Page 1

TURIST PRIN ROMANIA Anul I Nr. 6

mai 2016

Oradea, noul oraș turistic al României Cetatea Slimnic


C U P R I N S

Parcul Național Munții Rodnei

4

Mănăstirea Cozia

12

20

Cetatea țărănească Slimnic

Oradea

26

16

Mausoleul de la Mărășești

Sirop de brad

36


Au contribuit: Adriana Roman Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

Mircea Mitrofan Jurnalist și blogger de turism vacanteleluimircea.worpress.com

Traian Bădulescu consultant în turism traianbadulescu.ro

Cutza corespondent culinar Turist prin Romania

TURIST PRIN ROMANIA -revistă lunară online-

2

Redactor șef: Adriana Roman Colectiv de redacție: Adriana Roman, Mircea Mitrofan, Traian Bădulescu, Cutza Layout: marketingmedia.ro


Silvoturismul în România

C

e potențial are România în domeniul silvoturismului? Există itinerarii turistice prin pădurile țării noastre? În ce activități poate fi implicat un turist dacă alege un astfel de traseu? Există un program național de dezvoltare a silvoturismului în România? La aceste întrebări vom încerca să găsim răspunsul. Ce înseamnă silvoturismul? Silvoturismul este o formă de turism care pune în valoare frumuseţea peisajelor pădurilor, cu binecunoscuta varietate a structurilor, formelor şi coloritului. Silvoturismul este practicat prin intermediul cabanele şi cantoanele sivice special amenajate în acest sens şi se poate deşfăşura în siguranţă sub îndrumarea personalului de teren al ocoalelor silvice și coordonat de autoritatea centrală silvică. Ce resurse forestiere sunt în România? România deţine un ade¬vărat tezaur: cele mai întinse şi mai bine conservate pă¬duri virgine din Europa tem¬perată. Cu totul, deţinem în jur de 300.000 de ha de păduri virgine, adică vreo 5% din întreaga suprafaţă a fondului forestier, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. În multe dintre păduri virgine pe care le deţinem sunt uni¬cate în Europa: de pildă făgetele din bazinul Nerei, amestecurile de brad-fag de la Sinaia, amestecurile de fagbrad-molid din Bucovina, co¬drul secular Slătioara, gorune¬tele din Munţii Zarandului (Bârzava), gorunetele de pe Cozia, cembretele din Retezat, o parte a pădurii Letea etc. Pare incredibil, dar astfel de păduri adăpostesc arbori mul¬tiseculari – gigant, cum sunt molizi de până la 60 m, brazi de până la 55 m, fagi ce depăşesc 45 m şi goruni care trec de 40 m. În ce activități poate fi implicat un turist în pădurile din România? Silvoturismul oferă posibilitatea petrecerii unui concediu relaxat în pădurile României. Administrațiile primăriilor locale și cei care activează în turismul rural au un rol important ca să încurajeze acest segment în România. Acest gen de turism ar putea promova și include unităţile silvice din România în circuitul turistic intern şi internaţional. Turiștii care optează pentru silvoturism motivează alegerea prin faptul că își doresc să se reîntoarcă la natură, să aibă o odihnă activă, să practice sport, să vâneze, să pescuiască sau să facă drumeții prin pădure. România propune turiștilor servicii de ecoghidaj și vă puteți caza în cabanele silvice la prețuri avantajoase. Puteți vizita o mulțime de arii protejate (parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații naturale, etc.), aveți posibilitatea să faceți un picnic în mijlocul naturii în spații amenajate; puteți pescui în lacurile din păduri sau puteți vizita obiective culturale sau religioase amplasat în fondul forestier. Silvoturismul din România ar putea oferi turiștilor o listă variată de posibilități de petrecere a timpului liber. Se pot organiza drumeţii pe trasee turistice oficiale, curse de

Mănăstirea Strehaia Foto: Mircea Mitrofan

Editorial

alergări și ciclism, expediții ecologice, camping, excursii călare pe trasee desemnate special, excursii cu ghizi turistici specializați (excursii pentru descoperirea florei și faunei, arborilor seculari, excursii în activitățile parcurilor, rezervațiilor naturale, excursii în comunitățile locale), culesul fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale, concursuri pentru elevi și tineri în pădure, vizite la muzeele naturale din ariile protejate, vizitarea mănăstirilor sau bisercilor situate în păduri sau în imediata apropiere a acestora, sporturi de iarnă, plimbări cu sania sau cu căruța trasă de cai, sporturi extreme, canopying, trasee de escaladă, zboruri cu tiroliene, cățărări în copaci, plimbare cu barca, participare la instalarea focului de tabără lângă cabană, implicarea turiștilor la prepararea bucatelor tradiționale la ceaun, realizarea reportajelor sau filmelor în natură și multe altele. Legendele pădurilor din România spuse turiștilor. În timpul activităților practicate în cadrul natural, localnici le pot furniza turiștilor povești și legende locale despre pădurile din zonă. Pădurile din România ascund taine și întâmplări necunoscute încă de turiști. Există turiști atrași de aceste povești, de aceste locuri, de pădurile bătrâne care provoacă mulți fiori și adrenalină. Pentru un turist obişnuit, simplul act al aventurării într-o pădure pe timp de noapte, duce la trezirea spaimelor. Unele dintre acestea ascund între copacii lor istorii bogate. Locuri de bătălie, comori îngropate, sacrificii înspăimântătoare și multe altele. Nu-i de mirare că aceste păduri stârnesc interesul tuturor, de la cercetători la simpli turiști curioşi. 15 destinații silvoturistice din România: Pădurea Letea, Pădurea Mociar, Pădurea Cozia, Pădurea Bogății, Pădurea Caraorman, Parcul Național Ceahlău, Parcul Național Retezat, Parcul Național Piatra Craiului, Parcul Natural Apuseni, Parcul Național Călimani, Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, Parcul Național Domogled-Valea Cernei, Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Natural Munții Maramureșului, Pădurile din jurul Bucureștiului: Băneasa, Pustnicu, Bicu, Cernica, Facau, Căldărușani și Râioasa. În numărul de astăzi al revistei “Turist prin România” vă invit să facem împreună un traseu prin Parcul Național Munții Rodnei din zona Maramureșului, să vizitați Mănăstirea Cozia situată în Parcul Național Cozia, să călătoriți în zona Sibiului la Cetatea Slimnicului și să faceți un tur prin Oradea, noul oraș turistic românesc. Călătorie plăcută!

MIRCEA MITROFAN jurnalist și blogger de turism vacanteleluimircea.wordpress.com

3


Natură

4

Parcul Național


l Munții Rodnei

5


P

arcul Național Munții Rodnei este desemnat internațional ca Rezervație a biosferei de către Comitetul UNESCO, în cadrul programului "Omul și Biosfera” Aria naturală se întinde în extremitatea estica a județului Maramureș (pe teritoriile administrative ale comunelor Moisei și Săcel și al orașului Borșa) și în cea nord-estică a județului BistrițaNăsăud (pe teritoriile comunelor Maieru, Parva, Rebrișoara, Rodna, Romuli, Șanț și Telciu și pe cel al orașului Sângeorz-Băi). Importanța acestui parc se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră. A fost organizat în anul 1990 atunci când Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a emis Ordinul nr. 7 privind constituirea unui număr de 13 parcuri naționale printre care și Parcul Național Rodna. Suprafața actuală este cea stabilită în anul

6

2002 de către Ministerul Apelor și Protecției Mediului. Din suprafața totală de 46.399 ha, 3,300 ha au fost declarate Rezervație a Biosferei în anul 1979. Parcul național constituie obiectul atât a sitului de importanță comunitară (SCI) cât și ariei de protecție specială avifaunistică (SPA) - Munții Rodnei. În Parcul Național Munții Rodnei se află mai multe arii naturale de un deosebit interes științific, geologic, peisagistic, floristic, faunistic și speologic, dintre care: Pietrosu Mare (rezervație naturală inclusă în programul mondial al UNESCO - „Omul și biosfera”), Piatra Rea, Poiana cu narcise de pe Masivul Saca, Peștera din Valea Cobășelului, Ineu - Lala, Peștera Izvorul Tăușoarelor, Izvorul Bătrâna, Izvoarele Mihăiesei, Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei.


Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri cu specii sub-arctice de salcie, tufărișuri cu jneapăn și bujor de munte, pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, păduri dacice de fag, păduri acidofile de molid din regiunea montană, comunități de lizieră cu ierburi înalte de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, izvoare petrifiante cu formare de travertin, mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante, grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin, grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan pana în cel alpin, vegetație erbacee de pe malurile râurilor montane, vegetație lemnoasă de-a lungul râurilor montane, turbării active, peșteri în care accesul publicului este interzis, mlaștini alcaline, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, vegetație lemnoasă de-a lungul râurilor montane ce adăpostesc o gama diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor.

7


8


Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Astfel, avem prezente conifere cu specii arboricole de: brad, molid, pin, larice, zâmbru, zadă, tisă, specii de foioase cu arboret de: gorun, stejar, fag, carpen, paltin de munte, tei, frasin, castan sălbatic, ulm, arțar, jugastru, mesteacăn, cireș, plop tremurător, arin de munte, arin negru, salcie albă și salcie căprească. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (unele foarte rare și protejate prin lege, altele endemice pentru această zonă) cu specii de: bujor de munte, floarea de colț, narcisa, bulbuc de munte, crucea voinicului, ghintura galbenă, laleaua pestriță, talpa ursului, albastrița, arnica, floare-de-perină, garofița de munte, opaițul Muntilor Rodnei, iarba roșioară, roua cerului, vuietoare, verzișoara de munte, sămânța-soarelui, foaiegrasă, trifoi de baltă, ranunculus, degetăruț, ochiul găinii, laptele-stâncii. În arealul parcului a fost redescoperită dupa mai bine de 100 de ani o plantă rară cunoscută sub denumirea de paiusul lui Porcius (Saussurea porcii - endemism pentru Munții Rodnei), element floristic colectat aici ultima dată în anul 1902 de botanistul Florian Porcius, membru titular al Academiei Romane. Fauna parcului este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni. Animale ocrotite: capra neagră, marmota, ursul carpatin, vidra de râu, râsul, pisica sălbatică , jder de copac, jder de piatră, nevastuică, vulpe roșcată, căprioara, cerb, mistreț, veverița, șoarecele de Tatra, șoarecele săritor de pădure, șoarecele de pământ, șoarecele de câmp, cârtița, liliacul cu urechi de șoarece, liliacul comun. Dintre păsări, în arealul parcului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) printre care: acvila de stâncă, potarnichea de tundră, ierunca, ploier de munte, barza neagră, ciocănitoarea cu spate alb,

9


NR. 5

10

aprilie 2016


NR. 5

aprilie 2016

ciocănitoarea neagră, ciocanitoarea de munte, muscar, muscargulerat, ciuvica, sfrâncioc roșiatic, viespar, cocoșul de munte și huhurezul mare, care viețuiesc alături de acvila mică, ciuful pitic, bufnița, cucuveaua, barza albă, stârcul cenușiu, corbul și cocoșul de mesteacăn. Ca reptile și amfibieni se remarcă șopârla de câmp, gușterul, năpârca, șarpele de alun, șarpele lui Esculap, șopârla de ziduri, șarpele orb, vipera, tritonul cu creastă, tritonul de munte, tritonul comun transilvănean, broasca roșie de pădure, broasca roșie de munte, brotacul verde de copac sau salamandra de foc.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

11


Mトハトピtire

12

Mトハトピtir


rea Cozia

13 9


„...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.” așa începe povestea unei ctitorii, care a intrat în istorie și reprezintă și acum, în prezent, un loc de rugăciune și sfințenie. La 18 mai 1388, Mircea cel Bătrân sfințea Mănăstirea iar hrisovul în care apăreau cuvintele de mai sus, a devenit și actul de atestare a localității Călimănești. Călătoriile noastre, ale Turistului prin Romania, au dus către această mănăstire și i-am aflat povestea zbuciumată și o așternem aici pentru tine, cititorule. A fost de-a lungul timpului reparată și renovată, aflându-se în atenția unor domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna (care poartă numele domnului), iar Constantin Brâncoveanu a construit pridvorul, având aprenta cunoscutului stil brâncovenesc. În timpul ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreață redutabilă în calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul Radu Șapcă, participant de seamă la revoluția burgheză de la 1848 din Țara Românească. Încercările istoriei au făcut ca Mănăstirea Cozia să devină pușcărie (1879 – 1893), apoi spital iar în timpul primului război mondial biserica a fost folosită ca grajd pentru cai. A supraviețuit până astăzi pentru a-și spune povestea și pentru a o vedea în toată splendoarea, aliniindu-se pe malul Oltului și oglindindu-se în apele lui, mângâiată de razele soarelui de dimineață și alintată de vânticelul de primăvară ce coboară jucăuș de pe culmile Masivului Cozia. Așa ne-a întâmpinat într-o minunată zi de primăvară, liniștea și cumințenia pluteau în aerul din curtea mănăstirii. Ne-am lăsat încărcați de energia locului iar istoria sa ne-a fost spusă de călugărul care ne-a fost și ghid. Plimbarea prin curtea mănăstirii, pe malul Oltului, prin muzeul mănăstirii aducea la fiecare pas o altă istorisire. Locul păstrează în cărămizi, în sculpturi și în picturi amprenta unor vremuri de fast (la moartea lui Mircea, Cozia era a doua mănăstire ca bogăție, prima fiind Tismana), de cultură (aici au trăit călugări cărturari care au tradus și tipărit în limba română cărți de cultură scrise în slavonă) și să nu uităm că (se spune) Mănăstirea Cozia este unicul loc în care se poate vedea chipul lui Mircea cel Bătrân. Dacă îți dorești să întâlnești într-un singur loc istoria, serenitatea și sfințenia, atunci, turistule, Mănăstirea Cozia este acel loc.

14

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro


15


Muzeu

16

Mausoleul de


e la Mărășești

17


D

Legende, istorie și amintirea jertfei eroilor

rumurile noastre au făcut ca, pe E85, la 20 de kilometri de Focșani, către Adjud, să ne înclinăm jerfei “scumpilor eroi” din primul război mondial. Nu am fi ceea ce suntem astăzi, ca popor, ca individ, fără jertfa acelor români. Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au dus luptele de la Mărășești, încheiate cu victoria trupelor române. În acele crunte înfruntări au pierit 480 de ofițeri și 21.000 de soldați români. Mausoleul adăpostește 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare. Este monument istoric și este considerat unul dintre cele mai importante monumente dedicate primului război. Construcția a fost realizată după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Mausoleul Eroilor de la Mărășești a fost inaugurat oficial pe 18 septembrie 1938. Povestea Mausoleului Eroillor de la Mărășești pornește la data de 28 septembrie 1924, când, în prezența Reginei Maria, sunt demarate lucrările de construcție. Nume de marcă ale vremurilor se alătură acestui proiect maiestuos: Cornel Medrea și Ion Jalea realizează basoreliefurile "Cupolei Gloriei", iar Eduard Săulescu execută pictura interioară. Istoria, ca o înșiruire de evenimente cronologice, spune printre rânduri, lucruri mai puțin cunoscute publicului larg, sacrificii personale sau de grup. Este de datoria noastră să le facem cunoscute și să le considerăm la adevărata importanță și valoare. Eroii au fost oameni obișnuiți aflați, în vremurile acelea de restriște, în care existența Romaniei ca și națiune și stat erau puse la grea încercare. Se știe că Eremia Grigorescu, generalul care a condus trupele romane către victorie, își încuraja ostașii cu, de atunci, celebrul “Pe aici nu se trece!”. Vitejia ostașilor și iscusința tactică a generalilor romani au făcut ca la vremea aceea, cotidianul “Times” să scrie "Apărarea frontului la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de români ..." Lucruri mai puțin știute despre Mausoleul Eroilor de la Mărășești ne subliniază importanța sa atât din punct de vedere arhitectural, artistic, dar și emoțional și național. Iată, aici, câteva dintre acestea. Mausoleul a fost ridicat prin subscripție publică, lucrările fiind abandonate o vreme din lipsă de bani și construit pe proprietatea donată de socrul generalului Eremia Grigorescu, Ulise Negropontes. Mausoleul a fost reproiectat de 11 ori deoarece costurile depășeau posibilitățile financiare ale momentului. În timpul celui de-al doilea război mondial, se spune că Hitler, impresionat fiind de semnificația monumentului, ar fi ordonat mareșalului Antonescu să trimită la Mărășești două subunități de antiaeriană care să apere monumentul. De-a lungul timpului au circulat mai multe legende locale create în jurul impresionantei construcții. Se spune că, în unele nopti de august, mireasa unui ostaș căzut la datorie ar înconjura mausoleul călare pe un cal alb. Imaginatia localnicilor și a romanticilor a fost însoțită întotdeauna de ecoul suferinței pierderilor atâtor vieți și a sacrificiilor. Ostași de cariera și oameni obișnuiți și-au găsit odihna veșnică, alături. Pe Culoarul Cavalerilor, alături de maiorul mitralior Grigore Ignat sau locotenentul Gabriel Pruncu, se află mormintul Mariucăi Zaharia, copilul-erou de 12 ani din satul Haret care a dat armatei române informații despre înaintarea nemților din nucul aflat în spatele casei sale. A fost doborată de glonțul unui lunetist neamț. Mesajul care întâmpină vizitatorul la intrarea în Mausoleul de la Mărăşeşti este "Întru slava eroilor neamului". Mesajul monumentului către cei ce îi calcă pragul și către viitor este că sacrificiul românilor pentru patrie a atins atunci culmi demne de respectul românilor contemporani și a umanității.

18

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro


19


Cetăți

Cetatea țărăneasc

20


că Slimnic

21


22


O

vorbă spune că nu contează unde trebuie să ajungi, ceea ce contează este bucuria călătoriei. Experiența. Plecați într-o zi cu soare, de primăvară, din București, am ajuns la Slimnic, aflați pe drumul de întoarcere. Primăvara capricioasă ne-a învățat o lecție (the hard way): să nu schimbi prea devreme cauciucurile de iarnă cu cele de vară. Spectacolul oferit de ninsoarea violentă, noaptea pe Cheile Bicazului ne va rămâne în memorie și încerc să-l descriu aici, acum. În mișcarea mașinii care urmărea cuminte curbele cheilor, ușor stânga, ușor dreapta, mi-am ridicat privirea către cer. Prin parbrizul biciut de fulgii mari și grăbiți și ștergătoarele agitate se întrezăreau brazii impunători de pe marginea drumului. Stăteau mândri și drepți. Eram la ei acasă, la ei în casă. Întunericul nopții îi făcea misterioși iar zăpada abia așezată pe umerii lor completa tabloul acesta cel puțin ciudat. Da, ciudat deoarece printre brazi erau arbuști înfloriți. Primăvara, fată nebunatică și sprințară se juca cu noi. Am ales să acceptăm ceea ce ni se oferă: acest spectacol de cald și viu, împletit cu biciul ninsorii violente, de verde și alb. Iar, noi la mijloc. Pomeneam de bucuria călătoriei. Chiar dacă am dârdâit și a trebuit să înnoptăm la Miercurea Ciuc pentru că nu mai puteam avansa din cauza ninsorii violente și chiar dacă am orbecăit pe drumurile patriei, nesemnalizate corespunzător, experiența pe care aveam să o trăim a fost bucuria care ne-a răsplătit cu imagini, trăiri și senzații unice. În plină lumină a soarelui ce strălucea pe cerul eliberat de nori și în căldura dimineții de după noaptea friguroasă, în drumul nostru către casă, se înălța în fața noastră o cetate. Am hotărât să o cercetăm. E Cetatea Slimnic. Se înalța în fața noastră mândră, ca o doamnă bătrână care își poartă hainele ponosite cu mândria sângelui albastru ce îi curge în vine. Poate de aceea i se spune și Stolzenburg Citadel sau Cetatea Mândră. Facem un tur al exteriorului. Logica ne șoptește că e doar o ruină, un vestigiu al istoriei care se înrăiește să supraviețuiască din ce în ce mai părăginit. Intuiția și curiozitatea ne îndeamnă să intrăm și să cercetăm și interiorul. Nu aveam nicio idee despre ce urma să descoperim.

23


Pe o ușă lăsată de greutatea timpului, intrăm, plătim cei 3 lei de persoană și pășim cu aceeași pioșenie cu care pășim într-o catedrală. Un alt tablou cu alte tonuri și simțiri se lasă descoperit. De sub arcada intrării se vede o grădină aranjată frumos cu un leagăn improvizat, vița de vie căreia abia i-a dat frunza se împleticește în stilul caracteristic pe sârmele întinse, mănunchiuri de narcise râd vesele în soarele ce se furișează prin spațiile care erau cândva mândre ferestre ale unei și mai mândre cetăți. Pe leagănul care se mișca încet, copii. Acel moment, în care am văzut copiii aceia cuminți ascultând-o pe doamna învățătoare în timp ce le citea dintr-o carte, îl voi păstra ca pe o icoană. Cumințenia, curățenia sufletului și cunoașterea se aflau sub protecția zidurilor mândrei cetăți. Timpul s-a oprit pentru ei. Parcă întreg universul stătea cuminte și asculta curios lectura doamnei învățătoare. Pătura verde a gazonului era martora mută a miracolului cunoașterii. Zidurile crăpăte făceau ceea ce fac de secole: protejau. Simțindu-ne ca niște intruși, ne-am strecurat pe lângă ziduri. În interiorul cetății se vede că locuiește o familie. Grădina frumos aranjată, un petic de pământ proaspăt săpat, încadrat de patru crini ce își așteaptă rândul ca să înflorească, găinile, curcanul și dropiile, gânguritul unui bebeluș ce se aude din interiorul amenajat pentru locuit și, …. era să uit, o antenă de cablu TV ce stă agățată de zidurile bătrânei cetăți. La început am fost intrigată de siluirea cetății cu holtzșuruburile înfipte în trupul ei bătrân. Apoi, mi-am dat seama că nimic nu a schimbat trecerea timpului. Cetatea țărănească Slimnic a fost de la bun început casa și refugiul unor oameni care trăiau exact ca și familia care trăiește acum, acolo. Bătrâna doamnă, Cetatea Mândră – Slimnic trăiește și își face datoria cu prisosință. Apără, hrănește, protejează. Și râde mândră în soare. A învins timpul, a învins distrugerea invaziilor turcești din secolul al XV-lea, a fost martora siluirii localnicilor și cucerită de oștirea lui Ioan Zapolya, a fost incendiată în 1704 de curuți, a fost martora devastatoarei ciume, dărâmată, prăbușită și parțial reconstruită … a rămas până astăzi și se ridica semeață pe colina Burgbasch. Dacă ești doritor de mai multă cunoaștere a istoriei locului, Wikipedia cred că ajută suficient.

24

Am urcat în clopotnița vechii biserici. Scările îndoite de vreme și pașii trecătorilor, unghiurile scărilor m-au făcut să mă întreb de ce în ADN-ul meu este scris cum să le urc folosindu-mă de toate cele patru membre și nu am scrise niciun fel de instrucțiuni cu privire la coborârea unei scări de … metri înălțime în … toate cele patru membre. Am considerat că undeva s-a strecurat o eroare și cu maximă atenție și genunchii tremurând am reușit. Am reușit să ajung până sus și, din nou, am fost răsplătiți. Tabloul Slimnicului cu case cuminți și ordonate se așternea acolo ca răsplată. Nu am putut să nu observ cele patru clopote masive, din oțel, cu inscripții nemțești și mi-am imaginat cum cântecul lor în cor făcea oamenii trecutului să vină la biserica din deal. Urme ale trecerii contemporanilor mei se văd scrijelite în lemnul ce susține scara sau pe o balustradă. Mă intreb ce mai fac Luci, Alin și Nelu


sau Chantal și Michel și oare care a fost povestea Evei și a lui Dudu, începută aici, la Slimnic, în 1963? Coborâm scările clopotniței. Eu, în stilul descris mai sus și plină de praf și pământ, pe genunchi și mâini, dar fericită și plină de culoare, zâmbet și lumină. Trecutul și prezentul. Sunt aici, locuiesc și respiră împreună prin fiecare cărămidă, fiecare fir de iarbă, fiecare dintre trecătorii sau trăitorii locului. Le-am simțit. Totul e schimbat și totul este ca acum 600 de ani. Fie ca tu, cel care citești aceste rânduri, să ai parte de aceleași trăiri ca și noi. Fie ca tu, să fii martorul creării universului, inocenței copilăriei avidă de cunoaștere, protejată de ziduri străvechi de cetate, sub razele jucăușe ale soarelui de primăvară. Nu există sfârșit ci doar începuturi.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

25


Peisaj citadin

26

Oradea, noul oraĹ&#x;


turistic al Rom창niei

27


C

u un centru istoric mare, complet restaurat, cu un aeroport recent modernizat, cu o cetate refăcută, care găzduieşte unul dintre cele mai reuşite târguri de Crăciun din România, Oradea a intrat în forţă pe harta turismului românesc. Puţini ştiu că Oradea era numită, la rândul ei, la începutul secolului XX, „Micul Paris”. Oradea este un punct nodal foarte important în turismul regional şi internaţional. Astfel, municipiul se găseşte la numai 12 km de Băile Felix, cea mai mare staţiune balneoclimaterică permanentă din România. În acelaşi timp, pe teritoriul judeţului Bihor se afla şi multe alte obiective turistice atractive: staţiunea Stâna de Vale, formaţiunile carstice din Munţii Apuseni, spectaculoasele văi ale râurilor ce străbat judeţul, obiceiurile şi tradiţiile de pe întreg cuprinsul său, multitudinea de supravieţuiri arhitecturale ţărăneşti, dar şi alte atracţii de factură naturală şi antropică. Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Oradiei este Cetatea. Cetatea Oradea, în felul în care se prezintă și astăzi pentagonală, cu bastioane pe colțuri și șanț cu apă - a fost înălțată între anii 1570-1618 de arhitecți italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascentist italian din Europa centrală. Între anii 1092-1557 a servit ca reședință a Episcopiei romano-catolice de Oradea, perioadă în care cetatea a devenit un important centru religios, și cultural. Cetatea fortificată așa cum se vede și astăzi nu a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată fără succes, timp de cinci săptămâni de oștile turcești. Restaurată complet, cetatea este atât muzeu, cât şi gazda multor evenimente, printre care se numără Piaţa de Crăciun. Cel mai grandios palat din oraș, având 100 de camere și 282 de ferestre, este Palatul Episcopal din imediata vecinatate a Bazilicii Romano-catolice, proiectat în stil baroc de cunoscutul arhitect austriac Franz Anton Hillebrant. Construcția durează între anii 1762, și 1777. Clădirea are planul în formă de U, delimitând și o curte interioară. Printre oaspeții palatului s-au numărat și împărăteasa Maria Terezia și împăratul Josif II, ai Austriei. Palatul are și o capelă de o rară frumusețe având tavanul și pereții împodobiți cu fresce.

28


29 33


Încă puţini ştiu că Oradea are cele mai multe clădiri în stilul Art Nouveau şi secession din România. Una dintre ele este Palatul Apollo, construit între anii 1912-1914. Prin stilul lui, secession berlinez, are niște decorațiuni care amintesc de stilul Empire. Aceată clădire este ultima lucrare a renumitului constructor Rimanóczy Kálmán junior, care a încetat din viață prematur. În prezent parterul clădirii adăpostește Magazinul Unic. alatul Vulturul Negru, hotelul de odinioară, a fost construit între anii 1907-1909 pe amplasamentul vechiului han Vulturul. Ansablul dotat cu un pasaj acoperit cu sticla, făcând legătura între trei străzi a devenit cea mai importantă realizare a cuplului de arhitecți Komor Marcell și Jakab Dezső. Vitraliul cu vulturul negru, emblema ansamblului, a fost executat în anul 1909 in atelierul oradean Neumann K. Un alt palat construit în anul 1913 in stil secession, după proiectul lui Löbl Ferenc, este Palatul

30

Ullmann. Geamurile sale sunt împodobite cu vitralii. Unul dintre cele mai cunoscute edificii în stil Secession este hotelul Astoria. Hotelul EMKE după denumirea de atunci a fost realizat de Sztarill Ferenc în 1902 în stil secession cu amprente gotice. Construcția are un parter înalt, unde a fost amenajată o cafenea, locul de întâlnire preferat al scriitorilor, poeților și jurnaliștilor. Pe peretele cafenelei literare o placă comemorativă ne inștiințează că era locul preferat al marelui poet maghiar Ady Endre, o personalatitate proeminentă a grupării literare care a reușit să tipărească în anul 1908 antologia "A holnap" (Ziua de mâine). O altă clădire impunătoare este Palatul Episcopal greco-catolic a fost construit în anul 1903, după proiectul arhitectului Rimanóczy Kálmán junior intr-un stil renascentist cu elemente de baroc si rococo.


O clădire simbol a Oradiei este Palatul Primăriei. Monumentalul edificiu a fost construită între anii 1902 și 1903, în locul clădirii vechi a Episcopiei romano-catolice, după proiectul și sub îndrumarea directă a lui Rimanóczy Kálmán. Pe latura dinspre Criș se află turnului cu ceas, înalt de 50 m, locul preferat al bufnițelor. Mecanismul ceasului, deși are 100 de ani, mai funcționează și acum. De asemenea, Oradea are foarte multe lăcaşe de cult cu o mare valoare istorică, de toate religiile şi confesiile: ortodoxe, catolice, reformate, iudaice etc. Construită între 1752 și 1780, Bazilica romano-catolică este cel mai mare monument baroc din țară. Proiectul a fost întocmit în anul 1750 de renumitul arhitect austriac Franz Anton Hillebrant, dar lucrările conduse de arhitectul Giovanni Battista Ricca nu au început decât în anul 1752. Bazilica este compusă dintr-o navă principală cu o lungime de 70 m și lățimea de 30-

40 m. Pereții sunt acoperiți cu marmură de Vașcău și Carrara. Un alt monument impunător este biserica romano-catolică Olosig. Construcția celei mai mari biserici reformate din Oradea, proiectată de Szász József în stil eclectic a început în anul 1836. Lucrările au fost întârziate, prima dată de marele incendiu din 1836, apoi de revoluția din 1848 și inundația din 1851, fiind încheiate doar în anul 1853, iar turnurile în 1870. În turnul estic se află unul dintre cele mai mari clopote din Oradea, având 3600 kg. Biserica ortodoxă Sf. Mihail şi Gavril a fost construită în perioada 1768-1779 în locul unei biserici de lemn. Lucrările au fost conduse de constructorul Schultz. A fost refăcută în urma incendiului din 1836. În anul 1864 ajunge la forma actuală, când i se construiește și turnul. Lăcașul are un iconostaz cu 49 icoane și trei usi cu inscripții grecești. Amvonul are nouă icoane de ierarhi.

31


32 36


În Oradea a fost şi încă este o importantă comunitate evreiască. Sinagoga Ortodoxă a fost construită în anul 1890, după proiectul lui Knapp Ferencz în stil neomaoric. În anul 1908 în curtea acestei sinagogi s-a construit o a doua sinagogă, după proiectul lui Incze Lajos. Comunitatea evreiască din oraș fiind foarte puternică s-a remarcat și prin acțiuni de caritate cum ar fi înființarea primei organizații din oraș pentru ocrotirea copiilor și a unei cantine rituale pentru săraci, ca să amintim doar două din mulțimea acțiunilor organizate la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. În pragul primului război mondial numărul evreilor din Oradea era 15155, reprezentînd 23.6% din populația orașului. În anul 1878 comunitatea evrească construiește pe malul Crișului Sinagoga Neologică Zion, o sinagogă monumentală de 1000 locuri dominată de o cupolă centrală uriașă. Proiectul a fost realizat de Busch David în stil neomaoric și executată de Rimanóczy Kálmán (tatăl). Fresca din sinagogă îi aparține pictorului din Kosice: Horovitz Mór. Recomand vizitatorilor Oradiei şi impunătoarea clădire a Teatrului. Construcția începe în 1899, după proiectul firmei vieneze Fellner și Helmer care a proiectat aproape 50 de teatre în Europa, printre care și cele din Timișoara Cluj și Iași. Antreprenorii Rimanóczy Kálmán junior, Guttman József și Rendes Vilmos reușesc să termine clădirea într-un timp record, se deschide pe data de 15 octombrie 1900. Trupa lui Somogyi Károly pășește pentru prima dată pe scena teatrului. Pe lângă deschiderea teatrului această zi a marcat și întroducerea curentului electric în instituția care a devenit astfel prima clădire electrificată din oraș. În fața teatrului, această perlă a eclecticismului orădean, se ridică două statui alegorice. Aşa cum Sibiul are Piaţa Mare, Braşov Piaţa Sfatului sau Timişoara vestitele Pieţe ale Unirii şi ale Operei, Oradea se poate lăuda cu Piaţa Unirii. Piața Sf.Ladislau de odinioară a primit numele actual de Piața Unirii între cele două războaie mondiale. Aici se află clădirea Primăriei, Palatul episcopal greco-catolic, Biserica cu lună, Palatul Vulturul Negru, Biserica greco-catolică Sf.Ierarh Nicolae și Biserica Sf.Ladislau. În centrul pieței a fost a fost amplasată în anul 1924 statuia regelui Ferdinand I, făuritorul României Mari. În prezent aici se află statuia lui Mihai Viteazul, locul unde, an de an, cetățenii și autoritățile orașului își aduc omagiile eroilor neamului.

33


Un loc perfect de unde poți surprinde panorama orașului, atât noaptea cât și ziua, este Dealul Ciuperca sau Dealul Oradei. Aici a fost amenajată o zonă verde conform ideii de grădină botanică în aer liber, prevăzută cu toate cele necesare pentru a fi cât mai agreabilă pentru vizitatori: bănci, coșuri de gunoi sau corpuri de iluminat. Întreaga suprafață a Dealului Ciuperca are un sistem automat de irigare cât și unul de iluminat pe timp de noapte.

istrând o creştere de 17% faţă de anul precedent. Capacitatea totală de cazare este de 2.687 de locuri. Ar mai fi de amintit că Aeroportul Internaţional Oradea a fost modernizat la finele anului trecut. Pista nouă a Aeroportului Oradea are 2.100 de metri lungime, faţă de cea veche, de 1.800 de metri. Rezistanţa pistei este mult sporită, pentru a putea primi avioane mult mai grele decât cele ce zboară acum spre Oradea, de tip ATR 42. S-a realizat o platformă de îmbarcare, ce permite staţionarea concomitentă a şase avioane, două Oradea are peste 37 de structuri de cazare, avioane de tip Boeing 737, două de tip ATR 42 şi dintre care un hotel de 5 stele (DoubleTree by două de tip ATR 72. S-a construit şi o cale de ruHilton), iar ca brand internaţional mai are un Ra- lare, ce va face legătura între platformă şi pista de mada de 4 stele. De asemenea, în oraş veţi găsi aterizare/decolare. La ora actuală, pe Aeroportul multe vile şi pensiuni, ceea ce asigură o capacitate Oradea operează companiile aeriene TAROM şi Blue Air. totală de cazare destul de mare. În 2015, Oradea a primit 150.933 de turişti, înreg-

34


La începutul acestui an, touroperatorul israelian Meshek Wings a anunţat lansarea curselor charter Tel Aviv - Oradea, zboruri ce vor fi operate de Blue Air, urmând ca 2.000 de turişti israelieni să vină în acest an în Băile Felix şi Oradea şi să cheltuiască circa 1,8 milioane euro. Zborurile vor avea loc săptămânal, în perioada verii. Proiectul îi aparţine lui Meidan Butnaru, om de turism israelian de origine română, care a adus, până în prezent, din poziţia de director comercial al touroperatorului israelian Meshek Wings, peste 100.000 de turişti israelieni în România. Nu pot spune decât că Oradea are un viitor turistic foarte frumos şi că va deveni, clar, o destinaţie de city break şi nu numai. Sper ca la un anumit moment să ajungă Capitală culturală a Europei. Merită!

Traian Bădulescu consultant în turism traianbadulescu.ro

35


Bucătărie tradițională

Ingrediente 1 kg muguri de brad de 2-5 cm lungime 1 kg de zahăr zeamă de lămâie 3 l de apă

36

Sirop de brad

M

ugurii de brad se spală foarte bine înainte să fie puși la fiert. Când apa fierbe se adaugă mugurii de brad și se lasă să clocotească o oră, apoi se ia oala de pe foc și se lasă 24 de ore. După cele 24 de ore mugurii de bred se scot din apă și se storc bine prin tifon sau sită foarte fină. La 1 litru de lichid obținut se pune 1 kg de zahăr și o linguriță de zeamă de lămâie. Amestecul se fierbe până când capătă consistența dorită. Siropul obținut se pune în sticle cât este cald.

Cutza corespondent culinar Turist prin Romania


Din 19 iunie 2016, data apariției Revistei Turist prin România cu numărul 7, vom deschide trei noi capitole:

Mari români

Ana Aslan

Republica Moldova

România în fotografie


Ceramica de Horezu テョn urmトフorul numar Turist prin Romania

Revista Turist prin Romania nr 6  

Revista online dedicata consumatorului de turism

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you