J1t! edjo.ţtell�dutt! �_ �I!t� � _�
__ ��__
încredinţat pe adevărul cuvintelor lui Platon OU'tE
CRep. X. 604):
'tI 'tffiV aupomlvrov �lOV J.lE)UÂ1lC; O"nou&'tc; (nimic din
cele omeneşti nu este vrednic de prea multă s ârgu i n ţă ), precum şi de al unnătoarelor versuri orientale :
H O lume 'ntreagă de-ai pierdut, Să nu te plângi, că nu-i nimic; O lume nouă ţi-ai făcut: Să nu te bucuri, nu-i nimic;
Curând .\'imţirile-au trecut, Treci şi tu 'n lume: nu-i nimic. " Anvari Soheili 01 ezi mo lto la Sodi: Gulistan, în traducerea lui Graf). însă ceea ce îngreunează mai ales dobândirea acestei înţelepciuni mântuitoare, este ipocrizia lumii, care ar trebui prin urmare să fie demascată din vremea tinereţi i. Mai toată fala şi toate strălucirile lUlneşti sunt numai în arătare, ca decorurile un ui
teatru, fiinţa lucrului lipseşte. De exemplu corăbii,
împodobite cu coroane şi cu steaguri făl fâitoare, bubuitură de tunuri, iluminaţii, tobe
şi trâmbiţe, strigăte şi alai, etc. sunt
finna, semnul, hieroglifa bucuriei, dar bucuria nu se găseşte mai ni ciodată
acolo. Ea singură a refuzat de a lua parte la această
petrecere. lJnde o găseştî într-adevăr, acolo vine fără să fie poftită, vine de Ia s i ae şi "sans fa�on", ba chiar se strecoară pe furi ş.
adeseori
cu
priJejuri le
cele mai neînsemnate,
sub
îtnprej ură.ri le cele lnai de rând, la ocazi i ce nu sunt nimic lnai puţin decât strălucite sau glorioase : este ca aurul din Australia , împrăştiat pe ici pe colo, după capri ciul întâInplări i, fără nici 1 32
o