-IPEC-Moldova_EN.pdf

110

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


sistemul în favoarea sectorului privat, dacă sunt incluși în actuala schemă de salarizare din sectorului public.305 Organizarea instituțională pentru justiția juvenilă a cunoscut de asemenea câteva evoluții pozitive. Consiliul Suprem al Magistraturii a introdus în 2004 obligativitatea ca președintele fiecărei curți de judecată să numească unul sau mai mulți judecători pentru cazurile cu tineri. La fel, Procurorul general a cerut fiecărui raion să desemneze un procuror care să se ocupe de cazurile care implică copii. Aceste măsuri au fost evaluate cu impact limitat, dar pozitiv. În plus, Ministerul de Justiție are sarcina de a se ocupa de supravegherea tinerilor care au sentințe ce nu implică custodia (cum este eliberarea condiționată și serviciul în folosul comunității). Problemele de coordonare rămân însă importante și ar putea fi rezolvate prin înființarea unui organism interministerial responsabil cu politicile referitoare la justiția juvenilă.306 Există mai mulți factori care afectează negativ copiii aflați în contact cu legea, cei mai importanți fiind:307 (1) planificarea strategică: Acoperire slabă din punct de vedere legislativ și al politicilor publice pentru copiii sub vârsta minimă a responsabilității penale; (2) proces și management: (i) lipsa de servicii specializate la nivel comunitar și capacitatea slabă a administrației publice locale, a sistemelor de educație, sănătate și poliție, de identificare timpurie, referire și furnizare de servicii copiilor cu risc de delict, (ii) lipsa de mecanisme/sisteme de diversiune308 a tinerilor și de servicii relevante de sprijin pentru copii și familiile lor, (iii) utilizarea ineficientă a resurselor din sectorul justiției, (iv) responsabilitatea limitată a autorităților de stat în cazul violării drepturilor copiilor, (v) stigmatul dublu, care împiedică reabilitarea și integrarea socială, (vi) accesul scăzut la justiție al copiilor vulnerabili și al familiilor lor, (vii) privarea copiilor pe termen lung de libertate, atât în perioada procesului cât și a executării sentinței, (viii) folosirea intensă a privării de libertate în Transnistria; 305 Ibid. 306 UNICEF, Assessment of Juvenile Justice Reform Achievements in Moldova, 2010. 307 UNICEF Moldova, Capacity Gap Analysis, Justice for children, preparation to new 2013-2017 Country Programme of Cooperation, 2011. 308 Diversiunea tinerilor de la pedeapsa cu închisoarea spre programe care îi fac răspunzători pentru acţiunile lor. Exemplele includ plasarea sub supraveghere și îndrumarea unui mentor, frecventarea obligatorie a cursurilor la un anumit centru cu scop profesional sau educaţional, etc. UNICEF, Malawi Fact Sheet, Diversion of children in conflict with the law, http://www.unicef.org/tdad/Malawifactsheetdiversion.pdf

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

111


(3) monitorizare și evaluare: Sistem slab și fragmentat de culegere, analiză și utilizare a datelor pentru elaborarea de politici; (4) rolul comunității/părinților: (i) migrație, sărăcie, abuzul de substanțe de către părinți și adolescenți expune copiii la comportamente periculoase, (ii) competențe slabe ale părinților, (iii) nivel scăzut de participare a comunității, familiei și copiilor, (iv) stereotipuri perpetuate de media. Alte instituții importante pentru sistemul protecției copilului sunt Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului (numai la Chișinău, și un specialist în Direcția de protecție socială la nivel raional) și Avocatul copilului. Ambele instituții au încă resurse limitate pentru a se ocupa eficient de problemele complexe din domeniul protecției copilului.309 Factori care împiedică accesul la servicii de protecție a copilului Mai mulți factori reprezintă un obstacol pentru dezvoltarea la nivel comunitar a serviciilor de identificare și referire în cazul abuzului, neglijării, exploatării copiilor, sau a altor riscuri și violări ale drepturilor. Pe lângă cele instituționale, discutate mai sus, atitudinile și practicile sociale dominante sunt deosebit de importante pentru reforma protecției copilului. Cele mai relevante includ: 310 (i) violența ca măsură disciplinară este larg acceptată atât în familie, cât și în școală; (ii) atât părinții/cei care au grijă de copii, cât și personalul didactic, au cunoștințe limitate despre abordările educaționale pozitive și drepturile copiilor, ca urmare nu îi învață pe copii practici adecvate de comunicare și rezolvare a conflictelor; (iii) copiii abuzați provin adesea din familii incomplete, cu probleme de abuz de alcool, sau din familii sărace, ceea ce îi face mai vulnerabili la neglijare și mai ales la exploatarea economică (și sexuală); (iv) inegalitățile de gen și stereotipurile sunt perpetuate de mass media.

309 Multe ONG-uri au o poziţie critică faţă de această instituţie, inclusiv în ceea ce privește selecţia personalului. SIDA, Joint Evaluation of Impacts of Assistance to Social Sector Reforms in Moldova, 2011. 310 UNICEF Moldova, Capacity Gap Analysis, Violence, neglect and exploitation of children, preparation to new 2013-2017 Country Programme of Cooperation, 2011.

112

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


5.5.2 Politici: probleme și soluții Prioritățile Programului de Activitate a Guvernului pentru anii 2011-2014 includ eradicarea traficului de ființe umane și a violenței domestice, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.311 Statistici și studii Datele și studiile lipsesc sau sunt vechi, mai ales în domeniul violenței împotriva copiilor și a traficului de copii. Cea mai recentă evaluare comprehensivă a situaţiei răspunsului la violența împotriva copiilor din Moldova datează din 2006.312 Ultimele date provin de la o cercetare efectuată tot în 2006.313 Referitor la fenomenul traficului de copii în Republica Moldova, cel mai recent raport al Centrului Internațional ‘La Strada’ (2010) ridică problema datelor statistice la nivel național și transnațional, atribuită mai ales metodelor de culegere a datelor utilizate de ONG-urile active în acest domeniu. Răspunsul statului are în vedere crearea unui Sistem informatic automatizat în cadrul asistenței sociale, care va servi și scopurilor de referire, monitorizare și evaluare a cazurilor sau a potențialelor cazuri de trafic de ființe umane, inclusiv de exploatare. Separarea și copiii lipsiți de îngrijirea părintească Startul oficial al reformei sistemului de îngrijire a copilului din Moldova este considerat a fi anul 2006.314 Reforma a fost condusă de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (fostul Minister al Protecției Sociale, Familiei și Copilului). Asumarea coordonării responsabilităților pentru protecția drepturilor copilului de Minister a fost considerată drept o direcție pozitivă. Principalele documente programatice pentru sistemul de îngrijire a copiilor sunt reprezentate de: (i) Legea asistenței sociale (2003); (ii) Strategia naţională și Planul de Acțiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012; (iii) Programul Național privind crearea sistemului integrat de servicii Sociale, 2008-2012, (iv) Strategia de incluziunii socială a persoanelor cu dizabilități (2010-2013), (v) Legea serviciilor sociale (2010) și (vi) Legea adopțiilor (2010). 311 Programul de activitate al Guvernului ‘Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare’ pentru anii 2011-2014, 2011: 76. 312 UNICEF, State Responsiveness to Violence against Children, 2006. 313 IMAS, Ministerul Educaţiei și Tineretului din Republica Moldova, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului a Republicii Moldova, UNICEF, Violenţa faţă de copii în Republica Moldova, 2007. 314 Unele rapoarte plasează începutul reformei în 2007. UNDP, National Human Development Report, From Social Exclusion towards Inclusive Human Development, 2010; UN, Country Analysis- UN Moldova, 2010, 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

113


Dreptul copiilor de a crește în familia lor este abordat într-o manieră comprehensivă de Strategia naţională și Planul de Acțiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012. În plus față de alte strategii, sunt create casele de tip familial, sunt introduse unitățile de asistenţi sociali și sunt create condițiile pentru a permite copiilor din instituțiile rezidențiale să frecventeze școala din comunitate. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei este responsabil de coordonarea activităților, dar Ministerul Educației (fostul Minister al Educației și Tineretului) are în subordine cele mai multe instituții rezidențiale pentru copii. Strategia Națională pentru reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copiilor are două obiective principale pentru perioada 2007-2012: (i) să reducă cu 50% numărul copiilor aflați în instituții rezidențiale și (ii) să reorganizeze instituțiile rezidențiale conform unui plan general de transformare.315 Așa cum am arătat deja, obiectivul numeric ar putea fi atins până în 2012. Pentru cel de-al doilea obiectiv, a fost elaborat un Plan de acțiune revizuit în octombrie 2009. Planul stabilește șapte direcții de acțiune, care implică mai multe ministere, conform următoarelor linii directoare: (i) cadrul legal și instituțional; (ii) dezvoltarea serviciilor sociale de tip familial și comunitar; (iii) creșterea nivelului profesional al resurselor umane; (iv) reorganizarea instituțiilor rezidențiale; (v) redirecționarea resurselor financiare de la instituțiile rezidențiale spre serviciile comunitare; (vi) monitorizare și evaluare și (vii) comunicare, promovare și mobilizare socială. La nivel general, evaluările disponibile ale implementării Strategiei Naționale și Planului de Acțiune pentru reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copiilor316 au concluzionat că în perioada 2007-2008 s-au obținut progrese importante, în timp ce în 2009, reforma a înregistrat o viteză mai scăzută de implementare. Pe de altă parte, un factor cheie în implementarea reformei este reprezentat de directorii instituțiilor rezidențiale și de capacitatea și deschiderea lor de a contribui la implementarea cu succes a reformei. Elaborarea standardelor dar și a sistemului integrat de monitorizare și evaluare necesită dezvoltări importante. O altă provocare pentru implementare este asigurarea finanțării necesare. În plus, după cum a fost menționat anterior, reforma trebuie să reconsidere problema copiilor cu dizabilități și a absolvenților instituțiilor rezidențiale. Mai 315 Hotărârea Guvernului nr. 784/2007, Strategia naţională și Planul de Acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, www.edu.md 316 Every Child, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009; The Foundation for Social and Economic Research – CASE Moldova, UNICEF, Report on evaluating the cost of non-action in the implementation of the National Strategy Action Plan on Reforming the Residential Child Care System for the years of 2007-2012, 2010: 15.

114

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


mult, dezvoltarea unor standarde comune pentru reintegrare, a serviciilor de sprijin familial la nivel comunitar, a capacității de monitorizare a autorității tutelare (Direcțiile de asistență socială și protecția familiei), precum și coordonarea dintre diferitele ministere trebuie îmbunătățite serios pentru a asigura viabilitatea intervențiilor. Referitor la problema copiilor cu părinți migranți, există un Plan Naţional de Acţiuni cu privire la protecţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor pentru anii 2010-2011.317 Acesta include direcții generoase de acțiune la multiple niveluri: legal, instituțional, resurse umane (pregătirea profesioniștilor în domeniul protecției sociale), conștientizare, acțiuni preventive, acțiuni direcționate pentru prevenirea delicvenței juvenile și monitorizarea statisticilor la nivel comunitar despre copiii lipsiți de îngrijirea părinților. Asigurarea finanțării, programarea realistă a activităților și coordonarea cu alte domenii sociale de protecție rămân însă aspecte esențiale. Evaluarea stadiului de implementare a planului efectuată de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei în 2010 menționează unele realizări, dar impactul general asupra bunăstării copiilor este dificil de evaluat în acest moment. Violența și exploatare În domeniul violenței împotriva copiilor, răspunsul statului este încă la un nivel scăzut. 318 Nu există un sistem de monitorizare și aplicare a mecanismelor pentru politicile existente. La nivel local, serviciile de îngrijire și protecție a copiilor-victime sunt limitate. Atitudinile sociale contează substanțial în cazul violenței împotriva copiilor. Este nevoie de puternice campanii de mass media pentru a putea schimba atitudinile dominante, tolerante față de violență. La nivel central,319 nu există o înțelegere și o definire comună a ceea ce reprezintă cazurile de violență. Mecanismele de coordonare dintre ministerele răspunzătoare necesită îmbunătățiri. Deși la nivelul documentelor de programare s-au făcut progrese substanțiale, implementarea procesului este încă într-un stadiu incipient și este necesar un angajament mai ferm. Reintegrarea și asistarea victimelor, precum și dezvoltarea colaborării cu sectorul ONG-urilor sunt considerate domenii prioritare de acțiune.320 317 Guvernul Republicii Moldova, Planul Naţional de acţiuni cu privire la protecţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor pentru anii 2010-2011, www.mpsfc.gov.md 318 UNICEF Moldova, Capacity Gap Analysis, Violence, neglect and exploitation of children, preparation to new 2013-2017 Country Programme of Cooperation, 2011. 319 UNICEF, State Responsiveness to Violence against Children, 2006. 320 EC, Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2010, Country report: Republic of Moldova, 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

115


În domeniul combaterii traficului de ființe umane și protecției victimelor, cadrul legislativ include: (i) Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane (2005); (ii) Planul Național pentru prevenirea și combaterea traficului de ființe umane 2008-2009; (ii) Cadru/Reglementări asupra organizării și funcționării Centrelor de asistenţă și protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane (2006), (iii) Legea cu privire la migrația de muncă (2008); (iv) Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie (2007) și (v) Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane. Legea despre acreditarea serviciilor care ar permite subcontractarea serviciilor către ONG-uri este în discuție în momentul de față. Pe partea politicii, Memorandumul de înțelegere semnat în 2009 între Guvernul Republicii Moldova și Organizația Internațională a Muncii321 pentru eliminarea muncii copiilor este considerat un progres important. Planul de acțiune se concentrează ca grupuri țintă pe fetele tinere, copiii aflați în situații de muncă ‘ascunsă’ și alte grupuri de copii cu vulnerabilități și nevoi speciale. Copiii în contact cu legea În domeniul justiției juvenile, Strategia de consolidare a sistemului judecătoresc (2007) include prevederi pentru ‘eficientizarea sistemului justiției pentru minori’ cu patru obiective: evaluarea nevoilor (personal și infrastructură); modificări legislative în sensul simplificării procedurilor legale și ‘sporirea garanţiilor procesuale acordate minorilor în cadrul examinării cauzelor cu implicarea lor, precum şi în procesul aplicării pedepselor faţă de minori’; cursuri de pregătire pentru judecători și personal; crearea infrastructurii pentru o funcționare eficientă a sistemului de justiție juvenilă. Strategia Națională de Dezvoltare (2008-2011) ia de asemenea în considerare dezvoltarea justiției juvenile ca unul dintre obiective, deși formularea concretă a obiectivelor/acțiunilor specifice lipsește. Legislația relevantă include: (i) Codul de procedură penală (2003); (ii) Legea eliberării condiționate (2007) și (iii) Legea medierii (2008). Îmbunătățirile legislative322 se referă la lungimea perioadei de detenție a copiilor înainte de proces (nu poate depăși patru luni), perioada de timp în care copiii pot fi deținuți de poliție (redusă de la 72 ore la 24 ore), responsabilitatea pentru cercetarea delictelor comise de tineri este transferată de la poliție la 321 Memorandum of Understanding between the International Labour Office and the Government of the Republic of Moldova, 2009, http://www.un.md/un_ag_mol/ILO/Memorandum_ILO_GRM_Aug-2009_en.pdf 322 Pentru o listă detaliată a modificărilor legislative, vezi UNICEF, Assessment of Juvenile Justice Reform Achievements in Moldova, 2010.

116

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


procuror, ținând cont de elemente contextuale – istoria de viață a copilului și circumstanțele producerii delictului, sentința maximă pentru minori (nu poate depăși jumătate din sentința dată unui adult pentru același delict) și dezvoltarea de alternative la detenție, cum sunt medierea și eliberarea condiționată. Abordările multi-sectoriale între sistemul justiției juvenile și sistemul de îngrijire a copilului (reforma sistemului instituțiilor rezidențiale) sau al protecției sociale (activități de prevenire direcționate spre copiii cu risc și copiii lipsiți de îngrijire părintească, sau spre copiii din familii vulnerabile fără sprijin) sunt cheie pentru asigurarea unei reforme viabile pentru copiii aflați în contact cu legea.323

5.6 Recomandări Îmbunătățirea datelor statistice prin adoptarea metodologiilor internaționale standard și prin efectuarea de studii aprofundate în domenii în care lipsesc datele (de exemplu, copiii cu dizabilități, absolvenții instituțiilor rezidențiale, violența împotriva copiilor, victime sau potențiale victime ale traficului și exploatării, copiii în contact cu legea, etc). Pentru proiectarea politicilor pe bază de date, sunt necesare statistici dezagregate în funcție de vârstă, gen, etnie, criterii socio-economice și distribuție geografică (inclusiv Transnistria). Continuarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copiilor, focalizată pe calitatea procesului de dezinstituționalizare, pentru asigurarea sustenabilității intervențiilor. Domeniile majore care necesită îmbunătățire sunt: (i) finanțarea, inclusiv redirecționarea resurselor financiare de la serviciile rezidențiale spre serviciile comunitare; (ii) standarde comune pentru reintegrare; (iii) sistem integrat de monitorizare și îmbunătățire a capacității de monitorizare a autorității tutelare (Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Familiei) și (iv) coordonarea între ministere și între donatori. Susținerea prevenirii instituționalizării în cadrul reformei sistemului rezidențial de îngrijire, mai ales pentru copiii sub vârsta de 3 ani, prin servicii comunitare de sprijin familial 323 Every Child, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009: 74.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

117


și prin furnizarea de sprijin direcționat către familiile cu un risc crescut de plasare a copiilor în instituții rezidențiale de îngrijire (gospodăriile sărace, familiile cu mulți copii, etc.). Procesul efectiv de dezinstituționalizare trebuie însoțit de reforme care să promoveze educația incluzivă. Finanțarea și implementarea de mecanisme care să extindă grupurile vulnerabile de copii pentru a include categoriile cu cel mai ridicat risc (victimele abuzului și traficului, copiii străzii, tinerii eliberați din detenție etc.). Asigurarea de finanțare și implementarea de mecanisme pentru promovarea Planului Național de protecție a copiilor lipsiți de îngrijire părintească pentru 2010-2011. Îmbunătățirea legăturilor, coordonării și operaționalizării strategiilor și planurilor de acțiune existente pentru a asigura detectarea și răspunsul în cazurile de abuz și neglijare a copiilor, violență în familie, exploatare sexuală a copiilor, copiii care muncesc, precum și alte riscuri și violări ale drepturilor. Sunt necesare intervenții pe termen lung pentru a schimba atitudinile tolerante ale familiei și comunității față de violența împotriva copiilor, care este considerată măsură disciplinară, precum şi pentru a îmbunătăți cunoștințele limitate ale părinților/ persoanelor au în grijă copii și ale personalului didactic despre abordările educaționale pozitive. Dezvoltarea serviciilor comunitare, inclusiv prevenirea, și îmbunătățirea capacității instituționale la nivel local a sistemelor de educație, sănătate, asistență socială și poliție, precum și consolidarea monitorizării și evaluării în cazul copiilor victime ale diferitelor forme de violență și abuz, precum și în cazul copiilor în contact cu legea. Dezvoltarea și întărirea rețelei naționale de asistenți sociali prin pregătirea continuă și prin îmbunătățirea mecanismului de recrutare însoțit de stabilirea unui sistem comprehensiv de stimulente salariale și bonusuri bazate pe performanță. Continuarea sprijinului acordat reformei justiției juvenile. Principalele domenii care necesită îmbunătățire sunt: (i)

118

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


concentrarea pe prevenirea secundară la nivelul comunității; (ii) eliminarea utilizării celulelor de izolare; (iii) reacţii instituționale împotriva violării drepturilor copiilor de către funcționarii oficiali; și (iv) program care se adresează tinerilor eliberați din instituțiile de corecție. Dezvoltarea și implementarea unui model de diversiune324 (de la procesul juridic și privarea de libertate) pentru copiii în conflict cu legea precum și servicii pentru copiii care sunt în contact cu legea ca martori și victime. Colaborarea cu media pentru a reduce toleranța față de violența împotriva copiilor și femeilor, precum și a inegalităților de gen și stereotipurilor.

324 Diversiunea tinerilor de la pedeapsa cu închisoarea spre programe care îi fac răspunzători pentru acţiunile lor. Exemplele includ plasarea sub supraveghere și îndrumarea unui mentor, frecventarea obligatorie a cursurilor la un anumit centru cu scop profesional sau educaţional, etc. UNICEF, Malawi Fact Sheet, Diversion of children in conflict with the law, http://www.unicef.org/tdad/Malawifactsheetdiversion.pdf. .

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

119


120

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


6. POLITICI SOCIALE ȘI SĂRĂCIA Convenția cu privire la drepturile copilului Acest capitol abordează dreptul copiilor de a beneficia ‘de asistență socială, inclusiv de asigurări sociale,’ (Articolul 26) și de ‘un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială’ (Articolul 27 din Convenția asupra Drepturilor Copilului). Responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților și persoanelor care au în grijă un copil, dar statul are datoria de a adopta măsuri adecvate și de a oferi, în caz de nevoie, asistență materială și programe de sprijin destinate, în principal, satisfacerii nevoilor de hrană, îmbrăcăminte și locuință.

6.1 Date cheie Care sunt aspectele cheie care îi fac pe copii vulnerabili: situație și tendințe? Ratele de sărăcie absolută și sărăcie extremă au scăzut considerabil. Totuși, sărăcia absolută afectează încă aproape 22% din populația totală a țării și peste 24% din copii. Impactul crizei economice a fost foarte accentuat în zonele rurale. Ca o consecință, în perioada 2008-2009, sărăcia absolută a crescut în mediul rural, iar disparitățile urban-rural s-au adâncit considerabil. Totuși, în 2010, sărăcia absolută s-a redus și discrepanța urban-rural s-a diminuat. Gospodăriile cu copii au fost mai vulnerabile la efectele crizei decât gospodăriile fără copii.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

121


În Republica Moldova, copiii au un risc de sărăcie mai ridicat decât populația adultă. În 2010, unul din fiecare patru copii trăia în sărăcie absolută. Există discrepanțe puternice între zonele urbane și cele rurale, dar și între orașele mari și cele mici, precum și între satele mari, centrale și dezvoltate de pe lângă marile orașe, și satele mici, periferice și îndepărtate. Incidența sărăciei absolute la copii a rămas de trei ori mai mare în sate decât în orașele mici sau mari. Risc de sărăcie deosebit de ridicat au copiii din zonele rurale, mai ales cei din gospodăriile de agricultori, cei care aparțin unor familii cu mulți copii sau unor gospodării multi-generaționale. Câteva alte categorii de copii trebuie menționate, deși situația lor nu este bine documentată: copiii cu dizabilități, copii de etnie Roma, absolvenții instituțiilor rezidențiale, tinerii eliberați din detenție și ‘copiii străzii’. Per total, sistemul de protecție socială a oferit sprijin familiilor sărace cu copii, deși unele prestații sociale au avut un deficit de targetare. Alocațiile pentru copii și ajutorul social au avut un impact mic, dar pozitiv, în timp ce compensațiile nominative au fost mai puțin eficiente în a proteja copiii împotriva sărăciei. Actuala reformă a sistemului de protecție socială pune ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor în centrul sistemului. Mai multe categorii de copii au acces limitat la acest ajutor: copiii care au ambii părinți angajați în agricultură, copiii din familiile tinere care trăiesc împreună cu familia unuia dintre părinți, copiii din gospodăriile cu mulți copii care reprezintă anumite grupuri religioase, copiii rămași acasă în familii sărace după ce părinții au plecat la muncă în străinătate, copiii de etnie Roma și copiii cu dizabilități severe care trăiesc în familie. Grupurile de copii expuse la riscuri multiple de excluziune socială includ absolvenții instituțiilor rezidențiale, mai ales cei care au rupt relațiile cu familia, tinerii eliberați din detenție și ‘copiii străzilor’.

122

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


6.2 Criza internațională și sărăcia în Republica Moldova325 Republica Moldova a obținut rezultate semnificative în reducerea sărăciei. La nivelul țării, rata sărăciei absolute a scăzut considerabil după 2006, ajungând la 21,9% din populație în 2010. Sărăcia extremă a scăzut în aceeași perioadă de la 4,5% la 1,4% din populație. Țintele ODM referitoare la ratele de sărăcie pentru 2010 au fost atinse.326 Figure 22. Evoluția sărăciei absolute la nivel de populație și structura populației sărace în 2010, pe zone de rezidență (%) 40 35 30 25 20 15 10 5 0

34,6 31,4

36,3

31,3

Urba n ; 20

Rura l ; 30,3

30,2 24,8

25,8

26,3 Tota l ; 21,9

18,4

2006

26,4

2007

15,2

2008

12,6

2009

Urba n ; 10,4 2010

Rura l ; 80

Date: Ministerul Economiei (2011), p. 11. Notă: Date din Ancheta Bugetelor de Familie. Sărăcia estimată pe baza cheltuielilor de consum.

Din fiecare cinci persoane sărace, patru sunt din zona rurală și numai una este din orașe mari sau mici. Din cei 735 mii locuitori săraci ai țării, 588 mii provin din mediul rural. Zonele rurale au fost serios afectate de criza economică din 2008-2009. Drept rezultat, sărăcia absolută a crescut considerabil, în timp ce în zonele urbane, a continuat să scadă și în timpul crizei. Vârful a fost atins în primul trimestru din 2009, când rata sărăciei absolute în zonele rurale a atins un maxim de 45%.327 Totuși, în 2010, 325 Acest capitol se bazează pe metodologia de măsurare a sărăciei folosită în prezent de Guvernul Republicii Moldova pentru proiectarea, monitorizarea și evaluarea politicilor sociale și a programelor de incluziune socială. În 2006, metodologia de calculare a sărăciei a fost modificată și nu permite comparaţii cu anii anteriori. Funcţia de bunăstare folosită pentru estimarea sărăciei se bazează pe consumul agregat total, format din consumul de alimente (inclusiv consumul din

producţia proprie), consumul de produse nealimentare și de servicii, precum și valoarea de utilizare a unui mic număr de bunuri de folosinţă îndelungată. Datele provin din Ancheta bugetelor de familie. 326 Ţintele pentru sărăcia extremă (4% în 2010 și 3,5% în 2015) au fost atinse încă din 2007. Privind sărăcia absolută au fost agreate două seturi de ţinte. Primul set de ţinte se referă la scăderea sărăciei absolute de la 30,2% în 2006 la 25% în 2010 și respectiv 20% în 2015. Figura 22 arată că ţinta intermediaă pentru 2010 a fost atinsă. Al doilea set de ţinte se referă la reducerea sărăciei veniturilor conform pragului de sărăcie de $ 4.3 (PPP) per zi/ pe persoană, de la 34,5% în 2006 la 29% în 2010 și la 23% în 2015. Datele referitoare la acest indicator în 2010 nu sunt disponibile, dar în 2009, valoarea a fost de 29,5% din populaţie. Având în vedere scăderea puternică a sărăciei în 2010, pare că ţinta a fost atinsă. 327 Ţintele pentru sărăcia extremă (4% în 2010 și 3,5% în 2015) au fost atinse încă din 2007. Privind sărăcia absolută au fost agreate două seturi de ţinte. Primul set de ţinte se referă la scăderea sărăciei absolute de la 30,2% în 2006 la 25% în 2010 și respectiv 20% în 2015. Figura 22 arată că ţinta intermediaă pentru 2010 a fost atinsă. Al doilea set de ţinte se referă la reducerea sărăciei veniturilor conform pragului de sărăcie de $ 4.3 (PPP) per zi/ pe persoană, de la 34,5% în 2006 la 29% în 2010 și la 23% în 2015. Datele referitoare la acest indicator în 2010 nu sunt disponibile, dar în 2009, valoarea a fost de 29,5% din populaţie. Având în vedere scăderea puternică a sărăciei în 2010, pare că ţinta a fost atinsă. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

123


sărăcia absolută a scăzut în ambele zone de rezidență, iar diferența urbanrural a început să scadă. Impactul crizei a fost concentrat în zonele rurale și a fost transmis prin două canale principale: agricultura și remitențele. În 2009, scăderea cererii interne a dus la scăderea prețurilor la produsele agricole, fapt ce a determinat scăderea considerabilă a veniturilor din agricultură. În consecință, gospodăriile rurale au fost afectate sever, pierderile fiind însă nesemnificative pentru gospodăriile urbane. În același timp, remitențele au scăzut substanțial. Întrucât majoritatea migranților sunt din mediul rural, scăderea remitențelor a avut un efect mult mai puternic asupra gospodăriilor rurale decât asupra celor urbane.328 Pe de altă parte, în timpul crizei, salariile au crescut puțin, lucru care a protejat gospodăriile urbane de efectele negative ale crizei, efectul pozitiv fiind mult mai redus în zonele rurale. În 2010, toate tipurile de venituri au crescut, salarii, remitențe, venituri din agricultură, precum și transferurile sociale, atât în zonele rurale, cât și în cele urbane. Sărăcia a scăzut în mod corespunzător. Persoanele sărace au fost sever afectate de criză. Scăderea cererii de forță de muncă atât în sectorul oficial al economiei, cât și în cel neoficial, a afectat mult mai puternic pe cei săraci. Orele de muncă au fost reduse, orele suplimentare nu au mai fost plătite, au fost impuse zile libere fără plată, și, în consecință, salariile au scăzut. În același timp, încetarea sau reducerea remitențelor de la membrii familiei care munceau în străinătate a fost semnificativ mai mare la familiile sărace. Deși în 2009, veniturile din beneficii sociale au crescut semnificativ, ele nu au putut compensa pierderea de venituri din muncă și din remitențe. Prin urmare, inegalitatea de consum329 a crescut în timpul crizei. Aceste tendințe s-au mai redus oarecum în 2010. Cu toate acestea, consumul mediul al celor mai bogați 10% a rămas de 6,3 ori mai mare decât a celor mai săraci 10% din populație. Inegalitatea este și mai accentuată în termeni bănești. Veniturile în natură (produsele agricole obținute în gospodărie) reprezintă 21-23% din bugetul total al celor mai săraci și doar 3% pentru cei mai bogați. Astfel, dacă autoconsumul nu este luat în considerare, inegalitatea ar deveni mult mai mare. 328 Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia si impactul politicilor 2009, 2010: 17. 329 În 2009, din totalul venitului disponibil al gospodăriilor rurale, salariile reprezentau 31%, veniturile din agricultură 18%, remitenţele 22%, iar beneficiile sociale (inclusiv pensiile) 21%. În ospodăriile urbane, valorile corespunzătoare erau 58%, 1%, 13%, respectiv 15%. Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia si impactul politicilor 2009, 2010: 13-14.

124

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Tabelul 7. Structura venitului disponibil per persoană, pe decile de cheltuieli de consum, 2010 (%) Cei mai săraci 20%

Cei mai bogați 20%

Total

Decila 1

Decila 2

Decila 9

Decila 10

Venitul total disponibil

100

100

100

100

100

b. Contravaloarea produselor obținute în gospodărie

9,8

21,3

22,8

4,7

3,0

a. Venituri bănești, din care:

90,2

78,7

77,2

95,3

97,0

- salarii

42,6

35,5

30,4

53,6

49,5

- transferuri sociale

18,7

26,5

27,7

13,8

9,0

- remitențe

16,8

8,4

10,0

14,0

21,3

- alte surse de venit bănesc

12,1

8,4

9,2

14,0

17,2

Date: Ministerul Economiei (2011), p.13. Notă: Date din Ancheta Bugetelor de Familie. Conceptul de sărăcie bazat pe consum. Decilele sunt grupuri de 10% din populaţie clasificate în funcţie de cheltuielile de consum pe persoană.

Veniturile din activități informale sunt foarte răspândite. În 2008, Biroul Național de Statistică a raportat că 10,9% din totalul angajaților din economie, inclusiv cei din agricultura de subzistență, lucrau în sectorul informal, iar 31,1% aveau o slujbă informală. O altă anchetă a arătat că unul din patru salariați lucra pe baza unui acord verbal, fără contract de muncă.330 Ca și în alte țări, o proporție consistentă de gospodării combină agricultura de subzistență cu muncile ocazionale neoficiale (cel mai adesea zilier în agricultură). Veniturile informale bănești adâncesc inegalitatea, astfel că în sectorul informal cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci abia supraviețuiesc.331 Sărăcia în Moldova este mai degrabă ‘superficială’, cu o tendință clară de polarizare între câteva gospodării bogate cu un consum foarte ridicat și marea majoritate care se aglomerează în imediata vecinătate a pragului de sărăcie absolută. Atât profunzimea cât și severitatea sărăciei absolute au scăzut între 2006 și 2010. Consumul mediu al celor săraci este în vecinătatea pragului de sărăcie (la 4,5% de pragul de sărăcie absolută și la 0,3% de cel de sărăcie extremă, în 2010). Nu numai că cei săraci au un consum mai mic, dar structura acestuia diferă semnificativ de cel al gospodăriilor care nu sunt sărace. În medie, o gospodărie din Moldova cheltuiește 41% din bugetul total pe alimente și 18% pe întreținerea locuinței, care reprezintă un total de 59%. Cei mai săraci 10% alocă pentru alimente și locuință peste 74% din cheltuielile totale de consum (59%, respectiv 15%), în timp ce cei mai bogați 10% acoperă aceste cheltuieli cu doar 46% din bugetul lor. De aceea, săracii trebuie să cheltuiască mai puțin pe sănătate, 330 Anchetă a Institutului Muncii, cu sprijinul Organizaţiei Internaţionale a Muncii. IDIS Viitorul, Study on Social Protection and Social Inclusion in Moldova, 2009: 34. 331 E.g. Stănculescu, M., Ilie, S. (2001); Neef, R., Stănculescu, M. (eds.) (2002); Neef and Adair (2004); Stănculescu, M., Pop, L. (2009).

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

125


educație, îmbrăcăminte și ale bunuri. De exemplu, în medie, cei mai săraci alocă de 17 ori mai puțin pe lună/persoană pentru sănătate și servicii medicale decât gospodăriile cu veniturile cele mai ridicate (15 MDL față de 265 MDL). La fel, pentru educație, cei mai săraci cheltuiesc de 36 de ori mai puțin (1,5 MDL față de 52 MDL pe lună/persoană).332 Profilul celor săraci este foarte stabil.333 În mod constant, incidența sărăciei absolute a fost disproporționat de mare în gospodăriile cu cinci membri sau mai mult, conduse de persoane în vârstă (65 de ani sau peste), cu nivel scăzut de educație (cel mult educație secundară neterminată), angajați în agricultură sau pensionari. Gospodăriile cu trei copii sau mai mult au o rată mare de sărăcie, 39,1%, față de media națională de 21,9%.334 Persoanele din gospodăriile cu trei copii sau mai mult reprezintă numai 12% dintre cei săraci. În contrast, gospodăriile fără copii au un risc relativ mic de sărăcie (19,7%) dar reprezintă 44% dintre săraci. Majoritatea gospodăriilor fără copii sunt cu pensionari (cu 28,1% risc de sărăcie și 35,7% proporție din cei săraci). Deși pensiile au crescut, pensia medie335 nu a depășit încă pragul de sărăcie. Dacă avem în vedere și tendința de îmbătrânire demografică a populației, este de așteptat ca în viitorul apropiat, politicile statului să pună accentul pe segmentul vulnerabil al populației de peste 60 de ani. De aceea, activitățile de lobby și advocacy trebuie intensificate pentru promovarea și susținerea reformelor în domeniul protecţiei copilului.336 Copiii sunt recunoscuți ca una dintre cele mai vulnerabile categorii, cu risc de excluziune socială, întrucât au rate de sărăcie mai mari decât alte grupuri de populație. Alături de copiii, în Moldova au mai fost identificate următoarele grupuri vulnerabile la excluziune socială: (i) victimele traficului de ființe umane, (ii) tinerii, (iii) grupurile cu venituri mici, (iv) persoanele cu tuberculoză, (vi) vârstnicii, (vii) populația rurală și (viii) femeile.337

332 Date pentru 2010, comparaţia între decilele 1 (cei mai săraci 10%) și 10 (cei mai bogaţi 10%) pe baza cheltuielilor de consum pe pesoană. Ministerul Economiei, Sărăcia în Republica Moldova 2010, 2011: 12. 333 Ministerul Economiei, Sărăcia în Republica Moldova 2010, 2011: 11. Rata naţională a sărăciei absolute era de 21,9% în 2010. Spre comparaţie, rata era de 35% pentru gospodăriile cu cinci membri sau mai mult, 30,2% pentru gospodăriile conduse de persoane în vârstă (65 sau peste), 39.1% din gospodăriile conduse de absolvenţi ai educaţiei primare sau cu educaţie secundară neterminată, 53,5% din gospodăriile conduse de persoane fără educaţie, 44,9% din gospodăriile de salariaţi în agricultură, 36,5% din gospodăriile de agricultori pe cont propriu, respectiv 28,1% din gospodăriile de pensionari. Diferenţele de gen nu sunt semnificative. 334 Ministerul Economiei, Sărăcia in Republica Moldova 2010, 2011: 11. Gospodării cu copii sub 16 ani. 335 Pensia medie pentru limită de vârstă era de 836,6 MDL la sfârșitul lui 2010 (www.statistica.md ), în timp ce pragul sărăciei absolute în 2010 era de 1015,9 MDL. 336 EveryChild, Oxford Policy Management, UNICEF: Assessment of child care system in Moldova and technical assistance to the Government of the Republic of Moldova to host the sub-regional consultation on child care system reforms in ENP countries, 2009: 31. 337 Toritsyn, A., Ex-ante policy assessment vis-à-vis vulnerable groups in SEE: Guide for Practitioners, UNDP, 2009: 7.

126

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Etnicitatea este foarte puternic corelată cu sărăcia în țări precum România, Bulgaria și Ungaria,338 unde atât incidența, cât și profunzimea sărăciei sunt semnificativ mai ridicate la populația Roma decât la alte grupuri etnice. În Moldova, un studiu PNUD339 a confirmat că în 2005, populația de etnie Romă avea un risc de sărăcie de două ori mai mare decât populația non-Roma (59% din populația Roma în sărăcie absolută și 50% în sărăcie extremă, în comparație cu mediile naționale de 24%, respectiv 19%, la acel moment). Nu sunt disponibile date mai recente despre populația Roma. Sărăcia este un fenomen multidimensional. Pe lângă venituri și consum, nivelul deprivării de diferite bunuri și servicii trebuie de asemenea avut în vedere pentru a înțelege condițiile de trai ale populației. În Moldova, circa 59% din populație trăiește în zone rurale.340 Tabelul 8 arată nivelurile semnificative de deprivare materială (în bunuri și servicii) la nivelul gospodăriilor rurale, chiar și la cele care, conform cheltuielilor de consum, nu se clasifică în categoria celor sărace. Tabelul 8. Deprivarea materială a gospodăriilor din Moldova, 2010 (%)

Toate

Mediu de rezidență Urban Rural

Quintile în funcție de consum Q1

Q2

Q3

Q4

Q5

Apă potabilă curentă

62,5

91,4

39,8

16,1

29,6

44,7

60,4

79,4

Apă caldă de la rețeaua publică

9,4

21,3

0,1

1,9

3

6,8

13,2

17,9

Canalizare

32,5

71,9

1,6

8

15,6

26

40,2

59,7

Încălzire centrală sau centrală proprie

34,7

71,8

5,5

7,2

16,4

28,4

43,5

63,2

Rețea de gaz

52,4

81,6

29,4

23,5

38,1

49,9

61,3

75,5

Baie situată în locuință

42,6

76,9

15,6

12,8

22,2

37,3

52,3

72,8

WC cu apă situat în locuință

35,5

73,3

5,8

8,5

17,2

29,9

43,5

64

*

*

*

70,6

81,6

87,6

92,6

94,3

Computer

23,1

38,9

10,7

3,8

10,2

18,3

27,6

45,1

Automobil

18,9

21,4

16,9

8,1

11

16,5

20,6

32,2

Telefon

Date: Biroul Naţional de Statistică. www.statistics.md Note: Date din Ancheta Bugetelor de Familie. Quintilele Q1-Q5 sunt grupuri de 20% din populaţie, ierarhizate în funcţie de cheltuielile de consum pe adult echivalent. Q1 – cei mai săraci 20%, Q5 – cei mai bogaţi 20% din populaţie. Datele nu includ populaţia situată pe malul stâng al Nistrului și municipiul Bender. * Datele nu sunt disponibile.

Există discrepanțe puternice între zonele urbane și cele rurale, dar și între orașele mari și cele mici, precum și între satele mari, centrale și dezvoltate situate în apropierea marilor orașe, și satele mici, periferice, îmbătrânite și izolate. În 2010, rata medie a sărăciei absolute era de 30,3% la sate față de 14,2% în orașele mici și numai 7,3% în orașele mari. 338 E.g. Stănculescu și Stanovnik (2009). 339 UNDP (PNUD), Roma in the Republic of Moldova, 2007. 340 www.statistica.md. Proporţia de populaţie rurală a reprezentat 58,6% în 2010, scăzând la 58,4% în 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

127


Diferențe regionale considerabile au fost constant înregistrate între capitala Chișinău, unde sărăcia de consum este de numai 5,3% din populație, și celelalte trei regiuni ale țării care au o incidență a sărăciei mai mare decât media națională.341 Gradul de deprivare este considerabil și la nivelul agregat al raioanelor și regiunilor. Indicele de Deprivare Multiplă a Ariilor Mici (IDAM) este un instrument de identificare a localităților cele mai defavorizate din țară. Prin definiție, o unitate administrativă deprivată este caracterizată prin populație rurală numeroasă, dezvoltare slabă a infrastructurii, acces scăzut la locuri de muncă (economie locală subdezvoltată), la servicii de educație și sănătate, precum și condiții improprii de locuit. În conformitate cu IDAM,342 în 2009, cele mai dezvoltate comunități rurale (pe cele mai multe dimensiuni) erau satele amplasate în vecinătatea municipiului Chișinău, urmate de unitatea teritorial-administrativă Găgăuzia. Majoritatea satelor din celelalte trei regiuni ale țării erau deprivate pe una sau mai multe dimensiuni, cu un mic avantaj pentru regiunea de nord. În plus, raioanele care includ sate mici și îndepărtate sunt considerabil mai sărace. Cele mai dezavantajate raioane ale Moldovei, în 2009, erau Rezina și Ungheni din regiunea centrală, Leova și Căușeni din sud, precum și Sîngerei din regiunea de nord.

6.3 Sărăcia copiilor343 În Republica Moldova, în 2010, gospodăriile cu copii reprezentau 37,8% din totalul gospodăriilor, adică circa 428 mii, cea mai mare parte a lor locuind în zonele rurale (57,2% sau 245 mii). În mediul urban predomină gospodăriile cu un singur copil, în timp ce în cel rural prevalează gospodăriile cu doi sau mai mulți copii. În țară trăiesc circa 746 mii copii sub vârsta de 18 ani.344 Majoritatea aparțin unor familii nucleare complete (48% din gospodăriile cu copii) sau unor gospodării multi-generaționale care includ bunicii și/sau alte rude, cu sau fără părinți (46%). Ceilalți copii trăiesc în familii monoparentale, care reprezintă între 8% din gospodăriile cu copii în zonele urbane și numai 3,4% în zonele rurale.

341 Regiunea de nord a rămas pe cea mai bună poziţie, cu o rată a sărăciei absolute de 23,7% în 2010. Celelalte două regiuni au făcut schimb de locuri în decursul timpului, dar în 2010, sudul a fost pe locul doi (27,7%) iar centrul a fost pe ultimul loc cu cea mai mara rată (29,6%). 342 Baza de date DevInfo, www.devinfo.md. 343 Această secţiune se bazează pe raportul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raportul Social Anual 2010, 2011. Datele incluse în text provin din acest raport, dacă nu este menţionat altfel. 344 Biroul Naţional de Statistică, Situaţia copiilor din Republica Moldova, 2011.

128

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Figura 23. Barele: Distribuția gospodăriilor după numărul de copii și mediul de rezidență (număr); Discurile: Structura gospodăriilor cu copii după numărul de copii în fiecare zonă de rezidență (%) 1.200.000

15

5,7 30

1.000.000

45 64

40

800.000 600.000

Gospodarii cu 3+ copii

400.000

Gospodarii cu 2 copii

200.000

Gospodarii cu 1 copil Gospodarii fara copii

0 Total

Urban

Rural

Date: Biroul Naţional de Statistică, www.statistica.md Notă: Estimări bazate pe numărul de gospodării de la recensământul din 2004 și pe baza proporţiilor comunicate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei (2011) bazate pe Ancheta Bugetelor de Familie 2010, copii sub 18 ani.

Cercetări anterioare345 arată că sărăcia copiilor este mai sensibilă decât cea a adulților la schimbările economice nefavorabile. Gospodăriile cu copii au fost mai vulnerabile la efectele crizei internaționale prin comparație cu gospodăriile fără copii. După izbucnirea crizei financiare, gospodăriile cu copii au suferit pierderi de venit față de cele fără copii, mai ales în zonele rurale. Consumul lor a scăzut corespunzător în timpul crizei. Gospodăriile cu copii conduse de agricultori, persoane în vârstă (65 de ani sau peste), și de persoane cu educație primară sau secundară reprezentau în 2009, 38-44% din cele mai sărace gospodării din țară.346 Deci, rata sărăciei gospodăriilor cu copii a crescut, ajungând la un maxim de 50,8% la gospodăriile cu trei copii sau mai mult.347 În 2010, atât sărăcia absolută, cât și cea extremă au urmat îndeaproape tendințele descrescătoare de la nivelul populației. Cu toate acestea, riscul de sărăcie al copiilor a rămas mai mare decât cel al întregii populații (Figura 24). Unul din fiecare patru copii trăia în sărăcie absolută, adică aproape 188.600 copii sub 18 ani, din care 14.800 trăiau în sărăcie extremă. Astfel, 188.600 de copii aparțineau unor gospodării cu cheltuieli lunare de consum sub pragul de sărăcie absolută (de 1015,9 MDL pe lună/persoană), din care 14.800 trăiau în gospodării care reușeau cu greu să acopere necesarul de alimente din cheltuielile lor de doar 550 MDL pe lună/persoană. 345 UN, The World Bank, Impact of the Economic Crisis on Poverty and Social Exclusion in the Republic of Moldova, 2009: 27, 45. 346 Prima quintilă Q1 - cele 20% dintre gospodării cu cel mai mic consum pe adult echivalent din ţară. 347 Gospodării cu copii sub 16 ani.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

129


Figura 24. Tendințe ale sărăciei copiilor, ratele sărăciei absolute și extreme (%)

Date: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei (2011), p. 115. Note: date din Ancheta Bugetelor de Familie. Conceptul de sărăcie bazat pe consum, copii sub 18 ani.

Bunăstarea copiilor depinde puternic de bunăstarea gospodăriei în care trăiește copilul. În Moldova, cea mai bună situație o au copiii din familiile cu un copil și din familiile nucleare complete,348 care sunt concentrate în zonele urbane. Cei mai vulnerabili copii aparțin unor gospodării cu trei copii sau mai mult și/sau unor familii extinse multi-generaționale,349 care predomină în mediul rural. Tabelul 9 arată că în zonele urbane, gospodăriile cu copii se aglomerează printre familiile care au un standard de viață mai bun (cu cel mai mare consum din țară), în timp ce în mediul rural, au tendința de a se concentra între cele mai sărace gospodării. Tabelul 9. Ratele de sărăcie absolută și extremă la copii și distribuţia gospodăriilor cu copii după quintilele de consum, pe mediu de rezidență, în 2010 (%) Rata sărăciei extreme (% copii)

Rata sărăciei absolute (% copii) All

Quintile în funcție de consum (% gospodării cu copii) Q1 Q2 Q3 Q4

Q5

Urban

0.2

9.8

100

8.7

14.5

19.8

26.9

30.2

Rural

2.9

33.0

100

34.8

24.3

20.1

12.5

8.3

Date: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei (2011), p.111. Notă: date din Ancheta Bugetelor de Familie. Concept de sărăcie bazat pe consum, copii sub 18 ani. Quintilele Q1-Q5 sunt grupuri de 20% din populaţie, ierarhizate în funcţie de cheltuielile de consum pe adult echivalent. Q1 – cei mai săraci 20%, Q5 – cei mai bogaţi 20% din populaţie.

348 În 2010, rata sărăciei absolute la copiii din familiile cu un singur copil a fost de 18,8% iar cea din familiile nucleare complete a fost de 20,8%. Date pentru gospodării cu copii sub 18 ani. 349 Rata sărăciei absolute la copii a fost de 36,8% pentru gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii, și de 28,8% pentru familiile extinse multi-generaţionale, în 2010. Date pentru gospodării cu copii sub 18 ani.

130

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Drept rezultat, incidența sărăciei absolute la copii a rămas de trei ori mai mare la sate decât în orașele mari sau mici, deși în 2010 a scăzut în ambele zone rezidențiale. La sate, unul din fiecare trei copii trăia în sărăcie absolută, față de unul din zece copii în orașe. Copiii din zonele rurale sunt și mai vulnerabili dacă aparțin unor gospodării care depind în mare măsură de veniturile în natură obținute din agricultură. Pentru gospodăriile rurale cu copii, veniturile din agricultură contribuie cu 30% la bugetul total, în comparație cu salariul care aduce doar 20%, în medie. Când ambii părinți lucrează pe cont propriu în agricultură, produsele din propria grădină/propriul teren reprezintă cel mai important venit al gospodăriei. În funcție de evoluția prețurilor produselor agricole și de condițiile de climă (secetă, inundații etc.) venitul gospodăriei poate scădea brusc sau poate chiar pieri. Într-un ‘an bun’, cum a fost 2010, rata sărăciei absolute la copiii din asemenea gospodării a fost de 39%. Într-un ‘an rău’, cum a fost 2009, rata a fost de 52%.350 În contrast, copiii din gospodăriile de patroni sau de salariați, mai ales cele cu doi aducători de venit, au o situație economică mult mai stabilă și un risc de sărăcie semnificativ mai mic (4,9%, respectiv 14,3% în 2010). Mai mult, copilul este protejat mai bine împotriva sărăciei în gospodăriile conduse de absolvenți de facultate care au poziții mai bune pe piața muncii și deci salarii mai mari și mai sigure. Migraţia pentru muncă în străinătate afectează gospodăriile cu copii mai mult decât pe cele fără copii. Proporția gospodăriilor cu copii care au cel puțin un migrant a fost în anul 2010 de 26% în zonele rurale și 15,5% în zonele urbane, cu o medie națională de 22%.351 Per total, în 2010, 17,1% din copiii sub vârsta de 18 ani (sau circa 133 mii) aveau unul sau ambii părinți plecați la lucru în străinătate: 10,4% mama, 5,2% tatăl și 1,5% ambii părinți. Majoritatea copiilor lăsați acasă trăiesc la sat, în familii extinse, multi-generaționale, cu unul sau doi copii.352 În gospodăriile cu mulți copii și cu migranți, remitențele contribuie cu 60% la veniturile totale.353 Astfel, aceste gospodării depind puternic de banii care vin din străinătate. În general, remitențele oferă un venit destul de ridicat, 350 Gospodării cu copii sub 18 ani. 351 Aceasta reprezenta mai mult de 64 mii gospodării cu copii în zonele rurale și 28 mii în zonele urbane. Spre comparaţie, în 2010, gospodăriile cu unul sau mai mulţi emigraţi reprezentau 14% din toate gospodăriile din Moldova. 352 Dintre gospodăriile cu copii și migranţi, 52% au un copil, 38% au doi copii, și numai 10% au trei copii sau mai mult. În plus, 61% sunt familii extinse multi-generaţionale, 38% sunt familii nucleare și mai puţin de 1% sunt familii monoparentale. Date pentru 2010. 353 În medie, remitenţele au contribuit cu 22% din venitul disponibil al tuturor gospodăriilor cu copii.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

131


astfel încât, pe întreaga perioadă 2006-2010, copiii cu părinți migranți au avut o rată de sărăcie semnificativ mai mică decât copiii ai căror părinți sunt în țară. În 2010, rata de sărăcie absolute a copiilor rămași acasă a fost de 10,5%, față de 27% pentru copiii ai căror părinți sunt acasă. Tabelul 10. Ratele sărăciei absolute la copii și distribuția gospodăriilor cu copii pe quintile de consum, în funcție de prezența părinților, în 2010 (%) Rata sărăciei absolute (% copii) All

Quintile în funcție de consum (% gospodării cu copii) Q1 Q2 Q3 Q4

Q5

Copii cu părinți migranți

10.5

100

14.1

20.6

26.3

19.7

19.2

Copii cu părinți în Moldova

27.0

100

26.2

19.9

18.2

18.4

17.3

Date: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei (2011), p.112, 117. Notă: date din Ancheta Bugetelor de Familie. Concept de sărăcie bazat pe consum, copii sub 18 ani. Quintilele Q1-Q5 sunt grupuri de 20% din populaţie, ierarhizate în funcţie de cheltuielile de consum pe adult echivalent. Q1 – cei mai săraci 20%, Q5 – cei mai bogaţi 20% din populaţie.

Totuși, copiii cu părinți migranți sunt un grup foarte vulnerabil în multe privințe. Vulnerabilitatea lor economică nu este determinată de ratele înalte de sărăcie absolută, ci de instabilitatea ridicată a veniturilor, întrucât remitențele se pot reduce sau pot înceta brusc din cauza evoluțiilor de pe piețele internaționale. Când mama este în străinătate, remitențele trimise acasă sunt mai mari decât atunci când tatăl este plecat. Rata sărăciei la copiii lăsați acasă crește de la 3,6% când ambii părinți sunt plecați în străinătate, la 9,4% când numai mama lucrează afară și la 14,7% când numai tatăl este în străinătate. Astfel, plecarea mamei protejează mai bine copilul împotriva sărăciei decât plecarea tatălui. Însă, să ne amintim că în același timp, plecarea mamei cauzează cea mai profundă suferință emoțională a copilului rămas acasă.354 Astfel, peste 81 mii copii din Moldova (în 2010) sunt bine protejați în termeni economici, au din abundență bani de buzunar (față de ceilalți copii), dar trăiesc sub un stres emoțional ridicat. Așa cum am arătat în secțiunea 5.2, ei sunt expuși la construirea unei imagini negative despre sine, la izolare și la adoptarea unor comportamente de risc, mai ales dacă relațiile cu persoanele care îi îngrijesc și cu familia rămasă acasă (inclusiv cu tatăl) sunt tensionate și caracterizate de violență. Mai mult, sărăcia și insecuritatea veniturilor reprezintă principalul motiv declarat de plecare în străinătate. Oricum, 10,5% din copiii care au un părinte la lucru în străinătate se află sub pragul sărăciei absolute. Asta înseamnă că aproape 14 mii copii de 0-18 ani trăiesc și departe de părinți și în sărăcie. Mai mult, 14,1% din copiii rămași acasă (în jur de 19 mii) 354 UNICEF, The impact of migration and remittances on communities, families and children in Moldova, 2008:ii.

132

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


trăiesc în gospodării cu consum scăzut.355 Ei sunt foarte vulnerabili deoarece acumulează lipsurile economice cu stresul emoțional cauzat de absența îngrijirii părintești. În plus se mai adaugă și deprivarea materială (în bunuri și servicii), de vreme ce majoritatea lor sunt din zonele rurale. Copiii din Chișinău au fost relativ avantajați prin comparație cu copiii din restul țării, pe întreaga perioadă 2006-2010. Rata sărăciei absolute a copiilor a scăzut puternic de la 21% în 2006 la 4,7% în 2010. Astfel, incidența sărăciei la copii este de cinci ori mai mică în capitală decât la nivelul țării. La fel, rata sărăciei extreme la copii a scăzut de la 2,9% la 0,6%.356 Spre deosebire, în celelalte regiuni ale țării, incidența sărăciei la copii, deși s-a diminuat, a rămas mai mare decât media națională. În regiunea de nord, situația copiilor este ceva mai bună, cu o rată a sărăciei absolute de 24,4% în 2010. În regiunile centru și sud, rata sărăciei la copii a variat între 29% și 32%.357 În concluzie, Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) indică existența mai multor grupuri de copii cu un risc ridicat de sărăcie. Aceste grupuri includ copiii din mediul rural, mai ales din gospodăriile de agricultori, copiii din gospodării cu mulți copii, cei care trăiesc în gospodării extinse multi-generaționale, dar și o parte a copiilor cu părinți migranți la muncă în străinătate. Mai trebuie însă menționate și alte câteva categorii de copii, deși datele despre bunăstarea lor lipsesc, sunt vechi sau slabe. Rapoartele anuale358 asupra sărăciei copiilor nu se referă la copiii cu dizabilități, deși ABF înregistrează asemenea date.359 Date specifice asupra sărăciei copiilor cu dizabilități nu sunt disponibile. Există însă informații provenind din diferite studii,360 care arată că persoanele cu dizabilități (copii și adulți) au o rată mai ridicată de sărăcie decât cea pentru întreaga populație. În 2010, 40% din gospodăriile care primeau indemnizații pentru îngrijirea persoanelor cu dizabilități severe (care au nevoie de îngrijire permanentă) se aflau sub pragul oficial al sărăciei. Cel mai puternic afectate de sărăcie sunt persoanele cu dizabilități din zonele rurale. 355 Primele două quintile Q1 și Q2 - cele 40% de gospodării cu cele mai mici cheltuieli de consum pe adult echivalent din ţară. 356 Biroul Naţional de Statistică, copii sub 18 ani. 357 În 2010, rata sărăciei absolute la copii a fost de 29,3% în regiunea centru 33,% în regiunea sud. Biroul Naţional de Statistică, copii sub 18 ani. 358 Nici Biroul Naţional de Statistică, nici Ministerul Economiei nu se referă la copiii și adulţii cu dizabilităţi. 359 În ABF sunt înregistrate persoanele cu invaliditate (autodeclarată) de gradul 1, 2 or 3, în conformitate cu Legea 821/24.12.1991 referitoare la protecţia socială a invalizilor. 360 IDIS Viitorul, Study on Social Protection and Social Inclusion in Moldova, 2009: 107. Date pentru 2007; Oxford Policy Management, Support to the National Development Strategy. Needs Assessment of Persons with Severe Disabilities and Their Familie, 2011: 3-4.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

133


Statisticile oficiale nu oferă date dezagregate în funcție de etnie, iar ultima cercetare asupra condițiilor de viață a etnicilor Roma datează din 20052006.361 Oricum, este rezonabil să luăm în considerare un risc disproporționat de mare de sărăcie sau chiar de sărăcie extremă pentru copiii Roma, având în vedere estimările existente asupra sărăciei pentru populația Roma și faptul că de obicei familiile Roma au un număr mare de copii. Datele despre sărăcie lipsesc pentru alte trei grupuri de copii. Ne referim la absolvenții instituțiilor rezidențiale, mai ales cei care au rupt relațiile cu familia, tinerii eliberați din detenție și ‘copiii străzilor’. Majoritatea riscă nu doar sărăcia de venituri sau consum, ci chiar excluziunea socială. Aceste grupuri de copii și adolescenți trebuie să se descurce pe cont propriu, cu puțin ajutor din partea familiei sau chiar fără ajutorul familiei și, mai rău, în condiții de sprijin foarte limitat din partea sistemului de protecție socială.362

6.4 Sunt protejați copiii cei mai vulnerabili? 6.4.1 Sistemul de protecție socială În Republica Moldova, actualul sistem de protecție socială este complex, acoperind o gamă largă de beneficii și beneficiari. Sistemul de protecție socială oferă beneficii bănești și servicii sociale. Beneficiile sociale bănești includ atât scheme de asigurare socială, cât și de asistență socială, care cuprind un număr mare de prestații adresate familiei și copilului.363 Sistemul de asistență socială oferă 18 tipuri de prestații bănești categoriale364 și doar câteva pe baza testării mijloacelor.365 361 UNDP, Roma in the Republic of Moldova, 2007. 362 IDIS Viitorul, Study on Social Protection and Social Inclusion in Moldova, 2009: 70. 363 Beneficiile de asigurări sociale pentru familie și copil includ: alocaţia pentru îngrijirea unui copil bolnav până la vârsta de 7 ani sau a unui copil cu dizabilităţi până la vârsta de 16 ani; o alocaţie la naștere, pentru femeile asigurate; alocaţie pentru îngriirea copilului până la vârsta de 3 ani, pentru femeile angajate și ucenice, ca și pentru soţiile întreţinute de soţii lor, la expirarea concediului de maternitate; precum și concediu de maternitate. IDIS Viitorul, Study on Social Protection and Social Inclusion in Moldova, 2009. 364 Compensaţii nominative pentru copiii cu dizabilităţi, pentru familiile cu patru sau mai mulţi copii sub vârsta de 18 ani și pentru alte categorii de populaţie; alocaţii sociale de stat pentru copiii cu dizabilităţi până la vârsta de 18 ani, precum și pentru copiii care și-au pierdut susţinătorul; alocaţii pentru îngrijire, pentru persoanele care oferă îngrijire la domiciliu copiilor neasiguraţi cu dizabilitate de gradul 1; o alocaţie la naștere, pentru femeile neasigurate; alocaţie pentru îngriirea copilului până la vârsta de 1,5 ani, pentru femeile neasigurate; alocaţii pentru tutelă/curatelă și adopţia copiilor, acordate tutorilor/supraveghetorilor copiilor și celor care adoptă copii; compensaţii pentru costul transportului urban, suburban și pe distanţe lungi, pentru copiii cu dizabilităţi. IDIS Viitorul, Study on Social Protection and Social Inclusion in Moldova, 2009. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport Social Anual 2010, 2011. Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, 2010: 25. 365 Ajutor social, pentru familiile sărace, folosind un mecanism proxy de testare a mijoacelor; alocaţia lunară pentru îngrijirea copilului între 1,5 și 16 ani, pentru familiile cu venituri mici și care au copii; ajutor material și umanitar, pentru persoanele care nu pot să se întreţină singure, inclusiv famiile cu mulţi copii, cu copii care au dizabilităţi, familiile monoparentale, familiile care îngrijesc copii orfani în custodie, persoane care au grijă de copiii de până la trei ani și orfani sau copiii lipsiţi de îngrijire părintească. IDIS Viitorul, Study on Social Protection and Social Inclusion in Moldova, 2009.

134

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


De obicei, prestațiile bănești sunt grupate în trei categorii de beneficii: (1) alocații sociale (plătite lunar sau o singură dată persoanelor care nu au dreptul să primească pensie), (2) compensații nominative (plătite lunar sau anual unor categorii de populație, în special pentru amortizarea creșterii costului la încălzire, electricitate și întreținere), și (3) ajutorul social acordat prin testarea mijloacelor (beneficiu acordat gospodăriilor vulnerabile cu venitul mai mic decât Venitul Minim Garantat și care îndeplinesc o serie de alte condiții). Ajutorul social acordat prin testarea mijloacelor acoperă mult mai puțini beneficiari decât beneficiile categoriale (alocațiile sociale și compensațiile nominative). Serviciile sociale366 pentru copiii în dificultate sunt subdezvoltate în unele zone ale țării, mai ales pentru categoriile cele mai vulnerabile de copii, așa cum am prezentat în capitolul despre Protecția Copilului. Serviciile sociale sunt clasificate în trei mari categorii: de bază, specializate și foarte specializate. Serviciile sociale de bază includ informare, consiliere și sprijin familial, servicii de îngrijire pe timpul zilei furnizate prin centre comunitare multi-funcționale și servicii de reintegrare a copiilor în familie.367 Serviciile sociale specializate includ asistență parentală profesională (105 familii cu 142 copii), case de copii de tip familial (78 de case cu 298 copii), apartamente protejate, asistență în centre pentru plasament temporar (23 de centre cu 1.389 copii), centre maternale (6 centre cu 256 beneficiari), adopții (208 copii adoptați) și tutelă (1.512 copii). În total, numărul de beneficiari ai serviciilor sociale specializate este mult mai scăzut decât în cazul serviciilor comunitare. Serviciile sociale foarte specializate sunt furnizate în instituții rezidențiale (vezi secțiunea 5.2). Guvernul din Moldova s-a angajat în realizarea reformelor necesare în domeniul bunăstării pentru a promova o dezvoltare durabilă și incluzivă. În acest scop, cadrul național de planificare strategică stabilește un set de obiective menite să crească nivelul de bunăstare, axate pe furnizarea de protecție socială mai bună pentru persoanele dezavantajate și pe creșterea participării săracilor la dezvoltarea socială și economică a țării, pe lângă creșterea veniturilor, crearea de locuri de muncă și garantarea accesului la servicii de educație și sănătate. Pentru a îndeplini aceste obiective, în ultimii ani, o parte tot mai mare din cheltuielile guvernamentale generale (68% din total, în 2009) a fost 366 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport Social Anual 2010, 2011: 119-123. 367 Există 59 centre de zi cu 11.924 beneficiari (în 2010), inclusiv centre de zi mixte cu diferite categorii de beneficiari. Majoritatea centrelor sunt pentru copii și tineri cu risc. Gama de servicii este mare: informare, socio-culturale, consiliere, mediere a conflictelor, terapie ocupaţională, alimentaţie, îngrijire pe timpul zilei, transport adaptat, reabilitare medicală și socială. Acest tip de servicii este subdezvoltat în mai multe raioane: Basarabeasca, Cantemir, Ceadir-Lunga, Cimișlia, Comrat, Dondușeni, Florești, Glodeni, Ocniţa și Rîșcani. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

135


direcționată spre sectoarele sociale – protecția socială (33,2%), educație (20,7%) și sănătate (14,1%).368 Alocările pentru acoperirea cheltuielilor de protecție socială au fost cele mai mari. Pe de o parte, bugetul existent este parțial cheltuit în mod ineficient.369 Spre exemplu, programul de compensații nominative, care reprezintă peste 40% din bugetul asistenței sociale, a fost caracterizat ca unul dintre cele mai scumpe și ineficiente programe.370 Pe de altă parte, nivelul scăzut al majorității beneficiilor sociale nu permite un impact semnificativ de incluziune socială a grupurilor vulnerabile. Pentru a furniza o protecție socială mai bună persoanelor dezavantajate și pentru a îmbunătăți eficiența sistemului, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a inițiat reforme încă din 2008. În ultimii ani au existat mai multe acțiuni menite să ajungă la grupurile vulnerabile, cum sunt indexarea pensiilor, creșterea salariilor și alocațiilor, sau introducerea ajutorului social în anul 2008. Actualele reforme urmăresc consolidarea sistemului de asistență socială prin creșterea acoperirii ajutorului social (aproape dublu) însoțită de o retragere a compensațiilor nominative și a alocațiilor. 6.4.2 Eficiența asistenței sociale în protecția copilului371 Într-o secțiune precedentă am văzut că transferurile sociale (inclusiv pensiile) reprezintă o sursă importantă de venituri pentru toate gospodăriile din Moldova. Ele contribuie cu 18,7% la venitul total disponibil lunar per persoană, cu o variație semnificativă de la 26,5% în cele mai sărace gospodării la 9% în cele mai bogate (Tabelul 7).372 În această secțiune ne concentrăm pe acoperirea, targetarea și impactul beneficiilor sociale asupra gospodăriilor cu copii, pentru a putea înțelege cât de mult protejează împotriva sărăciei absolute pe cei mai vulnerabili copii. Gospodăriile cu copii depind mai puțin de transferurile sociale în comparație cu gospodăriile care nu au copii. Pe de o parte, numai circa 19% din toate gospodăriile cu copii sub 16 ani au beneficiat de diferite transferuri bănești; în cazul copiilor de 3-16 ani, gradul de acoperire a fost și mai mic, doar 7% primind beneficii.373 Pe de altă parte, în gospodăriile cu copii, transferurile sociale (de toate tipurile, inclusiv pensiile) au reprezentat în medie, numai 9,5% din venitul lunar disponibil (104,7 MDL pe persoană) în 2010. Oricum, 368 Procentul cheltuielilor sociale totale din cheltuielile generale guvernamentale a crescut de la 61% din total în 2005 la 63% în 2008, respectiv la 68% din total în 2009. IMF Country Report No. 10/232, iulie 2010: 11. 369 Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia și impactul politicilor 2009, 2010. 370 UN, National Human Development Report 2010/2011, 2011: 91, 94. 371 Această secţiune se bazează pe raportul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei, Raport Social Anual 2010, 2011. Datele incluse în text provin din acest raport, dacă nu este menţionat altfel. 372 Datele se referă la prima și a zecea decilă, în conformitate cu cheltuielile de consum pe persoană. 373 UN, National Human Development Report 2010/2011, 2011: 94.

136

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


proporția a fost mai mare pentru gospodăriile cu mulți copii (13,6%) și pentru familiile extinse multi-generaționale (13,9%). Mai multe din gospodăriile cu copii care primesc transferuri sociale (inclusiv pensii) se află între cele sărace decât între cele bogate.374 Tendința se menține atât pentru transferurile de asigurări sociale (de exemplu pensiile), cât și pentru cele de asistență socială (alocațiile pentru copil, compensațiile nominative etc.). Este de menționat că beneficiarii de asistență socială sunt distribuiți aproape egal între gospodăriile sărace și cele non-sărace. Cu alte cuvinte, o jumătate din gospodăriile cu copii care primesc prestații bănești de asistență socială au un consum mediu sau mai bun. Transferurile bănești contribuie mai mult la bunăstarea gospodăriilor sărace cu copii, decât la bunăstarea gospodăriilor bogate cu copii. Astfel, în 2010, ponderea transferurilor sociale în venitul disponibil total a scăzut monoton de la 17,9% în cele mai sărace gospodării la 5,3% în cele mai bogate.375 Totuși, cea mai mare parte a contribuției la venit a provenit din pensii, întrucât mulți copii (mai ales cei săraci) trăiesc în familii extinse multi-generaționale care includ pensionari.376 Alocațiile pentru copil au avut un impact mult mai mic asupra bunăstării gospodăriilor cu copii. Contribuția acestora la formarea venitului gospodăriilor a fost cea mai ridicată în cazul gospodăriilor sărace, dar de numai 2,2% din venitul disponibil, față de 1,8% în cazul celor mai bogate gospodării.377 Compoziția transferurilor sociale variază în funcție de tipul gospodăriei. Familiile monoparentale și familiile multi-generaționale se bazează în principal pe pensii, care reprezintă circa 78% din totalul transferurilor sociale pe care le primesc. În contrast, familiile nucleare împreună cu gospodăriile cu trei sau mai mulți copii depind de beneficiile de asistență socială (alocații, compensații, ajutor social), care reprezintă mai mult de jumătate din transferurile sociale pe care le obțin. 374 Gospodăriile cu copii care primesc orice formă de transfer social se distribuie în felul următor pe quintilele de consum: 29% în Q1, 21,6% în Q2, 19,6% în Q3, 16,2% în Q4, respectiv 13,5% în Q5, unde Q1-Q5 sunt grupuri de 20% din gospodării, ierarhizate după nivelul de cheltuieli de consum pe adult echivalent. Q1 – cele mai sărace 20%, Q5 – cele mai bogate 20% dintre gospodăriile cu copii. Date pentru 2010. 375 Ponderea transferurilor sociale în venitul disponibil total pe lună al gospodăriilor cu copii a fost de 17,9% în Q1, 12,1% în Q2, 9% în Q3, 7,7% în Q4, respectiv 5,3% în Q5, unde Q1-Q5 sunt grupuri de 20% din gospodării, ierarhizate după nivelul de cheltuieli de consum pe adult echivalent. Q1 – cele mai sărace 20%, Q5 – cele mai bogate 20% dintre gospodăriile cu copii. Date pentru 2010. 376 Pensia este un transfer de asigurări sociale, care nu este direcţionat către săraci, ci depinde de vechimea în muncă și câștigurile din muncă. Ancheta Bugetelor de Familie din 2009 a arătat clar că numai 10% din gospodăriile care beneficiază de pensii aparţin celor mai săraci (Q1-20% din gospodării) și doar 7% din totalul pensiilor este direcţionat către cei mai săraci (Q1). Gospodării cu copii sub 16 ani. Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia si impactul politicilor 2009, 2010: 20. 377 În conformitate cu Ancheta Bugetelor de Familie din 2009, 34% din gospodăriile care au beneficiat de alocaţii pentru copii se găseau în prima quintilă (cele mai sărace 20% gospodării la nivelul ţării). Gradul de targetare al alocaţiilor pentru copil a fost oricum slab, întrucât suma totală acordată a fost aproape egal distribuită între gospodăriile sărace și cele non-sărace. Cu toate acestea, două tipuri de alocaţii pentru copil – pentru persoanele neasigurate și, mai ales, alocaţiile pentru copiii de 3-16 ani – au avut o bună direcţionare către populaţia săracă. Date privind gospodăriile cu copii sub 16 ani. Ministerul Economiei, Raport privind sărăcia si impactul politicilor 2009, 2010: 20.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

137


Există diferențe mari între performanțele celor trei tipuri de beneficii de asistență socială: alocațiile sociale, compensațiile nominative și ajutorul social.378 Figura 25 prezintă situația din 2010. Alocațiile acoperă numai 8,8% din populația din gospodării cu copii.379 Gradul de acoperire este mai bun pentru cei săraci, și mai ales pentru cei în sărăcie extremă, ceea ce arată un nivel moderat de direcționare în favoarea săracilor. În contrast, compensațiile nominative acoperă un număr dublu de persoane (17,8% din populație, în gospodării cu copii), dar deși reușesc să țintească săracii (grad de acoperire de 21,3%), au performanțe mai slabe pentru populația extrem de săracă.380 În sfârșit, ajutorul social are un grad mic de acoperire a gospodăriilor cu copii (3,4% din populație), are rezultate relativ bune în targetarea populației sărace, dar nu ajunge la populația în sărăcie extremă.381 Astfel, cel puțin în conformitate cu Ancheta Bugetelor de Familie 2010, ajutorul social este aproape irelevant pentru copiii care trăiesc în gospodării extrem de sărace. Figura 25. Gradul de acoperire cu prestații bănești de asistență socială a gospodăriilor cu copii în 2010 (% populație)

Date: UNICEF (2011), p. 38-42. Notă: date din Ancheta Bugetelor de Familie. Concept de sărăcie bazat pe consum.

Per total, sistemul de protecţie socială a oferit sprijin celor mai sărace gospodării cu copii, deși unele beneficii au avut un deficit de targetare. Sprijinul a fost, totuși, insuficient, întrucât rata sărăciei la copii a rămas mai ridicată decât cea a întregii populații (24,2% față de 21,9%, în 2010). Tabelul 11 arată că pensiile au jucat un rol important pentru bunăstarea copiilor. În 2010, pensiile au redus cu 5,6% rata sărăciei la copii. Alocațiile pentru copii și ajutorul social au avut un impact mai mic, dar pozitiv, iar 378 Date UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011: 39-42. Gospodării cu copii sub 18 ani. 379 Gradul de acoperire a alocaţiilor ajunge la aproape 90% din populaţia care trăiește în gospodării cu copii sub 1 an și la peste 50% din populaţia din gospodării cu cinci copii sau mai mult. 380 Compensaţiile au un grad considerabil mai mare de acoperire (peste 50%) în gospodăriile cu 4 copii sau mai mult. 381 Gradul de acoperire a ajutorului social este considerabil mai ridicat la persoanele din gospodării cu trei copii sau mai mult.

138

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


compensațiile nominative au avut cea mai mică eficiență în a proteja copiii împotriva sărăciei. Tabelul 11. Impactul transferurilor sociale asupra sărăciei la copii, 2010 Rata sărăciei absolute (%) Tip de transfer social Pensii Alocații pentru copil Compensații nominative Ajutor social

Contribuție la reducerea sărăciei (%)

Înainte de transfer

După toate transferurile

(înainte - după)

29.8 25.8 24.6 25.2

24.2 24.2 24.2 24.2

- 5.6 - 1.6 - 0.4 - 1.0

Date: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei (2011), p. 118. Note: date din Ancheta Bugetelor de Familie. Concept de sărăcie bazat pe consum, copii sub 18 ani.

Indiferent de considerațiile anterioare referitoare la performanța și impactul diferitelor prestații de asistență socială, atât beneficiarii, cât și asistenții sociali percep transferurile bănești ca fiind ‘foarte importante’ pentru bunăstarea gospodăriilor cu copii.382 Cuantumul alocațiilor pentru copii a fost totdeauna foarte mic, aproape simbolic. Totuși, alocațiile pentru copil au fost plătite cu regularitate, motiv pentru care au reprezentat o sursă de venit de încredere pentru cei săraci. Compensațiile nominative pentru plata întreținerii și cele oferite familiilor cu venituri mici pentru încălzire pe timpul iernii sunt percepute ca fiind foarte utile de gospodăriile cu mulți copii. Ajutorul social este foarte apreciat de beneficiari, dar este criticat de non-beneficiari și de mulți asistenți sociali care percep acest transfer ca fiind oferit în principal persoanelor care consumă alcool și celor care nu au inițiative pentru a-și îmbunătăți situația financiară prin forțe proprii. 6.4.3 Actuala reformă a sistemului: efecte de bunăstare pentru copii Tranziția de la un sistem de protecție socială categorial la unul bazat pe testarea mijloacelor a început în 2008. Între 2009 și 2010, ajutorul social a fost extins, fiind acoperite în plus circa 16 mii gospodării cu copii.383 Obiectivul reformei sistemului de protecție socială este creșterea gradului de direcționare a sprijinului către populația săracă. Un sistem mai bine targetat necesită corectarea actualelor imperfecțiuni, cum este faptul că transferurile categoriale se distribuie către întreaga populație, cu puțin accent pe populația în sărăcie. În acest sens, de la un an la altul, proporția de beneficiari de asistență socială din quintilele superioare (Q4 și Q5) trebuie 382 UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011: 14. 383 Ibid., 2011: 41.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

139


să scadă, în timp ce ponderea beneficiarilor din quintilele inferioare (Q1 și Q2) este necesar să crească. Figura 26, arată, totuși, că orice s-a întâmplat în Moldova în 2009-2010, efectele au fost mai degrabă haotice din perspectiva direcționării către cei săraci, cel puțin în ceea ce privește gospodăriile cu copii. Astfel, între 2009 și 2010, proporția celor care au primit prestații bănești de asistență socială a crescut la cei mai săraci (Q1), dar și la cei cu venituri medii pe gospodărie (Q3). Cele mai bogate 20% gospodării (Q5) nu au fost afectate deloc, în timp ce proporția beneficiarilor a scăzut la quintila celor care o duceau bine (Q4), dar și mai mult la cei săraci (Q2). Figura 26. Modificarea între 2009 și 2010 a asistenței sociale pentru gospodăriile cu copii A (% gospodării cu copii)

B (% populație în gospodării cu copii) 10

3 2

Populaţia generală

5

1 0

0 Q1

-1

Q2

Q3

Q4

Q5

-2

Populaţia în sărăcie absolută

-5 -10

-3

-15

-4 Ponderea gospodăriilor care au primit orice transfer de asistenţă socială

Alocaţii sociale

Compensaţii Ajutor social nominative

Populaţia în sărăcie extremă

Date: (A) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei (2011), p. 114 and (2010), p. 129; (B) UNICEF (2011), p. 38-42. Note: date din Ancheta Bugetelor de Familie. Concept de sărăcie bazat pe consum, copii sub 18 ani. Quintilele Q1-Q5 sunt grupuri de 20% din populaţie, ierarhizate în funcţie de cheltuielile de consum pe adult echivalent. Q1 – cei mai săraci 20%, Q5 – cei mai bogaţi 20% din populaţie.

Mai mult, gospodăriile sărace cu copii au fost mai puțin acoperite cu alocații și compensații nominative (chiar mai puțin decât întreaga populație), dar ajutorul social a îndepărtat o parte din vulnerabilitatea lor. Reforma a avut însă un efect mult mai negativ asupra gospodăriilor în sărăcie extremă. Pierderea de alocații pentru copil și compensații nominative a fost foarte accentuată, fără să fie însă compensată prin includere sub acoperirea ajutorului social. Deci, copiii din gospodăriile în sărăcie extremă au devenit mai vulnerabili fiindcă sprijinul direcționat spre ei a fost redus între 2009 și 2010. În plus, gospodăriile cu trei copii sau mai mult, ca și cele cu copii sub 1 an, care erau acoperite din abundență cu alocații și compensații, nu beneficiază complet de tranziția la ajutorul social, ci pierd din protecție.384 384 Ibid.

140

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Și alte grupuri de copii par să aibă riscul de a fi dezavantajate de actuala reformă care pune în centrul sistemului ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor. Numărul acestor copii nu poate fi estimat pentru că cele mai multe informații provin din studii bazate pe metode calitative. Totuși, aceste studii indică principalele puncte care trebuie monitorizate pentru a evita o creștere a vulnerabilității copiilor ca urmare a reformei sistemului de protecție socială. În legătură cu ajutorul social, mai multe categorii de copii au acces limitat:385 - Copiii cu ambii părinți ocupați în agricultură: Așa cum am arătat, copiii din zonele rurale au un risc de sărăcie ridicat. Riscul este însă cel mai mare pentru copiii ai căror părinți lucrează ambii în agricultură. Bunăstarea lor depinde în mare măsură de terenul agricol pe care îl deține familia, deoarece veniturile lor sunt alcătuite în principal din produsele obținute în gospodărie, din transferuri sociale și/sau din venituri din munca ocazională în agricultură. Cu toate acestea, terenul agricol poate fi o barieră în calea accesării ajutorului social în momente grele. Pentru a putea solicita ajutor social, ei trebuie mai întâi să plătească taxa pe teren, altfel primăria nu le dă certificatul privind componenţa familiei. Adesea, taxele nu sunt plătite pentru că au puțini bani, mai ales în perioadele dificile. Astfel, copiii din gospodăriile care depind exclusiv de agricultură au acces limitat la protecția direcționată către săraci. În plus, atunci când aceste gospodării reușesc să completeze formularul, fie formula386 de evaluare a venitului din producția agricolă produce un cuantum modest de ajutor social, fie cererea lor este respinsă. Astfel, chiar și când au acces, ajutorul social nu este suficient pentru a asigura un sprijin eficient. - Copiii din familiile tinere care trăiesc împreună cu familia unuia dintre părinți (familii extinse, multi-generaționale) în aceeași casă: în aceste cazuri, ajutorul social este calculat pentru întreaga familie, ceea ce adesea nu permite acordarea ajutorului pentru că, cel mai adesea, există mai mult de o sursă de venit bănesc, cum este salariul sau pensia. Aceste familii tinere trăiesc cu părinții tocmai pentru că nu își pot permite o casă nouă. - Copiii din familiile cu mulți copii, care reprezintă anumite grupuri religioase: De obicei muncesc mult pentru a-și susține familia, inclusiv copiii care de asemenea își ajută părinții, primesc ajutor umanitar și de aceea cererile lor pentru ajutor social sunt respinse. 385 Ibid., 2011: 22-33. 386 Conform aceluiași studiu UNICEF (2011), recentele modificări ale legii nu au rezolvat problema proprietarilor de teren agricol. Aceste modificări se referă la faptul că terenul agricol nu este luat în considerare, pentru persoanele care nu îl pot lucra, pentru pensionarii de peste 75 de ani și pentru persoanele care au în îngrijire copii sub 3 ani, sau venitul din producţia agricolă este calculat parţial, în cazul persoanelor adulte apte de muncă.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

141


- Copiii de migranți, care trăiesc în gospodării sărace: Am arătat mai înainte că între copiii lăsați singuri acasă, circa 10-14% (14-19 mii), în 2010, trăiau în gospodării sărace sau extrem de sărace. Chiar dacă nu există un criteriu categorial de excludere a gospodăriilor cu migranţi de la acordarea ajutorului social, situația lor este destul de confuză atât pentru beneficiari, cât și pentru asistenții sociali. În cazul lor, acordarea ajutorului social este respinsă sau încetează în două tipuri de situații. Prima, atunci când migrantul nu merge în fiecare lună la Oficiul Forțelor de Muncă, așa cum stipulează legea. În al doilea rând, atunci când asistentul social se teme că părintele migrant poate trimite acasă bani care ridică veniturile familiei deasupra venitului minim garantat și astfel nu poate fi sigur de venitul final al familiei. Acest lucru se întâmplă pentru că nu există nici un mecanism de control și urmărire a informațiilor despre venituri sau privind compoziția familiei. Drept rezultat, gospodăriile cu migranţi sunt tratate în mod diferit în funcție de competența și atitudinile asistentului social și în funcție de nivelul de implicare a administrației publice locale. Tocmai din acest motiv, accesul la ajutor social al copiilor din gospodăriile sărace cu migranţi este limitat și inegal la nivelul țării. - Copii de etnie Roma par de asemenea să aibă un acces limitat la ajutorul social, după declarațiile specialiștilor în protecția socială și a liderilor Roma.387 Cea mai mare parte a populației Roma nu îndeplinește criteriile de eligibilitate pe care le cere legea ajutorului social. Nu sunt nici salariați, nici lucrători pe cont propriu, pensionari sau șomeri înregistrați. Mulți dintre ei nici nu încearcă sau nu reușesc să obțină (cel puțin în unele raioane) documentele necesare de la Oficiul Forțelor de Muncă, nu sunt conștienți că pot beneficia de ajutor sau, pur și simplu, nu știu să completeze formularul. Nu există studii pentru a confirma sau infirma aceste informații. - Copiii cu dizabilități severe care trăiesc în gospodării: Părinții copiilor cu dizabilități severe, uniți în cadrul unei asociații, cer beneficii mai mari atât pentru copii, cât și pentru cei care au grijă de copii.388 Ca răspuns la cererile lor, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a efectuat mai multe evaluări pentru a găsi cea mai bună cale de abordare a acestei probleme. Cea mai recentă evaluare389 arată că, până în iulie 2010, numai 22% din toți beneficiarii de indemnizație pentru îngrijirea persoanelor cu dizabilități severe au solicitat ajutor social și doar jumătate dintre aceștia îndeplineau 387 Interviuri realizate în Chișinău în aprilie 2011. 388 Asistenţii sociali au tendinţa de a împărtăși opinia părinţilor că alocaţiile pentru copiii cu dizabilităţi sunt prea mici pentru a acoperi costurile ridicate ale înrijirii speciale de care au nevoie, mai ales costurile legate de sănătate. UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011: 14-15. 389 Oxford Policy Management, Support to the National Development Strategy. Needs Assessment of Persons with Severe Disabilities and Their Families, 2011: 4, 8.

142

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


condițiile de acordare (conform bazei naționale de cereri pentru ajutor social). Cei care nu au primit ajutor social au raportat mai multe motive între care: aveau teren în proprietate, deși activitățile de îngrijire nu le permit să muncească terenul; nu știau că există acest beneficiu; nu au putut prezenta toate documentele cerute; primeau remitențe. Principala concluzie a studiului subliniază însă că nevoile persoanelor cu dizabilități severe și a familiilor lor (sărace sau care o duc destul de bine) pot fi rezolvate corespunzător doar prin furnizarea de personal și asistență la domiciliu, prin servicii comunitare de calitate, reducerea plăților informale din sistemul sanitar, asigurarea unor bunuri esențiale (e.g. scutece și scaune cu rotile) și dezvoltarea de servicii medicale, pe lângă îmbunătățirea ajutorului social sau creșterea prestațiilor bănești de asistenţă socială. - În plus, ajutorul social, ca și celelalte prestații bănești disponibile, nu îmbunătățește accesul la o mai bună protecţie a copiilor excluși social, cum sunt absolvenții instituțiilor rezidențiale, mai ales cei care au rupt relațiile cu familia, tinerii eliberați din detenție sau ‘copiii străzii’. Referitor la actuala reformă, mai multe studii recente390 au identificat o serie de aspecte care trebuie schimbate pentru îmbunătățirea eficienței actualului sistem. Prezentarea lor depășește obiectivele actualei analize de situație. Oricum este de ajutor să menționăm rezultatele unei recente analize de impact,391 care semnalează următoarele fapte: (i) retragerea completă a alocațiilor sau compensațiilor nu va fi compensată, chiar dacă ajutorul social ajunge la gradul de acoperire preconizat (71 mii gospodării), rezultând astfel o creștere a sărăciei pentru copii și familiile lor; (ii) retragerea beneficiilor categoriale pentru gospodăriile cu copii va duce nu numai la creșterea numărului de copii săraci, dar va adânci sărăcia acestora, ceea ce este și mai greu de rezolvat prin politici sociale; (iii) direcționarea (targetarea) ajutorului social trebuie îmbunătățită pentru a ajunge și la copiii din gospodării în sărăcie extremă; (iv) tranziția de la un sistem categorial la unul bazat pe testarea mijloacelor trebuie să stabilească eligibilitatea gospodăriilor pentru ajutor social înainte de retragerea beneficiilor categoriale; (v) targetarea mai eficientă a gospodăriilor cu mulți copii este un aspect critic. Cel mai bun mod de a face acest lucru cu costurile cele mai reduse este de a continua plățile către gospodăriile cu copii a unui fel de alocație, o sumă lunară fixă pe persoană, de exemplu, pe baza faptului că au copii mulți și că locuiesc în mediul rural. 390 E.g. UN, World Bank, Impact of the Economic Crisis on Poverty and Social Exclusion in the Republic of Moldova, 2009. Oxford Policy Management and Every Child, Support to the delivery of effective and sustainable social assistance services, 2010. UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011. 391 UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

143


Pentru a adresa în mod adecvat nevoile diferitelor grupuri vulnerabile de copii, sistemul de asistență socială trebuie să schimbe accentul de la oferirea de prestații bănești la furnizarea de servicii sociale, iar pentru o mai bună direcționare a sprijinului către aceste grupuri, este necesară schimbarea paradigmei de la reducerea sărăciei la incluziunea socială. Toate studiile și experții citați în acest capitol cad de acord că, pentru majoritatea grupurilor de copii, lucrurile trebuie rearanjate nu numai din perspectiva venitului, consumului sau transferurilor, ci mai ales prin dezvoltarea de servicii sociale care să răspundă nevoilor lor specifice, iar aceasta ar trebui să reprezinte principala prioritate a reformei sistemului de protecție socială. 6.4.4 Actuala reformă a sistemului: provocări Resursele financiare sunt critice pentru succesul reformei în domeniul protecției sociale. Alocările totale pentru protecția socială au crescut de la 11,3% din PIB în 2005 la 15,3% in 2009,392 un nivel sub media UE-27 de 20,1%, în 2009, dar mai mare decât în țări precum Bulgaria, Slovacia sau România.393 Pentru a acoperi nevoile existente, bugetul de stat depinde puternic de finanțarea internațională și de remitențe. Situația va deveni și mai dificilă pe măsură ce donatorii (SIDA, DFID) își vor reduce operațiile în Moldova.394 În cadrul angajamentelor donatorilor pentru bunăstarea copiilor, UNICEF joacă un rol important, împreună cu Comisia Europeană. Banca Mondială este cel mai important donator pentru activități legate indirect de bunăstarea copiilor.395 Finanțarea investițiilor din sectorul social prezintă experiențe similare cu țara vecină, România. Centrele finanțate cu ajutor internațional au avut costuri de funcționare prea mari. În România, unele dintre acestea au fost în responsabilitatea micilor comune, cu bugete mici, acoperind o arie mult mai mare de beneficiari decât pe cei din localitate. În Moldova, deși sunt finanțate la nivel raional, în unele cazuri ajung la peste 75% din cheltuielile sociale ale bugetului raionului, ceea ce automat diminuează cheltuielile pentru dezvoltarea altor servicii sociale.396 Descentralizarea aduce noi provocări pentru sistem. Multe din bugetele locale din mediul rural sunt 392 Cheltuielile guvernamentale generale pentru protecţie socială au reprezentat 11,5% din PIB în 2006, 12,3% în 2007 și 12,5% în 2008. Sursa datelor: IMF, Country Report No. 10/232, July 2010: 11. 393 Baza de date Eurostat (Cheltuielile guvernamentale generale per funcţie – COFOG) 7 octombrie 2011. 394 SIDA, Joint Evaluation of Impacts of Assistance to Social Sector Reforms in Moldova, 2011. 395 Every Child, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009 396 SIDA, Joint Evaluation of Impacts of Assistance to Social Sector Reforms in Moldova, 2011.

144

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


prea mici pentru a suporta finanțarea serviciilor publice comunale, având mai mult un rol de reprezentare decât unul de furnizare de servicii publice.397 Actualul proiect de Lege privind descentralizarea administrativă evaluează reforma teritorial administrativă din 2003, care a înlocuit ‘județele’ cu raioane, ca fiind destul de negativă. Ea a fost însoțită de o scădere a autonomiei locale. Mai mult, numărul primăriilor a crescut semnificativ, ajungând la 902 în 2008. Un sfert din ele nu îndeplinesc criteriul de minim 1500 de locuitori, ceea ce pune o mare presiune fiscală pe bugetele locale. Provocările descentralizării sunt diferite de la un sector la altul. În domeniul îngrijirii copiilor, studiile398 au identificat o tendință de reducere a flexibilității399 cauzată de modul în care se realizează transferurile financiare (pe numărul și tipul de beneficiari și servicii estimate), precum și de distribuția confuză a responsabilităților între primărie și raion. În domeniul sănătății, optimizarea soluțiilor la nivel de raion este dificil de definit în termeni de cost-eficiență, tocmai pentru că aria de beneficiari este destul de mică în comparație cu standardele internaționale.400 În educație, introducerea finanțării pe elev trebuie să aibă în vedere incluziunea copiilor cu nevoi speciale în sistemul de învățământ de masă. În afară de resursele financiare, personalul instituțiilor publice joacă un rol cheie atât la nivel central, cât și la nivel local. În prezent, asistenții sociali reprezintă punctul focal pentru identificarea cazurilor vulnerabile de copii. Salariile mici, în condiții de responsabilități tot mai mari, și fluctuația mare de personal cer eforturi substanțiale pentru întărirea rețelei de asistenți sociali. Volumul de muncă al asistenților sociali cu cererile pentru ajutor social este estimat la 40-80%401 din numărul total de ore de muncă, ceea ce le lasă puțin timp pentru alte sarcini. Eficiența politicii trebuie să aibă în vedere și o plată motivantă pentru asistenții sociali (vezi și capitolul despre Protecția copilului). Capacitatea de monitorizare la nivel central este redusă.402 Capacitatea Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei de a folosi baza de date a 397 Guvernul Republicii Moldova, Strategia Naţională de Descentralizare, proiect în dezbatere publică, 2011. 398 Every Child, Oxford Policy Management, UNICEF, Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the sub-regional consultation on child care reform countries in ENP countries, 2009. 399 Flexibilitatea financiară de furnizare a serviciilor sociale corespunzătoare nevoilor emergente. 400 Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, Studiul politicii privind gradul descentralizării administrative în domeniul sănătăţii, 2010. 401 UNICEF, Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-testing social assistance, 2011. 402 Swedish International Development Agency (SIDA), Joint Evaluation of Impacts of Assistance to Social Sector Reforms in Moldova, 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

145


Sistemului de asistență socială din Moldova trebuie îmbunătățită pentru a se asigura sustenabilitatea activităților de evaluare și monitorizare. Din punct de vedere organizațional, este încă mare nevoie de coordonare intersectorială la toate nivelurile, între minister, administrația publică locală, donatori, ONG-uri și mass media. Pe de o parte, finanțarea substanțială primită de Republica Moldova a dus neîndoielnic la progrese semnificative în diferite domenii cu impact asupra bunăstării copiilor. Au fost create servicii la standarde ridicate, care deși sunt foarte necesare, nu sunt totdeauna viabile financiar. Pe de altă parte, provocările pentru Guvernul Republicii Moldova sunt substanțiale: să reușească, în una din cele mai sărace țări din Europa, să coordoneze diversele intervenții în sectoarele sociale și să țintească zonele care nu sunt încă acoperite, pe baza unei abordări sistematice, asigurând în același timp distribuirea echitabilă și utilizarea eficientă a resurselor. Dacă se ajunge la un progres durabil, Moldova poate deveni un exemplu de bune practici pentru țările din regiune.

6.5 Recomandări Îmbunătățirea datelor statistice prin adoptarea metodologiilor internaționale standard cu privire la incluziunea socială și prin efectuarea de studii aprofundate în domenii în care lipsesc datele (de exemplu, copiii cu dizabilități, copiii lipsiți de îngrijirea părintească, copiii care au părăsit instituțiile rezidențiale de îngrijire și au rupt relațiile cu familia, tinerii eliberați din detenție etc.). Pentru fundamentarea politicilor publice pe bază de date, sunt necesare statistici dezagregate în funcție de vârstă, gen, etnie, criterii socio-economice și distribuție geografică (inclusiv Transnistria). Înființarea unui mecanism adecvat de monitorizare a situației copilului bazat pe indicatori-cheie de performanță, pentru a se asigura că reforma structurală a sistemului de protecție socială nu duce la creșterea vulnerabilității copiilor. Dezvoltarea serviciilor comunitare, inclusiv a prevenției, prin întărirea capacității instituționale la nivel local a serviciilor de educație, sănătate, asistență socială și poliție, precum și prin consolidarea monitorizării și evaluării, pentru a adresa în mod

146

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


adecvat nevoile grupurilor de copii cu risc de excluziune socială (e.g. absolvenții instituțiilor rezidențiale de îngrijire care au rupt relațiile cu familia, tinerii eliberați din detenție, ’copiii străzii’). Dezvoltarea și consolidarea rețelei naționale de asistenți sociali prin pregătire continuă și prin îmbunătățirea mecanismului de recrutare, însoțită de elaborarea unui sistem comprehensiv de stimulente salariale și bonusuri bazate pe performanță. Îmbunătățirea legăturilor, coordonării și operaționalizării strategiilor existente, a planurilor de acțiune și intervențiilor, pentru a rezolva în mod adecvat nevoile grupurilor vulnerabile de copii. Schimbarea atenției politicilor sociale de la oferirea de prestații bănești la dezvoltarea de servicii sociale și schimbarea paradigmei de la reducerea sărăciei la incluziunea socială. Eficientizarea cheltuielilor de asistenţă socială prin o mai bună direcţionare a sprijinului către gospodăriile cu copii, în special către cele în sărăcie extremă şi către alte grupuri vulnerabile de copii.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

147


148

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


7. MEDIA ȘI OPINIILE COPIILOR

Convenția cu privire la drepturile copilului Acest capitol abordează ‘dreptul la liberă exprimare’ (Articolele 12 și 13 din Convenția asupra Drepturilor Copilului). Aceeași Convenție include prevederi pentru ‘încurajarea mass-media să disemineze informații și materiale în beneficiul social și cultural al copilului’ (Articolul 17), în conformitate ‘cu dezvoltarea respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale’ (Articolul 29).

7.1 Media și copiii Vocea copiilor se aude foarte slab în articolele din mass media, întrucât copilul este considerat ‘o sursă pasivă de informații, fără drepturi sau putere’.403 Evenimentele pozitive care implică copiii sau realizările copiilor sunt rareori prezentate de media. Cel mai des, mass media se axează pe subiecte legate de știri senzaționale, care prezintă copiii mai ales ca victime ale diferitelor forme de violență, în conflict cu legea sau parte a diferitelor conflicte sau situații dramatice. Mai îngrijorător este faptul că în unele cazuri de copii în dificultate, cum ar fi victime ale abuzului, traficului sau în conflict cu legea, datele personale ale copilului sunt divulgate. Mai mult, au fost situații când jurnaliștii au considerat drept adevărate acuzațiile împotriva copiilor, deși acestea nu au fost dovedite în instanţa de judecată. În alte cazuri, identitatea suspecților, victimelor sau martorilor a fost destăinuită. De aceea, este nevoie de o schimbare în politica editorială referitoare la copii, atât în ceea ce privește subiectele, cât și modul de abordare, împreună cu respectarea completă a cerințelor profesionale și de etică.

403 Asociaţia Presei Independente, UNICEF, Media Monitoring Report on Observance of the Rights of the Child, 2010.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

149


7.2 Copiii despre drepturile lor În mod tradițional, copiii și adolescenții din Moldova nu au fost în centrul atenţiei instituțiilor publice. Există doar câteva eforturi susținute de a întări participarea lor activă. Inițiativele de a alcătui efectiv programe cu cei tineri sunt rare, iar cele mai bune practici sunt insuficient cunoscute sau folosite, și oricum, nu la scară națională. Politicile guvernului în domeniul tineretului, educației, sănătății și protecției sociale au avut în vedere unele dintre acestea, iar pe mai departe inițiativele de a lucra cu tinerii sunt sprijinite de comunitatea donatorilor și de societatea civilă.404 Există studii, ateliere și consultări în cadrul cărora copiii și adolescenții și-au exprimat opiniile și îngrijorările. Pentru această analiză a situației, UNICEF Moldova a organizat 6 discuții de tip focus-grup, cu 56 de copii între 9 și 19 ani, 34 de fete și 22 de băieți. Participanții la focus-grup au fost recrutați pe baza proiectelor derulate în Călărași, Țibirica, Ungheni, Comrat, Chișinău și Bălți. Pe baza acestor materiale, prezentăm mai jos o sinteză asupra modului în care copiii se gândesc la drepturile lor și la măsura în care acestea sunt valorificate și respectate în Republica Moldova. Discutând și descriind problemele lor zilnice, copiii și adolescenții tind să se concentreze pe câteva subiecte. Indiferent de vârstă, sex, strat social sau localizare geografică, cele mai frecvente subiecte se referă la familie, școală și activitățile recreative. Relațiile de familie sunt o problemă majoră, mai ales referitor la (ne)comunicarea cu părinții sau cu persoanele care au grijă de ei, migraţia părinților în străinătate și violența domestică. Subiectele legate de școală acoperă de la metodele de predare, la sistemul de notare, calitatea manualelor, atitudinile profesorilor, mediul incorect și/sau discriminatoriu sau abandonarea școlii. Activitățile recreative tind să se axeze pe lipsa de servicii și facilități de timp liber, mai ales în zonele rurale. Adolescenții mai discută și despre subiecte cum sunt consumul de țigări, alcool sau droguri. Alte subiecte relevante pentru majoritatea copiilor se referă la familie și la grupul de prieteni. Foarte rar copiii cunosc sau vorbesc pentru ajutor în rezolvarea vreunei probleme cu un asistent social, psiholog sau alți profesioniști din sectoarele sociale, cu excepția cadrelor didactice. Se bazează în schimb puternic pe părinți.

404 UNICEF, Government of the Republic of Moldova, Mid-Term Review. Country Programme of Cooperation 2007-2011. Concept note Leadership Focus Areas, April 2009.

150

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Dreptul la educație405 Dreptul la educație reprezintă dreptul favorit al copiilor și cel mai violat, spun ei. În opinia lor, încălcările dreptului la educație sunt identificate în diferite domenii. Școala nu este totdeauna un mediu prietenos copiilor. Multe școli nu au condiții bune de igienă, nu oferă acces copiilor cu nevoi speciale și sunt slab echipate cu echipamente moderne (inclusiv IT), în schimb cer contribuții financiare cum este fondul școlii sau al clasei. Programa școlară nu reușește să predea ‘lucruri utile’ despre deprinderi de viață, dar este supraîncărcată, ceea ce duce la un orar și la un volum de teme de casă care sunt percepute ca violare a dreptului la timp liber și activități recreative. Unii profesori nu sunt bine pregătiți, sunt pasivi și nu iau în considerare părerile copiilor. La fel cu mediul familial, în multe școli, libertatea de expresie este considerată de adulți ca fiind un comportament indisciplinat, iar participarea copiilor este văzută numai ca un mod de a menține curățenia în școală sau ca activitate recreativă. Dreptul la non-discriminarea copiilor este adesea încălcat în relație cu educația, întrucât mulți copii se simt discriminați la școală pe motive de etnie (copiii Roma), religie, sex, situație financiară și nevoi speciale. Cei mai dezavantajați copii sunt văzuți a fi cei care sunt obligați să muncească pentru a trăi, în loc să poată merge la școală. Copiii lăsați acasă de părinții migranți sunt de asemenea menționați ca un grup distinct, dar în acest caz, din cauza absenteismului și a lipsei lor de interes pentru școală. Dreptul la un mediu de familie și la protecție împotriva violenței406 Copiii și adolescenții, care au fost consultați pentru diferite studii și rapoarte, au identificat în mod frecvent mediul familial ca fiind o problemă. Mediul familial nu oferă suficientă afecțiune și îngrijire în gospodăriile sărace, dar și atunci când părinții sunt plecați la muncă în străinătate, când unul dintre părinți a murit sau a divorțat sau când părinții fac abuz de alcool. În aceste 405 Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului, Life through Children’s Eyes, Children’s Report on the Respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2008; Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului Truth voiced by children, Children’s Report on the respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2009: 30-34; UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review of the 20072011, Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 42-43; UNICEF, Raport de focus grup, Consultarea copiilor cu privire la problemele pe care le întâlnesc în realizarea drepturilor, 2011. 406 Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Life through Children’s Eyes, Children’s Report on the Respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2008; Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului Truth voiced by children, Children’s Report on the respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2009: 30-34; UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review of the 2007-2011, Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 42-43; UNICEF, Raport de focus grup, Consultarea copiilor cu privire la problemele pe care le întâlnesc în realizarea drepturilor, 2011.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

151


situații sunt adesea raportate tensiuni și lipsă de comunicare între copii și părinți, mai ales de către adolescenți. Având în vedere masiva migrație pentru muncă a adulților cu copii din Moldova, dreptul copiilor la un mediu de familie poate fi considerat printre cele mai încălcate drepturi. După părerea copiilor, separarea de părinți, mai ales de mame, duce la: mai multă muncă, cum ar fi îngrijirea fraților sau surorilor mai mici; rate crescute de absenteism de la școală și abandon școlar; rată crescută a delicvenței juvenile; utilizarea de substanțe; copii fără adăpost (în afară de migraţie, alte cauze mai sunt abuzul de alcool al părinților sau decesul părinților); violență fizică. Copiii raportează diferite forme de violență și abuz în familie și în mediul școlar, făcute atât de adulți, cât și de copii: (i) violența emoțională, intimidare și sâcâială (e.g. folosirea de porecle de către copii și profesori, folosirea de pedepse colective de către profesori, copiii care fac glume răutăcioase față de colegii de clasă); (ii) neglijarea (profesorii nu verifică tema de casă, profesorii care lucrează numai cu elevii buni, părinții care nu merg la ședințele de la școală); (iii) violența fizică (atât părinții, cât și profesorii o consideră ca o formă de educație). Alte probleme legate de violență și menționate de copii se referă la incidența crescută a acesteia în internatele școlare, relațiile sexuale precoce între adolescenți, abuzul sexual împotriva copiilor și numărul crescut de mame adolescente, cazuri de abuz în familiile cu consum ridicat de alcool. Dreptul la viață și la asistență medicală407 Dreptul la viață și asistență medicală este mai puțin cunoscut de copii în comparație cu dreptul la educație, dreptul la timp liber și activități recreative, dreptul la libertatea de expresie și la familie. În opinia copiilor, deși beneficiază de asigurare medicală gratuită, adesea ei nu primesc îngrijire medicală satisfăcătoare. Școlile nu au întotdeauna servicii medicale din cauza lipsei de personal sau de echipament. Instituțiile sanitare nu au fonduri, au echipament tehnic insuficient, personal medical slab pregătit, iar normele de igienă sunt adesea încălcate în spitale. Părinții 407 Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Life through Children’s Eyes, Children’s Report on the Respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2008; Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Truth voiced by children, Children’s Report on the respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2009: 49-54; UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review of the 2007-2011, Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Leadership Area, Adolescent Health and Development: 4348; UNICEF, Raport de focus grup, Consultarea copiilor cu privire la problemele pe care le întâlnesc în realizarea drepturilor, 2011.

152

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


sau persoanele are au grijă de copii au resurse financiare reduse și/sau cunoștințe insuficiente în domeniul ocrotirii sănătății. În familiile cu părinți plecați la lucru în străinătate, mai ales dacă mama este plecată, mâncarea este mai puțin gustoasă și alimentația este mai puțin adecvată. În opinia copiilor, dreptul la sănătate și dreptul la activități recreative sunt puternic corelate, mai ales în cazul utilizării de substanțe de către copii. Lipsa posibilităților de a desfăşura activități recreative este în unele cazuri asociată cu utilizarea de substanțe. Cei mai dezavantajați copii cu referire la asistența medicală sunt cei din familiile sărace, orfanii, copiii Roma și copiii testați pozitiv cu HIV. Dreptul la timp liber și activități recreaționale408 Dreptul la timp liber și la activități recreative depinde foarte mult de factori de la nivelul familiei și comunității. În gospodăriile sărace, dar și în gospodăriile cu migranți, mai ales în zonele rurale, mulți copii trebuie să ajute la munca domestică sau în agricultură și de aceea au mai puțin timp liber și timp pentru temele de acasă.409 La nivel comunitar, în zonele rurale, infrastructura pentru activități recreative este subdezvoltată și, în unele cazuri, chiar dăunătoare pentru sănătatea copiilor. Nu există facilități pentru copiii cu nevoi speciale. Profesioniștii pregătiți pentru anumite activități recreative lipsesc adesea din zonele rurale. Studiul UNICEF din 2009 confirmă percepțiile copiilor. În zonele rurale, posibilitățile pentru activități recreaționale sunt foarte limitate. Drept rezultat, majoritatea tinerilor de la țară își petrec timpul acasă, vizitează prieteni sau pur și simplu ‘ies pe afară’. Principala activitate recreativă pentru marea majoritate a tinerilor (atât din mediul rural, cât și din mediul urban) este mersul la discotecă și la bar. Dreptul la timp liber și activități recreative este puternic corelat cu dreptul copilului la protecție împotriva exploatării prin muncă. Referitor la fenomenul copiilor care muncesc, sunt observate încălcări atât în mediul familial, cât și în școală. Există cazuri când atât părinții, cât și profesorii îi forțează pe 408 Centrul de Informaţii asupa Drepturilor Copilului Moldova (CRIC), Life through Children’s Eyes, Children’s Report on the Respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2008: 29; Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Truth voiced by children, Children’s Report on the respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova,2009: 13; UNICEF, Raport de focus grup, Consultarea copiilor cu privire la problemele pe care le întâlnesc în realizarea drepturilor, 2011. 409 Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Life through Children’s Eyes, Children’s Report on the Respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2008; Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Truth voiced by children, Children’s Report on the respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova, 2009: 49-54; UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review of the 2007-2011, Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 49; UNICEF, Raport de focus grup, Consultarea copiilor cu privire la problemele pe care le întâlnesc în realizarea drepturilor, 2011. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

153


copii să muncească. Unii copiii cu dizabilități sunt obligaţi să cerșească. De asemenea, există cazuri în care unii copiii sunt nevoiţi să muncească în condiții periculoase, cum sunt în construcții, restaurante sau baruri. Copiii care muncesc au un nivel ridicat de abandon școlar.

7.3 Participarea adolescenților la viața comunitară410 În Moldova nu există tradiție în participarea copiilor la viața comunitară. În condițiile limitărilor financiare, multe familii dau prioritate supraviețuirii și alocă puțin timp și bani (sau chiar deloc) pentru activități recreative. O anchetă din 2008 a arătat că numai 16% din tinerii de 15-24 ani erau gata să participe la rezolvarea problemelor comunitare, 33% nu doreau să participe, iar 42% au spus că nu pot participa, mai ales din ‘lipsă de timp’ sau pentru că ‘nu știu cum să mă implic’.411 Pe de altă parte, există o lipsă de tradiție a administrației publice locale de a adopta o abordare participatorie, așa că nu sunt obișnuite să fie receptive la ideile populației, cu atât mai puțin ale copiilor. În plus, sunt foarte puține activități organizate la nivel comunitar în care tineretul să poată fi implicat, mai ale în zonele rurale. Guvernul a inițiat și dezvoltat un cadru juridic și de politici care încurajează participarea tinerilor, incluzând Legea tineretului, Strategia națională pentru tineret pentru anii 2009-2013 și Planul de acțiune pentru 2009. În perioada 1999-2003, cu sprijinul UNICEF, au fost înființate 82 de Centre de resurse pentru tineri, Rețele media ale tinerilor, Consilii locale ale copiilor și o rețea de tineri educatori de la egal la egal. Cu toate acestea, la sfârșitul programului, numai o parte din aceste inițiative au fost preluate de autoritățile locale din lipsa unui mecanism de implementare și a sprijinului financiar necesar, deși s-a recomandat includerea lor în Strategia pentru tineri pentru 2003-2008 și 2009-2013.

410 Inclusiv munca realizată de copii ca rezultat al resurselor financiare reduse sau al migraţiei părinţilor. 411 UNICEF, Ministry of Health, Mid-Term Review of the 2007-2011, Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Leadership Area, Adolescent Health and Development, 2009: 50-51.

154

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


7.4 Recomandări Colaborare cu mass media pentru a schimba politicile editoriale și pentru a reflecta într-o manieră adecvată imaginea copilului în mass media, cu respectarea deplină a cerințelor profesionale și de etică. Dezvoltarea unui mecanism legal pentru ca administrația publică să implice adolescenții în procesul de luare a deciziilor și participare la nivel local. Includerea în Codul Educației a unei prevederi care să ceară școlilor să implice adolescenții în procesul de luare a deciziilor și participare la nivel local. Dezvoltarea de activități de timp liber și recreaționale în cadrul serviciilor pentru tineri care deja există și sunt disponibile în toate raioanele, dar care adesea sunt învechite sau nu corespund nevoilor tinerilor.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

155


156

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


8. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Scopul prezentei analize este identificarea, pe baza datelor și studiilor disponibile, a vulnerabilităților cheie, a progresului și provocărilor care mai rămân pentru îmbunătățirea nivelului de viață a celor mai vulnerabili copii din Republica Moldova, cu atenție specială pentru echitate.

CONCLUZII Care sunt aspectele cheie care îi fac pe copii vulnerabili: situație și tendințe? Sănătate și nutriţie Principalii indicatori de dezvoltare a țării, cum sunt mortalitatea infantilă și mortalitatea maternă sunt încă departe de media europeană (11,7 față de 4,3 la mia de născuți-vii). Totuși, rata mortalității copiilor mici și a copiilor sub cinci ani a scăzut considerabil. Grupurile vulnerabile includ copiii din zonele rurale, băieții, copiii din gospodăriile cu venituri reduse, copiii Roma și copiii din regiunea de sud. Proporția de copii sub vârsta de doi ani imunizați împotriva rujeolei este foarte ridicată în Republica Moldova, una din cele mai ridicate din lume, conform OMS. Proporția a scăzut, însă, în ultima vreme, mai ales în zona urbană și pentru copiii cu mame cu un nivel ridicat de educație. Proporția de copii de 0-5 ani subponderali a scăzut considerabil. Având în vedere strategiile gospodăriilor de adaptare la criza economică, calitatea nutriţiei poate să scadă. Morbiditatea prin anemie a crescut constant între 2001 și 2010. Întrucât a fost introdusă o strategie mai bună de screening, problema nu este neapărat mai mare, dar a devenit mai vizibilă. ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

157


Numărul de copii cu dizabilități a crescut. Rata tulburărilor mentale la copii a crescut și ea. În Moldova, cazurile de retard mental sunt totuși supraestimate, iar tulburările psihologice sunt diagnosticate greșit în cazul unor probleme psihologice și a unor aspecte sociale legate de situațiile de conflict. Rata sinuciderilor la tineri (15-19 ani) este la un nivel relativ scăzut în regiune. Incidența HIV/SIDA pentru grupul 15-24 ani a crescut în 2009-2010. A fost documentată schimbarea căii de transmitere a HIV/SIDA de la drogurile injectabile la raporturile sexuale. Malul stâng al Nistrului are o rată mai mare a incidenței decât malul drept. Persoanele infectate cu HIV trebuie să facă față atitudinilor discriminatorii atât din partea populației, cât și din partea cadrelor din sectorul medical și cel al educației. Acest lucru este înrăutățit de nivelul scăzut de cunoștințe despre transmiterea HIV, mai ales în zonele rurale și din cauza comportamentului riscant al tinerilor. Utilizarea de substanțe continuă să fie o problemă majoră de sănătate. Proporția utilizatorilor de droguri prin injectare este mai mare în Moldova decât media UE. Există o creștere a consumului de alcool și o proporție relativ constantă de fumători în cadrul adolescenților de 15-19 ani. Trebuie abordat nivelul ridicat de toleranță al tinerilor față de consumul de alcool. Factorii care împiedică accesul la servicii de sănătate sunt reprezentați de: lipsa de asigurare medicală pentru circa 20% din populație, slaba infrastructura de transport, apă și canalizare în zonele rurale, gradul mic de acoperire cu medici de familie și personal specializat pentru locuitorii din zona rurală, plățile informale, dar și atitudinile discriminatorii și puținele cunoștințe de sănătate atât ale părinților, cât și ale adolescenților. Dezvoltarea timpurie a copilului și educația Ratele de înscriere în învățământ au o evoluție pozitivă pentru nivelul preșcolar și o tendință de scădere pentru educația primară și secundară. Zonele rurale au rămas dezavantajate. Tendințele de scădere ale înscrierii în învățământul general obligatoriu în zonele rurale arată dezavantajele cumulate ale copiilor din zona rurală: slaba infrastructură școlară și de transport, distanțele mari, ratele mari ale sărăciei și părinți migranți. Cunoștințele, atitudinile și practicile părinților joacă un rol cheie în dezvoltarea timpurie a copiilor și în educația lor. A fost înregistrat un progres minor în folosirea practicilor pozitive de îngrijire la familiile cu copii mici. Mai mult, atitudinile intolerante ale părinților față de copiii cu dizabilități împiedică

158

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


dezvoltarea educației incluzive. Acest lucru se adaugă lipsei de pregătire a profesorilor și lipsei metodologiilor adecvate copiilor cu nevoi educaționale speciale. Serviciile de educație preșcolară pentru copiii de 0-3 ani nu sunt disponibile și nu sunt dezvoltate nici serviciile pentru educația părinților. Pe lângă cunoștințele și atitudinile adulților, accesul geografic și sărăcia pot împiedica accesul copiilor la școală. Protecția copilului Reforma sistemului rezidențial a înregistrat un progres important prin reducerea cantitativă a numărului de copii aflați în aceste instituții. Prevenirea instituționalizării trebuie de asemenea dezvoltată. Cu toate acestea, procentul de copii instituționalizați continuă să fie ridicat. Cazurile de reintegrare sunt puține în comparație cu nevoile existente. Serviciile comunitare continuă să fie subdezvoltate. În plus, majoritatea copiilor au părăsit în mod ‘natural’ sistemul rezidențial de îngrijire, ca absolvenți. Pentru ei nu a fost dezvoltat nici un mecanism de susținere. Mai mult, impactul reformei sistemului rezidențial de îngrijire asupra copiilor cu dizabilități este destul de scăzut. Numărul de copii lăsați acasă de părinții care au migrat este impresionant. În 2010, 17,1% din copiii sub 18 ani (circa 133.000) aveau unul sau ambii părinți plecați la lucru în străinătate. Despărțirea de părinți influențează dezvoltarea lor morală și psiho-socială și provoacă anxietate. La aceasta se adaugă și sumele excesive de bani disponibile, care îi predispun la adoptarea unor comportamente cum ar fi utilizarea irațională a banilor, orientarea spre consum, ceea ce îi expune în continuare la agresivitate, relații sexuale precoce, consumul de alcool sau droguri și adoptarea unui comportament social indezirabil. DE STERS olosirea irațională a banilor, orientarea spre consum, relații sexuale precoce, abuzul de alcool sau droguri, precum și un comportament social indezirabil. Diferitele forme de violență împotriva copiilor, cum este neglijența domestică, abuzul emoțional/psihologic, abuzul fizic (bătaia), exploatarea sexuală în scop comercial și traficul de copii sau copiii care muncesc sunt fenomene încă foarte răspândite în Moldova. Violența fizică împotriva copiilor mici (0-7 ani) este larg răspândită. Aproape 42% din părinți (50% din mame și 33% din tați) folosesc pedepse fizice, o mare parte din părinți fiind din zonele rurale.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

159


Delicvența juvenilă în Moldova a avut o tendință descrescătoare în ultimii ani, dacă luăm în calcul proporția de infracţiuni comise de copii în total infracţiuni. În cifre absolute, totuși, numărul de delicte comise de minori a fost mai mare în 2010, față de 2009. Concentrarea pe servicii secundare de prevenire și eliminarea folosirii celulelor izolate sunt unele din domeniile care încă necesită sprijin. Politici sociale și sărăcie Impactul crizei economice a fost foarte accentuat în zonele rurale. Ca o consecință, în perioada 2008-2009, sărăcia absolută a crescut în mediul rural, iar disparitățile urban-rural s-au adâncit considerabil. Totuși, în 2010, sărăcia absolută s-a redus și discrepanța urban-rural s-a diminuat. Gospodăriile cu copii au fost mai vulnerabile la efectele crizei decât gospodăriile fără copii. Sărăcia absolută și extremă la copii a scăzut în 2010. Totuși, copiii au un risc de sărăcie mai ridicat decât populația adultă. În 2010, unul din fiecare patru copii trăia în sărăcie absolută. Incidența sărăciei absolute la copii a rămas de trei ori mai mare în sate decât în orașele mici sau mari. Per total, sistemul de protecție socială a oferit sprijin familiilor sărace cu copii, deși unele prestații sociale au avut un deficit de targetare. Alocațiile pentru copii și ajutorul social au avut un impact mic, dar pozitiv, în timp ce compensațiile nominative au fost mai puțin eficiente în a proteja copiii împotriva sărăciei. Totuși efectele au fost mai degrabă haotice din perspectiva direcționării către cei săraci, cel puțin în ceea ce privește gospodăriile cu copii. Copiii din gospodăriile în sărăcie extremă au devenit mai vulnerabili fiindcă sprijinul direcționat spre ei a fost redus între 2009 și 2010. În plus, gospodăriile cu trei copii sau mai mult, ca și cele cu copii sub 1 an, care erau acoperite din abundență cu alocații și compensații, nu beneficiază complet de tranziția la ajutorul social, ci pierd din protecție.

160

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


CATEGORII DE GRUPURI VULNERABILE Actuala analiză de situație investighează principalele vulnerabilități care afectează copiii referitor la sănătate și nutriție, dezvoltarea timpurie și educația, protecția copiilor, politicile sociale și sărăcia, media și opiniile copiilor. Analiza a identificat trei mari categorii de grupuri vulnerabile, majoritatea pe mai multe dimensiuni. Pentru a putea realiza o analiză focalizată, am clasificat grupurile în funcție de vulnerabilitățile pe care le experimentează.412 Categoriile astfel determinate nu se exclud reciproc și nici nu arată care sunt ‘cele mai vulnerabile’ sau ‘cele mai puțin vulnerabile’ grupuri de copii. Din punct de vedere al bunăstării copiilor, toate sunt la fel de importante și trebuie abordate într-o manieră sistematică și cuprinzătoare. De exemplu, un progres sustenabil în domeniul dezinstituționalizării nu poate fi realizat fără progrese în domeniul educației incluzive. Rolul principal al acestei clasificări este de a indica grupurile cărora ar trebui să li se adreseze intervenții specifice.

Copii dezavantajați economic Copiii săraci sunt confruntați cu un acces limitat la sistemele de sănătate și educație. Sistemele de asistență socială nu protejează în mod eficient copiii aflați în sărăcie extremă. Copiii din gospodăriile cu mulți copii au un risc mai mare de sărăcie. Copiii din zonele rurale acumulează dezavantaje multiple atât pe dimensiunea de sănătate, cât și pe cea de educație. Principalele cauze sunt reprezentate de slaba infrastructură și acoperire cu specialiști în zonele rurale, costurile de transport și calitatea scăzută a serviciilor. Copiii cu ambii părinți ocupați în agricultură sunt deosebit de vulnerabili. Bunăstarea lor depinde puternic de terenul agricol pe care îl deține familia. În plus, copiii din zonele rurale sunt mai expuși riscului de a deveni copii care muncesc. Copiii de migranți, care trăiesc în gospodării sărace. Deși în mod tradițional nu sunt considerați a fi săraci, acest grup specific de copii este foarte vulnerabil. La accesarea ajutorului social depind foarte mult de competența și atitudinile asistentului social. 412 Am considerat ca fiind foarte utilă maparea vulnerabilităţilor făcută în cadrul unui studiu condus de Centre for International Education and Research (CIER), School of Education, University of Birmingham, UK and UNICEF Regional Office for South Asia, Education in emergencies in South Asia, Reducing the risks facing vulnerable children, 2009.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

161


1. Copiii „invizibili” Copiii de etnie Roma practic nu există în datele statistice recente. Cu excepția câtorva studii efectuate de donatori internaționali, nu există informații comprehensive despre ei. Cu toate acestea ei au vulnerabilități reale pe toate dimensiunile. Au un risc mai mare de mortalitate infantilă, de abandon școlar și de sărăcie decât populația generală. Copiii cu dizabilități sunt ‘invizibili’ în statisticile oficiale, ca şi în cazul celor care nu sunt sunt înrolați în sistemul de învățământ sau care au abandonat școala. Ei sunt de asemenea ‘invizibili’ în viața de zi cu zi, întrucât facilitățile de acces fizic pentru ei în instituțiile/serviciile publice pur și simplu lipsesc. Mai mult, ei sunt confruntați cu atitudini discriminatorii atât din partea cadrelor didactice, cât și din partea părinților și copiilor din învățământul de masă. Ei sunt expuși la riscuri multiple pe toate cele patru dimensiuni avute în vedere. Victimele traficului sau ale diferitelor forme de abuz/violență sunt greu de urmărit, mai ales în cazul rețelelor internaționale de trafic. Ei sunt expuși la deprivări multiple. De exemplu, copiii victime ale abuzului fizic sunt mai vulnerabili la a deveni victime ale abuzului sexual, au dificultăți în a se adapta la școală și au un risc mai mare de a suferi abuzuri fizice și din partea profesorilor. Violența fizică împotriva copiilor mici (0-7 ani) este larg răspândită. Copiii străzii sunt greu de identificat și urmărit, mai ales în condițiile în care nu frecventează școala. Ei sunt vulnerabili la diferite forme de violență împotriva copiilor sau la a deveni delicvenți. Absolvenții instituțiilor rezidențiale sunt lăsați ‘pe cont propriu’ practic de toate sistemele care ar trebui să contribuie la bunăstarea lor. Cei care au rupt legătura cu familia sunt în mod special vulnerabili. Nici pentru ei nu există nici un sistem de monitorizare. Mamele adolescente au risc semnificativ mai mare de mortalitate maternă și de abandon școlar. De asemenea, copiii lor au un risc mai mare de mortalitate. Copiii care nu frecventează școala (nu sunt cuprinși în învățământ, au abandonat școlar, au un nivel ridicat de absenteism, etc.) nu sunt incluși în statisticile oficiale și, de aceea, tind să devină o problemă ‘invizibilă’. Este

162

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


foarte probabil ca ei să includă mai multe grupuri de copiii vulnerabili a căror situație nu este documentată. Copiii din Transnistria sunt incluși în unele programe de sănătate, dar nu și în multe alte programe sociale și educaționale. De aceea ei nu sunt cuprinși în mod sistematic în statistici și situația lor rămâne neclară în privința unor aspecte importante. 2. Copiii afectați în diferite moduri Această categorie largă include copiii care sunt în principal vulnerabili pe o dimensiune (sănătate, educație, protecție socială, etc.) ce determină însă deprivări și în alte arii. Asta nu înseamnă că celelalte categorii nu pot fi incluse în această categorie, ci este folosită doar pentru scopuri sintetice. Copiii cu HIV/SIDA cumulează vulnerabilitățile lor legate de sănătate cu un acces limitat la serviciile educaționale, exacerbat de atitudinile discriminatorii ale adulților (cadre didactice și părinți). Copiii care utilizează substanțe (droguri, țigări sau alcool). Folosirea de substanțe le afectează sănătatea. Atitudinile tolerante față de consumul de alcool contribuie la o socializare anticipatorie, în cadrul grupurilor de prieteni, în adoptarea acestui comportament de risc. Mai ales, consumatorii de droguri injectabile au un risc semnificativ de infecție HIV/SIDA sau de supra-doză de droguri, fiind și discriminați de personalul din sănătate și educație. Copiii cu părinți migranți au dificultăţi emoționale care afectează rezultatele lor la școală. După plecarea părinților, majoritatea copiilor se simt singuri, triști și nesiguri emoțional. Lipsa de sprijin părintesc și deprivarea emoțională împreună cu sumele considerabile de bani pe care le au la dispoziție pot duce la adoptarea de comportamente de risc. Copiii din instituții rezidențiale sunt vulnerabili mai ales pe dimensiunile de educație și protecție a copilului. Ei nu au parte de beneficiile creșterii într-un mediu familial, sunt excluși din învățământul de masă, nu au deprinderi de viață de bază și au dificultăți de integrare socială după absolvirea sistemului rezidențial. Copiii de 0-3 ani sunt vulnerabili în primul rând datorită lipsei de servicii educaționale, mai ales de educație parentală. Dezvoltarea lor timpurie poate fi afectată de cunoștințele slabe și de practicile inadecvate ale părinților.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

163


Copiii în contact cu legea sunt vulnerabili mai ales din perspectiva sistemului justiției juvenile, ca parte a dimensiunii de protecție a copilului. Ei au riscul de a fi deținuți înainte de pronunțarea sentinței finale sau de a fi bătuți și hărțuiți de poliție sau de personalul penitenciarelor. Tinerii din detenție au riscul de infecție cu HIV/SIDA. Tinerii eliberați din instituțiile de corecție au probleme de reintegrare în familie și de accesare a serviciilor educaționale.

RECOMANDĂRI Cum răspund sistemele și practicile la nevoile copiilor vulnerabili? 1. Strategii pe mai multe sectoare Există diverse grupuri vulnerabile de copii care au fost identificate de această analiză de situație. De asemenea, există reforme realizate în mod simultan în diferite domenii (îngrijirea copiilor, protecția socială, educația incluzivă, etc.) Pentru a le putea aborda, următoarele strategii intersectoriale reprezintă principalele recomandări ale acestui raport. În actuala multitudine de strategii, planuri de acțiune, programe și proiecte sunt necesare legături, coordonare și operaționalizare comună, pentru a aborda în mod adecvat și eficient nevoile categoriilor vulnerabile de copii. În contextul unor constrângeri fiscal bugetare din ce în ce mai mari și a unei cereri crescânde pentru protecție socială, este necesară o schimbare de paradigmă de la reducerea sărăciei la incluziunea socială. În plus, politici sociale eficiente pot fi dezvoltate doar prin consolidare și multiplicarea eforturilor de prevenire la nivel comunitar. Problema monitorizării și evaluării intervențiilor în cadrul tuturor sectoarelor care contribuie la bunăstarea copiilor rămâne esențială pentru a se asigura o distribuție eficace și echitabilă a resurselor. – DE STERS În sfârșit, problema monitorizării și evaluării intervențiilor în cadrul tuturor sectoarelor care contribuie la bunăstarea copiilor rămâne esențială pentru a se asigura o distribuție eficientă și echitabilă a resurselor. Acest studiu a subliniat nevoia de instituire a unor mecanisme adecvate de monitorizare care să asigure că reformele structurale în domeniul educațional sau al protecției sociale nu duc la creșterea vulnerabilității copiilor.

164

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


2. Date și studii Grupurile de copii care în prezent sunt ‘invizibile’ în statistici sau în studii trebuie să devină ‘vizibile’. Documentarea despre celelalte categorii de grupuri vulnerabile trebuie actualizată periodic. Exemplele includ organizarea unui sistem național de culegere a datelor prin intermediul școlilor. Analiza a identificat și mai multe arii de politici publice unde este nevoie de studii detaliate, cum ar fi: sănătatea mentală, sinuciderile, abandonul școlar, părăsirea timpurie a școlii, etc. În plus, în domeniul protecției sociale este nevoie de îmbunătățirea datelor statistice prin adoptarea metodologiilor internaționale standard cu privire la incluziunea socială. Pentru elaborarea politicilor publice pe baza datelor, statisticile naționale trebuie să fie de asemenea disponibile dezagregate pe vârstă, sex, grup etnic, criterii sociale și distribuție geografică (inclusiv Transnistria). 3. Strategii sectoriale Evoluții în legislație / politici Dezvoltarea mecanismelor legale pentru ca sectorul public să poată contracta ONG-uri pentru furnizarea de servicii prietenoase tinerilor. Îmbunătățirea legislației referitoare la metodologia și practicile de muncă cu familiile copiilor cu dizabilități și revizuirea legii asupra incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu standardele europene. Continuarea sprijinului acordat reformei justiției juvenile. Principalele domenii care necesită îmbunătățire sunt: (i) concentrarea pe prevenirea secundară la nivelul comunității; (ii) eliminarea utilizării celulelor de izolare; (iii) reacţii instituționale împotriva violării drepturilor copiilor de către funcționarii oficiali; și (iv) program care se adresează tinerilor eliberați din instituțiile de corecție. Dezvoltarea și implementarea unui model de diversiune (de la procesul juridic și privarea de libertate) pentru copiii în conflict cu legea precum și servicii pentru copiii care sunt în contact cu legea ca martori și victime.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

165


Continuarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copiilor, focalizată pe calitatea procesului de dezinstituționalizare, pentru asigurarea sustenabilității intervențiilor. În afară de finanțare, alte domenii importante de îmbunătățire sunt standardele comune pentru reintegrare, sistemul integrat de monitorizare și îmbunătățirea capacității de monitorizare și a coordonării între ministere și donatori. Schimbarea atenției politicilor sociale de la oferirea de prestații bănești la dezvoltarea de servicii sociale și schimbarea paradigmei de la reducerea sărăciei la incluziunea socială. Finanțarea Asigurarea finanțării de la Fondul Național de Asigurări și a mecanismelor de implementare (inclusiv prin externalizarea serviciilor către ONGuri) cu precădere pentru servicii medicale preventive și activități de promovarea a sănătății. Cel mai bun interes al copiilor trebuie să fie principiul care să ghideze măsurile de optimizare a rețelei școlare sau a dimensiunii claselor. Există o nevoie clară pentru o mai bună eficiență a cheltuielilor publice din educație, care reprezintă o proporție importantă din PIB. Limitările bugetare fac și mai stringentă nevoia unei reforme. Recentele evoluții din educație au adus agenda echității în prim plan. Asigurarea de finanțare și implementarea unor mecanisme de promovare a educației incluzive și extinderea gradului de acoperire a grupurilor vulnerabile pentru a include categoriile cu cel mai ridicat risc. Redirecționarea resurselor financiare de la instituțiile rezidențiale la serviciile comunitare. Servicii Introducerea serviciilor de educație parentală, mai ales pentru părinții copiilor de 0-3 ani. Continuarea distribuirii de hrană către femeile gravide, mamele care alăptează și copiii sub 3 ani, pe perioada iernii, precum și extinderea

166

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


gradului de acoperire a Programului de dezvoltare timpurie a copiilor, cu concentrare asupra copiilor de 0-7 ani, pentru a preveni malnutriția copiilor în timpul perioadelor de criză. Extinderea accesului geografic la serviciile prietenoase tinerilor, mai ales în zonele rurale, și pentru grupurile cele mai vulnerabile (inclusiv regiunea Transnistria). Creșterea capacității serviciilor prietenoase tinerilor de a ajunge la grupurile cele mai vulnerabile (prin activități de outreach) și extinderea gamei de servicii de prevenire disponibile, cum sunt programele de distribuire de prezervative gratuite. Dezvoltarea serviciilor specializate adresate grupurilor de tineri cu risc maxim (spre exemplu, includerea de intervenții de ‘întrerupere a ciclului’ în cadrul Programului de Reducere a Riscurilor, servicii pe termen lung de reabilitare pentru consumul de droguri și alcool, programe de renunțare de fumat, etc.). Continuarea inițiativelor care urmăresc extinderea rețelei de grădinițe, prin aranjamente flexibile cum sunt schimbarea numărului de ore lucrătoare, stabilirea de centre comunitare, reforma programei, pregătirea profesională și îmbunătățirea bazei materiale. Dezvoltarea unor servicii de consiliere și de orientare profesională pentru sprijinirea tinerilor, mai ales a celor din zonele rurale, să continue educația sau să intre pe piața muncii. Susținerea prevenirii instituționalizării în cadrul reformei sistemului rezidențial de îngrijire, mai ales pentru copiii sub vârsta de 3 ani, prin servicii comunitare de sprijin familial și prin furnizarea de sprijin direcționat către familiile cu riscul crescut de plasare a copiilor în instituții rezidențiale de îngrijire (gospodăriile sărace, familiile cu mulți copii, etc.). Resursele umane Pregătirea profesioniștilor care vin în contact cu copiii și cu tinerii (personal medical, asistenți sociali, personal din educație, mai ales în zonele rurale), împreună cu actualizarea programei și programe specializate de pregătire pentru abordări pedagogice specifice.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

167


Înființarea postului de psiholog în toate școlile, cu responsabilități clare de monitorizare, consiliere și terapie a copiilor lipsiți de îngrijirea părinților și altor categorii de copii cu risc ridicat. Asigurarea recrutării și menţinerii în sistem a tinerilor profesori, însoțită de dezvoltarea unui sistem comprehensiv de stimulente salariale și bonusuri bazate pe rezultate. Participare și comunicare Colaborarea cu mass media pentru promovarea unui stil de viață sănătos și pentru a reduce atitudinile discriminatorii față de grupurile vulnerabile de copii și toleranța față de violența împotriva copiilor și femeilor, precum și inegalitățile și stereotipurile de gen. Este nevoie de o schimbare a politicii editoriale pentru a reflecta într-o manieră adecvată imaginea copilului în mass media, cu respectarea deplină a cerințelor profesionale și de etică. Dezvoltarea unui mecanism legal pentru ca administrația publică să implice adolescenții în procesul de luare a deciziilor și participare la nivel local. Includerea în Codul Educației a unei prevederi care să ceară școlilor să implice adolescenții în procesul de luare a deciziilor și participare la nivel local. Dezvoltarea de activități de timp liber și recreaționale în cadrul serviciilor pentru tineri care deja există și sunt disponibile în toate raioanele, dar care adesea sunt învechite sau nu corespund nevoilor tinerilor. Infrastructură Dezvoltarea infrastructurii de transport pentru un acces geografic mai bun la asistență medicală și la educație. Îmbunătățirea accesului la surse sigure de apă, la facilități de canalizare și salubrizare în școlile și gospodăriile din mediul rural.

168

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


9. BIBLIOGRAFIE

Academia de Ştiinţe a Moldovei (2009), Îmbătrînirea populaţiei în Republica Moldova: consecinţe

economice

și

sociale

http://www.unfpa.md/images/stories/publicati/

imbatrinireapopulatieirm_book_color_out.pdf •

Asociaţia Presei Independente (2010) Media Monitoring Report on Observance of the Rights of the Child, UNICEF

BBC News (2007) BBC radio, Julia Rooke, Helping Moldova’s Deserted Children, http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/crossing_continents/6542385.stm

Biroul Naţional de Statistică (2008) Copiii Moldovei, UNICEF, Chișinău

Biroul Naţional de Statistică (2009) Femei şi Bărbaţi în Republica Moldova, Breviar Statistic, Chișinău

Biroul Naţional de Statistică (2009) Rezultatele studiului privind Sănătatea populației și accesul la serviciile de sănătate în Republica Moldova, Chișinău

Biroul Naţional de Statistică (2010) Approaches to Social Exclusion in the Republic of Moldova, Chișinău

Biroul Naţional de Statistică (2010) Intrarea tinerilor pe piața muncii, Chișinău

Biroul Naţional de Statistică (2010) Statistical Yearbook of the Republic of Moldova 2010, Chișinau

Biroul Naţional de Statistică (2011) Educaţia în Republica Moldova 2010/2011, Publicaţie statistică

Biroul Naţional de Statistică (2011) Forţa de muncă în Republica Moldova – ocuparea şi şomajul în 2010, 2011, www.statistica.md.

Biroul Național de Statistică (2011) Situația copiilor din Republica Moldova în anul 2010, http://80.97.56.163/newsview.php?l=ro&id=3418&idc=168

Biroul Naţional de Statistică, International Labour of Organization (2010) Working Children in the Republic of Moldova: The Results of the 2009 Children’s Activities Survey, ILO

Bivol, S. (2010) Analiza răspunsului naţional la infecţia HIV/SIDA din Republica Moldova 2009, Chișinău

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

169


Centre for International Education and Research (CIER), School of Education, University of Birmingham, UK, UNICEF Regional Office for South Asia (2009) Education in emergencies in South Asia, Reducing the risks facing vulnerable children

Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (2006) The situation of children left behind by migrating partners, UNICEF, Chișinău

Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (2008) Life through Children’s Eyes, Children’s Report on the Respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova

Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (2008) The impact of parental deprivation on the development of children left behind by Moldovan migrants, UNICEF, Chișinău

Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (2009) Truth voiced by children, Children’s Report on the respect of the Convention on the Rights of the Child in the Republic of Moldova

Centrul Naţional de Management în Sănătate (2008) Baseline Situation Analysis of Children and Families Affected by HIV and People Living with HIV in the Republic of Moldova, Chișinău

Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (2009) Analiza echităţii în sănătatea mamei şi copilului, UNICEF, Chișinău

Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (2010) Studiul politicii privind gradul descentralizării administrative în domeniul sănătăţii, Chișinău

Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (2011) Evaluation of Integrated Management of Childhood Illnesses Initiative in the Republic of Moldova Years 2000-2010, UNICEF, Chișinău

CIA (2011) The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the-worldfactbook/geos/md.html

Colliard, C. (2009) Creating a psychosocial component to the Moldovan Emergency Response System, Assessment Report, UNICEF

Comisia Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare (2009) Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova, UNFPA, Editura Statistică, Chișinău

European Commission, European Neighbourhood and Partnership Instrument, Republic of Moldova, Country Strategy Paper 2007-2013

European Commission (2011) Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2010, Country report: Republic of Moldova

European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (2010) The State of Drugs Problem in Europe, Annual Report 2010

European Observatory on Health Systems and Policies (2008) ‘Moldova, Health System Review’, Health Systems in Transition, vol.10, no.5

European Training Foundation (2010) Overview of the Relationship between Human Capital Development and Equity in the Republic of Moldova, Expert Grup

170

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


EveryChild, IMAS, USAID (2009) Protection of rights of the children without parental care or of children at-risk-of separation from their families

EveryChild, Oxford Policy Management (2009) Assessment of the childcare system in Moldova and technical assistance to the government of Moldova to host the subregional consultation on child care reform countries in ENP countries, UNICEF, Chișinău

Expert-Grup (2006) Sărăcia copiilor în Republica Moldova, UNICEF, Chișinău

Galbur, O. (2010) Report on the assessment of demographic process (by age, gender, environment, trends for the next 10 years) and morbidity analysis in the Republic of Moldova, neighboring countries, and European Union, trends and changes in the last 7 years, Chișinău, http://www.ms.gov.md/_files/8679-Report%2520on%2520the%25 20assessment%2520of%2520demographic%2520process.pdf

Guvernul Republicii Moldova (2010) Moldova’s Report on IADGs Implementation. Annual Ministerial of the ECOSOC

Guvernul Republicii Moldova (2010) Planul Naţional de acţiuni cu privire la protecţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor pentru anii 2010-2011, www.mpsfc.gov.md

Guvernul Republicii Moldova (2010) Post Disaster Needs Assessment Floods 2010

Guvernul Republicii Moldova (2010) Report on the Evaluation of the National Development Strategy Implementation During the Period 2009-2010

Guvernul Republicii Moldova (2010) Rethink Moldova, Medium Term Development Priorities, www.gov.md

Guvernul Republicii Moldova (2010) The Second Millennium Development Goals Report

Guvernul Republicii Moldova (2011) Joint Assessment Report Moldova National Program for HIV/AIDs and STIs Control and Prevention for 2011-2015, www.unaids.md

Guvernul Republicii Moldova (2011) Programul de activitate al Guvernului ‘Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare’ pentru anii 2011-2014, www.gov.md

Guvernul Republicii Moldova (2011) Strategia Națională de Descentralizare, proiect aflat în dezbatere publică.

H.G. nr. 523/11.07.2011, Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020

H.G. nr. 784/2007, Strategia Naţională şi Planul de Acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, www.edu.md.

IDIS Viitorul (2008) Educația preșcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii și a echității sociale, Chișinău

IDIS Viitorul (2009) Study on Social Protection and Social Inclusion in Moldova

IMAS, Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului al Republicii Moldova (2007) Violenţa faţă de copii în Republica Moldova, UNICEF, Chișinău

Institutul de Politici Publice (2007) Plățile informale în învățământul preuniversitar și accesul egal la educație

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

171


Institutul de Științe ale Educației (2009) Evaluarea curriculumului școlar – perspectiva de modernizare

Instituţia naţională a ombudsmanului, Centrul pentru Drepturile Omului (2010) Accesul persoanelor cu nevoi speciale la infrastructura socială: realitate şi necesitate, Raport tematic

International Centre ‘La Strada’ (2010) Overview of the child trafficking phenomenon in the Republic of Moldova

International Labour Organization (2011) Activities for preventing and combating child labour in Moldova 2003-2010, http://www.un.md/un_ag_mol/ILO/Fact_sheet_ILOIPEC-Moldova_EN.pdf

International Labour Organization, Government of the Republic of Moldova (2009) Memorandum of Understanding between the International Labour Office and the Government

of

the

Republic

of

Moldova,

http://www.un.md/un_ag_mol/ILO/

Memorandum_ILO_GRM_Aug-2009_en.pdf •

International Monetary Fund (2010) Country Report No. 10/232

International Monetary Fund (2011) Moldova: Letter of Intent, Memorandum of Economic and Financial Policies, and Technical Memorandum of Understanding, March 24, 2011

• •

Kids Alive International, http://www.kidsaliveuk.org/Groups/90709/Kids_Alive/Where_We_Work/Europe/ Moldova/Moldova.aspx

Ministerul Economiei (2010) Raport privind sărăcia și impactul politicilor 2009

Ministerul Economiei (2011) Sărăcia în Republica Moldova 2010

Ministerul Educaţiei (2010) Strategia consolidată de dezvoltare a învățământului pentru anii 2011-2015, www.edu.md

Ministerul Educaţiei (2011) Monitorizarea implementării strategiei de reformare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, www.edu.md

Ministerul Educaţiei (2011) Planul de dezvoltare strategică al Ministerului Educaţiei pentru 2012-2014 (proiect)

Ministerul Educaţiei, Academia de Ştiinţe, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (2009) Evaluarea curriculumului școlar – perspectiva de modernizare, Chișinău, www.ise.md

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (2008) Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe perioada anului 2010, www.mpfsc.gov.md

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (2010) Raport Social Anual 2009

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (2011) Necesitățile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijirea membrilor de familie plecați la muncă peste hotare

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (2011) Raport de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia

172

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe perioada anului 2010, www.mpfsc.gov.md •

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (2011) Raport Social Anual 2010

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, USAID (2011) Buletin Informativ. Protecție socială. Familie puternică – stat prosper, No. 4

Ministerul Sănătăţii (2009) Assessment of Risk of HIV Infection among Most at Risk Adolescents (MARA)

Ministerul Sănătăţii (2009) Evaluation of Prevention of HIV Mother to Child Transmission Services in the Republic of Moldova, Chișinău

Ministerul Sănătăţii (2009) Rezultatele sondajului de opinie privind gradul de satisfacție al pacienților la nivel național pe parcursul anului 2008

Ministerul Sănătăţii (2010) Buletin Informativ. Situaţia în infecţia HIV/SIDA şi sarcinile pentru anul 2010, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă

Ministerul Sănătăţii (2010) Raport Anual în Sănătate 2009, Chișinău, www.ms.gov.md

Ministerul Sănătăţii (2010) Raport de Evaluare a Strategiei Naţionale de Dezvoltare 2008-2011, pentru perioada septembrie 2009 – septembrie 2010, www.ms.gov.md

Ministerul Sănătăţii (2011) Raport Anual în Sănătate 2010, Chișinău, www.ms.gov.md

National Center of Child Abuse Prevention, Nobody’s Children Foundation (2005) Professionals’ attitudes towards child abuse in Moldova

Neef, R. and Stănculescu, M.S. (eds.) (2002) The Social Impact of Informal Economies in Eastern Europe, Ashgate, London

Neef. R., Adair, P.(eds.) (2004) Shadow Economies and Social Transformation in Romania, LIT Verlag Munster

Nemerenco, Ala (2010) Republic of Moldova: children living in poverty – implications for the health system in World Health Organization, ‘Poverty and Social Exclusion in the WHO European Region: health systems respond’

Oxford Policy Management (2011) Support to the National Development Strategy. Needs Assessment of Persons with Severe Disabilities and Their Families

Scutelniciuc et al. (2009) Drug Situation in the Republic of Moldova in 2008

Scutelniciuc, O., Condrat, I., Guţu, L. (2006) Cunoştinţele, atitudinile şi practicile tinerilor referitor la HIV/SIDA

Scutelniciuc, O., Condrat, I., Guţu, L. (2008) Studiul repetat de evaluare a cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor tinerilor cu referire la HIV/SIDA

SIDA (2011) Joint Evaluation of Impacts of Assistance to Social Sector Reforms in Moldova

Stănculescu, M., Ilie, S. (2001) Informal Sector in Romania, UNDP, Bucharest

Stănculescu, M., Pop, L. (2009) ‘The transition process and changes in income, income inequality and poverty: the case of Romania’ in Stănculescu, Stanovnik, T. (eds.) Activity, Income and Social Welfare. A comparison across four New Member States,

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

173


Ashgate, European Centre in Viena •

Stănculescu, M., Stanovnik, T. (2009) Activity, Income and Social Welfare. A comparison across four New Member States, Ashgate, European Centre in Viena

The Foundation for Social and Economic Research – CASE Moldova (2010) Report on evaluating the cost of non-action in the implementation of the National Strategy Action Plan on Reforming the Residential Child Care System for the years of 2007-2012, UNICEF, Chișinău

The New York Times (2010) Isabel Castro, Children Heading Households in Moldova, November

29,

2010

http://lens.blogs.nytimes.com/2010/11/29/children-heading-

households-in-moldova/ •

The New York Times (2010) Isabel Castro, Children Heading Households in Moldova http://lens.blogs.nytimes.com/2010/11/29/children-heading-households-in-moldova/

Tiron, S. (2009) Învățământul în regiunea Transnistreană a Republicii Moldova, Institutul de Politici Publice, Chișinău

Toritsyn, A. (2009) Ex-ante policy assessment vis-à-vis vulnerable groups in SEE: Guide for Practitioners, Local Reform and Public Service Reform Initiative, UNDP

Transparency

International

(2009)

Perceptions

and

experiences

of

household

representatives and businessmen regarding corruption in the Republic of Moldova, Chișinău •

UN (1989) Convention on the Rights of the Child

UN (2009) Findings on the worst forms of child labor, Country Profiles: Moldova

UN (2011) Committee Consideration of reports submitted by States parties under Articles 16 and 17 of the Covenant

UN (2011) Country Analysis – UN Moldova, May 2011

UN, The World Bank (2009) Impact of the Economic Crisis on Poverty and Social Exclusion in the Republic of Moldova

UNAIDS (2011) Data Synthesis on Tendencies of the HIV epidemic and Impact of HIV prevention interventions in the Republic of Moldova 2011

UNDP (PNUD) (2007) Roma in the Republic of Moldova, Chișinău

UNDP (2009) National Human Development Report 2009, Social-Economic Impact of Climate Change

UNDP (2010) Analiza stării de sănătate a populației Republicii Moldova prin prisma indicatorilor statistici

UNDP (2011) National Human Development Report 2010-2011 Republic of Moldova, From Social Exclusion towards Inclusive Human Development, Nova-Imprim SRL, Chișinău

UNICEF (2006) Child Protection Information Sheets

UNICEF (2006) Progress for children. A Report Card on Nutrition

UNICEF (2006) State Responsiveness to Violence against Children

174

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


UNICEF (2008) Growing up in the Republic of Moldova

UNICEF (2008)The impact of migration and remittances on communities, families and children in Moldova, Chișinău

UNICEF (2008) The impact of parental deprivation on the development of children left behind by Moldovan migrants, Chișinău

UNICEF (2009) Assessment and Recommendation on Child Disability Prevention and Care System in Moldova

UNICEF (2009) Needs Assessment Study Prevention of Mother to Child Transmission Programme in the Republic of Moldova

UNICEF (2009) Separation of Small Children From Family Environment. Comparative Analysis 2002-2003/ 2007-2008

UNICEF (2010) Assessment of Juvenile Justice Reform Achievements in Moldova

UNICEF (2010) Child Protection Systems, Mapping and Assessment Toolkit, Users Guide

UNICEF (2010) Ensuring survival, care and protection of young children in Moldova: extension of the IMCI Initiative in Transnistria

UNICEF (2010) Summary Report Study on the Quality of Water, Sanitation and Hygiene Practices in the schools of Moldova

UNICEF (2010) Teacher Quality and Teacher Work Conditions in the Republic of Moldova

UNICEF (2010) The Situation of Roma Children in Moldova, Chișinău

UNICEF (2011) Impact of public transfer payments on poverty and well being of the most vulnerable families in the Republic of Moldova, in the context of transition from category-based to means-tested social assistance, Quantitative Analysis – Evidence from HBS 2009 and 2010

UNICEF (2011) Raport de focus grup, Consultarea copiilor cu privire la problemele pe care le întâlnesc în realizarea drepturilor

UNICEF Moldova (2011) Capacity Gap Analysis, preparation to new 2013-2017 Country Programme of Cooperation

UNICEF, Guvernul Republicii Moldova (2009) Mid-Term Review. Country Programme of Cooperation 2007-2011. Concept note Leadership Focus Areas

UNICEF, Guvernul Republicii Moldova (2010) Studiul naţional Cunoștințele, atitudinile și practicile familiilor în domeniul îngrijirii și dezvoltării timpurii a copiilor, Raport Sumar, Chișinău

• • •

UNICEF, Malawi Fact Sheet, Diversion of children in conflict with the law, http://www.unicef.org/tdad/Malawifactsheetdiversion.pdf UNICEF, Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova (2009) Mid-Term Review of the 2007-2011, Program of Cooperation between the Moldovan Government and UNICEF, Equitable Access to Quality Education

UNICEF,Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova (2009) Studiu Educația de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

175


UNICEF, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova (2009) Mid-Term Review, UNICEF – Government of Moldova Country Programme of Cooperation 2007-2011, Leadership Area, Adolescent Health and Development

United States Department of State (2011) Trafficking in Persons Report - Moldova, 27 June 2011, http://www.unhcr.org/refworld/docid/4e12ee5e3c.html

World Bank (2006) Project Information Document Quality Education in the Rural Areas of Moldova

World Bank (2011) Implementation Status and Results, Quality Education in the Rural Areas of Moldova

World Health Organization Suicide Rates, Republic of Moldova, •

http://www.who.int/mental_health/media/repmol.pdf

World Health Organization (2008) Adolescent Pregnancy, MPS Notes, Vol. 1

World Health Organization Europe (2009) Infant Mortality from Respiratory Diseases, Fact Sheet 3.2,

http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/96997/3.2-Infant-mortalityfrom-respiratory-disases-EDITED_layouted_V3.pdf

Baze de date •

Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, http://www.statistica.md/

Centrul Naţional de Management în Sănătate, SPD2 2009-2013, http://www.cnms.md/ areas/statistics/indik/

DevInfo database, www.devinfo.md

Eurostat

database,

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/

search_database •

International Human Development Indicators database http://hdrstats.undp.org/en/ tables/default.html

UNICEF TransMONEE 2011 DATABASE, http://www.transmonee.org/

World Bank Development Indicators, World Bank, http://data.worldbank.org/datacatalog/world-development-indicators

World Health Organization, www.who.int

176

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


10. ANEXĂ Progresul înregistrat de Moldova în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului nu este uniform. Țintele din domenii cum sunt învățământul general obligatoriu, HIV/SIDA și accesul populației la surse mai bune de apă și canalizare sunt problematice. Evoluțiile pozitive în situația copiilor includ rata de înscriere în educația preșcolară, mortalitatea infantilă și a copiilor sub cinci ani, rata imunizărilor, ratele sărăciei absolute și extreme. Figura 27. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în domeniul sănătății, situația actuală și țintele pentru Moldova413 Obiective

Indicator/ Obiective

Obiectivul 1.

Reducerea sărăciei extreme și a foamei Incidența malnutriției la copiii sub 5 ani, procent Rata mortalității infantile, cazuri la 1000 născuți vii Scăderea mortalității infantile de la 18,5 (la 1000 născuți vii) în 2006 la 16,3 in 2010 și la 13,3 în 2015 Rata mortalității copiilor sub cinci ani, cazuri la 1000 născuți vii Diminuarea mortalității copiilor sub cinci ani, de la 20,7 (la 1000 născuți vii) in 2006 la 18,6 in 2010 și la 15,3 in 2015 Proporția de copii sub 2 ani vaccinați împotriva rujeolei *, procent Menținerea proporției de copii sub 2 ani vaccinați împotriva rujeolei la nu mai puțin de 96 la sută in 2010 și 2015 Rata mortalității materne, cazuri la 100000 născuți vii Reducerea ratei mortalității materne de la 16 (la 100000 născuți vii) in 2006 la 15,5 in 2010 și la 13,3 in 2015,

Obiectivul 4. Reducerea mortalității copiilor

Obiectivul 5. Îmbunătățirea sănătății materne

Rata nașterilor asistate, procent

Datele cele Țintă mai recente 2010

Țintă 2015

10,6/2009

-

-

11,7/2010

16,3

13,3

13,6/2010

18,6

15,3

94,4/2008

>= 96

>= 96

17,2/2009

15,5

13,3

99,8/2009

99

99

-

Menținerea numărului de nașteri asistate de personal medical calificat între 2010 și 2015 la 99 la sută

413 Evaluarea posibilităţii de atingere a ţintelor în 2010 și 2015 este în conformitate cu Guvenul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, 2010:113-114. Categoriile ‘puţin probabil’ și ‘improbabil’ sunt grupate împreună.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

177


Obiectivul 6. Lupta împotriva HIV/SIDA, tuberculozei și altor boli

Obiectivul 7. Asigurarea unui mediu durabil

Rata incidenței HIV/SIDA*, cazuri la 100000 locuitori Stabilizarea răspândirii infecției HIV/SIDA până în 2015, reducerea incidenței HIV/SIDA de la 10 cazuri la 100.000 locuitori în 2006 la 9,6 cazuri până în 2010 și la 8 până în 2015 Rata incidenței HIV/SIDA la grupul de vârstă 15-24 ani*, cazuri la 100.000 locuitori Reducerea incidenței HIV/SIDA la grupul de vârstă 15-24 ani de la 13,3 cazuri la 100.000 locuitori în 2006 la 11,2 cazuri până în 2010 și la 11 până în 2015 Rata mortalității asociate tuberculozei*, cazuri la 100.000 locuitori Stoparea răspândirii și derularea procesului de reducere a tuberculozei către anul 2015, reducerea ratei mortalității asociate tuberculozei de la 15,9 (cazuri la 100000 locuitori) in 2002 la 15,0 in 2010 și la 10,0 in 2015 Proporția de persoane cu acces la surse îmbunătățite de apă, procent Majorarea ponderii populației cu acces la surse sigure de apă de la 38,5 la sută în 2002 la 59 la sută in 2010 și 65 la sută in 2015 Proporția de persoane cu acces la canalizare mai bună, procent Majorarea ponderii populației cu acces la canalizare îmbunătățită de la 31,3 la sută in 2002 la 50,3 la sută in 2010 și 65 la sută in 2015 Proporția de persoane cu acces la salubrizare îmbunătățită, procent Majorarea ponderii populației cu acces la salubrizare de la 41,7 la sută in 2002 la 51,3 la sută in 2010 și 71,8 la sută in 2015

17,12/2010

9,6

8

21,01/2010

11,2

11

18/2009

15

10

55/2009

59

65

47,9/2009

50,3

65

45,9/2008

51,3

71,8

*Datele includ Transnistria.

Legendă

Posibil

Probabil

Puțin probabil

Sursa datelor: Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republica Moldova, 2010. Notă: Obiectivele ODM din domeniul sănătăţii includ și obiectivul de asigurare a accesului la medicamentaţia de bază, conform Obiectivului 8. Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare. Indicatorul despre numărul de localităţi cu unităţi medicale primare, dar fără farmacii, nu are date disponibile. Al doilea raport asupra ODM notează tendinţele pozitive la nivel global, sub obiectivul de a asigura accesul fizic la medicamentaţia de bază, inclusiv în zona rurală (p. 106).

178

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA


Figura 28. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în domeniul educației, situația actuală și țintele pentru Moldova 414

Obiective

Indicator/ Obiective

Datele cele mai recente

Țintă 2010

Obiectivul 2. Asigurarea accesului la educația generală obligatorie (clasele I-IX)

Rata brută de înscriere în sistemul învățământului general obligatoriu, proporție

88,1/2010

95

Rata abandonului școlar, procent

-

-

-

-

-

-

-

-

-

Proporția de copii care au terminat cu succes educația obligatorie, procent Creșterea ratei brute a înscrierilor pentru educația generală secundară de la 94,1% in 2002 la 95% in 2010 și 98% in 2015 Rata brută de înscriere în educația preșcolară, copii de 77,1/2010 3-6 ani, procent Proporția de copii înscriși în clasa întâi după 97,7/2010 terminarea educației preșcolare, procent Creșterea ratei brute a înscrierilor pentru educația preșcolară pentru copiii de 3-6 ani de la 41,3% in 2002 la 75% in 2010 și 78% in 2015, iar pentru copiii de 6-7 ani, de la 66,5% in 2002 la 95% in 2010 și 98% in 2015, precum și reducerea la mai puțin de 5% a discrepanțelor dintre zonele rurale și urbane și dintre grupurile dezavantajate și cele cu venituri medii

-

Rata alfabetizării, procent

99,5

99,6/2009

Țintă 2015 98

75

78 -

-

-

99.5

Menținerea ratei alfabetizării pentru grupul de vârstă 15-24 ani la 99,5 la sută, Sursa datelor: Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republica Moldova, 2010.

Legendă

Posibil

Probabil

Puțin probabil

414 Ţintele ODM au fost revizuite în 2007 și indicatorii de monitorizare au fost schimbaţi de la măsurarea ratei nete a înscrierilor la rata brută a înscrierilor care reflectă numărul de înscrieri indiferent de vârstă.

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

179


Figura 29. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în domeniul sărăciei, situația actuală și țintele pentru Moldova

Obiective

Indicator/ Obiective

Obiectivul 1. Reducerea ratei sărăciei extreme și a foametei

Proporția de locuitori care trăiesc sub pragul de $4,3 la PPC (cheltuiala de consum pe persoană), procent Proporția de locuitori care trăiesc sub pragul de $2,15 la PPC (cheltuiala pe adult echivalent), procent Reducerea proporției de persoane al căror consum este sub $4,3 pe zi/persoană (în termeni PP) de la 34,5% in 2006 la 29% in 2010 și 23% in 2015 Ponderea populației sub pragul național absolut al sărăciei (rata sărăciei absolute), % Indicele profunzimii sărăciei, % Proporția celei mai sărace quintile din populație în consumul național,% Reducerea proporției de persoane sub pragul sărăciei absolute de la 30,2% in 2006 la 25% în 2010 și 20% in 2015 Ponderea populației aflate sub nivelul minim de consum alimentar, exprimat în valoare energetică (2.282 kcal/pe zi) (rata sărăciei extreme), % Reducerea proporției de persoane sub pragul sărăciei extreme de la 4,5% in 2006 la 4% in 2010 și 3,5% in 2015

Datele cele mai recente

Țintă 2010

Țintă 2015

29,5/2009

29

23

13,2/2006

-

-

21,9/2010

25

20

5,9/2009

-

-

7,9/2009

-

-

1,4/2010

4

3,5

Sursa datelor: Guvernul Republicii Moldova, The Second Millennium Development Goals Report, Republica Moldova, 2010.

Legendă

180

Posibil

Probabil

ANALIZA SITUAȚIEI COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA

Puțin probabil


UNICEF MOLDOVA Chișinău, str.31 August 1989, 131 Casa Națiunilor Unite www.unicef.md ANALIZA Unite SITUAȚIEI pentru COPIILOR VULNERABILI, EXCLUȘI ȘI DISCRIMINAȚI DIN MOLDOVA2011 © Fondul Națiunilor Copii (UNICEF), Noiembrie, 182


Analiza situației copiilor vulnerabili, excluși și discriminați din Moldova