Creșterea și industrializarea puilor de carne (fragment)

Page 1

„Creşterea şi industrializarea puilor de carne“ se prezintă ca o analiză atentă şi complexă a întregului lanţ de producţie. Pornind de la matca de selecţie şi reproducţie, producerea de ouă, perioada de incubaţie, creşterea puilor şi, în final, industrializarea şi comercializarea cărnii, cartea redă, într-o formă explicită, procesul de producţie şi unele noţiuni de biosecuritate.

ToTal Publishing ISBN 978-606-8003-10-8

Aurel DAMIAN GheorGhe MArIN VlADIMIr CoFAS IoAN CuSturã ANA-MArIA CoVAªã DANIelA CuSturã JeNICA BuCur SIlVIu PoPeSCu

CreŞterea ŞI IndustrIalIzarea puIlor de Carne

ToTal Publishing

Autorii prezentei lucrări, cadre didactice în învăţământul superior, specialişti în cercetare şi producţie, cu o importantă experienţă teoretică şi practică în creşterea păsărilor, şi-au propus să realizeze o lucrare utilă tuturor celor ce-şi desfăşoară activitatea în diferite sectoare ale creşterii păsărilor.

CreŞterea ŞI IndustrIalIzarea puIlor de Carne

IlIe VAN - coordonator


CREŞTEREA ŞI INDUSTRIALIZAREA PUILOR DE CARNE

1


2


Prof. dr. ing. ILIE VAN - coordonator Ing. AUREL DAMIAN Ing. GHEORGHE MARIN Ing. VLADIMIR COFAS Dr. ing. IOAN CUSTURĂ Drd. ing. ANA-MARIA COVAŞĂ Drd. ing. DANIELA CUSTURĂ Dr. ing. JENICA BUCUR Ing. SILVIU POPESCU

CREŞTEREA ŞI INDUSTRIALIZAREA PUILOR DE CARNE Ediţia a II-a (revăzută şi adăugită) COLABORATORI: Drd. ing. TEREZ ZARUG Drd. ing. CARMEN VIORICA RADU Drd. ing. ANTOANETA MARIA POPA Drd. ing. ANCA MARIA GALIŞ Ing. IONEL VAN

TOTAL PUBLISHING Bucureşti, 2010 3


© 2010 - Uniunea Crescătorilor de Păsări din România Orice reproducere, totală sau parţială, a acestei lucrări, fără permisiunea scrisă a a autorilor, este strict interzisă şi se pedepseşte conform Legii dreptului de autor.

Lucrarea se poate procura de la:

UNIUNEA CRESCĂTORILOR DE PĂSĂRI DIN ROMÂNIA Bd. Ion Mihalache 106, bl. 84, sc. A, et. 9, ap. 24, Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: 021.666.37.65 GSM: 0722.57.55.49

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creşterea şi industrializarea puilor de carne / Gheorghe Marin, Aurel Damian, Vladimir Cofas, … ; coord.: prof. univ. dr. Ilie Ivan. Bucureşti : Total Publishing, 2010 ISBN 978-606-8003-10-8 I. II. III. IV.

Marin, Gheorghe Damian, Aurel Cofas, Vladimir Van, Ilie (coord.)

636.52/.58

TOTAL PUBLISHING Piaţa Presei Libere nr. 1, Sect 1, Bucureşti Tel.: 031.412.96.94, 0722.689.243 totalpublishing@gmail.com Coperta: Paul Marcu Tehnoredactare: Mihaela Dumitriu ISBN 978-606-8003-10-8

4


CUPRINS Introducere la ediţia întâia 2003 …………………………………………. Introducere la ediţia a doua 2010 ……………………………...………….

9 11

Capitolul 1 - SELECŢIE ŞI REPRODUCŢIE, CREŞTEREA TINERETULUI ........................................................................................... 1.1. Rase de găini care participă la producerea puilor de carne ....... 1.1.1. Rasa Plymouth Rock ..................................................................... 1.1.2. Rasa Cornish .................................................................................... 1.1.3. Alte rase de găini pentru carne ........................................................ 1.1.4. Schema de obţinere a hibrizilor pentru carne ................................ 1.2. Genetica şi ameliorarea păsărilor ............................................... 1.2.1. Ereditatea principalelor caractere de rasă ..................................... 1.2.2. Particularităţile programelor de ameliorare la păsări .................... 1.3. Reproducere şi embriologie ......................................................... 1.3.1. Aparatul genital femel .................................................................. 1.3.2. Aparatul genital mascul ................................................................ 1.3.3. Dezvoltarea embrionului la păsări ................................................

13 13 14 16 17 19 21 21 36 40 40 47 48

Capitolul 2 - REPRODUCŢIE ..................................................................... 2.1. Principii generale ......................................................................... 2.2. Cadrul tehnologiei generale ......................................................... 2.2.1. Creşterea tineretului de reproducţie .............................................. 2.3. Hrănirea şi adăparea tineretului de reproducţie ........................ 2.3.1. Principii generale .......................................................................... 2.3.2. Cerinţe nutriţionale ....................................................................... 2.3.3. Corelarea greutate corporală - consum furaje ............................... 2.3.4. Controlul greutăţii corporale ......................................................... 2.3.5. Corectarea greutăţii corporale pe parcursul perioadei de creştere ... 2.3.6. Echipamente de hrănire şi adăpare ................................................. 2.4. Programul de lumină ................................................................... 2.5. Particularităţi privind creşterea tineretului, conform recomandărilor firmelor producătoare ....................................... 2.5.1. Creşterea tineretului de reproducţie „Arbor Acres“ ...................... Creşterea în greutate şi furajarea tineretului 2.5.2. de 0 - 20 săptămâni ....................................................................... 2.5.3. Creşterea tineretului de reproducţie „ROSS 308“ ........................ Capitolul 3 - EXPLOATAREA GĂINILOR DE REPRODUCŢIE PĂRINŢI RASE DE CARNE .................................. 3.1. Generalităţi ................................................................................... 3.1.1. Creşterea în hale universale .......................................................... 3.1.2. Exploatarea părinţilor în condiţiile existenţei raportului de 1/2 între halele de tineret şi cele de adulte ...............................

5

57 57 58 58 75 75 75 78 80 85 87 87 88 88 113 116 122 122 122 123


3.2. 3.2.1. 3.3. 3.4. 3.4.1. 3.4.2. 3.4.3. 3.4.4. 3.4.5. 3.4.6. 3.4.7. 3.4.8. 3.4.9. 3.4.10. 3.5. 3.5.1. 3.5.2. 3.5.3. 3.5.4. 3.5.5. 3.6. 3.6.1. 3.6.2.

Prevederi generale ale sistemului de creştere autohton ……….......................................................... Tehnologia de bază ....................................................................... Exploatarea păsărilor adulte ....................................................... Recomandări tehnologice „Arbor Acres“ ................................... Managementul găinilor în timpul producţiei ................................ Monitorizarea producţiei de ouă ................................................... Reducerea aportului de furaje după vârful de ouat ....................... Cuibare de ouat ............................................................................. Colectarea, selectarea şi dezinfectarea ouălor pentru incubat ...... Stocarea ouălor ............................................................................. Hrănirea cocoşilor de reproducţie ................................................. Furajarea diferenţiată pe sexe ........................................................ Înlocuirea cocoşilor ....................................................................... Evidenţa .......................................................................................... Recomandări tehnologice „Hybro“ .............................................. Generalităţi .................................................................................... Unele recomandări privind perioada de ouat ................................ Recomandări privind nutriţia ........................................................ Condiţii de hală şi echipamente .................................................... Raportul de sexe ............................................................................ Recomandări tehnologice „ROSS 308“ ........................................ Programul de hrănire, greutatea corporală în perioada de preouat şi curba de ouat ........................................................... Detalii şi recomandări asupra programului de hrănire ..................

Capitolul 4 - INCUBAREA OUĂLOR PENTRU PRODUCEREA PUILOR DE O ZI ............................................................... 4.1. Echiparea şi funcţionarea staţiei de incubaţie ............................. 4.1.1. Staţia de incubaţie ......................................................................... 4.1.2. Factorii de incubaţie ...................................................................... 4.2. Factorii de ecloziune ....................................................................... 4.2.1. Temperatura ……………………………........................................... 4.2.2. Bioxidul de carbon ……………………........................................ 4.2.3. Tehnologia SYNCROHATCHTM …………................................. 4.3. Ce tip de tehnologie alegem? ....................................................... 4.4. Analiza rezultatelor incubaţiei .................................................... 4.5. Caracteristicile constructive ale incubatoarelor şi eclozionatoarelor ........................................................................ Capitolul 5 - CREŞTEREA PUILOR DE CARNE ................................... 5.1. Consideraţii generale privind creşterea industrială a puilor de carne în România ...................................................... 5.1.1. Organizarea perioadei de vid sanitar .............................................. 5.1.2. Populare cu pui de o zi ..................................................................

6

123 125 128 130 130 137 139 140 141 144 145 149 150 151 153 153 154 156 158 158 158 159 161 165 165 165 184 197 197 198 199 201 202 213 216 218 222 223


5.2. 5.2.1. 5.2.2. 5.2.3. 5.2.4. 5.2.5. 5.2.6. 5.2.7. 5.2.8. 5.3. 5.3.1. 5.4. 5.4.1. 5.4.2. 5.4.3. 5.4.4. 5.4.5. 5.4.6. 5.4.7. 5.5. 5.5.1. 5.5.2. 5.5.3. 5.5.4. 5.5.5. 5.5.6. 5.5.7. 5.5.8. 5.5.9. 5.5.10. 5.6. 5.6.1. 5.6.2.

Tehnologia cadru de creştere a puilor de carne ........................... Densitatea ...................................................................................... Demarajul ...................................................................................... Temperatura .................................................................................. Umiditatea ..................................................................................... Ventilaţia ....................................................................................... Programul de lumină ..................................................................... Adăparea ....................................................................................... Alimentaţia .................................................................................... Tehnologia de creştere a puiului de carne „Hybro“ .................. Condiţii generale de creştere ......................................................... Tehnologia de creştere a puiului de carne „Arbor Acres“ .......... Calitatea puilor de o zi .................................................................. Pregătirea halei şi popularea cu pui de o zi .................................... Programul de lumină ..................................................................... Programul de adăpare ...................................................................... Programul de hrănire ...................................................................... Ventilaţia ....................................................................................... Prinderea şi încărcarea păsărilor pentru livrare .............................. Tehnologia de creştere a puiului de carne „ROSS“ ................... Mediul şi echipamentul de creştere ................................................ Aşternutul şi folosirea acestuia ..................................................... Sistemul de adăpare ...................................................................... Sistemul de furajare ...................................................................... Densitatea efectivelor ..................................................................... Demarajul puilor ........................................................................... Creşterea puilor ............................................................................. Nutriţia .......................................................................................... Creşterea separată pe sexe .............................................................. Managementul înainte de prelucrare ............................................. Tehnologia de producere a cărnii de pasăre de tip ţărănesc ...... Generalităţi .................................................................................... Modelul francez (Label Rouge) ....................................................

224 224 225 227 228 229 231 233 234 238 238 240 240 240 242 242 243 250 251 253 254 258 259 262 263 263 265 266 269 271 271 273 274

Capitolul 6 - INDUSTRIALIZARE .............................................................. 6.1. Abatoare de mare capacitate ......................................................... 6.1.1. Aprecierea calităţii comerciale a păsărilor destinate sacrificării ..... 6.1.2. Transportarea păsărilor la abator pentru sacrificare ..................... 6.1.3. Tehnologia abatorizării. Obţinerea carcaselor de păsări ............... 6.1.4. Aprecierea carcaselor de păsări ...................................................... 6.2. Prelucrarea primară a carcaselor; calitate; transport ............... 6.2.1. Defecte de calitate ......................................................................... 6.2.2. Transportul …………………….................................................... 6.2.3. Utilităţi …..……………………....................................................

296 297 297 298 301 308 312 314 315 315

7


6.3. 6.3.1. 6.3.2.

Carnea de pasăre şi preparatele din carne de pasăre ................. Aditivi alimentari .......................................................................... Reţete ale preparatelor din carne de pasăre ...................................

317 317 323

Capitolul 7 - GHID SANITAR-VETERINAR PENTRU CRESCĂTORII DE PĂSĂRI ..................................................... 7.1. Biosecuritatea ……….................................................................... 7.1.1. Programe de biosecuritate declanşate la sfârşitul ciclului de producţie ................................................................................... 7.1.2. Programe continue de biosecuritate ............................................... 7.2. Principii tehnologice de creştere, exploatare şi sanitar-veterinare în creşterea puilor de carne ............................ 7.2.1. Demarajul puilor de carne …………............................................... 7.2.2. Program sanitar-veterinar pentru puii de carne ............................. 7.2.3. Program de decontaminare şi dezinfecţie pentru hale (1000 mp) .................................................................... 7.3. Patologia frecventă în creşterea păsărilor .................................. 7.3.1. Boala lui Marek ……………......................................................... 7.3.2. Bursita infecţioasă (IBD) ……………….………......................... 7.3.3. Pseudopesta aviară ....................................................................... 7.3.4. Laringotraheita infecţioasă ........................................................... 7.3.5. Bronşita infecţioasă …………………........................................... 7.3.6. Micoplasmoza …………………………………………................ 7.3.7. Aspergiloza ………………………………………………........... 7.3.8. Septicemia şi aerosaculita ……..................................................... 7.3.9. Coccidioza ……............................................................................

373 374 374 374 374 375 375 375 376 376 376

Bibliografie ...................................................................................

377

8

348 351 353 359 369 371 372


INTRODUCERE LA EDIŢIA ÎNTÂIA 2003

Autorii prezentei lucrări, cadre didactice în învăţământul superior, specialişti în cercetare şi producţie, cu o importantă experienţă teoretică şi practică în creşterea păsărilor, şi-au propus să realizeze o lucrare utilă tuturor celor ceşi desfăşoară activitatea în diferite sectoare ale creşterii păsărilor. „Creşterea şi industrializarea puilor de carne“ se prezintă ca o analiză atentă şi complexă a întregului lanţ de producţie. Pornind de la matca de selecţie şi reproducţie, producerea de ouă, perioada de incubaţie, creşterea puilor şi, în final, industrializarea şi comercializarea cărnii, cartea redă, într-o formă explicită, procesul de producţie şi unele noţiuni de biosecuritate. Prezentarea întregului proces tehnologic, pornind de la ferma de reproducţie şi terminând cu galantarele magazinelor, ar putea atrage critici, într-un moment în care în România, ca în întreaga lume, câştigă tot mai mult teren ideea specializării, în sensul realizării unei integrări pe verticală şi pe orizontală, cu o totală diviziune a muncii, în care numai compania integratoare deţine toate informaţiile tehnice şi organizatorice. Deşi buna funcţionabilitate a acestui sistem poate fi probată, se consideră că un crescător de pui de carne va avea numai de câştigat dacă are cunoştinţele necesare, atât în amonte, cât şi în aval, faţă de veriga proprie activităţii sale „creşterea puilor pentru carne“. Cunoaşterea caracteristicilor hibridului de carne pe care îl foloseşte la populare ca şi ale puiului crescut de el şi livrat pentru industrializare, va conduce la o activitate performantă. Autorii încearcă să prezinte în lucrare o tehnologie generală de creştere, în toate fazele acesteia, dar şi caracteristicile specifice ale fiecărui hibrid în parte. Deşi în lume s-a restrâns numărul de firme producătoare de hibrizi de carne, iar metodele de selecţie sunt asemănătoare, fiecare firmă are particularităţi tehnologice de creştere, pe care le recomandă cu obstinenţă şi avertizează că aplicarea strictă a acestora garantează valorificarea totală a potenţialului genetic cu care hibrizii sunt înzestraţi. Se spune că tehnologia de creştere nu este instituită de specialist, ci de hibridul însuşi care îşi cunoaşte bine cerinţele pentru a-şi exprima în totalitate potenţialul genetic. Specialistul îi oferă un program de hrănire, adăpare, climatizare, confort, biosecuritate etc. Aceasta întrucât firma producătoare, prin specialiştii săi, cunoaşte în profunzime caracteristicile hibridului realizat şi adaptează tehnologia în vederea perfecţionării continue a performanţelor, în condiţiile unor exigenţe sporite, corelate cu progresele înregistrate în activităţile adiacente: nutriţie, biosecuritate, echipamente tehnologice, marketing etc. De aceea, autorii consideră necesară prezentarea recomandărilor făcute de firme, mai ales de cele care au reuşit să introducă în România bunicii sau părinţii unor linii pure din rasele de pui de carne. S-a dorit o prezentare obiectivă 9


şi echidistantă, alegerea uneia sau alteia dintre rase fiind la latitudinea crescătorilor de pui de carne. Corespunzător posibilităţilor de investiţii, crescătorii pot opta pentru hibrizii cei mai performanţi, cu un potenţial genetic mediu sau „label” (pui ţărăneşti). În această ultimă ipostază, livrarea pentru carne nu se va face la o vârstă mai mare de 84 zile, fără derogare. Autorii lucrării consideră că sarcina pe care şi-au asumat-o, de a pune întro singură carte întregul proces tehnologic, pornind de la puiul de o zi linie pură şi terminând cu preparatul din carne de pasăre din galantar, este deosebit de dificilă. Este posibil să nu fi reuşit în totalitate să răspundă exigenţelor specialiştilor, dar cea mai mare satisfacţie a autorilor va fi dacă publicarea acestei lucrări va ajuta crescătorii de pui de carne din România să realizeze performanţe tehnico-economice din ce în ce mai bune, propulsând avicultura românească în rândul ţărilor dezvoltate în domeniul creşterii păsărilor.

Autorii

10


INTRODUCERE LA EDIŢIA A DOUA 2010 De ce o nouă ediţie? Au trecut şapte ani de la publicarea primei ediţii a „Creşterii şi industrializării puilor de carne“. Ce s-a schimbat în aceşti şapte ani, în activitatea de creştere a puilor de carne în România? În anul 2003 s-au produs în România, conform statisticilor MADR, 436 mii tone, iar în anul 2009 s-au produs 498,3 mii tone. Deci, o creştere de 62,3 mii tone sau, procentual, de 14,3%. Această creştere, per total ţară, pare neînsemnată, dar defalcată pe sisteme de creştere, situaţia se prezintă astfel: - mii tone Sectorul UCPR Rest producători Total

2003

2009

168,0 268,0 436,0

350,0 148,3 498,3

Diferenţe Cantitativ % + 182,0 208,3 - 119,7 55,3 + 62,3 114,3

Dacă ne referim însă la livrările propriu-zise (care includ şi alte categorii decât pui de găină pentru carne) creşterea din societăţile componente ale UCPR a crescut de la 179 mii tone în 2003, la 375 mii tone în 2009, adică cu 196 mii tone sau, procentual, la 209,4%. Această dezvoltare semnificativă a activităţii în societăţile UCPR demonstrează superioritatea creşterii industriale care, pe aceeaşi perioadă, şi-a îmbunătăţit astfel indicatorii de performanţă: Indicatorul

UM

2003

2009

Spor mediu zilnic Consum specific de furaje Pierderi prin mortalitate Indice economic european

grame kg/kg spor % IEE

43,42 1,975 6,36 205,72

52,53 1,851 4,39 271,35

Diferenţe Cantitativ % + 9,11 121,0 - 0,124 93,7 - 1,97 69,0 +65,63 131,9

Realizările preliminate pe anul 2010 nu le deosebesc cantitativ şi valoric pe cele din 2009, activitatea industrială de creştere a puilor de carne în România resimţind nesemnificativ criza mondială (şi naţională). Pe de altă parte, între timp România a aderat la Uniunea Europeană, iar impactul favorabil al intrării în marea familie europeană a reprezentat şi unele probleme pentru avicultura autohtonă. Astfel, în condiţiile liberalizării pieţii produselor avicole şi a eliminării taxelor vamale, importurile de carne din ţările UE au crescut de la 13420 tone în anul 2003 la 107892 tone în anul 2009, adică 11


o creştere de 804% (cu precizarea că, sub umbrela UE, importurile din SUA, în cantitate de 44736 tone în 2003, au fost stopate total în anii de după aderare. Iar exportul de carne de pasăre în celelalte ţări ale UE, practic inexistent în anul 2003, am ajuns la peste 30,5 mii tone în anul 2009, reprezentând, totuşi, sub 25% din cantitatea de carne de pasăre importată (valoric 36,5%, datorită însă sortimentelor superioare calitativ - şi valoric - celor importate). În anul 2010, balanţa comercială externă s-a îmbunătăţit semnificativ. Un al doilea impact, consecutiv aderării la UE, îl reprezintă directivele UE privind protejarea animalelor şi a mediului, unele dintre măsurile impuse la presiunea societăţilor de protecţie a animalelor şi a mediului (şi considerate de noi prea drastice), ne impun o reconsiderare a tehnologiilor de creştere şi o majorare a costurilor de producţie, dar obligativitatea acestora ne determină să le includem în tehnologiile de creştere, cu trimitere specială către îmbunătăţirea condiţiilor de cazare, climatizare, hrănire, adăpare, iluminat şi protecţie la vătămări corporale de orice natură. Ne obligă, de asemenea, la o reconsiderare a costurilor de producţie şi a mediului de valorificare al cărnii de pasăre, inclusiv în ceea ce priveşte securitatea alimentară a acesteia, pentru alinierea la piaţă şi la exigenţele UE, în condiţiile unei noi economii de un nivel sub media UE. Acestea sunt motivele pentru care am considerat că este necesar să reedităm tratatul de creşterea puilor de carne şi de industrializarea producţiei autohtone de carne de pasăre. Am redus capitolul privind selecţia din cauză că din România a dispărut această activitate, inclusiv producerea de bunici, precum şi cercetarea avicolă, prin dispariţia Institutului de Cercetări pentru Creşterea Păsărilor. Am redus, de asemenea, capitolul de prezentare a tehnologiilor specifice diferiţilor hibrizi, pentru evitarea paralelismului sau confuziilor. Am dat însă mai mare atenţie problemelor tehnologice legate de directivele UE, de modul în care acestea pot fi respectate fără a necesita cheltuieli suplimentare semnificative. Am completat şi îmbunătăţit capitolele rezervate incubaţiei şi biosecurităţii, în lumina modificărilor şi îmbunătăţirilor pe care aceste activităţi le-au suferit în ultimii ani. Sperăm ca noua ediţie a tratatului să răspundă atât progresului tehnologic, cât şi a exigenţelor actuale şi să reprezinte un real sprijin în activitatea de producere şi valorificare a cărnii industriale de pasăre în ţara noastră. Autorii 12


Capitolul 1

SELECŢIE ŞI REPRODUCŢIE, CREŞTEREA TINERETULUI

Procesul pe vertical de realizare a cărnii de pasăre are în partea sa superioară două prime segmente, acurateţea şi tehnicitatea „de vârf“ a acestora determinând în mod semnificativ rezultatele tehnice şi economice pe întregul flux ulterior de producere, industrializare şi valorificare superioară a cărnii de pasăre. Aceste segmente sunt selecţia şi reproducţia. Când s-a redactat prima ediţie a acestui tratat de creştere a puilor de carne, în România exista încă activitate de selecţie, desfăşurată în Societatea Avicolă Tărtăşeşti, denumită şi Centrul de Selecţie şi Hibridare Tărtăşeşti. Lipsită însă de imensele resurse tehnico-materiale necesare pentru distribuirea în societăţile avicole de părinţi grei - de carne - autohtoni de valoare biologică superioară şi confruntată cu concurenţa acerbă cu părinţi din import, avicola Tărtăşeşti a fost nevoită să întrerupă activitatea de selecţie şi să se orienteze doar pentru producerea puilor de o zi hibrizi de carne, recurgând ea însăşi să se populeze cu părinţi de o zi din import. De aceea, în prezenta lucrare vom trata doar rasele care participă la procesul de realizare a puilor de o zi pentru carne, noţiuni succinte, strict necesare pentru realizarea unui pui de o zi pentru carne cu o stare de sănătate şi valoare biologică în măsură să satisfacă exigenţele acestora.

1.1. RASE DE GĂINI CARE PARTICIPĂ LA PRODUCEREA PUILOR DE CARNE Practic, toate firmele de selecţie din lume, care sunt prezente pe piaţa puilor de carne (broilerilor), realizează acest hibrid, lucrând în programul de selecţie cu două rase: -

Rasa Plymouth Rock alb, care constituie forma parentală femelă pentru producerea hibrizilor de carne şi

-

Rasa Cornish, care constituie forma parentală masculă pentru producerea hibrizilor de carne. O scurtă descriere a acestor rase este necesară. 13


1.1.1. RASA PLYMOUTH ROCK

Este o rasă foarte veche, formată între anii 1850 şi 1870 în America de Nord, din încrucişări complexe la care au participat populaţiile locale şi rasele: Dominicană - varietatea barată, Brahma şi Cohinchina. Standardul ţării de origine (S.U.A.) prevede 7 varietăţi de culoare şi anume: albă, barată, potârniche, herminată, neagră, albastră şi cărămizie. În Europa, a fost adusă pentru prima oară în anul 1870 la expoziţia de la Birmingham (Anglia). Deşi varietatea barată era până nu demult cea mai frecvent întâlnită, în ultimele decenii, varietatea albă a căpătat o mare răspândire. În cadrul acestei varietăţi au fost selecţionate linii pure care răspund cel mai bine cerinţelor producţiei industriale de broiler. Acestea sunt folosite ca linii materne la încrucişări cu linii paterne, mai ales din rasa Cornish. Culoarea albă a penajului este dată de o genă autosomală recesivă, apărută ca o mutaţie la varietatea barată a rasei. În ultimul timp s-au realizat şi lunii pure de Plymouth Rock alb dominant, prin încrucişarea acestei rase cu păsări din rasa Leghorn, la care penajul alb este dominant. Necesitatea creării acestor linii este strâns legată de aspectul comercial al carcaselor de broiler. Puii din rasa Plymouth Rock cu penaj alb recesiv au puful de culoare albă-gălbuie şi deseori fumurie (cenuşie) de diferite intensităţi. 14


Fenotipic, păsările din rasa Plymouth Rock mai pot fi recunoscute prin prezenţa crestei simple, de mărime mică, purtată vertical, uniform dinţată şi cu lobul posterior mai puţin dezvoltat, ce urmează linia cefei. Culoarea pielii de pe corp şi picioare este galbenă. Puii se acoperă repede cu penaj, întrucât la cele mai multe linii întâlnim gena k (îmbrăcare rapidă cu pene). Totuşi s-au creat linii pure purtătoare ale genei K (îmbrăcare înceată cu penaj) care, plasate în poziţia de tată al mamei, într-o schemă tetraliniară de hibridare, produc hibrizi sexabili la vârsta de o zi după dezvoltarea remigelor. În afară de tipurile normale ca dimensiune corporală, în ultimii ani a fost selecţionat un nou tip, cu greutate mai mică, determinată de o genă recesivă plasată pe cromozomul sexului, responsabilă de nanism (dwarf-dw), Preţul puilor broiler se poate diminua prin folosirea acestor mame hibride pitice, adică purtătoare de gene dw. În acest scop trebuie ca linia pură paternă de Rock să ofere pentru încrucişare un cocoş homozigot dw/dw. Broilerul obţinut cu tată hibrid simplu de Cornish normal, va avea şi el în baza dominanţei o dezvoltare normală, dar se va cheltui mai puţin cu mamele care îl produc. Cheltuiala mai mică cu mamele pitice provine din faptul că acestea au nevoie de 35% mai puţin spaţiu de creştere, consumă cu 15-20% mai puţin furaj şi produc cu aproximativ 5% mai multe ouă incubabile decât tipul normal. Primul „mini Rock“ răspândit în Europa a fost Vedette - I.N.R.A., creat în Staţiunea Experimentală Magneraud din Franţa. În ţara noastră, tipul industrial al rasei Plymouth Rock, alb recesiv, a fost importat începând din anul 1961, fiind folosit ca linie maternă în încrucişările cu rasa Cornish, pentru obţinerea broilerului. În anul 1969, din rasa Plymouth Rock, au fost importate de la firma Studler (Franţa) două linii pure: 160N şi 160H, iar în 1970, au fost importate din Canada, de la firma Shaver, trei linii pure: 4S, 4F şi 4T. În programul de hibridare se utilizează ca mamă pentru producerea hibridului ROBRO ’69 găina Rock, provenită din încrucişarea cocoşului Rock 160N cu găina Rock 160H, iar pentru producerea hibridului ROBRO’70, găina Rock, provenită din încrucişarea cocoşului Rock 4S cu găina Rock 4F. Ulterior, a mai fost importată de la firma Shaver din Canada linia 4U (de rezervă). În Centrul de Selecţie şi Hibridare Tărtăşeşti au fost create liniile de Rock purtătoare de gene Silver (S) pentru a servi ca partener cocoşului R5, dar şi alte linii de Rock, cum ar fi: T8, T9, Rock cu pielea albă, G etc. De ase15


menea, s-au creat trei linii de „mini“ Rock (A,B,C) care se pot utiliza pentru producerea hibridului broiler cu participarea genei dwarf. 1.1.2. RASA CORNISH

Este o rasă combatantă, dar care, de mai mult timp, a fost specializată pentru producţia de carne. La ora actuală are cea mai mare răspândire ca partener pe linie paternă în încrucişările pentru producerea broilerului. S-a format în Anglia (ţinutul Cornwall) prin încrucişări multiple între rasele Combatantă de Assel, Combatantă engleză de tip vechi şi Combatantă malaieză. Prima varietate care s-a format a fost cea de culoare închisă (neagră-roşie), înscrisă în standardul de rasă în 1893. Varietatea închisă s-a încrucişat, ulterior, cu păsări din rasa Combatantă malaieză cu penaj alb, rezultând varietatea albă, înscrisă în standard în anul 1898. Din încrucişarea păsărilor din varietatea neagră-roşie cu păsări din rasa Chamo-japonez a rezultat Cornish roşu „locat“ cu alb, iar din încrucişarea cu păsări din rasa New Hampshire s-a obţinut varietatea galbenă de Cornish. Păsările din această rasă sunt caracterizate printr-o rusticitate deosebită şi o mare putere de adaptare. Sunt păsări cu apetit mare şi se adaptează uşor la sistemul de creştere industrial. Instinctul combatant a fost mult diminuat, astfel încât, în prezent, rasa poate fi apreciată ca rasă de producţie specializată pentru carne. Varietatea cea mai răspândită în creşterea industrială a găinilor este culoarea albă, care este forte importantă, deoarece prin încrucişare cu păsări al 16


căror penaj este alb recesiv, rezultă păsări de culoare albă şi subpenaj alb, cu influenţă pozitivă asupra calităţii carcasei de broiler. În ultimul timp se constată o preocupare intensă a geneticienilor de a realiza linii de Cornish purtătoare ale genei înlănţuită cu sexul s (golden), care prin încrucişare cu păsări purtătoare ale genei S (silver) produc hibrizi sexabili la o zi după culoarea pufului. Fenotipic, păsările se caracterizează prin conformaţia generală specifică păsărilor din rasele combatante, aproape identică la ambele sexe, cu trunchiul ovoidal şi cu direcţie oblică din faţă spre spate. De asemenea, penajul este strâns pe cap, penele mai rigide, cu lama mai îngustă şi cu barbulele mai bine întreţesute, ceea ce imprimă o mai frumoasă strălucire a culorilor. Culoarea pielii este galbenă, dar, în ultimul timp, au apărut şi linii pure purtătoare ale genei autosomale W (culoarea pielii albă). Aceste linii se pot folosi pentru obţinerea broilerului cu piele albă. Creasta, mică, este triplă sau nuciformă, dar există într-un procent mic şi păsări cu cresta simplă, dinţată. Culoarea puilor la o zi este albă-gălbuie. Îmbrăcarea cu puf este controlată de gena K responsabilă cu îmbrăcarea rapidă cu penaj. La noi în ţară a fost importată varietatea albă, în anul 1961, din diferite ţări. Importurile au fost făcute, în principal, ca pui de o zi părinţi, în vederea încrucişării şi obţinerii puilor de carne. În anul 1969 au fost importate de la firma Studler din Franţa, două linii pure: Cy1 şi Cy2 , iar în anul 1970 s-au importat de la firma Shaver din Canada alte două linii pure: 5C şi 5W. Hibrizii simpli rezultaţi din încrucişările liniilor Cy1 şi Cy2, respectiv C şi W, constituie formele paterne pentru producerea hibrizilor de carne Robro 69 şi respectiv Robro 70. Ulterior, a mai fost importată de la firma Shaver din Canada linia 5X. În centru de Selecţie şi Hibridare Tărtăşeşti s-au creat o serie de linii pure aparţinând rasei Cornish, cum ar fi: linia R5 (Cornish roşu) purtător al genei s (galben), liniile T2 şiT5, sau liniile de Cornish cu pielea albă. În prezent, însă, activitatea de selecţie de la Tărtăşeşti a încetat, iar hibridul ROBRO, după o treime de secol, nu mai există.

1.1.3. ALTE RASE DE GĂINI PENTRU CARNE

Există rase grele de păsări (Cochinchina, Brahma, Langsham, Darking, Faverolles), cu o greutate mare a păsării adulte (femelele 3,5-4 kg, masculii 4,5-5,5 kg) şi cu o carne foarte gustoasă însă nu este recomandabilă creşterea 17


lor pentru carne, nefiind economice datorită creşterii foarte lente, a consumului specific ridicat de furaje şi a producţiei de ouă foarte reduse, ca adultă. De aceea, reprezentarea lor numerică în activitatea avicolă este redusă, rămânând însă o prezenţă obişnuită din genotecile avicole, ca o importantă rezervă genetică şi în colecţiile crescătorilor pasionaţi de păsări, nelipsită din expoziţiile de păsări de rasă. Există însă rase de păsări, cuprinse de specialişti în rândul categoriei mixte - de carne şi ouă sau chiar ouă şi carne - care se folosesc totuşi pentru creştere, în vederea producerii cărnii de pasăre de o calitate superioară, pe care francezii o numesc „sub Label“ sau „Label Rouge”, iar noi o numim „de pui ţărăneşti“, specialitate în care probabil că România s-a constituit în „prioritate mondială“, datorită cantităţilor masive exportate în Europa Occidentală în perioada interbelică, alături de tot atât de celebrele „ouă ţărăneşti“. Dintre rasele care ar putea fi folosite pentru producerea acestui tip de carne, prezentăm în continuare două dintre acestea. 1.1.3.1 RASA GÂT-GOLAŞ DE TRANSILVANIA

Rasa Gât-Golaş de Transilvania a devenit cunoscută în Europa începând cu anul 1875, când crescătorii din Sighişoara şi Războieni-Cluj au prezentat câteva exemplare din această rasă, la expoziţia de la Viena. În ceea ce priveşte culoarea penajului, există varietăţile albă, neagră, roşie şi barată. 18


Producţia medie de ouă este de 120-170 buc./an, în greutate medie de 55-65 g. Greutatea corporală la găini este de 2-2,5 kg, iar la cocoşi de 2,5-3 kg Sunt păsări cu temperament vioi, instinct matern şi o remarcabilă rusticitate. Are capul potrivit de mare, ochii roşii-portocalii, creasta mică, simplă, dinţată, bărbii şi urechiuşe mici, roşii. Pe creştetul capului şi pe ceafă prezintă un smoc de pene. Gâtul, de mărime mijlocie, în formă de S este lipsit de pene până la guşă, cu pielea de culoare roşie. Trunchiul este dreptunghiular, oblic dinainte înspre înapoi, spinarea foarte largă, pieptul rotunjit, iar abdomenul bine dezvoltat. Coada este mijlocie ca mărime, aripile lungi, bine strânse de trunchi. Picioarele sunt de lungime mijlocie, cu fluierele de culoare neagră la varietatea neagră şi albă la varietăţile albă şi barată. Pielea este de culoare albă. 1.1.3.2. RASA LA BRESSE

Este una din cele mai vechi rase din Franţa, fiind formată din rasele locale de găini. Are trei varietăţi: neagră, albă şi cenuşie, prima dintre acestea fiind cea mai importantă. Exteriorul rasei La Bresse este asemănător cu al rasei Leghorn, cu deosebirea că are pielea albă, ciocul de culoarea cornului, iar fluierele picioarelor de culoare cenuşie-albăstrie la varietăţile neagră şi cenuşie şi albă la varietatea albă. Are o producţie de ouă inferioară rasei Leghorn (160-180 ouă/an), de o greutate foarte bună (în medie 65-70 g), iar ouatul este relativ precoce (5-6 luni). La varietatea neagră, greutatea corporală este de 1,7-2 kg la femele şi 2-2,5 kg la masculi, iar la celelalte varietăţi, de 2-2,5 kg la femele şi 2,5-3 kg la masculi. O caracteristică foarte importantă a rasei La Bresse este că, deşi este o rasă uşoară, are o carne foarte gustoasă şi o creştere destul de rapidă a tineretului, ceea ce o face interesantă ca rasă ce poate fi crescută în gospodăriile populaţiei. Pretându-se bine pentru creştere în libertate este recomandată pentru creşterea în sistem tradiţional (iarna în spaţii climatizate, cu reproducţie de primăvară şi creştere în libertate pe perioada de vară). Vom rezerva un spaţiu mai larg creşterii puilor de tip „Label Rouge“ în această lucrare. 1.1.4. SCHEMA DE OBŢINERE A HIBRIZILOR PENTRU CARNE

În figura 1.1. este redată schema uzuală de obţinere a hibridului tetraliniar de carne. 19


Fig. 1.1 - Schema de obţinere a hibrizilor tetraliniari pentru carne

După cum se remarcă, din două linii pure de Cornish alb se obţin cei doi bunici (mascul şi femelă) care, dintr-o primă hibridare, dau naştere hibridului simplu-părinte mascul. Aceeaşi schemă se utilizează şi pentru obţinerea hibridului simplu-părinte femelă - de Rock alb. Din încrucişarea celor doi părinţi, masculul Cornish alb şi femela Rock alb, rezultă hibridul tetraliniar de carne (broilerul), investit atât cu zestrea genetică a celor doi părinţi, selecţionaţi după criterii multiple, dar şi de fenomenul de heterozis. Zestrea genetică a găinii hibride Plymouth Rock este reprezentată din numărul mare de ouă produse, din care vor rezulta 120-130 pui broiler pe mamă. Este însă interesat că, în clasificarea zootehnică, rasa Rock este percepută ca o rasă mixtă, având o greutate relativ mică şi o calitate medie a carcasei. Acesta este motivul pentru care găina Rock trebuie considerată - şi denumită - „rasă de carne“ şi nu „rasă grea“. Pe aceste considerente, prezentul capitol a fost intitulat „Reproducţie rase de carne“ şi nu „Reproducţie rase grele“. Calitatea foarte bună a carcasei, precum şi puterea de creştere a broilerului sunt aduse - ca zestre genetică - de către rasa paternală masculă, Cornish alb. Ar fi însă neeconomic să creştem pui de carne Cornish, datorită producţiei foarte slabe de ouă, deci a numărului mic de pui de o zi obţinuţi pe femelă Cornish. Iar motivaţia fărmării de hibrizi tetraliniari constă în caracteristica acestora de a realiza performanţe tehnice şi economice superioare celor cu 20


care sunt înzestrate rasele parentale, care participă la obţinerea hibridului, prin mecanismele biologice aferente fenomenului de heterozis, bine cunoscut şi realizat de către specialiştii în biologia avicolă.

1.2. GENETICA ŞI AMELIORAREA PĂSĂRILOR Genetiştii au elaborat un mare număr de reguli care guvernează transmiterea unor caractere de la părinţi la descendenţi şi - folosindu-le constant au reuşit să îmbunătăţească performanţele productive ale actualelor rase şi linii de păsări, pe de o parte, şi să creeze rase şi linii noi, pe de altă parte. Crearea unor populaţii noi vizează, adesea (şi este confirmată, de regulă), urmărirea unor caractere de exterior din categoria caracterelor calitative. În asemenea studii se bucură de un anumit interes şi hărţile cromozomale. Studiile de citogenetică au identificat un număr de 78 cromozomi grupaţi în 39 perechi. Din cele 39 de perechi de cromozomi, 10 perechi sunt considerate a fi macrozomi, iar restul de 29 sunt considerate a fi microzomi. 1.2.1. EREDITATEA PRINCIPALELOR CARACTERE DE RASĂ

În studiile de genetică mendeliană, caracterele pot fi grupate în două categorii: - caractere calitative - a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-o singură pereche de gene alelice, cu variaţie discretă şi neinfluenţată de mediu; - caractere cantitative - caractere a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-un număr mare de perechi de gene, cu variaţie continuă şi influenţată de mediu. Mecanismul de transmitere a eredităţii caracterelor de la părinţi la descendenţi are particularităţi specifice fiecărui grup de caractere, dar la baza transmiterii celor două tipuri de caractere, stau aceleaşi legi ale eredităţii. 1.2.1.1. EREDITATEA CARACTERELOR CALITATIVE LA GĂINI

Dată fiind facilitatea aprecierii, caracterele de rasă sunt, de regulă, caractere de exterior. Aproape toate aspectele de exterior, mai puţin dimensiunile, sunt caractere calitative şi aproape toate producţiile sunt caractere cantitative. La multe din perechile de gene implicate în determinismul genetic al caracterelor calitative a fost semnalată dominanta şi recesivitatea. 21


Vom exemplifica doar câteva dintre acestea: CARACTERUL

Creastă bătută Penajul barat Penaj argintiu Îmbrăcare înceată cu penaj Piele albă Îmbrăcarea gambelor cu penaj

DOMINANTA

Dominant pentru creasta simplă Dominant pentru penaj nebarat Dominant pentru penaj auriu Dominant pentru îmbrăcarea rapidă cu penaj Dominant pentru piele galbenă Dominant pentru neîmbrăcarea gambelor cu penaj

O listă a genelor studiate la Gallus domesticus de către Somes R.G. Junior încă din anul 1984 specifică locuşii şi alelele, cu specificarea, ereditatea şi înlănţuirea acestora pentru următoarele caractere: biologice, imunologice, factori oncogeni, modificări metabolice şi neurologice, letalitate embrionară, trăsături musculare şi scheletice, dimensiunea corporală, culoarea cojii ouălor, structura şi culoarea pielii, rata de creştere a penajului, lungimea, distribuţia, structura şi culoarea penajului. Toate aceste caracteristici reprezintă „materialul de lucru“ al genetiştilor, pentru realizarea de părinţi şi hibrizi de mare valoare biologică. Specialistul din activitatea de selecţie - ameliorare îşi desfăşoară activitatea având drept obiectiv îmbunătăţirea continuă a valorii biologice a materialului cu care lucrează, având în vedere: încrucişările, ereditatea, introducerea caracterelor calitative în ameliorare, caractere legate de lungimea, repartiţia penelor şi creşterea penajului, ereditatea unor caractere legate de schelet şi piele, identificând şi mijloacele de sexarea hibrizilor.

22


„Creşterea şi industrializarea puilor de carne“ se prezintă ca o analiză atentă şi complexă a întregului lanţ de producţie. Pornind de la matca de selecţie şi reproducţie, producerea de ouă, perioada de incubaţie, creşterea puilor şi, în final, industrializarea şi comercializarea cărnii, cartea redă, într-o formă explicită, procesul de producţie şi unele noţiuni de biosecuritate.

ToTal Publishing ISBN 978-606-8003-10-8

Aurel DAMIAN GheorGhe MArIN VlADIMIr CoFAS IoAN CuSturã ANA-MArIA CoVAªã DANIelA CuSturã JeNICA BuCur SIlVIu PoPeSCu

CreŞterea ŞI IndustrIalIzarea puIlor de Carne

ToTal Publishing

Autorii prezentei lucrări, cadre didactice în învăţământul superior, specialişti în cercetare şi producţie, cu o importantă experienţă teoretică şi practică în creşterea păsărilor, şi-au propus să realizeze o lucrare utilă tuturor celor ce-şi desfăşoară activitatea în diferite sectoare ale creşterii păsărilor.

CreŞterea ŞI IndustrIalIzarea puIlor de Carne

IlIe VAN - coordonator


Millions discover their favorite reads on issuu every month.

Give your content the digital home it deserves. Get it to any device in seconds.