o privire n epărtini toare as upra n a turii omeneşti ne învaţă, că bătaia este pentru oameni un lucru tot aşa de firesc ca ş i muşcatul pentru animalele sălbatice ş i Îlnpun sul pentru vitele c ornu te : omul este un animal b ătăi o s . De aceea şi suntem i nd i gnaţi , dacă aflăm uneori că un om a muşcat pe altul, pe când
bătaia, dată sau suferită este o întâmplare firească şi obişnui tă .
Se înţelege uşor cu to ate acestea, că o cultură mai înaltă va căuta a se feri şi d e asemenea excese printr-o înfrânare mutuală a
oameni lor. Dar,
de aici până a face pe o naţie întreagă sau numai
pe o parte a ei să creadă , că care
o
lovitură e o nefericire grozavă,
trebuie să fie unnată de omor, deosebirea este mare, şi o
asemenea c red i nţă este o adevărată cruzi me. Sunt prea m.uI te s u feri nţe reale în lume încât să ne fie iertat a le mai s pori cu cele închipu ite, care să se prefacă apoi în reale, şi tocmai acolo aj unge acea prej ude cată proastă şi neomenoa să. Aşa fiind, nu pot aproba nici guvernele, n i c i corpurile l egui toare, care îi mai
vin în aj utor gră bindu-se a desfi inţa pretutindeni, la civi li şi la mi litari, pedeapsa bătăii . Ele cred că lucrează în interesul uman ităţi i, pe când fac tocmai împ otriva ş i lucrează la întărirea
a ceste i prejudecăţi nenoro c i te şi nefi re ş ti, căreia i
s-a u
adus
atâtea j ertfe de o'ameni . Cân d este vorba să pedepseşti pe cineva
pentru o greşeşlă, primul lucru ce-ţi vine în m inte este să-i dai o bătaie: pri n urmare pedeapsa aceasta este c ea mai firească;
cine nu pricepe cu vorba, pricepe cu varga. Şi e s te lucru dre p t 'ş i natural să dai o bătaie,
se
înţelege moderată, unui om pe care
nu-l poţi pedepsi altfel, nici cu b a n i dacă nu are avere, nici cu închi soare dacă e trebuincios Ia lucru. Vreun argument valabil nu se aduse împotrivă, ci numai fra ze goale despre " demnitatea omului", izvorâte iarăşi din acea pri mej dioas ă prej udec ată şi nu
1 00