Page 1

Femeia

TIMPUL săptămânală. timpulsă să știi! știi! TIMPULEdiție - Ediție SpecialăApare luni E Etimpul

24 SEPTEMBRIE 2012, NR. 34 (87)

Argument

Raisa Bârnaz:

„Se mai cântă şi acum la Tabăra, dar nu ca odinioară...”

Culori de toamnă Vrem, nu vrem deja este sfârşit de septembrie şi în jurul nostru totul este ruginiu. Frunzele au început să cadă şi să se aştearnă în covoare colorate pe trotuare. Îmi place toamna! În fiecare an o aştept ca pe un cadou al vieţii, deşi de multe ori simt Mira Tănase că melancolia îmi dă târcoale, iar tristeţea stă la pândă. Însă toamna natura este cel mai bun pictor şi terapia cromatică îmi aduce echilibru. Mirosul aerului rece ce-mi pătrunde în nări în fiecare dimineaţă îmi dă de ştire că s-a mai terminat un anotimp, o perioadă în care natura era renăscută. E toamnă şi e vremea culesului... Acum se văd roadele muncii grele de peste vară. Dumnezeu ne-a dat cât a putut în acest an! Am făcut şi noi greşeli, bineînțeles, aşa că anul viitor vom şti şi mai bine ce să facem. Poate vom reuşi să ne drămuim timpul mai bine şi să fim mai atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ploile de toamnă sunt lungi şi reci. În curând o să ajungă şi la noi pentru a ne da acea stare de somnolenţă când ridicatul de sub pătură va deveni tot mai greu de făcut. Să vezi cum se preling stropii de apă din frunzele atârnând încă greoi în copaci poate fi trist şi în acelaşi timp o privelişte plăcută. A venit toamna… Cam aşa începeau în copilărie toate compunerile pe care le scriam la şcoală cu gândul departe la vacanță. Însă, pe lângă păsări călătoare, am văzut atunci când am crescut fețe posomorâte pe stradă și oameni cu capul în pământ, zgribuliţi de frig precum vrăbiile și oftând că vara a trecut așa de repede. Dar frumusețea? Nu mai există frumusețe sau pur și simplu nu mai avem ochi s-o vedem? Aș înclina mai degrabă pentru cea de-a doua variantă. Dumnezeu e peste tot și în toate, atât în verdele intens al ierbii, cât și în galbenul pal al frunzelor. Dumnezeu e adierea care susține frunzele în căderea lor legănată, e în fiecare strop de ploaie care îți bate în geam monoton. E peste tot, chiar dacă nu realizezi de fiecare dată asta. Din punct de vedere coloristic, toamna este frumoasă, paleta este bogată, nuanţele sunt pătrunzătoare. Toamna nu e posomorâtă, ea îi permite soarelui să se odihnească după o muncă grea de vară. Şi anotimpurile concurează, noi nu ştim şi nu realizăm întotdeauna asta. Au ele ce nu avem noi, sunt lipsite de invidie, ură, răzbunare. Sunt pline de dragoste, iubire, devotament. Aflându-ne mai des în sânul naturii, vom însuşi multe şi utile lucruri pentru suflet, privire, auz. Natura este Raiul pe pământ lăsat de Dumnezeu în grija noastră.

Dosarele minții

Pagina 6

Clişee de dragoste demontate

Culinar.md Supă cremă de dovleac P.7

Pagina 8


6

LUNI, 24 SEPTEMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

DOSARELE MINTII

O vorbă bună

Pentru zgârcenie găsim circumstanţe atenuante, dacă este vorba despre bani şi situaţii economice speciale, dar atunci când oamenii sunt avari la capitolul vorbe bune, scuzele se inventează mai greu. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta societatea dacă într-o bună zi ne-am propune cu toţii să spuRamona Szucsik monaszucsik@gmail.com nem doar vorbe bune: încurajări, complimente și aprecieri. În loc să jignesc - să încerc să laud, în loc să mă cert - să mă străduiesc să înţeleg, în loc să critic - să mângâi şi să zâmbesc. Ieri, copiii s-au certat toată ziua. Cred că se întâmplă şi la case mai mari... În asemenea situaţii orice intervenţie din partea părintelui este inutilă. Când spun „intervenţie”, mă gândesc la pedepse sau ameninţări, la orice altă încercare de a stinge conflictul. Clasic, criza se gestionează cu mustrări de genul: „De ce eşti enervant, de ce nu o laşi în pace pe sora ta? De ce eşti mârâită, de ce îl bagi în seamă?”. Nu vei primi niciodată un răspuns satisfăcător la asemenea întrebări. Ai reuşit doar să îi etichetezi negativ pe protagonişti. Iar ei îşi vor vedea mai departe de ostilităţi, dacă tot au aflat că sunt persoane enervante, mârâite, certăreţe... De data asta, însă am încercat altceva: i-am luat în braţe şi le-am spus cât de mult îi iubesc. „Chiar şi când ne certăm?”, s-au mirat ei, oprindu-se o clipă din iureşul de replici răutăcioase. „Da, vă iubesc şi atunci când vă certaţi, când sunteţi bosumflaţi, când sunteţi murdari, când faceţi gafe sau îl luaţi pe „nu” în braţe. Eu vă iubesc la fel de mult.” Dragostea părintească nu poate avea intensităţi diferite în funcţie de context. Nu creşte şi nu descreşte în raport cu felul în care s-au comportat cei mici. „Aaa... ai luat o notă bună, deci astăzi te iubesc mai mult decât ieri când ai făcut boroboaţa cu vecina de la doi”. Asta e total ilogic, pentru că noi nu iubim comportamente sau reputaţii, noi iubim fiinţe.

CLUBUL PĂRINŢILOR

Şi copiii au dreptul să spună „nu” Astăzi îl luăm pe „nu” în braţe, dar nu aşa… oricum, ci doar atunci când e cu adevărat nevoie. Deseori ne confruntăm cu situaţii în care ar trebui să spunem „nu”, dar din diferite motive (timiditate, ruşine, laşitate) nu reuşim să refuzăm ferm şi mai târziu regretăm această dovadă de slăbiciune. În primul rând, ne ferim să spunem „nu”, ca să nu îl rănim pe celălalt. Orice răspuns abrupt, de genul „Nu îmi placi, nu mă interesează, nu pot să fac asta”, produce un sentiment de eşec celui care face propunerea. Cel mai complicat, probabil, este să spunem „nu” păstrându-ne demnitatea şi respectându-l pe celălalt. Există metode de a refuza pe cineva într-un mod drăguţ, cu zâmbetul pe buze, făcându-i poate şi un compliment în acelaşi context în care îi transmiţi mesajul negativ. Înainte de a da un răspuns, e indicat să ne gândim bine, orice reacţie spontană are o doză prea mare de sinceritate, care, ştiţi şi dvs., e supărătoare în multe cazuri. Un ton prietenos şi o urmă de regret în glas vor îndulci oarecum efectele secundare, iar cu o

atitudine amabilă vom compensa senzaţia neplăcută de dezamăgire. O altă situaţie care creează încurcături este aceea în care în loc de un refuz ferm şi elegant este aleasă varianta unor promisiuni fără acoperire. A oferi speranţe deşarte nu e tocmai o îndeletnicire profitabilă. L a m om e ntu l scadenţei vom avea de ales între un „nu” tardiv şi un compromis. Există şi cazuri speciale în care politeţea şi amabilitatea nu-şi mai au rostul. Este vorba de situaţii periculoase, ilegale, imorale. Atunci se recomandă refuzul fără muşamalizări şi fără ezitare. Mulţi dintre noi întâmpinăm dificultăţi atunci când trebuie să spunem ferm şi convingător „nu”, dar nu e niciodată prea târziu să învăţăm că e mai sănătos să refuzi decât să regreţi. Iar acum că am depăşit noi, părinţii, acest, să-i zicem, handicap,

Clişee de dragoste demontate

Câte dintre şabloanele pe care le-ai auzit despre bărbaţi şi femei nu sunt contrazise de realitate? Să vedem unele dintre ele… Femeile au tendinţa de a vorbi mult mai mult decât bărbaţii. FALS Diferenţa constă în natura discursului: în ciuda faptului că femeile au discuţii mai argumentate, şi unii, şi alţii folosesc, în medie, 16.000 de cuvinte pe zi. Bărbaţii au un coeficient mai mic al inteligenţei emoţionale. ADEVĂRAT La capitolul emoţii, femeile sunt câştigătoarele. Partea bună este că acestea ştiu să-şi canalizeze emoţiile către atingerea scopurilor. Plus: femeile decodează mai uşor limbajul trupului. Femeile au tendinţe depresive mai des decât bărbaţii. FALS

Un studiu realizat cu ani în urmă releva faptul că femeile au un nivel mai scăzut al serotoninei („sursa bunei dispoziţii”) decât bărbaţii. Cercetătorii americani spun însă că nu e deloc adevărat. Faptul că procentul femeilor diagnosticate cu depresie e mai mare decât cel al bărbaţilor demonstrează doar că mai multe femei merg la psiholog şi în acest fel sunt mai uşor de depistat. Femeile întrerup discuţiile mai des decât bărbaţii. FALS Bărbaţii încearcă să domine discursul şi îşi întrerup mai des interlocutorul decât o fac femeile. În schimb, ele pun mai multe întrebări în timpul unei discuţii. Bărbaţii înşală mai mult decât femeile. FALS Prejudecata absolută atunci când

vine vorba despre relaţii? Faptul că procentul bărbaţilor care îşi înşală partenera este mai mare decât cel al femeilor care calcă strâmb nu s-a confirmat. Un lucru e cert: motivul cel mai invocat de divorţ este infidelitatea. Se pare că numărul femeilor care-şi înşală partenerul este egal cu cel al bărbaţilor. Motivele diferă totuşi: în timp ce bărbaţii înşală pentru a-şi împlini unele nevoi sau frustrări sexuale, femeile o fac pentru că nu se simt iubite de către parteneri. Bărbaţii cu copii sunt mai atrăgători. FALS În absolut toate filmele americane bărbaţii ieşiţi dintr-o căsnicie (şi care mai au şi un copil) par extrem de responsabili, atenţi şi protectori. Sondajele din realitate arată însă că majoritatea femeilor manifestă o oarecare reticenţă când vine vorba despre iniţierea unei relaţii serioase cu un bărbat care are un copil dintr-un alt mariaj sau relaţie. Bărbaţii nu fac gesturi romantice. FALS Chiar dacă într-adevăr femeile sunt cele care iniţiază cele mai multe gesturi siropoase, bărbaţii au, la rândul lor, tendinţa de a le încuraja. Însă dacă nouă ne plac petalele de trandafiri pe pat sau declaraţiile de dragoste spuse sus şi tare în vreun loc public, ei se mulţumesc cu gesturi mai puţin vizibile. Dintre toate, o cină romantică la un restaurant, un cadou mult dorit sau o vacanţă petrecută în doi sunt cele mai întâlnite dovezi de dragoste la care se pot gândi bărbaţii. (S. U.)

ce-ar fi să privim altfel refuzurile copiilor noştri? De ce să îl traducem pripit pe „nu” ca: încăpăţânare, neascultare sau sfidare? Şi copilul are dreptul să spună „nu”, dar din moment ce îi va fi refuzată această libertate de exprimare în familie, cum oare va putea mai târziu, când va

deveni un adolescent expus tentaţiilor periculoase, să spună nu alcoolului, drogurilor sau unor propuneri necuviincioase? Orice „nu” al copilului conţine disconfort, teamă sau neînţelegere faţă de situaţia, acţiunea, invitaţia refuzată. În loc să răspundem iritaţi: „Ba da, trebuie să faci asta, pentru că aşa zic eu!”, am putea încerca să dialogăm cu cel mic şi să aflăm de ce nu doreşte să mănânce, să meargă la grădiniţă, să te ajute la curăţenie sau să ofere o jucărie. E foarte probabil să aflăm din context lucruri noi despre copilul nostru şi astfel să îmbunătăţim comunicarea, să ne apropiem mai mult de sufletul lui. Iar cel mai important câştig este faptul că celui mic i s-a confirmat oficial că are dreptul să spună „nu”! Ramona Szucsik

În oglindă

Între euforie şi tăcere

Orice început de relaţie e minunat. Numai zborul fluturilor coloraţi din stomac cât face. Acea stare de beatitudine, când lumea îţi pare mai bună, când nu mai auzi crizele şoferilor de maxi-taxi, muzica din taxi ce te transpune întrun film cu mafioţi ruşi, oamenii care mereu au ceva de comentat. Zâmbeşti Silvia Ursu fără vreun motiv, devii mai generoasă psihologie@timpul.md şi visezi cu ochii larg deschişi. Şi pentru că toate trăirile euforice trebuie să aibă un sfârşit, i s-a spus rutină. Acea perioadă când observi ciorapii de sub scaune, vasele murdare dis-dedimineaţă, ceaşca de cafea lăsată de două zile pe comodă sau sticlele de bere uitate lângă TV. E aceeaşi perioadă când nu mai găsim timp pentru obişnuitele vizite la manichiură, la sala de sport, la un spectacol de teatru sau pentru o ieşire cu fetele. Ne adâncim în responsabilităţi, datorii, liste de cumpărături şi facturi. Ce salvează o relaţie de la o inevitabilă prăbuşire? Amintirile trecutului sau planurile (care nu se mai conturează în realitate) de viitor? O mătuşă mi-a destăinuit că şi după 40 de ani de căsătorie are subiecte de discuţii cu soţul său: „Intrăm în adevărate dezbateri şi nu ne ridicăm de la masă până când nu întoarcem tema pe toate părţile”. O comunicare vie între două persoane, interese comune, preferinţe asemănătoare par a fi câteva din soluţiile întrebărilor de mai sus. Dragostea moare, e un lucru cert, iar în perioada pensionării ai mai multă nevoie de subiecte de discuţie, decât de dovezi de iubire. Tăcerea în doi e benefică. Dar când tăcerea dintre voi doi începe să ţiuie şi să devină apăsătoare, e timpul să tragi linie şi să decideţi împreună câte puncte lăsaţi între voi unul sau trei.


FEMEIA

LUNI, 24 SEPTEMBRIE 2012

www.timpul.md

7

femeia

Raisa Bârnaz:

„Se mai cântă şi acum la Tabăra, dar nu ca odinioară...” T

oată lumea o cunoaşte pe profesoara de muzică de la Tabăra, raionul Orhei. Şi când zicem „toată lumea”, nu exagerăm deloc. Talentul ei a fost recunoscut nu doar în R. Moldova, ci şi în România, Turcia, Rusia, Ucraina. Chiar în aceste zile s-a întors din îndepărtata Suedie, unde a dus faima cântecului românesc. Şi chiar dacă despre Raisa Bârnaz nu s-au scris articole prin ziare, munca i-a fost apreciată - cu Ordinul „Meritul Civic”, cu titlul de Eminent al Învăţământului, cu multe aplauze din partea publicului şi, nu în ultimul rând, cu bucuriile pe care i le aduc cei cinci copii şi cei cinci nepoţi ai săi...

Tatiana Corai - Dragă Raisa Bârnaz, se zice că la Tabăra toată lumea cântă… De la cine aţi moştenit dragostea pentru cântec? - Eu m-am trezit cu cântecul mamei care şi acum, la 86 de ani, cântă foarte frumos. La sărbătorile religioase mama ne cânta, iar tata ne citea din cărţile sfinte. Tot în casa părinţilor mei am ascultat şi primele romanţe, pe care le-am îndrăgit şi le cânt şi acum cu mult drag. - Întreaga copilărie aţi petrecut-o în preajma mănăstirii din sat. Ce vă amintiţi despre acei ani? - Frumoase timpuri au fost! Casa noastră se afla chiar lângă mănăstire, iar noi, copiii, stăteam mereu în preajma măicuţelor, care ne răsfăţau cu bunătăţi. Am început să cânt mai întâi în corul mănăstirii din sat, a fost o continuare a educaţiei muzicale de acasă. De Crăciun, măicuţele inundau satul cu cele mai frumoase colinde. Era o muzică ce părea că vine din ceruri. Şi-a lăsat amprenta în sufletul meu pentru totdeauna. Din păcate, prin anii `60 mănăstirea a fost închisă şi s-au stins şi acele sărbători ale sufletului. În 1990 a fost redeschisă - se mai cântă şi acum la Tabăra, dar nu ca odinioară. - Deci, nu întâmplător aţi ajuns la Şcoala Pedagogică din Călăraşi... - Am ales să-mi continui studiile la Călăraşi, pentru că acolo exista o secţie de pedagogie muzicală. Această școală, cu profesori extraordinari, mi-a oferit tot ce a avut mai bun în plan didactic şi muzical şi a fost de o importanţă capitală în munca mea de profesoară de muzică. Şi la Universitatea „Alecu

Russo” din Bălţi am avut parte de cei mai buni profesori: S. Croitoru, V. Popovici, I. Gagim şi mulţi alţii, etalon de profesionalism, înţelepciune şi tact pedagogic. - V-aţi întors în sat, unde munciţi de 36 de ani... Cum aţi reuşit să organizaţi acel renumit cor, cu care aţi cucerit inimile atâtor oameni? Au fost părinţii de acord să-şi lase odraslele la repetiţii, în condiţiile când la ţară copiii sunt ocupaţi şi cu munca fizică? - Am fost remarcată şi apreciată atât la Călăraşi, cât şi la Bălţi şi am avut posibilitatea să-mi construiesc o carieră muzicală în capitală. Dar am ales să mă întorc în satul natal, lângă părinţii mei. Tata era o figură legendară, o mare personalitate. Şi mama mereu aproape, o mamă adevărată. Nu ştiu, cred că voiam să fiu lângă oamenii dragi. Şi nu-mi pare rău, muncesc şi până acum în şcoala din satul natal. Corul l-am organizat încă de la începuturi, am mai înfiinţat şi un ansamblu vocal, un ansamblu folcloric, cu care am ieșit în lume. Eram prezenţi la toate evenimentele muzicale importante din raion şi din republică şi întotdeauna ne întorceam cu premii. Ulterior am organizat şi un cor de băieţi şi... când au văzut băieții mei ce rezultate avem, veneau şi mă rugau să fie înscrişi la cor, chiar şi cei care nu aveau calităţile vocale necesare. Găseau timp şi pentru repetiţii, şi pentru muncile câmpului unde, aveţi dreptate, erau foarte solicitaţi de către părinţi. - Aveţi un repertoriu de calitate. Cum aţi ales cântecele pentru cor? - Le alegeam ținând cont de posibilităţile vocale ale elevilor. Am interpretat şi muzică clasică (Ave Maria

de Acadelt, Iisus Prunc de Ceaikovski, Corul sclavilor evrei din opera Nabucco de G. Verdi etc.), cântece haiduceşti, colinde, cântece pascale şi populare, muzică uşoară. Repertoriul variat îi fascina pe copii şi ei cântau cu plăcere. Am creat şi dansuri după o anumită muzică. De exemplu, dansul Nimfele, după o melodie găsită într-o carte foarte veche la Biserica din Tabăra. Cu acest dans am participat la un festival de la Bucureşti de unde ne-am întors cu Marele Premiu. Un alt dans, pe muzica Habarera din opera Carmen, a fost prezentat de elevii mei pe scena Palatului Republicii de la Chişinău şi însuşi maestrul Eugen Doga, prezent în sală, ne-a felicitat pentru prestaţie. - În multe şcoli, lecţiile de muzică sunt înlocuite cu cele de matematică. Se consideră că a cânta ştie toată lumea, în timp ce matematica trebuie învăţată serios. Ce credeţi despre această atitudine? - Cred că este greşită. Asemenea practici nu-i fac pe elevi mai buni la matematică, dar în mod sigur, îi direcţionează spre muzica de proastă calitate şi de prost gust. Educația muzicală este foarte importantă, ea îi conferă omului nu doar cultură şi eleganţă, ci îl face mai bun, mai optimist, mai tolerant, mai fericit. - Aţi concertat împreună cu elevii în multe ţări. Care dintre ele v-a lăsat o impresie mai puternică? - Cum vă spuneam, am fost mereu prezenţi şi invitaţi la cele mai importante concursuri şi evenimente muzicale, la zeci de concursuri organizate în R. Moldova, România, Turcia, Ucraina, Rusia, Cehia. Acum două săptămâni ne-am întors din Suedia. Publicul ne-a primit foarte bine peste tot unde am mers, chiar şi în răcoroasa Suedie am fost primiţi nemaipomenit de călduros. Calitatea şi sinceritatea sunt apreciate oriunde, e greu să compari… - Sunteţi printre puţinii profesori de muzică, despre care se poate spune că sunt şi cântăreţi de profesie. - Îmi place să cânt. Începând cu 1992, am participat

în mod constant la Concursul Naţional „Tamara Ciobanu”, ocupând la diferite ediţii locurile 3, 2, 1. „Crizantema de Argint” este sărbătoarea mea de suflet, o aştept şi mă pregătesc pentru ea tot anul. Merg să cânt nu pentru a concura, ci pentru a celebra romanţa, a onora acest gen muzical care este cel mai aproape de sufletul meu. „Crizantema de Argint” m-a răsplătit cu Premiul III, în 1993 şi Premiul II, în 2006. Am bucuria de a cânta pe aceeaşi scenă cu sora mea, Silvia Goncear, care a obținut în 2007 Marele Premiu la „Crizantema de Argint” şi în 2008 Trofeul la „Crizantema de Aur” de la Târgovişte. Acum mă pregătesc cu mare emoţie de ediţia 2012 a „Crizantemei de Aur”. Pe lângă cele două mari festivaluri, particip constant la Festivalul Naţional al Lucrătorilor din Învăţământ, la care am luat Premiul I în 2005 şi în 2011, precum şi Premiul I la Festivalul Republican al Creaţiei Artistice a Colaboratorilor instituţiilor preuniversitare de învăţământ. - Aveţi discipoli care au ales să facă o carieră muzicală? - Am avut foarte mulţi elevi talentaţi, înzestraţi cu deosebite calităţi muzicale. Din păcate, nu toţi au avut posibilitatea să-şi continue studiile muzicale. Dar sunt mândră de cei care au reuşit

s-o facă. De exemplu, Anişoara Cebotari este una dintre cele mai talentate discipole ale mele. Mi-a fost elevă de la vârsta de cinci ani. Are calităţi vocale excepţionale, a fost apreciată la toate concursurile şi concertele la care a participat. La Festivalul „Micul Prinț”, în 1996 şi în 1997, pe lângă premii, a câştigat şi o bursă de studii la Liceul „Dinu Lipati” din Bucureşti, din partea Guvernului român. A studiat la acest liceu, apoi a urmat Academia de Muzică din Bucureşti. Acum s-a stabilit la Bucureşti şi este interpretă de operă. O altă discipolă a mea este Vera Laşcu din Vatici, satul vecin. Am lucrat individual cu ea, a absolvit şi ea Liceul „Dinu Lipati”, apoi Academia de Muzică din Bucureşti. Fiii fratelui meu, Radu şi Igor Goncear, au studiat la Academia de Muzică din Chişinău, Radu Guţu, Maria Pşeneac şi Victoria Goncear îşi fac studiile la Şcoala Pedagogică din Călăraşi, Secţia muzică. Şi alţi elevi au participat la concursuri şi festivaluri muzicale, au fost premiaţi, numai că ulterior au ales să facă studii în domenii mai pragmatice. - Aţi reuşit să descoperiţi talentul muzical în mulţi copii de la Tabăra, dar aţi avut grijă şi de cei cinci copii ai dumneavoastră. Câte nunţi aţi jucat până acum în familie? Aveţi şi nepoţi?

- Dumnezeu m-a binecuvântat şi sunt împlinită şi ca mamă. Am cinci copii, două fiice şi trei feciori. Fiica mai mare a făcut Facultatea de Limbi Străine la Chişinău, apoi doctoratul la Universitatea din Bucureşti şi s-a specializat în literatura franceză. Locuieşte în România, e căsătorită şi are doi copii minunaţi. Feciorii mai mici şi-au făcut studiile la Oradea şi s-au stabilit acolo, încă nu s-au căsătorit. A doua fiică a făcut Politehnica din Chișinău, are o fetiţă deşteaptă foc. Fiul cel mai mare e alături de noi, lucrăm în aceeaşi şcoală, este cadru didactic. Are şi el un fiu şi o fiică. Am cinci copii şi cinci nepoţi, cu care mă mândresc foarte mult. Iar soţul meu e învăţător de matematică, tot la Tabăra. - Şi cum se împacă cifrele cu notele muzicale în familia dumneavoastră? - Deşi la prima vedere nu pare aşa, muzica este o artă care se bazează pe principii exacte, matematice. Pe de altă parte, şi matematica este o artă. Soţul meu m-a susţinut profesional întotdeauna, este un om deştept, drept şi foarte generos. - De ce principiu vă conduceţi în viaţă şi aţi dori să-l respecte şi copiii dumneavoastră? - Apa trece, pietrele rămân. Şi munca nu trădează niciodată...


8

LUNI, 24 SEPTEMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

Culinar.md

Învaţă să găteşti Mira Tănase mirabela.tanase@timpul.md De multe ori ni se spune că gătitul nu este o treabă uşoara şi că nu orice om poate găti. Eu una nu sunt de acord cu această afirmaţie, bazându-mă pe propria mea experienţă. Important este să nu ne încurcăm de tehnicile din bucătărie care ne pot induce în eroare, să ne luăm după mituri în care credem cu tărie. Pe

toate le ştim de la mama, de la prieteni, le-am citit într-o revistă sau le-am auzit chiar de la un mare master chef. Atunci când vrei să găteşti, în primul rând, o faci pentru tine, şi nu pentru alţii. Ceea ce pregăteşti trebuie, mai întâi de toate, să îţi placă ţie şi apoi celorlalţi. Dacă citeşti undeva o reţetă şi realizezi că nu îţi place un anume condiment, nu renunţa la ideea de a mai găti această reţetă, gândeşte-te cum poţi înlocui acel ingredient şi experimentează. Dacă nu îţi iese din prima, nu

este o catastrofă, întotdeauna urmează şi partea a doua. Important va fi însă ca atunci când te hotărăşti să te apuci de gătit să te documentezi totuşi care sunt lucrurile de bază în bucătărie. Ce şi cu ce se combină şi ce să nu pui niciodată în aceeaşi oală. Vei fi tu prima mulţumită atunci când te ridici de la masă şi realizezi că ai mâncat o hrană gustoasă, oricât de banală ar fi ea, dar care a fost pregătită chiar de tine. Nu este greu, trebuie doar să vrei, niciodată nu este târziu să încerci.

Supă cremă de dovleac Ingrediente - o ceapă - doi cartofi mici - 3/4 dovleac plăcintar - puțin ulei - sare și apă Mod de preparare Puneţi pe foc, într-o oală încăpătoare, ceapa tocată, împreună cu două-trei linguri de ulei şi puţină apă, pentru două-trei minute, ca să se înmoaie puţin ceapa. Cei doi cartofi şi dovleacul care sunt deja curăţaţi de coajă şi tăiaţi cubuleţe se pun în oală, peste ceapă, împreună cu 1,5-2 litri de apă. Se pune capacul şi se lasă să fiarbă până când legumele s-au înmuiat şi au fost gata. Puneţi sare şi pasaţi cu mixerul vertical până obţineţi o cremă fină. La servire adăugaţi după gust verdeaţă şi pesmeţi. Simplu şi gustos!

Notă: Deşi este o legumă gustoasă şi foarte sănătoasă, mâncăm foarte puţin dovleac. Şi asta în ciuda faptului că dovleacul a adunat toată vara, în pulpa lui, căldura şi sănătate din soarele verii. Dovleacul este în plin sezon, de acum şi până în decembrie, şi este o sursă minunată de vitamine, fibre şi minerale. Este deosebit de bun, fie că este folosit în preparate dulci, fie în supe şi mâncăruri. 

Ceai cu miere și cu mirodenii Ingrediente - șase ceşti de apă - două linguriţe de ceai uscat - două linguri de suc de lămâie, - ½ ceaşcă miere, scorțişoară - un vârf de cuţit de cuişoare măcinate Mod de preparare Se pun mirodeniile în apă şi se încălzesc la foc mic, acoperit, timp de 10 minute, dar fără să dea în clocot. Se toarnă încet această infuzie peste ceai. Se strecoară lichidul şi se adaugă sucul de lămâie şi mierea. Se serveşte fierbinte.

Notă: Mierea şi scorţişoara sunt recunoscute pentru beneficiile aduse sănătăţii, datorită valorilor nutriţionale. În realitate, cu toate că mierea şi scorţişoara sunt două produse extrem de cunoscute nu se folosesc de multe ori combinate în ceaiuri. Partea bună este că de fiecare dată vor da o savoare şi un gust deosebit de plăcut unei căni de ceai.


FEMEIA

LUNI, 24 SEPTEMBRIE 2012

www.timpul.md

9

Culinar.md

Ce şi cum mâncăm toamna

O

ficial, pe data de 22 septembrie a venit toamna. Dacă mergeţi în piaţă, totul abundă de culoare, parfum şi varietate: tarabe încărcate de fructe şi legume de sezon care aşteaptă să fie alese şi să ne răsfeţe cu gustul şi calităţile lor. Atunci când sunt consumate în salate crude sau sub formă de suc natural, fructele şi legumele au un puternic efect antioxidant.

Datorită conţinutului foarte bogat în fibre, ele au un rol important de curăţare a deşeurilor rămase după digestie de-a lungul tractului intestinal. Conţinutul lor în clorofilă oferă organismului protecţie împotriva cancerului, neutralizează toxinele şi curăţă fluidele vitale din organism. Uşor şi complet digerabile, legumele proaspete pot fi combinate atât cu carnea, cât şi cu făinoasele. Varza, conopida, broccoli şi varza de Bruxelles, roşiile, morcovii au un puternic efect protector asupra mucoaselor, în special al sistemelor respirator şi digestiv, fiind prin aceasta adevăraţi paznici ai acestor organe împotriva cancerului, a ulcerelor sau a diverselor infecții. Bogate în nutrienţi antioxidanţi ca beta-carotenul, vitamina C sau seleniul, aceste legume protejează organismul

de toate toxinele absorbite din mediul poluat. Hreanul a fost întotdeauna remarcat pentru proprietăţile sale digestive, în special în bucătăria balcanică. Se spune chiar că însuşi Confucius îl utiliza la fiecare masă. Ceapa ajută la curăţarea congestiilor şi la eliminarea excesului de mucus din tractul digestiv. Dar probabil că cel mai benefic dintre toate este

usturoiul, cel care a fost utilizat de mii de ani în întreaga lume, nu numai pentru efectele sale culinare atât de apreciate, dar mai ales pentru binecunoscutele sale calităţi curative. Usturoiul de asemenea poseda următoarele proprietăţi: inhibă tumorile, îmbunătăţeşte activitatea globulelor albe, măreşte producţia de anticorpi, distruge ciuperci şi fungi precum

candida. Usturoiul nu este doar cel mai puternic întăritor natural al sistemului imunitar, el este apreciat şi ca un puternic tonifiant sexual. Strugurii roşii, merele, prunele, grapefruitul roz conţin o substanţă fitochimică numită licopen. Prezent în cantităţi mai mari în aceste fructe delicioase, licopenul are efecte pozitive în profilaxia şi tratamentul diverselor formaţiuni neoplazice (cancerul de plămân şi de prostată). Antocianinele din pigmentul natural, care dau culoarea acestor fructe, pot ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare, prin prevenirea formării trombilor vasculari (cheagurilor de sânge). Antocianinele par să ajute de asemenea şi la oprirea dezvoltării formaţiunilor maligne. Aşadar, prin simpla savurare a acestor alimente cu mare densitate nutritivă avem toate şansele să obţinem o formă excelentă, un sistem imunitar funcţional şi o siluetă superbă şi mai ales pregătită pentru iarnă. Dacă pieţele sunt pline şi ne îndeamnă sub toate formele să alegem produse sănătoase pentru organism, de ce să nu dăm o fugă la piaţă şi să ne întoarcem cu sacoşa plină de sănătate? Asta ca să nu mai spun cât de mulţumiţi ar trebui să fie cei care nu au decât să facă un drum în grădină şi să plece cu o mână de sănătate… (M. T.)

Ce condimente folosim pentru conserve În cazul în care nu te-ai apucat încă să pregăteşti conservele pentru iarnă şi nu ştii care sunt condimentele perfecte, noi îţi spunem că, atunci când prepari conserve pentru iarnă, cel mai important aspect este conservarea gustului legumelor. De aceea, esențiale pentru aceste conserve sunt condimentele şi plantele aromatice. Noi vă ajutăm şi cu câteva soluţii pentru a putea obţine conserve gustoase şi perfect conservate, prin adăugarea la prepararea acestora de condimente şi plante aromatice, care sunt în acelaşi timp foarte bune pentru sănătate: - cimbrul are aromă puternică şi proprietăţi antiseptice - se pune la preparatele din carne şi la buchetele de verdeţuri asortate; - usturoi, ceapă, mărar - se adaugă la castraveciori, în saramură sau în oţet;  - frunze de ţelină, crenguţe de vişin - la castraveţi în oţet; - boabe de muştar - la aproape toate conservele de legume, murături în oţet etc.; - busuioc - pentru a aromatiza uleiul; - foi de dafin - folosite pentru aroma lor deosebită;  - boabele de piper, boabele de muştar, hreanul menţin gogoşarii tari toata iarna;  - menta, cimbrul, coaja de lămâie sau de portocală dau aromă oţetului şi conservelor;  - pătrunjel, ienibahar, ardei iute, rozmarin - pentru marinat, aromatizat uleiul şi preparatele din carne;  - boia dulce sau iute - pentru condimentarea pastelor de ardei sau roşii. Nu vă mai rămâne decât să vă apucaţi de treabă şi să vă umpleţi cămara cu bunătăţi pentru iarnă. (M. T.)

Detalii convingătoare

Ce trebuie să ştim acum despre varză Varza este unul dintre cele mai comune şi mai ieftine alimente din bucătărie. Plantă erbacee bienală, varza are origini mediteraneene. Astăzi, ea este larg răspândită pe glob şi se consumă fie crudă, fie gătită. Această plantă reprezintă o sursă bogată de fibre, potasiu, vitamina C, precum şi alţi nutrienţi. Când cumperi varză, este important să ştii să alegi un exemplar bun şi să o depozitezi într-un mod corespunzător.

Cum alegi varza Varza proaspătă trebuie să aibă frunzele crocante, cu o culoare într-o nuanţă puternică. Culoarea acesteia variază de la purpuriu şi roşu la verde şi alb. Testează capul, acesta trebuie să fie ferm şi greu, fără pete maronii, negre sau zone moi. Nu cumpăra o varză

dacă prezintă frunze îngălbenite, deoarece planta este deja trecută. Frunzele de la varza roşie şi albă sunt tari şi compacte. Frunzele de la alte tipuri de varză, precum Napa, trebuie să aibă un aspect sănătos, iar vinişoarele din frunze să fie bine definite. Frunzele exterioare puternic degradate pot fi un semn că planta a fost atacată de viermi sau alţi dăunători. Este mai bine să cumperi o varză întreagă decât una tăiată, deoarece, odată ce se taie, planta începe să-şi piardă din vitamine şi alte proprietăţi.   

Cum să depozitezi varza

Pentru ca varza să reziste bine o perioadă lungă, trebuie să ştii două lucruri esenţiale. Varza se păstrează cel mai bine la

rece. Numai astfel aceasta îşi păstrează conţinutul de vitamina C. De asemenea, varza nu trebuie tăiată decât în momentul în care decizi să o foloseşti. Pune varza într-o pungă curată şi uscată, închide-o şi depoziteaz-o în frigider. Poţi să foloseşti sertarul sau spaţiul pentru legume. Dacă nu o tai, varza ar putea să se păstreze bine cel puţin o săptămână. Odată tăiată, însă, trebuie să o foloseşti la mâncare în maximum două zile. De asemenea, poţi pune varza tăiată în pungi de plastic sigilate pentru a le congela. Varza congelată se păstrează şi o perioadă de 10-12 luni. Înainte de a folosi varza, smulge frunzele de la suprafaţa căpăţânii şi aruncă-le. (M. T.)


10

LUNI, 24 SEPTEMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

PRACTIC

Borcanu potrivit pentru murături Pent r u a încep e operaţiunea de a pune murături, calculează cantitatea de murături pe care o vei pregăti în funcţie de cât de mare îţi este familia. Dacă ai o familie mică, care nu mănâncă multe murături, câteva borcane cu murături îţi vor ajunge pentru toata iarna. Dacă însa sunteţi iubitori ai acestui tip de conserve, pregăteşte murături in borcane şi bidoane pe care le foloseşti special pentru asta. Nu te arunca să dai bani degeaba pe

legume şi fructe fără a te asigura că ai recipientele potrivite în care le vei păstra. Dacă nu ai borcane şi te pregăteşti să mergi la magazin să le cumperi trebuie să ai în vedere două aspecte foarte importante:

Cumpară borcane cu capac închis etanş

trebuie să ştii că toate recipientele pe care le cumperi pentru murături trebuie să aibă capace care se închid etans. Închiderea etanşă a capacului este foarte importantă pentru ca, odată cu pătrunderea aerului, conţinutul se poate altera.

Ai grijă la zgârieturi şi defecţiuni

Atunci când te apuci de umplut cămara cu borcane pentru iarnă

Înainte de a cumpăra sau refolosi vasele pentru murături, veri-

fică-le bine înainte. Ai grijă să nu fie zgâriate, fisurate, crăpate, ciobite sau murdare. Nu cumpăra recipiente care au puncte de plastic deformate sau diferite bule cu aer. Aceste vase ar putea ceda din cauza presiunii. După ce te-ai asigurat că în bucătăria ta se găsesc toate ingredientele necesare pentru murături apucă-te de treabă şi asigură-te că peste iarnă ve-i avea în cămară mult doritele borcane cu murături. M.T.

Întrebuinţările foliei de aluminiu Foloseşti folie de aluminiu în bucătrie? Ştiai însă că folia de aluminiu are mai multe întrebuinţări decât crezi? Eu îţi dau doar 3 variante pentru aţi arăta la ce o poti folosi pentru a-ţi face viaţa mai uşoară! 

1. Un minunat înlocuitor al bureţilor de sârmă Dacă obişnuieşti să cureţi tigăile şi oalele cu buretele de sârmă şi se intampla să rămâi în pană, nicio problemă! Ia o bucată de folie de aluminiu, mototoleşte-o şi freacă cu ea obiectele din bucătărie. Merge la fel de bine ca bureţii de sârmă şi te costa mai puţin! 

2. La călcatul rufelor Nu-i aşa că această muncă ar deveni mult mai plăcută şi mai rapidă dacă nu ar mai trebui să calci rufele pe ambele părţi? Cine ar fi crezut că folia de aluminiu te poate ajuta în acest domeniu?  Deoarece folia este un conductor excelent de căldură, te va ajuta să calci rufele pe ambele părţi dintr-o dată! Doar pune o bucata de folie între cele doua suprafeţe de călcat şi-ţi vei scurta timpul dedicat acestei activităţi la jumătate! 

3. Protejează obiectele din casă Uneori, copiii nu sunt atenţi şi ating cu mâinile murdare de grăsime şi alte murdării clanţele uşilor. Pentru a evita pătarea lor, inveleşte în folie de aluminiu manerele dulapurilor din bucătărie şi clanţele.  De asemenea, dacă nu ai timp să cureţi aragazul de fiecare dată după ce il foloseşti, protejează-l cu folie de aluminiu (întinde folia pe suprafaţa de gătit, făcând găuri în dreptul ochiurilor). Simplu şi la îndemâna tuturor celor care vor să îşi simplifice existenţa. M.T.

Spiritualitate

Efort sau non-efort pe calea spirituală Dacă vorbim despre „tantra”, trebuie să ştim că în gândirea tantrică o aparentă contradicţie, destul de delicată, izvorăşte din faptul că pe de o parte se spune în tratatul Maharthamanjari: „Urmăreşte să rămâi pe deplin conştient aşa cum eşti şi nu-ţi mai face griji, căci scopul este deja atins”, sau în Nrimha Uttara Upanishad: „Realizează că, într-adevăr, nu există nici dispariţie, nici devenire. Nu există nimeni care să înlănţuie, nimeni care să acţioneze, nimeni care să aibă nevoie de eliberare şi nimeni care să fie eliberat”, iar pe de altă parte, există necesitatea ca aceste fraze să nu fie înţelese în litera lor, căci, aşa cum se spune, ele nu ar invita atunci decât la o amorţire spirituală şi la un situaţionism

pueril care fac ca orice tentativă de eliberare spirituală să devină lipsită de sens. Neavând totdeauna şansa sau neşansa, depinde cum o privim, de a fi proiectaţi brusc în realitatea „stării naturale” cu puterea unui cataclism şi chiar împotriva voinţei (aceasta nu se produce uneori decât cu totul excepţional), noi ne vedem constrânşi să folosim un mijloc oarecare, să utilizăm cârjele. Trebuie încă de la început să admitem că realitatea nu este supusă schimbării, decât dacă considerăm că ea evoluează în funcţie de conceptele pe care noi le folosim pentru a o aborda. Tot ceea ce se schimbă este doar funcţionarea noastră în cadrul proceselor de REZONANŢĂ în raport cu ea. Cei pe care îi numim „eliberaţi în viaţă” pot afirma, fără să rişte nici cea mai mică impostură, că lor nu li s-a produs mai nimic. Ei funcţionează atunci pe deplin armonios, într-o realitate ULTIMĂ care nu are nici început şi nici sfârşit. Pentru imensa majoritate a oamenilor

care funcţionează exclusiv în dualitate, în instituţii sociale şi care respectă coduri morale bine definite, pentru cei care se află într-un timp cronologic ce are o istorie şi un spaţiu cu două dimensiuni, trecerea la conştiinţa iluminată totală reprezintă o experienţă bulversantă. În schimb, pentru înţeleptul care este ferm ancorat în această stare de conştiinţă şi, începând chiar cu momentul în care el o trăieşte plenar, nu mai există niciun fel de experienţă. Pentru o fiinţă umană obişnuită înecată în agitaţie şi în preocupările sale de tot felul funcţionarea unui „eliberat în viaţă” nu poate să rămână decât o enigmă şi un paradox. De altfel, cel mai adesea ea nici nu-şi dă seama că ar exista vreo diferenţă, căci adevărul realizat nu prezintă niciun fel de particularitate aparentă. Nici măcar nu are vreun sens să vorbim despre el, căci este imposibil să pretindem că am putea vreodată să-l înţelegem atâta timp cât noi ne complăcem în condiţia noastră obişnuită. Ar fi o absurditate şi o înşelătorie.

Atunci ce să facem și ce să nu mai facem? Să nu mai facem nimic. Dar noi ştim, nonacţiunea nu înseamnă nimic! Care este prin urmare atitudinea justă care va face cu adevărat din nonacţiune o realitate a trezirii şi nu o toropeală? Cum să facem ca să evităm luarea voluntară a unei atitudini? Şi cum să reuşim să uităm de noi înşine fără a adormi? Cum ar putea atunci exista vreo tentativă cât de mică, o aparenţă cel puţin de a efectua un exerciţiu, dacă dorinţa de a ajunge undeva anume este absentă? Fără dorinţă, fără efort şi fără voinţă, fără speranţa vreunui rezultat, fără a face, noţiunea de scop pare ea însăşi o inconsecvenţă, o abstracţie, ca să nu spunem o absurditate. Dar cu toate acestea, absurdul posedă totuşi o putere ascunsă! Nonacţiunea aparţine ordinii lumii, armoniei cosmice (macrocosmice), DHARMEI. Acţiunea aparţine logicii lumeşti. Mira Tănase mirabela.tanase@timpul.md


FEMEIA

LUNI, 24 SEPTEMBRIE 2012

www.timpul.md

11

frumusete

Perfecţiunea feminină

Trucuri anticelulitice Ajută imunitatea cu alimente Sănătate

Celulita este o problemă care ne dă foarte multe bătăi de cap. Pentru a reuşi să scapi de ea trebuie să ai grijă la alimentele pe care le consumi. Alimentaţia modernă plină de alimente procesate (mezeluri, conserve), patiserie, dulciuri cu zahăr rafinat şi prăjelile de tip fast-food este un prim factor care favorizează apariţia celulitei. În plus, Oana Buzilă oana.buzila. lipsa activităţii fizice este factorul detimpul@gmail.com terminant care favorizează apariţia celulitei. Dacă nu eşti dispusă să faci efort fizic, trebuie să ai mare grijă la tot ceea ce vei mânca. Astfel, lista de cumpărături săptămânală trebuie să includă câteva dintre alimente recunoscute pentru efectul lor de ameliorare a celulitei: mere, orez brun, bulgur, ţelină, quinoa, castraveţi, struguri, kiwi, fulgi de ovăz, roşii, ardei roşu, pepene roşu şi portocale.

FĂRĂ DULCIURI

Dacă vrei să scapi de celulită, trebuie să elimini total din alimentaţia ta dulciurile din comerţ, produsele preparate cu făină albă, prăjelile şi alimentaţia de tip fast-food, mezelurile şi alte grăsimi animale preparate industrial (conserve, semipreparate, pate).

CONSUMĂ LICHIDE

Exclude băuturile carbogazoase sau alte sucuri din comerţ. Lichidele pe care trebuie să le consumi sunt: apa plată, ceaiurile din plante medicinale (cozi de cireşe, păpădie, urzică), sucurile sau smoothie din vegetale, limonadă cu puţină miere de albine, laptele vegetal, ceaiul de ghimbir, ceaiul verde şi infuziile de castravete, mentă sau alte mirodenii preferate.

SPORT!

Orice activitate fizică efectuată cu regularitate te va ajuta să-ţi tonifiezi musculatura şi să ameliorezi aspectul celulitei. Prin urmare, fie că alegi joggingul, plimbările cu bicicleta sau rolele, înotul, cursurile de dans sau yoga poţi să scapi de celulită, dacă le faci cu regularitate.

T

oamna este anotimpul perfect pentru a ajuta organismul să fie sănătos. Legumele şi fructele proaspete, care se găsesc acum din belşug, pot fi prima alegere pentru imunitate şi pentru a preveni o răceală sau o gripă neplăcută. Cum prevenirea este întotdeauna soluţia cea mai bună, trebuie să nu mai stai foarte mult pe gânduri şi să introduci în meniul tău câteva alimente care te apără de răceală şi gripă.

Ceaiul verde

Bogat în antioxidanţi, ceaiul verde conţine şi alte substanţe care apără corpul împotriva răcelii şi gripei. Efectul ceaiului cald este şi mai puternic atunci când suferi deja de o viroză, dar este mai util să-l bei zilnic, pentru întărirea sistemului imunitar.

Usturoiul

Efectele usturoiului sunt bine cunoscute: ţine departe virozele, dar din păcate îi poate ţine departe şi pe cei din jurul tău. Doi căţei de usturoi pe zi oferă protecţie împotriva virozelor, dar scad şi riscul de cancer la stomac sau la colon. Dacă nu suporţi mirosul, adaugă usturoi zdrobit la mâncărurile gătite de câteva ori pe săptămână. Iar dacă vrei să nu simtă mirosul nici cei din jurul tău, bea un pahar de lapte

imediat după ce l-ai mâncat crud.

Iaurtul

Culturile active de bacterii din iaurt şi chefir curăţă sistemul digestiv de agenţii patogeni periculoşi. Cu 200 ml de iaurt pe zi, sistemul imunitar beneficiază de un avantaj la fel de mare ca în cazul unui tratament cu pastile pentru întărirea imunităţii. Alege iaurtul natural şi evită produsele cu adaos de zahăr sau arome, pentru cele mai bune efecte.

Carnea de vită

Deficienţa de zinc este unul dintre factorii care contribuie cel mai mult la apariţia infecţiilor. Zincul este util

globulelor albe şi întăreşte imunitatea atunci când nu lipseşte din dieta ta. O porţie de 120 g de carne de vită îţi oferă o treime din necesarul zilnic de zinc. Dacă nu-ţi place, înlocuieşte-o cu carne de porc, cu cereale integrale sau cu lapte.

Fructele

Seleniul, prezent în cantitate mare în fructele de mare, este important pentru globulele albe, care produc mai rapid proteinele necesare eliminării virusurilor din corp. Somonul, macroul şi heringul conţin seleniu, dar şi acizi graşi Omega-3, care protejează plămânii împotriva agenţilor patogeni. (O. B.)

SFATURI UTILE

Scapă cu tratamente naturiste de petele de pe faţă

O

rice femeie îţi doreşte ca tenul său să arate cât mai bine. Pentru a remedia şi repara micile imperfecţiuni ale tenului suntem obişnuite să mergem la cosmetică pentru a cere ajutorul specialiştilor. Tratamentele cosmetice dau rezultate destul de rapid, dar sunt destul de costisitoare. O mare parte din problemele tenului se pot rezolva apelând chiar acasă la câteva trucuri. Acestea nu ne răpesc foarte mult timp şi sunt la îndemâna oricui. Petele de pe faţă sunt cele mai deranjante probleme de estetică feminină şi apar din diverse cauze. Acestea au la baza apariţiei lor dereglările hormonale sau expunerile prelungite la soare, dar pot fi şi semnele specifice îmbătrânirii tenului. Cu ajutorul unor tratamente naturale eficiente aceste pete pot să dispară în câteva săptămâni.

Sucul de lămâie

O metodă simplă şi accesibilă oricui pentru atenuarea pigmentului inestetic de pe ten este să aplici suc de lămâie direct pe zonele afectate (cu degetele sau cu o dischetă demachiantă). Dacă ai tenul gras, amestecă sucul de lămâie cu trei linguri de infuzie de rozmarin. Petele vor dispărea treptat, iar chipul tău va fi mai proaspăt prin îndepărtarea excesului de sebum.

Mierea

Amestecă două-trei linguri de miere încălzită uşor cu 20 de

hidratându-ţi pielea în acelaşi timp. Pur şi simplu unge-te cu ulei de măsline amestecat cu câteva picături de vitamina E în regiunile afectate, în fiecare seară înainte de culcare.

Drojdia de bere

Scapă de pete şi pistrui cu o mască naturală din drojdie de bere diluată în suc de lămâie. Pasta rezultată, întinsă pe zonele afectate, face minuni!

Ceapa roşie

grame de germeni de grâu şi aplică masca direct pe faţă, în special pe porţiunile afectate. Lasă mixtura să acţioneze 20 de minute şi clăteşte-ţi chipul cu apă călduţă câteva secunde, apoi cu apă rece. Tenul va fi mai puţin iritat după acţiunea grâului, iar petele se vor decolora graţie proprietăţilor benefice ale mierii.

Dacă poţi trece peste mirosul neplăcut, foloseşte ceapa în favoarea frumuseţii tale. Taie o ceapă roşie în jumătate şi aplic-o direct pe pete, de două ori pe zi. Continuă tratamentul până când semnele dispar în totalitate.

Pătrunjelul

Hreanul

Un alt ingredient natural excelent pentru problemele de pigmentare a feţei este hreanul. Sucul sau oţetul de hrean te scapă de pete şi decolorează pistruii. Tamponează

uşor zonele de interes după demachiere, apoi clăteşte-ţi chipul din abundenţă cu apă călduță.

Uleiul de măsline

În cazul în care tenul tău este uscat şi sensibil, poţi scăpa de pete,

Amestecă în blender o legătură de pătrunjel cu cantităţi egale de suc de lămâie, suc de portocale şi suc de coacăze roşii. Aplică masca după demachiere şi folosește apoi o cremă hidratantă. (O. B.)


12

LUNI, 24 SEPTEMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

TENDINTE Little black dress,

De la doliu la piesa nr. 1 în garderoba femeilor În ediţia americană Vogue din 1926 apare pentru prima dată rochia care nu a ieşit nici acum din modă. Mica rochie neagră sau the little black dress (LBD) a fost numită de editorii revistei drept „viitoarea uniformă a femeilor”. Şi nu au greşit, nici Coco Chanel, care a transformat rochia neagră dintr-o piesă pentru văduve în una versatilă, atemporală, accesibilă şi omniprezentă în orice garderobă. Până în perioada interbelică, rochiile negre nu au fost printre preferatele doamnelor din înalta societate decât în cazul doliului. În urma Primului Război Mondial şi pandemiei gripei spaniole, această piesă a devenit tot mai purtată de femei. Astăzi, o primă regulă a modei zice că orice femeie

trebuie să aibă a rochie neagră simplă şi elegantă, care combinată cu un sacou poate fi purtată la serviciu, iar accesorizată cu un colier masiv ori unul din perle este potrivită pentru un eveniment monden. Croiala rochiei negre s-a schimbat de-a lungul anilor, dar aceasta rămâne în continuare răspunsul perfect pentru veşnica întrebare „Eu cu ce mă îmbrac azi?”. Nu în zadar, designerul Karl Lagerfeld susţine că o femeie „nu este niciodată prea formală sau prea informală într-o rochie neagră”. Fidele acestei teorii, marile case de modă propun pentru sezonul toamnă-iarnă 2012/2013 noi croieli şi texturi pentru (mereu noua) mica rochie neagră. Silvia Ursu

Decorează scările interioare cât mai creativ Dacă te-ai plictisit de scările din casă, te sfătuim să le redecorezi. Ţine cont însă, în primul rând, vei avea nevoie de multă răbdare, iar în al doilea - de multă inspiraţie şi creativitate. Îţi sugerăm câteva idei, care vor da o notă distinctă căminului tău: * vopsitul în degradé (în culori care se estompează treptat)  are un efect magic asupra scărilor tale. Indiferent dacă vopseşti treptele sau doar balustrada, scările tale nu se vor mai pierde în decor şi vor avea propria identitate; * imprimeurile şi modelele geometrice sunt, de asemenea, potrivite pentru personalizarea scărilor. În funcţie de preferinţe, puteţi lipi bucăţi de textile pe trepte sau realiza un model unic cu ajutorul unui şablon şi al unui „strop” de vopsea. * covoraşele vesele sunt recomandate persoanelor ce obişnuiesc să acopere scările. În locul clasicului covor lung, de sus până jos, alegeţi mai multe covoraşe colorate, cu imprimeuri florale sau alte motive, pe care să le suprapuneţi de-a lungul scărilor. (S. U.)

c m y k

TIMPUL - FEMEIA  

Timpul, Suplimentul Femeia Nr. 87