Page 1

Femeia

TIMPUL săptămânală. timpulsă să știi! știi! TIMPULEdiție - Ediție SpecialăApare luni E Etimpul

16 IULIE 2012, NR. 25 (78)

Argument

Evoluţia femeii în societate

Valentina Litvinov, director al BNC Interpol:

„Destinul ne indică calea spre împlinire” P.7

Apă de parfum Today Tomorrow Forever Câştigătoarea premiului AVON este Cristina Rusu din Chişinău.

TALON DE PARTICIPARE NUME_____________________________________________________________________ PRENUME_________________________________________________________________ ADRESĂ___________________________________________________________________ TELEFON

Aroma este dedicată fe m e i l or rom ant i c e, visătoare care descoperă în fiecare zi noi laturi ale iubirii. Un amestec provocator de piper, floare de portocal şi mosc alcătuieşte aura florală, care surprinde esenţa viselor romantice. Este aroma unei poveşti de dragoste. Încearcă aroma nouă de la AVON, creată exclusiv pentru tine!

Dacă am începe să analizăm care este statutul femeii din zilele noastre, am putea discuta mult şi bine noi între noi, fără a spera că vom avea întotdeauna atenţia cuvenită a bărbaţilor Mira Tănase din jurul nostru. Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Femeile au avut, încă din antichitate, în societatea şi viaţa politică a statelor europene, un statut şi funcţii subordonate. În antichitate, majoritatea oamenilor îşi câştigau existenţa din agricultură, care era de fapt o afacere de familie. Cel mai cunoscut loc de muncă pentru femei era cel de menajeră. Căsătoria era o componentă importantă a sistemului economic şi social al lumii antice. Cu excepţia bărbaţilor din Atena, care puteau amâna căsătoria până la vârsta de 30 de ani, restul atât femei, cât şi bărbaţi - se căsătoreau puţin după vârsta pubertăţii. O femeie singură îşi putea găsi de lucru într-un templu sau ca servitoare într-o casă. Un bărbat singur putea să-şi procure hrana, dar nu prea avea timpul necesar să şi-o prepare sau să-şi confecţioneze haine. Viaţa era grea şi moartea pândea la fiecare colţ, ca atare pentru supravieţuirea societăţii era necesară o rată ridicată a natalităţii. Cât de multe s-au schimbat pe parcursul timpului până în zilele noastre este greu de spus şi depinde de locul şi societatea în care trăieşti. A avea un loc de muncă, copii acasă şi lista cumpărăturilor în braţe nu vă va ridica niciodată mai presus de „gospodarul casei”, care întotdeauna în Moldova este bărbatul. Dacă asta este bine sau nu… nu cred că mai contează. Important pentru fiecare dintre noi este să ne respectăm noi înşine şi, oricât de dificil ar fi, să reuşim de fiecare dată cu zâmbetul pe buze să putem reacţiona ferm la toate provocările societăţii. Cu toate impedimentele de care ne mai lovim şi în ziua de astăzi, nu putem nega faptul că femeia a avut o evoluţie constantă de-a lungul timpului şi a ajuns din anumite puncte de vedere egală cu bărbatul. Asta nu înseamnă că în toiul unei petreceri nu vă veţi uita în jur şi nu veţi vedea două grupuri distincte care stau şi vorbesc. Cu toate că, probabil, vor mai trece multe secole până ce bărbaţii vor accepta la nivel global egalitatea dintre ei şi soţiile lor, trebuie să recunoaştem că, în general, în majoritatea societăţilor evoluate mentalitatea s-a schimbat radical.

Dosarele minții

Pagina 6

Cât timp petreci între patru pereţi? Culinar.md

„Cordon Bleu”

Pagina 8


6

LUNI, 16 IULIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

DOSARELE MINTII Liber prin mintea femeilor

Adevăr şi oroare

Paisprezece despărţiri Petru Stratulat petru@umbluliber.com www.umbluliber.com

Priveam, înainte, o despărţire ca pe sfârşitul sfârşitului, ceva inevitabil, care va veni peste mine, în cele din urmă, nimicind totul în cale. Toate despărţirile mele au fost doar... despărţiri. Niciuna nu a avut o continuare, iar motivul a fost lipsa mea de încredere că ar mai exista viaţă după, dar am fost şocat să aflu că da, există, chiar multă. De femeia pe care o iubesc acum m-am despărţit de aproximativ paisprezece ori, iar aceasta nu este o exagerare. La început, din iniţiativa ei, apoi din a mea, iar din a ei, apoi am convenit că aşa ar fi cel mai bine, iar am vrut eu pentru că nu mi-a convenit ceva şi tot aşa. Relaţia noastră seamănă cu o telenovelă eşuată pe un ecran alb-negru de televizor stalinist. Culmea, toate aceste lovituri au reuşit, de fapt, să ne apropie, să ne unească. Privesc la ceea ce avem acum şi încerc să înţeleg cum, Doamne iartă-mă, am ajuns aşa departe, când sorţii ni s-au opus. Acum, când se supără şi scuipă flăcări, nu mai intru în panică. O las să refuleze, încerc şi, rareori, reuşesc să-mi păstrez calmul pentru a o putea calma şi pe ea, iar după cincisprezece minute totul e ca la început. Avem supape, care trebuie să elibereze tensiunea, altfel am exploda o singură dată şi ar fi fatal pentru toţi cei implicaţi.

Am mai scris aici că frumuseţea unei relaţii stă în neprevăzut, în micile surprize pe care îndrăgostiţii şi le pot face în fiecare zi. Nu este nevoie de ceva grandios, ci de dovada atenţiei pe care şi-o acordă chiar şi în lipsă. Scriam în numărul trecut că pregătesc o surpriză, o baie romantică, la care au lucrat patru oameni timp de mai multe ore, pentru că a fost nevoie de modificări ce au ţinut de instalaţia de apă caldă. M-am încadrat în timp, am creat o seară minunată, cu spumă, sare parfumată, un vin bun lângă cadă şi un desert pe care l-am făcut în premieră. Pe cât de simplu, pe atât de eşuat: cremă de zahăr ars. Sunt sigur că ale mele colege de la „Femeia” râd acum pe sub birouri, aflând că nu am fost în stare să prepar o amărâtă de cremă de zahăr ars, dar am făcut-o tremurând la gândul că ar trebui să fie perfectă şi iată că... nu a fost, dar ea a apreciat foarte mult gestul. După o zi în care totul a părut a fi împotriva ei, cu oameni care au enervat-o,

Adevărul

persoana iubită a aşteptat-o cu ceva special, făcut din inimă, doar pentru a o relaxa ori măcar pentru a-i aduce un zâmbet pe buze. Din păcate, am ales prost anotim-

pul. Nu e chiar parfum să vii de la cele patruzeci şi cinci de grade de afară la aceleaşi patruzeci şi cinci din cadă, dar i-a plăcut ideea. Tu ce surpriză i-ai pregătit

ultima dată iubitului sau iubitei tale şi când a avut loc cea mai recentă? Gândeşte-te puţin dacă a trecut prea mult timp de atunci şi cum crezi că ar reacţiona, dacă i-ai mai pregăti una. Poate fi ceva aparent lipsit de importanţă sau ceva grandios. Rămâne la atitudinea ta să alegi ideea, momentul. Aminteşte-i că există pentru tine, că sunteţi ca la început, chiar dacă a apărut rutina. Arată-i, dacă merită, că este important(ă) şi că te gândeşti la binele său, la zâmbetul pe care ţi-l va arăta pentru simplul motiv ca îl/o iubeşti şi că-i arăţi asta. Din păcate, orgoliile sunt cele care ne stau în cale. De ce să-i faci o surpriză, dacă te-a enervat aseară? Ar fi chiar culmea tupeului! De ce să-i pregăteşti o masă caldă, când ea este isterică? Dă la o parte această perdea a orgoliului şi priveşte adânc în sufletul tău. Nu trebuie decât să-ţi pui o singură întrebare: Îl/o mai iubeşti? Arată-i asta, indiferent care ar fi răspunsul. Nu trăi în minciună. Celebrează iubirea, căci ea este Adevărul.

Cât timp petreci între patru pereţi?

Îmi pare rău!

Specialiştii au constatat că a luat amploare un fenomen îngrijorător. Tot mai mulţi tineri, indiferent de sex şi educaţie, preferă izolarea între pereţii protectori ai casei lor în locul socializării. Şi pentru că trebuiau să aibă un nume, li s-a zis indoorsman, adică persoană care acordă exagerat de mult timp activităţilor casnice, precum uitatul la televizor, navigarea pe internet sau dormitul, ignorând orice ocazie de socializare. Deşi recunoşti că atunci când nu ai chef de ieşit sau de lucrat la un proiect solicitant, te refugiezi la televizor, te poţi considera un „indoorsman” abia atunci când chestia asta devine patologică. Adică, îţi pierzi încet, dar sigur, interesul pentru lumea de afară. Eşti o tocilară? Eşti la curent cu cele mai bune romane ale momentului şi nu există zi să nu te pierzi în lumea lor fascinantă. Nici nu mai ţii minte câte nopţi la rând ai adormit cu cartea ta mult iubită în braţe. De asemenea, îţi place să fii informată din punct de vedere ştiinţific, politic, economic, nimic nu-ţi scapă. Drept care internetul şi televizorul îţi sunt cei mai buni prieteni. E foarte bine că citeşti şi, mai ales, e extraordinar că eşti selectivă şi colecţionezi cărţi de-a dreptul memorabile. Cu toate astea, greşeşti crezând că trăieşti intens doar pentru că aşa trăiesc personajele tale preferate. Rememorezi zâmbind momentele lor de glorie, dar cum

„Îmi pare rău pentru modul în care m-am purtat. Îmi pare rău pentru uşa închisă în nas. Îmi pare rău pentru comportamentul de copil, pe care îl mai las uneori la iveală. De această dată, nu am ales momentul potrivit. Silvia Ursu Nu am fost niciodată bună la psihologie@timpul.md jocurile ce măsurau „cât timp poţi sta tăcut”. Urăsc tăcerea, mai ales între doi oameni care au mereu un subiect de discuţie. Ignorarea celuilalt poate fi cea mai bună armă. Arde ca şi arşiţa de afară. Iar tu o poţi mânui excelent. Cum rezişti? Trebuie să-mi zici şi mie secretul acestui joc. Să ştii însă că îmi pare rău pentru acest joc în tăcere. Îmi pare rău pentru lipsa curajului de a-ţi spune „Am greşit”, privindu-te în ochi. În mintea mea, am zis-o de multe ori. După ce repeţi aceleaşi cuvinte, exprimându-le în diverse forme şi tonalităţi, când le materializezi în voce sună foarte banal. De fiecare dată, când treci pe lângă mine, să ştii că îţi spun „Îmi pare rău!”. Şi sunt sigură, în câteva luni voi râde de această situaţie. Nici nu-mi voi aduce aminte de la ce a pornit totul. Pentru ca această perioadă să vină mai repede, îţi zic, din nou, „Îmi pare rău!” şi te invit să întoarcem fila. Am atâtea să-ţi spun…”. Nu e uşor să-ţi ceri iertare de la o persoană pe care ai rănit-o - fie părinte, prieten, coleg sau partener. Dar de fiecare dată când eşti sinceră cu tine, laşi orgoliul într-o parte şi accepţi că ai greşit, un „Îmi pare rău!” te face să te simţi mai liberă, parcă şi respiri mai uşor. Cu toţii greşim, important e să recunoaştem cu inima deschisă, privind oamenii în ochi.

rămâne cu ale tale? Nu te poţi întâlni cu împlinirea adevărată decât trecând pragul casei tale. La urma urmei, ce folos să fii un pachet de informaţii dacă nimeni nu poate profita de cunoştinţele pe care le-ai dobândit? Virtual vs Real. Nici măcar nu-ţi mai aduci aminte când te-ai pierdut în relaţiile virtuale. Să fie oare mai dulce prietenia, dragostea, născute prin intermediul internetului? Specialiştii precizează că, din perspectiva ta, poate fi doar mai sigură. Consider că o relaţie astfel începută şi dezvoltată nu are forţa de a te râni, ca una „plămădită” de realitate. În

plus, e mult mai uşor să găseşti cuvintele potrivite când ai o tastatură în faţă, nu-i aşa? Dar eşti împăcată cu tine însăţi ştiind că pierzi zâmbetul care ar fi putut însoţi acel cuvânt? Fereşte-te de prăpastia izolării, pentru că nu poate însemna decât cel puţin stagnare din toate punctele de vedere. Te încurajez să te ridici din pat, să-ţi pui deoparte pijamaua tocită de atâta purtat, să închizi laptopul încins şi să ieşi afară, preferabil în cel mai aglomerat loc pe care îl ştii. Va fi mai palpitant decât orice conversaţie pe messenger! (S. U.)

În oglindă


FEMEIA

LUNI, 16 IULIE 2012

www.timpul.md

7

femeia Valentina Litvinov, director al BNC Interpol:

„Destinul ne indică calea spre împlinire” L

a auzul funcţiei pe care o ocupă, îţi creezi un profil de femeie puternică, dură, capabilă să subordoneze bărbaţii. Atunci când o cunoşti însă, îţi dai seama că aceste adjective i se potrivesc întrun context aparte, specific personalităţii sale. Da, este o femeie puternică, dar nu pentru că ştie să dea ordine, ci pentru că îşi urmează destinul şi conduce cu succes o organizaţie internaţională de cooperare a forţelor de poliţie deja de nouă ani. Da, este dură atunci când nu-şi permite să renunţe sau să păşească pe o cale greşită, dictată de cineva. Şi da, este capabilă să subordoneze bărbaţii, dar nu prin porunci, ci prin capacitatea de a asculta şi a conlucra. Este vorba despre colonelul de poliţie Valentina Litvinov, director al Biroului Naţional Central Interpol din R. Moldova (BNC Interpol). Cu o predilecţie înnăscută pentru pictură, design şi istorie, a absolvit totuşi Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Pedagogice „Alecu Russo” din Bălţi. Nu s-a regăsit însă printre băncile unor discipoli setoşi de la langue français şi în 1990 s-a angajat în organele Afacerilor Interne. Din ianuarie 1995, Valentina Litvinov a activat în calitate de inspector al BNC Interpol, iar în august 2003 a fost numită în funcţia de şef al Biroului. A absolvit şi Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele R. Moldova, iar în 2009, la cea de-a 38-a Conferinţă Regională Europeană a Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (OIPC) INTERPOL, a fost aleasă membru al Comitetului European al OIPC INTERPOL, pentru o perioadă de patru ani. Şirul meritelor sale nu se sfârşeşte aici. Dar, să le luăm pe rând… Nelly Gâştemulte - Aţi absolvit o facultate pedagogică. Ce v-a determinat să alegeţi, până la urmă, o carieră de poliţist? - Nu am un răspuns la această întrebare. În anul 1983 am absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii „Alecu Russo” din Bălţi. Am ales să plec în capitala de nord a ţării pentru că am vrut să fiu sigură că voi fi înmatriculată: la Chişinău erau şapte candidaţi pentru un singur loc de studii, pe când la Bălţi trebuia să „lupt” doar cu trei persoane. De fapt, am avut şi alte variante: absolvisem şcoala de pictură şi-mi doream să devin pictor sau designer. Trebuia însă să susţin examene şi la matematică, obiect la care obţinusem o notă mică. Am ales limba franceză pentru că, din clasa I, am învăţat-o de la Valentina Pşenicinicova, profesoara care mi-a insuflat această dragoste de limbi străine şi, în special, de Franţa şi care, împreună cu alţi profesori ca Efim Sârghi, Mircea

Ioniţă, Nina Crivceanscaia, mi-au marcat personalitatea. Până în 1990 am activat ca redactor la Academia de Ştiinţe a RM, apoi în calitate de colaborator ştiinţific la muzeu. În acea perioadă, oamenii au început să călătorească mult, iar documentele pentru vizite se perfectau în limba franceză. Astfel, pentru că ştiam la perfecţie această limbă, m-am angajat la Biroul de eliberare a paşapoartelor şi vizelor, care pe atunci făcea parte din cadrul Ministerului de Interne. Apoi, când R. Moldova a aderat la Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale, s-a format Biroul Naţional Central Interpol şi mi s-a propus să activez ca inspector în această structură. Iniţial, m-am speriat. Am rugat să-mi dea o perioadă de răgaz, dar când am venit a doua zi ordinul de numire în funcţie era semnat deja. Până la urmă, cred că-mi era destinat să devin poliţist. Tatăl meu a vrut să fie ofiţer de poliţie, dar bunelul nu i-a permis. - Ce eforturi presupune

munca dumneavoastră, considerată a fi una destinată bărbaţilor? - O femeie în poliţie… Acum, atitudinea faţă de acest fapt este mai loială, cândva o femeie-şef era întâlnită rar. Pe-atunci, îmi era frică de toţi colegii bărbaţi din jurul meu. În acelaşi timp, voiam să fac faţă provocării. Eram corectă, aveam o responsabilitate mare şi multă răbdare. Mai trebuia şi să vin la ora şapte la muncă şi să plec seara târziu, în condiţiile în care acasă eram aşteptată de fetiţa mea. Activitatea mea cotidiană presupune onestitate, responsabilitate, raţionament, dedicaţie şi corectitudine. - Cum v-au primit colegii în această funcţie? Nu au încercat să construiască bariere, dat fiind faptul că sunteţi femeie? - Nu au existat bariere între noi. Am fost întotdeauna corectă şi loială şi am purtat un dialog, nu un monolog. Întotdeauna am ascultat părerea altora şi am consultat colegii. Unii m-au primit cu mari rezerve, alţii mă provocau, dar am rezistat… Am câştigat respectul lor prin experienţa profesională pe care o aveam şi prin verticalitate. Când ştiam că am dreptate, veneam cu argumente. Nu sunt carieristă, dar îmi place ceea ce fac. - Caracterul dumneavoastră a devenit mai dur? - Am învăţat a spune „Nu” şi am devenit mai puţin emotivă. Sunt mai raţională, iar funcţia mi-a reformat caracterul şi personalitatea pe parcursul anilor de activitate.

- Ce faceţi atunci când nu conduceţi Biroul Interpol? - Petrec timpul cu părinţii mei. Cred că le-am acordat puţin timp şi profit de fiecare clipă liberă ca să fiu alături de ei. Acum doi ani, tăticul a suferit un atac cerebral. Chiar dacă mă aflu foarte mult timp la serviciu, m-am mutat la ei, încercând să-i ajut ori de câte ori au nevoie. - Ce pasiuni aveţi? - Îmi place să călătoresc, chiar dacă acum nu-mi permit pentru că, precum am menţionat mai sus, nu vreau să mă despart pentru mult timp de părinţii mei. Îmi place să mă odihnesc în sânul naturii, s-o pictez, să citesc. Îmi plac

lecturile despre psihologie, ezoterică şi istorie. Am aflat de pasiunea mea pentru istorie atunci când am început să caut informaţie despre bunelul meu care a murit în cel de-al Doilea Război Mondial, cu o lună înainte de sfârşitul bătăliilor. Am reuşit să aflu doar că a decedat lângă o cale ferată, situată acum în Polonia, dar nu găsesc niciun act despre locul unde este înmormântat. În clipele când este lucid, tăticul îmi mai povesteşte câte ceva. Îmi pare rău că nu i-am întrebat despre strămoşi atunci când erau mai tineri. - Fiica dumneavoastră v-a urmat calea? - Da. Nu am vrut s-o facă.

După ce a absolvit facultatea, a efectuat un stagiu de practică la Secretariatul General al INTERPOL. După trei luni, i s-a propus un contract de trei ani. L-a refuzat pentru că a vrut să vină acasă. Şi-a dorit să fie şi medic, dar deprinderea acestei profesii durează prea mult timp. A avut ocazia să-l trateze pe bunicul său, având grijă de el în fiecare zi timp de jumătate de an. Medicii se mirau cu cât devotament s-a dedicat bunelului... - Suntem în plin proces de reformare a Ministerului de Interne. Cum credeţi, care este cea mai importantă reformă care trebuie implementată? - În orice structură sau domeniu trebuie să activeze persoane culte, educate şi inteligente. Astfel, reforma trebuie să înceapă din instituţiile preşcolare şi şcolare, inclusiv din familie. Pot să menţionez aici exemplul propriu: tăticul meu nu are studii superioare, dar este o persoană inteligentă care m-a învăţat tot ce ştiu. Înţelepciunea lui se trage din genele pe care le are şi educaţia pe care a primit-o acasă. Foarte mulţi părinţi din R. Moldova sunt plecaţi peste hotare. Deci, ca să avem o reformă efectivă a poliţiei şi justiţiei, dar şi a altor domenii, este necesar să educăm generaţiile tinere. Desigur, contează şi partea economică. Nu doar judecătorii au nevoie de salarii mari pentru a-şi îndeplini corect munca. O persoană născută în Europa, care a studiat mai mult de 15 ani procesele politice, economice şi sociale care au loc în R. Moldova, mi-a spus că noi suntem un popor deştept şi nu trebuie să vină alţii să ne înveţe cum să ne coordonăm activităţile. „Spuneţi-le celor ce vin să vă instruiască că nu aveţi surse financiare, dar inteligenţa nu vă lipseşte”, spunea ea. Deci, reformarea sistemului poliţienesc nu constă numai în lupta cu corupţia. E necesar să acordăm atenţie şi altor priorităţi care sunt, întrun fel sau altul, subordonate acestei reforme. - Vă mulţumim pentru interviu. - Vă doresc numai bine şi un viitor luminos şi decent.


8

LUNI, 16 IULIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

Culinar.md

O zi din viaţă Mira Tănase

mirabela.tanase@timpul.md

Ştim cu toţii că în fiecare dimineaţă omul modern se trezeşte cu gândul că îl aşteaptă o zi de muncă în faţă. Pregăteşte un mic dejun (nu întotdeauna), bea o cafea în grabă şi pleacă spre serviciu. Pe tot parcursul zilei are în gând doar munca, ce şi cum trebuie să facă mai bine (nu că s-ar gândi toată lumea la asta), sare peste masa de prânz (de cele mai multe ori), nu se

gândeşte deloc la sănătatea sa, ajunge seara obosit acasă, îşi petrece ultimele ore ale zilei gândindu-se ce zi plină a avut şi gata... vine noaptea şi a doua zi o ia de la capăt. De câte ori aţi stat în timpul zilei într-o bine meritată pauză de cinci minute în care să vă gândiţi la faptul că viaţa mai înseamnă şi altceva în afară de muncă şi responsabilităţi? De câte ori aţi realizat ce bine este să inspiri şi să expiri conştient şi să apreciezi că faci asta? Eu cred că fiecare merităm aceste cinci minute zilnice în

care pur şi simplu să ne gândim la ceva frumos şi să zâmbim pentru ceea ce avem. Ca să nu mai spun cât poate fi de frumoasă viaţa atunci când ai grijă de tine şi îţi petreci această viaţă pe acest pământ într-un corp sănătos, lăsaţi momentele mai puţin frumoase să treacă fără a le stoca foarte mult timp în memorie, iar în timp o să vă daţi seama că aţi făcut foarte bine procedând astfel… Eu din budism am învăţat că inspir, sunt calm... expir, zâmbesc… Nu e chiar aşa de greu, o să vedeţi!

„Cordon Bleu” Ingrediente - 400 g piept de pui - 90 g şuncă fiartă - 60 g caşcaval (sau caş) - 30 g făină - un ou - trei linguri de pesmet - 30 g unt Mod de preparare Tăiaţi carnea şi aşezaţi-o într-o folie de plastic pe care apoi o veţi bate până când va ajunge la grosimea dorită, apoi se condimentează. Se pune pe ambele feţe ale cărnii câte o felie de şuncă şi una de caşcaval, apoi se prinde cu o scobitoare. Se dă prin făină, prin ou, apoi se tăvăleşte prin pesmet. Se pune untul în tigaie la încins cât să acopere ruloul de carne până la jumătate. Se prăjeşte pe ambele feţe. Cartofii prăjiţi şi o salată proaspătă de roşii şi castraveţi sunt garnitura perfectă pentru „cordon bleu”.

Notă: Se spune că, pe vremuri, personaje din înalta societate aveau obiceiul să se întâlnească într-un fel de club al gurmanzilor în scopul cultivării artei de a mânca şi bea bine. Ospăţurile lor deveniseră mai târziu atât de cunoscute încât apăruse expresia a prepara o reţetă „au cordon bleu”. Cel mai priceput dintre ei purta un cordon albastru ca semn de recunoaştere a cunoştinţelor în domeniu. Adică o bucătărie de înaltă clasă. Astăzi, prin cele 27 de şcoli oficiale de pe întreg globul, „Cordon Bleu” este un reper culinar de prestigiu. Din păcate, în bucătăria românească se face încă confuzia şi în loc de „cordon bleu” se spune „gordon bleu”. În multe culturi panglica albastră semnifică ceva de înaltă calitate, la noi nu, vreun produs distins cu panglica sau cocarda albastră nu ne-ar spune nimic… Poate învăţăm şi noi până la urmă?

Cornuleţe de post cu halva sau rahat Ingrediente - un pachet de margarină - cinci linguri de apă - o lingură de oţet - puţină sare - faină cât cuprinde Mod de preparare Se face un aluat de o consistenţă potrivită, apoi se împarte în 10 părţi egale. Fiecare parte se întinde în formă rotundă, i se dă această formă cu ajutorul unei farfurii. Apoi se delimitează 8 porţii egale şi pe fiecare se aşază o bucăţică de halva sau rahat şi se rulează începând de la margine. Se coc la foc potrivit aproximativ 10-15 minute. Pentru a obţine un aluat foarte fraged, eu îl pregătesc cu cel puţin o zi înainte şi îl păstrez la rece învelit în folie (să nu fie totuşi la congelator).

Notă: Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci un mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu. Dacă nu le ţinem pe toate, poate vom avea grijă măcar la alimentaţie…


FEMEIA

LUNI, 16 IULIE 2012

9

www.timpul.md

Culinar.md

Beneficiile tămăduitoare ale „fructului biblic”

M

ărul este unul dintre cele mai apreciate fructe pe meleagurile noastre, fiind un fruct consumat de om încă din cele mai vechi timpuri. Apreciindu-i gustul şi întrebuinţările, omul a început apoi să cultive mărul, astfel acest pom fructifer există şi astăzi. Merele sunt fructe care se prezintă sub mai multe tipuri, în funcţie de zona în care cresc, dar şi de noile „rase” rezultate din altoire. Astăzi se găsesc multe soiuri de mere pe piaţă, dintre cele mai apreciate fiind soiul Ionatan.

CE CONŢINE UN MĂR? Mărul are aproximativ 75 de calorii şi este considerat un fruct cu calorii negative în sensul că organismul nostru consumă mai multe calorii pentru digestia şi metabolizarea mărului decât propriile sale calorii. De aceea merele nu prea „ţin de foame”. Merele conţin vitamine, minerale, oligoelemente, antioxidanţi, fibre vegetale şi substanţe active într-o proporţie ideală pentru absorbţia în organismul uman. Merele sunt de departe cele mai cultivate fructe din ţara noastră, dar şi din lume. Aproape în fiecare grădina românească creşte un măr, fructele lui fiind consumate din toamnă şi până în primăvara următoare. Iată câteva lucruri interesante despre aceste fructe: 1. China este cea mai mare producătoare de mere din lume. 2.  Există peste  7.500  de  varietăţi  de mere crescute în toată lumea. 3. Conform unor statistici, un om consumă circa 65 de mere în decursul unui an de zile. 4.  Potrivit unor descoperiri arheologice, oamenii consumau mere în anul 6.500 î.e.n. 5.  În  Grecia Antică  nunţile depindeau de prinderea unui măr. Astfel, fata cerută în căsătorie prindea mărul numai dacă accepta cererea. 6.  Merele plutesc deasupra apei pentru că 25% din volumul lor este aer. 7.  Cel mai mare măr cules vreodată cântărea 1,4 kg. 8.  Un măr de mărime medie are circa 80 de calorii. 9. Mărul reprezintă o sursă de enzime sănătoase ce ajută diges-

tia şi combate constipaţia. 10.  Aproape  80%  din fibrele din măr sunt solubile şi au rolul de a reduce  colesterolul. Restul de  20%  sunt fibre nesolubile despre care se crede că ajută la prevenirea cancerului. 11. Merele conţin quercetină, o substanţă ce reduce la jumătate riscul de cancer la plămâni. 12. Coaja mărului este o sursă mai bogată de antioxidanţi şi fibre  în comparaţie cu  pulpa. Antioxidanţii din coaja mărului, denumiţi fenoli, ajută la prevenirea unor boli cronice şi protejează de efectele nocive ale soarelui. 13.  Merele  suprimă foamea pentru mai mult timp decât alte  gustări,  fapt care le face o bună alegere în orice dietă. 14. Sucul de mere atacă anumite tipuri de bacterii din organism şi are un rol diuretic. 15. În ciuda credinţelor populare, în Biblie nu este specificat că mărul ar fi fost „fructul interzis”. Se face referire la „fructul din pomul vieţii”, nespecificându-se numele fructului respectiv. Hugo Van Der Goes a fost primul pictor care, în anul  1470,  a pictat  „Căderea omului”, înfăţişând un măr drept „fructul interzis”.

Un măr mai conţine: Apă, carbohidraţi (zaharuri de bună calitate), proteine, foarte puţine grăsimi, grăsimi bune ca omega-3 şi omega-6, vitamina A, vitamina B1, vitamina B12, vitamina C, vitamina E (cantitatea diferă în funcţie de soiuri), vitamina K (o vitamină importantă în coagularea sângelui), calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, fibre vegetale, antioxidanţi, substanţe active anticancerigene şi care cresc imunitatea. (M. T.)

Consumă mâncare organică!

C

onţinutul de aditivi din alimente şi pesticidele din sol sunt numai câteva din cauzele unor boli grave ale acestui mileniu. Dacă vei încerca să consumi cât mai multe produse organice, vei ajuta şi tu la reducerea nivelului de poluare din ambient. Ia atitudine şi adoptă o serie de soluţii ecofriendly! Schimbă-ţi modul de alimentaţie chiar de azi!

De ce mâncare organică?

Mâncarea organică îţi va detoxifica organismul şi în plus îţi va aduce câteva beneficii organismului şi, totodată, mediului. Iată de ce merită să consumi o serie de alimente organice atât de sănătoase: Mâncarea organică este bună pentru corpul tău, deoarece are o bogată valoare nutriţională. Dacă o vei include în planul alimentar zilnic corpul tău va câştiga un aport mai mare de vitamina C, calciu, magneziu şi fier. Câştigând aceste vitamine şi minerale, sistemul tău imunitar va fi mai puternic şi astfel va reuşi să se apere de o serie de afecţiuni cronice. Nutriţioniştii americani de la Universitatea din California au afirmat că antioxidanţii conţinuţi de mâncarea organică (legume şi

fructe crescute în medii nepoluate şi prin metode cât mai naturale) reduc semnificativ riscul de cancer. Ce veste mai bună decât aceasta? Cancerul este o boală ce poate fi transmisă pe cale genetică. De ce să nu oferim generaţiilor viitoare o cale mai bună şi mai ferită de obstacole? Crezi că nu meriţi să fii mai sănătos şi să ai o viaţă mai frumoasă şi mai liniştită? Pentru început pare banal, dar a mânca alimente organice chiar înseamnă să reduci cu mult riscurile grave de îmbolnăvire. Aşadar, tu eşti cel care poate face o schimbare. Fertilizatorii naturali sunt cheia unor vegetale sănătoase şi într-adevăr organice. Consumând produse de acest tip, vei încuraja comercializarea şi răspândirea lor în toate mediile sociale şi în toate marketurile. Dacă nu cunoşti niciunul, fă o cercetare pe internet şi caută locurile unde se comercializează astfel de alimente. Şi magazinele de tip „naturist” aprovizionează rafturile cu mâncare de acest tip. Mergi la piaţă şi fă singură diferenţa. Vei fi uimită

să observi că multe dintre produse sunt accesibile ca preţ şi cantitate.

Încearcă şi tu! Frumuseţea vine din interior

Cei care au reuşit să-şi schimbe modul de viaţă cu unul organic au fost uimiţi să vadă, într-un timp scurt, efectele asupra fizicului lor. Tenul a devenit de până la trei ori mai luminat şi mai curat, ridurile s-au diminuat, părul a devenit mai puternic şi mai robust şi, nu în ultimul rând, rezistenţa organismului lor a căpătat mai multă forţă la efortul fizic sau la afecţiuni precum gripa sau răceala.

Informează-i pe toţi!

Învaţă-i pe cei mici ce înseamnă valoarea alimentelor organice şi care sunt beneficiile acestora. Dacă ei vor înţelege importanţa lor, atunci şi generaţiile ce îi vor urma vor găsi calea spre o viaţă mai sănătoasă. (M.T.)

Detalii convingătoare

Lăptişorul de matcă măreşte fertilitatea, vindecă depresia Unul dintre cele mai concentrate preparate ale naturii, lăptişorul de matcă are unele recomandări uimitoare pentru sănătatea şi frumuseţea noastră. Pentru vitalizarea şi creşterea imunităţii organismului, lăptişorul de matcă se va lua după cum urmează: 1. Probleme de fertilitate la bărbaţi: consumul de lăptişor de matcă pur poate avea ca efect creşterea cantităţii de testosteron. Astfel, se recomandă cure de 10-12 săptămâni, perioadă în care se administrează 2 grame/zi. 2. Probleme de fertilitate la femei: se recomandă consumul lăptişorului de matcă pur în 4-6 cure anuale de câte 4 săptămâni, perioadă în care se administrează

2 grame/zi. După o pauză de 4 săptămâni, tratamentul se reia. 3. Oboseală cronică, insomnii: lăptişorul de matcă pur este indicat în aceste cazuri datorită efectului vitalizant. Se vor efectua două cure anuale de câte trei luni, pe parcursul cărora se administrează 1-3 grame/zi. 4. Depresie: consumul de lăptişor de matcă pur îmbunătăţeşte tonusul psihic şi mental, recomandându-se cure de patru săptămâni, în care se administrează 2-3 grame/zi. Tratamentul se poate relua după pauze de două săptămâni. (M.T.)


10

LUNI, 16 IULIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

PRACTIC

Chiar atât de periculos este soarele pe cât se zice? Pe parcursul ultimilor ani auzim tot mai des de la medici şi cosmetologi despre impactul negativ pe care îl au razele directe ale soarelui asupra organismului uman. Ca urmare, fiecare încearcă să se protejeze cum poate: cu ajutorul pălăriilor masive, ochelarilor negri şi cremelor cu factorul de protecţie nu mai mic de 30. Până şi pe buze se aplică ruj igienic care conţine filtru de protecţie. Totuşi, în ultima vreme, chiar şi experţii confirmă că se cam exagerează cu protecţia împotriva razelor solare. Se pare că doctorii, prin recomandările lor în acest sens, au pus involuntar bazele unei noi epidemii - deficitul de vitamina D.

Deficit periculos

Medicii asociază nivelul scăzut de vitamina D cu apariţia unor boli serioase - de la insuficienţa cardiacă până la diabetul zaharat. Oare obiceiul de a ne feri de soare poate să ne joace festa? Se pare că da. Fiindcă majoritatea au deficit de vitamina D, iar iarna şi primăvara nivelul acestui element în sânge nu ajunge nici la limita inferioară a normalului. Mai ales că este esenţială pentru sănătate şi pentru prevenirea osteoporozei. Însă, conform ultimelor cercetări, se pare că situaţia este aceeaşi în mai multe ţări. Care este motivul?

Puterea vindecătoare a soarelui

În comparaţie cu alte elemente benefice pentru sănătate, care nimeresc în organism prin produsele alimentare, nouăzeci de procente din cantitatea de vitamina D este produsă în urma interacţiunii razelor solare cu suprafaţa pielii. Din cauza mai multor motive noi nu primim o cantitate suficientă de „vitamina soarelui”. Petrecerea timpului în aer liber sub razele solare (ţinând cont totuşi de anumite măsuri de precauţie) este cel mai esenţial factor, deoarece în ultimul timp în societate se exagerează cu necesitatea de a ne proteja împotriva radiaţiei. Un alt motiv care provoacă deficitul de vitamina D constă în faptul că multe femei nu stau în aer liber. Majoritatea muncesc în birouri, se distrează mergând la film sau stând în cafenele, se odihnesc acasă, aşa

că nu e de mirare că ele pur şi simplu nu au timp pentru plimbări. În plus, majoritatea oamenilor mănâncă prea puţin peşte, care e considerat o sursă excelentă de vitamina D. De exemplu, conform datelor cercetătorilor britanici, locuitorii Scoţiei şi Irlandei văd soarele nu mai des decât eschimoşii.

Elementul-lipsă Încă în anii ’20 ai secolului trecut, oamenii de ştiinţă au constatat că vitamina D joacă un rol primordial în consolidarea sistemului osos uman. Mai mult decât atât, ultimele rezultate au scos la iveală faptul că „vitamina soarelui” este prezentă în 38 de ţesuturi din corp. În plus, vitamina D e absolut necesară pentru funcţionarea perfectă a sistemului imunitar, a inimii şi a vaselor sangvine. Anume de această vitamină depinde puterea

muşchilor şi dezvoltarea creierului. Un studiu efectuat în 2011 de medicii americani a arătat că vitamina D influenţează direct 229 de gene, iar insuficienţa sau lipsa sa poate provoca aşa boli ca scleroză multiplă sau diabet zaharat de tip I. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Copenhaga au stabilit că vitamina D are un rol crucial în activizarea sistemului imunitar, declanşând aşa-numitele celule T care descoperă în organism şi ulterior distrug bacteriile şi virusurile care îl atacă.

Cine face parte din grupul de risc? Se recomandă suplimente de vitamina D tuturor femeilor gravide, femeilor care alăptează, copiilor până la patru ani, persoanelor mai în vârstă de 64 de ani, precum şi persoanelor care au pielea mai închisă la culoare şi celor care petrec foarte puţin timp în aer liber. Oamenii cu piele închisă au nevoie de o doză cel puţin dublă de raze solare pentru ca să se producă o cantitate suficientă de vitamina D. Persoanele obeze la fel intră în cercul de risc, deoarece vitamina D face parte din grupul elementelor liposolubile şi nimerind în organism trece în celulele adipoase. Astfel, în sânge se eliberează o cantitate minimală.

De cât soare avem nevoie?

Medicii recomandă ca fiecare să petreacă zilnic la soare câteva minute în prima jumătate a zilei fără aplicarea oricărei creme de protecţie. Însă doza de vitamină produsă va fi diferită de la o persoană la alta în funcţie de greutatea corporală, vârstă, culoarea pielii, regiunea în care locuiţi, prezenţa norilor pe cer şi chiar vestimentaţia dvs. Producerea vitaminei D se opreşte în momentul în care pielea începe să se înroşească, deci arsurile trebuie evitate. Dacă aveţi piele mai închisă şi vă bronzaţi foarte rapid, atunci puteţi petrece mai mult timp la soare.

Planul de acţiune În timp ce oamenii de ştiinţă polemizează pe baza avantajelor şi dezavantajelor influenţei soarelui asupra pielii, ce să facem noi? În primul rând, ar trebui să daţi un test de sânge. În al doilea rând, ţineţi cont de faptul că vitamina D se conţine în peştele gras, gălbenuşul de ou etc. Cu toate acestea, împreună cu produsele alimentare în organism ajunge o doză minimă de vitamină şi dacă nu locuiţi la sud ar fi indicat să luaţi nişte suplimente nutritive. Elena Sărăteanu

Spiritualitate

Un mod de viaţă, o ştiinţă milenară, o tradiţie practică universal valabilă - YOGA Un străvechi tratat yoghin, TANTRA SARA, afirmă: „Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care află sau citesc; Mai presus de cei care află sau citesc sunt cei care memorează; Mai presus de cei care memorează sunt cei care înţeleg; Mai presus de cei care înţeleg sunt cei care aplică; Mai presus de cei care aplică sunt cei care obţin rezultate; Mai presus de cei care obţin rezultate sunt cei care, atingând succesul, dobândesc puteri paranormale; Iar mai presus de cei care dobândesc puteri paranormale se află cei care ating Absolutul, dobândind Înţelepciunea prin care totul devine cu putinţă”. Cu o oarecare dezamăgire am constatat că în Chişinău nu există (sau nu l-am găsit eu) un club de YOGA, unde totul să se

desfăşoare în limba română şi să simţi că te găseşti printre oameni care văd lucrurile în aceeaşi lumină cu tine, astfel fiind nevoită să mă rezum la practicile pe care le desfăşor acasă de ani de zile şi care îmi fac bine. Totodată, am constatat şi aici că din ce în ce mai mulţi oameni aleg să practice YOGA, fie pentru a se menţine în formă, fie pentru a-şi redobândi sănătatea, fie pentru a dobândi echilibrul şi armonia în plan emoţional, fie pentru a-şi îmbunătăţi performanţele mentale, fie pentru a explora o tradiţie orientală fascinantă. Succesul pe care îl are YOGA în Occident se bazează pe o tradiţie milenară extrem de profundă. YOGA este o veritabilă ştiinţă, descrisă în mii de tratate de specialitate; dacă diferitele ramuri ale sistemului YOGA ar fi predate ca discipline într-o universitate, aceasta ar trebui să aibă multe facultăţi şi departamente pentru a acoperi întreaga complexitate a acestui sistem. Adevăraţii cunoscători ai sistemului YOGA se plâng adeseori de vulgarizarea acesteia în Occident, unde YOGA este prezentată uneori ca un simplu sistem de gimnastică fizică sau dimpotrivă ca un sistem de credinţe pseudoreligios. Complexitatea sistemului YOGA nu ar

trebui să fie o piedică pentru cei care vor să înceapă să o practice, ci garanţia că au ales un sistem care le poate oferi extraordinar de mult, în toate aspectele vieţii lor. Practica YOGA conduce gradat către un mod de viaţă mai echilibrat, mai armonios şi mai înţelept, care implică printre altele o alimentaţie sănătoasă (yoghinii sunt lactovegetarieni), respectarea unor principii morale (denumite în YOGA YAMA şi NYAMA), abordarea terapiilor naturiste pentru rezolvarea problemelor de sănătate, controlul perfect al funcţiei sexuale (aşa-numita continenţă sexuală) etc. Practica yoghină propriu-zisă cuprinde în principal patru elemente: posturi corporale, exerciţii de ritmare a respiraţiei, relaxare şi meditaţie. A practica YOGA înseamnă a alege să evoluezi spiritual accelerat şi conştient. Multe fiinţe umane practică YOGA la un mod superficial, crezând că, dacă vor realiza o postură de HATHA-YOGA, va fi suficient pentru a se produce transformări în fiinţa lor, că vor deveni rapid sănătoase şi purificate datorită energiilor care le traversează trupul. Dar este o mare păcăleală. Chiar dacă această vehiculare energetică se produce, fără o conştientizare adecvată a proceselor care se declanşează în univer-

sul nostru lăuntric - atunci când realizăm practica spirituală - efectele asupra trupului, minţii şi psihicului nostru sunt mult diminuate şi este nevoie de o perioadă mai mare de timp până când ele vor deveni vizibile şi în planul fizic. În această situaţie, analogic vorbind, noi suntem asemeni unui ciur care primeşte apă pură de izvor, dar din care apa se va scurge imediat prin găurile sitei, rămânând doar o infimă parte pe suprafaţa ciurului. Dar dacă începem să astupăm găurile sitei, una câte una, cu atenţie şi răbdare, vom observa că apa începe să fie reţinută în interiorul ciurului şi vom beneficia din ce în ce mai mult de puritatea acelei ape de izvor. Conştientizarea energiilor care sunt receptate în fiinţa noastră va face ca trupul şi mintea să se purifice şi să se rafineze. Apoi, tot printr-o conştientizare adecvată, vom observa cum aceste energii vor începe să producă transformări din ce în ce mai subtile şi totodată mai stabile în universul nostru lăuntric, începând să intuim misterele propriei fiinţe şi ale universului înconjurător. Astfel, evoluţia spirituală se accelerează şi condiţiile necesare atingerii stării de desăvârşire spirituală vor fi îndeplinite. Mira Tănase


FEMEIA

LUNI, 16 IULIE 2012

www.timpul.md

frumusete

Perfecţiunea feminină

Tehnici de masaj anticelulitic P

rodusele cosmetice anticelulitice îţi promit combaterea miraculoasă a celulitei, însă ele nu vor avea efectul scontat dacă nu înveţi să le aplici corect. Tehnicile de masaj cu care faci ca produsul respectiv să intre în Oana Buzilă piele sunt foarte importante, aşa oana.buzila. că nu le mai ignora. O simplă timpul@gmail.com aplicare a cremei anticelulitice nu va avea rezultatele dorite dacă nu vei aplica şi tehnicile de masaj corecte. Un masaj anticelulitic îţi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui la nivelul pielii, făcând ca toxinele şi reziduurile de apă din ţesuturi să fie expulzate, iar celulele de grăsime să fie dizolvate.

PAŞII CORECŢI Aplică loţiunea anticelulitică pe zona afectată, astfel încât mâinile tale să alunece cu uşurinţă pe piele. Masajul anticelulitic se efectuează întotdeauna de jos în sus, deci cu o mişcare antigravitaţională. Masajul anticelulitic poate fi făcut atât cu palma deschisă, cât şi cu pumnul sau folosind doar vârful degetelor ori podul palmei. În masajul anticelulitic se combină mai multe tipuri de atingeri, de diferite intensităţi. Începe cu mişcări longitudinale, lente, cu palma desfăcută. Cu aceste mişcări vei aplica şi loţiunea anticelulitică. Continuă cu frecarea zonei, tot cu palmele desfăcute, tot pe direcţie longitudinală, dar mărind ritmul. Între palmă şi piele ar trebui să simţi o căldură plăcută. Alternează cu mişcări circulare, pe care le vei efectua de această dată cu pumnul, pentru un plus de fermitate. Acum vei apuca pielea între degetul mare, arătător şi mijlociu. Presiunea trebuie să fie una moderată. Vei apuca pielea ca atunci când vrei să observi punctele de grăsime din piele. Apoi trebuie să frămânţi pielea. Trebuie să o apuci ca în tehnica precedentă şi imediat după ce o apuci să roteşti degetele uşor. Nu uita să faci acest lucru de jos în sus, nu invers! O altă tehnică cu care să alternezi masajul este ciupirea pielii. Întâi o ciupeşti, după care mişti degetele în toate direcţiile, într-un ritm vioi.

11

Sănătate

Scapă de balonare cu fructe şi legume Vara este anotimpul în care ne putem bucura din plin de toate fructele şi legumele existente pe tarabele din pieţe. Pentru a avea un organism sănătos, nutriţioniştii ne recomandă să consumăm vara mai multe fructe şi legume, evitând preparatele grase, prăjelile şi alcoolul. Ca să nu ai probleme cu digestia este bine să ai un regim alimentar uşor. Digestia se realizează mai uşor şi fără mari probleme dacă vei consuma mai multe legume, fructe şi cereale integrale în zilele caniculare. În plus, aceste alimente te vor ajuta şi să arăţi mai bine, având grijă de silueta ta! Iată ce trebuie să se regăsească în frigiderul tău:

Caisele

Sunt potrivite pentru vară, deoarece conţin doar 20 de calorii (bucata) şi asigură

consumi la gustări câteva migdale, nuci, seminţe de floarea-soarelui, seminţe de dovleac în stare crudă.

Roşiile

Sunt bogate în licopen, vitaminele A şi E care au grijă de sănătatea ta. Sunt răcoritoare şi le poţi folosi în foarte multe combinaţii. În plus, o roşie medie conţine aproximativ 35 de calorii.

Ceaiul de mentă

25% din necesarul zilnic de vitamina C.

Castraveţii

Constituie o alegere numai bună pentru zilele caniculare, deoarece conţin multă apă, doar 15 calorii (bucata) şi siliciu care are grijă de pielea ta.

Pepenele roşu

O felie de pepene de la frigider este cea mai bună soluţie pentru a te răcori în zilele de vară. În plus, acest fruct stimulează arderea grăsimilor.

Nucile şi seminţele crude

Sunt bogate în nutrienţi esenţiali pentru funcţionarea organismului. Încearcă să

Acesta poate să calmeze stomacul. Consumat după o masă copioasă, ceaiul de mentă ajută digestia şi reduce gazele de la stomac.

Chefirul

Conţine bacterii probiotice necesare refacerii florei intestinale şi prevenirii tulburărilor de tranzit intestinal. (O. B.)

Sfaturi utile

Măşti naturale pentru sezonul estival Trebuie să recunoaştem că vara nu suntem extraordinar de atente în ceea ce priveşte îngrijirea tenului. Datorită bronzului, sau a culorii măslinii care se imprimă zi de zi pe tenul tău, ai senzaţia că acesta nu mai necesită îngrijire specială. Din contră, mai mult ca oricând vara tenul are nevoie de o demachiere perfectă, o tonifiere şi o hidratare pe măsură. Dacă tot vorbim de vară, implicit gândul nostru se duce şi la fructe... Şi cine nu are vara fructe în casă? Este anotimpul perfect în care ne putem hidrata şi în interior, şi în exterior. Aşadar, pentru a ne bucura de minunile fructelor, sau pentru a se vedea aceste minuni pe feţele noastre, trebuie să le folosim pentru prepararea măştilor cosmetice. Chiar dacă timpul nu îţi permite foarte multe, ar fi bine să stai măcar 10 minute cu o pastă de fructe pe faţă. Alocă puţin timp tenului tău. 10 sau 20 de minute pe săptămână pot face mici minuni. În funcţie de tipul de ten pe care îl ai poţi să îți prepari măşti din banane, căpşuni, piersici, sau chiar şi... banala roşie, care

chiar dacă nu este fruct este recomandată celor care au tenul gras. Pisează fructul, demachiază tenul şi stai cu pasta obţinută pe faţă. În cazul în care stai extrem de bine cu timpul, poţi prepara din ingrediente naturale măşti care fac minuni pentru tenul tău. Măştile şi tratamentele realizate cu ingrediente naturale au efecte garantate când vine vorba despre sănătatea tenului. În plus, problema reacţiilor adverse este înlăturată, iar tenul tău se poate bucura de o hidratare optimă cu nutrienţii de care are nevoie. Strugurii Amestecă boabe de struguri negri cu o lingură de făină. Formează o pastă uşor de aplicat pe faţă. Această mască este potrivită pentru tenul obosit. Se lasă pe faţă timp de 30 de minute, după care se îndepărtează cu apă călduţă. Avocado Hidratează tenul şi previne apariţia ridurilor, aşa că nu ezita să-ţi faci o mască

amestecând avocado pisat şi puţin ulei de măsline/ulei de migdale dulci. Masează-ţi faţa cu acest amestec, lasă masca să acţioneze 15-20 de minute şi apoi îndepărtează cu apă călduţă. Brânza de vaci Amestecă o cană brânză de vaci cu 1/4 cană piure de ananas proaspăt, aplică amestecul pe faţă şi lasă să acţioneze. Ingredientul secret este în partea de mijloc a ananasului (cea lemnoasă) care înlătură roşeaţa. Brânza de vaci are un rol calmant asupra pielii. Oul Ouăle au proprietăţi hidratante. Sunt o sursă importantă de proteine şi lecitină, eficiente în tratarea pielii uscate. Ai nevoie de un ou crud, o lingură de miere şi o lingură de smântână. Amestecă ingredientele şi pasta obţinută întinde-o pe faţă şi gât. Las-o să acţioneze 15-20 de minute şi apoi clăteşte bine cu apă călduţă. (O. B.)


12

LUNI, 16 IULIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

TENDINTE În zilele caniculare

Inspiră-te din stilul vedetelor În sezonul estival trebuie să fim pregătite pentru tot ceea ce ne pot aduce cele 24 de ore - dimineţi la serviciu, prânzuri pe terase, cine şi petreceri sau plimbări pe plajă… Vara multiplică momentele de distracţie, planurile noastre, dar şi preocupările ce ţin de stil. Mai ales că zilele toride ne fac mai dificilă alegerea unei ţinute comode. Dacă nici tu nu ştii cu ce să te mai îmbraci în zilele călduroase, îţi oferim câteva idei venite de la vedete. Pariază pe stilul military în această vară, cu o pereche de pantaloni kaki, pe care să-i combini cu o cămaşă bej, uşoară, din in. Reinventează o fustă midi, de vară, purtând-o cu un top scurt. Pe lângă faptul că vei fi în tendinţe, arătându-ţi subtil abdomenul, este o ţinută comodă pentru un weekend în oraş. Asortează întreaga ţinută la o pereche de balerini. Pentru un look modern al anilor ’70, poartă o pereche de pantaloni albi, platforme, o pălărie şi cel mai important - o cămaşă fără mâneci într-o nuanţă mint, care va relaxa întreaga ţinută. Pentru o petrecere în aer liber sau o plimbare în oraş, alege să porţi o pereche de pantaloni scurţi, într-o culoare veselă, pe care să-i combini cu o cămaşă albă, clasică. Ziua, această ţinută poate fi purtată cu o pereche de botine, iar seara cu nişte sandale. Combină o pereche de pantaloni evazaţi, cu talie înaltă, cu o cămaşă de mătase în aceeaşi nuanţă. Ţinuta poate fi întregită cu o pereche de platforme şi o geantă-poştaş, pentru un efect retro. O bluză cu imprimeu etnic nu trebuie să fie purtată doar în ţinute informale. Asortează o astfel de bluză cu o fustă din denim şi un sacou XXL. Vei arăta perfect de dimineaţă până seara. Transformă o rochie de vară într-o ţinută potrivită pentru o petrecere, purtând-o cu o geaca neagră de piele. Silvia Ursu

Alternative la măsuţele de lângă pat Măsuţele de lângă pat sunt accesorii utile pentru orice dormitor, fiind locurile ideale pentru a amplasa ceasul deşteptător sau lampa pentru citit. Când spaţiul de locuit este însă o problemă, este bine să ne gândim şi la alternative. Spre exemplu, mai multe cutii sau valize mai vechi plasate lângă pat pot oferi un exemplu de originalitate şi să devină şi spaţii utile de depozitare. De asemenea, dacă iubeşti cărţile, poţi să aduni mai multe volume, în teanc, lângă pat şi să le transformi într-o noptieră ingenioasă. Un scaun vechi sau o scară pot fi folosite cu aceeaşi destinaţie. Scara are şi avantajul că dispune de trepte pe care pot fi amplasate obiecte, la distanţe diferite de sol. Pentru o cameră în stil contemporan, instalează în perete un sertar. (S. U.)

c m y k

TIMPUL - FEMEIA  

Timpul, Suplimentul Femeia Nr. 78

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you