__MAIN_TEXT__

Page 1

SS .RO

INE

US

ines s

IAB

ILV AN

NS

WW W.T RA

Tran s bus ilvania

AGRO TB. Anul 1, nr. 3, NoiembriE 2014. Apare trimestrial. Supliment al revistei Transilvania Business. www.transilvaniabusiness.ro

supliment trimestrial Transilvania Business susĹŁinut de


2


SUPliment transilvania business

De ce să nu cultiv pământul strămoşilor?! de Aurelian Grama

Sunt tineri. Au totul în faţă. Reprezintă viitorul. Absolvenţi de liceu, postli­ ceală sau facultate. Ce şanse au după obţinerea diplomei?! Bacalaureat. Licenţiat. Ce face societatea pentru ei?! Covor roşu sau mlaştini periculoase? Cum îi sprijină părinţii, rudele, finanţatorii? Ce drum pot săşi aştearnă prin propriile forţe?! Care sunt realele oportunităţi pentru a păşi cu dreptul în viaţă?! Câţi eşuează lamentabil pentru ei, dar şi pentru comunitate? Absolvent de liceu de comună, cum pot să fiu de folos acasă? Ce posibilităţi am într-un oraş mare? Chirie, bursă, pregătire profe­ sională sau direct reconversie? Sau şomaj din start? De ce să nu cultiv pământul moştenit de la strămoşi? Bacalaureat luat într-un mic oraş, unde mă angajez, la ce facultate intru cu media de la bac, cine mă întreţine, ce firmă m-ar angaja doar cu studii medii teoretice? Ar fi fost mai bine o profesională sau o şcoală de meserii? Prelungesc lucrurile cu o facultate la distanţă sau intru în economia gri, o vreme? Parcă Italia şi Spania rămân un miraj, în ciuda mass media ponegritoare de imigranţi români? Ştiu, oare, patronii de la noi din orăşele că dacă angajezi un absolvent cu prima carte de muncă se acordă subvenţii? Sau mai bine mă odihnesc aici sau iau calea Italiei – Spaniei, unde nimic nu mai e ce a fost? Un oraş mare, o facultate serioasă, îmi vor da alte valori şi mă vor cizela profesional şi intelectual? Elev trecut prin sesiunea de bacalaureat din reşedinţă de judeţ, cu diploma în buzunar. Iau primul tren afară? Mă distrez o vară şi vom ve-

dea? Sunt intrat deja la o universitate europeană sau americană de renume. Cred în şcoala românească şi optez pentru Cluj sau Bucureşti? Sau Târgu Mureş? Sibiu? Timișoara? Sunt informat despre ce o să studiez la facultăţiile între care oscilez? Cheltui tot ce am obţinut la absolvire de la rude şi apoi intru în şomaj? Îmi depun oferte la mai multe societăţi comerciale? Sau imi caut pila? Pornesc pe drumul facultăţilor din oraş? Cred că pot învăţa o meserie şi intru ucenic? Aleg o postliceală? Fug înspre Bucureşti ori altă capitală europeană? Îmi ajut părinţii sau bunicii? Unde îmi depun CV pentru un job, pe net, la AJOFM, la firme, sau fac apel la relaţii, pile, cunoştinţe? Îmi asigură liceul absolvit un drum sigur sau doar cele XII clase, parcă necesare? Postliceala. Când e primul concurs pe posturi din domeniu? Are putere de absorbţie piaţa pentru meseria sau diploma cu care m-am ales? Îmi vor mări acum salariul că am şi ”ţidulă” la dosar, chiar dacă am terminat la fără frecvență? Alerg înspre dosarul de şomaj sau înspre primul bilet spre lumea liberă? Mă mărit/ însor bine şi vom mai vedea ce-o fi? Cum pot să rambursez creditul obţinut pentru studii? Cât de bine sunt pregătit profesional pentru a fi angajat pe postul pe care mi-l doresc? Mai are rost să fac şi facultatea? Cine poate să-mi prezinte o ofertă reală cu joburi? Cred că sunt o parte din întrebările cu care se confruntă absolvenţi de liceu şi postliceală sau cu licenţă, conform Tratatului de la Bologna. Merită să pornesc înspre masterat?

Vreau o bursă afară? Voi primi un premiu de la angajator că am diplomă, deoarece eram şi la lucru, şi la şcoală? Bine că am o diplomă şi statul îmi va da bonificaţii sau mărire de leafă. Am făcut-o şi pe asta! Oare cum pot să-mi continuu cercetarea după teza de licenţă? Are rost să fac şi a doua facultate? E vremea să mă odihnesc, intru în şomaj şi vom vedea ce va fi după ce trece criza? Par­ticip la toate concursurile, interviurile până ce obţin ceva apropiat speranţelor mele? Aleg industrie sau agricultură? Ce face statul, societatea, privaţii, România, pentru fiecare dintre aceşti absolvenţi, rămâne să descoperim. Fiecare. Ei ca actori principali, iar noi ca rude, prieteni, observatori, de­ cidenţi politico - administrativi sau eco­nomico - financiari. De ce să nu cultiv pământul moştenit de la strămoşi?! Oferta generoasă există și o vom prezenta pe îndelete în următorul Agro TB…

1


2

ParTener șTiințific

Pagina

moldovan – carmangerie, o afacere gândiTă PenTrU viiTor 12

Inspiraţi de succesul pe care l-au înregistrat săsoaicele din Saschiz cu dulceaţa de rabarbăr pe piața din Anglia şi nu numai, câţiva clujeni au trecut la cultivarea rabarbărului pe suprafeţe mari, în câmp deschis. Culturi de acest gen au apărut până acum la Cluj, Mărişel şi Sălişte, primele cantităţi de peţioli - câteva tone urmând a fi scoase pe piaţă în primăvara anului următor.

Pagina

aPă de foc - ProBleme la mijloc

Există o legendă potrivit căreia

și Medicină Veterninară ClujNapoca (USAMV) a fost în ultimele săptămâni gazda mai multor evenimente științifice importante, acestea confirmând faptul că instituția de învățământ clujeană este una dintre cele mai importante universități din România în ceea ce privește cercetarea și inovarea.

28

magic droPS de zalăU Dar ce-ar fi toamna, dacă nu

timpul acela special din an, când ultimele cantităţi de fructe îşi dau duhul în cazanele de cupru fermecate, iar pe ţevi curge cel mai cunoscut ambasador al ardelenilor, pălinca?!

Pagina

luptei de la Guruslău USamv își conSoli- succesul (1601) a oastei condusă de Mihai Viteazul s-ar fi datorat şi dează Poziția faptului că, înainte de bătălie, de lider în cerce- ostaşii „s-au încălzit” cu Tarea avanSaTă 31 Universitatea de Științe Agricole

pălincă. Pălincă în Sălaj, ţuică în Bihor sau în Cluj, horincă în Maramureş, toate reprezintă licori de suflet ale românilor.

„conTeSSa”, PrimUl vin dUlce de Pe valea Târnavei mici

Primul vin dulce produs pe Valea Târnavei Mici, „Contessa”, a fost lansat oficial joi, 18 septembrie, sub brandul Villa Vinea, la crama Castel Vinum

34 Pagina

ALider de piață în segmentul erbicide cereale păioase, cu câte un produs nou lansat în fiecare din ultimii 5 ani, Dow AgroSciences răspunde nevoilor agriculturii moderne cu produse de protecția plantelor, semințe de porumb și floarea soarelui de calitate.

raBarBUra – noUa cUlTUră care a deScinS în grădinile clUjenilor 18

24

Pagina

Pagina

8

Prezentă pe piața alimentară de 20 de ani, Moldovan – Carmangerie Sânnicoara este una dintre cele mai implicate companii clujene în viața comunității locale. Acest lucru reiese nu doar din participarea la diferite festivaluri locale și regionale, dar și din decizia conducerii companiei de a susține candidatura orașului Cluj-Napoca la titlul de Capitală Culturală Europeană.

Pagina

”Performanța cerceTării americane și ProfiTUl generaT fermierilor din românia”


SUPliment transilvania business

3

BelŞugul toamnei

Octavian Harșianu este unul dintre cei mai cunoscuți și pricepuți agricultori din BistrițaNăsăud. Acesta are peste 1.000 de hectare de teren cultivate cu cereale și nu numai, precum și câteva sute de ovine de carne. La 76 de ani, bistrițeanul și-a pus în minte să revitalizeze via din Dumitra, zonă recunoscută în urmă cu câteva decenii pentru vinul său.

Soare de Maramureş

Pe inginerii Voichiţa şi Gheorghe Pop i-am întâlnit prima dată în

Asociația “Produs de Cluj” a luat ființă la sfârșitul anului 2010, scopul său declarat fiind acela de a promova atât produsele clujene, cât și valoarea tradițiilor

39

și a culturii din județul Cluj. La fel de important este, din punctul de vedere al fondatorilor, respectiv Consiliul Județean Cluj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea

Comuna clujeană Râșca este cunoscută, ba chiar recunoscută, în primul rând datorită cartofilor. Dată fiind altitudinea destul de mare la care este amplasată

42

comuna, alte culturi nu-și au locul pe dealurile din jur, așa că cei peste 1.400 de locuitori trăiesc din cultura cartofului.

Heifer International donează 70 de văcuțe pentru țăranii defavorizați

Organizația Heifer International a donat 70 de văcuțe de rasă din

pagina

pagina

„Produs de Cluj” O familie, un mod de viață

Mărirea și decăderea cartofului de Râșca

45 Irlanda pentru trei comunități defavorizate din județul Mureș, conform paginadeagricultura. ro. Animalele vor ajunge în țară pe 9 noiembrie (vor fi transportate cu avionul și vor ”ateriza” pe Aeroportul Traian Vuia din Timișoara).

Prima rasă de iepure din România, Uriașul de Transilvania

Uriașul de Tansilvania este prima rasă de iepure românească

46 pagina

pagina

36

Piaţa Unirii din Cluj. În soarele de septembrie, luceau pe masa lor mere şi prune rumenite de căldură în livada lor din Maramureş, iar sticle cu sirop smuls din pulpa zemoasă a fructelor şi borcane dolofane pline de legume şi gemuri tronau la mare cinste, alături de prune uscate, miez de nucă vălurit şi... lasaţi-mă să înghit, că mi s-a făcut aşa o poftă numai când îmi amintesc!

Culturii Tradiționale Cluj și Agro Transilvania, sprijinirea turismului, promovarea excelenței în domeniul agriculturii și a meșteșugurilor tradiționale.

pagina

La 76 de ani, Octavian Harșianu revitalizează via din Dumitra

37

pagina

din comuna Mica. Iniţiativa aparţine unui om de afaceri din regiunea italiană Tirolul de Sud, Heiner Oberrauchun, care deţine o cultură de 32 de hectare de vie în zona localităţii Mica.

deja standardizată și cu premii câștigate la expoziții Europene, fiind în curs de omologare. Această nouă rasă a fost creată de lectorul universitar Valentin Petrescu-Mag, de la USAMV din Cluj-Napoca.


4 444

4 44

esenţial esenţial

doua ediție a Conferinţei Farmaciştilor Mureşeni, tema din acest an fiind Bistrița-Năsăud pentru 2014 sunt are propria livadă, la doi pași de dată de „Experienţa Farmaciştilor doua ediție asaConferinţei Farmaciştiîncurajatoare. Printre pașii care s-au Bistrița. Aceasta este utilizată Practicieni”, un eveniment care și-a lor Mureşeni, tema din acest andoar fiind făcut în ultimii ani se numără conpentru protocol, intenția inițială propus să prezinte aspecte din profedată de „Experienţa Farmaciştilora struirea de depozite pentru fructe, producătorului fiind să sprijine agrisia de farmacist, practicienii putând Practicieni”, un eveniment care și-a legume și cereale, inexistente până de cultura bistrițeană. astfel să-și prezinte lucrările ca rezulpropus să prezinte aspecte din profecurând, dar și creșterea numărului de tat al experienţei farmaceutice. sia de farmacist, practicienii putând agricultori care mizează pe agricultuEra trecut puţin de ora 8 când Povestea singurei crame dinam județul talului Pneumoftiziologie „Leon astfel să-și prezinte lucrările ca rezulDr. DandeNicolau, șeful secției de ecologică. Minusurile nu pot fi nici ajuns o aşezare dinvorbea judeţul ratat ClujlaaBăgaciu, început în anul 1990. PasioDaniello” din Cluj-Napoca, al experienţei farmaceutice. chirurgie toracică din cadrul Spiele ignorate, acestea vizând în special Mureş situată la vie, aproape 13 kilometri nat de vița de Barabas Ștefan, într-un interviu mai vechi despre sine talului de Pneumoftiziologie „Leon deșinea municipiul Deşi afară Piști, din cum îl știau prietenii, din prețul mic obținut pentru produse. profesia sa,Târnăveni. afirmând că „A fi medic Daniello” Cluj-Napoca, vorbea ploua cu găleata, vreme dejudețul altfel norcomuna Fizeșu Gherlii, Cluj, în aceste zile în România este o avenîntr-un interviu mai vechi despre sine mală pentru luna octombrie, ceilalţi din Capra este primul ierbivor domesdecis să sa, folosească două hectare tură şi pot să spun o inconştienţă. șia profesia afirmând că „A fi medic vânători, în număr dede nouă, erau deja terenul retrocedat la fostul Azi, spune că întâlnirea cu mediciticit deRoșie către este om, reprezentată iar proprietățile şi în în aceste zile în România este oCAP aven- Crucea acolo, aşteptându-ne. După câteva pentru a planta viță de vie. A plantat na a fost o întâmplare. Pasionat de medicinale ale lapteluidedevoluntari capră au Cluj-Napoca, echipele tură şi pot să spun o inconştienţă. minute depe la un ”debarcare” au sosit butașii deal pe care iarba matematică, chimie, muzică fostacestei intens valorificate în Egiptul ale organizații fiind prezente Azi, spune căfizică, întâlnirea cu nici mediciCrucea Roșie este reprezentată şi în şi şigonacii, doi băieţi însotiţi decămai nu creștea, dar era convins terenul sport, a ales, totuși, medicina. O și Grecia antică. Egiptenii aduceau la toate evenimentele nefericite care na a fost o întâmplare. Pasionat de Cluj-Napoca, echipele de voluntari mulţi stabilit tactica, apoi va ficâini. cum nu se poate mai propice profesie peS-a care nu doar o iubește. Libertatea postdecembristă, câștigată drept ofrandă zeilor laptele de capră, au avut loc în România, indiferent că matematică, fizică, chimie, muzică ale acestei organizații fiind prezente ne-am despărţit, în tăcere, de via sa. Timpul i-a datrestul drepO meserie care a ajuns, deopotrivă, cueste multe sacrificii, aiar reinstaurat în considerat sacru, aristocratevorba de războaie sau calamităţi şipentru sport, a ales, totuși, medicina. O la toate evenimentele nefericite care grupului. Fiecare ce sterp are depână făcut. tate, astfel că unştia în România profesie și Este motivul pentru dreptul de proprietate le avut egiptene îl România, foloseau caindiferent elixirpride că naturale. profesie pehobby. care nudeal doar o iubește. au loc în 1990 este astăzi acoperit de singura care și-a dorit mai mult, nu pentru vată asuprașiterenurilor agricole și pătinerețe frumusețe. Este binecuO meserie care a ajuns, deopotrivă, este vorba de războaie sau calamităţi plantație viță de viemotivul de importanță sine, ci pentru bolnavii din România. Pentru mulți dintre cetățenii noscută legenda Cleopatrei, frumoasa profesie și de hobby. Este pentru durilor. naturale. economică din județul Cluj. Vinurile A bătut la uși, a cerut, a explicat și… acestei țări, redobândirea fostelor regină a Egiptului, care se îmbăia în care și-a dorit mai mult, nu pentru de laciFizeșu Gherlii sunt deRomânia. mult timp proprietăți asine, primit. a însemnat nou încelapte de capră pentruun a-și menține pentru bolnavii din comercializate, Cramele Barabas Vorbim aici oamenii pentru pielea suplă şi de fină. A bătut la uși, a cerut, a explicat și… put. adevenind, primit. încet, dat sigur, un brand. care „iubirea de moșie” nu este doar o expresie, ci o stare de spirit, o parte a sufletului Din păcate, ”Drojdia lor. de bere, acum şinu însuntem variantoți fel, așa că super pentruşiunii proprietelelasale forte, extra! Pulbere, tari, terenurile, dar mai ales pădurile pastile sau capsule. Micronizat, ”Drojdia de au bere, acumsurse şi în de variandevenit venit atomizat şi activat înşipiramidă. Super Compania olandeză FrieslandCampi- redobândite, tele sale forte, super extra! Pulbere, rapid si fără trudă.. promoţie! Cumpără acum!”. Așa na a decis, la mijlocul anului trecut, pastile sau capsule. Micronizat, ar La câțiva putea suna oactivat reclamă laArad, acest la produs săPasiunea suspendepentru activitatea de producţie şikilometri înde piramidă. Super pentru Producătorul demedicină, vinuri Castel Vinum atomizat Zădăreni, se află unica fermă de cai miraculos, drojdia de bere. Ne propudeactul la fabrica de prelucrare a laptelui promoţie! Cumpără acum!”. Așa ar medical pur, i-a dus la mii de kidin comuna Mica, județul Mureș, a andaluzi din vestul țării. Andaluzii nem în acest articol să vedem dacă nu delometri la Ţaga,depărtare locaţie unde se producea suna o reclamă la acest produs de casele lor. Medici câştigat şapte medalii în cadrul com- putea Pasiunea pentru medicină, pentru sunt cunoscuți drept caii regilor Eucumva ar fi o reclamă mincinoasă... celebrul caş de Năsal. Totuşi, în urmă miraculos, drojdia de bere. Ne propustrăni au„International venitpur, în România petiţiei Wine Contest dus lapentru mii deakiropei. aspectului deosebit, cuactul mai medical puţin deplăcut trei i-a luni, Agro Trannem în Datorită acest articol să vedem dacă nuei profesa şi le-a atât de mult ce au Bucharest 2014”, mai precis trei de lometriCluster depărtare de casele lor. Medici pot fi admirați în filme, printre care silvania a anunţat că a semnat cumva ar fi o reclamă mincinoasă... găsit aici, la noi, încât nuRezultatele aupentru mai plecat. aur şi patru deînargint. au venit România a „Gladiatorul”, „Stăpânul inelelor”, unstrăni parteneriat cu concernul olandez Nu numai că s-au acomodat, ci s-au prestigioasei competiții de mult vinuri profesa şi le-a plăcut atât de ceau au „Masca lui Zorro” etc. pentru a redeschide unitatea. Acordul şi integrat, iar acum se pot considera fost făcute publice la începutul lunii găsit aici, la noi, încât nu au mai plecat. prevede că în viitorul apropiat acolo măcar pe români. iunie, cu jumătate ocazia unei gale speciale, căatât s-auBrânza acomodat, ci s-au seNu va numai produce de Năsal, organizată înacum incinta Bibliotecii Naţişi integrat, iar se pot sub brandul Napolact, cât şi considera alte Iulia Morar este unul dintre cei mai onale pe a României din capitală. măcar jumătate români. tipuri de brânzeturi, sub brandurile Azi, întreaga naturiscelebri creatoriindustrie populari aclujeni. Ea proprii ale AgroTransilvania Cluster. mului zeolit pentru coase depune cândfolosește se știe, chiar dacă face detoxifiere, fieindustrie căspecifice știu sau nu ceva costume populare zonei Azi, întreaga a naturisdespre zeoliți din punct de vedere Ardealului doar de câțiva ani, vreoo al Detoxifierea organismului este mului pune folosește zeolit pentru eficienței clinice. În dialog cusale domnul patru, mai exact. Din mâinile preocupare constantă a oamenilor detoxifiere, fie că știu sau nu ceva Ștefan Brăgărea, vom încerca iesProf. costume populare întregi, ii, interesaţi de sănătate. despre zeoliți din punctVă deprezentăm vedere alsă aflăm mai multe despre zeoliți. Colegiul Farmaciștilor Mureș a orga- catrințe, poale, dar și alte cusături un interviu cu profesorul Ştefan eficienței clinice. În dialog cu domnul nizat în zilele de 19 și 20 septembrie a tradiționale, fie că ede vorba deîncerca fețeintense de să Brăgărea, om ştiinţă cu Prof. Ștefanun Brăgărea, vom Puțini sunt cei care știu că producămasă, demai mileuri sau chiar basmale preocupări legate de detoxifiere. aflăm multe despre zeoliți. Rapoartele Direcției pentru AgriculColegiul Farmaciștilor Mureș a orgatorul bistrițean de radiatoare RAAL tură și ale Camerei Agricole Județene a tradiționale nizat în zilele de 19 și 20 septembrie pagina pagina PaGina pagina

40 ”Renunțăm pRea la și dE laușoR tUriSm ”Renunțăm 48 52 Aventurile 40 pRofesioniști” trăgaciului dESiGn VEStimEntar pRea ușoR la pepRofesioniști” Băgaciului laDealul ViticUltUră Dr. Dan Nicolau, șeful secției de chirurgie toracică din cadrul Spi-

pagina pagina pagina PaGina

Vaca SăracUlUi 56 cRucea Roșie cluj, 48 dE altădată un ajutoR de nădejde 48 cRucea Roșie cluj, ne tăiemdesinguri un ajutoR nădejde 54 Cum

pagina

pentru agricultorii sănătate înProdUcătorUlUi sistemul de raal bistrițeni sănătate

PaGinapagina pagina

pagina pagina PaGina pagina

46 faRmaciștii, veRigă oaza dEimpoRtantă liniștE dE faRmaciștii, 55 2014, 46 an bun sistemul de a 52 înveRigă lânGă biStriţa impoRtantă

dRojdia de beRe, efeRvescența unui dRojdia de beRe, fals miRacol unui efeRvescența caii andalUzi fals miRacol din VEStUl româniEi

O familie care păstrează tradițiile populare și care zeoliții 61 face tot ce se poate și beneficiile loR zeoliții cu două mâini 61 face pentRu sănătate beneficiile loR 59 șidEtoxiFiErEa Prin nUtriţiE pentRu sănătate

56 pagina

pagina PaGina pagina

57 57 58 PaGina pagina pagina

Agro Transilvania Cluster reînvie tradiţia medici de Război 42 Camembert-ului pe ”fRontul” VinUri dE aUr medici 54 desistemului Cluj de Război 42 la”fRontul” caStEl medical pe Românesc VinUm sistemului medical Românesc

50

creanga... din pădure

Fondator Aurelian Grama Brand Manager Fondator Fondator Alin Bolbos (0757-036.817) Aurelian Grama Grama aAurelian lin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Brand Manager Editor Brand general: Manager Alin Bolbos Iulian Haba (0757-036.817) Alin Bolbos (0757-036.817) aEditor: lin.bolbos@transilvaniabusiness.ro alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Ligia Voro (0740-686.015) Editor general: ligia.voro@transilvaniabusiness.ro Iulian Haba Editor: Redacția Editor: Ligia Voro (0740-686.015) Redactori: Iulian Haba ligia.voro@transilvaniabusiness.ro Teodora Mîndru (redactor coordonator),

Sorin Trocan, Laura M. Bondrilă, Dan Lungu, Redacția Redacția Sara Bianca, Codrin Pârcălab, Alex Toth, Redactori: Redactori: Alice Valeria Micu, Cristiana Fota, Teodora Mîndru (redactor coordonator), Sorin Trocan, Laura M. Bondrilă, Dan Augustin Stanciu, Cornelia Trif, Carmen Sorin Bondrilă, Dan Lungu, Lungu, Sara Bianca, Codrin Alex Toth, Cosman-Preda, IonelPârcălab, Albu (editor Sara Alexonline) Toth,Alice Valeria Micu,Micu, Cristiana Fota, Augustin Stanciu, Alice Valeria Cristiana Fota, Consultanți: Carmen Cosman-Preda, Ionel Albu (editor onAugustin Stanciu, Trif, Carmen dr. Cristina Aoșan,Cornelia Marius Călin Cherecheș, line) Cosman-Preda, dr. Florin Buicu Ionel Albu (editor online) Consultanți: DTP: Mihai Armanca DTP: dr. Cristina Aoșan, Marius Călin Cherecheș, Administrația Mihai Armanca dr. Florin Buicu Manageri publicitate: DTP: Mihai Armanca Alin Bolbos (0757-036.817) Administrația alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Administrația Manageri publicitate: Sălaj Bihor, Bistriţa-Năsăud, Manageri publicitate: Ioana Lucăcel (0742-123.782) Alin Bolbos Bolbos (0757-036.817) Alin (0757-036.817) ioana.lucacel@transilvaniabusiness.ro alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Maramureş Bihor, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Bihor, Sălaj Cluj

Florin Marcel (0740-075.219) Ioana Lucăcel (0742-123.782) florin.marcel@transilvaniabusiness.ro ioana.lucacel@transilvaniabusiness.ro Florin Marcel (0740-075.219) Alba, Harghita Maramureş florin.marcel@transilvaniabusiness.ro Marius Morar (0746-130.439) Florin Marcel (0740-075.219) Alba, Harghita marius.morar@transilvaniabusiness.ro florin.marcel@transilvaniabusiness.ro Braşov, Bucureşti, Covasna Alba, Harghita Ionuţ Oprea (0721-197.559) Nicolae Pop (0740-115.167) Marius Morar (0746-130.439) ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro nicu.pop@transilvaniabusiness.ro marius.morar@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Satu-Mare Bucureşti, Hunedoara, Sibiu, Timiş Braşov, Bucureşti, Covasna Nicolae Pop (0740-115.167) Ionuţ Oprea (0721-197.559) nicu.pop@transilvaniabusiness.ro ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro Dorel Vidican (0736-651.166) Bucureşti, Hunedoara, Sibiu, Timiş Bucureşti, Satu-Mare dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro Lili Trocan (0744-804.269) Nicolae Pop (0740-115.167) Bucureşti, Cluj lili.trocan@transilvaniabusiness.ro nicu.pop@transilvaniabusiness.ro Arad Bucureşti, Hunedoara, Sibiu, Timiş ŞtefanVidican Brumar(0736-651.166) (0745-868.558) Dorel Lili Trocan (0744-804.269) dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro Harghita, Mureş lili.trocan@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Cluj Arad Ştefan Brumar (0745-868.558) Director resurse umane: Dorel Vidican (0736-651.166) Harghita, AnamariaMureş Grama dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Cluj umane: Anamaria Grama Director resurse difuzare: Director Ştefan Brumar (0745-868.558) (0755-044.851) Atilla Szanto Director difuzare:Atilla Szanto (0755-044.851) Harghita, Mureş Responsabil abonamente:

Responsabil abonamente: Gabriela Belean Gabriela Belean gabriela.belean@transilvaniabusiness.ro Director resurse umane: Anamaria Grama gabriela.belean@transilvaniabusiness.ro Trafic manager: Emo Veres Director difuzare:Atilla Szanto (0755-044.851) Trafic manager: Contabilitate: Lia Pamfilie Gabriela Belean Responsabil abonamente: Emo Veres gabriela.belean@transilvaniabusiness.ro Design: Claudiu Popa (0723-511.013) Contabilitate: Trafic manager: EmoManagement Veres Tipărit la Novaprint SRL Lia Pamfilie Contabilitate: Târgu Mureș Lia Pamfilie Design: Claudiu Popa (0723-511.013) (0723-511.013) Regia deClaudiu publicitate: Design: Popa TipăritMedia la Novaprint Novaprint Management SRL SRL Midas București Tipărit la Management Târgu Mureș Mureș Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120 Târgu Regia de de publicitate: publicitate: Partener permanent: Regia Midas Media Media București Oficiul Național al Registrului Comerțului Midas București Tel/Fax:editată 031-040.4118; 031-040.4120 Revistă de Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120 Partener permanent: permanent: Transilvania Grup Business SRL Cluj Partener Oficiul Național al al Registrului Registrului Comerțului Comerțului ISSN 2068-5424 Oficiul Național

Adresă redacție și administrație: Revistă editată de Revistă editată deBusiness Cluj Napoca: Eftimie MurguSRL 18/6 Transilvania Grup Cluj Grup Business SRL Transilvania Târgu-Mureș: Str. Primăriei nr.1 Cluj ISSN 2068-5424 ISSN 2068-5424 Tel/Fax: 0265-215.613 Adresă redacție și administrație: Adresă redacție și administrație: Cluj Napoca: Eftimie Murgu 18/6 Cluj Napoca: Eftimie Murgunr.1 18/6 Târgu-Mureș: Str.Manpress Primăriei Abonamente prin SRL Târgu-Mureș: Str. Primăriei nr.1 Tel/Fax: 0265-215.613 Se distribuie naţional prin Autosupermarket Tel/Fax: şi la toate0265-215.613 chioşcurile de ziare Abonamente prin Zirkon Media din Transilvania şi Manpress Banat. Plus Bucureşti. Abonamente prin SRL abonamente@zirkonmedia.ro Reţele distribuţie controlată - prin Spin Media SRL. Se distribuie naţional prin Autosupermarket Tel: 021.255.1800 şi la toate ziare al Biroului TGB SRLchioşcurile prin TB - de membru Fax: 021-255.1866 din Transilvania şial Banat. Plus Bucureşti. Român de Audit Tirajelor Se distribuie naţional prin Reţele distribuţie controlatăInMedio - prin Spin Media SRL. www.transilvaniabusiness.ro şi la toate chioşcurile din Transilvania şi Banat. TGB SRL prin TB - membru al Biroului www.tb.com.ro Român deprin Audit al-Tirajelor TGB SRL TB membru al Biroului Tiraj 9.000 exemplare. Distribuţie controlată Român de Audit al Tirajelor www.transilvaniabusiness.ro UMF-uri, spitale judeţene, case de sănătate, www.tb.com.ro direcţii de sănătate, clinici şi cabinete private www.transilvaniabusiness.ro din cele 15 exemplare. judeţe din Ardeal şi Banat, Tiraj 9.000 Distribuţie controlată www.tb.com.ro Ministerulspitale Sănătăţii etc UMF-uri, judeţene, case de sănătate, Tiraj 9.000 exemplare. Distribuţie controlată Revistă naţional direcţii economică de sănătate,distribuită clinici şi cabinete private - 5.000 prin din APIA, DAR, Camerele din cele 15exjudeţe Ardeal şi Banat, Agricole din Consiliile Judeţene şi la fermieri. Ministerul Sănătăţii etc Revistă economică distribuită naţional

EDITO EDITO EDITO

Soţia me că vom p Soţia me me vreme ar Soţia că vom mai mar că vom pp vrememe ar Soţia vreme ar mai mar roparlam mai mar Soţia me me lucru guv Soţia roparlam ropei. Si roparlam lucru guv guc bogată lucru ropei. Si Fata mea ropei. Si bogată mentare bogată cc Fata amea mea mea av Fata mentare deputat, mentare mea aa av avc Despre mea deputat, pentru deputat,B Despre Are rostcc Despre pentru B şefi de pentru ag B Are rost de judeţ Are rost şefi de de ag a tot. Cât şefi de judeţ lor. de judeţ tot.tot Câto Că tot. Cât lor. din mon lor. Că tot tot sau mem Că oo din mon bitoare din monn sauun mem Ca se sau mem bitoare la Oxfor bitoare nn Ca un un se De rema Ca se la Oxfor miniştrii la Oxfor De rema rema spatele c De miniştri E prima miniştrii spatele cc români. spatele prima sau pentr EE prima români. 2014 –2 români. sau pent Dar vor sau pentrf 2014 – – zinte des 2014 22 Dar vor Cât o fi Dar vor df zinte des lui econo zinte des Cât o fi dd ... Nu se Cât o fi lui econ lui, cu to lui econo ... Nu se tocmai ... Nu sela lui, cu cu to to valonă, a lui, tocmai l A fost o tocmai la valonă, pul nego valonă, aa A afost fost şi demi A oo pul nego dru Vaid pul nego şi aa demi dem Românie şi dru Vaid Ăstora n dru Vaid Românie nu-l chea Românie Ăstora nn bărbat… Ăstora nu-l chea che nu-l bărbat… bărbat… Aurelian

Aurelian Aurelian


SUPliment transilvania business

Furnizorul fermierilor transilvトハeni

5


6

Marinel Ştefan, DAFCOCHIM Agro:

Despre temelia trainică a viitorului fermelor din Transilvania Compania DAFCOCHIM din Târgu-Mureş, lider naţional în furnizarea de produse chimice pentru industrie şi agricultură, continuă şi în 2015 colaborarea cu fermierii din Transilvania, parteneriatul cu aceştia fiind bazat pe încredere, seriozitate, preţuri optime şi produse de calitate. Marinel Ştefan, şeful Diviziei Agro din cadrul companiei Dafcochim, ne-a oferit câteva detalii cu privire la activităţile din acest an, precum şi despre priorităţile anului 2015.

 Aurelian Grama, fondator Agro TB: Care sunt principale­ le activităţi derulate pe perioada toamnei de Divizia Agro a compa­ niei Dafcochim Târgu Mureș? Marinel Ştefan, şeful Diviziei Agro din cadrul Dafcochim: În această pe­rioadă, având în vedere că livrările a­ ferente campaniei de toamnă au fost încheiate, principalele preocupări ale echipei sunt închiderea contractelor afe­rente anului 2014 şi pregătirea celor pentru 2015. În vederea închiderii contractelor pe acest an, echipa urmă­reşte încasarea clienţilor, inclusiv prin preluarea produselor agricole, a recoltei obţinute de aceştia. Pe de altă par­te, ţinem permanent legătura cu fer­mierii, primim informaţii despre zultatele obţinute pe culturi, soiuri, re­ hibrizi etc., precum şi despre intenţiile lor de viitor, în special privind campania agricolă 2014-2015. Spre exemplu, despre suprafeţele cultivate pe culturi, necesarul de seminţe, îngrăşăminte şi pesticide. Aceste informaţii se centralizează şi stau la baza discuţiilor cu furnizorii noştri, stabilindu-se produsele şi cantităţile estimative necesare pentru campania agricolă următoare. Tot acum au loc întruniri ale echipei de vânzări cu reprezentanţii tehnici ai principalilor noştri furnizori în ve­derea prezentării de către aceştia a noilor produse omologate pentru a pu­tea fi recomandate profesionist fermierilor în noua campanie ce bate la ușă. În ianuarie-februarie vom purta discuţii individuale cu fiecare fer­ mier în vederea întocmirii comenzilor ferme, urmând ca pe parcusul lunilor martieaprilie 2015 să se efectueze livrările în timp util culturilor.

Marinel Ştefan, alături de echipa de la Divizia Agro

Care este arealul în care vă des­ făşuraţi preponderent activita­ tea? M.Ș.: Societatea noastră îşi desfăşoară activitatea în zona de centru a ţării, respectiv în judeţele Mureş, Sibiu, Alba, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Harghita şi Covasna, având câte un reprezentant de vânzări în fiecare din judeţele respective. Aceştia ţin legătura cu fermierii, atât din punct de vedere tehnic, cât şi comercial, asigurând astfel consultanţa de specialitate, dar şi încheierea contractelor cu fermierii.  Care este relaţia dintre DAFCO­ CHIM şi combinatul Azomureş? M.Ș.: În relaţia cu combinatul Azomureş, societatea noastră a fost şi a ră­mas un partener tradițional de în­ cre­ dere, adaptând politicile noastre

comerciale în concordanţă cu cele ale Azomureş. Dar cu Dow AgroSciences? M.Ș.: Societatea Dow AgroSciences a fost primul partener extern al Diviziei Agro, relaţia cu această societate începând în 1998, an în care eu am preluat conducerea acestei divizii. Ce ne puteţi dezvălui în legătură cu parteneriatele dintre compa­nia dumneavoastră şi marii fur­nizori de inputuri pentru a­gricultură? M.Ș.: În perioada apropiată am încheiat parteneriate cu toţi marii furnizori de inputuri pentru agricultură, asigurând tot necesarul acestora, plecând de la seminţe, îngrăşăminte şi pesticide. Fiind distribuitori ai celor mai mari


SUPliment transilvania business

Azomureş & Dafcochim, soluţii pentru campania agricolă Tandemul Azomureş & Dafcochim a bifat, la mijlocul lunii septembrie, la Târgu-Mureş, un nou simpozion dedicat fermierilor. La întâlnire au participat aproximativ 100 de producători agricoli din judeţ, care au luat la cunoştinţă ultimele informaţii privind oferta Azomureş în ce priveşte fertilizanţii destinaţi campaniei agricole de toamnă. Printre gazdele simpozionului s-au numărat şi reprezentanţii companiei Dafcochim, partener de nădejde al fermierilor din Transilvania, care, alături de reprezentanţii combinatului Azomureş au oferit nu doar informaţii, ci şi soluţii pentru campania de toamnă. „Începe să devină o tradiţie, astăzi fiind al doilea simpozion organizat de Azomureş alături de Dafcochim. Privind în sală şi recunoscându-i pe marii fermieri din Mureş şi judeţele limitrofe, trebuie să subliniem că Azomureş a reuşit să aducă câte un reprezentant din peste 100 de companii cu care colaborăm. Între cele mai semnificative le amintesc pe Tereos, Jidvei, Ceragrim. Cu atât

mai mult trebuie apreciat efortul de a veni la eveniment al prietenilor fermieri, acum în campania de recoltare a merelor, sfeclei de zahăr, strugurilor. Dafcochim rămâne partener de nădejde alături de Azomureş, distribuitor exclusiv de îngrăşăminte produse aici, la Târgu-Mureş, consecvent principiilor bilaterale construite în ani de colaborare fructuoasă. Recoltă bogată în hambare!”, a afirmat Liviu Cojoc, director general Dafcochim. „Parteneriatul dintre Dafcochim şi agricultori se bazează în primul rând pe seriozitate, onestitate şi sprijin reciproc: nici noi nu ne-am fi dezvoltat fără agricultori şi nici agricultorii fără noi, motiv pentru care îmi doresc să aveam aceeaşi colaborare şi pe viitor, iar încrederea pe care Dafcochim a câştigat-o în faţa principalilor furnizori de inputuri, firme multinaţionale cu renume, se datorează şi seriozităţii fermierilor, care au avut, şi ei, încredere în recomandările noastre, şi care, în final, le-au adus beneficii considerabile”, a punctat Liviu Cojoc.

Parteneriat trainic cu AgroProspect

care este acreditată să desfăşoare activităţi de testare biologică a produselor pentru protecţia plantelor în vederea omologării, facem teste de eficacitate şi selectivitate şi în acelaşi timp oferim consultanţă tehnică celor interesaţi în privinţa dezvoltării unor tehnologii competente. În echipa AgroProspect avem astăzi 11 experţi, oferim servicii în domeniul culturilor de câmp, dar şi al culturilor horticole. Testele pe care le facem sunt recunoscute în toată Europa”, a menţionat Gheorghe Boţoman, fondatorul AgroProspect.

Unul dintre partenerii tradiţionali ai Dafcochim este AgroProspect, prima companie privată autohtonă din domeniul protecţiei plantelor acreditată să testeze biologic produse în vederea omologării. „Câteva cuvinte despre AgroProspect: a fost visul meu să dezvolt prima companie de cercetare în domeniul agriculturii din România. Am reuşit să acreditez această companie, prima companie privată din România producatori - Bayer, BASF, Nufarm, Syngenta, Pioneer, KWS, DuPont etc. - putem asigura fermierilor toată gama de produse de care aceştia au nevoie. Dar despre colaborarea cu bănci­ le şi furnizorii, ce ne puteţi spune? M.Ș.: Doresc să menţionez că activitatea Diviziei Agro s-a aflat în creştere de la an la an, fapt care a oferit încredere şi o garanţie în primirea creditelor comerciale, care alături de cele bancare ne permit acordarea unor termene mai largi de plată clienţilor noştri. Totodată, ne bucurăm de spijinul furnizorilor noştri în acţiunile organizate împreună cu fermierii, cum ar fi simpozioane de informare sau loturi demonstrative. Cât de importantă este utiliza­ rea tehnologiilor moderne de că­tre fermieri? Au acestea efecte în ceea ce priveşte producţiile ob­ ţinute? M.Ș.: Indiferent de cultură, am observat că fermierii care au aplicat tehnologii moderne au avut şi rezultate foarte bune, chiar dacă preţul produselor agricole au fost mai scăzute ca în anii anteriori. În ceea ce priveşte pomicultura, anul acesta producţiile sunt foarte bune, dar preţul fructelor este foarte scăzut, în special din cauza preţului scăzut pe piaţa europeană, acoperind cu greu cheltuielile de pro-

ducţie ale pomicultorilor ardeleni. Cât de benefică este reconversia în domeniul pomiculturii? M.Ș.: Reconversia este binevenită pentru pomicultori, permiţându-le aces­ tora refacerea livezilor neproductive, crearea de noi plantații, putând beneficia astfel de cele mai noi şi productive soiuri pentru a putea concura cu producătorii europeni, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. În afară de produse, clienţii dum­ nea­voastră beneficiază şi de con­ sultanţă din partea echipei coor­ donată de dumneavoastră… M.Ș.: Aşa cum am mai arătat, noi oferim toată gama de produse necesară fer­mierilor şi consultanţa de speciali­ ta­ te aferentă. De acestea depind în ma­re parte rezutatele obţinute de fermier, rezultate care se reflectă direct în recuperarea banilor investiţi de că­ tre noi. Cum decurge colaborarea DAF­ COCHIM - fermieri? M.Ș.: Majoritatea clienţilor sunt parteneri tradiţionali ai DAFCOCHIM Agro, crescând împreună în toată a­ceastă perioadă. Neîntâmpinând pro­bleme majore în recuperarea crean­ţelor, considerăm că există maturitate şi seriozitate din partea fermierilor ardeleni.

Sunt în asentimentul dumneavoastră să urez echipei Dafcochim multă sănătate în primul rând, multă forţă de muncă şi să ne vedem şi peste alţi 20 de ani în aceeaşi formulă. Din cei 20 de ani, 15 sunt ani de colaborare cu Dow AgroSciences. Am crescut împreună cu echipa şi cu compania Dafcochim”, Iulia Nicola, director pentru România, Dow AgroSciences

Cum a fost anul 2014 şi cum prog­ nos­ticaţi că va fi 2015 pentru Di­vi­ zia Agro din cadrul DAFCOCHIM? M.Ș.: Anul 2014 a fost unul bun pentru Divizia Agro, în strânsă corelaţie cu producţiile bune din agricultură şi în concordanţă cu trendul de creştere din ultimii ani. Pentru 2015, principalul obiectiv este menţinerea şi dezvoltarea portofoliului de clienţi, a gamei de produse şi servicii oferite, pentru o mai bună satisfacere a nevoilor partenerilor noştri. Ne dorim consolidarea parteneriatului cu fermierii, astfel încât acesta să fie reciproc avantajos, aducător de bunăstare şi producţii cât mai bune pentru agricultori.

7


8

Iulia Nicola, Dow AgroSciences:

”Performanța cercetării americane și profitul generat fermierilor din România” Lider de piață în segmentul erbicide cereale păioase, cu câte un produs nou lansat în fiecare din ultimii 5 ani, Dow AgroSciences răspunde nevoilor agriculturii moderne cu produse de protecția plantelor, semințe de porumb și floarea soarelui de calitate. Iulia Nicola (foto), director general Dow AgroSciences a răspus provocării adresate de revista AGRO TB, oferindu-ne informații despre activitatea și performanțele companiei americane.

 Aurelian Grama, fondator Agro TB: Compania Dow AgroSciences este prezentă de peste 30 de ani în România. Cum ați rezuma, într-o amplă frază, acești ani de muncă alături de agricultorii si fermierii români? Iulia Nicola, director general Dow AgroSciences Romania: Așa este. Pro­dusele companiei noastre sunt pre­­ zente pe piață de mai bine de 30 de ani, ani în care și-au dovedit virtuțile, au servit și o fac în continuare, nevo­ ilor fermierilor români. De ani buni, compania Dow AgroSciences deține poziția de lider de piață în segmentul er­ bicide cereale păioase, punând la dis­poziția fermierilor o gamă comple­ tă de soluții, tehnologic și economic vor­bind. Un astfel de rezultat nu este posibil decât prin profesionalism. Și când spun asta, mă gândesc la calita­ tea și calitățile produselor noastre, la par­teneriatul de excepție cu distribu­ itorii noștri, dar și la profesionalismul echipei noastre. Aș vrea să adaug că, pe lângă produsele de protecția plan­telor, Dow AgroSciences pune la dispoziția

fermierilor semințe de porumb și de floarea soarelui.  Aurelian Grama: La începutul anului ați lansat un nou erbicid pe piața din România, Floramix, erbicid pentru combaterea buruienilor din cultura de grâu. Ce feed-back aveți de la agricultori până acum? Iulia Nicola: Angajată permanent în activitatea de cercetare, Dow AgroScien­ ces investește anual sume impresionante. Sigur că roadele aces­ tor investiții se văd, iar astăzi, com­ pania noastră se poate mândri cu un număr important de molecule noi, care au fost sau vor fi lansate în perioa­ da imediat următoare în diferite zone ale lumii. În ultimii 5 ani, în România, am lansat câte un produs în fiecare an. Anul acesta, am lansat un nou erbicid – FLORAMIX - un erbicid cu spectru combinat, destinat combaterii, atât a buruienilor dicotile, cât și a celor mo­ nocotile, din cultura de grâu. FLORAMIX este fratele mai tânăr al erbicidului PALLAS 75 WG.


SUPliment transilvania business

Din ce în ce mai mulți fermieri se lo­ vesc de această problemă – combate­ rea concomitentă a ambelor categorii de buruieni – mono și dicotiledonate, în cultura de grâu, iar soluțiile oferite de noi sunt aceste două produse FLO­ RAMIX și PALLAS 75 WG. Și pentru că mă întrebați de feed-backul fermierilor, am să vă răspund într-o notă amuzantă, dar cât se poate de reală, povestindu-vă o întâmplare de pe meleagurile transilvănene. Intrat într-una dintre fitofarmaciile din zonă, un fermier în căutarea produselor de protecție fitosanitară, trece în revistă mai tot ce putea găsi pe rafturile ma­ gazinului și se oprește asupra unuia, zicând: ”Ăsta DA produs!”. Era nimeni altul decat PALLAS 75 WG… Aș continua și aș spune ”Ăsta DA feedback!”… Și, pentru că tot vorbim de noutăți, aș vrea să menționez că, pe lângă produ­ sele de protecția plantelor, genetica americană este astăzi prezentă pe piața din România: fermierii români au la dispoziție semințe de porumb și floa­ rea soarelui de cea mai înaltă calitate.  Aurelian Grama: Lancelot Super este un alt produs campion al luptei împotriva buruienilor din culturile românești. Spuneți-ne câteva argumente despre a­ces­ te produse și despre impactul lor asupra productivității agri­ cul­ turii noastre, dar și despre diferențele nete față de con­ curență... Iulia Nicola: Da, de data aceasta vor­ bim despre un erbicid destinat com­ baterii buruienilor cu frunză lată din culturile de cereale păioase și de po­ rumb. Având o combinație de două substanțe active – aminopiralid și florasulam, Lancelot Super excelează în combaterea unui spectru complet de buruieni dicotiledonate perene și anuale. Ba mai mult de atât, datorită

faptului că una din substanțe are efect și în sol, Lancelot Super asigură și combaterea valului de buruieni cu ră­ sărire târzie, a buruienilor termofile.  Aurelian Grama: De doi ani sunteți și președintele Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România, AIPROM, o asociație care reprezintă peste 80 de procente din industria de produse pentru protecția plantelor. Care sunt câmpurile de luptă deschise de Asociație, cu ce probleme vă confruntați la AIPROM? Soluții... Proiecte, dar și intervenții din partea statului, a Ministerului Agriculturii sau și a altor asociații profesionale de profil… Iulia Nicola: Tocmai am încheiat man­­ da­ tul de președinte al AIPROM, o funcție care m-a onorat. Vorbim de o agricultură durabilă. Asociația In­ dus­ triei de Protecția Plantelor din Ro­­mânia, membră a Asociației Europe­ ne a In­ dustriei de Protecția Plantelor (ECPA) promovează utilizarea în siguranță a pro­duselor de protecția plantelor în ca­ drul principiilor și normelor agriculturii durabile. Trei noi direcții ale activității AIPROM: ”Combaterea utilizării de pro­­ duse contrafăcute de protecţia plan­telor”, printr‑un proiect cu durată de 3 ani (SCUT). Scopul proiectului este con­ știentizarea publicului asupra acestei probleme, iar unul din partenerii de bază în acest proiect este Inspectora­ tul de Poliție al Capitalei și agențiile cu rol în aplicarea legii pentru a spri­ jini colectarea de date actualizate și pentru aplicarea legii. ”Scapă de Ambalaje” - implementarea Sistemului de Colectare a Ambalaje­ lor de Pesticide (SCAPA) este o altă direcție de preocupare a AIPROM. Implementarea SCAPA este orga­ nizată şi susţinută financiar în mod

integral de către companiile membre AIPROM şi de către companiile parti­ cipante la sistem. O a treia direcție – ”Utilizarea în Si­gu­ ranță a Produselor Fitosanitare” (pro­ iectul SUI). Proiectul se adresează fermi­ erilor, având ca scop promova­rea bu­nelor practici de utilizare a produ­se­lor de pro­ tecţia plantelor, în mod res­ponsabil si în siguranţă, pentru să­nă­tatea oamenilor şi a mediului înconjurător.  Aurelian Grama: Nu e o întrebare de curtoazie, ci una profundă, din realitățile concrete ale colaborării Dow cu ardelenii. De ce Dafcochim Târgu Mureș? De ce Liviu Cojoc – Radu Fodor? Iulia Nicola: Colaborarea cu Dafco­ chim a început cu mai bine de 15 ani în urmă, meritul aparținându-i dom­ nului Gheorghe Boțoman, cel care a reprezentat Dow AgroSciences în Ro­ mania mai bine de un deceniu. Dafco­ chim este un partener solid cu o echi­ pa dinamică, un nume de referință în distribuția inputurilor agricole în Transilvania.  Aurelian Grama: Am fost culegători, vânători și pescari. Unii au și rămas. Am fost ță­ rani. Cooperatiști. Redevenim fer­mieri. Cum vedeți viitorul ci­ vilizației, în condițiile în care hrana planetei nu trebuie să pro­voace o criză profundă a uma­nității?! Iulia Nicola: În esență, am rămas tot culegători, vânători și pescari. Doar că astăzi culegem producții de mii de tone, vânăm în marile crescătorii de animale și pescuim industrial. Se vorbește din ce în ce mai mult, se conștientizează practic misiunea deloc ușoară a agricultorilor: într-o bună zi, agricultura lumii va trebui să asigure hrana a 9 miliarde de oameni. Misiune imposibilă?! Să sperăm că nu.

9


10

IRUM TAG 952. 3 - Cel mai bine vândut tractor agricol Motorul de pe TAG 952.3 este o unitate BELARUS D-245.5S2 de 95 CP, diesel, în 4 cilindri, cu turbosuflantă, injecție directă și răcire cu apă, cu norma de poluare Tier II cu disponibilitate şi în varianta TIER IV. Conceput pentru fiabilitate, putere și costuri minime de întreținere, motorul dispune de injecție directă Motorpal, asigurând eficiență și un consum redus de carburant. Utilajul se încadrează în clasa de tracțiune 1.4 și dispune de transmisie integrală 4x4, direcție hidrostatică și sistem de frânare cu discuri multiple. Instalatia hidraulică a utilajului funcționează cu control automat de forță si poziție, iar elementul principal (cu ridicare hidraulică) asigură o poziționare

combinată. De asemenea, mecanismul de suspendare de pe TAG 952.3 este un sistem în 3 puncte, de categoria II. Față de fratele mai mic (920.4), utilajul TAG 952.3 oferă mai multă putere, precum și cel mai bun raport calitate/preț. Conceput în primul rând pentru a asigura operatorului condiții optime de siguranță și confort, cabina utilajului corespunde normelor OECD și este dotat cu instalație de încălzire și ventilație cu sistem de filtrare a aerului, geamuri laterale și spate rabatabile, precum și un scaun pneumatic Grammer. De asemenea, utilajul dispune de proiectoare de lucru față/ spate pentru condiții optime de lucru și pe timp de noapte.

TAG 952.3 de la IRUM este un tractor agricol agil și capabil, caracterizându-se prin costuri minime de întreținere, și care poate executa o gamă variată de lucrări în funcție de necesitățile clientului.

Alexandru Géczi director național vânzări tractoare agricole

0746 / 053. 003 alex@irum.ro www.irum.ro


SUPliment transilvania business

Tractorul agricol TAG 952.3 îmbină experiența celor 60 de ani de activitate a companiei IRUM cu tehnologia de încredere BELARUS, rezultatul fiind un utilaj robust, fiabil și usor de întreținut, care în agregat cu diverse mașini și utilaje specializate, purtate, semipurtate sau tractate, poate executa o gamă largă de lucrări în agricultură, silvicultură și transporturi.

PREȚ ȘI GARANȚIE: Preț promoţional: Termen de livrare : Garanție :

19.785 Euro + Tva Stoc Reghin 24 luni sau 1.000 ore de funcționare.

MODALITĂȚI DE ACHIZIȚIE:

• Accesare fonduri europene nerambursabile

(IRUM oferă consultanță pentru accesarea fondurilor)

• Credit bancar • Leasing financiar • Rate direct de la IRUM

(minim 15 % avans, perioadă finanțare 1- 5 ani, rate lunare, sezoniere sau de comun acord cu clientul, dar minimum 2 rate / an

CARACTERISTICI TEHNICE Motor: d  iesel MMZ, 4 cilindri cu turbosuflantă, injecție directă, răcire cu apă, filtru de aer cu cartuș filtrant dublu. Pompă de injecție: în linie MOTORPAL Norme poluare: Tier ll Capacitate cilindrică: 4.750 cm³ Putere: 95 CP ( 70 kW ) Cuplu maxim: 451 Nm Factor backup cuplu: 25 % Turația nominală: 1800 rot/ min Consum: 220 g/kW/h Rezervor combustibil: 135 l Ambreiaj: uscat, monodisc Cutia de viteze:mecanică cu sincroane, cu 14 viteze de mers înainte și 4 de mers înapoi Viteze de lucru:înainte 2,78 - 39,9 km/h ; înapoi 5,85 – 13, 18 km/h Priză de putere:independentă, cu două turații 540 și 1000 rot/min 4x4 Tracțiune: Direcție: hidrostatică Frână: de serviciu și de parcare uscată, pe discuri, acționare mecanică. Instalație hidraulică: mecanism hidraulic cu un cilindru de ridicare, control automat de forță și poziție Debit pompă: 45 l/min

Capacitate de ridicare: 3.200 kg Mecanism de suspendare: în trei puncte, categoria II. Cauciucuri: față 360/70 R 24; spate 18,4 R 34 Apărători de noroi: la roțile față / spate Instalația electrică: 12 V, cu faruri în mască, instalație de semnalizare, tablou de bord cu turometru și contor de ore electronic, 2 baterii 12 V, 88 Ah, demaror 4 kW la 24 V, alternator 700 W Cabină:corespunde normelor OECD, cu instalație de încălzire și ventilație, cu sistem de filtrare a aerului, tavan, geamuri laterale și spate rabatabile, bord modern, proiectoare de lucru față / spate, scaun confortabil GRAMMER Greutate proprie: 4. 300 kg Lungime / Lățime / Înălțime: 4. 400 / 1. 970 / 2. 850 mm Ampatament: 2. 450 mm Ecartament axă față: 1. 420 – 1. 970 mm Ecartament axă spate: 1. 500 – 2. 100 mm Rază de întoarcere: 4. 5 m Gardă la sol: 645 mm Contragreutăți: 440 kg Cârlig remorcare Instalație pneumatică și hidraulică auxiliară Compresor aer Opțional: Cuplă remorcă, Aer condiţionat; Încărcător frontal

11


12

Moldovan – Carmangerie Sânnicoara, o afacere gândită pentru viitor Prezentă pe piața alimentară de 20 de ani, Moldovan – Carmangerie Sânnicoara este una dintre cele mai implicate companii clujene în viața comunității locale. Acest lucru reiese nu doar din participarea la diferite festivaluri locale și regionale, dar și din decizia conducerii companiei de a susține candidatura orașului Cluj-Napoca la titlul de Capitală Culturală Europeană.

Cei peste 79.000 de participanți care au făcut să vibreze anul acesta curtea Castelului Bonțida la festivalul Electric Castle au găsit în zona de food court, pe tot parcursul festivalului, cele mai apetisante și gustoase produ­ se marca Moldovan - Carmangerie Sân­ nicoara. Cozile nesfârșite și, în ace­ lași timp, civilizate care s-au aliniat timp de patru zile în fața insulei cu bu­nătăți de la Moldovan au fost dovada faptului că produsele cunoscutei carmangerii au mare trecere la public, indiferent de vârsta acestuia. De altfel, participarea carmangeriei Moldovan la acest eveniment nu este o acțiune singulară, ci parte dintr-un lung șir de prezențe ale companiei la diferite festivaluri din țară și străină­ta­te. Începutul a fost făcut în 2010, când carmangeria din Sânnicoara a participat la un târg în Apahida. “Nu am mers la târguri în primii ani pen­tru că doream să ne consolidăm aface­rea. Acum patru ani am început cu Ziua Recoltei organizat de Centrul AgroTransilvania și Primăria Apahida. Ne-am făcut o echipă ca să vindem mici. Oamenilor care au venit la târg le-a plăcut atât de mult marfa noastră încât, până la sfârșitul târgului, aveam deja contracte semnate cu diferiți clienți”, își amintește Cosmin Moldovan, directorul general al Moldovan – Carmangerie Sânnicoara.

Polonia, prima ieșire în străinătate Carmangeria Moldovan are în portofoliu 87 de produse la carne

Trei ani mai târziu, carmangeria Mol­ do­ van participa la primul târg din

stră­inătate. “Dacă am văzut că avem suc­ces la târgurile locale, am decis să participăm și la cele de peste hotare. Prima ieșire în străinătate a fost în 2011, în Polonia, la un târg de produse tradiționale. Acolo au avut mare trecere mezelurile și partea de mâncare preparată. Am făcut sarmale, am făcut fasole, am făcut frigărui și polonezii nu se mai dădeau duși de la standul nostru”, povestește vesel Cosmin Moldovan. Astăzi, carmangeria din Sânnicoara este o prezență constantă la târguri, a­nual participând la aproximativ 15 târ­guri naționale și internaționale. A­­ nul acesta, spre exemplu, în afară de prezența la Electric Castle Festival, compania a dus bunul gust specific Sân­nicoarei și la festivalul de rock Blaj a Live 2014, la Balaton Sound 2014, în Ungaria, precum și la toate târgurile organizate în județ de asociația Produs de Cluj. Mai mult de atât, între 19-23 octombrie Moldovan – Carmangerie Sânnicoara a fost prezentă în Paris, la expoziția SIAL 2014, un eveniment major în domeniul agroalimentației la nivel mondial, ce a sărbătorit cu această ocazie 50 de ani de existență. Fiind parte integrantă a comunității locale, carmangeria Moldovan se implică și în diferite proiecte ale acesteia. Unul dintre ele este susținerea o­ra­ șului la obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană. “Am făcut această donație pentru că ne dorim ca orașul să crească, să a­tragă cât mai mulți turiști, lucru ce e benefic oricărei afaceri locale. Noi am luat hotărârea de a susține candi­ da­ tura


SUPliment transilvania business

Familia Moldovan şi-a gândit afacerea pe termen lung

orașului la titlu de Capitală Cul­turală periența Europeană pornind de la ex­ pe care am avut-o cu primul magazin rebranduit în acest an, cel din centrul chis, am Clujului. După ce l-am des­ văzut că foarte mulți tineri și turiști ne-au trecut pragul și au ră­mas foarte plăcut impresionați de ce au văzut. Neam gândit că, dacă și noi și alte firme s-ar implica în acest pro­­iect, am investi în viitor”, spune Cosmin Moldovan.

O carmangerie pe măsura unei capitale culturale europeane De altfel, planurile de viitor nu sunt doar vorbe în vânt. Familia Moldovan, cea care a pus în urmă cu 20 de ani bazele carmangeriei din Sânnicoa­ra și a adus-o azi într-o nouă etapă de dez-

voltare, își gândește afacerea pe termen lung, știind foarte sigur că doar așa vor rezista pe piață. Acest lucru este reflectat nu doar în felul în care interacționează cu clienții, ci și în modul în care își dezvoltă portofoliul de produse. “Noi avem produse de calitate la un preţ corect. N-am vrut să avem produse foarte scumpe, deşi avem ce-i drept şi din acestea câteva, pentru că odată cu noul brand am scos o gamă premium bine făcută, cu bun gust, produse cu adevărat speciale în care s-a investit în primul rând suflet şi calitate. Avem în continuare mult de lucru pentru ca vreau să dezvolt aceste produse speciale, să scot un salam de vară la umiditatea care trebuie, realizat cu carne de vită calitatea întâi, cu pulpă de porc şi slănină, dupa reţeta veche de bază pe care nimeni nu o respectă. Mai vrem să diversificăm gama de crud–uscate, să facem un cârnat

Ferma familiei Moldovan numără peste 270 de bovine

Cosmin Moldovan (stânga) lucrează cu plăcere şi acum în magazinele sale

splai, ghiudemul babic şi să le lansăm pe piaţă. Vrem să scoatem produse vechi cu tradiţie, cu nume, cabanosul adevărat după reţeta adevărată”, detaliază Cosmin Moldovan. Carmangeria are acum în portofoliu 87 de produse la carne și 70 la mezeluri, iar pe lângă acestea mai face și semipreparate, frigărui de porc, marinate, șnițele și fripturi. Mai mult de atât, pe lângă carmangerie, familia Moldovan a investit într-o fermă de circa 270 de capete de bovine la Mociu și deține și lucrează în jur de 200 de hectare, care asigură furajele necesare animalelor din fermă. Toate acestea sunt făcute cu un singur gând în minte: de a putea servi întotdeauna clienții la cele mai înalte standarde de calitate și bun gust.

13


Unicul insecticid pe bază de esfenvalerat omologat în România.

C a r a c t e r i s t i c i : - acționează prin contact și ingestie; - are efect repelent asupra afidelor, prevenind astfel transmiterea virusurilor; - este eficient la doze reduse, pe un spectru larg de insecte.

Recomandat pentru a fi utilizat la culturile de rapiță și cereale.

NUFARM ROMÂNIA SRL - membru Nufarm Ltd. Australia Str. Poet Andrei Mureșanu, nr. 11-13, Sector 1, cod 011841, București Tel: 021/2246320 Fax: 021/2246319 0724 N U F A R M www.nufarm.ro

3

Nufarm alături de tine! Soluţii optime. Formulări avansate.

SUPliment transilvania business


16

Firma KODAGRO şi-a propus să contribuie la dezvoltarea agriculturii, prin folosirea de tehnologii performante şi de utilaje de ultimă generaţie, în scopul de a obţine producţii cât mai mari, sănătoase din punct de vedere fitosanitar.

SC KODAGRO SRL

Str. Principală, Nr. 290 Loc. Gănești, Jud. Mureș Fax: 0265.444.673 Mobil: 0721.205.292, 0721.661.291 E-mail: office@kodagro.ro Web: www.kodagro.ro

Producerea de sămânţă este una dintre cele mai importante activităţi ale firmei, iar loturile semincere sunt atent supravegheate pentru a obţine sămânţă de calitate superioară.

În încercarea de a menţine calitatea soiurilor, KODAGRO a încercat să achiziţioneze seminţe BAZA de la producători de seminţe consacraţi în Transilvania (SCDA Turda, Pioneer, KWS).


SUPliment transilvania business

Firma noastră se ocupă cu producţie-comercializare de porumb şi grâu de consum, orz, soia, sfeclă de zahăr, floarea soarelui. Disponibilitatea produselor depinde de structura culturilor din anul agricol în cauză. Baza energetică a firmei este într-o continuă dezvoltare, achiziţionarea de utilaje performante este unul din principalele scopuri în graficul de dezvoltare a firmei. Ca urmare a dezvoltării rapide a firmei s-a efectuat şi comasarea terenurilor din zonă, aceasta ducând la o agricultură performantă, cu ajutorul utilajelor de ultimă generaţie achiziţionate prin program SAPARD. Asociaţii firmei KODAGRO doresc să dezvolte în Podişul Târnavelor o exploataţie de success, cu oportunităţi de dezvoltare în viitor şi de extinderea domeniului de activitate şi în alte ramuri ale agriculturii.

17


18

Rabarbura – noua cultură care a descins în grădinile clujenilor Inspiraţi de succesul pe care l-au înregistrat săsoaicele din Saschiz cu dulceaţa de rabarbăr pe piaţa din Anglia și nu numai, câţiva clujeni au trecut la cultivarea rabarbărului pe suprafeţe mari, în câmp deschis. Culturi de acest gen au apărut până acum la Cluj, Mărișel și Săliște, primele cantităţi de peţioli - câteva tone - urmând a fi scoase pe piaţă în primăvara anului următor. Augustin Stanciu

Drumul de la mica sămânţă la ditamai ”brusturele” Dorel Vidican este unul dintre cultivatorii de rabarbăr din Cluj care a iniţiat o afacere bazată pe comercializarea rizomilor si a peţiolilor de revent, denumire sub care mai este cunoscut rabarbărul în România. Bărbatul povesteşte că a inceput să cultive rabarbăr în urmă cu doi ani, ideea venindu-i în urma citirii in presă a unor stiri despre cât de încântat era prinţul Charles de dulceaţa de rabarbăr gustată cu ocazia vizitelor pe care le făcea prin Transilvania.”Cunoşteam planta de la soția mea, care este originară din Aiud și care in fiecare primăvară - vară cumpăra cand mergea acasă, de la nişte bătrânei unguri, peţioli de rabarbăr din care făcea un delicios compot. Citind în ziare despre succesul de care se bucură în rândul consumatorilor dulceața de rabarbăr produsă la Saschiz, am decis să înfiinţez o cultură de acest gen, pe un teren de aproximativ 800 de metri pătraţi pe care îl dețin în proprietate la marginea Clujului”. Dar principala piedica în realizarea unei asemenea plantaţii de rabarbăr, spune Vidican, a fost lipsa materialului săditor.”Deorece planta se găseşte

în România cu preponderenţă în zonele locuite de saşi, chiar şi aici doar sporadic, prin curţile oamenilor, s-a pus problema găsirii unui furnizor de material săditor, aproximativ 800 de rădăcini de revent, o plantă având nevoie pentru o dezvoltare optimă de cel puţin un metru pătrat de teren. Negăsind nicăieri în ţară un asemenea furnizor, iar varianta unui import din Germania, ţară cu tradiţie în cultivarea rabarbărului, nu era viabilă din cauza preţului ridicat, am decis să-mi produc eu plantele necesare. Zis şi făcut! Am procurat din Germania seminţe din soiurile Victoria, Holstein Blut şi Rheum Rhaponticum, dupa care am trecut la obţinerea răsadurilor cu tot ce implică această tehnologie: germinare, repicare, transplantarea în ghivece şi apoi în câmp”. Seminţele de rabarbar au avut o germinaţie excelentă, de aproximativ 90 la sută, iar după un an s-au obținut 1.500

de plante care aşteptau sa fie duse în câmp. „Am plantat pe terenul meu 800 de plante, iar restul le-am comercializat către un cultivator de căpşuni din zona de munte, Mărişel, care are si calitatea de furizor al celor de la Cabana Moţilor, specializaţi în producerea de dulceţuri, deci are, cum s-ar spune, asigurată desfacerea. O altă parte leam livrat către un alt producător de dulceaţă de rabarbăr, din Sălişte, care o comercializează sub marca Frau Toper. Astfel, s-a ajuns ca împreună să avem culturi de rabarbăr pe aproximativ 2.000 de metri pătrați”.

Cultură foarte rentabilă În ce priveşte rentabilitatea unei asemenea culturi, raportată la suprafaţa de teren ocupată, Vidican declară că este de departe una dintre cele mai


SUPliment transilvania business

rentabile culturi de legume, comparabilă doar cu cea a pepenilor, cu avantajul că aceasta este perenă, mergând până la 25 de ani cu lucrări de întreţinere minime, datorită dimensiunilor mari ale frunzelor care nu prea lasă să crescă nimic sub ele. „Din anul trei de viaţă, acest lucru la mine fiind în primăvară, până atunci e bine să fie cruţate pentru a putea dezvolta rizomi puternici, se poate trece la recoltarea peţiolilor, de pe o plantă putându-se obţine, în perioada aprilie – iunie, aproximativ 4 kg de peţioli. Calculat la 4 lei/kg, preţul la care este achiziţionată de către procesatori, rezultă că de pe cele 800 de plante se poate obţine un venit de aproximativ 12.800 de lei. Şi asta în fiecare an!”. Pe lângă valorificarea producţiei, o al­ tă sursă de venit poate să vină din va­ lo­rificarea rizomilor de rabarbăr către cei care vor să înfiinţeze noi culturi, dintr-o plantă matură putându-se obţine până la cinci–şase plante. La ora actuală, spune Vidican, un rizom sănătos, capabil să dezvolte o nouă plantă, se vinde cu 5 lei „De altfel, aceasta este metoda cea mai bună de înmulţi­ re, cea a separării rădacinilor unei plan­­te mature in rizomi mai mici, a­­ van­­tajul fiind acela că se va putea tre­ ce la recoltarea peţiolilor începând din anul doi de viaţă al plantei, fără a mai aştepta trei ani ca şi în cazul celor ob­ţinute din seminţe”.

Planuri de viitor – extinderea culturii Întrebat ce planuri de viitor are cu ra­­bar­­bărul, Vidican spune că pe de o parte intenționează să mărească su­ prafaţa cultivată, pentru a putea obți­ ne producţii care să-i permită să intre cu marfa în reţeaua marilor magazine, iar pe de altă parte se gândeşte la lan­sarea unei mărci de dulceţuri. „La ora actuală, cei din marile reţele de magazine aduc rabarbărul din ţări ca Polonia şi-l vând la 10 lei kilogramul. Nu cred că dacă ar avea o ofertă locală n-ar accepta să cumpere din ţară, marfa ar fi mai proaspătă, iar preţul mult diminuat datorită lipsei cheltu-

ielilor cu transportul, asfel că toată lumea ar fi mulţumită. Ca să nu mai vorbim că produsul ar fi sută la sută ecologic, rabarbărul neavând nevoie de nici un stimulent de creştere, ci doar de apă. În ce priveşte dulceţurile, pot să vă spun că anul acesta am făcut cateva «şarje», atât de rabarbăr simplu, cât și combinații de rabarbăr cu căpşuni, vanilie, mentă şi ghimbir, cu zmeură, cu cireşe, cu vişine, cu prune, pe care am început să o testez pe la prieteni şi cunoscuţi, urmând ca de la anul să trec la producerea a cel puţin 10.000 de borcane de dulceaţă. Acum lucrez la etichetă şi la înregistrarea mărcii la OSIM. Va avea un nume care te va duce cu gândul la Transilvania, văzută şi ca un tărâm... al deliciilor regale!”.

Adusă de saşi în Transilvania, rubarba sau reventul, pe numele ei ştiinţific Rheum rhabarbarum sau Rheum officinale, este o legumă folosită în preparatele culinare şi în medicină. De forma unui brusture, tufa formată din peţioli cu frunze mari creşte în diametru până la 1 metru, atingând şi 2 metri înălţime. În alimentaţie se foloseşte doar coada frunzelor, din care se prepară compoturi, dulceţuri, prăjituri şi siropuri, iar în bucătăria rafinată diverse sosuri. Frunzele nu sunt comestibile, deorece conţin acid oxalic într-o concentraţie dăunătoare corpului uman. În lumea terapeuticii naturiste, planta este cunoscută ca având următoarele efecte benefice: laxativ, antiastmatic, antibacterian, antiinflamator, antihemoragic, anticonvulsiv, astringent, tonic, diuretic; este recomandată la tratarea simptomelor de febră, indigestie, constipaţie, disfuncţii biliare, boli ale stomacului, dureri abdominale, nevralgii; scade colesterolul, curăţă ficatul.

19


20

Misterele din jurul „Morii cu noroc” din Ohaba

Cum a dăinuit aceasta mai bine de un secol Fiindcă a supravieţuit mai mult de un secol, moara de la Ohaba a fost supranumită şi Moara cu Noroc. Totuşi, puţini oameni îşi mai poartă sacul de grăunţe la moara de apă de la Ohaba, tocmai fiindcă lumea satului a sărăcit în păstrători de tradiţii, în locuitori. În vechime, veneau care pline de grâne, astăzi, abia dacă mai vine cineva o dată la două zile. Andrei Popovici (BizBrasov.ro) Feciorii satului au plecat la oraş sau în străinătate, iar vârstnicii nu mai au putere să lucreze pământul. S-au îm­ puţinat şi animalele, în special văcu­ ţele şi bivoliţele sau driganele cum sunt numite în partea locului. Înainte, moara nu stătea o clipă, era un du-tevino continuu, doar duminica ce se mai odihnea. Acum însă oamenii preferă să cumpere pâinea, chiar dacă nu se poate compara cu pâinea de casă, făcută din făina de la moară. Şi unde mai pui că această făină nu conţine conservanţi sau alte ingrediente moderne şi se păstrează mai multă vreme, datorită procesului lent de fabricaţie.

A îndurat puşcăria, dar nu a cedat moara Moara cu apă din gospodăria Virginiei şi a lui Nicolae Popa din localitatea braşoveană Ohaba datează din 1873. A fost transmisă din generaţie în generaţie de aproape 150 de ani, iar pentru asta au fost făcute multe sacrificii. Chiar dacă este încă funcţională, acum este mai mult o atracţie turistică, mai ales că în curtea morii a fost amenajată şi o pensiune, deoarece puţini săteni mai vin să facă făină. „Moara este încă funcţională pentru că a fost mereu în proprietate privată. Bu-

nicul soţiei, Gheorghe Şerban, aproape că şi-a dat viaţa pentru a păstra vie tradiţia familiei. Când întreg satul a fost supus colectivizării, el s-a opus comuniştilor. Le-a spus că plăteşte toate cotele impuse, dar să îi lase moara, deoarece avea cinci copii, era văduv şi moara era singura sursă de venit a familiei“, povesteşte Nicolae Popa. Comuniştii l-au aruncat pe bătrânul Gheorghe Şerban în închisoarea de la

Fărăgaş, unde a stat doi ani pentru că era considerat chiabur. „El a îndurat puşcăria, dar nu a cedat moara, deşi i s-a promis eliberarea imediată dacă renunţă la ea. A reuşit să supravieţuiască închisorii şi ne-a transmis moara nouă urmaşilor, ca să avem grijă de ea. De aceea, pentru noi este o datorie morală să o menţinem funcţională şi să o facem cunoscută“, mai spune Nicolae Popa.


SUPliment transilvania business

Demonstraţie practică Acesta este şi ghid pentru turişti, că­ ro­ra le arată cu multă căldură cum func­­ţionează moara. Le face şi o demonstraţie. Ca să viziteze moara, turiştii plătesc o taxă de 5 lei, iar copiii, 3 lei. La intrarea în moară este amenajat şi un mic magazin unde se pot cumpăra diverse obiecte tricotate de mână de Virginia Popa, dar şi produse de panificaţie. Proprietarul a făcut şi o minipensiune cu trei camere pentru turiştii care vor să înnopteze aici. Pensiunea are două camere cu baie co­mună, unde cazarea costă 80 de lei pe noapte şi o cameră amenajată tradi­ ţional, cu baie şi bucătărie proprie, unde cazarea costă 100 de lei pe noapte. A numit-o „Moara cu Noroc“, dar fără nici o legătură cu nuvela lui Ioan Slavici.

Misterul din jurul construcţiei acestei mori Moara din Ohaba arată exact ca acum mai bine de un secol, iar piesele sunt

cele originale. Proprietarii au preferat să o păstreze la fel cum a fost în 1873 şi să nu îi ştirbească farmecul cu piese moderne. Moara funcţionează doar cu apă, care pune în mişcare întreg mecanismul. Are curele şi role din lemn masiv şi două pietre: una fixă şi una mobilă. Cea mobilă învârteşte şi zdrobeşte boabele. Pietrele din rocă de cremene au fost aduse tocmai din Franţa, de la Lyon, în 1873. Fiecare piatră cântăreşte o tonă, iar modul în care au fost transportate până la Ohaba rămâne un mister. Reparaţia lor necesită multă pricepere şi se face cu nişte ciocane speciale care menţin striaţiile pentru o măcinare perfectă. Orice lovitură greşită le poate distruge şi moara ar fi compromisă. Chiar dacă datează din secolul al XIXlea, moara a fost construită extrem de inteligent. Are un separator special care macină diferit grâul din care se face făină neagră, faţă de cel din care se face făină albă, dar şi porumbul din care se face mălaiul. În funcţie de tipul grânelor aduse la moară, făina este scoasă în coveţi separate din lemn.

21


22

Agricultura ecologică – business de succes

Agricultura bio – context românesc

Specialişti, oameni implicaţi în business-ul agricol, oameni de presă sau consumatori, toţi ne-am obişnuit să privim acest sector răsfăţat în alte state, atât în Europa cât şi în restul lumii, cu condescendenţă, cu un zâmbet ironic sau chiar cu convingerea că agricultura bio este o poveste imposibilă făcută pentru alţii, fie ei elveţieni, austrieci sau francezi, şi că la noi nu se poate.

Motivele sunt diverse – de la lipsa de implicare a autorităţilor publice dincolo de nivelul declarativ, introducerea unei subvenţii dedicate şi până la fi­nanţarea participării operatorilor din sector la târguri de profil - statul ro­mân a înţeles să facă din sectorul a­­gri­culturii ecologice o prioritate pe care pe fond o ignoră. Statul nu depune eforturi spre a educa cetăţeanul român şi spre a transmite către consumator im­portanța consumului de produse bio autohtone, crescând astfel sprijinului acordat către fermierii, procesatorii şi comercianţii români. Încrederea în produsele bio provine şi din existenţa unui sistem de inspecţie, control periodic şi certificare, atestat de statul român prin intermediul RENAR. Lipsa unei structuri de consultanţă specializate a jucat şi ea un rol decisiv la apariția neîncrederii în rândul fermierilor, şi astăzi nivelul de pregătire al responsabililor cu acest sector din cadrul DAJ fiind extrem de redus. Lipsa unor asociaţii de profil sau ineficiența celor existente, faptul că supermarketurile prezente în România exploatează această nişă, dar nu au depus vreun efort spre formarea unor grupuri de producători locali cărora să le acorde consultanță şi sprijin, preferând să importe, majoritatea produselor certificate, lipsa furnizorilor de inputuri autorizate sau a seminţelor certificate ecologic şi lipsa unei pieţe interne consolidate şi previzibile pentru aceste produse extrem de valoroase, toate sunt aspecte negative în calea dezvoltării acestui sector. Aparent, agricultura ecologică din România ar fi trebuit să nu existe. Dincolo de statisticile bombastice pre­

zentate de MADR (datorită punctelorpremiu acordate în finanţarea proiectelor prin FEADR şi parţial subvenţiilor dedicate, pe hârtie numărul fermelor ecologice din România a crescut, de fapt un procent infim din acestea produc sau vând produse ecologice), în România se practică totuşi agricultura ecologică, ca şi un model de business de mare succes.

Agricultura bio – diversitate în loc de pesticide Majoritatea studiilor efectuate de universităţi şi institute de specialitate din lume indică superioritatea metodelor ecologice faţă de agricultura convenţională – în sensul în care prin tehnica practicată, caracterizată printr-o rota-

ţie a culturilor adaptată condiţiilor pedo-climatice şi prin lipsa tratamentelor chimice ierbicide şi pesticide, acest sistem reuşeşte în timp să impună un echilibru necesar exploatării pe termen lung a eco-sistemelor, evitând în acelaşi timp poluarea solului, aerului şi apei, conservând bio-diversitatea speciilor de plante şi animale, incluzând aici şi insectele folositoare agriculturii. Consumatorii educaţi din alte ţări plătesc un preţ mai mare pentru produse bio şi pentru că sunt conştienţi de aceste beneficii, pe care, dincolo de calitatea superioară în sine, aceste produse le aduc societăţii. Fermierii din astfel de state au posibilitatea de a se specializa în acest domeniu, studiind la universităţi şi institute agricole care predau agricultura ecologică drept o materie de bază, la nivel de licenţă sau master. Majoritatea fermierilor care practică acest sistem


SUPliment transilvania business

23

Bio-business? Dacă deţineţi o fermă agricolă sau sunteţi în curs de constituire a unei astfel de afaceri, merită să luaţi în calcul posibilitatea de a practica agricultura ecologică. Beneficiile sunt evidente – într-o colaborare cu Ecomarket veţi profita de ofertele de consultanţă de specialitate pe perioada conversiei spre agricultura bio, aproape imposibil de găsit în România, veţi putea încheia contracte de producţie pe termen mediu şi lung cu preţuri minime garantate, veţi avea acces la o piaţă de nișă cu preţuri extrem de atractive, veţi beneficia de o deschidere spre parteneri străini şi de posibilitatea de a vă diversifica gama de produse şi de activităţi specifice, veţi putea participa la sesiuni de perfecţionare şi creştere a competenţei în ţară şi în străinătate şi nu în ultimul rând veţi beneficia de apartenenţa la un sistem pentru care sprijinul autorităţilor din

România este în creştere. Desigur, toate aceste beneficii au şi un preţ: producţii cantitative mai reduse, în contextul renunţării la fertilizarea chimică şi la metodele agresive de protecţie, transparența maximă şi o seriozitate pe măsură, implicare crescută din partea fermierului, o adaptarea a modului de producţie la condiţiile pedo-climatice ale fermei şi introducerea în rotaţia culturilor a unor plante care îndeplinesc şi alte funcţii în afară de cea de a aduce profit, grijă crescută pentru igiena fermei, a utilajelor şi a spaţiilor de depozitare. Cu alte cuvinte, agricultura bio cere o grijă şi o implicare mai mare din partea fermierului, şi ca orice sistem de nişă, aduce cu sine o serie de probleme dar şi o serie de avantaje. Ceea ce este de necontestat e valoarea de piaţă a acestui sistem, care creşte an de an şi de care fermierii români pot profita pe termen lung.

Ecomarket Grup / office@ecomarket.ro www.ecomarket.ro / Tel: +40.264.484910

Austria Bio Garantie – Sucursala Romania / romania@abg.at / www.ro.abg-cert.com/ro/ Tel. +40 212102124

au început prin a practica agricultura convenţională, la care s-au hotărât să renunţe ori din condiţii obiective (scăderea productivităţii, dependenta de societăţile comerciale care produc şi distribuie seminţe şi pesticide, scăderea generală a preţurilor la diferite produse vegetale sau animaliere, subvenţiile atractive pentru agricultură bio), dar adesea şi subiective (probleme de sănătate personale sau în familie, experienţe relevante sau infuența unor vecini, asociaţii care practică agricultura bio care sunt dispuşi să ofere această şansă şi altora). Pentru astfel de fermieri, este esenţial aspectul practic care începe de la cei doi sau trei ani de conversie spre agricultura bio (perioadă în care se face tranziţia atât a fermei, cât şi a mentalităţii fermierului spre sistemul ecologic de producţie) şi continuă cu tehnicile mecanice specifice (chiar utilaje specializate în combaterea buruienilor), construcţia unor asolamente corecte, combaterea dăunătorilor, conservarea bio-diversității în folosul fermei, depozitarea şi marketing-ul şi înregistrarea şi documentarea acestor activităţi, aspect extrem de important având în vedere că orice operator din acest sistem este monitorizat şi inspectat periodic de organisme independente, acreditate de autorităţi, care emit şi certificatele necesare vânzării produselor rezultate cu eticheta “bio”. În România, un astfel de sistem din păcate nu există. Ceea ce există însă sunt micro-sisteme de acest gen, puse în mişcare de interesele economice ale procesatorilor externi de materii prime şi semi-procesate bio, provenite

din agricultură românească. Aceştia, împreună cu partenerii lor din România, dezvoltă sistemele pe care în statele occidentale le dezvoltă statul împreună cu asociaţiile de profil, acordă fermierilor români consultanță, le livrează input-urile acreditate pe care adesea le şi finanţează, le cumpără mărfurile aflate adesea în afara stasurilor internaţionale de calitate şi închid ochii adesea la multele probleme structurale din sectorul agricol românesc (depozitare, transport, standarde de calitate etc). De ce? Pentru că piaţa Europei Occidentale este tot mai flămândă după produse alimentare bio şi pentru că România poate produce anumite materii prime greu de produs în alte părţi (floarea-soarelui, rapiță, in, soia, mazăre, fasole etc). Pentru că piaţa europeană de profil este profund nesaturată. Pentru că România este preferata unor surse terţe şi exotice (China, India, Rusia), chiar dacă produsele respective vin la un preţ mai mic şi o calitate adesea superioară. Şi poate dintr-o anumită solidaritate de branşă, care, aţi fi surprinşi, în acest domeniu mai există. Cu alte cuvinte, în momentul de faţă agricultura ecologică din România este, cu foarte mici excepţii, dependentă de export – un lucru nu chiar aşa de rău cum ar putea părea într-un manual de comerţ.

Iniţiativa Ecomarket Un astfel de micro-sistem de sprijin şi dezvoltare a fermelor vegetale a fost

implementat în România începând cu anul 2004 de grupul Ecomarket, cu sediul la Cluj, dar cu activităţi în toată ţara, începând cu Banatul şi Crișana, trecând prin zona Sătmarului, Bucovina, Dobrogea şi Câmpia Română, ba chiar şi Bulgaria. Grupul reprezintă în România interesele mai multor procesatori de produse ecologice din Europa, mori de cereale sau de seminţe oleaginoase din Austria şi Germania, procesatori de fructe bio din Austria şi procesatori de furaje bio din Elveţia, asociaţii de fermieri şi procesatori din Germania şi Austria. Împreună cu aceştia, Ecomarket reuşeşte să sprijine de 10 ani dezvoltarea de ferme ecologice româneşti, pentru care încheie contracte de cultivare pentru diverse culturi, obţine finanţări de mărfuri şi de input-uri, şi pentru care desfăşoară activitatea de asigurare a calităţii, logistică, mostrările de mărfuri şi analizele fizico-chimice cerute pentru că produsele provenite din fermele partenere ale grupului să poată fi vândute că produse bio certificate în afara ţării. Grupul colaborează predilect cu un organism de inspecţie şi certificare dintre cele circa 20 active în România (autohtone sau străine), care adăugă un plus imaginii pozitive a acestor produse şi funcţionează în România la fel ca şi în ţara mamă, Austria – adică intransigent, venind în sprijinul fermierului – client plătitor al acestor servicii, dar asigurându-se că sistemul de producţie şi produsele în sine sunt conforme cu normele legislative pe baza căruia acest sistem funcţionează (Reg. CE 834/2007 şi 889/2008) – Austria Bio Garantie.

Termenii de “bio”, “ecologic” şi “organic” sunt în esenţă identici ca şi conţinut şi folosiţi în text cu acelaşi sens, în spiritul legislaţiei din domeniu care îi protejează


24

USAMV Cluj-Napoca își consolidează poziția de lider în cercetarea avansată Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterninară Cluj-Napoca (USAMV) a fost în ultimele săptămâni gazda mai multor evenimente științifice importante, acestea confirmând faptul că instituția de învățământ clujeană este una dintre cele mai importante universități din România în ceea ce privește cercetarea și inovarea. Augustin Stanciu Simpozionul „Perspective ale Agriculturii Mileniului III”, una dintre cele mai importante conferințe organizate de către universitatea clujeană, a ajuns la ediția a 13-a. Prorectorul USAMV, Carmen Socaciu crede că această e­diție a fost și una dintre cele mai reu­șite. “Ediția a 13-a a simpozionului «Per­ spective ale Agriculturii Mileniu­lui III» a fost una cu noroc, pentru că s-a înregistrat un număr record de participanți față de anii trecuți. Anul acesta au fost prezenți 650 de cercetători, care au prezentat 780 de lucrări, dintre care 450 au fost poster şi aproximativ 300 prezentări orale. De asemenea, este foarte important faptul că la acest seminar au fost prezenți foarte mulți cercetători din străinătate, de la peste 100 de la universităţi partenere, dar şi doctoranzi şi bursieri post-doctorat din ţară, de la universitățile din Iaşi, Timişoara sau Bucureşti. Chiar dacă și celelate universități din țară au simpozioane similare, totuși, acesta a căpătat o mare autoritate prin calitatea prezentărilor, prin faptul că toate sunt redactate în limba engleză, dar şi prin faptul că cercetătorii care participă pot să îşi publice lucrările. De menţionat este că buletinele universităţii noastre sunt cele mai bine cotate în toată ţara pe domeniul agricol, agroalimentar şi veterinar pentru că am aplicat deja pentru a intra în sistemul ISI. Suntem în al doilea an de monitorizare şi, implicit, pentru a satisface standardele tot mai ridicate, calitatea articolelor es­te asigurată de o recenzie mult mai

strictă. Lucrările vor fi cotate ISI cel mai probabil din 2016. O altă noutate a simpozionului este participarea doctoranzilor, peste160 de doctoranzi ai USAMV şi-au prezentat lucrări, parte componentă din tezele lor, lucru care a avut un deosebit impact pentru că ticipanţii străini, pro­ fesorii de la par­ alte universităţi au remarcat calitatea prezentărilor făcute de doctoranzii noştri. Acest fapt deschide şi perspectivele ca cercetătorii noştri să lucreze la proiecte comune şi deja avem propuneri de pro­iecte în care doctoranzi ai USAMV Cluj-Napoca să participe la programe în parteneriat cu universităţi străine de profil. De la universitatea noastră au participat în jur de 220 de cercetători, dintre care mai mult de jumătate au fost doctoranzi, în rest cadre di­dac­tice şi post-doctoranzi. În cadrul se­minarului s-a discutat foarte mult le­gat de această tendinţă de a face o cer­cetare aplicată care să meargă cât mai aproape de agentul economic, o par­te dintre participanţi au fost chiar a­genţi economici care au venit şi au pre­zentat lucrări. Împingerea spre inovaţie a cercetării este vizibilă în toată Eu­ropa şi, implicit, în programele de cer­ ceta­ re româneşti, acest fapt fiind cât se poa­te de normal, pentru că în ge­neral Eu­ropa s-a bazat mai mult pe cercetarea fundamentală decât Statele Unite, de exemplu. Dar, acum, este împinsă mult mai mult partea aceasta de inova­ţie şi pe obţinere de brevete sau relaţii directe cu agenţii economici. Cel mai probabil, din lucrările prezen-


SUPliment transilvania business

tate, aproximativ 30-40 % vor merge spre aplicaţie”.

Bio-tehnologiile, un capitol important în cercetare Un al doilea eveniment deosebit de im­ portant găzduit de către USAMV ClujNapoca a fost European Biotech­no­logy Days, conferință organizată de către Reţeaua Europeană de Bioteh­no­logii. „Evenimentul este unul cât se poate de important, aceată reţea îşi alege locaţii deosebite din punct de vedere ştiinţific şi de aceea am fost foarte onorați că am fost aleşi să găz­duim conferința anul acesta. La acest eveniment au fost prezenți nouă speakeri, printre care şi preşedintele reţelei, Munis Dundar, dar şi o serie de oameni de ştiinţă care au prezentat sub formă de conferinţe-cursuri, prac­ tic un amestec între work-shop-uri şi cursuri intensive, cele mai noi ten­dințe în bio-tehnologie. La aceste cur­suri au fost prezenți 85 de doctoranzi şi bursieri post-doctorat de la USAMV Cluj-Napoca, UMF Cluj, dar și de la universități din Bucureşti sau Iaşi, iar prezentările realizate de către profesori au fost focusate pe cele mai noi descoperiri şi aplicaţii ale biotehnologiei în agricultură, dar și me­ dicină umană, medicină veterinară, sau domeniul industrial. Aceştia au învăţat care sunt liniile cele mai im­ portante de dezvoltare a bio-tehno­lo­

giilor, adică în ce măsură este importantă utilizarea organismelor vii, fie că sunt bacterii, alge pentru a îmbu­nătăţi viaţa. Când vorbesc despre bio-tehnologii mă refer, de exemplu, la utilizarea microalgelor pentru a depolua apele, utilizarea de ţinte pentru terapia cancerului, inhibarea celulelor tumorale sau metode de analiză foarte sofisticate cum este microscopia electronică”, a descris rectorul Carmen Socaciu evenimentul.

USAMV, universitate de încredere ridicată Consiliul Naţional ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior), în urma e­valuării instituționale care s-a des­­fă­șurat în prima parte a anului 2014, a acordat, săptămânile trecute Universită­ţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Ve­te­rinară ClujNapoca ca­lificativul “Grad de Încredere Ridicat”, parțial și din cauza cercetărilor realizate în dome­niul bio-economiei. „Universității noastre i-a fost acordată, în această perioadă, diploma cea mai onorantă de Universitate de În­ cre­ dere Ridicată, fiind reevaluaţi de că­tre ARACIS şi până în 2019 suntem a­creditaţi ca Universitate de Cercetare Avansată. Unul dintre motivele pentru care am primit această diplomă este și pentru că noi suntem legaţi de conceptul acesta de strategie în bioeconomie, una dintre prioritățile absolute atât în

Europa, cât și în lu­me. Acest domeniu reprezintă utili­za­rea resurselor naturale pentru a a­du­ce inputuri noi în economie, de exemplu, biocombustibilii sunt un subdomeniu al bioeconomiei. Un alt subdomeniu foarte interesant în care universitatea noastră realizează cercetări este biorafinăria, adică utilizarea plantelor sau au reziduurilor de plante dustria alimentară pentru sau din in­ a obține detergenţi naturali, medicamente na­tu­­rale care nu sunt de sinteză chimică, sau extracţia din scoarță de paci a unor medicamente cu efect co­ imu­ nostimulator, antitumoral. Toate a­ceste domenii sunt incluse în pro­gra­ mul european Orizont 2020, cinci ţări în Europa şi-au creat deja strategii specifice pentru acest domeniu, Ro­mânia fiind, în momentul de față, la începutul conceperii strategiei specifice. USAMV contribuie la crearea strategiei pe mai multe paliere, în primul rând prin mine, ca şi membru al Consiliului Naţional de Cercetare-Dezvoltare. Mai mult, la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării s-a creat un grup de experţi, din care fac și eu parte, acest grup având rolul de a elabora această strategie. Aceasta se bazează pe un studiu foarte realist a resurselor, respectiv unde are rost România să se implice. În momentul de faţă, se fac analizele pentru a vedea unde trebuie să insiste România, care sunt rezervele de interes ale țării noastre, acelea unde avem şi know-how, pentru că degeaba ai rezerve dacă nu ai specialişti care să conceapă tot lanţul tehnologic”, a încheiat Carmen Socaciu.

25


26

Importanța existenței unei legi a solului în România Editorial de Horea Cacovean Abordarea modernă a învelișului de soluri este și va susținută de de­cla­rația președintelui american F.D. Roosevelt, din 1937, în care arăta că, „națiunea care își distruge solul se dis­truge pe ea însăși”. Procesul de globalizare din ultimele decenii, care a permis apariția unei presiuni atroce asupra învelișului de soluri pentru unele țări ale lumii, chiar și din Uniunea Europeană, a con­ firmat actualitatea acestei observații a președintelui american. Recentele stu­dii au scos în evidență faptul că, în fiecare zi, țările din UE pierd cca. 252 de hectare de teren din cauza extinde­ rii infrastructurii de transport, sau mai bine spus cca. 1.000 kmp pe an. Ori extinderea acestei infrastructuri se face în detrimentul calității solurilor. Comisia Europeană a abordat și acest aspect și, ca urmare a publicat în 23 mai 2011, un raport care identifică cele mai bune practici europene, în scopul limitării ratei de consum a terenurilor și a efectelor impermeabilizării solului. Dezvoltarea economică recentă, care a fost pentru unii un moment de bunăs­ tare, a adus, în schimb, un număr ex­ trem de mare de probleme asupra siste­ mului-sol, care s-au produs în decursul a câtorva secole. Amintim aici așa nu­ mitul „minerit agricol”, dar și manage­ mentul defectuos al terenurilor agrico­ le. Conform unui studiu recent realizat de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), 1,5 miliarde de oameni depind direct productivitatea și calitatea solurilor, care continuă să se deterioreze în mul­ te zone ale planetei. Odată cu explozia demografică de du­pă cel de al doilea război mondial, mai ales în zonele urbane, solurile au fost acoperite de un număr tot mai re de construcții și de elemente ma­ de infrastructură, care au avut ca și e­ fect o „impermeabilizare” a acesto­

ra. În următorii 40 de ani, peste 97% dintre cei 2,3 miliarde de oameni se vor naște în regiunile slab dezvoltate ale planetei, aproape jumatate (49%) din­tre ei se regăsesc numai în Africa. A­ceeași organizație mondială, FAO, a estimat că 5-7 milioane de hectare de teren agricol productiv se pierd în fie­ care an din cauza eroziunii, respectiv, 55% sunt din cauza eroziunii apelor de suprafață și 33% eroziunii eoliene. Aceste efecte ale degradării solurilor se reflectă în reducerea productivității a­gricole, un exod de populații, insecu­ ritate alimentară, deteriorare a resur­ se­ lor și a ecosistemelor naturale, pier­­de­rea biodiversității ca urmare a mo­dificărilor asupra habitatului na­ tu­ral etc. Merită reținut faptul că 22% din­tre terenurile care s-au degradat sunt situate în zonele foarte aride sau ari­de-subumede, în timp ce 78% sunt situate în regiuni umede ale lumii. Reducerea dramatică a conținutului în elemente nutritiv a solurilor, cum ar fi fosforul și potasiul, la care se adaugă extinderea suprafețelor de teren afec­

tate de eroziune sunt realele probleme pe termen lung cu care ne confruntăm. Însă epuizarea totală a acestor macroe­ lemente din sol, sau aproape totală, ar face imposibilă asigurarea hranei a cca. 10 miliarde de oameni pentru alți 50 de ani de acum înainte. Potasiul și fosforul sunt necesare pentru viața ființelor vii, ele nu pot fi fabricate și nu pot fi înlo­ cuite, iar resursele miniere sunt finite și inegal răspândite în întreaga lume. Declinul conținutului de fosfor și po­ tasiu a devenit vizibil doar în ultimii 3-4 ani și este dublat de scăderea utili­ zării îngrășămintelor chimice, de la 1,7 mil. de tone în 2000 la 1,4 mil. în 2012. Scăderea utilizării îngrășămintelor are beneficii, în baza costurilor economice și prin prisma perspectivelor de mediu, totuși, menținerea stării de fertilitate a solurilor ar trebui să fie o prioritate națională. Un grup de oameni de știință de la U­ni­versitatea Cornell (SUA) au publi­ cat în scris în revista Science un studiu în care au arătat că, „eroziunea solului este o amenințare majoră de mediu


SUPliment transilvania business

Horia Lucian Cacovean Curriculum vitae

– Născut la 20 decembrie 1965, în Turda, jud. Cluj – Este absolvent în 1990 al profilului Ge­ ografie, specializarea Limba şi Literatura Franceză, direcţia de aprofundare Geomor­ fologie­Pedologie, Facultatea de Biologie Geografie, Geologie, Universitatea “Babes­ Bolyai” Cluj­Napoca. – Absolvent al programului de studii post­ universitare româno­american, în Eco­Ma­ nagement­ Technical University of Cluj Napoca, Center for Eco­Management şi Uni­ versity of Minnesota, Hubert H. Humphrey Insititute of Public Affairs, USA. – Este Doctor in Agronomie, titlu obţinut la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medici­ nă Veterinară din Cluj­Napoca, conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Victor Miclăuş, sus­ ţinută la data de 1.07.2005. pentru sustenabilitatea și capacitatea productivă a agriculturii mondiale. În ultimii 40 ani, aproape o treime din terenurile arabile din lume au fost pierdute datorită proceselor de eroziu­ ne și continuă să fie pierdute cu o rată de peste 10 milioane de hectare pe an”. Numai în Statele Unite se estimează o cantitate de 40 de miliarde de tone de sol este pierdută în fiecare an. Ca urmare a acestei situații îngrijo­ rătoare, directorul general al FAO, Jacques Diouf, a lansat recent un aver­ tisment cu privire la „presiunea asupra resurselor de sol ale lumii și a terenuri­ lor degradate ce amenință securitatea alimentară a lumii „. Până în momentul actual, nu există un organism legislativ național care să vizeze în mod specific protecția, conservarea și biodiversitatea solului. Comisia înființată în acest scop a pre­ zentat încă în anul 2006, cu sprijinul Parlamentului European, o propunere de directivă­cadru privind acest dezi­ derat, de a lansa o lege a solurilor pen­ tru fiecare țară membră. Dar, în ianu­ arie 2008, un grup de țări format din Marea Britanie, Germania, Austria, Olanda și Franța, au reușit să blocheze și să se opună adoptării textului final, în special pentru costurile de imple­ mentare a acestei legi și de respectare a obligațiilor care decurg din acesta. Totuși, un prim pas a fost făcut, în anul 1982, când a fost adoptată o „cartă a solurilor mondiale”, în care au fost stabilite principiile de bază și a liniile directoare pentru gestionarea durabilă și protecția solului, document aprobat de o serie de guverne și organizații internaționale.

– De 14 ani este inginer pedolog (categoria I) la Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimi­ ce, Cluj­Napoca. Specializării: • (1993), cursul de Pedologie susţinut în cadrul Catedrei de Pedologie al USAMV­ Cluj­ Napoca. • (1994), Stagiu de pregătire în domeniul Ştiinţei Solului în cadrul „Laboratorului de Şti­ inţa Solului şi a Substratului” al Institutului National de Horticultură, Angers (Franţa); • (1994), participare la colocviu fracez-român asupra „rolului Referenţialului pedolo­ gic în promovarea Ştiinţei solului din Româ­ nia, aprilie, Angers (Franţa); • (2002), Studies Program in Eco-Management­ Technical University of Cluj Napoca, Center for Eco­Management şi University of Minnesota, Hubert H. Humphrey Insititute of Public Affairs, USA. • (2006), Schimb de experienţă cu Internati-

În Romania au existat, mai ales după anul 1990, numeroase discuții cu privi­ re la elaborarea unei legi a solurilor, ul­ tima încercare fiind propunerea legisla­ tivă privind „Legea privind utilizarea, conservarea şi protejarea solului” din anul 2011. Asta a venit în completarea faptului că, în 2010, cheltuielile pentru protecția mediului înconjurător în Ro­ mânia la nivel național, au fost de cca. 15,5 miliarde lei, reprezentând 3% din PIB, față de 2,4%, în anul 2009, potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistica (INS). În schimb, pentru protecția solului şi a apelor subterane, două resurse naționale vitale pentru economie, s­au cheltuit cei mai puțini bani, respectiv 425.261 lei. Necesitatea unei atenții sporite față de sol ar trebui să devină prioritară pentru orice organ legislativ din țara noastră, în condițiile unei modificări totale a con­ textului național și internațional. Prin­ cipalele probleme cu care se confruntă învelișul de soluri din Romania, sunt: accelerarea degradării solurilor ca urma­ re a intensificării eroziunii hidrice, aci­ difierii, alunecările de teren, salinizării, acumulării unei cantități ridicate de ar­ gilă în orizontul de suprafață, poluării cu nitrați, cu produse industriale cu carac­ ter toxic (inclusiv cu aplicarea necontro­ lată a nămolurilor orășenești), existența unui așa­numit proces de „betonizare” ca urmare a creșterii suprafețelor con­ struite și chiar a dezvoltării infrastruc­ turii de transport. Odată, cu aderarea la UE și liberaliza­ rea pieței funciare, România se con­ fruntă cu un proces de cumpărare a unor suprafețe mari de teren agricol de către companii sau cetățeni străini,

27

onal Institute for Geo­Information Science and Earth Observation­ Enschede (Olanda) şi Agricultural University of Wageningen (Olanda). Membru al asociaţiilor profesionale: • 1994, membru, Societatea Naţională Română pentru Ştiinţa Solului – SNRSS, Filiala România a ISSS – International Society of Soil Science; • 2007, membru şi persoană de contact al Centrului de Cercetare tip C: Sisteme Mi­ nime şi Tehnologii Agricole Durabile – SM­ TAD – recunoscut de CNCSIS­MEC; • 2004, membru, International Union of Soil Sciences – IUSS; • 2000, membru, Organizaţia de Cercetare pentru Lucrările Solului, Filiala România a ISTRO – International Soil Tillage Research Organization; • Vicepreşedinte al Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului – SNRSS­ Filia­ la Transilvania.

care, în mare parte sunt greu de con­ trolat în ceea ce privește menținerea calității solurilor pe care lucrează, atâ­ ta timp cât nu există o obligativitate de efectuare de studii pedologice și agro­ chimice la un interval de 3­4 ani. Solul ar trebui privit ca o avuție națională și mai puțin ca o marfă ce trebuie să adu­ că în mod obligatoriu un beneficiu de scurtă durată. Dacă aceste procese de degradare și de management deficitar al terenurilor agricol va continua, ne întrebăm ce se va întâmpla cu acest su­ port al vieții, care este solul, peste 2­3 decenii. Din păcate, anul 2014 surprinde mi­ nisterele de resort cu o rețea de cerce­ tare și evaluare a stării de calitate a so­ lurilor mult slăbită, subfinanțată, mai ales a oficiilor de studii pedologice și agrochimice din fiecare județ. Aceste organisme, ce au rol de reprezentant al statului în ceea ce privește cunoașterea și prezervarea stării calitative a solu­ rilor, se zbat la limita supraviețuirii financiare, în condițiile apariției unei așa­numite concurențe private, în mare parte lipsită de dotare tehnică și specialiști bine formați. Ori, apariția legii protecției solurilor ar trebui să vină în întâmpinarea acestor probleme de fond ce privesc calitatea solurilor și supraviețuirea instituțiilor cu atribuții de cercetare, până nu este prea târziu. Semnalul de alarmă este tras de multă vreme și se așteaptă răs­ punsul organelor legislative pentru a remedia aceste situații critice și pentru a înscrie agricultura românească în rândul celor din Uniunea Europeană, din care facem parte de peste 7 ani.


28

Magic drops de Zalău Toamna se numără bobocii, spune o vorbă cam răsuflată, ce-i drept. În satele transilvane, toamna e atunci când ultimii ştiuleţi de porumb au ajuns la adăpost, când grădinile sunt despuiate de ultimele lor legume, când în livezi au mai rămas doar gutuile dolofane. Toamna e atunci când vinul se tulbură în drumul său dinspre pământ spre paharele gospodarilor, când la colţ de stradă castanele pocnesc pe jar, făcându-ne poftă de miezul cald şi prietenos. Dar ce-ar fi toamna, dacă nu timpul acela special din an, când ultimele cantităţi de fructe îşi dau duhul în cazanele de cupru fermecate, iar pe ţevi curge cel mai cunoscut ambasador al ardelenilor, pălinca?! Alice Valeria Micu Nu sunt multe judeţe care se pot lăuda că şi-au legat numele de picăturile magice, magic drops, aşa cum le-a numit anul acesta un norvegian ce a făcut cunoştinţă pentru prima dată cu esenţa de foc a Transilvaniei. Sălajul înseamnă păduri şi livezi, iar produsul inconfundabil obţinut prin procesarea fructelor este pălinca cea de toate zilele, nelipsită din casele gospodarilor, valuta noastră forte, deschizătoarea de uşi, dezlegătoarea de limbi, tonicul celor ce muncesc şi balsamul celor ce suferă. O astfel de „farmacie” conduce la Boc­ şiţa, comuna Hereclean, la 25 de kilometri de Zalău, Vasile Aciu, primul producător de pălincă din Sălaj care a intrat în legalitate, deschizând un antrepozit fiscal, urmat de curând, de un alt producător, la Bădăcin, lângă Şimleu Silvaniei.

50 de grade ştafetă Cu tradiţia moştenită de la părinţi, Vasile Aciu a ridicat un punct de producţie, ambalare, depozitare şi desfacere modern, SC V. & T. FRUCTALCO EXIM SRL, de unde a reuşit, după doi ani de luptă cu birocraţia, ca azi să vândă printr-un magazin on-line, la târguri şi expoziţii, precum şi în magazinele duty free din aeroporturile româneşti, pălinca cea aurie. Ei da, cu o mândreţe de sticlă, importată din păcate din Italia, cu tricolorul la gât şi o etichetă elegantă, pântecoasele reci-

piente Aciu au ajuns până în Australia. Clienţii sunt mulţumiţi, pălinca e nemaipomenită, unge pe unde trece, arde şi vindecă, aşa cum spun cunoscătorii. După ce este distilat borhotul din prunele anaşpet, pe care Vasile Aciu le pre­ feră, pentru randamentul ridicat şi aroma pronunţată, într-un cazan de 400 de litri, se trece la redistilarea produsului, într-un cazan de peste 100 de ani, pentru a se atinge concentraţia optimă de alcool, după care pălinca ajunge în butoaie de stejar, unde va sta la învechit între unu şi trei ani, timp în care se pierde, prin evaporare, aproximativ 5% din cantitate pe an. Butoaiele de dud au ajuns aproape o legendă, astăzi mai există butoaie de salcâm cu inserţii de doage din dud, însă Vasile Aciu preferă butoaiele de stejar. După învechire, pălinca ajunge în sticle, cărora întreprinzătorul sălăjean le adaugă, celor care doresc, o cutie de car­ton, ce întregeşte aspectul atrăgă­ tor şi face ca preţul unei sticle să ajungă la 95 de lei plus cinci pentru cutie. Din preţul final al produsului, peste 50% sunt reprezentate de taxe şi impozite, iar ambalajul între 8 şi 10%. L-am întrebat pe Vasile Aciu cum a fost anul acesta şi ne-a mărturisit că anul acesta, aşa cum a declarat deja la autoritatea vamală teritorială, a procesat 15.000 litri de borhot de prune, ceea ce a însemnat 900 litri de pălincă de prune, cărora li se va adăuga pălinca de gutui. Curioasă din fire, am încercat să aflăm secretele pălincii din gutui, dar singurul secret pe care

am reuşit să-l deslușim este că gutuile trebuie neapărat măcinate, pentru a putea fermenta, însă celălalte artificii au rămas un mister nedezlegat. Cei ce ştiu aprecia o pălincă de calitate vor avea în viitor surpriza de a găsi Pălinca de Zalău Aciu, în curs de atestare ca produs tradiţional şi din alte fructe, cum sunt cireşele sau perele, dar şi nişte sticle elegante, de 100 mililitri, precum cea pe care am primit-o cadou. Acum, să nu ne acuzaţi, aveţi două posibilităţi: ori nu vă opriţi până la primul aeroport ori, dacă preferaţi căile virtuale, comandaţi on-line şi un curier vă va bate la uşă, cât a-ţi zice pălincă!


SUPliment transilvania business

3

E mai sigur împreună!

)

ța i p a r ! a r z o a l i l je o e b t o Pr otriva împ Mystic

or l e t an ! l p ța cția n e t zis produ e r te rește ș e r C i spo Stabilan ș Regulator de creștere

• conține 400 g/l clormequat clorură

Fungicid

• conține 250 g/l tebuconazol

• acționează eficient împotriva bolilor • menține plantele sănătoase și le sporește rezistența în sezonul de iarnă

• sporește vigoarea plantelor prin scurtarea taliei acestora și îngroșarea tulpinii • determină apariția unui număr sporit de lăstari laterali • ramifică și dezvoltă rădăcinile

Nufarm alături de tine! Soluții optime. Formulări avansate. NUFARM ROMÂNIA SRL - membru Nufarm Ltd. Australia Str. Poet Andrei Mureșanu, nr. 11-13, Sector 1, cod 011841, București, Tel: 021/2246320/Fax: 021/2246319

0724 N U F A R M

www.nufarm.ro


30

BESTOIL SHOP MOBIL - Lubrifianţi dedicaţi echipamentelor agricole Franciza BESTOIL SHOP MOBIL (BOSH MOBIL) este un serviciu de management total al lubrifianţilor pentru echipamente agricole. Serviciul debutează prin livrarea de soluţii privitoare la lubrifianţii cei mai pretabili pentru echipamentele agricole din dotarea fermierilor, livrarea articolelor comandate la poarta fermei şi se finalizează prin soluţii de recuperare a uleiurilor uzate. Tehnologiile inovatoare din agricultură, echipamentele tot mai eficiente şi mai fiabile aduc nevoia de lubrifianți cu caracteristici speciale. În acest context, compania Mondo Trade din Târgu Mureş răspunde aşteptărilor antreprenorilor din agricultură, prin noile game de lubrifianţi destinate echipamentelor agricole, precum şi prin pre­zentarea noului serviciu de livrări di­recte destinat fermierilor, “Bestoil Shop Mobil”. Franciza Bestoil Shop Mobil este concepută ca un serviciu din domeniul de furnizare inputuri pentru agricultură, lubrifianţi, biosimulatori şi accesorii mecanice necesare în ferme. Se adresează celor ce doresc să-şi păstreze autonomia în raport cu constrângerile comerciale ale activităţii clasice de retail şi/sau en-gross, prin apropierea avantajelor de lucru într-o reţea de vânzare directă francizată, în colaborare cu o companie cu expertiză de peste 20 de ani în distribuţia celor mai cunoscute mărci de lubrifianti pentru motoare şi pentru echipamente agricole, uleiuri de uz industrial, fluide funcţionale şi fluide pentru prelucrarea metalelor. Franciza Bestoil Shop Mobil este fondată conceptual în baza rezultatelor unei cercetari făcute de Silviu Petru Puni, fondator al uneia dintre primele companii de distribuție din România, după 1990, cercetare elaborată sub coordonarea doamnei Profesor universitar Doctor Elena Dragoescu, îndrumător în cadrul Departamentului de Studii Doctorale al Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, având ca subiect vectorii suport ai dezvoltării agroindustriei în România. Producţia şi distribuţia de lubrifianţi reprezintă o activitate de piaţă în care operează multe branduri. Franciza

Bestoil Shop Mobil le integrează pe cele mai cunoscute dintre acestea. Francizorul Mondo Trade a creat programul de vânzări BOSH-MOBIL ca un pachet de contracte destinat antreprenorilor sau debutanţilor în antreprenoriat, în sistemul FOT (francizatul operează tot). Asigură prin acest concept avantaje certe în raport cu concurenţa, tocmai prin mobilitatea pe care este fondat acest concept, mobilitate ce asigură însăşi autonomia şi flexibilitatea afacerii, raportat la constrângeri de piaţă, în unele momente, în domeniul motoarelor și

sistemelor hidraulice ale echipamentelor pentru agricultură. Sunt asigurate avantaje de piaţă unice, pe baza mărcii proprii a francizorului BESTOIL. Franciza Bosh Mobil constă într-un pachet de contracte, printre care un contract de leasing operaţional-financiar pentru o autoutilitară Citroen- model JUMPER, achiziționată de la francizor în calitatea sa de dealer autorizat Citroen şi contractul propriu zis de franciză, cu anexele privind contractul de distribuţie şi cel de asigurare a platformei informatice de gestiune.

Avantaje francizat - Servicii pentru clienți BOSH–MOBIL secvenţă a programului SMART MONDO TRADE OIL MANAGEMENT, serviciu de tip “Total Oil Management”, care constă într-o plajă variată de servicii, începând de la recomandarea lubrifianţilor celor mai pretabili în diferitele domenii de aplicare, până la recuperarea uleiurilor uzate.

Atuurile francizorului-MONDO TRADE

MONDO TRADE este una dintre primele companii de distribuţie a lubrifianţilor auto din România, cu experiență de peste 20 de ani în acest domeniu, proprietară a brandurilor BESTOIL - lubrifianți, BESTOIL - Fluide funcționale, SUPERLUB - lubrifianți, distribuitoar autorizat a mai multor mărci consacrate de lubrifianți auto, dealer automobile noi CITROEN-PEUGEOT și HYUNDAI. • Cele mai bune oferte de finanţare pentru autoutilitarele Citroen; • Servicii de consultanţă și distribuţie capilară unic în România; • Capabilitate mare de finanţare a stocurilor şi de procesare branduri proprii, 3.000 tone anual.


SUPliment transilvania business

Apă de foc - probleme la mijloc Una din cărţile de vizită a acestor meleaguri și unul din cei mai buni ambasadori, care a trecut de mult graniţele României în genţile și sacoșele diplomaţilor cutreierând toate meridianele lumii, este pălinca. Există o legendă potrivit căreia succesul luptei de la Guruslău (1601) a oastei condusă de Mihai Viteazul s-ar fi datorat și faptului că, înainte de bătălie, ostașii „s-au încălzit” cu pălincă. Pălincă în Sălaj, ţuică în Bihor sau în Cluj, horincă în Maramureș, toate reprezintă licori de suflet ale românilor. Alice Valeria Micu Atestată documentar în anul 1540, pă linca era produsă, se pare, de slovaci, apoi metoda s-a răspândit în întregul imperiu habsburgic, devenit mai apoi Austro- Ungar, în acest sens austriecii aducând documente. Uniunea Europeană a decis că acest produs aparţine tuturor ţărilor care au făcut parte din fostul Imperiu Austro-Ungar, iar Ungaria a trebuit să renunţe la ideea supremaţiei asupra pălincii. După alte surse, primele mențiuni despre prepararea țuicii pe teritoriul locuit de români ar fi de la 1570, vizând loca litatea Turț din județul Satu Mare. Țuica, pălinca, horinca, jinarsul, rachiul, toate reprezintă denumiri de băuturi distilate din fructe urmate uneori de redistilarea acestora, utilizându-se în procesul de producție și separarea de fracțiuni. Deși tehnologia de obținere a băuturilor tradiționale din această zonă nu diferă prea mult, sortimentele obținute capătă personalitate și caracteristici specifice materiei prime din care provin și măiestriei producătorului în urmărirea și dirijarea procesului de distilare a borhotului.

Cum să ne dăm cu stângul în dreptul În urma ”Ordonanţei nr. 16/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare”, producătorilor de pălincă le sunt puse piedici fiscale suplimentare. Astfel, acciza este practic dublată, ceea ce îi aduce pe producătorii celei

mai faimoase băuturi alcoolice din Transilvania în situaţia de a-şi vedea afacerile în pericol. În 26 septembrie 2014, reprezentanţii Federaţiei Producătorilor de Pălincă din Nord – Vestul României, reuniţi la Zalău, au dezbătut această situaţie spinoasă. Preşedintele Federaţiei, Gheorghe Ciocan a explicat într-o conferinţă de presă că dificultăţile întâmpinate de pălincari pornesc de la condiţiile negociate de statul român în procesul de preaderare şi aderare la Uniunea Europeană. Potrivit acestuia, politicienii români ar fi putut salva pălinca, încadrând-o acolo unde îi este locul: la produse tradiţionale. Potrivit acestuia, tot ce se întâmplă este dictat de „mafia spirtului”, care, evident, este mai puternică decât producătorii de pălincă. „Mulţi par-

lamentari au fost ţinuţi de părinţi în facultăţi cu banii din pălincă, dar au uitat asta”. Pericolul este că actuala legislaţie îi forţează pe pălincari să funcţioneze în ilegalitate.

Soluţia? Un proiect de modificare a Codului Fiscal Propunerea legislativă, semnată de 48 de parlamentari acoperind o mare parte a spectrului politic, vizează modificarea mai multor articole din Codul Fiscal, unul dintre ele constituind încercarea de definire a băuturilor tradiţionale româneşti şi altul de stabilire a unui nou nivel al accizelor.

31


32

Astfel, se doreşte ca pentru cantităţi de până la 200 de litri să nu se aplice nicio taxă, iar pentru cantităţi de peste 200 de litri să se plătească a zecea par te din acciza standard. Actualmente, potrivit legislaţiei în vigoare, începând cu 1 septembrie, pentru ţuică şi rachiu din fructe realizate în propria gospodărie şi destinate consumului propriu se va achita o acciză de 1.000 euro/hectolitru de alcool pur (adică 22 lei /litru de ţuică la 50 grade, pentru tot ce depăşeşte 100 litri), respectiv 11 lei/litru pentru cantităţi mai mici de 100 litri. În categoria produselor care ar putea beneficia de o reducere a accizelor se află băuturi tradiţionale precum pălinca, ţuica, horinca, turţul, jinarsul, rachiul de drojdie de vin, rachiul de tescovină şi rachiul de fructe. „În condiţiile în care litrul de ţuică se vinde în medie cu 15-20 lei, mă îndoiesc că producătorii de ţuică se vor înghesui la fisc să plătească 22 lei/litru acciză”, a afirmat deputatul Lucian Bode. Gheorghe Ciocan, preşedintele Federaţiei Producătorilor de Pălincă din Nord Vestul României a subliniat că reducerea la 10 la sută a accizei se justifică prin faptul că randamentul în cazul băuturilor alcoolice obţinute din fructe reprezintă doar a zecea parte din cel obţinut la băuturile alcoolice din cereale. “Te naşti, te botezi, te cununi şi mori cu pălinca. Ar fi o crimă să dispară”, a subliniat Gheorghe Ciocan. Acesta a adăugat că o acciză mai mică, dar plătită de mai mulţi producători, ar putea aduce venituri substanţial mai mari la bugetul de stat.

Sfaturi de la Satu Mare Reprezentanţii federaţiei, mai ales cei din judeţul Satu Mare, bine organizaţi le-au reproşat producătorilor din Sălaj lipsa de unitate şi le-au recomandat organizarea unei întâlniri

cu reprezentanţii instituţiilor care controlează acest sector, pentru a stabili condiţiile în care această activitate poate fi derulată fără încălcarea legalităţii şi a dispoziţiilor în vigoare. „Deschidem o cerere către Direcţia de accize şi activităţi vamale, dăm nişte bănuţi Cezarului. Noi aşa facem la Satu Mare”, a precizat Cornel Mureşan, vicepreşedintele Federaţiei, prezent şi el la conferinţa de presă de la Zalău. “Eu sper din tot sufletul ca acest demers să fie dezbrăcat de haina politică şi absolut de toţi parlamentarii, din toate partidele politice, să găsim o formulă astfel încât acest proiect legislativ să treacă”, a conchis deputatul Lucian Bode. Multe ar avea de învăţat producătorii de pălincă din Sălaj de la cei din Satu Mare. Dacă nu ştiaţi, există Festivalul internaţional al pălincii la Satu Mare, un proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, implementat de Consiliul Judeţean Satu Mare şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Finanţare Regională. 2010, 2011 şi 2012 au fost ani în care Festivalul s-a desfăşurat la Satu Mare, stârnind inters, curiozitate şi nu în ultimul rând orgolii. Modelul l-au constituit celebrele baluri ale vinului din Transilvania, unde fiecare concura cu vinul său. Sătmărenii au făcut totul temeinic. Festivalul a avut două locuri de desfăşurare, una fiind Muzeul Ţării Oaşului din Negreşti-Oaş, unde a fost amplasată o linie tehnologică demonstrativă de producere a pălincii tradiţionale şi unde s-au organizat concursuri culinare şi mult aşteptatul concurs de pălincă, ocazie cu care s-a selectat produsul cel mai inedit. Cel de-a doilea loc de desfăşurare a fost Grădina Romei, o zonă de agrement din municipiul Satu Mare, unde s-au montat standuri din lemn, destinate expunerii sortimentelor de pălin-

că, atât pentru producătorii autorizaţi, precum şi pentru producătorii individuali. Anul acesta Consiliul Judeţean Satu Mare a organizat cu ocazia primei ediţii a Zilelor Judeţului, în perioada 21-24 iunie Festivalurile Pălincii, la care s-au adăugat unul dedicat Mămăligii şi în premieră Concursul judeţean de tăiat lemne.

Pălincă de Zalău sau pălincă de Turţ? Dintre băuturile tradiționale din zona Satu Mare, cele mai cunoscute sunt turțul și pălinca de Oaş (țuica de Oaș). Ele, spun turțenii, „se beau din pahare mici, brumate, într-o înghițitură dacă te țin bojocii și stinse cu apă rece de izvor, sau în înghițituri mici degrabă alinate, dacă ai palatul sensibil”. Se spune că paharul trebuie băut până la fund înainte de a fi pus pe masă pentru că altfel aduce ghinion gazdei, mai ales în casele cu fete de măritat. Turțul este băutura alcoolică tradițională cu tăria de 50%vol., specifică localității Turț și satelor componente din județul Satu Mare. Turțul se obține din fermentarea prunelor și dublă distilare, urmată de o învechire în vase de stejar timp de 2 ani. Materia primă o constituie prunele provenite de la populațiile locale, îndeosebi popu lația de prun Peneghei (numite de localnici și Nemțești sau Turțești), precum și o serie de soiuri cultivate vechi sau noi. Pălinca Oaș are aceeași tehnologie ca și turțul, numai că diferă arealele de obținere. În afară de prunele Peneghei, ca materie primă se mai folosesc și alte populații de prun. Dintre acestea cele mai importante sunt: Coucine, foarte răspândită pe toate dealurile și colinele din Țara Oașului, La acestea se adaugă prunele Albuțe și Mărghite. Are tăria alcoolică de 49-50%.


SUPliment transilvania business

Un exemplu de succes: Zetea În ceea ce priveşte pălinca sătmăreană, succesul este sinonim cu numele Zetea. Pălinca Zetea este bine cunoscută în zonă şi mule cadouri aurii, în sticle de forme felurite, au luat drumul Europei şi al lumii. Acum mai bine de 100 de ani, Ioan Zetea îşi fierbea licoarea în două cazane rudimentare, care sunt azi piese de muzeu. Pălincarii se mulţumeau doar cu uiumul obţinut de la localnici, adică plata era o parte din produsul obţinut. Silviu Zetea a avut un vis şi, moştenind afacerea de la tatăl său, Valer Zetea, a construit un brand pe care şi-l doreşte cel puţin la fel de trainic precum cazanele bunicului. „Pălinca de Ardeal”, „Ţuica Zetea de Transilvania”, „Crai Nou”, „Baston Zetea”, „Pălinca Pere”, „Frapiera Zetea” sunt produsele care au făcut faimă numelui acestui om de afaceri atât în ţară, cât şi peste hotare. Ceea ce îl defineşte pe Silviu Zetea şi ţuica este, dincolo de calitatea produselor, de paleta diversificată, faptul că în urma unei analize de marketing s-a decis segmentarea pieţii, identificarea unei pieţe ţintă cu potenţial şi îndreptarea companiei către cumpărători de nişă. În anul 2000 a creat ţuica de lux, într-o prezentare costisitoare. Eticheta, pe care numele Zetea este scris cu fire de aur încrustate în sticlă, a costat atunci cât tot ambalajul folosit anterior. De aici totul a fost limpede, iar astăzi orientarea producătorului sătmărean este înspre produsele de lux. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără investiţii masive în tehnologie şi orientarea către pieţele de desfacere cu pretenţii, ale căror porţi s-au deschis în urma participării la competiţii de specialitate de înalt nivel. Aşa a ajuns să-şi ofere produsele unui alt tip de clienţi, mai rafinaţi, atât în ceea ce priveşte gusturile, dar şi cunoştinţele în materie de băuturi alcoolice obţinute prin distilare. E adevărat că produsele sale nu sunt ieftine, însă preţurile nu sunt prohibitive, dar sunt în concordanţă cu înalta calitate a produselor, cumpărătorii găsind tot ceea ce aşteaptă de la o ţuică deosebită, recompensată cu medalia de argint în 2001 la Concursul Mondial de la Bruxelles. Prin exportul indirect este prezent de multă vreme în străinătate prin produsele pe care cei care vin din

străinătate le cumpără şi le duc cu ei acolo când se întorc la muncă ori sunt trimise cadou în stăinătate. În ceea ce priveşte însă exportul direct, acesta este mai bine reprezentat doar de câţiva ani încoace, ajungând până la pretenţioasa piaţă japoneză. S-a lucrat aproape doi ani pentru a finisa acest contract, fiind vorba despre o piaţă nouă şi, nu în ultimul rând, de o altă cultură. Japonezii trebuie să se obişnuiască cu această băutură. „Ţuica diplomaţilor” a fost oferită, de către reprezentanții României, premierului Japoniei, dar şi altor 43 de ambasadori. Pe viitor se doreşte pătrunderea pe piaţa ungară, apoi pe piaţa din SUA, dar şi zona est-europeană, înspre fostele ţări ale URSS.

Fiertul pălincii vine cu poveştile de la gura cazanului, cu degustarea pălincii „crude” , cu mărgelele bine-cunoscute, cu „ păianjenul” pe care-l face, dar şi cu mâncarea adecvată evenimentului. În Ţara Silvaniei, de la făcutul pălincii nu lipsesc slănina în frigare, picurată pe pâine şi ceapă de Pericei, dar nici cartofii copţi în coajă, direct în jar. Deasupra jarului, se obişnuieşte să coace porumb sau cârnaţi înveliţi în hârtie. Când oaspeţii intră în casă, gazda pune pe masă pălinca de prune înainte de o mică gustare: brânză de oaie „usturoaie” cu slănină afumată adusă din podul casei, roşii grase din grădină şi pâine pe vatră aburindă, proaspăt scoasă din cuptor. Un pahar-două de ţuică e pansament pentru stomac şi dă poftă de mâncare, aşa se spune în popor.

33


34

„Contessa”, primul vin dulce de pe Valea Târnavei Mici

Primul vin dulce produs pe Valea Târnavei Mici, „Contessa”, a fost lansat oficial joi, 18 septembrie, sub brandul Villa Vinea, la crama Castel Vinum din comuna Mica. Iniţiativa aparţine unui om de afaceri din regiunea italiană Tirolul de Sud, Heiner Oberrauchun, care deţine o cultură de 32 de hectare de vie în zona localităţii Mica. Alex Toth


SUPliment transilvania business

Soi unic pentru România Managerul companiei Castel Vinum, Cristian Podar, a precizat că pentru producerea vinului „Contessa” strugurii sunt culeşi la maturitate deplină şi aşezaţi apoi în cutii din plastic, pe un singur rând, pe terasa cramei, în perioada octombrie - februarie. „Strugurii nu se stafidesc, se elimină apa, rămâne foarte mult zahăr, după care îi stoarcem. Randamentul la un strugure normal, dacă îl storci când îl culegi, este de 70%, adică din 100 de kilograme de struguri rămân 70 de litri de must şi vin mai puţin”, a declarat Cristian Podar. „Anul acesta, pe lângă Muscat Ottonel din care facem Contessa, o să încercăm să facem şi din Riesling de Rhin şi din Kerner”, a adăugat managerul companiei Castel Vinum. Potrivit acestuia, 80% din vinurile produse de Villa Vinea sunt albe, restul procentelor aparţinând soiurilor roşii, plantate începând cu anul 2006. „De pe la 1700 vorbim de vinuri pe această vale. Villa Vinea are, în proporţie de 80%, vinuri albe. Ca şi soiuri albe de struguri noi plantăm Fetească Regală, Fetească Albă, care sunt tradiţionale româneşti, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Gewurztraminer, Riesling de Rhin şi un soi pe care numai noi îl avem în România, Kerner, care vine din Germania, iar în 2006, când am început să plantăm, am fost un pionier pe Valea Târnavei pentru soiuri roşii. A fost Feteasca Neagră, soi tradiţional românesc, apoi Pinot Noir, Merlot şi un soi specific Austriei de Sud, Zweigelt, pe care, de asemenea, numai noi îl avem în România şi pe care, din 2014 îl facem, la fel ca şi Kerner-ul, ca şi DOC, denumire de origine controlată”, a punctat Cristian Podar.

35

„Contessa”, vin unic pentru România

Cristian Podar, managerul companiei Castel Vinum

Crama Castel Vinum, o investiţie de succes

Vinul, făcut cu multă pasiune De asemenea, acesta a mai precizat că, în prezent, crama Castel Vinum colaborează cu oenologi de renume internaţional, iar condiţiile meteorologice din zona comunei Mica sunt ideale pentru păstrarea aromelor. „Avem o temperatură foarte bună pentru realizarea unor vinuri premium şi superpremium, avem o diferenţă de temperatură mai mare de 15 grade între zi şi noapte, ce ne ajută foarte mult, avem ceţuri, atât în dimineţile de vară, dar mai ales toamna, care ne ajută în păstrarea aromelor,

avem insolaţie suficientă. Acum putem vorbi de struguri roşii pe Valea Târnavei Mici. Insolaţia ne ajută foarte mult în modul de plantare, avem 2,5 metri între rânduri, ceea ce face ca insolaţia să fie suficientă, avem distanţe diferite între butaşi, în funcţie de soiuri, de la 85 de centimetri, la 125 centimetri. Solul argilos are o mineralitate extraordinară, care ne ajută să facem vinul cu multă pasiune la Villa Vinea. Practic, cantitatea de apă este suficientă pentru vinurile premium”, a încheiat Cristian Podar.

Vinul „Contessa” a fost lansat în comuna mureşeană Mica


36

La 76 de ani, Octavian Harșianu revitalizează via din Dumitra Octavian Harșianu este unul dintre cei mai cunoscuți și pricepuți agricultori din Bistrița-Năsăud. Acesta are peste 1.000 de hectare de teren cultivate cu cereale și nu numai, precum și câteva sute de ovine de carne. La 76 de ani, bistrițeanul și-a pus în minte să revitalizeze via din Dumitra, zonă recunoscută în urmă cu câteva decenii pentru vinul său. Bianca Sara Octavian Harșianu deține 500 de hec­ tare de pământ în Lechința și alte 500 de hectare luate în arendă în Sărata – Domnești, unde cultivă cereale, în special porumb. Mare parte din pro­ducția care ajunge la 8.000 de tone anual merge la export. „Ca agronom bătrân, consider că ramura agricolă este sigură. Anul trecut am avut o secetă pe 1.000 de hectare de culturi și tot am ieșit pe profit”, spune Octavian Harșianu, care și-a dedicat aproape toa­tă viața agriculturii. Agricultorul nu s-a oprit însă la cerea­ le, deținând și 300 de oi de carne, pen­tru că, susține el, carnea este mai pro­fitabilă decât laptele și produsele de­ri­vate. De asemenea, în palmaresul fa­mi­liei Harșianu se află și fabrica de oțet Salix. Compania agricultorului, Agrostar, a ajuns în anul 2013 la o cifră de afacere de 3,9 milioane de lei, dublându-se față de 2012, când înregistra doar 1,3 milioane de lei. Salix a înregistrat o cifră de afaceri de peste 10 milioane de lei, în scădere față de anii 2009-2010, când trecea de 30 de milioane de lei. La 76 de ani, Octavian Harșianu nu se oprește din activitate, ba mai mult, are planuri mari la Dumitra. Agronomul a petrecut câteva decenii bune la IAS-ul din Dumitra până la Revoluție. La aproape 25 de ani de când a plecat din comuna orânduită până nu de mult de sași, Octavian Harșianu se întoarce în Dumitra pentru a revitaliza via din zonă. „Via din Dumitra are niște tradiții se­ cu­ lare, de pe vremea sașilor. Profe­

so­ rul meu de viticultură, Gherman Con­ stantinescu, care a făcut studiile su­perioare în Franța, ne-a adus niște fil­me și diapozitive de acolo, care sus­ ți­neau că podgoriile din Dumitra re­ pre­zintă paradoxul viei: aici era cel mai bun vin Pinot Gris din Europa, as­ta deși aici era cel mai nordic și fri­gu­ros punct. Vorbim de soiul Pinot Gris care e un soi iubitor de căldură, cu procentul de zahăr cumulat la re­coltare de peste 300 de grame de za­hăr la litru”, ne explică Octavian Harșianu de unde vine „fixația” sa pentru via de la Dumitra. Acesta spune că vrea să reabiliteze via din Dumitra pentru că a rămas sen­ti­ mental și profesional legat de comu­ na situată la doar câțiva kilometri de Bistrița. A plantat pe trei hectare de teren cu Fetească Albă și Regală, Pinot Gris, Muscat și Sovignon. „Du­mitra a fost o podgorie vestită în toată Europa, în special datorită Pi­ no­ tului Gris, pentru care există și

do­cumentare. Era considerat de către spe­cialiștii francezi de la Montpelier drept cel mai bun vin din Europa în pe­rioada interbelică. Aș vrea să transform Pinotul Gris din Dumitra întrun brand”, completează Harșianu. Vrea să elimine forța de muncă ma­ nua­lă chiar și când vine vorba de re­ col­tare și să o înlocuiască cu utilaje, motiv pentru care a și mers pe o plan­ tație pe tulpină semi-înaltă. Întreaga vie, care în curând se va întinde în total pe 5 hectare, va fi întreținută de doar 4-5 oameni. A investit în jur de 20.000 de lei pe hec­tar, utilajele urmând să-i mai scoa­ tă din buzunare în jur de 100.000 de euro. Agronomul speră însă să-și scoa­tă investiția în trei ani. Deși investiția în utilaje nu este de neglijat, agronomul spune că forța de muncă este scumpă pe termen lung, considerând sistemul mecanizat mult mai eficient economic.


SUPliment transilvania business

„Produs de Cluj” – nu doar o asociație sau un târg. O familie, un mod de viață Asociația “Produs de Cluj” a luat ființă la sfârșitul anului 2010, scopul său declarat fiind acela de a promova atât produsele clujene, cât și valoarea tradițiilor și a culturii din județul Cluj. La fel de important este, din punctul de vedere al fondatorilor, respectiv Consiliul Județean Cluj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj și Agro Transilvania, sprijinirea turismului, promovarea excelenței în domeniul agriculturii și a meșteșugurilor tradiționale. Cornelia Trif „La momentul înființării acestei aso­ cia­ții, președintele de atunci al Consi­ liului Județean Cluj, Alin Tișe a do­ rit să facem ceva similar Asociației «Pro­ dus de Bucovina». Primul târg s-a desfășurat în iunie 2011, în parca­ rea de la Cora. Atunci am avut 60 de standuri. De curând, în aceași locație, am organizat târgul cu numărul 37”, spune Ramona Moldovan, directorul Asociației „Produs de Cluj”. În tot acest timp, târgurile pe care le-a organizat asociația au devenit eveni­ mente așteptate nu doar de expozanți, ci și de oamenii din orașele în care ca­ ravana „produselor de Cluj” a poposit. „Am organizat primele târguri în ra­ șele din județul Cluj, deoarece o­ am considerat firesc să oferim întâi clujenilor produsele realizate de ex­ pozanții noștri. Apoi am ieșit din județ, am fost prezenți la Zalău, Baia Mare, Iași, București și chiar și peste hotare. Îmi amintesc cu plăcere de primul târg, începuturile sunt întot­ deauna frumoase, iar acum, recunosc, sunt mândră să spun că «Produs de Cluj» a devenit un fenomen. Spun as­ ta deoarece la fiecare târg cererile de standuri sunt mult peste ofertă, ne este greu, dar suntem obligați să refu­ zăm oameni care vor să vină alături de noi”, adaugă directorul Asociației.

„În timp, am devenit o mare familie” La evenimentele organizate de Aso­ cia­ția „Produs de Cluj”, poate impro­ priu denumite târguri, expun meșteri populari clujeni, creatori de costume populare, obiecte de artizanat, bijute­ rii, păpuși, suveniruri, dar și articole din piele. Alături de aceștia, la toate ma­nifestările sunt prezenți producă­ tori clujeni de fructe și legume, uleiuri presate la rece, apicultori, dar și mici fermieri care aduc brânzeturi, tur­ tă dulce, produse de carne de porc, dul­ cețuri, toate preparate în mod

tra­dițional. Și, ca la un târg adevărat, „Produs de Cluj, oferă amatorilor și vinuri și sucuri naturale, precum și produse de lavandă provenite din pri­ ma plantație din Transilvania. Cele mai cunoscute branduri ale Clu­ ju­ lui promovate prin intermediul Aso­ciației “Produs de Cluj” în cadrul târgurilor tradiționale sunt cartofii de Râșca, brânzeturile realizate la stâne­ le din județ, ridichile de Apahida sau ceapa roșie de Turda. Acestor bran­ duri, de multă vreme cunoscute și apreciate, li s-au adăugat și au devenit cunoscute mierea de albine din stupi­ nele Clujului, uleiul presat a rece de la Luna, dulcețurile de Moldovenești sau lavanda de Finișel.

37


38 „Sunt produse tradiţionale, parte din patrimoniul nostru cultural rural, rea­ li­zate după reţete vechi de zeci de ani şi, promovându-le, reuşim să ne păs­trăm identitatea şi valorile culturale. Aces­ te produse sunt obţinute prin practici agricole tradiţionale, ca­ re protejează flora şi fauna locală şi nu a­ fectează mediul de viaţă al acestora și, repet, îi ajutăm pe micii meşteşugari din zo­ nele rurale să-şi păstreze tra­diţiile şi să rămână aproape de sat şi de natură. Avem circa 60 de persoane care vin la toate târgurile noastre, in­diferent unde se desfășoară. Pentru că se știe că nu peste tot vânzarea mer­ge la fel. Avem o vorbă; nu sunt do­uă târguri la fel, nu sunt două zile la fel chiar la același târg! Dar vin pentru că sunt cu noi de la început, se simt bi­ne, le place atmo­ sfera și modul în care sunt organizate manifestările noas­tre. Avem un set de reguli, toată lu­mea le cunoaște și le respectă. Cine nu le respectă… nu mai vine la târg și asta nu pentru că îl exclu­ dem noi, ci se autoexclude. La fiecare târg petrecem împreună cel puțin trei zile, câte 12-14 ore pe zi, ne sărbătorim zilele de naștere sau alte aniversări în târg, ne cazăm în același loc, mâncăm împreună. Suntem o familie, una mare, în care membri se ajută și se respectă reciproc! Îmi amintesc un moment drăguț de la primul târg de anul acesta, de la Turda: aranjam mesele, le spălam de praful depus în depozite și, la un moment dat, i-am spus colegei mele cât de dor mi-a fost de asta! Mi-a spus că simțea exact la fel, ne fusese dor de atmosferă, de oamenii din târg”, preci­ zează Ramona Moldovan.

Muzică, distracție și… teatru de păpuși în aer liber Pe lângă marfa oferită de micii produ­ cători, vizitatorii târgurilor au ocazia să guste din produsele la grătar prove­ nite de carmangeria Moldovan, să as­ culte vocile tinere și cele consacrate ale jeni, artiștilor de muzică populară clu­ iar cei mici se pot delecta în par­cul de distracții. „Noi avem parte­ ne­ riate nu doar cu producătorii de car­ne și alte produse, ci și cu parcul de distracții. În afara mărfurilor de pe standuri, cei care vizitează târgurile noastre au posibilita­ tea să și distreze. Zilnic, pe scenă evo­ luează ansambluri de dansuri și artiști clujeni consacrați. Anul acesta, seara de sâmbătă a fost de­dicată iubitorilor de muzică ușoară, in­vitați fiind trupele Desperado, ”1 mi­nutes”, Transylvania, precum și so­liști consacrați. Ne-am bu­ curat că a­ceastă inițiativă a prins la pu­

blic, mai ales în celelalte județe unde am fost, publicul de acolo neavând ocazia sa vadă live prea des, și gratuit, ar­tiștii clujeni. În plus, în fiecare oraș am avut grijă și de cei mici, cărora le-am oferit ocazia sa învețe să sculpteze în fructe și legume, dar și spectacole de păpuși și marionete prezentate de actorii presti­ giosului Teatru de Pă­puși Puck”, com­ pletează directorul A­so­ciației „Produs de Cluj”, Ramona Moldovan.

Singura organizație care sprijină direct mici producători Activitatea Asociației „Produs de Cluj” contribuie la dezvoltarea mediului ru­ ral și asigură reprezentarea producăto­ rilor locali atât la nivel național, cât si la nivel internațional. „Noi punem la dispoziția expozanților standuri gra­ tis, nu percepem nici un fel de taxă, asigurăm alimentare cu energie elec­ trică, salubrizarea zonei, dar cei care vin cu marfă trebuie să stea de la ora 10 dimineața până la ora 22, sau chiar

mai târziu, până când se termină con­ certele. Fiecare manifestare pe care am organizat-o a oferit o șansă în plus expozanților, oameni care pro­­movează autenticitatea și tradiția, ca­­re prezintă tinerilor generații rodul muncii lor, meșteșuguri care nu tre­ buie lăsate să moară. În plus, acordăm acestor minunați împătimiți de au­ tentic și tradițional șansa de a-și pre­ zenta și vinde produsele, contribuind astfel la creșterea economiei lo­ cale. Cel mai mare ajutor îl primim din partea Con­ siliului Județean Cluj, ca­re finanțează și susține activitatea or­ganizației noas­ tre”, precizează Ramona Moldovan. În fond, toți expozanții, fie ei producă­ tori sau meșteri populari, sunt plătitori de impozite, cu toții trăiesc din mun­ca lor, unii mai au și alți angajați. Chiar dacă, la prima vedere, sumele pe care le varsă la bugetul de stat nu sunt ex­ trem de mari, sunt bani pe ca­re statul îi primește lunar. În plus, ma­re parte dintre cei care merg la târ­guri provin din mediul rural, zonă unde locurile de muncă nu abundă. Fie că se ocupă cu cusăturile, țesutul, fac mărgele sau sunt producători agricoli, acești oa­ meni reprezintă exemple de urmat.


SUPliment transilvania business

Produs de Cluj la Parlamentul European de la Strasbourg Extrem de importantă pentru promo­ va­rea în Europa a fost participarea A­so­ ciației ”Produs de Cluj” la Zi­ua ju­de­țului Cluj la Strasbourg, la a XXV-a Se­siune a Congresului Au­ torităţilor Lo­ cale şi Regionale al Con­si­liului Eu­ro­pei în oc­ tombrie 2013. Aici, peste 700 de oameni au gustat din mâncăru­ri­le tradiționale, au ur­mă­rit dansuri po­pu­lare de pe valea Someșului și au sa­vurat vinurile o­ferite. „La aceste eve­ni­ment nu am de­plasat producători, dar am oferit tu­ turor participanților la sesiunea con­gresului câte o cutie cu pro­ duse tradiționale, lei presat la rece, respectiv țuică, u­ miere de albine și la­vandă. Tre­buia să susținem un spectacol de 20 de minute, toată manifestarea fiind programată de responsabilii de la Pa­latul Parlamentu­ lui European din Strasbourg în maxim 45 de minute. Du­pă patru ore, congres­ menii încă nu se puteau dezlipi de lân­ gă dansatorii noștri, făceau fotografii, consultau plian­tele pe care le-am avut cu noi, vor­beau cu oficialii noștri! A fost o de­plasare extrem de reușită, de acolo fiind invitați să participăm la târ­ guri și în alte țări. Această participare a fost un bun exemplu de colaborare în­ tre Consiliul Județean Cluj și Primăria Cluj-Napoca, șefii celor două instituții fiind prezenți acolo. Și nu a fost doar un act de prezență, ci chiar au și lucrat cot la cot pentru promovarea zonei”, a mai precizat Ramona Moldovan. Tot în 2013, în colaborare cu Studioul regional TVR Cluj, Asociația ”Produs de Cluj” a organizat un târg la Klado­ vo, la românii din Valea Timocului. A fost un eveniment de suflet pentru cei care, cu sacrificii doar de ei știute, se încăpățânează să rămână români.

Visul Asociației „Produs de Cluj”: un „Produs de Transilvania” Pentru că tot mai mulți producători din alte județe vor să se alăture proiectului, s-a încercat constituirea unei asociații care să reunească consiliile județene din Transilvania. Din păca­ te, acest proiect nu a fost agreat de autoritățile județene cărora li s-a adresat, astfel că, deocam­ dată, cei care doresc să se prezinte și să-și pre­ zinte marfă, o fac în cadrul târgurilor organizate de Asociația „Produs de Cluj”. „E păcat că restul județelor nu vor, peste tot pe unde mergem pri­ mim în târg persoane din acel județ, și nici lor

nu le percepem taxe. În plus, avem producători și meșteri din Brașov, Hunedoara, Maramureș, mai nou Mureș, care vin la toate târgurile noas­ tre. Ar veni mai mulți, dar nu putem să-i pri­ mim din lipsă de standuri. Dacă s-ar uni toate județele, altfel am discuta și de buget și de orga­ nizare”, mai spune Ramona Moldovan. Plecăm de la directorul Asociației „Produs de Cluj” pentru că timpul domniei sale este extrem de prețios. Se pregătește să promoveze județul și produsele specifice la Indagra.

39


40

Iar faptul că nu trebuie să plătească nimic pentru standurile pe care le pri­ mesc este pentru ei o gu­ră de oxigen, deoarece la alte manifestări similare costurile sunt destul de ridicate.

De la Cluj la Londra Începând cu anul 2012 Asociația „Pro­ dus de Cluj” a trecut granițele Ro­mâniei. Prima ieșire peste hotare a fost la Zakopane, regiunea Malopols­ ka din Polonia, la Târgul European de Produse Tradiționale. „Deoarece costurile deplasărilor peste hotare sunt mari, la asemenea evenimente ducem un număr mai mic de persoa­ ne, de obicei câte 10-15, dar fiecare duce mar­fă pentru doi. La Zakopane, o zi a târ­gului a fost special dedicată României și, implicit, Clujului. Atunci am gă­tit mâncăruri tradiționale din zona Clu­jului (sarmale, varză a la Cluj, gulaș, plăcinte), care s-au bucurat de un real succes, fiind foarte apreciate în rândul vizitatorilor. Pe întreg par­ cur­sul târgului, manifestările au fost acompaniate de recitalurile Orches­ trei de muzică populară «Cununa silvană» a Centrului Județean Tran­ tru Conservarea și Promovarea pen­ Cul­turii Tradiționale Cluj. Produsele noastre au fost apreciate de polonezi, astfel că în 2013, când am revenit, oa­ menii ne-au căutat să cumpere miere de albine și brânzeturi, dar și produse ale artizanilor clujeni”, mai spune Ra­ mona Moldovan. După succesul din Polonia a urmat, fi­resc, o nouă deplasare, de această da­tă în Marea Britanie, la Londra, în lu­na martie 2013. Ocazia a fost oferi­ tă de Târgul Internaţional de Produse A­limentare şi Băuturi – IFE (Interna­ tional Food & drink Event). „Publicul britanic a reacţionat excelent la pro­ dusele din standul românesc. Am avut un stand de 400 de metri pătraţi, în zona standurilor naţionale, dar ime­ diat lângă cel cu produse din carne, lucru care ne-a asigurat o vizibilitate maximă. De foarte mare succes s-au bucurat uleiurile presate la rece, deja celebrele Luna Solai. Cele mai apreci­ ate gusturi au fost cele de dovleac şi de nucă, dar şi de floarea soarelui cu diverse arome. La fel a fost și în cazul carmangeriilor Moldovan și Mariflor, care și-au creat legături de afaceri și au negociat contracte în Marea Brita­ nie”, precizează directorul Asociației „Produs de Cluj”.

Ce presupune organizarea unui târg? Directorul Asociației „Produs de Cluj” vorbește cu drag despre munca sa. În privirea sa se citește mândria, satisfacția pentru ceea ce reușește să realizeze organizația pe care o conduce. „V-aș ruga să veniți la un târg și să vorbiți cu expozanții, fie ei meșteri populari, fie producători, și să vă spună ei ce înseamnă pentru ei sprijinul pe ca­re li-l acordăm, care e atmosfera din echipă. La finalul fi­ ecărui târg suntem fericiți dacă ei sunt fericiți, dacă le-a mers bine vân­ zarea, dacă s-au simțit bine. Pentru noi fiecare târg nu înseam­ nă doar trei zile. E multă muncă, negocieri cu primăriile, pentru că fă­ră colabo­ rarea autorităților locale nu se poate organiza nimic. Noi plătim taxe de salubrizare, curent electric, alte taxe către organele de control sanitar și sa­ nitar veterinar, avem ne­voie de avize și aprobări. Plecăm de acasă marțea, montăm standurile, sta­bilim locurile, cine unde expune, pro­gramul concer­ telor, ordinea intrării în scenă, facem promovare, astfel ca vineri dimineața, când expozanții vin cu marfa, totul să

fie pregătit. În per­manență suntem în târg pentru a re­zolva orice inconveni­ ent, stăm de vorbă cu oamenii. Luni demontăm standurile și, cu puțin no­ roc, marțea ajungem acasă”, dezvăluie Ramona Moldovan programul încăr­ cat al unei săptămâni de lucru. Directorul Asociației „Produs de Cluj” nu regretă faptul că a ales să se implice în acest proiect. Asta deși nu toată lu­ mea vede și înțelege că un e­ve­niment de asemenea anvergură nu se organi­ zează de pe o zi pe alta. De la momen­ tul conceperii bugetului, dis­cuțiile din comisiile de specialitate ale Consiliu­ lui Județean Cluj, cel care alocă bani pentru evenimente, și până la momen­ tul deschiderii primului târg, munca este una nevăzută. „Facem calendarul, apoi începem discuțiile cu primăriile. În februarie noi trebuie să știm unde mergem, cine ne primește. Avem cola­ borări excelente cu primăriile din Za­ lău și Baia Mare, sperăm că anul viitor vom convinge Bistrița și Sibiul. Dorim să ne promovăm, vrem să sprijinim economia locală, pe acești oameni pe care nimeni nu-i ajută. Dacă bugetul ne va permite, vom încerca să facem în continuare ca tradițiile, cultura și spiritualitatea românească să fie spriji­ nite tot timpul”, precizează directorul Asociației.


41

SUPliment transilvania business

Soare de Maramureş Pe inginerii Voichiţa şi Gheorghe Pop i-am întâlnit prima dată în Piaţa Unirii din Cluj. În soarele de septembrie, luceau pe masa lor mere şi prune rumenite de căldură în livada lor din Maramureş, iar sticle cu sirop smuls din pulpa zemoasă a fructelor şi borcane dolofane pline de legume şi gemuri tronau la mare cinste, alături de prune uscate, miez de nucă vălurit şi... lasaţi-mă să înghit, că mi s-a făcut aşa o poftă numai când îmi amintesc! Alice Valeria Micu Au absolvit Facultatea de Horticultură la Cluj, la începutul anilor `80, iar pasiu­ nea pentru pământ şi roadele lui i-a determinat să-şi dorească să vadă roadele muncii lor pe mesele noastre. Aşa că s-au întors la tihna vieţii de odinioară, când timpul se măsura în recolte şi să­ nă­tatea în mese îmbelşugate, direct din grădinile, livezile şi curţile gospodari­ lor, fără litere parşive, ci doar esenţa pură a pământului darnic. Viţa de vie pe care o îngrijesc cu blândeţea necesară lucrului aşezat are o sută de ani şi e moştenirea doamnei Voichiţa de la străbnica sa, Iulia Jude. Tot de la ea, cazanul de silvoriţă şi reţeta aferentă. Străbunica cea înţeleaptă fusese bucătăreasa Consulatului României din New York în tinereţe, aleasă în urma unui con­curs riguros. Voichița ne-a promis că ne destăinuie din caietul de reţete al străbunicii una, la alegere. Am ales plăcinta creaţă cu lobodă ori cu ce este de sezon. Dintr-un kilogram de fărină, se frământă cu 600 ml.de apă călduţă şi cu maia un aluat moale, în care nu uităm sarea, îl acoperim cu o ştergură şi îl lăsăm la dospit la loc cald o oră şi jumătate. Apoi rupem din aluat cât un pumn de femeie, îl întindem pe curpător cu sucitorul, până obţinem o pătură subţire şi mare cât lespedea. La mijloc punem umplutura de brînză, varză ori urzici ori lobodă şi aducem o mar­gine de aluat până în centru, apoi al­tă margine, cam la un lat de palmă de copil, până acoperim toată umplutura. Le coacem pe lespedea încinsă şi unsă cu ulei, le ungem şi deasupra şi apoi le în­toarcem după 3 minute să se coacă. Dacă aveţi smântână şi un pahar de horincă, apăi nu-ţi trebuie alteva numai pre­tini la masă! Gemurile şi siropurile pe care le aveau

soţii Pop după câteva săptă­mâni, la Ziua Recoltei îşi au materia primă în livada familiei, unde vieţuiesc în bună înţelegere meri, peri, pruni, cireşi, vişini, castani - ce să mai vorbim, raiul fructelor! Mi-am ostoit şi eu setea cu suc de mere proaspăt, în timp ce pofticioşii gustau şi cumpărau din prăjiturelele meşterite de doamna Voichiţa ca pe vremea bunicilor. Alături stăteu mândre mere şi prune uscate, ca să nu uităm metoda simplă şi eficientă de conservare utilizată odinioară şi pe care unii o mai apreciază doar la smochine şi curmale, căci snobismul, deh, e meteahnă veche şi cu luciu! O întrebare se repetă obsedant: merele sunt româneşti? În sfârşit, mulţumesc Cerului, românii îşi doesc fructe autohtone! Sigur, când vezi frumuseţea merelor familiei Pop, netrebnicul vierme al neîncrederii îţi dă târcoale, dar nu degeaba şi-au tocit coatele pe băncile şcolii şi la câte sute de hectare de livadă au trecut prin mânile lor, era de aşteptat ca şovarele, batulele şi alte soiuri bătrâneşti de mere să prindă viaţă alături de soiurile mai moderne, iar goldenul să

semene al naibii de tare cu fructele de import, ce nici solul bogat al României nu l-au văzut, nici gunoiul de grajd cu care familia Pop stimulează pomii, nici soarele generos al Maramureşului nu le-a umbrit coaja. Tocmai de asta şi din teminicia lucrului bine făcut, livada familiei Pop este atestată ca tradiţională şi dovadă stă certificatul obţinut de la Eco Inspect Cluj. Nici dulceaţa şi nici silvoriţa, maginul, dragilor, nu sunt lipsite de certificat, ele fiind înregistrate la OSIM ca provenind dintr-o arie protejată. La fel sunt şi ciupercile prelucrate de ei şi culese, cu aprobarea Ocolului Silvic Şomcuta Mare, din pădurea atestată Bio. Când te uiţi în ochii clienţilor mulţumiţi că au cheltuit cu chibzuială, când ştii că legumele cultivate în seră şi pe câmp, convertite în zacuşti şi alte minunăţii sunt hrană autentică, iar nu otravă cu ştaif, atunci îţi vine să închini o horincă de cazan în cinstea străbunilor care au ştiut să crească oameni de nădejde şi să lase moştenire umanităţii izvorul de înţelepciune autentică a ţăranului.

41


42

Mărirea și decăderea cartofului de Râșca Comuna clujeană Râșca este cunoscută, ba chiar recunoscută, în primul rând datorită cartofilor. Dată fiind altitudinea destul de mare la care este amplasată comuna, alte culturi nu-și au locul pe dealurile din jur, așa că cei peste 1.400 de locuitori trăiesc din cultura cartofului. Cornelia Trif Autoritățile locale din Râșca se laudă că trăiesc în cea mai întinsă comună din țară. Dar la fel spun și alți edili, așa că nu putem băga mâna în foc cu privire la „primatul” în ale suprafeței. Știm sigur că suprafața comunei este de 65,50 kilometri pătrați și că peste tot unde poate intra plugul se cultivă cartofi. În urmă cu câțiva ani, aici se organiza chiar și un festival al cartofului. Vremurile, deloc proprice pentru râșcani, au determinat trecerea în uitare a festivalului, oamenii fiind disperați de greutățile pe care le au în procesul de comercializare a cartofilor. Deși în urmă cu aproximativ doi ani o parte dintre locuitori s-au asociat în încercarea de a aborda unitar piața, lucrurile nu par a merge mai bine. „Nu a fost ușor nici să ne facem coperativa. Oamenii nu au încredere în ideea de asociere, alții vor doar câștig, fără muncă. Suntem peste 20 de membri, avem cinci administratori, iar eu sunt unul dintre ei, dar cred că va mai trece vreme până vom avea și rezultatele pe care le așteptăm cu toții. Noi neam asociat ca să putem lucra pământul mai bine, să scoatem sămânță mai bună, producție mai mare și un produs mai bun și, mai ales, să vindem direct, fără intermediari”, ne spune unul dintre producătorii de cartofi din Râșca, Ioan Lăpuște. Are 32 de ani, cultivă cartofi pe aproximativ 3,5 hectare de teren și spune că are o producție de 30 de tone la hectar. O producție foarte bună, dar și o bătaie de cap pentru desfacere la fel de mare.

Piedici la „botezarea” cooperativei O piedică serioasă la formarea Coope­ rativei Agricole Munții Apuseni a venit tocmai de la primărie, care nu a per­mis folosirea numelui comunei în denumirea asociației. Nici Prefectura nu a putut rezolva situația, așa că au folosit numele munților pe care trăiesc. „Cred că era mai bine dacă puteam folosi numele Râșca, toată lumea știe că aici se fac cei mai buni cartofi, dar nu s-a putut și asta este. Ce e bine este că am obținut reduceri de preț la substanțele folosite împotriva dăunătorilor, că le-am cumpărat pentru toți membrii cooperativei deodată și am avut reduceri”, spune Lăpuște. Cu toate acestea, problema desfacerii nu s-a rezolvat, astfel că și acum fiecare dintre cultivatorii de cartofi din Râșca se descurcă pe cont propriu. Acum patru-cinci ani se vorbea de

construirea unui depozit cu fonduri europene, dar construcția nu a început nici în zilele noastre. „Poate reușim să prindem un proiect cu fonduri europene să ne construim noi un depozit, undeva, lângă Cluj-Na­ poca. La Dezmir e prea scump pen­tru noi să depozităm, ar fi bine să avem un depozit al cooperativei, să nu fie nevoiți angrosiștii să vină până la Râșca. Mai venim și vindem în piață, dar nu prea avem timp de stat la tarabă, la țară tot timpul este ceva de făcut. În sat avem noi cooperativa, un magazin unde vindem saci, insecticide anticolorado, dar nu putem spune că facem bani. Acolo nu are rost să vindem cartofi, am avea nevoie de spații în oraș, dar chiria e mare. Mai rău este că oamenii preferă să cumpere din supermarketuri, deși acolo cartofii sunt mult mai scumpi decât la noi. Eu, spre exemplu, am dat anunț că vând cu 0,50 – 0,80 bani, en gros, în funcție de cantitatea achiziționată. Și nici așa nu am foarte mare success. La piață, am dat sacul la 0,80 de lei kilogramul, să nu mă duc cu


SUPliment transilvania business

ei acasă că e păcat de cartofi”, adaugă Ioan Lăpuște.

Povestea cu cartofi pentru chips-uri? Chiar o poveste.. În urmă cu câțiva ani, prin 2008, pre­ sa vuia de faptul că la Râșca se vor cultiva 1.000 de hectare de cartofi pen­tru chipsuri. „A venit o firmă din Bu­curești, au adus ceva cartofi de să­ mânță, dar nu au mai venit după recoltă. Așa că am rămas cu «chipsurile» în beciuri. Entuziasmul a fost mare primăvara, dar s-a stins când am văzut că nu vine nimeni după cartofi. Poate și de aceea, acum, oamenii sunt mai reticenți, mai greu de convins chiar și când vine vorba de asociere noi între noi, fără străini. Oricum, ceva trebuie făcut, ar fi ideale niște spații de depozitare, producția noastră e mare, ce nu se vinde toamna trebuie depozitat

în condiții bune, să nu încolțească, să putem ieși la vânzare și peste iarnă și primavara, până la apariția cartofilor noi”, precizează cultivatorul râșcan. El mai spune că nu se poate trăi doar din cultura cartofilor, nu e deloc rentabilă. Chiar și el, deși are o suprafață destul de mare și o producție bună, este nevoit să mai facă și alte munci pentru a-și susține familia.

Până și cartofii se pot… falsifica O altă problemă dificilă a râșcanilor este faptul că, deși cartoful de Râșca este înregistrat ca brand, sunt o serie de comercianți care aduc marfă de import și o vând ca provenind din Râșca. „Cred că 20% din cartofii de pe piață care se vând ca fiind din Râșca au cu totul și cu totul altă provenință. Și nimeni nu face nimic în această privință!”, spune supărat Lăpuște. Ce va fi pe viitor la Râșca e greu de anticipat. Sigur este faptul că tânărul Ioan

Lăpuște speră ca urmașii săi să nu fie nevoiți să trăiască din cultura cartofului. Iar asta ar trebui să dea de gândit autorităților, dar și celor care preferă cartoful de import. Fără politici de sprijinire a culturilor autohtone, cartoful de Râșca autentic poate să dispară de pe piață, iar noi fi obligați să sporim venitul țărilor care știu să-și sprijine agricultura.

Cartofii gigantici Anul trecut, o familie din Râșca a devenit vedeta buletinelor de știri, după ce a recoltat în toamnă cartofi gigant, ce cântăreau între 800 de grame și un kilogram bucata. Familia lui Alexandru Crișan a cultivat cartofi pe 60 de ari, reușind să devină campioni la producție cu peste 20 de tone. Secretul cartofilor gigantici, din care un singur exemplar poate hrăni o familie întreagă, stă în sămânța specială, adusă din Făgăraș, dar și folosirea gunoiului de grajd ca îngrășământ.

43


44

Sperma Semtest, exportată în patru ţări 36 de exemplare din rase precum Bălţată Germană, Holstein Friză, Brună, Pinzgau, Bivol, Angus, Limousine şi Charolaise au participat sâmbătă, 4 octombrie 2014, la Parada Taurilor Semtest BVN, eveniment desfăşurat la sediul Semtest BVN Mureş din comuna Sângeorgiu de Mureş. Evenimentul a ajuns în acest an la ediţia a XIII-a. Alex Toth Şi în acest an gazda evenimentului a fost ing. Valer Sician, directorul Semtest BVN Mureş, care a urat „Bun venit” numerosului public prezent şi a mulţumit atât colaboratorilor, cât şi colegilor. „Am reuşit să facem schimb comunitar în Germania şi Austria, ţări care reprezintă destinaţia principală a exporturilor. Avem, de asemenea, parteneriate cu colaboratori din Iran, Moldova, Croaţia şi China”, a precizat ing. Valer Sician. „Ne pregătim pentru o livrare de 50.000 de doze pentru China anul acesta”

Subvenţiile la bovine, legate de genetică Participanţii la eveniment au fost salutaţi de primarul localităţii, Sofalvi Szabolcs, care a spus, mai în glumă mai în serios, că Sângeorgiu de Mureş este „cea mai frumoasă comună din România”, iar Semtest BVN Mureş este „cel mai tare şi vestit centru de însămânţare artificială din România şi din Europa de Est”.

Ing. Valer Sician, directorul Semtest BVN Mureş

De asemenea, pe lista vorbitorilor s-au mai aflat dr. Johannes Aumann - director BVN şi Nagy Peter Tamas secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. „Mă bucur să vad o asemenea imagine în ringul de la Semtest BVN Mureş”, a afirmat invitatul german. „În strategia şi politica de dezvoltare a ministerului Agriculturii - având în vedere că anul 2014 a fost unul de tranzit - urmează o nouă etapă de dezvoltare, 2015-2020, care va aduce noutăţi în ceea ce priveşte sectorul zootehnic. Pentru prima dată, subvenţiile la bovine vor fi legate de genetică”, a punctat Nagy Peter Tamas.

Premii pentru cei mai buni fermieri Parada a bifat în acest an cea de-a XIII-a ediţie

Un alt moment special al Paradei Taurilor Semtest BVN 2014 l-a constituit premierea celor mai buni fermieri ai

anului: Takacs Beni (Mureş), Kelemen Melinda (Mureş), Ioan Oroian (Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Mureş), Papp Zoltan (Mureş), SC Denis SRL (Hunedoara), SC Emagab SRL (Hunedoara), Fulop Zoltan (Harghita), Muller Zoltan (Covasna), Darius Cipariu (Alba), Nagy Fănel (Cluj), Gheorghe Săplăcan (Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad) şi SA Pădureni (Arad). „Aceşti fermieri dovedesc că şi din această activitate se poate face eficienţă, că şi din această activitate se poate trăi”, a afirmat ing. Valer Sician. Concursul a fost dotat și cu premii. „Premiul constă în 600 de lei, acordat de unitatea noastră prin primirea a zece doze din cel mai bun taur pe care unitatea noastră îl are”, a completat ing. Valer Sician, care a oferit şi 45 de premii de fidelitate unor colaboratori pe care Semtest BVN Mureş îi are în România.


SUPliment transilvania business

Heifer International donează 70 de văcuțe pentru țăranii defavorizați din Mureș Organizația Heifer International a donat 70 de văcuțe de rasă din Irlanda pentru trei comunități defavorizate din județul Mureș, conform paginadeagricultura. ro. Animalele vor ajunge în țară pe 9 noiembrie (vor fi transportate cu avionul și vor ”ateriza” pe Aeroportul Traian Vuia din Timișoara).

Acesta este modul original prin care or­ganizația Heifer International va a­ni­­ versa 70 de ani de slujbă în folosul co­­ munității în lume și 20 de ani de pre­ zență în România. Văcuţele care vor ajunge în România sunt din rasa Holstein Friza şi au fost donate de către fermieri irlandezi prin organizaţia Bothar Irlanda. “Toate proiectele concepute de Heifer România au o puternică componentă de gen, mai exact urmărim îndeaproa­ pe promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi. Chiar dacă bărbaţii sunt consideraţi «capul familiei», în majo­ ritatea gospodăriilor femeile sunt cele care se ocupă de animale. Plecând de la această stare de fapt, ne-am gân­ dit să arătăm recunoaşterea rolului impor­tant pe care îl au acestea în gos­ podărie dăruindu-le lor aceste vă­cuţe” a declarat Dr. Ovidiu Spînu, di­rec­torul Heifer România, pentru sursa citată. Donaţia va avea loc în cadrul unui proiect care își propune ca, în patru ani de zile, să îmbunătățească nivelul

al celor 3.000 de familii defavorizate din mediul rural al județului Mureş, care în prezent se gospodăresc lunar dintr-un venit de sub 200 de lei. Heifer România și partenerii săi do­ resc ca în cei patru ani familiile ca­re trăiesc în sărăcie sau ferme de sub­zis­ ten­ță să devină mici fermieri, capabili să ducă un trai mai bun, să participe în mod activ la rezolvarea probleme­ lor locale. Urmând principiul de bază al Heifer International, “Dar din dar”, fiecare din­tre familiile beneficiare va dona, la rândul ei, prima femelă născută a ju­ nincii primite. În acest fel, darul ini­ ţial se va multiplica, iar lanţul benefi­ cia­rilor va creşte. Familiile incluse în proiect vor primi și asistență pentru creșterea și îngrijirea animalelor, pre­ cum și în ceea ce privește valorifica­ rea produselor obținute, fiind încura­ jată asocierea între producători. Heifer International este o organiza­ ţie umanitară care oferă de 70 de ani a­sis­tenţă comunităţilor sărace din pes­

te 40 de ţări ale lumii, pentru a pu­ne capăt foametei şi sărăciei, în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii. Heifer România este una din filialele Heifer International, implementând în ultimii 20 de ani mai bine de 65 de proiecte similare. După o analiză de specialitate, în funcție de specificul zonei, comunitățile partenere Heifer au primit oi, capre, porci, vaci, albine, păstrăvi sau bivoli.

45


46

Prima rasă de iepure din România, Uriașul de Transilvania Uriașul de Tansilvania este prima rasă de iepure românească deja standardizată și cu premii câștigate la expoziţii Europene, fiind în curs de omologare. Această nouă rasă a fost creată de lectorul universitar Valentin Petrescu-Mag, de la Universitatea de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Codrin Pârcălab Pasionat de genetică, tânărului om de știință i s-a părut interesant să descopere modul de perpetuare a culorii și a genelor, dar și faptul că România nu a avut niciodată o rasă proprie. Acestea au fost motivele pentru care cercetătorul clujean a început studiile. Velentin Mag ( foto) a pornit de la iepurele românesc, de coteț, rasă care nu a fost niciodată omologată, dar cu o calitate importantă – aceea de a fi foarte rezistent la condițiile de trai din țara noastră, începând de la hrană, până la condiții de creștere și boli. Pe acesta l-a încrucișat cu uriașul gri, o rasă mare, alegând această rasă în primul rând datorită dimensiunii sale, deși rasele grele nu aduc productivitate. În general, cei care cresc iepuri pentru carne aleg rasele de dimensiuni medii, dar oamenii în general sunt atrași de dimensiune și doresc să aibă în curte un iepure uriaș. O altă rasă ce a intrat în cursa pentru obținerea Uriașului de Transilvania a fost Fluturele German, folosit de către cercetător tot pentru dimensiune. Ultimul lucru important și care este o caracteristică esențială a Uriașului este coloritul. Pentru a obține culoarea, Petrescu-Mag s-a folosit și de iepurele californian, o rasă medie, care are culoarea albă și extremitățile negre. După mai multe generații de încrucișări a reușit să obțină exemplarele pe care și le-a dorit și apoi a perpetuat specia. Rasa Uriaș de Transilvania este o rasă standardizată și este introdusă în catalogul european al raselor de iepuri. A și câștigat numeroase concursuri, inclusiv un titlu de Campion European la Masterul european de la Leipzig, din

2012. Standardizarea unei rase este foarte importantă, deoarece aceasta stabileşte standardele admise ale unei rase și are și un important scop sportiv, deoarece în funcție de aceste standarde se fac jurizările la competiții. Pe de altă parte, și omologarea unei rase este importantă din punct de vedere comercial, deoarece nu se poate face industrializare fără ca o rasă să fie omologată. Din acest punct de vedere, Uriașul de Transilvania se află în plin proces de omologare, Valentin Petrescu-Mag fiind în aștepterea răspunsului. Procesul de omologare durează mult și necesită timp și resurse, astfel încât creatorul ei a beneficiat de niște fonduri pentru derularea cercetărilor, din partea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Iași. Uriașul de Transilvania nu este doar mare, colorat și câștigător al premiilor de frumusețe, ci are și calitățile necesare pentru consum. ”Randamentul la sacrificare este bun. Conform studiilor pe care le-am realizat, iepurele nostru prezintă o rată de peste 60%, în timp ce la majoritate raselor de iepuri uriași rata la sacrificare este sub 60%”, explică domnul Mag. Uriașul de Transilvania nu este pretențios când vine vorba de hrană, acesta apreciind inclusiv resturile de mâncare, precum cojile de fructe și legume sau resturile pe care alte animale nu le consumă. În prezent, Uriașul de Transilvania este în posesia câtorva zeci de crescători pasionați, peste 1.000 exemplare fiind înregistrate în acest moment la nivel național, însă deocamdată nu s-a ajuns la procesul de industrializare.

Piaţă mică, dar în creștere Vorbind de piața de consum a cărnii de iepure, trebuie spus că în țară nu există o ”cultură a iepurelui”, însă este un obicei culinar cu care tebue să ne obișnuim, fiind o carne sănătoasă și relativ ieftină. În acest moment, majoritatea cărnii de iepure din supermarketuri vine din import, din Spania și Franța în special, unde această carne este recunoscută pentru proprietățile ei și unde este ieftină. România nu oferă în acest moment subvenții pentru creșterea de iepuri și mai e mult până la industrializare sau măcar până la apariția unor microferme care să poată sacrifica iepurii și apoi să comercializeze carnea. O analiză asupra unei astfel de ferme arată că ar fi într-adevăr rentabilă folosind acestă specie românească. În țara noastră, fermele de iepuri nu aduc câștiguri mari, deoarece nu există o tradiție în consumul de carne, așa cum se întâmplă în alte țări. Deși sunt cunoscute calitățile acestei cărni, foarte puțini sunt cei care chiar cumpără și gătesc iepure.


SUPliment transilvania business

3


48

Aventurile trăgaciului pe Dealul Băgaciului Era trecut puţin de ora 8 când am ajuns la Băgaciu, o aşezare din judeţul Mureş situată la aproape 13 kilometri de municipiul Târnăveni. Deşi afară ploua cu găleata, vreme de altfel normală pentru luna octombrie, ceilalţi vânători, în număr de nouă, erau deja acolo, aşteptându-ne. După câteva minute de la ”debarcare” au sosit şi gonacii, doi băieţi însotiţi de mai mulţi câini. S-a stabilit tactica, apoi ne-am despărţit, în tăcere, de restul grupului. Fiecare ştia ce are de făcut. Alex Toth

Prima goană, un eşec Împreună cu Florin Romanţa, directo­ rul postului de radio Kiss FM TârguMureş şi ajutorul său de nădejde, Adi, ne-am îndreptat spre zona „Mamelo­ nului”, un deal de pe care se putea ob­ serva lesne depresiunea dintre pădure şi ridicătura de pământ cu formă... interesantă. La puţin timp după ce ne-am instalat în dreptul unei tufe, din pădure s-a au­zit un fluierat, semn că vânătoarea în­cepea. Strategia era aparent simplă. Gonacii urmau să străbată la pas pă­ durea, astfel încât zgomotul produs să pună pe fugă mistreţii şi să-i aducă în bătaia puştii. Pe măsură ce avansau gonacii, înain­ tam şi noi, dar în zadar. Deşi pe pă­ mânt existau destule urme proaspete de mistreţi, după aproape două ore niciun exemplar nu şi-a făcut apariţia, semn că trebuia făcut ceva. Astfel, s-a decis schimbarea tacticii. Ne-am mu­ tat de cealaltă parte a pădurii, mai fe­ rită de vânt şi ploaie, locul ideal pentru un animal sălbatic pentru a sta ascuns pe o astfel de vreme. Urma o nouă goană…

Captura zilei Ne-am ocupat poziţia în dreptul unei gâlme de pământ la capătul pădurii, astfel încât puteam supraveghea orice animal care ar fi ieşit pe câmp. Minu­ tele se scurgeau greu, poate şi din cau­

La pândă, pe dealul “Mamelonului”

Un trofeu de peste 70 de kilograme

za ploii care se încăpăţâna să nu înce­ teze. Nu ne rămânea decât să stăm şi să aşteptăm… După mai bine de o oră, răpăitul ca­ denţat al ploii a fost brusc întrerupt de o detunătură, urmată rapid de în­că una, semn că se întâmpla ceva. „Da­ că prin absurdul absurdului apare ce­ va la orizont, retrageţi-vă în spatele meu”, ne-a rugat Florin, care simţea parcă apropierea prăzii. Ne-am conformat şi, la nici două mi­ nute, un mistreţ de aproximativ 70-75 de kilograme a ţâşnit din pădure, go­ nind cu viteză spre câmp, paralel de locul unde eram la pândă. Urmărind scena, m-am simţit brusc inundat de adrenalină. Dând dovadă de un autocontrol perfect, Florin şi-a dus rapid carabina la ochi şi a ţintit prada. La fel a procedat şi Vasile Si­

laghi, vânătorul de la ”standul” alătu­ rat, situat la aproximativ o sută de me­tri de noi. Bubuiturile celor două ar­ me, venite simultan, parcă m-au trezit dintr-un vis, în care vânatul s-a rostogolit de două ori prin aer şi a căzut la pământ. „Gata, s-a terminat”, mi-am spus. Însă n-a fost deloc aşa! Deşi atins de două gloanţe, dovedind resurse inepuizabile, mistreţul a reve­ nit în picioare, gata parcă de o nouă cursă de evitare a morţii. Pierdută de această dată, deoarece glonţul decisiv, pornit din carabina lui Florin, s-a do­ vedit fatal pentru vânat şi câştigător pentru vânători. Partida de vânătoare se încheiase. gura urmă a trecerii noastre pe Sin­ dea­lurile din Băgaciu era o mică dâră de sânge, spălată şi aceea rapid de ploaia care continua să cadă…


SUPliment transilvania business

„O puşcă bună reprezintă un avantaj, dar nu unul capital” De cât timp aveţi pasiunea pentru vânat? Florin Romanța: Sunt vânător cu acte din anul 2007. De ce aţi ales vânătoarea şi nu alt hobby? F.R.: Alegerea ţine de instinct, deoa­ rece civilizaţia nu a reuşit să estompe­ ze aşa de mult instinctele umane.  Sunt persoane care se opun acestui sport… F.R.: Ca să fii vehement împotriva vânătorii, trebuie să fii la fel de ve­ hement împotriva agriculturii. De

Gonac însoţit de câini de vânătoare

exemplu, mistreţul este o specie care beneficiază foarte mult de agricul­ tură. Cel puţin la modul teoretic, se recoltează din teren numai surplusul de indivizi, nu se trage ca la poligon, după tot ce mişcă. Ce calităţi trebuie să aibă un vânător bun? F.R.: O puşcă bună reprezintă un avantaj, dar nu unul capital. În primul rând trebuie să ai stăpânire de sine, astfel încât în momentul în care vezi vânatul să nu intri în panică şi să ra­ tezi. Desigur, trebuie să ai şi şansă…

49

Florin Romanţa, luând prada în vizor


50

Agro Transilvania Cluster reînvie tradiţia Camembert-ului de Cluj Compania olandeză FrieslandCampina a decis, la mijlocul anului trecut, să suspende activitatea de producţie de la fabrica de prelucrare a laptelui de la Ţaga, locaţie unde se producea celebrul caş de Năsal. Totuşi, în urmă cu mai puţin de trei luni, Agro Transilvania Cluster a anunţat că a semnat un parteneriat cu concernul olandez pentru a redeschide unitatea. Acordul prevede că în viitorul apropiat acolo se va produce atât Brânza de Năsal, sub brandul Napolact, cât şi alte tipuri de brânzeturi, sub brandurile proprii ale AgroTransilvania Cluster. Augustin Stanciu Fabrica de Brânzeturi Transilvania, so­cie­tatea care a preluat, efectiv, acti­ vi­tatea de producţie a fost înfiinţată de AgroTransilvania Cluster, care este ac­ ționar majoritar, alături de Cooperativa Agricolă Someş Arieş. AgroTransilvania Cluster este o structură formată din a­genţi economici, entităţi de cercetare, in­ stituţii şi catalizatori ai sectorului a­groindustrial transilvănean, iar parte­ ne­ rul său în Fabrica de Brânzeturi Tran­silvania este o cooperativă formată din peste 50 de ferme, care cresc împreună peste 2.000 de vaci de lapte. Conform Managerului General al Agro Transilvania Cluster, Felix Arion, unitatea de producţie de la Ţaga se va redeschide în urmatoarele săptămâni, imediat ce vor obţine toate avizele sanitare

şi de funcţionare. „Am preluat această facilitate de producţie pe o anumită perioadă de timp, nu vă pot spune exact pe ce perioadă din cauza clauzelor prevăzute în contract. Totuşi, este important că vom redeschide această fabrică şi că atât clujenii, cât şi ceilalţi români se vor putea bucura, din nou, de brânzeturile care se produc la Ţaga. Acordul de parteneriat cu FrieslandCampina România reprezintă pentru noi, ca structură a­sociativă ce promovează investiţiile în sectorul agroindustrial transilvanean, o oportunitate de a duce mai departe reţetele şi tradiţiile clujene, indiferent de contextul economic. Grota de la Ţaga, în care se maturează brânzeturile, face parte din patrimoniul Transilvaniei şi este de datoria noastră să facem tot

Caş unic în lume Caşul produs la Ţaga este înconjurat de mai multe legende. Astfel, localnicii spun că proprietăţile unice ale peşterii au fost descoperite atunci când mai mulţi locuitori ai comunei au furat o parte din caşul unui grof care stăpânea întreaga zonă şi au depozitat produsele în peştera cu pricina. După un timp, au observat că brânza a căpătat o culoare gălbui-roşiatic şi avea gust foarte bun, în ciuda mirosului respingător. Potrivit localnicilor, brânza se face în zonă de foarte mult timp, unii spun că încă de pe vremea romanilor. Totuşi, caşul de Năsal se produce, intensiv, doar din 1948, atunci când peştera principală a fost naţionalizată. După o serie de lucrări de amenajare, în 1954 a început producţia industrială a brânzei, iar din 1971, când a fost construită actuala fabrică de la Ţaga, grota a fost consolidată, iar tehnologia de preparare a fost îmbunătăţită. Secretul de obţinere a celebrului caş de Năsal stă într-o bacterie care se găseşte exclusiv în această grotă. S-a încercat reproducerea bacteriei şi a condiţiilor din peşteră în laborator, dar fără succes, ceea ce face din Năsal un caş unic în lume.

ce este posibil să susţinem procesul de pro­ducţie de aici”, a declarat Managerul General al AgroTransilvania Cluster. De asemenea, Felix Arion mai spune că, pe lângă celebrul caş de Năsal, acolo se vor produce şi alte sortimente de brânzeturi. „Noi urmează să producem brânzeturi pe mai multe branduri, inclusiv brânza de Năsal. Pe lângă această brânză vom mai face si alte sortimente care vor avea ştampila clusterului. Ne bu­cură foarte mult faptul că utilajele sunt în stare perfectă de funcţionare, a trebuit să facem doar mici intervenţii. Friesland s-au ocupat foarte bine de păstrarea acestora în condiţii optime, iar odată ce vom obţine toate autorizaţiile, sperăm săptămânile acestea, să tem începe efectiv producţia. Vom pu­ încerca să îi angajăm pe vechii lucrători, asta în condiţiile în care aceştia vor dori”, a mai declarat Felix Arion. Cornel Cărămizaru, Director de Vânzări FrieslandCampina România, decla­ ra la momentul semnării contractului cu Agro Transilvania Cluster că este foar­te fericit că o entitate clujeană va reînvia tradiţia brânzei de Năsal. “Suntem extrem de bucuroşi că am reuşit, prin această soluţie inedită de business, să reluăm activitatea în fabrica de la Ţaga, o unitate-unicat în Ardeal. În mo­mentul în care am anunţat intrarea în conservare a unităţii de la Țaga, consumatorii, dar şi alti membri ai comunităţilor locale ne-au trimis numeroase mesaje prin care îşi exprimau regretul ca nu vor mai putea cumpăra Brânza de Năsal. Suntem mulţumiţi că Năsal Napolact va fi, în curând, disponibilă din nou pe piaţă. Ne aşteptăm ca producţia să fie reluată în câteva luni”, a declarat Cornel Cărămizaru.


SUPliment transilvania business

Prisaca Transilvană, un nume de referință în apicultura transilvăneană Prisaca Transilvană este una dintre cele mai interesante societăţi din Transilvania care comercializează produse apicole, în ultimii ani reuşind să îşi consolideze poziția pe piaţa de profil, în special datorită gamelor de produse terapeutice pe bază de miere, propolis şi polen pe care le comercializează. Augustin Stanciu Acest business a luat fiinţă în urmă cu aproape trei ani, atunci când Anca şi Ciprian Beu au renunţat la joburile lor şi au decis să pornească o afacere de nişă într-un domeniu pe cât de pretenţios, pe atât de profitabil. Totuşi, Anca Beu spune că un atuu important în succesul acestei afaceri îl are faptul că ea provine dintr-o familie cu tradiţie în apicultură, cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor ajutând-o să pună bazele unei afaceri care, chiar dacă a intrat pe piaţă de scurt timp, a ajuns să reprezinte un etalon în domeniu. “Prisaca Transilvană a luat fiinţă în 2011 ca o afacere de familie, acest business fiind gestionat şi în momentul de faţă de către mine şi soţul meu. Am decis să începem această afacere aici pentru că eu provin dintr-o familie de apicultori şi, în timp, am văzut beneficiile consumului de miere, dar în acelaşi timp am dorit să ducem această afacere la un alt nivel. Aşa că ne-am axat pe o altă nişă, una foarte puţin exploatată, respectiv crearea şi comercializarea de produse terapeutice pe bază de miere, polen şi propolis”, a spus Anca Beu. Omul de afaceri mai spune că în acţionariatul societăţii a întrat şi un om de afaceri cunoscut din Transilvania, acesta oferind sprijin financiar pentru ca această afacere să se dezvolte la potenţialul maxim. “Nu suntem sin­ gu­rii acţionari în această societate, la un moment dat, un om de afaceri din Cluj a văzut potenţialul nostru şi a cre­zut în ceea ce facem şi a dorit să investească. Ne-a ajutat, în primul rând financiar pentru a creşte, dar acesta a dorit să ne susţină și pentru că este un om înclinat spre inventică şi inovaţie,

spre natural, inclusiv în gândirea de noi produse”, mai afirmă Anca Beu.

Remedii 100% naturale Prisaca Transilvană comercializează pes­te 100 de produse pe bază de miere, polen şi propolis, la care adaugă fruc­­ te şi diverse extracte de plante. “Când am început această afacere, fo­loseam doar produsele apicole, dar a­poi ne-am dat seama că ar fi o pierde­re importantă să nu folosim şi res­tul elementelor din natură pentru a îmbunătăţi oferta noastră. Cele mai im­portante pro­duse pe care le comercializăm sunt spray-urile terapeutice, poate cel mai bine vândut fiind «Gâtu­leţul feri­cit», un spray pe bază de propolis şi miere. Este un remediu ca­re se vinde foarte bine în farmacii, ma­ga­zine naturiste sau hypermarket-uri, noi fiind singurul producător care a scos pe piaţă un spray de gât pentru copii 100% natural, produsul fiind bre­vetat şi cu rezultate foarte bune. În por­to­foliul Prisaca

Transilvană se află peste 100 de produse, toate având în com­ poziţia lor miere, polen sau propolis, pornind de la siropuri de fructe cu miere, până la spray-uri terapeurice şi după bărbierit, creme anti-celulitice şi produse de îngrijire sau igienă. Ca un simbol al calităţii, produsele Prisca Transilvana au beneficiat de mai multe medalii la o serie de târguri de inventică, cum ar fi o medalie de bronz la Salonul de Inventică de la Varşovia sau Ordinul de onoare cu grad de ofiţer acordat de către Federaţia Mondială a Inventatorilor. Foarte multe dintre produsele noastre au venit după ce, ca părinţi, am constat o nevoie pe care nu o putea satisface niciun produs existent pe piaţă. Noi credem că în natură găseşti tot ceea ce este necesar pentru a avea grijă de sănătatea ta și a celor din jur”, mai spune Anca Beu. Compania clujeană se dezvoltă încon­ tinuu, urmând să inaugureze, în viitorul apropiat, un nou spaţiu de producţie în Cluj-Napoca, actuala facilitate fiind mult prea mică pentru a satisface cererea.

51


52

2014, an bun pentru agricultorii bistrițeni Rapoartele Direcției pentru Agricultură și ale Camerei Agricole Județene Bistrița-Năsăud pentru 2014 sunt încurajatoare. Printre pașii care s-au făcut în ultimii ani se numără construirea de depozite pentru fructe, legume și cereale, inexistente până de curând, dar și creșterea numărului de agricultori care mizează pe agricultura ecologică. Minusurile nu pot fi nici ele ignorate, acestea vizând în special prețul mic obținut pentru produse. Bianca Sara Datele pentru anul acesta, prezentate de Direcția pentru Agricultură sunt cel puțin încurajatoare. Dacă în anii în care criza lovea puternic mulți dintre agricultorii din Bistrița-Năsăud au mai pierdut din elan, subvențiile a­­cordate pentru acest sector le-au dat curaj, astfel că în prezent crește nu­mărul celor care profită de banii a­cordați pentru reconversia viticolă și po­micolă, dar și pentru agricultura și produsele eco. Nici sprijinul financiar pentru in­ves­ti­­ții în agricultură nu este de ignorat. Ast­ fel, anul acesta a fost acordat un spri­jin financiar în valoare de 216.158 de lei pentru achiziționarea a 50 de ju­ninci din rasa Holstein Friză din import. De asemenea, au fost sprijinite și au­ to­ ri­ tățile locale care au desfășurat stu­dii pedologice - sistem de monito­ ri­zare sol-teren pentru agricultură cu 408.049 de lei. Au beneficiat de un ast­fel de sprijin comunele Căianu Mic (pentru 3.905 hectare), Șieuț (pentru 4.739 hectare), Mărișelu (pentru 6.188 hectare), Monor (pentru 4.267 hectare), Zagra (8.187 hectare), precum și pentru orașul Beclean (pentru 3.659 hectare). În acest moment, în Bistrița-Năsăud sunt 488 de hectare cu viță de vie, din­ tre care aproape 160 de hectare au fost incluse în programul de reconversie / restructurare. Doar anul acesta au fost solicitate drepturi de plantare de vi­ță de vie pentru 56 de hectare. Când vine vorba despre reconversia po­micolă, potrivit Camerei Agricole, în Bistrița-Năsăud sunt 15 potențiali beneficiari ai acestui program, care au autorizație de plantare și așteaptă demararea programului. Numărul spațiilor de depozitare a cres­cut și el în ultimii ani. Astfel, anul

acesta s-a ajuns la 12 spații speciale pentru fructe, trei pentru legume și trei pentru cereale. A crescut și numărul producătorilor din agricultura ecologică, acesta a­jun­gând la 1.663. Pe raza județului, în acest moment, există 5 grupuri de producători și 7 de procesatori ates­ tați pe produse tradiționale, doi pro­ ce­satori fiind în curs de atestare. După plantele de nutreț, care ocupă 57.240 de hectare din județ, suprafața cea mai mare cultivată este ocupată de porumb, aceasta ajungând la 22.050 hectare anul acesta. Porumbul este urmat de cartofi, care au fost cultivați anul acesta pe o suprafață de 8.351 de hectare, ovăz, care a fost cultivat pe peste 4.000 de hectare și grâu, cultivat și el pe 3.200 de hectare. Una dintre surprizele plăcute este pre­zen­ța tutunului, mai ales că în pe­ rioa­da comunistă acesta ocupa mii de hectare în Bistrița-Năsăud. Fa­ mi­ lia Mureșan din Apatiu, comuna Chio­ chiș nu renunță, cultivând și anul a­cesta un hectar. O altă surpriză este so­ia, care a fost cultivată pe 20 de hectare și a generat 34 de tone. La nivelul județului s-a înregistrat o pro­ducție de 133.616 tone de cartofi, 68.355 tone de porumb, 18.741 tone de legume, 9.761 de tone de grâu, 6.644 de tone de orzoaică. De asemenea, s-au obținut 950 de tone de sfeclă de zahăr, 550 de tone de floarea soarelui și o tonă de tutun. Când vine vorba despre animale, clasamentul numeric este condus de păsări, fiind înregistrate peste 912.000 de capete. Acestea sunt urmate de ovi­­ne, fiind înregistrate 473.140 de ca­ pete, de bovine – 85.712 capete, sui­ne – 60.388 de capete, caprine – 30.075

de capete, cabaline - 21.360 de capete, iepuri – 26.800 de capete sau albine – peste 25.000 de familii, asta în ciuda anului dezastruos pentru a­­cest sector. O prezență surpriză sunt a­nimalele de blană, înregistrându-se 1.730 de capete.

Între minusuri și recomandări În ciuda rezultatelor satisfăcătoare, re­ pre­ zentanții Camerei Agricole Ju­ de­ țene vin cu câteva recomandări, ca­re să combată minusurile încă în­re­­gistrate în sectorul agricol din Bis­trița-Năsăud. „Majoritatea exploatațiilor agricole individuale care există în acest mo­ment în județ, și nu numai, nu se ri­di­că la nivelul european cerut de le­gis­lația românească. Cele mai multe dintre exploatații au o capacitate redu­să, produc doar pentru consumul propriu și se confruntă cu probleme de natură tehnologică, con­ struc­ tivă și managerială, activitatea aces­tora este nerentabilă, iar calitatea pro­duselor este necorespunzătoare”, se specifică în raportul pentru acest an al Camerei Agricole. Reprezentanții instituției mai văd un minus în prețul foarte scăzut al laptelui, care oscilează între 0,80 și 1,40 lei/ litru. Doar 5% din cantitatea de lapte se valorifică cu prețuri cuprinse între 2,5 și 3 lei/litru. La fel stă situația și când vine vorba despre fructe, acestea fiind valorificate aproape cu același preț cu care se recoltează. Recomandarea Camerei Agricole este for­marea grupurilor de producători, ca­re ar aduce o cantitate mai mare de pro­duse, ar reduce costurile și ar crește puterea de negociere cu procesatorii sau comercianții.


SUPliment transilvania business

3


54

Cum ne tăiem singuri creanga... din pădure Libertatea postdecembristă, câștigată cu multe sacrificii, a reinstaurat în România dreptul de proprietate privată asupra terenurilor agricole și pădurilor. Pentru mulți dintre cetățenii acestei țări, redobândirea fostelor proprietăți a însemnat un nou început. Vorbim aici de oamenii pentru care „iubirea de moșie” nu este doar o expresie, ci o stare de spirit, o parte a sufletului lor. Din păcate, nu suntem toți la fel, așa că pentru unii proprietari, terenurile, dar mai ales pădurile redobândite, au devenit surse de venit rapid si fără trudă. Cornelia Trif Periodic, televiziunile ne prezintă ce­ ea ce numesc „un jaf” al pădurilor din di­ferite zone ale țării, cu deosebire din munți, iar specialiștii se strădu­ iesc să explice care este impactul, pe ter­men scurt, dar și pe termen lung, al defrișărilor masive. La fel de perio­ dic, organizațiile nonguvernamentale or­ganizează campanii de împădurire, mediatizate și ele.

Clujul n-a pierdut pădure… deocamdată „Județul Cluj are la această dată circa 190 de mii de hectare de fond fores­ tier, 170 de mii de hectare de pădure, res­tul pășuni împădurite. Deși s-a tă­ iat masiv în ultimii 20 de ani, nu se poa­te spune că suprafața de pădure a județului a scăzut, în zona noastră pă­ durea se regenerează ușor, iar campa­ niile de împădurire din ultimii ani au

fost extrem de eficiente”, precizează Do­ rel Oros, șeful Direcției Silvice Cluj. Fiecare bucată de pădure care dispare aduce cu sine modificarea microcli­ ma­tului. Odată cu arborii dispar flo­ ra, fauna, iar păsările nu mai unde cui­bări. Acolo unde există perdele de pro­tecție, umiditatea solului este cu 200% mai mare. Dispariția lor aduce la scăderea umidității și la secetă. Desigur, toate acestea nu se întâm­ plă peste noapte, dar pe termen lung e­fectele sunt vizibile. „La noi, în Tran­ silvania nu sunt mari probleme, deși s-au defrișat și aici păduri întinse, pentru că aici se refac mai ușor. Zo­ nele defrișate acum 10 ani sunt deja verzi, există puieți, pădurea s-a re­ generat. Durează mult până o pădu­ re ajunge la maturitate, dar situația nu este disperată. S-a tăiat intens în zonele Măguri Răcătău, Mărișel și zonele învecinate, dar aici, din păca­ te, oamenii nu au altă sursă de venit.

Este nevoie de politici și în acest sens, trebuie să ajutăm oamenii să trăiască de pe urma pădurii, nu din tăierea ei”, mai spune Dorel Oros.

De ce nu avem legi mai aspre împotriva defrișărilor? Anul 2014 a însemnat anul în care proiectul de modificare a Codului Silvic a intrat în Parlament, a fost amendat și răs-amendat, după care a fost respins. Unii spun că a învins bu­ nul simț, amendamentele „defrișând” de conținut legea, alții spun că era bun oricum, legislația silvică fiind depășită. Cert este că acum nimeni nu poate spune când va fi adoptat noul Cod Silvic și cum va arăta acesta. „În anul 2012 s-a pus problema adop­ tării unui Cod Silvic care să în­tru­


SUPliment transilvania business

neas­că acordul Regiei Naționale a Pă­ durilor, a proprietarilor de păduri, a tuturor celor interesați. După ce a fost numit noul guvern, în ianuarie 2013, s-a considerat necesară înăsprirea legislației silvice pentru a descuraja tăierile de păduri, așa că au apărut mai multe variante. Așa s-au introdus în proiectul Codului Silvic interzice­ rea vânzării de lemn pe picior, dreptul de preemțiune al firmelor locale care prelucrează lemnul, inclusiv al fabrici­ lor de mobilă. O altă propunere foarte bună era cea privind paza pădurilor cu o suprafață mai mică de 30 de hec­ tare, dar și a celor în care exploatarea este interzisă. Mă refer aici la cele cu rol exclusiv de protecție, adică din zona barajelor, din rezervațiile și par­ curile naționale, unde există păduri aflate în proprietate privată, dar legea nu permite exploatarea și sunt firești niște compensații”, precizează Dorel Oros, unul dintre oamenii care au lu­ crat la proiectul noului Cod Silvic. Dezbaterile pe marginea acestui pro­ iect au fost îndelungate și intense, în­ cercând să se definească în mod clar ce înseamnă Romsilva, ce înseamnă procesatori, ocol silvic privat sau cel care prelucrează lemnul. Urmare a dezbaterilor, au apărut neînțelegeri și chiar conflicte. Așa au apărut și compromisurile. Primul compromis a fost legat de interdicția de a vinde lemn pe picior. Nici Romsil­

va și nici unitățile administrativ–te­ ritoriale nu dețin depozite, așa că s-a decis ca această măsură să se aplice etapizat. Concomitent, s-a constatat că firmele procesatoare nu au posi­ bilitatea de a achiziționa softul nece­ sar controlului în timp scurt, așa că și această măsură urma să fie aplicată etapizat, mai ales că este și o cerință a Uniunii Europene. „Acum trecem la dreptul de preemțiune: această preve­ dere a fost in­trodusă în proiect pentru a sprijini și încuraja agenții locali, dar asta ar fi în­ călcat libera concurență, firească în e­conomia de piață. Nu poți interzice u­ nui agent economic nou, care vine din Suceava sau Bacău să ex­ ploateze lemn. Urmare a tuturor aces­ tor dis­cu­ții, proiectul a fost amendat de minis­ter, depus la Parlament, și a fost res­pins. Este foarte adevărat că unele a­mendamente depuse în plen aduceau o oarecare liberate în ceea ce privește ridicarea de construcții, respectiv po­ sibilitatea proprietarilor de pădure de a defrișa până la 500 de mp. La fel au fost și unele propuneri privind expro­ prierile pentru cauze de interes public, în unele cazuri fiind prevăzute daune de unu la șase. Respingerea proiectului a determinat neaplicarea acestor pro­ puneri”, mai spune Dorel Oros. Cert este că, deocamdată, legislația silvică este perimată, pădurile con­ tinuă să se taie și, cel puțin în sudul țării, sunt probleme.

Ce e de făcut? „Avem nevoie de legislație moder­ nă, de un Cod Silvic nou, dar și de legislație subsecventă. Trebuie schimbată și legea moților și o spun deoarece la adoptarea ei, în 1997, pes­ te 90% din fondul forestier al Clujului era proprietate de stat. Astăzi acest procent este mai mic de 50. Mai este nevoie de o reglementare și în ceea ce privește numirea pădurarilor la ocoa­ lele silvice private, care acum se avi­ zează la nivel central. De asemenea, trebuie delimitată cât din meseria de silvicultor este profesie liberală și cât funcție publică. Tot noul cod silvic trebuie sa reglementeze clar regimul construcțiilor în zona de fond fores­ tier, ce construim, cine avizează și cine proiectează. Și mai trebuie să îi învățăm pe cei tineri și pe copiii noștri ce înseamnă respectul pentru natură, pentru pădure. Tocmai de aceea noi sprijinim ONG-urile care organizea­ ză campanii de împădurire, conside­ rând că tone de teorie nu fac cât un gram de practică”, adaugă Oros. Pădurea constituie cel mai impor­ tant factor de stabilitate și echilibru în natură, o resursă regenerabilă de prim rang. Ea nu mai trebuie perce­ pută ca o simplă sursă de lemn, ci ca o condiție a vieții. În fond, antecesorii noștri vorbeau despre „codrul, frate cu românul”. Chiar suntem toți niște fraticizi, suferinzi de sindromul Cain?

55


Soluții și parteneri din Transilvania - Lunar, 80 de pagini, oportunități de afaceri - Interviuri exclusive, analize, studii de caz - Coverstory-uri exclusive corelate cu evenimente și investiții cheie - Promovarea dvs. la cele mai importante târguri, expoziții și forumuri - Oportunități de promovare online - Suplimente: Cultural (lunar), Doctor și Agro TB (trimestrial) - Catalogul centrelor logistice și de birouri (anuar) - Tendințe și recomandări internaționale abonamente@transilvaniabusiness.ro, Tel: 0740 115 167, Fax: 0265 215 613

Abonament revista tb: 250 lei/an


De ce e abonamentul 250 de lei când toată piaţa oferă discount şi premii?! Abonamentul livrat acasă ori la job conţine 12 apariţii plus cel puţin 9 suplimente. Este foarte important să aveţi întreaga colecţie TB 2015! Transilvania Business intră în al cincelea an de existenţă. Vom edita 12 numere de revistă clasică. Minimum 80 de pagini plus coperţi. Din ianuarie 2014 avem suplimentul interior – TB Cultural. Businessul trebuie să sprijine consistent cultura. Se coace vremea elitei economice care să deguste din şansa mecenatului şi a sprijinitorului creaţiilor acestui popor. Altă revistă, de fapt. La început 20 de pagini... Ţineţi în mână suplimentul Agro TB, ce va apărea o dată la trei luni, despre pământ, animale, ferme, ştiinţă, industrie alimentară, truditori, profit agricol etc... Lumea medicală are încredere în redactorii noştri şi am acceptat să păşim cu precauţie, dar decişi pe drumul spinos al sănătăţii românilor. Sănătate cu TB. Trimestrial. Măcar 80 de pagini. Ne-am pregătit pentru trei conferinţe naţionale – cum v-am obişnuit, cu anuarele – cataloagele – indexul aferent... Sibiu. Alba Iulia. Timişoara. Şi Bucureştii rămân în cărţi...

supliment trimestrial Transilvania Business 12 reviste TB clasice. Cu 12 - TB Cultural interior. Cel puţin 3 Agro TB şi 3 Sănătate cu TB. Plus unicatele: Industrializare şi Automotive. Parcuri tehnologice, logistice, huburi, clustere, industriale (II). Oglinda Energiei româneşti. Tot 3.

ines s

Un an mândru!

Tran bus silvania

Împreună, toate, susţin, merită un abonament la Transilvania Business!


58

O familie care păstrează tradițiile populare și care face tot ce se poate face cu două mâini Iulia Morar este unul dintre cei mai celebri creatori populari clujeni. Ea coase de când se știe, chiar dacă face costume populare specifice zonei Ardealului doar de câțiva ani, vreo patru, mai exact. Din mâinile sale ies costume populare întregi, ii, catrințe, poale, dar și alte cusături tradiționale, fie că e vorba de fețe de masă, de mileuri sau chiar basmale tradiționale Cornelia Trif Iulia s-a născut în comuna Horea și a­colo, lângă mama sa și la școală, a deprins primele noțiuni despre cusături. „Când eram acasă, mama, asemenea tuturor femeilor născute, crescute și educate în satul natal, m-a luat lângă ea și mi-a dezvăluit secretul cusăturilor de mână. Că era o ie, un brâu, o catrință, o perdea, totul era o operă de artă, un unicat. Atunci, copil fiind, nu am realizat ce zestre, dar și ce responsabilitate îmi lăsa mama. Munca ei se împletea perfect cu cea de la școală, pe atunci se chema «lucru manual», dar ajunsesem să coasem și în orele de desen, nu doar la cele de specialitate”, spune azi Iulia.

De la control tehnic de calitate, la costume populare Înainte să decidă să se dedice cusăturilor, Iulia Morar a lucrat într-o fabrică de confecții, în funcția de controlor tehnic de calitate. „Atunci îi controlam pe alții, acum mă controlează pe mine clienții!”, râde creatoarea clujeană. Acum, Iulia Morar este propriul stăpân și are atelierul de lucru acolo unde se află! „Cos acasă, când mă duc la țară, în târguri, la evenimente. Acesta este avantajul muncii mele, pot să lucrez oriunde. Și fac tot ce se poate face cu două mâini”, mai spune Iulia. Din mâinile ei ies adevărate comori ale artei populare tradiționale. „Cos-

tumele pe care le cos reprezintă zona Clu­ jului, Valea Arieşului, motivele sunt din zona din care venim, folosite din cărţile vechi după modele de 100 ani, pe care le-am refăcut. Atunci când un client dorește un costum anume, un model anume, dacă nu l-am mai lucrat sau nu îl găsesc în cărți, mai caut pe internet. Nu e muncă ușoară, dar fac ceea ce-mi place, iar dacă azi aș avea de ales, aș alege din start să fac asta”, adaugă Iulia Morar. Deși tehnica a avansat și au apărut mașini de cusut, care grăbesc și ușurează „procesul tehnologic”, artista clujeană preferă să coasă de mână. Consideră că o ie adevărată e cea cusută de mână, chiar dacă asta cere mult timp, multă migală și răbdare.

Costume pentru toate vârstele Iulia Morar nu face costume sau ii sau doar pentru cei mari. Are produ­se pentru bebeluși de un an, dar și că­măși

bărbătești XXXL! Atunci când situația o cere, face la comandă, funcție de mărime și de model. „Deși particip la foarte multe târguri, cam peste tot în țară, grosul vânzărilor îl reprezintă comenzile. Oamenii vin la târguri sau văd pe facebook modele mele și comandă. Am avut cazuri când, înaintea unui târg care urma să aibă loc în alt oraș din țară, să fiu sunată și să mi se comande cămăși, ii sau costume populare. Erau persoane care luaseră o carte de vizită la o manifestare anterioară și știau sau bănuiau să voi participa iarăși, aveau bani pentru așa ceva, comandau, iar când ajungeam la târg veneau după marfă”, spune Iulia. La o primă vedere, creațiile care ies din mâinile sale par scumpe. Dar cine știe câtă muncă presupune o cusătură frumoasă plătește efortul. Asta mai ales că unele costume cer luni de zile de muncă. „Nu-i uşor să faci un costum, depinde de complexitate foarte mult, poate să dureze şi câteva luni, doar că trebuie să fie diferite, complexitatea, modelele, pentru buzuna-


SUPliment transilvania business

rul tuturor. Spre exemplu, am cusut la o ie mai bine de două luni! Era pe in topit, am lucrat cu lupa, ochelarii au fost inutili. Și am cerut pe ea doar 200 de lei… Am costume, ii, cămăși bărbătești pentru toate vârstele, preţul la o ie ajunge până la 450 lei, iar tot costumul de la 600 lei până la 1.000”, adaugă creatoarea clujeană. Materialele necesare confecționării costumelor și iilor le cumpără din comerţ. Folosește pânză de bumbac, de in. Și-ar dor să coasă pe pânză țesută în casă, dar plantațiile de in și cânepă au devenit amintire, iar stocurile din dulapurile bunicilor sau epuizat.

Primul critic și manechin, nepoata! Iulia Morar este convinsă că meseria sa va fi dusă mai departe. Are deja o ucenică, deși cam micuță încă… „Nepoțica mea, Ayana, este primul critic și primul manechin! Stă lângă mine când lucrez, vrea să învețe meserie și deja a declarat sus și tare că atunci când va fi mare va coase așa ca bunica. Când fac costume pentru copiii, e obligatoriu să le îmbrace, să facem fotografii și să le distribuim pe facebook! Sunt mândră, ca orice bunică, dar și încântată că este atrasă de această muncă, deloc ușoară și nu excesiv de bănoasă, dar plină de satisfacții personale. Pentru că nu poți avea bucurie mai mare decât să vezi pe stradă sau pe scenă un costum ieșit din mâinile tale și purtat cu plăcere și mândrie de un artist sau de un simplu cetățean”, mărturisește Iulia emoționată.

vorbește cu plăcere și acum de vremurile când lucra cu copiii din sistemul asistenței sociale. Problemele de sănătate l-au obligat să se pensioneze, dar pentru că este încă tânăr și pensia este extrem de mică, a fost nevoit să își completeze veniturile. Are mână bună, lingurile ornamentale, ghioagele, fluierele, suporturile de vin sau de chei ieșite din mâinile sale sunt adevărate opere de artă. „Înainte făceam asta din pasiune, acum din asta trăiesc. Desigur, îmi place foarte mult ceea ce fac, altfel nu aș putea să lucrez, dar e bine că iese și un ban din asta”, mărturisește Ioan Morar care, la fel ca soția sa, „face tot ce poate face cu două mâini”.

Ioan Morar, sculptorul în lemn

„Suntem proprii stăpâni!”

Creatorul popular Iulia Morar este ajutată de soțul ei, Ioan, fiind una dintre puținele familii din țară în care ambii soți au drept scop păstrarea și promovarea tradiției populare. De fapt, el a fost primul artist din familie… „Am fost cu el la câteva târguri, mi-a plăcut atmosfera, am și vândut mai bine decât el, că el este un foarte bun meseriaș, dar nu se pricepe așa bine și la comerț. Apoi am decis să mă apuc și eu de cusut costume populare, că tot o făceam ocazional din pasiune. Am transformat pasiunea în meserie și acum lucrăm împreună și mergem la târguri împreună”, mai spune Iulia. Înainte de a se ocupa de sculptura în lemn, Ioan Morar a fost asistent social la un ONG. Și-a iubit meseria,

Cei doi meșteri populari aplică acum cunoștințele dobândite de la părinți și își cultivă pasiunile. Fie că e vorba de cusut sau de cioplit, e nevoie de migală. Dacă Iulia își găsește materiale în comerț, Ioan caută lemn prin mai toate pădurile. „Pot folosi aproape orice lemn. Dacă găsesc crengi care mi se par că au o forme aparte, le iau, pe prelucrez și… văd ce iese. Pentru bâte și ghioage am nevoie de lemn de corn, nu prea se găsește, umblu mai mult după el. Lucrez și cu stejar și cu fag, îmi place lemnul, textura lui. Dar cel mai mult îmi place că sunt liber, sunt propriul meu stăpân. Îmi fac singur program, lucrez când vreau și unde vreau. Când Iulia coase, pot să stau cu ea și să lucrez și eu, suntem împreună

tot timpul. Și nu ne plictisim unul de altul…”, spune Ioan râzând. Spusele sale sunt împărtășite de Iulia, care recunoaște că nu ar da viața și ocupația de acum pe cea anterioară. „Nu m-aș întoarce la programul de lucru cu orar fix, cu normă, pauze impuse și nu alese. Noi avem casă în comuna Horea, când nu sunt târguri, sau pur si simplu simțim nevoia sa facem o pauză sau avem multe comenzi, mergem acolo. Ne și relaxăm, dar putem și lucra acolo. În plus, suntem invitați la o grămadă de târguri din toata țara. Călătorim «în interes de serviciu», dar ne face și plăcere să vedem sau să revedem peisaje superbe. La foarte multe târguri participă prieteni de-ai noștri, oameni cu care aveam același timp de muncă și pasiuni comune. Petrecem seri frumoase alături de ei, suntem acasă mai peste tot. Spre exemplu, suntem invitați des la Craiova și, culmea, oltenii chiar cumpără costume populare ardelenești”, precizează Iulia Morar. Întrebăm și de dezavantajele ocupației pe care cei doi soți o au. „Inconstanța vânzărilor. Aici nu există predictibilitate, depinzi de dorința oamenilor și… de bugetul lor, mai ales că avem produse care nu sunt absolut necesare existenței. Deși, în ultima vreme, moda iilor a revenit, chiar puternic, dar, din păcate, nu toată lumea e capabilă să deosebească o ie cusută de chinezi de una tradițională! Părăsim familia Morar siguri că tra­di­ ția costumelor populare arde­le­nești și sculptura ornamentală în lemn se află pe mâini bune și, mai mult are șanse maxime să se perpetueze.

59


SUPliment transilvania business

Oncologie cu prune şi rahat cu perje

“Vita vigilia est” - Gaius Plinius Secundus

După ce săptămânile trecute am văzut că prunele şi-au făcut loc în paginile Formulei As, m-am gândit că poate ar fi bine să scriu şi eu câteva rânduri pe tema asta. Mai ales că provin din Maramureş, zona în care pruna şi palinca sunt la mare preţ, iar pregătirea mea profesională are legătură cu domeniul. Gabriel Aoșan, licenţiat în ştiinţe agricole Din chiar subtitlul articolului, aflăm că utilizarea prunelor în scopul de a pro­ duce alcool este un “Păcat!”. Noi cre­dem că este mai mare păcat să-ţi înşeli cititorii cu afirmaţii greşite, nefundamentate pe experienţa reală şi să te contrazici. Spre exemplu în Formula As numărul 937 din 2010, tot într-un articol dedicat prunelor, Ilie Tudor ne spune: “Să nu uităm că din prune se face şi ţuica, tot mai apreciată, mai ales în «expresia» ei de pălincă, pe plan internaţional”. Revenind la subiect putem spune că deosebim cu uşurinţă în România: - porumbarul, Prunus spinosa, considerat de unii specialişti împreună cu corcoduşul drept strămoşi ai prunului comun de azi (Crane şi Lawrence). Plinius cel Bătrân foloseşte termenul de “Prunus silvestris”. - corcoduș, Prunus cerasifera. - goldanul sau scoldușul, Prunus insititia; pentru latini “Prunum damascenum”, după originea sa. - prunul comun, Prunus domestica. Menţionăm că în lume sunt zeci de specii de prun. Deşi s-ar putea spune că s-a format în emisfera nordică, a pătruns de mult timp şi în emisfera sudică. Plinius cel Bătrân (23-79 e.n.), în lucrarea sa cu caracter enciclopedic Istoria Naturală, în cartea a XV-a, aliniatele XII şi XIII, menţionează o mulţime mare de pruni, în sensul de specii şi soiuri. Nu se vorbeşte nicăieri de cifra de 300 de tipuri diferite de prun la momentul respectiv, sec. I e.n., aşa cum

menţionează eronat Formula As. Recomandăm ziariştilor care scriu să încerce să se documenteze din lucrările pe care le citează, şi nu de pe Internet, copiind (boală naţională) fragmente din articole nesemnate. Cu adevărat interesantă este însă aprecierea că, în mod surprinzător, Cato (243-149 i.e.n) în lucrarea sa De Agri Cultura (aprox. 160 i.e.n.), nu le menţionează. Plinius subliniază şi întăreşte ideea că nu sunt menţionate nici prunele sălbatice, probabil corcoduşele (n.n.). Pentru prezentarea concluziei sale, vom folosi o traducere, care spune că: “...it will be obvious that all our plums have been introduced since the time of Cato” (Pliny`s Natural History; Harvard University Press, Massachusetts & William Heinemann, London, 1949-1954). Fapt ce sporeşte ideea despre prolificitatea prunului. Într-o lucrare dedicată culturii prunului, Prof. Dr. Ing. Lenuța Chira şi Prof. Dr. Dorel Hoza afirma că prunul european s-ar fi născut în Caucaz. Acolo

sunt cele mai mari arii de răspândire ale porumbarului şi corcoduşului, iar o parte din lumea ştiinţifică, după cum am menţionat, consideră prunul (Prunus domestica), o încrucişare fericită a acestor două specii. Pe de altă parte, se pare că nu greşesc nici cei ce afirmă că originea prunului nostru se află în îndepărtata Chină, pentru că în evoluţia şi mişcarea acestui pom, strămoşii prunului născut în Caucaz ar avea şi el strămoşi în Extremul Orient, Prunus simonii şi Prunus salicina; Jules Janick, “The origins of fruits, fruit growing and fruit breeding”, 2005. Interesant este că Bosnia, care moşteneşte munca de înfiinţare a unor plantaţii de prun de pe vremea lui Diocletian (274-305 e.n.), pe malurile râurilor Drava şi Sava, şi tradiţia culturii, este spaţiul din Europa cu cea mai mare densitate de pruni. De unde se poate observa şi care poate fi continuitatea în timp a unor acţiuni fericite realizate acum 1.700 de ani!

61


62

România are o mare producţie de prune, printre primele în UE şi prunul are cea mai mare suprafaţă ca pondere în livezile de pomi fructiferi, în jur de 50%. Ca o particularitate lingvistică, în Moldova şi Germania există denumiri deosebite pentru fructele prunului comun şi ale goldanului. Pentru moldoveni, fructele prunului sunt “perje”. În limba germană ”zwetschen”. Iar fructele goldanului sunt numite “prune”. În limba germană “pflaumen”. Etimologia ne învaţă că numele de prun vine din latinescul “prunus”. Iar pru­nă din “prunum”. Ele însă nu sunt cu­vinte cu origine latină, ci constituie un împrumut din greaca veche, care u­ti­lizează termenul “proumne“ pentru prun şi “prounon” pentru prună. Acest cu­vânt însă este o variantă a unui cuvânt cu origine necunoscută “proumnon”. Şi iată că am ajuns la Adam şi Eva... Ceea ce ne poate interesa mai mult azi este că în lume sunt peste 2.000 de so­iuri de prun ale speciei “Prunus domestica”.

Cum putem face pruna neperisabilă Oamenii au consumat alcool din totdeauna. Nu o să-i oprească acum nici Formula As şi nici MISA. Mai ales că ei beau altceva. Problema este, de fapt, ce fel de alcool bei şi cât. Iar în ceea ce priveşte considerentele economice, decât să găsesc în magazin whisky scump sau contrafăcut, mai bine ar fi să găsesc o pălincă sau o ţuică de-a noastră. Să nu mai vorbesc ce ar putea să însemne acest lucru pentru economie, în general, şi pentru export. Pentru că pruna proaspătă este perisabilă, iar fabricile noastre de conserve au cam dispărut. Ori pruna transformată într-o băutură de calitate ar putea să aducă un venit ţăranului şi industriaşilor. Ar creşte şi numele ţării noastre în lume, iar Zetea nu ar mai fi din acest punct de vedere o întreprindere practic singulară. Spre exemplu, atunci când Statul Român s-a opus Ungariei care a cerut un certificat pentru “Palinca” ca denumire cu indicaţie geografică controlată, a folosit ca argument existența anterioară a fabricii Zetea. Ironia soartei face că acestă întreprindere a avut activitatea suspendată pentru că nu avea incinta delimitată precis şi împrejmuită cu gard, în urma unui control făcut

de un funcţionar plin de zel în aplicare noilor legi într-o ţară europeană... În ceea ce priveşte alcoolul şi efectele sale nefaste asupra sănătăţii, cu toţii suntem de acord că abuzul aduce grave prejudicii. Însă prea puţini dintre noi ştiu că alcoolul poate fi în anumite situaţii şi un remediu. Am să vă dau un singur exemplu, edificator, pentru a înţelege că pălinca sau ţuica, ori vinul sau berea, nu sunt “un păcat”, ci consumul abuziv este cel care e condamnabil. Cumnatul meu, acum vreo 40 de ani a fost respins la încorporare pe motiv că avea un ulcer sever şi a fost chiar propus pentru operaţie. Un medic bătrân l-a sfătuit ca înainte de fiecare masă, inclusiv micul dejun, să bea câte 50 de mililitri de pălincă tare de prune, în care să pună o linguriţă de miere. Nu ştim ce fel, dar bănuim că era polifloră, pentru că salcâmul în zona Maramureş e mai rar. După şase luni de zile, la controlul medical a fost declarat vindecat. De fapt, cam după două luni de zile nu a mai avut nici un simptom, nici o problemă, dar a continuat “tratamentul” încă patru luni până s-a dus la medic. În anul următor, la încorporare a fost luat în armată şi şi-a satisfăcut stagiul militar că apt combatant. Acest rezultat nu este o întâmplare. Am mai aflat ulterior situaţii şi tratamente similare.

De ce contează soiul Este important să înţelegem că terme­ nul generic de prun şi prune, desem­ nea­ză un mare număr de tipuri diferite de pomi şi fructe ale genului “Prunus” din familia botanica a Rosaceae-lor. Ca atare, atunci când Ilie Tudor ne spune că s-au făcut studii şi s-au obţinut anumite rezultate prin fo­losirea prunelor, este important să precizeze şi ce fel de prune au fost folosite. Pentru că sunt diferite nu doar ca şi mărime, culoare şi gust, ci şi evident ca şi compoziţie chimică. Sau ca mod de utilizare. Când vorbeşti despre studiile unui japonez, poţi să translatezi cu uşurinţă această experienţă asupra prunelor din Europa? Ca să înţelegeţi mai bine, o să vă dau un exemplu de utilizare a prunelor mai neobişnuit pentru noi: pruna conservată numită “umeboshi”, la mare cinste în Japonia. Cu gust puternic acru şi sărat, dacă sunt conservate în mod tradiţional, sunt deosebit de apreciate şi scumpe... O bucată poate atinge mai mulţi euro în funcţie de timpul de conservare. Sunt albe şi roşii. În timpul procesului de fabricaţie rezultă un oţet deosebit. Aceste prune sunt fructele prunului “Prunus mume”, ale cărui prune sunt mai degrabă asemă-


SUPliment transilvania business

Utilizări uzuale: - fructe consumate proaspete; sunt preferate fructele la maturitate. - suc proaspăt (nectar) de prune. - mai rar, prunele sunt conservate sub formă de compot. Pentru cei care doresc lucruri noi, se poate afla printro lesne căutare pe Internet şi o reţetă de compot de prune verzi. Dezavantajul pentru cei care ţin la rigoarea alimentară este că necesită zahăr şi conservanţi. - prune uscate; cel mai adesea provin din Vrancea, potrivit experienţei mele, unde există o tradiţie în acest sens, care pe vremuri a fost încurajată de stat prin mici întreprinderi de prelucrare a fructelor. Unele sunt uscate în aer cald, altele la fum. De preferat sunt cele uscate în aer cald. - gemul de prune, cunoscut cred de toată lumea. - dulceața de prune, mai rar şi de prune verzi. - jeleul şi pelteaua de prune sunt mai degrabă invenţii gastronomice şi posibilităţi de diversificare a modului în care poate fi utilizat fructul. - marmelada de prune a fost o necesitate cazonă. - magiunul, un mod de conservare tradiţional, a se vedea Magiunul de Topoloveni. Aici e o discuţie: Domnul Ilie Tudor se grăbeşte să treacă pruna în domeniul oncologiei, uimindu-ne încă o dată cu vastele sale cunoștiințe despre acest domeniu, însă nu spune nimic despre un eveniment major în domeniul utilizării naturale a prunei. Anume în data de 11 septembrie 2014, în chiar ziua în care a apărut articolul său, în Argeş, la Topoloveni, fabrica care produce Magiunul de Topoloveni sărbătorea centenarul reţetei printr-o zi a porţilor deschise... Reiterăm ideea că Magiunul de Topoloveni este românesc, realizat fără zahăr, fără conservanţi, aşa cum ar fi trebuit să-i placă Doamnei Sânziana Pop şi chiar şi românului Ilie-Tudor Telem-

bici. Este singurul produs românesc, din păcate, care a primit certificatul de “Indicaţie Geografică protejată”. Furnizor al Casei Regale a României, multiplu premiat „Superior Taste Award” de către Institutul pentru Gust şi Calitate Bruxelles, Ambassador of the “Romanian traditional taste“. Conform unui studiu realizat la Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice N.C. Paulescu, Magiunul de prune Topoloveni este 100% natural, fără zahăr adăugat, fără E-uri, fără conservanţi, fără gluten şi poate fi consumat de către diabetici cu acordul medicului curant. Bun deci pentru vegetarieni, pentru yoghini, pentru MISA şi Formula As. De ce nu a fost menţionat acest eveniment ? - țuica, un distilat de prune, atestată documentar întrun act unguresc de percepţie fiscală la Bistriţa în 1386. De menţionat că în Ardeal se folosesc de-a valma termenii de ţuică, pălincă, horincă, toate desemnând de fapt un dublu distilat de prună sau fructe diverse. În sudul ţării se produce de regulă un distilat simplu, cu tărie alcoolică mai slabă, denumit ţuică. Interesant este că există un Muzeu de Ştiinţe Naturale Cultura Prunului, în Vălenii de Munte, localitate care se mândreşte şi cu o ţuică bună, Ţuica de Văleni. - pălinca, un distilat dublu, arareori triplu şi redus ca tărie, cum e Zetea, care face un produs de excelență în acest domeniu şi care şi-a câştigat în ţară şi peste hotare un renume. După părerea mea, o palincă de prune învechită cinci ani în butoi de dud sau de stejar bate un whisky sau whiskey de opt. Iar una învechită 10 ani, bate un whisky sau whiskey de 15. Din păcate, probabil din pricina cererii, Domnul Zetea îşi învecheşte pălinca doar 6 luni. Dar cine ştie, poate în viitor o să-şi propună să învechească pălinca mai mulţi ani.

63


64

nătoare cu caisele. Efectele urmărite sunt carminative şi digestive. Tot odată calmează şi eructaţiile. Noi am încercat să facem cu prune deale noastre “umeboshi”, dar nu sunt deloc la fel. Coaja este mai ta­re şi sarea nu le pătrunde la fel de bi­ne. Gustul acru este mult mai slab, con­sis­tența rezultată este net diferită. Deci nu e acelaşi lucru.

Prunele și medicina tradițională În ceea ce priveşte aportul de nutrienţi al prunelor noastre vom descrie următoarele: pentru aportul de calorii, diverşi autori indică valori între 46 şi 59 de calorii la 100 de grame de prune proaspete. Prunele uscate au între 200-250 de calorii. Sunt bogate în vitamina A şi C şi în potasiu. Utilizările prunelor în medicina tradiţională, de fapt, se rezumă la valoarea lor laxativă. Iar aici am să vă spun o poveste pe care mi-a relatat-o tatăl meu acum mulţi ani. Un prieten deal lui a consumat în exces sirop de lămâie. Într-o zi călduroasă de vară, a reuşit să bea cu sifon o sticlă întreagă, adică vreo 700 de mililitri. A doua zi nu a mai avut scaun. Apoi, nici în zilele următoare. Laxativele şi purgativele nu l-au ajutat cu nimic. După mai bine de o săptămână, s-a prezentat la chirurgie pentru rezolvarea problemei... Şi aşa s-a chinuit câţiva ani. Până când un medic l-a învăţat următoarele: să mănânce cu 30 de minute înainte de fiecare masă câte opt prune bine coapte (mature). Sau în sezonul rece prune uscate puse la înmuiat în apă călduţă de cu o zi înainte. Şi pentru că locuia la ţară, l-a îndemnat să stea pe o toaletă turcească, făcută în curte, pentru că întreaga stare, postură şi participarea olfactivă să declanşeze o defecaţie normală. Şi în timp, după vreo două luni, a reuşit cu chiu cu vai, la propriu, să-şi regleze scaunul. Ca atare, prunele pot fi recomandate tuturor celor care au constipaţii, mai ales că una din trei femei suferă serios din pricina acestei probleme. Sunt de asemenea tratamente medicamentoase care induc ca efect secundar constipaţia. Subliniem ideea că pot fi utilizate şi prunele uscate, dar înmuiate cu 24 de ore în prealabil. Eu cam atât ştiu să vă spun despre prune, în mod concret şi realist.

Prunele şi oncologia... Oncologia este domeniul preferat al lui Ilie Tudor şi umple paginile Formulei As şi Asului Verde cu acest gen de articole sau pasaje pentru că “oncologia vinde”. Persoanele disperate sunt în stare să încerce orice. De asta profită nu numai Ilie Tudor şi Formula As, ci şi alţi taumaturgi şi publicaţii din do­ meniul naturismului. Indiferent da­că au sau nu o competenţă reală, sau mă­car au încercat să trateze vreodată pe cineva. În felul acesta perseverent, se încearcă crearea unei imagini false de cunoaştere şi competenţă. Pentru ca ulterior să poată “livra” printr-un articol de senzaţie un nou produs realizat de firmele sale.

Apoi, ca şi altădată, se va petrece o furtună într-un pahar cu apă, care va expune din nou naturismul în zona ridicolului. Asta nu constituie o problemă pentru cineva care este interesat mai ales de bani şi afaceri. Orice păcăleală care aduce un venit peste un venit, îngroaşă conturile. Nu contează cu ce preţ. Dacă o să citiţi paginile Asului Verde, spre exemplu, o să vedeţi că Domnul Florentin Popa face un efort să aducă pentru diferite probleme oncologice medici specialişti care au o opinie avizată. Omniprezentul Ilie Tudor, e­­mi­ nen­ța naturismului, are soluţii pentru toate tipurile de cancer. Şi cum să nu fie aşa, din moment ce el a inventat antidotul cancerului, Seleniul organic. Însă după cum observaţi acum nu mai promovează acest produs. Oare de ce ?


3


4

Profile for Transilvania Business

Agro TB 3  

Supliment trimestrial al revistei Transilvania Business

Agro TB 3  

Supliment trimestrial al revistei Transilvania Business

Advertisement