Page 1

Turist prin Rom창nia NR. 5

aprilie 2016


NR. 5

aprilie 2016

C U P R I N S

Editorial (Mircea Mitrofan)

2

Mănăstirea Lainici (Adriana Roman)

8

Lacul Roșu (Adriana Roman)

4

Castelul Corvinilor, județul Hunedoara (Adriana Roman)

14

Interviu cu Olav Bagyo - Director Agrement Arsenal Park Orăștie

26

Pensiunea “La Domnița”, Poienile Izei, Maramureș (Adriana Roman)

20

Câmpulung Moldovenesc (Adriana Roman)

30

Tradiții și obiceiuri de Paște (Adriana Roman)

36

Bucătărie tradițională - Tort de nucă (Cutza)

Olav Bagyo Director Agrement Arsenal Park Orăștie

Mircea Mitrofan Jurnalist și blogger de turism vacanteleluimircea.worpress.com

38

Cutza corespondent culinar Turist prin Romania

Turist prin România -revistă lunară online-

Redactor șef: Adriana Roman Colectiv de redacție: Adriana Roman, Mircea Mitrofan, Cutza Layout: marketingmedia.ro


NR. 5

Editorial

Călătorii d aprilie 2016

În haine și sandale noi – astfel ne îmbrăcam noi în Ziua Învierii și așteptam cuminți să gustăm din cozonac, miel și să ciocnim ouă roșii. Dar, înainte de toate, ne spălam frumos cu apa curată dintrun lighean în care mama punea un ou roşu şi altul alb, dând drumul şi la câţiva bănuţi – să fim roşii în obraji, curați la suflet şi plini de belşug. La masă gustam întâi de toate din cele sfinţite. De obicei, tata se ducea la sfinţit şi venea cu impresii pe care ni le împărtăşea în timpul mesei. Mircea Mitrofan Jurnalist și blogger de turism

Știu că în aprilie-mai nu plecați departe și schimbați doar valiza pe rucsac. Știu deja că aveți planuri mari și pe distanțe mici, între Horodiștea, Zimnicea, Sulina și Beba Veche. Călătoriți prin țară sau mergeți acasă, la părinți. În ajunul sărbătorilor pascale cei mai mulți români se reîntorc acasă, la liniștea satului și la simplitatea vieții de la țară. Români din toate colțurile lumii se reîntorc să-și vadă locurile unde au copilărit, să-și strângă în brațe părinții și să se reconecteze la folclor, tradiții și obiceiuri. Da, știu! De Paști fiecare român călătorește! Fiecare român se reântoarce la vatra satului în care s-a născut. În această perioadă, fiecare român are nevoie mai mult ca oricând de liniște, simplitate și căldură. Mulți dintre voi veți merge acasă de Paști, să fiți alături de părinți, frații și surori, prieteni și colegi. Știu că pentru mine, dar și pentru voi, această vacanță la țară este un drum pe care îl facem către noi. Este evident faptul că în această perioadă turismul religios este în floare, iar cele mai vizitate obiective turistice din țară sunt catedralele, mănăstirile, bisericile, schiturile și troițele. Milioane de români ortodocși și greco-catolici se adună în mănăstiri și biserici din întreaga țară ca să primească lumina sfântă de la Ierusalim. De mare popularitate în rândul credincioșilor se bucură

2

pelerinajele la mănăstirile și bisericile din România. Turiștii creștini călătoresc pentru rugăciune, meditație și apropiere de Dumnezeu. Bucureștenii vor merge ca în fiecare an pe Dealul Mitropoliei, la Catedrala Patriarhală să ia lumină, dar puteți să mergeți și la mănăstirile de la marginea orașului: Cernica, Căldărușani, Sămurcășești și Comana. Bucovinenii vor vizita frumoasele mănăstiri, înscrise în patrimonial mondial UNESCO: Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Sucevița și Voroneț. Cei din Bucovina se mândresc cu aceste lăcașuri monahale, dar lista cu vizite ale credincioșilor va continua la mănăstirile Putna, Dragomirna, Slatina, Bogdana, Râșca și Bălinești. De Paști, în zona Maramureșului, numeroși turiști vor vizita bisericile din lemn înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Astfel maramureșenii și turiștii străini vor merge la bisericile de lemn din Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal care se află în Maramureșul istoric, la cele de la Șurdești și Plopiș care sunt din vechea Țară a Chioarului și la biserica Sf. Arhangheli din Rogoz care e situată în Țara Lăpușului. Cimitirul vesel de la Săpânța este o altă atracție turistică importantă care va fi asaltată de turiști. Cred că cei mai mulți turiști vor vizita județul Vâlcea. Spun asta pentru că aici sunt cele mai


de suflet NR. 5

multe mănăstiri, schituri și troițe din țară. Fiecare mănăstire are povestea şi însemnătatea ei. Printre ele se numără: Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Arnota, Mănăsitrea Bistrița, Mănăstirea Govora, Mănăstirea Turnu și multe altele. În Țara Hațegului, mii de pelerini vor vizita Mănăstierea Prislop, locul unde Arsenie Boca a slujit în anii ‘50 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul părintelui, mulţi având credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni. În Banat vor fi vizitate de foarte mulți turiști mănăstirile: Timișeni, Românești, Săraca, Dobrești, Partoș, Morisena, Fârdea, Cebza, Luncanii de Sus și Petroasa Mare. Există și o altă categorie de români care nu vor sta acasă de Paști, ci vor petrece pe malul mării. Anul acesta Paștele coincide cu minivacanța de 1 Mai, astfel, mai mulți turiști vor dori să profite de această zi liberă pentru a călători, iar vânzările pachetelor de vacanță vor crește cu siguranță.

Mănăstirea Strehaia Foto: Mircea Mitrofan

aprilie 2016

Foarte mulți dintre noi obișnuiesc să meargă anual, de 1 Mai, la mare. În această minivacanță se deschid restaurantele, hotelurile și cluburile, iar marea așteaptă primii turiști din acest an. Hotelierii pregătesc evenimente tematice, iar turiștii vor avea parte de un Paște inedit sărbătorind Învierea pe plajă. În ajunul sărăbtorilor pascale, echipa revistei Turist prin România vă invită să vă planificați o vacanță în Maramureș, în Poienile Izei, la Pensiunea La Domnița sau să vizitați Mănăstirea Lainici din Hunedoara. În paginile revistei călătoriți și prin Câmpulung Moldovenesc, și pe la Castelul Corvinilor din Hunedoara, dar mai multe descoperiți în continuare.

MIRCEA MITROFAN jurnalist și blogger de turism vacanteleluimircea.wordpress.com

3


NR. 5

Natură

Lacul Roșu (local cunoscut și sub numele de lacul Ghilcos) este un lac de baraj natural format în 1837, la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul sa format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin.

4

Lacul aprilie 2016

Numele sau provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă Mördersee ("Lacul Ucigașul"); în maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorându-i atât oile lui, cât și câinele și măgarul. Apa adunată a avut culoarea roșie de așa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Roșu, cât și Lacul Ucigaș.


Roșu NR. 5

În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. Vechea denumire ungurească pentru lac a fost Veres-to (Lacul Roșu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima dată în descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcos apare prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazăr. Lacul Roșu se situează între Suhardul Mic, Suhardul Mare din partea nordică, Munții Podu Calului din partea sud-vestică, Munții Licas și

aprilie 2016

Muntii Kis-Havas din partea nord-vestică, CsíkiBükk din partea nord-estică și Muntele Ucigaș din partea estică. Lacul este alimentat de patru pâraie mari și încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Roșul), Licosul, Suhardul, Oii, Ucigașul. Cu toate că Lacul Roșu este o formație tânară, condițiile și timpul de formare a lacului sunt foarte discutate. În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de vedere economic neexplorată.

5


NR. 5

6

aprilie 2016

Dupa Franz Herbich, un geolog recunoscut în Ținutul Secuiesc, Lacul Roșu s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat și de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care s-a repetat în februarie și ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate sa fie argumentat de furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcos. Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii sau pietrificat, oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult – cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul natural s-a erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual. Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de convalescență, extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală.


NR. 5

Lasând în urmă datele tehnice și istorice, cert este că Lacul Roșu reprezintă un obiectiv unic din punct de vedere peisagistic. Indiferent din ce parte se ajunge aici, fie că se vine de la Piatra Neamț, Vatra Dornei sau Gheorgheni, drumul este absolut superb, plin de peisaje ce încântă privirea și luminează sufletul. Fie că e iarnă, primavară, vară sau toamnă, fiecare anotimp își are farmecul său, astfel că, în fiecare zi, Lacul Roșu arată altfel, dar de fiecare dată surprinde privirile și aduce un element de noutate. Trunchiurile copacilor ieșite din apă stau ca o mărturie a unei vechi păduri seculare. O plimbare cu barca pe lac, la apus, este ca o meditație, o reflecție a sinelui. Liniștea și clipocitul apei, razele sângerii ale soarelui reflectate pe stânca Ucigașului, ciripitul păsărelelor ce prevestesc lăsarea întunericului și aerul tare și curat reprezintă o întruchipare a frumosului și relaxării.

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

aprilie 2016

7


NR. 5

Mトハトピtire

8

Mトハトピtire aprilie 2016


ea Lainici NR. 5

aprilie 2016

Vechimea Sfintei Mănăstiri Lainici se pierde Mănăstirea Lainici este o mănăstire ortodoxă de călugări din România situată în de- în negura vremii necunoscându-se oficial și istoric fileul Jiului, județul Gorj la 32 de kilometri de Târgu- începuturile sale. După tradiție, în secolul al XIVJiu și la 25 de kilometri de Petroșani, aparține de lea Sfântul Cuviosul Nicodim de la Tismana a fost Arhiepiscopia Craiovei, Mitropolia Olteniei. trimis în Țara Românească pentru a susține ortoMănăstirea are hramul Intrarea în Biserică a Maicii doxia și pentru a da un suflu nou bisericii. El s-a așezat într-o peșteră lângă mănăstirea Lainici. Tot Domnului. Denumirea de „Lainici” nu are origini clare. Sfântul Nicodim a ctitorit mănăstirea Vodița de S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind to- lângă Drobeta Turnu Severin și Mănăstirea ponimia, dar au rămas incerte la nivel interpretativ. Tismana, în preajma căreia a sihăstrit până la O interpretare etimologică a cuvântului „Lainici” îl sfârșitul vieții sale. Importanța așezământului a fost consideră de origine grecească: în greaca veche, sesizată și de împărăteasa Maria Tereza, care, prin “lainos” înseamnă „de piatră”, în cazul nostru, generalul Bukow, a distrus între 1750-1765 (în 15 „trecătoare prin munți de piatră”. Altă interpretare, ani) sute de așezăminte ortodoxe în Transilvania. mai plauzibilă, ar fi aceea că termenul ar deriva de Schitul, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, aflat la numele unui trib geto-dac, al “Lailor”, care este la câțiva kilometri de graniță, a căzut victima marii binecunoscut prin secolele al IV-lea – al V-lea prigoane antiortodoxe a puterii imperiale de la împreună cu al “bessilor” în zona Sarmisegetuzei, Viena. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea – al XV-lea la circa 80 km distanță de Lainici. Adevărul rămâne ar fi fost distrusă în acea perioadă. încă nedescoperit.

9


NR. 5

Din a doua jumătate a sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea încep să apară documente istorice ce fac referire la Mănăstirea Lainici. Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici, în 1780, și se pomenește într-un sinet în care donează mănăstirii o moșie. El adună de pe văile munților o obște de 30 de călugări. După moartea sa, între 1810 și 1817 o mână de boieri olteni refac schitul, de data aceasta din piatră, cu ziduri groase de până la 1 metru. Primele două biserici, nicodimiană și atanasiană, nu s-au mai păstrat, dar cea actuală a fost construită pe locul celorlalte. Pandurul Tudor Vladimirescu, s-a ascuns o vreme la mănăstirea Lainici deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806 și 1812. Îmbrăcat în straie călugărești, acesta s-a ascuns până în ultimul moment. În 1817 turcii au devastat așezământul, și negăsindu-l pe Tudor, l-au decapitat pe călugărul Maxim, risipind obștea. În cronicile vremii, printre ctitori apare un nume: Stanca Măldărescu, dar care lipsește, în mod surprinzător, de pe pisania așezământului. În locul ei este gravat Kalistracta, evident numele de călugărie pe care l-a purtat, la sfârșitul vieții, vrednica boieroaică. Mănăstirea Lainici a fost construită între anii 1812 și 1847 de boierii din regiune pe un deal care domina Valea Jiului. Ea adăpostește frumoase fresce interioare datând din 1860 și un iconostas compus din icoane în stil bizantin. Gheorghe Blideanu, învățător din Bumbești-Jiu, face o istorie a schitului Lainici prin 1873 transmisă oral de către starețul Irodion la începuturile activității sale. O afirmație foarte interesantă pe care o face este aceea că în Lainici exista o Biblie de-a lui Șerban Cantacuzino de la 1688, care a fost dăruită schitului cu semnătură, probabil în jurul anului 1690 de către însuși voievodul Constantin Brâncoveanu. Această afirmație ar confirma tradiția unei așezări mănăstirești mai vechi de 1784, când se pomenește de schimonahul Atanasie, ca atestare istorică, respectiv anii 1690 – 1700. Între 1854 și 1900, cu intermitențe, Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareț timp de 40 de ani în Mănăstirea Lainici. El a fost adus de la Mănăstirea Cernica și numit stareț la Lainici de către Sfântul Ierarh Calinic, imediat după numirea sa ca episcop la Râmnic.

10

aprilie 2016


NR. 5

aprilie 2016

Primul Război Mondial, între 1916 și 1918, a fost nemilos față de Mănăstirea Lainici, distrugând-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar în biserică, făcând focul în ea și profanând-o. Până azi se mai păstrează scrijelite pe pereții din altar numele unor soldați și ofițeri care au dormit acolo și au profanat biserica. Au fost furate de către soldații germani toate obiectele de preț, inclusiv clopotele. Arhiva mănăstirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsă, precum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat și profanat, toate crucile fiind smulse și călcate în picioare. După război nu se mai cunoșteau mormintele, rămânând neidentificate până azi, iar unii călugări, printre care Ieromonahul Iulian Drăghicioiu au fost deportați în Germania unde au murit în lagărele germane. În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, Mănăstirea Lainici devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi. După 1947, când vine la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este din nou agresată sub diverse forme. În această perioadă începe construcția căii ferate Bumbești-JiuLivezeni, precum și modernizarea Drumului Național, pe aceeași distanță. Muncitorii care au executat aceste lucrări au devastat și au afectat viața bisericească din mănăstire asemenea unor invadatori păgâni, ocupând abuziv toate terenurile mănăstirii și amplasând aici barăci. În 1961 Mănăstirea Lainici este desființată ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de “casă de oaspeți”. Până în 1970 ușile bisericii au fost închise cu lacătul, nemaipermițându-se să se facă slujbe decât în unele Duminici și sărbători religioase. În 1975 a venit ca stareț P.C. Arhim Caliopie Georgescu, care a început să facă unele îmbunătățiri în viața mănăstirii, favorizat fiind de politica vremii, care părea să fie mai blândă și mai omenoasă. Astfel, după 1983, datorită novicilor care au început să se înmulțească, introduce din nou rânduielile ascetice monahicești, respectiv, slujbele de la miezul nopții și neconsumul de carne în obște, lucru ce a dus la o viață duhovnicească mai bună.

11


NR. 5

După Revoluția din 1989, ca urmare a afluenței crescânde de credincioși, în Mănăstirea Lainici se simțea nevoia unei biserici mai mari și mai încăpătoare. În Duminici și la marile sărbători religioase se ajunsese să se facă slujbe în aer liber. La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală de către mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei. Biserica a fost începută, proiectată schematic și

12

aprilie 2016

construită până la stadiul de finisaje de către ing. Ioan Selejan, devenit ulterior episcop și arhiepiscop. Aspectul inedit al acestei biserici este tematica iconografică, care se intenționează să se realizeze. Astfel, biserica de la demisol va fi destinată Bisericii din Catacombe, pictându-se viața creștinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentându-se majoritatea Sfinților și martirajelor cunoscute din Istoria Bisericii și din Sfânta Tradiție.


NR. 5

aprilie 2016

În 2006 pe 23 iulie la mănăstirea Lainici a Ionescu, duhovnicul sfântului Calinic “Luceafărul fost adusă de la Muntele Athos, din mănăstirea Do- de la Lainici”, cum a fost supranumit. hiariu, o copie a Icoanei făcătoare de minuni „Gorgoepicuus”, „Grabnic Ascultătoarea”. Această Icoană a fost executată special pentru mănăstirea ADRIANA ROMAN Lainici și este a cincea copie care s-a făcut în ulTurist prin Romania timii 100 de ani din toată lumea. www.tourisminromania.ro Pe 10 aprilie 2009 în ajunul prăznuirii sfântului ierarh Calinic de la Cernica, după 109 ani au fost găsite moaștele sfântului Cuvios Irodion

13


NR. 5

Muzeu

Castelul Corvineștilo

Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm”. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlasti. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu tur-

14

aprilie 2016

nuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase


or, județul Hunedoara NR. 5

neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (dupa numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugar de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încapere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereți (printre ele se gasesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numita Matia se mai deslușește destul

aprilie 2016

de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, cand au terminat fântâna, stapanii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii înseamnă „Apa ai, inima n-ai”.

15


NR. 5

Legenda corbului

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscripționat un corb care ține în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legendă. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Țara Hațegului, pe nume Elisabeta.

Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodatã și un inel ca și dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii făcută de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului îl fură încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc și săgeteazã corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când crește și ajunge la curtea regală, povestește aceastã pățanie, iar regele, impresionat de această istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc. De altfel, și numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care înseamnă „Corb”, o pasăre care simboliza cu totul altceva în evul mediu, și anume înțelepciunea și longevitatea. castelulcorvinilor.ro

16

aprilie 2016


NR. 5

aprilie 2016

Legenda fântânii

hotărând sa fie uciși. Prizonierii, ca ultimă dorință, cer permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripție: Se povestește despre această fântână că a „Apă ai, inima nu”, ca un reproș pentru promisiune fost săpată de către trei prizonieri turci pe care Ioan facută și nerespectată. de Hunedoara îi ținea în castel. Ioan le promite celor De fapt, inscripția descifrata de Mihail trei ca îi va elibera dacă vor săpa o fântână cu apă Guboglu glãsuiește astfel: „Cel ce-a scris-o este Hasbună. Prizonierii, animați de speranța eliberarii, sapă san, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”. în stânca timp de 15 ani și la 28 de metri adancime Caracterele vechi arabe conținute de inscripție o reușesc să găsească prețioasa apă. datează la mijlocul secolului al XV-lea. Poziția actuală Numai că între timp Ioan murise iar soția sa, a inscripției este pe unul dintre contraforții capelei. Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvântul castelulcorvinilor.ro dat de soțul sãu și nu îi eliberează pe cei trei turci,

17


NR. 5

Legenda construirii cetății din Hunedoara

De cetati s-au întrebat, Ceste douã sus sarira Din istoria vicariatului greco-catolic al Si superb au cuvantat: Hategului, dr. I. Radu, p. 9-10. Nostrele cetati pe mane Ori ajute ori n-ajute Spun ca zane trei deodat Domnul, gata le vom pune, Trei cetati au ridicat Hinedoara spune iute: Una-n Hunead, cealalta Si eu pest-o saptamana La Gradiste-n deal inalt De-mi ajuta Dumnezeu, Alta Orlea p-un deal mare, Si-mi va fi cu indemana Pe sub care Streiul trece Voi fini tot lucrul meu. Cu suvaiturã tare, Iaca dar c-a ei cetate Cu pastravi si apa rece. Buna fu si azi se vede Când odata se-ntalnira,

18

aprilie 2016

Dar cazut-au celelalte Stand zidiri cu iarba verde. Doua zane intr-acea ora Fier cumplit aridicara Iute dupa Hinedoara Învartind il aruncara Care catre munti fugise De mania celor doua Si la tara mai sosise. Fierul muntele în doua L-au lovit si l-au taiat, D-ice muntele si noua Se numeste Retezat.


NR. 5

Accesul la Castelul Corvinilor se poate realiza pe DN7 (E15) până în dreptul localității Sântuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmand DJ 687 până în orașul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Sântuhalm urmând bulevardele Traian, Republicii și Libertății. Geografic monumentul este situat în centrul județului Hunedoara, în partea sud-vestică a Municipiului Hunedoara, pe ultimele ramificații estice ale munților Poiana Ruscă.

16

aprilie 2016

ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

19


NR. 5

Cazare

20

“La Domnița” aprilie 2016


�, Poienile Izei NR. 5

aprilie 2016

21


NR. 5

22

aprilie 2016 Am fost de nenumărate ori în Maramureș și de fiecare dată am rămas impresionat de locuri, peisaje, oameni, dar mai ales de păstrarea tradițiilor. Început de toamnă, copacii încep să îmbrace haina ruginie, puțini nori pe cer și o temperatură care te îmbie la plimbare și meditație. Exact așa se prezenta ziua în care m-am hotărât să merg în Poienile Izei să vizitez Pensiunea “La Domnița” și împrejurimile. Plecând de pe Valea Lăpușului am apucat drumul către Cavnic urmând să continui spre Bârsana, cu celebra-i mănăstire și apoi să mă relaxez la o horincă de prună cu slană și ceapă la Domnița. Trebuie să recunosc faptul că la capitolul drumuri, județul Maramureș nu stă tocmai strălucit, dar locurile, tradiția și oamenii merită cu prisosință o deplasare în zonă. Precum spuneam, trec de orașul Cavnic și continui pe celebrul deal de la Budești unde mașina urcă singură la deal, vizitez în viteză biserica de lemn de la Susani și ajung la Mănăstirea Bârsana. Deși este început de toamnă, curtea mănăstirii mă întâmpină cu un verde vesel și o mulțime de flori ce completeză peisajul monahal creat de mănăstire. Clădirile spuzite cu flori de toate culorile, liniștea și arhitectura construcțiilor te fac să te simți în altă lume. Continui către Poienile Izei trecând prin Rozavlea și Șieu. La un moment dat, în mijlocul localității Șieu, un indicator îmi arată drumul către Botiza și punctul meu terminus, Poienile Izei. Apuc pe drumeagul asfaltat și în scurt timp intru printre dealuri. Verdele pajiștilor abia cosite și mirosul ierbii mă fac să mă gândesc că voi petrece niște zile superbe în inima Maramureșului, într-o locație unde tradiția a fost păstrată cu sfințenie. Continui să mai merg câțiva kilometri și intru în localitate. Ca bun venit, mă întampină pensiunea Ion de la Cruce al carei proprietar este un renumit ceteraș. Merg către centru și dau de un indicator către pensiunea “La Domnița”. Fără să stau prea mult pe gânduri apuc pe ultița ce urcă ușor către deal. Pe partea stângă, apare pensiunea și intru în curte.


NR. 5

Imediat cum am intrat mă întâmpină Domnița, proprietara primei pensiuni turistice din Poienile Izei. Nu apuc să deschid bine gura că mă și invită în sala de mese: “No, haidați și mâncați”. Nu discutasem de masă nimic în momentul in care mi-am facut rezervarea, dar la Pensiunea Domnița nu se poate să vii de pe drum și să nu fii omenit așa cum se cuvine. Foarte volubilă și plină de bucurie, Domnița înșira pe masă aperitivele din care, evident, nu lipsesc horinca, slana și ceapa. Am constatat cu plăcută surprindere că toate alimentele sunt din ferma proprie. Gustul lor mi-a certificat acest lucru. Dupa ce m-am ghiftuit cum se cuvine am fost invitat să mă familiarizez cu gospodăria și camera unde îmi voi petrece noaptea. Trecând de primele două clădiri ale pensiunii, se dezvăluie privirilor imensitatea curții în care

aprilie 2016

toate sunt puse în ordine, la locul lor. O parcare cuprinzătoare găzduiește mașinile turiștilor în curte, iar în partea stângă se văd toate acareturile specifice unei gospodării bine întreținute și amenajate. Mergând tot înainte pe alee, se trece un podeț mic peste un pârâiaș și se dezvăluie privirilor încă o construcție în spatele căreia se află grătarul și cuptorul, toate acoperite, astfel că pe vreme ploioasă să poată fi folosite fără probleme. Imediat în spatele grătarului apar 5 căsuțe cu două paturi, toate încălzite și dotate cu cele de trebuință. Peisajul deluros, căsuțele joase și prospețimea aerului te fac să gândești că ai ajuns în rai. Ospitalitatea Domniței și bucuria ce i se citește în ochi când turiști îi calcă pragul fac din pensiunea “La Domnița” locul ideal unde să-ți petreci o vacanță de neuitat.

23


NR. 5 4

martie 2016 aprilie 2016

Cum dă seara vine inevitabila invitație: “Haidați să mâncați ceva”. Ca și la venire masa este încărcată de bucate care mai de care mai apetisante și mai arătoase. După servirea mesei, la cerere, turiștii sunt îmbrăcați în costume tradiționale maramureșene și se organizează seară cu ceterași. Acordurile muzicii maramureșene umplu încăperea de sunetul specific zongorei și ceterii, iar horinca se consumă văzând cu ochii ascultând poveștile Domniței. “Amu, după atâta zongorit, jucat și horincit mere un somn bun și odihnitor.” Camera te așteaptă curată și îngrijită, numai bună pentru un somn liniștit și odihnitor. Pensiunea oferă cazare turiștilor în 5 căsuțe și 3 clădiri, toate dotate cu încălzire. Pentru căsuțe, 4 băi sunt la dispoziția turiștilor, situate la câțiva metrii de locul de cazare. Celelalte clădiri au camere dotate în majoritate cu băi proprii. Practic, disponibilitatea de cazare este urmatoarea: 30 de locuri în 13 camere structurate în felul urmator, 5 căsuțe, o cabana cu 6 paturi și terasă pentru servit masa și 2 comnstrucții din beton dotate cu bucătărie modernă și spațiu pentru servit masa.

Cum dă seara vine inevitabila invitație: “Haidați să mâncați ceva”. Ca și la venire masa este încărcată de bucate care mai de care mai apetisante și mai arătoase. După servirea mesei, la cerere, turiștii sunt îmbrăcați în costume tradiționale maramureșene și se organizează seară cu ceterași. Acordurile muzicii maramureșene umplu încăperea de sunetul specific zongorei și ceterii, iar horinca se consumă văzând cu ochii ascultând poveștile

24

Domniței. “Amu, după atâta zongorit, jucat și horincit mere un somn bun și odihnitor.” Camera te așteaptă curată și îngrijită, numai bună pentru un somn liniștit și odihnitor. Ca obiective turstice aflate în apropiere putem menționa Mănăstirea Bârsana aflată la 30 de kilometri, localitatea Botiza cu celebra-i biserică de lemn aflată la 12 kilometri, biserica de lemn din Poienile Izei, casa parintească a Fraților


NR. 5 4

Petreuși din localitatea Glod, etc. Domnița” din Poienile Izei. La cerere, în funcție de anotimp se organizează plimbări cu sania sau carul și seri muzicale tradiționale cu foc de tabără. ADRIANA ROMAN După o noapte petrecută la Domnița, am Turist prin Romania ajuns la concluzia că locul unde te poți simți mai www.tourisminromania.ro bine ca acasă nu poate fi decât pensiunea “La

martie 2016 aprilie 2016

25


NR. 5

Interviu

aprilie 2016

Bagyo Olav, Director Agrement Arsen Turist prin Romania (TpR): Cum a venit ideea înființării unui parc de aventură aici la Orăștie?

Bagyo Olav (BO): Fosta fabrică de muniție din Orăștie a devenit în anul 2009 o fabrică de adrenalină Arsenal Park , singurul complex turistic cu tematică militară din Europa. Teritoriul Arsenal Park are o puternică încărcătură militară. Undeva între anii 1936 și 1938, regele Carol al II-lea a dispus darea în folosință armatei a unui spațiu de 88 de hectare pentru desfășurarea a diverse experimente în domeniul materialului explozibil și al muniției. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, fabrica ajunsese al doilea producător de muniție ca și cantitate din Europa. În perioada comunistă se spunea că este cel mai bine păzit loc din România, raportul fiind de un soldat la fiecare trei muncitori. După revoluție, fabrica a intrat într-un declin dramatic, societatea hunedoreană fiind scoasă la vânzare în anul 2003. A fost achizițonată de societatea timișoreană Timco, membră a Bega Grup iar perspectivele complexului fiind excelent speculate de proprietarii grupului, ideile s-au îndreptat către un proiect total inedit pentru aceste meleaguri, spre crearea unui complex turistic, cu o tematică total diferită de ceea ce ar putea oferi locațiile similare: cea militară.Buncărele și depozitele de muniție abandonate ale fostei fabrici Rompiro au fost transformate în vile și apartamente de lux. Arsenal Park – destinația turistică preferată pentru vacanțe și teambuilding. TpR: Câte jocuri există în acest moment în parcul de aventură și ce categorie de vârstă deservesc acestea?

BO: Activitățile Arsenal Park sunt destul de diversificate astfel încât pot satisface toate gusturile, de la doritorii de senzații tari care pot alege: instrucție militară (singurul produs de acest gen din România , dezvoltat încă din anul 2009), lupte de airsoft și paintball, tir cu arme foc, cu arme de airsoft și paintball, tir cu arcul, plimbări cu transportorul șenilat, Aventura Park, Tiroliana, sau Powerfan Jumps, pentru cei care vor să exploreze vastul nostru teren de 88 de hectare: închiriere mașini de golf, biciclete, go-kart biciclete, iar pentru cei care vor doar să se relaxeze le punem la dispoziție un centru SPA intim și de asemenea o rețea de peste 10 km de alei prin pădure unde se pot relaxa, pot face yoga sau pur și simplu se pot plimba. Avem de asemenea un loc de joacă pentru copii intre 1 si 14 ani, așa că putem spune că acoperim de la 1 la 99 ani!

26


NR. 5

nal Park Orăștie, județul Hunedoara TpR: La vizita din martie 2016 am observat că aveți două trasee de counterstrike. Cum vedeți dezvoltarea acestora pe viitor și cât sunt de cunoscute turiștilor și celor pasionați de aventură și de joc, în general?

BO: Dacă vom folosi denumirea de “trasee de counterstrike” vom induce cititorii în eroare, este vorba de jocuri de gen LARP (live action role playing) pe Airsoft sau pe Paintball care se desfășoară pe un teren foarte mare, mai precis fostul atelier de încărcat mine al fostei fabrici Rompiro, este același teren pe care chiar serviciile de intervenție se antrenează și îl folosesc ca și casă machete. Traseele sunt variate și pline de obstacole ceea ce ține jucătorii în priză și îi umple de adrenalină. Aceste activități au devenit un “must try” deja transmis între companii de la un teambuilding la altul. TpR: Care sunt atracțiile parcului de aventură și care este ponderea pe sexe în folosirea jocurilor, daca aveți astfel de informații?

BO: De-a lungul timpului am fost surprinși să descoperim că femeile sunt uneori chiar mai interesate de activitățile cu iz militar și că la desfășurarea acestora luptă și se antrenează cot la cot cu bărbații.

TpR: Aveți cea mai lungă tiroliană dintr-un singur segment din țară? Cât de sigură este dată fiind lungimea de 600 de metri?

BO: Foarte sigură! Din curtuoazie profesională am să vă spun doar că este și singura tiroliană acreditată din România.

aprilie 2016


NR. 5

TpR: Pentru familiile care vin cu copii, ce aveți pregătit pentru cei mici?

BO: Un Activity Park deosebit de diversificat pentru copii între 1 si 14 ani, biciclete pentru copii, acces la patinoar, avem patine de cele mai mici mărimi, acces la Aventura Park de la 8 ani.

TpR: Ce noutăți sunt față de anul precedent în ceea ce privește parcul de aventură?

BO: Avem un nou Patinoar, avem un Skate Park făcut la cele mai înalte standarde, în luna Mai vom deschide cel mai mare Aqua Land din Transilvania, am dezvoltat un nou produs (pe partea cvasimilitară): CATB (Combat Arsenal Team Building). Exercițiile desfășurate pe "câmpul de luptă", pe traseul de obstacole, exercițiile de comunicare, observare și perspicacitate alături de trainerii noștrii ce vor aduce în primplan: nivelul de comunicare, analiza gradului de coeziune a echipei, adevărații și potențialii lideri, gradul de concurență și de integrare/adaptabilitate al fiecărui membru din echipă. Un produs adresat în special clienților corporate.

28

aprilie 2016


NR. 5

aprilie 2016

TpR: Care sunt proiectele pentru parcul de aventură în următorii ani?

BO: Din Punctul de vedere al Agrementului următoarele proiecte pe care vrem să le realizăm sunt: tir cu arme cu aer comprimat, un traseu de vânătoare cu arcul și ținte 3D în mărime naturală și încă un produs din clasa cvasimilitară care va purta denumirea de training de intervenție urbană.

Pentru cititorii revistei Turist prin Romania, domnul Gabriel Predescu, General Manager al Arsenal Park Orăștie are următorul mesaj:

“Fiți Turist prin România cât mai des! Fiți Turist prin România mereu când aveți ocazia! O să fiți surprinși! Vă așteptăm la Arsenal să puteți spune ce deja mulți oaspeți ne transmit “nu credeam că există așa ceva în România!” fiți Turist prin România – aveți unde! ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

29


NR. 5

Peisaj citadin

30

C창mpulung M aprilie 2016


Moldovenesc NR. 5

aprilie 2016

31


NR. 5

32

aprilie 2016

Câmpulung Moldovenesc (până în 1950 Câmpulung, în germană Kimpolung, în maghiară Moldvahosszúmező, în poloneză Kimpolung Mołdawski, în ucraineană Довгопілля/Dovhopillja) este un municipiu din județul Suceava, în nordestul României. Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 16.722 locuitori, fiind al patrulea centru urban ca mărime al județului. A fost declarată municipiu în anul 1995, împreună cu alte două localități din județul Suceava: Rădăuți și Fălticeni. Înainte de reforma administrativă din anul 1950 a fost reședința fostului județ Câmpulung. Câmpulung Moldovenesc este dispus pe principala legătură a Moldovei cu Transilvania (prin pasul Mestecăniș și pasul Tihuța) și cu Maramureș (prin pasul Prislop). Aeroportul cel mai apropiat este Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava, aflat în orașul Salcea, la circa 80 km distanță. Legenda spune că dintre toți cei care și-au încercat puterile în lupta cu balaurul doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea și pământuri, iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul Câmpulung Moldovenesc, exclamând cu sinceră uimire: „O, ce câmp lung!” Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale, pe unde, potrivit tradiției, au trecut, venind din Maramureș, și Dragoș descălecătorul și Bogdan I (1359–1365), întemeietorul Moldovei. Istoricul Dimitrie Onciul afirma: „Voievodatul Câmpulungului a fost, după tradiție, primul centru al descălecătorilor din țara vlahilor de peste munți.” De aici, cât și din alte surse, Teodor Bălan conchide că: „Voievodatul câmpulungean a fost primul centru politic al descălecătorilor maramureșeni, întemeiat fiind de Dragoș Vodă odată cu Principatul Moldovei”.


NR. 5

Prima mențiune scrisă despre Câmpulung Moldovenesc și cunoscută până acum datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, „mai jos de Câmpulung”. La sfârșitul secolului al XIX-lea este construită linia de cale ferată Dărmănești– Câmpulung Moldovenesc, localitatea devenind astfel legată la rețeaua de căi ferate. În 1938, este inaugurată linia ferată Vatra Dornei–Cluj-Napoca, prinFloreni și Ilva Mică. În perioada 1888-1918, orașul Câmpulung Moldovenesc cunoaște o evoluție puternică, fiind influențat de construirea căii ferate principale și a celor două ramificații: una de la Vama spre Moldovița și alta de la Pojorâta spre Fundu Moldovei. Ca urmare, în această perioadă apar în zonă numeroase fabrici de cherestea pentru prelucrarea materialului lemnos. De asemenea, se începe exploatarea subsolului comunei Fundu Moldovei, extrăgându-se minereuri de fier, cupru, plumb, zinc și se construiește o turnătorie la Prisaca Dornei. Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, la care participă și numeroși bucovineni, consfințește hotărârea luată la Cernăuți, în data de 28 noiembrie 1918, atunci când Congresul General al Bucovinei adoptă moțiunea privind unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României, împlinind astfel idealul de unitate a tuturor românilor. Pentru realizarea acestui deziderat, au avut loc acțiuni pregătitoare în toate așezările zonei. Cităm în acest sens un fragment din „Raportul asupra adunării naționale ținute la Fundu Moldovei” la 8 noiembrie 1918: „conform Constituantei țării Bucovinei, precum și adunării naționale districtuale din Câmpulung din 4 noiembrie 1918 stil nou, s-a conchiemat pe ziua de 8 noiembrie stil nou adunarea națională a poporului din această comună.” Perioada ce a urmat Marii Uniri din 1918 constituie pentru dezvoltarea zonei o epocă de puternic avânt, reconstruindu-se din temelii ceea ce distrusese Primul Război Mondial. Urme ale luptelor pot fi văzute și astăzi în pădurile Obcinilor Feredeului și Mestecănișului.

aprilie 2016

33


NR. 5 Prin legea de unificare administrativă adoptată la 14 iunie 1925, Bucovina este împărțită în cinci județe: Cernăuți,Câmpulung, Rădăuți, Storojineț și Suceava, această situație menținându-se până la 28 iunie 1940, când partea sa de nord trece sub administrație sovietică. Existența orașului Câmpulung Moldovenesc ca reședință de județ este întreruptă de către noua împărțire administrativă legiferată în anul 1950, după model sovietic. Prin urmare, fostul județ Câmpulung este înglobat în regiunea

34

aprilie 2016 Suceava, iar orașul devine reședința raionului Câmpulung, unul dintre cele douăsprezece raioane ale regiunii nou formate. La data de 1 septembrie 1953 se înființează Școala Militară Medie nr. 1 Câmpulung Moldovenesc, succesoarea școlii militare înființate la Cernăuți în anul 1924. În august 1956 instituția de învățământ se mută în garnizoana construită la ieșirea estică din Câmpulung Moldovenesc, în cartierul Capu Satului, după ce timp de trei ani a funcționat la Iași.


NR. 5

aprilie 2016

La 1 ianuarie 1957 numele școlii se reședință de raion într-un simplu oraș în cadrul schimbă în Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, iar în județului Suceava. În 1995, localitatea este ridicată prezent se numește Colegiul Militar Liceal „Ștefan la rangul de municipiu, fiind în prezent unul dintre cel Mare”. În curtea liceului este amplasată statuia cele cinci municipii aflate pe teritoriul județului lui Ștefan cel Mare, operă a sculptorului Vladimir Suceava Florea. Monumentul a fost mutat din Parcul Central din Suceava, la ordinul prim-secretarului PCR Emil Bodnăraș. ADRIANA ROMAN În anul 1968 se realizează o nouă împărțire Turist prin Romania teritorială a României, prin desființarea regiunilor www.tourisminromania.ro și a raioanelor și înființarea județelor. Ca urmare, Câmpulung Moldovenesc este transformat din

35


NR. 5

Tradiție

Tradiții și obic aprilie 2016

Precum Floriile, Crăciunul sau Anul Nou, Paștele este, în unele zone din țară, un prilej prin care oamenii reânvie vechile tradiții. Se spune că păstrarea acestor datini aduc belșug, noroc și sănătate. Există însă și superstiții de care mulți țin cont cu mare atenție. În comuna Șugag, județul Alba, există un obicei despre care localnicii spun că este unic în România. Este vorba despre „statul la vase”, tradiție ce se păstrează încă pe Valea Sebeșului. În cea de-a doua zi de Paște, tinerii căsătoriți în ultimul an trebuie să se îmbrace în haine populare de nuntă și să stea la masă în curtea bisericii din localitate, așteptând ca rudele și prietenii să le aducă diverse cadouri utile pentru gospodărie. Tot în Alba, dar și în alte județe din Transilvania, în comunitățile de germani și sași se pastrează încă tradiția „stropitului” sau „udatului”. Lunea, în cea dea doua zi a sărbătorii Pascale, baieții tineri formează mai multe grupuri și merg să stropească fetele cu parfum. În unele sate băieții trebuie să întrebe părinții fetelor dacă primesc cu udatul, spunând: „Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi dați voie să o stropesc?”. Dacă în vechime fetele erau stropite cu apă, din secolul al XIX-lea tinerii folosesc sticluțe cu parfum. În schimb, băieții primesc cozonac, prăjituri, ouă rosii și vin. În satul Sânmihai din județul Mureș, tânărul care iese primul la arat în primăvară – poreclit „Poganiciul” - este urmărit, în a doua zi de Paște, de șapte „fugari” descuțti, țelul primului fiind să urce în turnul bisericii și să tragă clopotele fără a fi prins și astfel să primească băutură și ouă roșii. Dacă, dimpotrivă, este prins, „Poganiciul” este aruncat în pârâul ce traversează satul, apoi trebuie să le facă cinste celorlalți, potrivit presei locale. În Bucovina, în noaptea de Înviere, fetele se duc în clopotniță și spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală apoi pe față în zorii zilei de Paște, pentru a fi frumoase tot anul și pentru că „așa cum aleargă oamenii la biserică atunci când se trag clopotele, tot așa să alerge și băieții dupa ele”. Băieții trebuie să meargă cu flori la casele tinerelor pe care le plac, iar ele, pentru a demonstra că sentimentul este reciproc, trebuie să le ofere un ou roșu.

36


ceiuri de Paște NR. 5

„Craii de la Mocod” este o tradiție ce dăinuie de mai bine de trei secole în satul Mocod, comuna Nimigea (Bistrița-Năsăud). În a doua zi de Paște, sunt aleși cei mai harnici doi tineri din localitate, care sunt numiți „crai” și care au dreptul să îi pedepsească pe alți doi feciori leneși. Cei dintâi duc câte un prun tânar fetelor din sat, care îl ornează cu panglici colorate, beteală, flori și păpuși. Craii trebuie apoi să-și „spele” păcate și să plătească pentru a fi scoși din apa Someșului, scrie presa locală. În Ardeal, tinerii maghiari obișnuiesc să împodobească, de sâmbătă noaptea, cu crengi de brad porțile caselor unde locuiesc fete nemăritate. Fetele care au pândit toata noaptea la ferestre știu pe cine să răsplătească, astfel că băieții primesc în ziua de Paște bucate sau bani. La Călărași, credincioșii aduc la slujba de Înviere și un cocoș alb. Tradiția spune că atunci când cocoșii cântă, Hristos a înviat. Așadar, cel mai norocos va fi gospodarul a cărui pasăre va cânta prima. Acesta va avea un an plin de belșug. În Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii și, stând în cerc, asteaptă ca preotul să sfințească și să binecuvânteze bucatele din coșurile pe care leau adus. În fiecare coș se găsește o farfurie pe care sunt așezate semințe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă și usturoi. Deasupra acestei farfurii se pune pască, șuncă, brânză, ouă roșii, bani, flori, pește afumat, sfeclă roșie cu hrean și prăjituri. După binecuvântarea acestora, semințele de mac se aruncă într-un râu pentru alungarea secetei, sarea este păstrată pentru a aduce belșug, iar zahărul poate fi folosit pentru a fi dat vitelor atunci când sunt bolnave. De asemenea, se crede că făina va face ca rodul grâului sa fie bogat, iar ceapa și usturoiul protejează culturile împotriva insectelor și altor dăunatori. În prima zi de Paște, de dimineața, în satele de pe Valea Bârgăului și de pe Valea Sălăuței, copiii merg din casă în casă să le ureze oamenilor sărbători fericite și să vestească Învierea Domnului. Obiceiul se numeste „În pciez” și reprezintă o întrecere între copii pentru a aduna cât mai multe

aprilie 2016

ouă vopsite. Apoi, în după-amiaza zilei de Paște, cei mici se adună în curtea bisericii, dupa Vecernie, să „ciocanească” ouăle cu banul, miza jocului fiind atât oul care poate fi câstigat de cel care îl nimerește cu moneda, cât și banii puși în joc. Copiii pun pe pământ câte un ou roșu, iar de la un metru distanță aruncă bani spre el. Cel care reușește să înfigă banul în ou, primește atât oul, cât și restul monedelor. Tradiția spune că învingătorul va avea o viață îmbelșugată. ADRIANA ROMAN Turist prin Romania www.tourisminromania.ro

37


NR. 5

aprilie 2016

Bucătărie tradițională

Blatul ingrediente

Mod de preparare

Tort de

Zahărul se freacă cu gălbenușurile de ou, bicarbonatul, sarea coaja de lămâie sau portocală și vanilia până devine spumos. Între timp într-o farfurioară se pun cele 2 linguri cu pesmet și se stropesc cu 2 fiole cu rom și se lasă până frecăm ouale și celelalte componente. După ce prima compoziție a devenit spumoasă se adaugă nuca (cele 6 linguri) și pesmetul stropit cu rom și cafea. Albușurile se bat spumă tare și se încorporează și ele în compoziție amestecând cu grijă în așa fel încât albușurile să își păstreze consistența. Se unge o cratiță cu margarină, se tapetează cu pesmet, eventual se pune pe fundul ei o bucată de hârtie de copt și se dă la cuptor la foc potrivit. Se coace pînă devine maroniu și începe să se desprindă la partea de sus de cratiță. Dacă se dorește se poate verifica și cu paiul pentru siguranță. Se scoate când este gata, se lasă puțin să se răcorească și se rastoarnă pe o farfurie platou. Se scoate hârtia de pe fundul blatului și apoi se întoarce cu fața în sus. Se lasă să se răcească apoi se taie în 3 părți egale punând fiecare parte pe câte o farfurie pentru a le putea însiropa. Siropul se face din zahăr și apă fiartă bine pe foc și se adaugă celelalte 2 fiole de rom. 8 ouă 8 linguri cu vârf de zahăr pudră puțin bicarbonat (un vârf de cuțit) puțină sare un plic de vanilie coajă de lămâie sau portocală 6 linguri cu vârf de nucă 2 linguri de pesmet 4 fiole de rom o jumătate de linguriță de cafea

38


NR. 5

aprilie 2016

e nucă Mod de preparare

Untul se freacă cu zahărul pudră până se albește. Separat, într-o cratiță de 1kg se pune o parte din lapte la fiert, se adaugă zahărul (cele 3 linguri de zahăr tos), vanilia, iar din laptele rămas și cana de făină se face un amestec fără cocoloașe care se adaugă peste laptele de pe foc în clipa în care fierbe. Se amestecă în continuu cu o lingură de lemn în așa fel încât compoziția rezultată să fie forte tare. Când este complet omogenă și destul de tare, se dă jos de pe foc și se lasă la răcit. După ce s-a răcit se amestecă bine cu untul frecat cu zahăr și cu cele 3 linguri de nucă râșnită. Crema astfel obținută se folosește la umplerea tortului. După ce am terminat de pus crema și pe deasupra și am îmbrăcat frumos și marginile, folosim nucă râșnită pe care o presărăm atât pe marginea tortului cât și pe deasupra în așa fel încât tortul să fie îmbrăcat complet în nucă.

Crema ingrediente

250 g unt (sau margarina) 250 g zahăr pudră 1/2 l lapte 2 plicuri vanilie 3linguri zahăr tos 3 linguri nucă râșnită o cană de faină

Cutza corespondent culinar www.tourisminromania.ro

39


Conacul Archia - Sat Archia nr.92 jud Hunedoara, Transilvania, Romania +40 0254 223 033; +40 0735 886 130 rezervari@conacularchia.ro www.conacularchia.ro

Revista Turist prin Romania nr 5  

Revista online dedicata consumatorului de turism

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you