NR. 1
Consultanță
decembrie 2015
Cum să profităm de cea mai simplă formă de export
Este evident că orice ţară, pentru a prospera din punct de vedere economic, trebuie să atragă investiţii străine şi să exporte cât mai mult. Asta înseamnă, până la urmă, că vinzi. Cine nu vinde ceva, nu are bani şi nu trăieşte decent. Cu toţii vindem, chiar dacă nu realizăm. Şi când suntem angajaţi, ne vindem timpul şi priceperea. Exportul implică şi anumite costuri, aferente distribuţiei, inclusiv transportul. Deci, anumite eforturi. Ei bine, există o formă de export unde beneficiarul plăteşte şi nu trebuie să transporţi niciun bun. Dimpotrivă, vine el la tine şi îşi plăteşte transportul. Iar banii intră în ţară şi, în plus, beneficiarii, dacă sunt (şi de obicei sunt) mulţumiţi de produs vor promova partenerul lor de unde au importat produsul, deci le vor face şi PR-ul. Vă veţi întreba: care este această formă de export? Răspuns: turismul, ca export de servicii. Nu orice formă de turism, ci incoming-ul – aducerea de turişti străini în România. Este bine să încurajăm şi turismul intern – mai precis circulaţia românilor în propria ţară. Aşa ne vom cunoaşte şi noi mai bine ţara şi vom lăsa banii
17
aici. Dar nu poţi opri nici fluxul extern (outgoing) al românilor, pentru că este normal să îţi deschizi orizonturile, să cunoşti şi alte ţări, alţi oameni, alte civilizaţii. Am fost suficient timp „arestaţi la domiciliu” pe vremea comunismului. Important e ca balanţa să fie pozitivă, să încline în favoarea României, deci să ne intre mai mulţi bani în ţară din turism, decât ne ies. Gradul anual de ocupare în unităţile de cazare este, potrivit Institutului Naţional de Statistică, undeva la 26%. Foarte mic. Câţi români vor mai putea circula în propria ţară pentru a mări acest grad? Nu foarte mulţi. De ce nu umplem hotelurile cu străini? Mulţi ar spune: România nu e pregătită. Hai să fim serioşi. Dar Nepalul, Kenya, Cuba sau chiar Bulgaria sunt bine pregătite din toate punctele de vedere? Toate aceste ţări au infrastructură rutieră cel mult la fel ca a noastră, dacă nu mai slabă, dar trăiesc bine din turism. Chiar prea bine. Am prieteni care au fost în destinaţii precum Nepal, Tibet (China), Republica Dominicană şi altele... Şi nu au găsit acolo, peste tot, raiul pe pământ. De multe ori, imaginea era peste realitate. Aceste ţări sau regiuni îşi promovează la greu legenda... Noi de ce nu putem să ne promovăm legende sau să le creăm? Altfel, nu vom fi niciodată pregătiţi. Deşi pofta vine mâncând, lucrurile se rezolvă din mers. România are cea mai mare diferenţă din Europa între gradul de percepţie şi cel de satisfacţie al turiştilor. Mai bine spus, turiştii vin cu inima strânsă şi pleacă surprinşi plăcut, chiar foarte