__MAIN_TEXT__

Page 1

Neuitându-i, vom dăinui!

proiect realizat de către: Urmașii familiei Șușman: Constantin-Teodor Șușman; Dorina-Carmen Șușman; Emilia-Gabriela Susman; Elena-Teodora Șușman; Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni (CMC)


Versantul Partizanilor din Apuseni Casa Memorială Șușman 0740 190 346 (Cornel Jurju) 0745 160 899 (Călin Roșu) susman@transilvaniaregala.ro

Pentru donații: EURO RON USD

CASA MEMORIALĂ ȘUȘMAN CASA MEMORIALĂ ȘUȘMAN CASA MEMORIALĂ ȘUȘMAN

RO39BTRLEURCRT0209432501 RO62BTRLRONCRT0209432502 RO43BTRLUSDCRT0209432501


Scopul proiectului Ridicarea unei case-muzeu care să pună în evidență rezistența armată anticomunistă din Munții Apuseni. Pentru a spori autenticitatea și atractivitatea obiectivului va fi reconstruită casa familiei Șușman din Răchițele, jud. Cluj. Amintim că, după uciderea sau alungarea din localitate a membrilor familiei Șușman, puterea comunistă a decis demolarea casei și a întregii gospodării. Situată într-o perspectivă ideologică, această opera distructivă, de o evidentă sălbăticie, exprimă încercarea comuniștilor de a rade orice urmă spirituală și materială care mai putea hrăni amintiri și nostalgii despre Șușmani. Reclădirea casei Șușman, în coordonate tehnice cât mai fidele, ar rămâne peste timp ca o mărturie despre triumful binelui și al luminii împotriva puterii răului care, cu perseverență și credință, poate fi alungat din viețile noastre. Imortalizarea muzeală și documentară, a zguduitoarei epopei a Șușmanilor se situează și în motivația împlinirii unei datorii morale obligatorii de cinstire a eroilor trecutului, dar și de asumare a celei mai importante dorințe testamentare a Lucreției Jurj, supraviețuitoare a Grupului „Șușman”: „Dorința mea, după Revoluție, – povestea cu ochii înlăcrimați Lucreția Jurj – o fost să fac cunoscut cine am fost noi, cei din Grupul Șușman. N-am vrut să vorbesc atâta pentru mine, mai mult m-am simțit obligată să fac în așa fel încât să știe lumea de Șușmani, de cei care o pierit. N-am vrut să rămână fără să se știe cine o fost, de ce o fost fugiți și ce-o făcut. (...) Suntem datori să ne amintim de ei că, Doamne, mult o suferit. (...) O fost vremuri grele să fii tot timpul hăituit de Securitate și să umbli cu ranița în spate după alimente, prin frig și prin ploaie. Cât de tristă era viața aia, de om hăituit, fără să fi făcut nimic, numa’ că nu ai gândit ca ei. Că dacă ai fi făcut ceva, ai fi zâs: No, am făcut o faptă pentru care îmi merit soarta. Te-ai fi simțit vinovat. Am greșit, am făcut, acuma suport consecințele, da’ așa... Pentru ce? Că n-ai gândit ca ei? Că am vrut să fim liberi? Să ne exprimăm liberi?”. Conținutul muzeal al obiectivului va fi centrat asupra istoricului Grupului „Teodor Șușman”, dar va cuprinde și secțiuni documentare care vor reconstitui activitatea altor organizații de luptători din Munții Apuseni: „Grupul Capota-Dejeu”, Grupul „Cruce și Spadă”, Grupul „Leon Șușman”, Grupul „Dabija” etc. Pentru asta vor fi utilizate documente scrise, vizuale și orale pentru a ilustra jertfa Șușmanilor și a altor luptători din rezistența armată anticomunistă. Se va încerca, de asemenea, recuperarea de obiecte care au aparținut familiei, dar și materiale din casa/gospodăria acesteia. Pentru a oferi vizitatorilor posibilitatea unei experiențe memorabile va fi creată o secțiune multimedia care să permită reconstituirea celor mai uimitoare întâmplări și evenimente din istoria Grupului „Șușman”. Secțiunea tehnică a proiectului va ține cont de particularitățile posibil de reconstituit ale vechii case Șușman, cu atenție și către specificitatea arhitecturii tradiționale din satele Apusenilor. Din acest considerent, proiectul construcției va trebui să integreze opinii de specialitate temeinice din sfera etnografiei și a arhitecturii rurale românești. Există dorința ca de la Casa Memorială Șușman să se poată ajunge la un complex memorial care să mai includă o șură tradițională moțească și un adăpost montan inspirat de cele construite și folosite de partizanii de la Răchițele. Șura/grajdul a jucat un rol important în viața Șușmanilor: acolo au petrecut multe ierni și tot acolo au trecut prin marile tragedii ale trădărilor și capturărilor. Plecând de la documentele de arhivă, adăpostul partizanilor va putea fi recompus amănunțit (cu inventarul specific de obiecte), devenind un spațiu deosebit de sugestiv și interesant pentru ceea ce a fost condiția luptătorului anticomunist din Munții Apuseni. Din punct de vedere financiar și juridic, proiectul va fi asumat de Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni. După realizare, Casa Memorială Șușman va fi donată unei asociații care va fi înființată între timp, și care se va ocupa de administrarea și de integrarea ei într-un circuit turistic zonal.


Amplasament Parcela de teren aflată în proprietatea urmașilor familiei Șușman, situată pe Versantul Muncelului, lângă drumul județean care leagă localitățile Răchițele și Doda Pili. Motivele alegerii acestui loc: 1. Situația juridică a terenului – proprietate a familiei Șușman 2. Activitatea Grupului Teodor Șușman din anii ’40 și ’50, ca de altfel a majorității organizațiilor similare, s-a desfășurat pe piscurile, prin pădurile și văile munților. De aceea, cel mai potrivit loc pentru a găzdui un edificiu dedicat memoriei luptătorilor anticomuniști nu poate fi decât în munte. Ambianța montană, prin care Șușmanii și-au purtat idealurile și durerile în urmă cu 70 de ani, ar facilita receptarea corectă a acestui personaj special al istoriei contemporane românești: luptătorul anticomunist. 3. Amplasamentul vizat cuprinde câteva elemente care îl fixează deja în percepția publică sub formă de areal al eroismului și jertfei anticomuniste: mormântul lui Teodor Șușman senior și monumentul comemorativ Troiță ridicat în amintirea membrilor Grupului „Șușman”.


Scurt istoric al Grupului Teodor Șușman Grupul de luptători anticomuniști „Șușman” s-a format în localitatea Răchițele, jud. Cluj în 1948, într-o perioadă în care tăvălugul bolșevic strivea întreaga Românie. Era alcătuit din oameni ai muntelui, admirabili și curajoși, care au refuzat să îngenuncheze în fața ideologiei și a terorii comuniste. Au fost „brazi” adevărați care au ales să se „frângă” fără a se „îndoi”, încercând să apere felul lor de viață bazat pe libertate, tradiții, dreptate, simplitate, credință. De-a lungul celor 10 ani de grea existență, din grupul anticomunist de la Răchițele au făcut parte Teodor Șușman (senior), frații Teodor, Avisalon și Traian Șușman, soții Mihai și Lucreția Jurj, Oneț Roman, Gheorghe Mihuț, Ioan Popa, Ioan Bortoș, Teodor Suciu. De asemenea, pe parcursul activității sale, Grupul a beneficiat de sprijinul și omenia necondiționată a sute de familii de moți din mai multe sate de munte din județele Cluj, Bihor și Alba. Liderul grupului format în Răchițele a fost Teodor Șușman (senior). Acesta a deținut în mai multe rânduri funcția de primar al localității Răchițele atât în perioada interbelică, în vremea guvernărilor liberale, cât și în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Însă faima lui a trecut dincolo de limitele satului în care se născuse. După Primul Război Mondial a fost unul dintre liderii moților care, pentru a obține șansele unei vieți mai bune, doreau să fie împroprietăriți cu o parte din pădurile Apusenilor. Susținând cu toată determinarea și cinstea acele aspirații îndreptățite, Teodor Șușman avea să fie primit în audiențe speciale de către regii României, Ferdinand și Carol al II-lea. Pentru meritele și lupta sa, Șușman a primit din partea moților supranumele de „Regele Munților” sau pe acela de „Tatăl Moților”. Vânați zi și noapte de monstruosul sistem represiv comunist (alcătuit din forțe ale Miliției, trupe de Securitate, sute de informatori) Șușmanii au murit în condiții dramatice și, deopotrivă, eroice. Pentru că și-a pierdut soția, la a cărei înmormântare nu a putut participa, pentru că trei dintre copiii săi erau arestați (Traian, Romulica și Emilian), pentru că sute de oameni din Răchițele și alte sate învecinate erau bătuți, terorizați, anchetați, condamnați, spre sfârșitul anului 1951 Teodor Șușman (sn.) a ajuns la capătul puterilor sufletești. Nemaiputând îndura situația și totodată încercând să ridice greaua povară a persecuției de pe umerii familie și ai sătenilor, în decembrie 1951 el s-a împușcat într-o șură din Răchițele. În vara anului 1952, Grupul Șușman a fost supus unei acțiuni de încercuire de mare anvergură. Au fost folosite două batalioane de Securitate, câini de urmărire și un arsenal militar impresionant (mitraliere, pistoale automate, grenade etc.). Pe parcursul operațiunii, în iulie 1952, au fost uciși prin împușcare Ioan Popa și Gheorghe Mihuț. Peste două veri, în august 1954, Mihai Jurj, Lucreția Jurj și Roman Oneț au fost atrași într-o capcană organizată de Securitatea Oradea în șura familiei Constant Popa din satul Sudrigiu, jud. Bihor. La intrarea în grajd, unde erau dislocate din timp trupe de elită, cei trei partizani au fost loviți în cap, fiind puși în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și curma zilele, soluție asumată de fiecare membru al grupului dacă ar fi ajuns în situații limită. Rănit grav la cap, Mihai Jurj a murit în sediul Securității din Beiuș, la câteva ore după arestare. Roman Oneț a fost condamnat la moarte și executat în vara anului 1955 la Penitenciarul Oradea, iar Lucreția Jurj a fost condamnată la muncă silnică pe viață, fiind eliberată abia în 1964.


În urma unei operațiuni informative deosebit de intensă și sofisticată, frații Teodor și Avisalon, ultimii membrii ai grupului au fost descoperiți de Securitate în noaptea de 1 spre 2 februarie 1958 în șura familiei Florea din localitatea Tranișu (jud. Cluj). Au urmat ore lungi de confruntare, trupele de șoc nereușind să se apropie de cei doi viteji. Într-un final, securiștii au decis incendierea șurii, frații Șușman arzând, se pare de vii, în uriașul incendiu dezlănțuit. „În momentul în care echipa [Securității - n.n.] a ajuns la gura podului a fost primită cu foc. Schimbul de focuri a durat aproape două ore, timp în care frații Șușman, care se aflau în pod, au fost somați să se predea. Au existat și câteva încercări de pătrundere în forță din partea unei echipe de șoc, însă fără succes. Pentru a-i intimida s-a dat foc la o căpiță de fân și au fost din nou somați să se predea... S-a dat apoi foc la un colț al grajdului. După incendierea grajdului, echipa de șoc a mai încercat să pătrundă de două ori în interior, însă de fiecare dată au fost întâmpinați cu foc de armă. La a treia încercare, nu s-a mai putut pătrunde din cauză că grajdul a luat foc complet. În acest fel bandiții au ars... A doua zi s-a efectuat identificarea cadavrelor de către gazde [Floarea și Romul Florea - n.n.], iar în urma autopsiei s-a stabilit că „bandiții au ars de vii”. Teodor avea 33 de ani iar Avisalon 29. Cumplitei și inegalei încleștări cu dictatura bolșevică i-au supravețuit doar Lucreția Jurj, Traian Șușman și Teodor Suciu. Restul luptătorilor anticomuniști din grupul „Șușman” au pierit eroic, marea parte cu arma în mână, înfruntând brutala mașinărie de represiune comunistă. Cu toate că, la rândul lor, au îndurat numeroși ani de închisoare, cei trei – Lucreția, Traian și Teodor – au fost dăruiți de Dumnezeu cu zile, astfel încât după 1989 au putut mărturisi despre greutățile și tragediile inimaginabile prin care au trecut.


Justificarea proiectului din punctul de vedere al relevanței istorice și al interesului public

1. Grupul „Teodor Șușman” a fost unul dintre cele mai importante și vizibile în fenomenul rezistenței anticomuniste din România, încadrat cronologic între anii 1945-1960. În sprijinul acestei considerații, pot fi utilizate argumente ca: o perioadă de activitate dintre cele mai îndelungate, cca. un deceniu (1948-1958); numeroasele acțiuni și manifestări anticomuniste ale membrilor; influența socială și psihologică a grupului de la Răchițele într-un spațiu geografic și demografic considerabil, al cărui epicentru îl formau teritoriile montane ale județelor Cluj, Bihor și Alba. 2. Existența Grupului „Teodor Șușman” cuprinde scene, întâmplări și evenimente ieșite din comun, care ar face oricând concurență celor mai captivante filme de acțiune: răpiri, încercuiri, acțiuni de spionaj, ambuscade, modalități de supraviețuire în condiții extreme, dispariții de persoane în conjuncturi misterioase imposibil de elucidat etc. Între multe alte exemple poate fi amintită încercarea prin care, în iarna 1953-1954, a trecut partizanul Roman Oneț. Rămas singur în munte, după ce crezuse că Mihai și Lucreția Jurj fuseseră capturați de trupele Securității, Roman a reușit să supraviețuiască greutăților extreme ale iernii cu toate că a trăit complet izolat vreme de trei luni.

Teodor Șușman Jr.

Avisalon Șușman

Mihai Jurj

Lucreția Jurj

Traian Șușman

Emilian Șușman

3. Istoria partizanilor de la Răchițele inventariază momente de o emoție și un tragism greu imaginabile. În vara anului 1952, Ioan Popa (zis Ciota), încercând să-și salveze colegii, a murit eroic oprind de unul singur un asalt al trupelor de Securitate desfășurat de pe un versant de lângă Valea Firii. După ce a fost recuperat, în trupul neînsuflețit al lui Ioan Popa, Securitatea a găsit sute de cartușe provenite din feluritele arme cu care erau înzestrate unitățile participante la operațiune. Peste doi ani, în august 1954, Mihai Jurj, Lucreția Jurj și Roman Oneț au fost arestați într-un grajd din Sudrigiu, județul Bihor. Operațiunea impresionează prin acțiunile informative diabolice, trădări dureroase, scene de o emoție și o violență extreme. Teodor și Avisalon Șușman mureau în condiții absolut tulburătoare în șura din Tranișu incendiată de Securitate la începutul lui februarie 1958. Poza busturilor carbonizate în incendiul din Tranișu, ale celor doi frați, reprezintă probabil cea mai puternică și răscolitoare imagine simbol a rezistenței anticomuniste din Munții României.

Lucreția Jurj

(Arestul Securității Oradea)

Oneț Roman

(Arestul Securității Oradea)

4. Grupul „Teodor Șușman” a fost printre puținele care a cuprins în rândurile sale o femeie, pe Lucreția Jurj. Aceasta a supraviețuit mișcării de rezistență lăsând posterității mărturii absolut spectaculoase și unice despre condițiile inimaginabile în care s-a desfășurat viața și lupta de partizan anticomunist.


Semnificația educațională, socială și economică a proiectului Prin modul în care s-a constituit și apoi prin acțiunile sale, Grupul „Teodor Șușman” a fost promotorul unei atitudini anticomuniste, în fond antidictatoriale și antitotalitare. Într-o Românie sufocată de cizma sovietică, partizanii de la Răchițele au fost cei care, vreme de 10 ani, pe crestele Apusenilor, au fluturat steagul libertății. Cu aceeași determinare au fost susținători neînduplecați ai Occidentului și mai ales ai Americii. Până la sfârșitul vieții lor, Șușmanii i-au așteptat pe americani, sperând că vor „veni” pentru a elibera România de sub ocupația comunisto-sovietică și pentru a face posibilă revenirea țării la un regim politic bazat pe libertate și democrație. Trebuie subliniat că membrii acestei grupări de rezistență s-au ținut la distanță de orientările ideologice extremiste (atât de stânga cât și de dreapta), fiind adepți consecvenți ai partidelor democrate (național-țărăniști și liberali). Presărată cu asemenea credințe, convingeri și valori, povestea Grupului „Teodor Șușman”, pe lângă latura sa spectaculoasă și atât de tragică, este un izvor de învățăminte care, mai ales în rândul publicului tânăr, poate contribui la dezvoltarea/consolidarea conștiinței democratice și pro-occidentale. În felul acesta, Casa Șușmanilor va deveni un loc de omagiere a democrației, a libertății, dar și a unor valori morale esențiale pentru viața unui popor: curaj, demnitate, eroism etc. Ridicarea unui centru al memoriei partizanilor anticomuniști va fi și un suport pentru lansarea/susținerea de proiecte cu interesante funcțiuni sociale și de agrement. Din documentele orale și de arhivă, astăzi deținem informații detaliate cu privire la mobilitatea și traseele partizanilor, care, adesea în condiții cele mai dure, au stabilit adevărate recorduri de rezistență fizică, de orientare în spațiu montan, în definitiv de supraviețuire. Plecând de la aceste date, se va avea în vedere organizarea anuală a unor competiții de orientare turistică, maraton sau ciclism. Asemenea evenimente, care s-ar putea desfășura sub denumirea generică de Traseul Partizanilor, ar avea potențial să devină un important punct de atracție pentru persoanele interesate de sport, de agrementul montan, respectiv de poveștile fabuloase propuse de istoria locurilor. Pentru o cât mai bună concretizare a acestei secțiuni a proiectului vor fi antrenate, atât în faza de elaborare teoretică cât cea de realizare faptică, asociațiile de cercetași, montaniarzi, diferitele structuri organizatorice de elevi, studenți și tineri din zonă. Teritoriul montan cuprins între Huedin, Sâncraiu, Beliș, Răchițele și Padiș reprezintă una dintre cele mai importante zone turistice din județul Cluj și, în ansamblu, din Munții Apuseni. Neîndoielnic, construirea și amenajarea muzeală a unei case a luptătorilor anticomuniști s-ar transforma într-un obiectiv care va îmbogăți și diversifica oferta turistică locală, completând conținutul identitar și sporind interesul pentru regiune. Realizarea acestui așezământ al memoriei și istoriei locale ar fi cu atât mai însemnată cu cât zona la care ne referim dispune de puține obiective cultural-muzeale vizitabile.

Familia Șușman

Traian Șușman


Realizatori proiect Urmașii familiei Șușman: Constantin-Teodor Șușman Dorina-Carmen Șușman Emilia-Gabriela Șușman Elena-Teodora Șușman

Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni (CMC) Fondat în 2013, CMC, prin angajamentele statutare autoasumate, dorește să aducă în atenția publicului românesc trecutul și prezentul regal al României, dar și pagini interesante din istoria românească recentă, care trebuie reînfățișate și cunoscute. De la constituire, CMC a organizat o succesiune de evenimente circumscrise obiectivelor sale: Organizarea a două expoziții documentare legate de istoria monarhiei românești: Regele Urmărit (octombrie 2017, despre urmărirea în exil a Regelui Mihai de către fosta Securitate); Casa Regală a României în viața Clujului (noiembrie 2017, privitoare la vizitele regale în Cluj între anii 1919-2015) Organizarea anuală (începând cu 2013) a spectacolului de Crăciun, Colind Regal (eveniment cu un conținut cultural-filantropic) Sărbătorirea publică (până în anul 2017) prin evenimente anuale a zilei de naștere a Regelui Mihai Comemorarea la Cluj a personalității lui Iuliu Maniu, în Anul Centenarului, printr-un ciclu de evenimente desfășurate în octombrie 2018. Cu acea ocazie, CMC a reușit adune o resursă financiară în valoare de 45.000 lei care a fost donată integral proiectului de restaurare a Casei Memoriale Iuliu Maniu din Bădăcin. Sărbătorirea, în iunie 2019, a unui secol de la prima intrare în Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, prin spectacolul de teatru Maria - Regina tuturor.


Echipa proiectului Departament Tehnic

Departament Marketing

Departament Financiar

Călin Roșu

Leonard Viziteu Costi Ghițulică Emilia Șușman Elena-Teodora Șușman Beatrice Banto Isaac Cauni

Carmen Văcar

(inginer)

Radu Copăcean Irina Tudorache (arhitect)

(economist)

Manuela Hendre (economist)

Aurora Tarța (economist)

Departament Științific și Documentare Dr. habil. Cosmin Budeancă

(istoric, Fundația Culturală Memoria)

Dr. Gheorghe Petrov

(arheolog)

Cornel Jurju (istoric)

Alexandru Munteanu (regizor)

Susținători proiect Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (A.F.D.P.R.) Institutul de Istorie Orală, Cluj-Napoca Fundația Academia Civică, București Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighetu Marmației Fundația Culturala Memoria, București Fundația Corneliu Coposu Fundația „Doina Cornea”, Cluj-Napoca Asociația Casa Memorială „Iuliu Maniu” Bădăcin Asociația „Străbunii Europei”, Cernavodă Asociația „Cei 40 de Mucenici”, Oradea Octav Bjoza, președinte A.F.D.P.R. Acad. Emil Burzo, președinte onorific al Academiei Române Filiala Cluj Acad. Cornel Țăranu, compozitor Prof. univ. dr. Doru Radosav, istoric Ana Blandiana, scriitor Prof. univ. dr. Cornel Cătoi, Rector U.S.A.M.V. Cluj-Napoca Conf. univ. dr. Valentin Orga, director al B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca Ruxandra Cesereanu, scriitor Lect. univ. dr. Cristina Pușcaș, Universitatea din Oradea Nicolae Margineanu, regizor de film Sanda Țăranu, profesor Cercet. dr. Ottmar Trașcă, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Cluj-Napoca Pr. Cristian Borz, coordonator al proiectului restaurării Casei Memoriale „Iuliu Maniu” Bădacin Lucherea Nistor, expert Lobby & Advocacy


Versantul Partizanilor din Apuseni Casa Memorială Șușman 0740 190 346 (Cornel Jurju) 0745 160 899 (Călin Roșu) susman@transilvaniaregala.ro

Pentru donații: EURO RON USD

CASA MEMORIALĂ ȘUȘMAN CASA MEMORIALĂ ȘUȘMAN CASA MEMORIALĂ ȘUȘMAN

RO39BTRLEURCRT0209432501 RO62BTRLRONCRT0209432502 RO43BTRLUSDCRT0209432501

Profile for transilvaniaregala.ro

Versantul Partizanilor din Apuseni  

Ridicarea unei case-muzeu care sa puna în evidenta rezistenta armata anticomunista din Muntii Apuseni. Pentru a spori autenticitatea si atra...

Versantul Partizanilor din Apuseni  

Ridicarea unei case-muzeu care sa puna în evidenta rezistenta armata anticomunista din Muntii Apuseni. Pentru a spori autenticitatea si atra...

Advertisement