Zidul Fiarei

Zidul Fiarei — Clipe? întrebă mirat Ion. Să mergem în sala Cristalului, spuse Eula, căci avem multe să ne spunem şi avem nevoie de liniştea şi protecţia de acolo. Am plecat spre faleza, bucurându-ne de revenirea Eulei.

Când am ajuns, în dreptul secret al intrării în sala Cristalului, ne-am luat măsuri de precauţie uitându-ne în toate părţile şi când am constatat că nu suntem văzuţi de cineva, am pătruns în sală. Doamne, ce bine ne simţeam aici! Imediat ne-am relaxat şi acea pace divină ne-a cuprins, învăluindu-ne în braţele ei ca o mamă ce îşi mângâie şi protejează copii regăsiţi. Ne-am aşezat pe locurile din faţa Cristalului.

— Dragii mei spuse Eula, dacă aş avea un ceas la mână şi l-aş privi, îmi voi da seama că de fapt nu au trecut decât şapte secunde!....

Am rămas cu toţii uimiţi, stupefiaţi...

Da, şapte clipe, şapte ani! Tăcere , uimire, aşteptare. Eula continua: — Cinci clipe de la voi una de la mine, una de la ei....

Din nou uimire,tăcere, aşteptare.

— Energia primită de la fiecare dintre voi, mi-a ajuns, câte o clipă timp în care am parcurs distanţe enorme cu Fiara pe urmele mele.

Bine, dar....încerca să articuleze Mirela.

— Da, o clipă, a însemnat pentru voi, un an.

—Înţeleg, spuse Ion, la viteza cu care fugeai tu de Fiara si la distanţele interstelare pe care le-ai parcurs, timpul aproape ca a încetat să mai existe dar, pentru noi curgea normal.

— Dar atunci, de unde cea de a şaptea clipă, că noi suntem cinci, cu tine şase ?

— Asta este o altă poveste, ca să zic aşa, pe care o voi spune imediat.

După câteva clipe Eula îşi începu povestea celor şapte clipe : — Când am ieşit din sala Cristalului, aproape imediat Fiara, când şi-a revenit din şocul surpriză al apariţiei mele neaşteptate, în imediata lui apropiere, s-a repezit asupra mea.Atunci am privit cerul şi am fixat un astru, la întâmplare. M-am proiectat în vecinătatea acestuia. Fiara după mine. Am schimbat imediat sensul de deplasare, spre un alt astru ce se afla în direcţia opusă primului...Două clipe, doi ani! Pentru voi....De altfel a-ţi văzut, graţie Cristalului şi a voinţei mele, fuga mea prin universul infinit, cu Fiara dupa mine . A-ţi trăit şi voi, oarecum, acele clipe, şase la număr, împreună cu mine. Cea de-a şaptea, de fapt, nu a-ţi putut-o vedea. În timp ce Eula ne relata acestea, faţa Cristalului se lumina prinzând viaţă, imaginile ce apărură arătându-ne astrele pe unde „umblase Eula”.

— Cu timpul, continuă Eula, am observat că energia Fiarei începea să scadă. Ea nu beneficiase de darul primit de mine de la voi. Văzând aceasta, am prins curaj şi am plimbat-o încă patru ....clipe de la un astru la altul. Simţind şi eu o scădere a propriei energii, am crezut că voi fi ajunsă din urmă. Dar nu se întâmplă aşa. Chiar în acea clipă, am simţit o forţă de atracţie, blândă dar fermă, spre o destinaţie necunoscută şi pe care o simţeam salutară. Întradevăr, căci m-am trezit într-o lume total necunoscută.

Ascultam tăcuţi, curioşi şi nerăbdători de a afla continuarea celor întămplate acestei unice fiinţe care era Eula.

— Am să vă descriu această lume aşa cum mi-au explicat-o cei de acolo. La început am fost puţin dezorientată, dar experienţele mele m-au făcut de mult să nu mai pot fi surprinsă aşa uşor. Lumea în care am descins forţat, era de fapt, o centură în jurul planetei noastre, ca un câmp astral, format din particole solare, materializate doar în plan subtil.

Ca un părinte ce îşi protejează copii, Soarele a interpus între noi şi nemărginirea rece a universului, acest scurt, populat.....da, populat, a continuat Eula, ca un răspuns la privirile noastre întrebătoare şi uimite.

Era populat de oameni asemeni nouă, de toate culorile şi înălţimile ori aspectele proprii rasei umane.

- 69 -