Componenta SEN - Constantin Gornea

COMPONENTA „SEN” coclonul nostru într-o cuşcă mai retrasă. E bine că este mai ferit de ochii lumii şi vom putea discuta în voie cu el. De asemenea avem noroc că la această oră matinală suntem singurii vizitatori în acest sector al grădinii zoologice. În timp ce ne apropiem de el, îl studiez cu atenŃie.

Pare a fi foarte viclean, foarte căpos şi foarte... atipic. Spun asta pentru că, spre deosebire de ceilalŃi cocloni, acesta are, parcă, ceva în plus – o anumită duritate întipărită pe faŃă, o anumită răutate în priviri. Dintre toŃi maimuŃoii pe care i-am văzut până acum – şi n-am văzut puŃini – acesta pare cel mai periculos, prin atitudinea sa curajoasă şi demnă pe care o degajă. Cred că ne va fi destul de greu cu el. Chiar mă simt luat prin surprindere, deoarece acesta nu pare a fi un coclon obişnuit, care să renunŃe, măcar pe moment, la ideile lui atunci când îi dai două palme, ci mai degrabă pare a fi un soldat foarte bine instruit în acŃiuni de comando, capabil să reziste la numeroase privaŃiuni.

Da’ chiar aşa! Abia acum îmi dau seama că există ceva ce nu am luat în calcul. Prima navă trimisă de cocloni să studieze Pământul nu putea fi sub nicio formă una comercială, ci una militară, cu un scop bine precizat – să afle marile secrete ale acestei planete care, pentru ei, pare atât de misterioasă. Au venit să spioneze, iar acesta este un spion super-instruit, pe care noi l-am tratat cu superficialitate, ca pe un orfan de război de care Ńi se face milă, dar care, între timp, a aflat tot ce a vrut, poate chiar mai mult decât atât. Şi pentru că a recunoscut-o pe Hina, acum ştie că nu i se poate întâmpla nimic rău, indiferent de ameninŃările pe care i le voi adresa eu. Probabil mă cunoaşte şi pe mine, ceea ce – ştiind că sunt sub controlul Hinei – îmi va îngreuna şi mai mult misiunea de a-l convinge să tacă şi să plece de la noi.

83