Calea cea mica, nr. 19 / aprilie 2011

Suflet terezian

„…O, Pauline, este adevãrat cã gustul fierii trebuie sã fie amestecat cu toate caliciile, dar gãsesc cã încercãrile te ajutã mult sã te desprinzi de pãmânt, te fac sã priveºti deasupra acestei lumi.

Aici jos nimic nu ne poate satisface; poþi gusta puþinã odihnã fiind gata sã faci în toate voinþa bunului Dumnezeu.

Micii mele bãrci îi este greu sã ajungã în port. De mult timp zãresc þãrmul, dar mereu mã gãsesc departe de el, dar Isus îmi conduce mica ambarcaþiune ºi sunt convinsã cã,în ziua când va vrea, o va putea face sã abordeze fericitã la þãrm.

O, Pauline, dupã ce Isus mã va fi depus pe þãrmul binecuvântat al Carmelului, mã voi preda cu totul lui, nu vreau sã mai trãiesc decât pentru el.

Oh, nu mã voi mai teme de lovituri, cãci, chiar în suferinþele cele mai amare, simþi totdeauna cã mâna sa dulce este care loveºte…

Nu doresc decât un lucru, când voi fi în Carmel, sã sufãr totdeauna pentru Isus… Pentru o suferinþã suportatã cu bucurie… pentru toatã eternitatea, va fi iubit mai mult bunul Dumnezeu!

Apoi, suferind, poþi mântui sufletele. Ah, Pauline, dacã în clipa morþii aº putea avea un suflet pe care sã-l ofer lui Isus, cât aº fi de fericitã!

Ar fi acolo un suflet, care ar fi fost aruncat în focul infernului ºi care va binecuvânta pe Dumnezeu toatã eternitatea”…

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, martie 1888 (Scrisoarea a II-a cãtre sora Agnes de Isus)

Rugãciune

O, preaiubitul meu, înþeleg cãror lupte m-ai destinat; nu pe câmpurile de bãtaie voi lupta…

Eu sunt prizoniera iubirii tale, de bunãvoie am legat lanþul care mã uneºte cu tine ºi mã desparte pentru totdeauna de lume.

Sabia mea este IUBIREA! Cu ea voi alunga pe cel strãin din împãrãþie, voi face sã fii proclamat rege în suflete.

O, preaiubitul meu, pentru iubirea ta, accept sã nu vãd aici jos dulceaþa privirii tale, sã nu simt inefabilul sãrut al gurii tale, dar te implor sã mã îmbrãþiºezi cu iubirea ta, ca sã mã consume repede ºi sã mã facã sã apar curând în faþa ta.

Nu vreau nimic mai mult decât sã mor pentru iubirea ta.

Doresc sã mor pentru a începe sã trãiesc, Doresc sã mor pentru a mã uni cu Isus.

Amin.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Postul Mare

împ preunã cu Maria Suntem obiºnuiþi sã dedicãm cinstirii Preasfintei Fecioare Maria douã luni, luna mai ºi luna octombrie. Nu este greºit sã afirmãm, însã, cã ºi timpul Postului Mare este un timp marian. Deºi Evangheliile vorbesc puþin despre prezenþa Mariei în momentele pãtimirii lui Cristos, totuºi ea este fidelã în a-l urma, pentru cã este femeia care a spus DA odatã pentru totdeauna, Ea nu s-a îndoit nici o clipã despre identitatea Fiului ei, ºi mai ales ne învaþã cum trebuie sã þinem adevãratul post: mãsura în cuvinte, evitarea gândurilor rele, abþinerea de la fapte rele. Postul Mare, pe urmele Mariei, poate deveni o dulce perioadã de convertire ºi purificare a inimii noastre. Tocmai viaþa ei întreagã este model pentru trãirea Postului.

Postul Mare este un timp de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui; este ºi un timp de transformare a vieþii, a modului de a trãi ºi de a gândi. Este un timp de transformare ºi de procurare a fericirii, tocmai pentru cã ne conduce spre Paºti. Aceastã înviere nu se improvizeazã, dar se realizeazã în noi dacã noi ne facem disponibili, aºa cum s-a fãcut disponibilã Maria din Nazaret faþã de Dumnezeu.

Deºi uneori Postul ni se pare greu, probabil pentru cã nu înþelegem cã pentru a fi mai buni trebuie sã iubim mai mult, Maria ne învaþã sã avem o inimã delicatã, sensibilã ºi îndreptatã în permanenþã spre Dumnezeu. Timpul Postului Mare devine o necesitate pentru cel care iubeºte, pentru cel care are o inimã delicatã, pentru cel care este sensibil.

Probabil cã dacã Maria ar fi cu noi pe acest pãmânt, am vedea-o ore în ºir înaintea tabernacolului în adoraþie plinã de tãcere, ºi mergând pe strãzile cele mai sãrace ale satelor ºi oraºelor noastre îndeplinind fapte de milostenie. ªi probabil am putea s-o vedem vorbind foarte puþin, fiind mai mult în atitudine de ascultare ºi meditare a Cuvântului lui Dumnezeu. Ea a fãcut adevãratul post, acela al cuvintelor. A acceptat totul în tãcere, meditând ºi ascultând. Astãzi zgomotul de fond, gãlãgia, ne copleºesc din toate pãrþile. Se ascultã puþin ºi se vorbeºte mult. Deci sã facem cu Maria un alt tip de post: renunþarea la cuvintele nefolositoare, la judecãþile periculoase, la condamnãrile fãrã nici un drept.

Postul Mare cere ºi renunþare ºi autocontrol: suntem chemaþi sã fim moderaþi în mâncare ºi bãuturã; dacã pot renunþa la un anumit fel de mâncare sau sã mã lipsesc de o prãjiturã, care îmi place foarte mult, aceasta foloseºte pentru temperarea caracterului ºi la întãrirea lui. Hotãrârile bune ajutã, dar nu sunt suficiente. Nu mâncãm carne vinerea, este foarte bine; dar doresc ca modul meu de a fi creºtin sã nu se limiteze numai la aceasta. A renunþa la carne vrea sã indice necesitatea de a trãi dupã spirit. Aºadar departe cu carnea, dar departe ºi cu gândurile nefolositoare ºi periculoase, cu orice fel de rãutate. Jertfa concretã pe care o facem ne aminteºte de Pãtimirea lui Cristos ºi asupra ei trebuie sã meditãm ºi sã orientãm stilul nostru de viaþã.

Postul Mare este ca ºi sfârºitul iernii ºi începutul unei miºcãri ºi a unui ferment de viaþã, a unei învieri a vieþii care se manifestã în primele flori timide.

Preacurata Mamã a lui Dumnezeu trãieºte cu noi, se roagã cu noi ºi pentru noi, ne îndeamnã cu mijlocirea ei spre calvar, pentru ca sã putem gãsi curajul pascal al învierii tuturor zilelor, al speranþei fiecãrei zile ºi al caritãþii în orice clipã.

Paºtele este imensitatea lui Dumnezeu dãruitã omului. Maria Preacurata ne învaþã cum sa-l primim ºi cum sã-l pãstrãm în inimã. „În acest itinerar al nostru, - ne îndeamnã Papa Benedict al XVI-lea în mesajul sãu pentru Postul Mare din acest an ne încredinþãm Fecioarei Maria, care a nãscut Cuvântul lui Dumnezeu în credinþã ºi în trup, pentru a ne cufunda cu ea în moartea ºi învierea Fiului sãu Isus ºi sã avem viaþa veºnicã”.

Episcop auxiliar Aurel Percã

aprilie 2 011

Calea cea micã

3

Spiritualitatea Postului Mare „Dupã ce a trecut sâmbãta, în zorii zilei întâi a sãptãmânii...” (Mt 28,1). Astfel începe istorisirea arãtãrilor Celui Înviat în ziua de Paºti. Iatã de ce creºtinii au ales sã se adune pentru celebrarea sãrbãtorii lor sãptãmânale nu sâmbãta, aºa cum fãceau iudeii, ci în ziua urmãtoare. Foarte curând au dat ºi un nume nou acestei zile: au numit-o „Ziua Domnului”. În prima zi a sãptãmânii eram adunaþi ca sã frângem pâinea (Fap 20,7) ºi pentru a le oferi fraþilor nevoiaºi ceea cea izbutiserã sã economiseascã în timpul sãptãmânii (1Cor 16, 2).

La început nu exista nici sãrbãtoarea Crãciunului, nici cele ale Maicii Domnului, nici alte sãrbãtori. Exista doar celebrarea sãptãmânalã a Învierii Domnului.

Dupã ce au trecut câteva decenii, s-a simþit nevoia de a dedica o zi deosebitã comemorãrii evenimentului central al credinþei. A apãrut astfel cea dintâi sãrbãtoare, Paºtele, socotitã Duminica duminicilor, Sãrbãtoarea sãrbãtorilor. Era ca o reginã a tuturor sãrbãtorilor, a tuturor duminicilor, a tuturor zilelor anului. În secolul al II-lea, Paºtele era rãspândit în toate comunitãþile creºtine. Punctul sãu culminant era adunarea pentru rugãciune în timpul nopþii, care se încheia cu celebrarea euharisticã. Participarea la aceastã adunare era atât de importantã, încât un celebru teolog din vremea respectivã, Tertulian, vorbind despre dificultãþile întâmpinate de o femeie creºtinã dacã s-ar fi mãritat cu un pãgân, întreba: „Soþul ei îi va îngãdui oare sã iasã din casã noaptea, pentru a participa la vigilia pascalã?”

Cum a apãrut Postul Mare?

Pentru a culege roadele spirituale ale Paºtelui, creºtinii au înþeles cã aceastã sãrbãtoare trebuie pregãtitã. Au început atunci sã introducã obiceiul de a o preceda cu douã zile dedicate rugãciunii, reflecþiei ºi postului, în semn de doliu pentru moartea lui Isus. Încetul cu încetul, aceastã perioadã de pregãtire a fost prelungitã. În secolul al III-lea a devenit o sãptãmânã, apoi s-a trecut la trei sãptãmâni, pânã când, în secolul al IV-lea, s-a ajuns la patruzeci de zile. Astfel s-a nãscut Postul Mare (lat. Quadragesima, „de patruzeci [de zile]”). Conciliul de la Niceea (325 d.C.) vorbeºte de Postul Mare ca de o realitate cunoscutã tuturor ºi rãspânditã pretutindeni.

Sãrbãtoarea Paºtelui nu trebuia doar pregãtitã; trebuia gãsitã ºi modalitatea de a-i prelungi bucuria ºi bogãþia spiritualã. Foarte curând au fost instituite aºa-numitele „ºapte sãptãmâni”, cele cincizeci de zile pânã la Rusalii, care trebuiau sãrbãtorite cu multã bucurie, fiindcã, dupã cum explica, în secolul al II-lea, Irineu, episcop de Lyon, ele „sunt ca o singurã zi de sãrbãtoare, cu aceeaºi importanþã ca ºi duminica”. În timpul zilelor de pânã la Rusalii, creºtinii se rugau în picioare, postul era interzis ºi se þineau botezuri. În sfârºit, se dorea ca ziua de Paºti sã dureze... 50 de zile.

De ce tocmai patruzeci de zile?

Atunci când întâlnim numere în Biblie, trebuie sã fim cu luare-aminte în interpretarea înþelesului lor, fiindcã multe dintre ele au valoare simbolicã. Numãrul 40, în Biblie, înseamnã „o întreagã generaþie” sau „toatã viaþa” ºi indicã o perioadã de pregãtire pentru un eveniment important.

De pildã, potopul a durat patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi ºi a pregãtit o omenire nouã; patruzeci de ani a

petrecut poporul lui Israel în pustiu, pentru a se pregãti de intrarea în Pãmântul fãgãduinþei; patruzeci de zile au fãcut pocãinþã ninivitenii pentru a primi iertarea lui Dumnezeu; patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi a mers Ilie pânã a ajuns la Muntele lui Dumnezeu; patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi au postit Moise ºi Isus pentru a se pregãti de misiunea lor. Atunci, pentru a pregãti cea mai mare dintre toate sãrbãtorile creºtine, câte zile ar fi potrivite? Patruzeci, desigur!

Ce sã facem în Postul Mare? Încã din vechime, Postul Mare a fost socotit o perioadã de reînnoire a vieþii. Practicile împlinite erau mai ales acestea trei: rugãciunea, lupta împotriva rãului ºi postul.

Rugãciunea nu trebuie identificatã sau redusã la repetarea monotonã a unor formule sau la cererea unor haruri ºi favoruri; ea ne pune în armonie cu gândurile ºi planurile lui Dumnezeu ºi este primul act pe care trebuie sã-l facã cel care vrea sã se converteascã ºi sã creadã în Evanghelie. Rugãciunea lui Isus era neîncetatã, chiar dacã evangheliºtii o menþioneazã doar în momentele cele mai semnificative ale vieþii lui. Toatã existenþa sa a fost trãitã în lumina voinþei Tatãlui. „Hrana mea, spunea el, este sã fac voinþa celui care m-a trimis ºi sã împlinesc lucrarea lui” (In 4,34). Punctul culminant al rugãciunii este atingerea comuniunii desãvârºite de intenþie cu Dumnezeu. Aceasta era starea obiºnuitã a lui Isus, care putea spune: „Eu ºi Tatãl una suntem” (In 10,30).

Nouã nu ne este cu putinþã sã ne pãstrãm privirea îndreptatã mereu spre Tatãl; suntem distraºi, seduºi, amãgiþi de deºertãciune; foarte adesea, „fãrãdelegile noastre ca vântul ne-au spulberat” (Is 64, 6). Suntem fascinaþi de realitãþile, ce-i drept, frumoase ºi pozitive ale acestei lumi: munca, familia, arta, sportul. Din pãcate, le iubim atât de mult, încât devenim sclavii lor ºi ajungem sã-l uitãm pe Domnul.

Iatã cã vin, ca vreme de har ºi eliberare, zilele Postului Mare, care ne impun sã ne oprim, sã reflectãm, sã ne amintim ºi sã ne întipãrim în inimi gândurile lui Dumnezeu.

Citirea ºi meditarea Evangheliei ne ajutã sã regãsim sensul vieþii, sã regãsim punctul de referinþã al faptelor noastre, sã redescoperim adevãratele valori.

Lupta împotriva rãului. Evanghelistul Marcu afirmã cã, dupã Botez, Isus a fost dus de Duhul în pustiu, unde a rãmas patruzeci de zile, ispitit de Satana.

Din nou numãrul patruzeci. Acest numãr se referã la toatã viaþa lui Isus, amintind ºi timpul petrecut de Israel în deºert. Acolo, poporul a cedat ispitei ºi l-a pãrãsit pe Dumnezeu. Isus repetã aceastã experienþã: în timpul celor „patruzeci de zile”, adicã, în timpul întregii sale vieþi, El înfruntã forþele rãului ºi le învinge. Va ieºi din „pustiu” doar dupã izbânda asupra ultimei încercãri, cea mai dramaticã: teama de a fi pãrãsit din partea Tatãlui (Mc 15, 34).

Rãul a fost pe deplin învins de Isus – Satana a cãzut din cer ca un fulger (cf. Lc. 10,18), – dar, în noi, demonul îºi continuã lupta. Ioan spune cã „lumea întreagã zace sub puterea celui rãu” (1In 5, 19) iar noi aflãm zilnic cât de mare este aceastã putere. Acea „satanã” care ne îndepãrteazã de Dumnezeu ºi de Viaþã sunt patimile dezordonate, trufia, egoismul, pofta pentru bunurile acestei lumi, gelozia,

4

Calea cea micã

invidia faþã de succesele altora, dorinþa de a domina ºi de a ne impune, sentimentele de ranchiunã. Împotriva tuturor acestor „duhuri rele” suntem chemaþi sã luptãm în timpul celor „patruzeci de zile” ale vieþii noastre, dar mai ales în acest timp al Postului Mare. Acolo unde ajunge Cuvântul lui Cristos, orice satanã este învinsã, toþi diavolii se supun în numele lui (cf. Lc 10,17).

Postul. Pentru a-l urma pe Învãþãtorul, creºtinul trebuie sã uite de el însuºi, de interesul propriu, ºi sã se gândeascã doar la binele fratelui sãu. Aceastã atitudine generoasã ºi dezinteresatã cere multã capacitate de renunþare ºi detaºare, la care nu putem ajunge fãrã sã ne supunem unei asceze aspre.

Obiectivul nemijlocit al postului este ieºirea din inerþie, din nepãsare, ajungerea la autocontrol, dobândirea puterii de a depãºi tendinþa de a fugi de trudã ºi de sacrificiu.

Existã totuºi pericolul de a reduce aceastã strãdanie la un ritual formal, la o practicã pioasã pentru a ne simþi în regulã, având merite în faþa lui Dumnezeu. Profeþii au avut vorbe aspre împotriva acestui fals post. Iatã memorabilul text al lui Isaia: „Iatã, voi postiþi ca sã vã certaþi ºi sã vã sfãdiþi ºi sã bateþi rãutãcios cu pumnul. Nu mai postiþi ca astãzi, de vreþi ca glasul vostru sã se audã întru înãlþime. Oare acesta este postul care-mi place? Ziua în care omul se chinuieºte, plecându-ºi capul ca o trestie ºi culcându-se în sac ºi cenuºã?

Aceasta numeºti tu post ºi zi plãcutã Domnului? Acesta este postul care-mi place: dezleagã lanþurile rãutãþii, desfã legãturile robiei, dã drumul celor asupriþi ºi orice jug sfãrâmã-l. Împarte-þi pâinea cu cel flãmând ºi pe cel strãin ºi rãtãcitor ia-l în casa ta. Pe cel gol îmbracã-l ºi pe cel de un neam cu tine nu-l trece cu vederea” (Is 58, 4-7).

Potrivit profetului Zaharia, acesta este postul plãcut lui Dumnezeu: Faceþi dreptate adevãratã ºi purtaþi-vã fiecare cu bunãtate ºi îndurare faþã de fratele sãu; nu apãsaþi pe vãduvã, pe orfan, pe strãin ºi pe cel sãrman ºi nimeni sã nu punã la cale fãrãdelegi în inima lui împotriva fratelui sãu (Zah 7, 9-10).

Adevãratul post ajunge întotdeauna la gesturi de iubire faþã de fraþi. Hrana economisitã nu trebuie pusã în cãmarã ºi pãstratã pentru a doua zi, ci trebuie împãrþitã îndatã celor înfometaþi.

O carte mult cititã de creºtinii din secolul al II-lea, Pãstorul lui Hermas, explicã astfel legãtura dintre post ºi caritate: În ziua aceea în care vrei sã posteºti sã nu guºti nimic decât pâine ºi apã; ºi socotind câtã cheltuialã trebuia sã faci în ziua aceea cu mâncãrurile pe care aveai sã le mãnânci, pune-o deoparte, ca s-o dai vãduvei sau orfanului sau sãracului; ºi aºa sã te smereºti, ca, din smerenia ta, cel ce a primit milostenia sã-ºi umple sufletul lui ºi sã se roage Domnului pentru tine. Deci, dacã vei sãvârºi postul aºa cum îþi poruncesc, jertfa ta va fi bine primitã de Dumnezeu (Pilda V [56], 7-8).

Leon cel Mare, papã între anii 440 ºi 461, recomandã credincioºilor sãi din Roma, într-o omilie: „Noi vã prescriem postul, amintindu-vã nu numai nevoia de abstinenþã, ci ºi faptele de milostenie. În acest fel, ceea ce aþi economisit cu cheltuielile obiºnuite se preschimbã în hranã pentru sãraci”.

Postul Mare ºi catehumenii În secolul al IV-lea, Biserica a început sã organizeze o pregãtire foarte amãnunþitã pentru Botez. Catehumenii erau supuºi la o lungã perioadã de formare. Timp de doi sau trei ani, frecventau cu fidelitate cateheza ºi se angajau sã ducã o viaþã corectã, pentru a arãta cã dorinþa lor de a deveni creºtini era sincerã.

Nr. 19

Orice comunitate celebra botezuri o singurã datã pe an, în noaptea de Paºti. Era celebra vigilie sfântã de care vorbea Tertulian, petrecutã în rugãciune ºi în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu ºi încheiatã dimineaþa, cu celebrarea Euharistiei, la care participau pentru prima datã cei nou botezaþi.

Fiindcã celebrarea Botezului constituia partea centralã a ceremoniei din noaptea de Paºti, Postul Mare a dobândit o importanþã deosebitã pentru catehumeni. Pentru ei, era ultima etapã înainte de a primi acest sacrament. În timpul acestor patruzeci de zile, ei participau la catehezã în fiecare zi. Cel care-i instruia, nu era un catehet oarecare, ci însuºi episcopul. În aceastã perioadã, participau ºi la diferite ceremonii ºi erau supuºi la examene. Se verifica dacã au învãþat adevãrurile fundamentale ale credinþei ºi se evalua dacã viaþa lor era coerentã cu ceea ce mãrturiseau. Întrunirea cea mai importantã avea loc în miercurea din sãptãmâna a IV-a ºi se numea „examenul cel mare”. În ziua aceea, se spunea cã se deschid urechile catehumenilor, ca sã înveþe Crezul ºi Tatãl nostru, care sunt sinteza întregii învãþãturi creºtine.

Doar dacã þinem seama de aceste fapte, putem înþelege motivul alegerii lecturilor din acest timp liturgic. În fiecare an, duminica I este dedicatã temei ispitirilor lui Isus, având scopul de a arãta catehumenilor, dar ºi celor botezaþi, care este tactica folositã de duºman ºi care este modul de a ne împotrivi lui.

Duminica a II-a prezintã schimbarea la faþã. Creºtinii sunt conºtienþi cã a-l urma pe Isus înseamnã dãruirea propriei vieþi. Bobul de grâu moare, dar învie într-o formã de viaþã nouã ºi însutitã. Destinul ultim al omului nu este moartea, ci învierea, aºa cum ne aratã schimbarea la faþã.

De la duminica a III-a în continuare, temele variazã potrivit ciclurilor liturgice. În anul A apar cele legate de sacramentele iniþierii creºtine: apa, lumina, viaþa.

Postul Mare, timp al împãcãrii Atunci când creºtinii sãvârºeau pãcate grave ºi publice, în primele veacuri ale Bisericii erau excomunicaþi. Dacã apoi se pocãiau ºi voiau sã se împace cu Dumnezeu ºi cu Biserica, nu erau reprimiþi imediat în comunitate. Mai întâi trebuiau sã facã o ispãºire publicã, fiindcã ºi pãcatul lor era cunoscut tuturor. Aceastã pocãinþã nu se reducea la câteva exerciþii pioase ºi nu se rezolva în câteva zile: uneori dura vreme îndelungatã, în funcþie de gravitatea pãcatelor sãvârºite.

Dupã ce ºi-a recunoscut pãcatul în faþa episcopului ºi dupã ce acesta i-a impus mâinile, penitentul îmbrãca ciliciul (o hainã asprã, din piele de caprã), îºi acoperea capul cu cenuºã, þinea posturi stricte, fãcea rugãciuni, se ruga martirilor ºi mãrturisitorilor ºi, în sfârºit, chema în ajutor mijlocirea tuturor credincioºilor.

Acest obicei al pocãinþei publice a dispãrut încetul cu încetul, dar a rãmas semnificaþia Postului Mare ca timp în care toþi creºtinii sunt îndemnaþi sã se apropie de sacramentul Pocãinþei.

Postul Mare este vremea marii chemãri a întregii Biserici, pentru ca aceasta sã se lase purificatã de Cristos, Mirele ei.

Pocãinþa are întotdeauna ca efect împãcarea, nu numai cu Dumnezeu, ci ºi cu fraþii, care, din cauza pãcatului, întotdeauna au avut de suferit. Pocãinþa din Postul Mare este deci, pentru Bisericã, nu doar lãuntricã ºi individualã, ci ºi exterioarã ºi socialã.

Pr. George Paºtiu (Lugano)

aprilie 2 011

Calea cea micã

5

Simþul recunoºtinþei, al împãrtãºirii ºi al slujirii Postul Mare ca persoane consacrate Cu mare bucurie, ca întotdeauna, am venit sã vã întâlnesc. Vã aduc salutãrile celor pe care-i cunoaºteþi la Lugano, ale Pr. Giuseppe ºi ale Pr. Lobato, care-ºi amintesc de voi mereu cu multã afecþiune.

Pe 21 ianuarie trecut am sãrbãtorit cea de-a LXXXV-a aniversare a întemeierii scumpului nostru „Institut secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus”. A fost un prilej sã-i mulþumim Domnului ºi un moment de a ne aminti de drumul strãbãtut, dar ºi cã suntem mereu pe drum, cã trebuie sã facem mereu paºi noi, conºtiente cã vocaþia noastrã este o iniþiativã gratuitã a lui Dumnezeu ºi rãspuns liber al omului.

Cel care a spus „Da” s-a angajat pe sine însuºi, a dat un sens existenþei sale. A ales liber sã fie credincios angajamentelor asumate, în urmarea lui Isus rãstignit ºi înviat. Cel Rãstignit ne spune cã drumul nu este lipsit de suferinþã, dar învierea ne mângâie, pentru cã ne face sã întrezãrim þelul final ºi ne ajutã sã continuãm sprinteni ºi fãrã sã ne rãzgândim.

Vom intra din nou în Postul Mare, preludiu al vestirii îmbucurãtoare a învierii ºi moment privilegiat de a recunoaºte cã totul este dar de la Domnul. Intrarea noastrã în lume este un dar, ca ºi rãmânerea noastrã în lume; fiecare zi este un dar: cum sã nu ne închinãm ºi sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru atâtea binefaceri? ªi cum sã nu recunoaºtem cã El însuºi s-a fãcut dar pentru noi?

Dat fiind cã am primit totul, suntem „în mod firesc” obligate sã împãrtãºim totul. Aºa ne-a învãþat Isus. Darurile primite aduc rod dacã le folosim corect, pentru binele tuturor. Putem împãrþi multe bunuri materiale, dar uneori este important sã ne împãrtãºim bucuriile ºi suferinþele ascultând, mângâind, încurajând.

Persoanele consacrate seculare, luând povara trebuinþelor oamenilor, izbutesc sã dea un înþeles spiritual activitãþii umane. Trãiesc în lume pentru a duce lumea la Cristos!

Desigur, este un drum angajant. Nu avem spaþii rezervate nouã; avem medii de viaþã, situaþii de lucru diferite, care trebuie ºi pot însã deveni locuri privilegiate pentru mãrturia noastrã adusã cu bucurie.

Nu se cer fapte deosebite, mãreþe; este de ajuns sã ne transformãm activitãþile simple, de zi cu zi, chiar cele mai umile, în realitãþi sfinte ºi sfinþitoare, dacã sunt îndeplinite în spiritul corect. Unirea noastrã cu Domnul, faptul cã suntem cãutãtoare de Dumnezeu fac semnificative faptele ºi slujirea noastrã. Slujirea este un alt instrument care dã sens activitãþii omului, a creºtinului. Cristos ne-a dat pildã fãcându-se El însuºi Slujitor. Tot ce facem se poate preschimba în slujire, chiar ºi rugãciunea. Slujitorul se îngrijeºte de toate nevoile aproapelui sãu, de casã, grãdinã, de cel sãnãtos ºi de cel bolnav, conºtient cã-l slujeºte pe Domnul. Iar Isus, slujitorul, ne spune: „Vã voi numi prieteni...”. Toate acestea sunt rezumate în carisma noastrã, Slujirea lui Cristos ºi a Bisericii.

Cum sã trãim Postul Mare ca persoane consacrate? Sã ne gândim la Isus, care strãbãtea drumurile Palestinei, la virtuþile pe care le practica El, cu atenþie deosebitã faþã de caritate, smerenie, sãrãcie, respect... Sã-l invocãm pe Duhul Sfânt sã fie lumina noastrã pe acest drum ºi o credinþã profundã sã ne lumineze minþile ca sã putem lucra mai bine.

Sã privim la Maica Domnului, exemplu luminos. Maria a fost aleasã sã devinã Nãscãtoarea Mântuitorului, dar ea nu s-a închis în intimitatea casei el, nu a þinut pentru sine

acest dar. ªi-a fãcut curaj ºi a pornit sã o ajute pe Elisabeta. ªi fiecare dintre noi a fost aleasã pentru un scop foarte precis. Trebuie sã ne deschidem pentru misiunea pe care ne-o încredinþeazã Dumnezeu, sã pornim la drum; iar în timp ce umblãm, sã þinem seama mereu de virtuþile pe care vrem sã le practicãm, pentru cã prin viaþa noastrã dovedim cã-1 iubim pe Dumnezeu.

Pe scurt: este nevoie de fapte, dar ºi de contemplaþie.

Este nevoie de activitate, dar ºi de tãcere, ascultare, reflecþie.

Este important sã stabilim în timpul zilei momente dedicate rugãciunii, sfintei Liturghii. Sunt momente indispensabile de care trebuie sã þinem seama în mod deosebit în timpul Postului Mare ºi care trebuie îmbogãþite prin post: o viaþã mai sobrã, mai autenticã.

Postul Mare ne pregãteºte pentru Paºti ºi îmi face plãcere sã o amintesc aici pe cea dintâi vestitoare a evenimentului învierii: Maria Magdalena. Atitudinea Mariei Magdalena la mormânt este foarte umanã; plânge pentru cã nu-l mai gãseºte pe Domnul. Îl cautã cu disperare, cu neliniºte, dar Isus este cel care o gãseºte; de fapt, îl recunoaºte doar când aude cã este strigatã, cu blândeþe, cu afecþiune: în acea clipã, credinþa îi îngãduie sã-1 recunoascã! ªi noi suntem îndemnate sã vestim, sã frângem pâinea împreunã cu fraþii noºtri. Domnul ne încredinþeazã ºi nouã misiunea de a vesti, de a mãrturisi evanghelia. El voieºte sã o facem acolo unde trãim, pentru ca ºi alþii sã cunoascã mântuirea ºi iubirea lui Dumnezeu.

Postul Mare este ºi un timp al împãcãrii, mai ales pentru persoanele consacrate. Pãcatul este o realitate; avem în noi forþe care se împotrivesc binelui, iar perioada pe care o vom trãi în continuare este tocmai momentul ideal pentru a ne cerceta ºi a cere iertare. Sacramentul spovezii, gest al mântuirii, ne face în stare sã ne opunem rãului ºi sã construim binele, ne dã luminã inimii ºi învinge noaptea egoismului. Blândeþea lui ne alinã rãnile.

Dumnezeu ne îndeamnã sã þinem ochii deschiºi. Sunt multe ocazii care ni se oferã pentru a face încã un pas spre desãvârºire: oameni cãrora le este foame, triºti ºi cu neplãceri - uneori ajunge un zâmbet, o vorbã bunã, o vizitã... Sã ne amintim ºi de surorile noastre în vârstã ºi bolnave, sã le facem sã simtã prezenþa Domnului, sã le ducem o razã de luminã ºi de speranþã! În relaþiile interpersonale de dialog, prietenie ºi colaborare se realizeazã persoana umanã; într-adevãr, ne spune sfântul Paul (Fap 20,35): „Mai fericit lucru este a da decât a primi”.

Sã ne încredinþãm în Postul Mare sfintei Tereza cea Micã, sã ne ajute sã ducem iubirea în lumea care ne înconjoarã, sã trãim „Calea cea micã” în viaþa de zi cu zi.

Ea a proclamat-o ºi a trãit-o: „Mi-am aflat locul în Bisericã: vreau sã fiu Iubirea!”

Pare simplu, dar nu este întru totul; este nevoie de o atitudine de ascultare smeritã ºi statornicã, pentru a-i îngãdui Domnului sã vorbeascã inimii noastre, sã ne transmitã propunerile lui. Sã dea Domnul sã reuºim sã rãspundem, sprijiniþi de rugãciunea cu credinþã ºi ajutaþi de binecuvântarea Domnului ºi de iubirea de mamã a Fecioarei Maria!

Maria-Teresa Candian (Lugano)

6

Calea cea micã

Nr. 19

Isus ºi samariteana Trei întrebãri apar, logic: de ce o istorisire, chiar dacã e din Noul Testament - pentru tema „Trãirea Postului ca persoane consacrate”? ªi de ce tocmai relatarea întâlnirii lui Isus cu femeia din Samaria? De fapt, ce ne priveºte pe noi, persoane consacrate, aflate în sec. XXI, o istorisire care face referire la condiþia femeii în lumea semiticã a Noul Testament?

La prima întrebare, rãspunsul e mai uºor: „Drumul cel mai scurt între om ºi adevãr e… povestea” (Anthony deMello, SJ). Iar relatarea pare sã nu aibã nimic neobiºnuit în ea – la prima vedere. Numai cã lucrurile stau cu totul altfel.

Mai întâi, iatã faptele: Isus a plecat din Iudeea spre Galileea, dar – spune Evanghelia, „trebuia sã treacã prin Samaria” (In 4,4). Drumul scurt ºi comod era prin Transiordania, dar el preferã sã facã un ocol, trecând prin Samaria, fiindcã aºa „trebuia” - adicã lucrurile erau „hotãrâte” din veºnicie, iar „hrana lui Isus era sã facã voinþa Tatãlui”.

Hotãrârea pãrea neobiºnuitã pentru discipoli, fiindcã a strãbate un þinut ostil iudeilor nu era simplu, iar pe de altã parte, nici „logic” – dupã logica omeneascã: Isus fusese trimis numai „pentru oile pierdute ale casei lui Israel” ºi nu pentru samaritenii care de 700 de ani se rugau idolilor, dar îl acceptau ºi pe Domnul iudeilor – nu din convingere, ci de teamã – ca sã nu se mai întoarcã vreo nãpastã asupra lor, ca atunci când asirienii de-abia cuceriserã þinutul. (2Rg 17,24-41).

Aºa cã Isus ajunge împreunã cu discipolii lângã cetatea Sihar (numitã succesiv de-a lungul vremii Sychora, Sichem, Sebaste - iar astãzi, Askar). Era în ceasul al ºaselea - adicã la amiazã, în „crucea” amiezii - care avea sã fie un ceas „crucial” pentru locuitorii din Sihar - dar în „crucea amiezii” aerul fierbinte ºi uscat usturã ochii, usucã gura ºi arde faþa, iar localnicii nici azi nu se aventureazã pe afarã (“numai câinii nebuni ºi englezii circulã pe soarele amiezii”- e zicala locului). Iatã-l aºadar pe Isus, însetat ºi înfometat, istovit de arºiþa drumului, cu picioarele rãnite de pietrele fierbinþi ºi sticloase, aºezându-se pe marginea fântânii – a fântânii lui Iacob, care existã ºi astãzi. Pãrea sã fie o clipã numai a lui, fiindcã ucenicii plecaserã dupã mâncare – o clipã de liniºte, poate de rugãciune - dar iatã cã dinspre oraº vine o femeie sã ia apã.

Lucrul e iarãºi neobiºnuit, fiindcã femeile iau apã pe rãcoare, adicã fie dimineaþa devreme, fie seara ºi merg în grup, nu singure – iar pe de altã parte, fântâna lui Iacob e departe de Sichar – aprox. la 800 m. ºi sunt alte fântâni în cale, mult mai aproape ºi mai uºor accesibile (adâncimea fântânii lui Iacob e de 41 m; ulciorul mare, de cel

puþin 10 l, trebuia coborât cu o funie, umplut cu apã ºi apoi tras cu greu afarã) – iar femeia venea singurã. ªi lucrul cel mai neobiºnuit – Isus îi cere sã bea. Ca sã putem înþelege ce însemnã în acel timp ca un iudeu sã vorbeascã unui locuitor din Samaria, sã încercãm sã ne imaginãm cã astãzi, un evreu ultra-conservator ar sta de vorbã liniºtit, la fântânã , cu un fundamentalist musulman. ªi mai mult, evreul este un învãþãtor, un „rabbi”, iar locuitorul din Samaria e o femeie – ori nici astãzi rabinii nu au voie sã vorbeascã în public cu vreo femeie, fie ea soþia, sora, fiica sau mama lui - darã-mi-te cu o femeie aparþinând duºmanilor recunoscuþi. De altfel, în literatura rabinicã se afirmã: „Fiicele samaritenilor sunt în impuritate din leagãn ºi pânã la moarte…” (Mishna, Niddar IV, 1-cit. din Noul Testament, Ed. Sapientia, Iaºi, 2002, p. 218). Iar convorbirea se duce la fântânã – ori în VT, ca ºi în psihanaliza freudianã, fântâna este simbolul cererii în cãsãtorie.

Dar cine era femeia ? Venea singurã, în ceasul amiezii, la o fântânã aflatã departe de oraº, ca sã evite întâlnirea cu vecinii ºi bârfele celorlalte femei, fiindcã, deºi nu era prostituatã, nu avea familie. Sfântul Augustin considerã femeia samariteanã ca pe un simbol, menþionând cã cei cinci bãrbaþi pe care i-a avut simbolizeazã cele cinci cetãþi de unde împãratul Asiriei adusese oameni în Samaria ºi care se închinau idolilor. Dar în acelaºi timp, femeia samariteanã ne poate reprezenta pe noi, oamenii sec. XXI – bãrbaþi sau femei deopotrivã. ªi noi evitãm din ce în ce mai mult comunicarea directã cu ceilalþi, chiar cu riscul sãnãtãþii: nu, noi nu ieºim în plin soare al amiezii, dar ne izolãm de ceilalþi ºi ducem o viaþã „digitalã” - computerul e mult mai aproape de fiecare decât propria familie; ºi la fel ca samariteana, nici mãcar nu avem o familie adevãratã – numai cã alþii sunt „idolii” la care ne închinãm noi: banii, relaþiile, puterea, moda, dar avem în comun cu samariteana cel de al cincilea element: frica.

Frica, sub stãpânirea cãreia samariteana îºi pune în pericol viaþa, ieºind în soarele amiezii, mergând departe de casã ºi singurã în pustiu; frica, datoritã cãreia se aratã dornicã de apa pe care Isus i-o poate dãrui: „Doamne, dã-mi aceastã apã ca sã nu-mi mai fie sete ºi sã nu mai vin aici sã scot”(In,4.15); aceeaºi fricã, datoritã cãreia noi înºine ne îndreptãm cererile spre Isus. Numai cã samariteana reuºeºte sã-l recunoascã pe Mesia, în timp ce noi, oamenii sec. XXI, fie nu-l recunoaºtem în miracolul de fiecare clipã al vieþii, fie îl renegãm, fie ne creãm o imagine adecvatã

aprilie 2 011

7

Calea cea micã

propriilor noastre dorinþe despre el, adicã tot un fel de idol care nu are nimic în comun cu Mesia, decât numele, ºi ajungem sã transformãm chipul creºtinismului într-un instrument de urã, intoleranþã, renegare. ªi ce-i mai uluitor, este cã noi credem cu toatã tãria cã în felul acesta, ignorând, dispreþuind ºi urându-i pe cei care sunt altfel decât noi, ne arãtãm fideli lui Dumnezeu ºi împlinim voia lui.

„În dar aþi primit, în dar sã daþi...”

Ce-ii spune de fapt Isus samaritencei?

- îi cere sã bea - în felul acesta îi redã demnitatea ºi o considerã egalul sãu, anihilând prejudecãþile de etnie, religie ºi chiar de relativism moral; - îi spune cã ea nu a cunoscut „darul lui Dumnezeu” ºi nici pe acela care i-a cerut sã-I dea apã; - îi spune cã existã apã vie ºi cã el i-o poate da; - îi aratã cum sã se închine (în Duh ºi adevãr), cã Dumnezeu e Tatãl ºi cã el astfel de adoratori îºi doreºte; - i se reveleazã, folosind cuvintele care confirmã prezenþa activã ºi continuã a lui Dumnezeu în istoria umanã: „Eu sunt”.

Altfel spus, Isus îi aratã adevãrul divin pe care ea nu-l cunoscuse mai înainte. Eºecurile repetate în întemeierea unei familii ºi implicit în integrarea în societate se datoreazã necunoaºterii ºi nu respingerii adevãrului divin. De aceea Isus nu condamnã ceea ce ar pãrea în istorisire drept consimþirea la un relativism moral: Isus îi aratã în ce constã esenþa eºecului ei, femeia recunoaºte, aleargã în cetate ºi revine aducându-i la Isus pe cei de care mai înainte fugea, copleºitã de teamã ºi ruºine. Cunoscând adevãrul divin, samariteana devine astfel apostol.

Considerând fântâna drept simbolul cãsãtoriei, relatarea sugereazã cã abia acum samariteana ºi-a întemeiat cu adevãrat familia: pe de o parte, recunoscând în Isus pe Mesia a intrat în comuniune cu adevãrul divin ºi viaþa veºnicã, iar pe de altã parte, a dobândit reintegrarea în comunitate.

La fel ca locuitorii din Sihar, ceea ce trebuie sã ne uneascã pe noi, aici ºi acum, nu sunt bârfele, comentariile rãutãcioase de orice fel, intoleranþa faþã de cei care sunt sau gândesc altfel decât noi, ci privirea constantã spre Mesia. Adicã iubirea. Fiindcã iubirea nu înseamnã sã ne uitãm unii la alþii, ci toþi înspre adevãrul divin, împlinind voinþa Tatãlui.

De aceea, în acest Post ar trebui, poate, nu sã renunþãm la niºte lucruri, ci sã acceptãm ceva în plus: ºi nu „ceva”, ci „pe cineva”: pe aproapele nostru - sã-l vedem, sã-l înþelegem ºi sã-l iubim, fiindcã în el locuieºte, ca ºi în noi, Isus.

Fântânarii ºtiu un secret pe care-l transmit din tatã-n fiu: din fântânile adânci se zãresc, în miezul zilei, stelele (existã ºi o explicaþie fizicã pentru acest fenomen, cu totul real).

Odatã, pe marginea fântânii a stat Isus ºi i-a cerut omului sã bea ºi a vorbit cu el de la egal la egal, în demnitate, în duh ºi adevãr ºi în iubire, invitându-l la comuniune cu el, în viaþa veºnicã. Atunci, pe marginea fântânii, a stat Soarele – iar omul a fost invitat la nuntã cu el. Prin apa Botezului, apa nunþii ºi apa morþii , Isus ne face pãrtaºi la existenþa sa divinã. Numai în felul acesta apa se transformã ºi pentru noi în vin, iar vinul în sânge, dupã cum trupul sãu se transformã în pâine,hrana noastrã spre viaþa veºnicã.

Ce simþim în interiorul nostru atunci când auzim acest verset?

Putem spune cã îl ºtim, e din evanghelie, Isus l-a adresat ucenicilor sãi..., putem spune cã e ceva obiºnuit, dar sã îl ascultãm cu atenþie nu doar sã îl auzim. „În dar aþi primit, în dar sã daþi..!”, ne gândim la un copil care primeºte daruri – iradiazã de bucurie; ce face cu aceste daruri? – le pãstreazã pânã primeºte altele. Dacã ne orientãm privirea spre o persoanã adultã, ce face cu darul primit? – probabil îl pãstreazã un timp, apoi poate îl acoperã praful ºi în timp nu mai valoreazã nimic. Sunt ºi situaþii când darul fãrã valoare e preþuit? De ce?

Pentru cã e primit de la o persoanã cu valoare însemnatã.

La începutul Postului Mare acest verset ar putea fi o provocare.

De ce? Mã gândesc la legãtura care existã între Dumnezeu ºi Isus, între Tatã ºi Fiu. Dumnezeu l-a ales pe Fiul sãu pentru a-i încredinþa , nu un dar oarecare, ce ar putea fi pãstrat un timp sau care sã se prãfuiascã, L-a ales pentru a-i dãrui o „misiune” prin care sã arate cã Dumnezeu este iubire ºi cã vrea ca oamenii sã se mântuiascã.

Astfel, în contextul din care este preluat versetul, vedem cum Isus reaminteºte ucenicilor un fapt esenþial „În dar aþi primit, în dar sã daþi!”. Ce au primit ei? Erau bãrbaþi, puteau sã se descurce!

Dar nu, Isus le dã posibilitatea sã se descopere pe ei înºiºi sã caute darul în profunzimea inimii lor, ºi ei pornesc în misiune fãrã sã punã întrebãri, fãrã sã-ºi exprime temerile, grijile. Ce mare încrede au ei în Isus, deºi nu ºtiau ce vor avea de întâmpinat!

Plecând de la aceasta atitudine a ucenicilor, sã intrãm în interiorul nostru, sã vedem darul primit. Care este acesta? L-am valorificat? Cum l-am pus în slujba celorlalþi?

Sfânta Tereza a Pruncului Isus a exclamat: „Eu doresc sã fiu în inima Bisericii: iubirea”. ªi totuºi se simþea ca un grãunte de nisip în comparaþie cu sfinþii. La fel ºi noi, nu e nevoie sã facem lucruri mãreþe, opere sau minuni... e destul sã oferim un zâmbet celor de lângã noi, sã renunþãm sã rostim un cuvânt ce l-ar putea jigni pe celãlalt, sã facem mici servicii fãrã a le evidenþia. Sunt multe gesturi mici, dar care au valoare mare care dau viaþa, atât celui care primeºte cât ºi celui care oferã.

Reflectând asupra acestei teme, m-am gândit la darul pe care l-am primit ºi cum îl dau mai departe. E minunat sã vãd cum bunul Dumnezeu m-a înzestrat cu atâtea daruri ºi totodatã, mi-a dat posibilitatea de a le da mai departe.

Un moment în care simt cã sunt utilã, cã dau viaþã, este atunci când merg la serviciu, la familia la care lucrez. Bucuria lor este pentru mine un motiv de laudã adusã lui Dumnezeu. Mã simt ca membrã a acestei familii ºi zilnic pot împãrtãºi iubirea.

Am simþit viaþã ºi atunci când alþii ºi-au pus darul lor la dispoziþia mea. Când treceam prin momente de întuneric, de abandonare, am simþit iubirea lui Dumnezeu prin persoanele speciale pe care le-am întâlnit în drumul meu spiritual, exemplu bun este chiar Compania Sfânta Tereza, aceastã familie care m-a apropiat mai mult de Dumnezeu. Am învãþat sã nu ne limitãm doar la a da bunuri materiale ci sã ne dãruim pe noi înºine: respectul, stima, timpul, talentul.

Am reþinut din cartea „Dãruind vei dobândi” a lui N. Steinhard, cã plãcut în faþa lui Dumnezeu este sã dãm ce nu avem, dar se gãseºte în noi: credinþa, lumina, încrederea, nãdejdea, cãutându-le pentru a le da celorlalþi, vom avea ºi noi parte de ele. În adâncul inimii mele mã simt foarte recunoscãtoare faþã de Dumnezeu, pentru viaþa pe care o trãiesc în mine ºi cu cei din jurul meu. „În dar aþi primit, în dar sã daþi!”, cu acest îndem sã pornim la drum cu încredere în Postul Mare; sã ne deschidem sufletul ca sã ascultãm ºi azi, fiecare personal, cuvântul lui Isus, sã valorificãm darurile primite ca sã putem dãrui viaþa ºi sã fim ºi noi capabili sã o primim. Aºa sã ne ajute Dumnezeu, ºi sã ne însoþeascã mereu cu binecuvântarea sa.

Ecaterina Hanganu (Iaºi)

Silvia Ambãruº (Bacãu)

8

Calea cea micã

Nr. 19

„Ai încredere fiule, pãcatele îþi sunt iertate!”

Indiferent de ceea ce s-a întâmplat sau ce ai fãcut, Dumnezeu vrea ca tu sã ºtii ca datoritã lucrãrii terminate a Fiului sãu, el va avea îndurare faþã de nelegiuirea ta ºi nu-ºi va mai aduce aminte de pãcatele ºi fãrãdelegile tale.

De aceea tu nu ar trebui sã mai fii conºtient de pãcatele tale, cãci, atunci când eºti conºtient de pãcat, diavolul aduce condamnare ºi cu cât insiºti mai mult ºi te autocondamni, cu atât mai greu vei gãsi puterea de a ieºi din pãcatele tale.

Era odatã o femeie care suferea de cancer. Într-o zi, ea se duce la un preot ºi îi spune sã se roage pentru ea ca sã nu mai sufere atât. Ea credea cã din cauza pãcatelor sale, Dumnezeu i-a trimis acea boalã cumplitã. Preotul îi spune cã mai întâi sã se ierte pe sine însãºi, ºi apoi sã cearã iertare de la Dumnezeu. ªi astfel, Domnul îi descoperea cã ura faþa de ea însãºi o þinea departe de vindecarea sa. Ea nu se putea ierta ºi era plinã de autocondamnare.

Atunci când ºi-a dat seama de problema pe care o avea, ea a contat pe faptul cã Dumnezeu a fost îndurãtor faþã de nelegiuirea ei ºi cã a fost deja iertatã, a primit dragostea lui Dumnezeu ºi apoi, chiar în faþa ochilor pãstorului ei, întreaga ei expresie s-a schimbat, a fost vindecatã!

Ceva se întâmplã atunci când crezi cã ai fost iertat. De aceea Dumnezeu îþi spune „Vreau ca tu sã crezi cã nu-mi voi mai aduce aminte de niciunul din pãcatele tale, vreau sã crezi cã tu eºti copilul meu, bucurându-te de îndurarea mea ºi cã poþi totdeauna conta pe iertarea mea”.

Dar ºtiu cã voi mai pãcãtui! Ce se va întâmpla când voi pãcãtui din nou?

Aminteºte-þi cã ºi acel pãcat a fost deja plãtit de Isus pe cruce. Ai fost iertat. ªi cu cât contezi mai mult pe faptul cã ai iertarea ºi cã nu mai existã pentru tine condamnare, cu atât mai mult vei avea puterea sã mergi ºi sã nu mai pãcãtuieºti!

Isus Cristos a plãtit, cu o jertfã desãvârºitã, odatã pentru totdeauna, pentru pãcatele întregii omeniri. O jertfa perfectã, totalã, permanentã. Orice ai fi fãcut, a fost plãtit, asemeni ºi orice vei mai face. Dar aceasta nu îþi dã libertatea de a pãcãtui spunând „dacã tot îmi sunt iertate toate pãcatele, atunci pot pãcãtui cât vreau cã oricum sunt iertat”.

Este adevãrat acest lucru, dar dacã suntem cu adevãrat nãscuþi din nou, adicã o fãpturã nouã, nu ne-a fost înlãturatã eventualitatea de a pãcãtui, dar Duhul lucreazã în noi, astfel nu mai avem plãcerea de a pãcãtui. Diferenþa este cã înainte de a deveni o fãpturã nouã, îþi plãceau anumite lucruri care îþi fãceau rãu þie sau celor din jur.

Dupã ce ai fost nãscut din nou, dacã inima ta este pentru Domnul, chiar dacã vei mai face acele lucruri, vei descoperi cã nu mai simþi aceeaºi plãcere, satisfacþie ºi instantaneu sau treptat, îþi va dispãrea dorinþa de a mai face acele lucruri, ba chiar îþi vor fi urâte.

Dar, dacã nu eºti conºtient cã-þi sunt iertate toate, poþi sã cazi în capcana înºelãtoriilor celui rãu ºi sã crezi cã, dacã ai mai pãcãtuit, nu eºti demn de Dumnezeu, cã Dumnezeu îºi întoarce faþa de la tine sau pur ºi simplu sã-þi fie ruºine sã mai apari în faþa lui. Atunci apare fenomenul de îndepãrtare a ta de el ºi astfel devii tot mai slab, mai uºor de manipulat de minciunile celui rãu. Nu, Dumnezeu nu-ºi întoarce faþa de la tine când greºeºti, eºti iertat, eºti vãzut prin sângele ºi jertfa perfectã a Domnului ºi acceptat de Dumnezeu.

Aceastã bunãtate a lui, te îndeamnã la schimbarea care se petrece din interior spre exterior, ca rod al Duhului ºi neprihãnirea se primeºte prin har, prin credinþã, nu prin fapte, ca sã nu se laude nimeni!

Eºti gata ca în aceastã zi sã-þi asumi responsabilitatea faþa de toate faptele pe care le-ai sãvârºit ºi mãrturisinduþi pãcatele, sã-þi ceri iertare înaintea lui Dumnezeu pentru orice vinovãþie?

Dumnezeu ne-a promis prin cuvântul sãu cã toþi cei ce-ºi vor mãrturisi pãcatele vor fi iertaþi ºi curãþiþi de orice nelegiuire, fiindcã iertarea este darul pentru care s-a rugat Cristos atunci când era rãstignit pe cruce.

Când îþi însuºeºti responsabilitatea pentru pãcatele sãvârºite ºi le mãrturiseºti înaintea lui Dumnezeu, nu uita [primeºti o iertare deplinã].

Florentina Simon (Oneºti)

aprilie 2 011

9

Calea cea micã

Lourdes 2010: Prima întâlnire-p pelerinaj a Institutelor Seculare din Europa, În luna octombrie 2010, câteva membre ale Companiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Elveþia ºi România, împreunã cu directoarea, Maria Tereza au luat parte la prima întâlnire–pelerinaj a Institutelor Seculare din Europa, la Lourdes.

Au venit din þãri diferite, membri ai Institutelor Seculare pentru a trãi împreunã un timp de pelerinaj; am adus cu noi, fiecare, viaþa noastrã de zi cu zi în mijlocul lumii, acolo unde suntem consacraþi pe deplin lui Cristos; aici suntem chemaþi sã „transformãm din interior” lumea, lãsându-ne cât mai mult transformaþi de Cristos pentru a deveni slujitori ai Duhului Sfânt care lucreazã în aceastã lume iubitã de Dumnezeu. „ªi Dumnezeu a vãzut cã acestea erau bune” (Gen 1) (Din cuvintele de deschidere a întâlnirii–pelerinaj) Întâlnirea-pelerinaj a îmbinat, în cele douã zile petrecute la Lourdes, momentele de întâlnire, împãrtãºire ºi reflecþie a tuturor participanþilor cu timpul de rugãciune particularã, comunitarã ºi chiar mondialã (Liturghia internaþionalã de duminicã în Basilica Pius al X-lea).

Scurta mea relatare, în rezumat, se va referi la douã aspecte principale: 1. Sanctuarul de la Lourdes ºi-a propus un ciclu de trei ani consacraþi rugãciunii cu Bernadetta: - Primul an – 2010 începem cu „a face semnul Crucii”; - Al doilea an – 2011 – rugãciunea „Tatãl nostru” cu Bernadeta; - Al treilea an – 2012 – Rozariul cu Bernadeta.

Aceastã primã temã pastoralã a anului 2010 ne-a fost expusã de rectorul Sanctuarului Lourdes, pr. Horacio Brito.

Prima, dar ºi toate celelalte apariþii ale sfintei Fecioare au început prin semnul sfintei cruci fãcut de Maria în faþa Bernadetei, învãþând-o cum sã-l facã: sã-l facã bine, sã-l facã adesea. Din acea zi toþi care o vedeau pe Bernadeta înþelegeau ce importanþã avea pentru ea acest gest. Mai târziu, în mãnãstire, când o sorã a întrebat-o: „Ce trebuie sã fac pentru a merge în cer?”, Bernadeta i-a rãspuns: „Sã faci bine semnul crucii. Aceasta este deja mult.”

Papa Benedict al XVI-lea este cel care a propus aceastã temã pastoralã ºi în centrul esplanadei este o cruce mare înconjuratã de multe alte cruci aduse ºi lãsate de diverse grupuri de pelerini.

Ce gesturi se fac la Lourdes?

Trei gesturi de fãcut la Lourdes: Se intrã în Grotã pentru a atinge ºi chiar a venera stânca; Pelerinii merg apoi la fântâni (sau la piscine) pentru a bea apã ºi a se spãla; Seara, la ora procesiunii de searã, fiecare poartã lumânarea ºi o ridicã în timpul cântãrii „Ave Maria”.

Aceste trei gesturi sunt gesturi omeneºti. Dar pentru creºtini aceste gesturi au un sens, cãci în Sfintele Scripturi apa ºi lumina au o legãturã cu Isus Cristos. El este stânca, el ne dã apa vieþii, el e lumina lumii. Îndeplinirea acestor gesturi ne deschid rugãciunii ºi aceasta ne face sã ne întâlnim cu Isus ºi Isus ne face sã trecem din realitatea noastrã în a lui.

De aceea, fãcând încet, cu atenþie ºi din toatã inima semnul sfintei cruci „în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Duhului

Sfânt”, devenim mai conºtienþi la ce suntem chemaþi pe acest pãmânt, în aceastã viaþã: viaþa Sfintei Treimi.

2. Celãlalt aspect, beneficiu al acestei întâlniri, pelerinaj a fost aprofundarea misiunii noastre: „Consacrarea secularã ºi misiunea Bisericii” Aici au fost douã conferinþe pentru aprofundarea acestei teme: Ep. Cattenose din Avignon, responsabilul pentru Franþa a Institutelor Seculare ne-a vorbit despre modelele biblice ale servitorilor lui Dumnezeu accentuând în special pe: - misiunea lui David (precaritatea aparentã a mijloacelor lui David în confruntarea cu Goliat) cele cinci pietricele pentru praºtie care l-au doborât pe duºman: credinþa, speranþa, iubirea, ascultarea, umilinþa - misiunea sfântului Iosif – modelul lui ascuns, tãcut, fidel, umil, cu care a reuºit sã-l creascã pe Isus ºi sã-l formeze ca om împreunã cu Maria.

Giorgio Mazzola este responsabilul ales în Mexic a CNIS: Conferinþele Naþionale ale Institutelor Seculare care venea de la Roma unde avusese o întâlnire de lucru.

El ne-a spus câteva reflecþii rezultate din întâlnirea avutã la Roma asupra identitãþii ºi misiunii laicilor ºi Institutelor Seculare de laici consacraþi: - fidelitatea faþã de chemarea interioarã iniþialã personalã; - acceptarea ajutorului celorlalþi membri ai Institutului în momentele de crizã interioarã – pentru a nu rãmâne sau cãdea în pãcatul „individualismului”; - acceptarea ºi deschiderea spre ceea ce este în jurul nostru; - macro caritatea; - micro caritatea; - nevoia de credinþã în Bisericã; - carisma Institutului în diverse culturi ºi diverse medii; - s-a spus ºi despre misiunea membrilor de a fi „servitori ai fecunditãþii lui Dumnezeu”.

Tema Conferinþei Mondiale a Institutelor Seculare de la Assisi din 2012 va fi: „In ascolto di Dio nelle passi della storia”.

Maria- Emanuela (Câmpina)

10

Calea cea micã

Nr. 19

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

O zi exemplarã de împãrtãºire O zi de spiritualitate ºi emoþii Sunt sigurã cã ºi în inimile voastre este încã prezentã ºi vie bucuria pe care am avut harul sã o trãim în ziua de întrunire de la Bacãu.

O reflectare strãlucitã a ei este recunoºtinþa ce sãlãºluieºte în inima mea faþã de surorile care s-au strãduit pentru reuºita zilei petrecute. Rezultatele au fost mai mult ca niciodatã mulþumitoare, atât în ceea ce priveºte comunitatea din Butea, cât ºi pentru cele de la Bacãu. Mulþumiri din inimã, dragi surori!

Asistenþii noºtri, cu ocazia întrunirii de la Roman, ne-au sugerat sã organizãm întâlnirile în diferitele comunitãþi parohiale. Cu multã plãcere am acceptat propunerea, care s-a dovedit foarte interesantã.

Experienþa de la Butea ºi de la Bacãu ne-au fãcut sã înþelegem mai bine importanþa împãrtãºirii: atmosfera creatã ºi mãrturia adusã mã fac sã sper cã, la aceste întruniri, comunitãþile de terezine se vor îmbogãþi cu multe roade.

Este frumos ºi încurajator sã vedem surorile îndrãgindu-se, înþelegându-se unele pe altele, respectându-se. Îmi doresc sã nu am niciodatã ocazia sã cred cã printre surorile Institutului ar exista dintre cele care criticã ceea ce fac altele, care vorbesc pe la spate fiindcã n-au curaj sã spunã adevãrul (dar desigur, adevãrul trebuie spus frãþeºte, întotdeauna cu dragoste). O sorã care cârteºte nu se poate simþi cu conºtiinþa în regulã ºi cu atât mai puþin poate primi binecuvântãri de la Domnul. Alegerea noastrã de viaþã ne impune o anumitã purtare, singura care ne va face sã ne simþim bine cu noi înºine ºi va fi o mãrturie rodnicã de viaþã chiar în afara cercului nostru, deci un motiv de creºtere pentru noi ºi pentru alþii.

O comunitate trebuie sã se distingã prin blândeþea care domneºte între persoane, în viaþa de zi cu zi, îmbogãþitã de mici gesturi, de servicii, chiar dacã acestea cer sacrificii: acesta este limbajul ce spune altora „îþi vreau binele, mã bucur sã fiu împreunã cu tine”.

Este important ca fiecare sorã sã-ºi recunoascã darul primit, sã se responsabilizeze ºi sã tindã spre creºterea ei personalã, precum ºi spre cea a celorlalte surori, fãrã a pretinde cã are întotdeauna dreptate. Creºterea în iubire ºi înþelepciune face sã creascã întreaga comunitate. A creºte în iubire înseamnã deci sã fim mai puþin critici, mai puþin agresivi, mai puþin intoleranþi faþã de slãbiciunile altora. Creºterea primeºte altã conotaþie atunci când îl lãsãm pe Isus sã lucreze în noi, el, medicul prin excelenþã, Dãtãtorul de viaþã ºi de noi energii.

Personal, am încredere întotdeauna în rugãciunea voastrã ºi contez pe colaborarea tuturor: sã semãnaþi speranþã în mediul în care sunteþi zi de zi, þinând seama cã iubirea lui Dumnezeu este, în acelaºi timp, blândeþe ºi fidelitate. Sã ne susþinã ºi sã ne ajute pe acest drum întemeietorii noºtri, iar ocrotirea sfintei Tereza a Pruncului Isus sã fie pururea cu noi!

Maria-Teresa (Lugano)

Pentru toate terezinele soarele a rãsãrit, în septembrie 2010, la Bacãu. Spaþiul sacru al bisericii „Sfinþii Petru ºi Paul” parcã ne chema sã mergem mai repede. Toate am simþit prezenþa fizicã a sfintei Tereza a Pruncului Isus, cãci aici ne-am întâlnit, cu câþiva ani în urmã, cu relicvele ei aduse de la Lisieux. Multe dintre noi am simþit atunci chemarea ei de a merge pe „calea cea micã” în cadru institutului nostru.

La Liturghia solemnã au concelebrat peste 20 de preoþi alãturi de P.S. Aurel Percã, episcop auxiliar.

Ce emoþii sfinte pentru cele 15 persoane care au depus primul angajament ºi mai ales a celor care au depus primul vot! Un fior de pace a strãpuns ºi prin sufletele terezinelor: Agnesa ºi Iulia-Ioana care au împlinit ºase ani de la primul vot. Ele, în aceastã zi, au depus voturile perpetue.

Cântãrile noastre au ajuns desigur la picioarele lui Isus, al Maicii sale, Maria, precum ºi la ale sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Ne-am simþit în perfectã comuniune, într-o bucurie sfântã continuã.

Doamne, ajutã compania noastrã!

Doamne, rãsplãteºte terezinele din Bacãu cu binecuvântarea ta!

Iulia-Ioana (Iaºi)

aprilie 2 011

11

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Lansare de carte La fiecare început de Advent trãim bucuria apariþiei unei scrieri nepreþuite a Ecaterinei Hanganu.

La mijlocul lunii decembrie (17 decembrie 2010), într-o searã de vis, iarna, cu strãzile Copoului încãrcate de fulgii albi, pufoºi ºi parfumaþi am fost invitate la prezentarea cãrþii „Meºterul”. Au participat multe persoane: preoþi, persoane consacrate, universitari ºi alþi oameni iubitori de carte pentru inimã ºi suflet. Aºa este cea de-a treia carte a Ecaterinei, izvorâtã din înþelepciune ºi iubire de oameni, din cea de-a treia ei vocaþie: medic, terezinã ºi nu în ultimul rând, scriitoare.

Formare spiritualã „O Isuse, iubirea mea... mi-am gãsit în sfârºit vocaþia, vocaþia mea este Iubirea!...” (sf. Tereza a Pruncului Isus)

Atmosfera primitoare a salonului de recepþie de la Casa Armatei din Iaºi, cu parfumul cald al ceaiului, al îngerilor care deºi nevãzuþi au umplut încãperea ºi inimile celor prezenþi de bucurie, de pace ºi de înþelepciune. Erau îngerii bucuriei, blândeþii ºi înþelepciunii.

Cuvintele de apreciere au fost elogioase. Minþile ºi sufletele noastre, a celor prezenþi, s-au umplut cu bucurii multe. Îi mulþumim Ecaterinei ºi o rugãm sã ne mai mângâie prin cuvintele frumoase, pline de duh ºi multã înþelepciune.

Doamna Simona Modreanu, redactor ºef la Editura „Junimea” a spus: „Cartea «Meºterul» este un dar de Crãciun ce ne spune cã Dumnezeu îºi întinde mâinile spre noi, împãrtãºindu-ne tainele iubirii ºi ale nemuririi.”

Este cunoscut faptul cã strãdaniile noastre de a ne modela viaþa dupã învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos trebuie sã fie însoþitã periodic de momente trãite mai aproape de Dumnezeu, în rugãciune ºi reculegere.

Viaþa în Companie ne ajutã în perfecþionarea noastrã spiritualã ºi trãirea autenticã a credinþei urmând sfaturile ºi îndemnurile superiorilor ºi exemplele de sfinþenie ale înaintaºilor noºtri.

Ca terezine urmãrim, de asemenea, modul de viaþã ºi trãirea credinþei de cãtre familia carmelitanã având-o ca model pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana noastrã. În acest context, pot spune cã noi terezinele din Bacãu am trãit un moment de înãlþare sufleteascã, la începutul anului 2011, pe 2 ianuarie (ziua naºterii sfintei Tereza) la o zi de reculegere propusã ºi organizatã de fraþii carmelitani, la mãnãstirea Luncani, pentru persoane consacrate ºi laici.

Evenimentul aparþine unei iniþiative lansatã de provincia italianã a carmelitanilor care a numit anul liturgic 2010-2011, an vocaþional având ca scop vocaþia personalã. Zilele de reculegere au teme diferite cuprinzând „timpurile tari”ale anului liturgic. În ziua de 2 ianuarie reculegerea a vizat timpul Crãciunului având tema: „A ales sã se nascã în iesle” coordonatã de pr. carmelitan, Augustin Folner. Ne-am bucurat pentru cã fraþii carmelitani ne-au primit cu bine cunoscuta ospitalitate ºi ne-au oferit prilejul de a începe anul 2011 în rugãciune ºi meditaþie sfântã, urmând sã participãm în continuare ºi la celelalte întâlniri.

Aducem mulþumiri pe aceastã cale fraþilor ºi surorilor de la Luncani care ne-au primit cu bucurie de fiecare datã când ne-am alãturat lor în rugãciune. În timpul dedicat comuniunii ne-a fost împãrtãºitã intenþia urmãritã de Congregaþia carmelitã prin aceste acþiuni ºi anume aceea de a contribui prin aceastã iniþiativã, nu neapãrat la atragerea persoanelor spre viaþa consacratã în mãnãstire, cât mai ales la consolidarea vocaþiei personale, urmând ca Dumnezeu sã dispunã ulterior asupra drumului ce-l avem de parcurs.

Urmãtoarea întâlnire, la care ne-am propus sã participãm, a fost pe 13 martie (ziua noastrã de reculegere lunarã), cu tema: „Un timp de ocazie potrivit” dedicatã încurajãrii noastre pentru a strãbate cu folos timpul Postului Mare. „Floarea carmelului, o mlãdiþã înfloritã, splendoarea cerului eºti fecioarã ºi mamã.

Mamã preabunã, veºnic neprihãnitã Pe fiii tãi ocroteºte-i mereu, o steaua mãrii”.

Iulia-Ioana (Iaºi)

Elena Matei (Bacãu)

12

Calea cea micã

Nr. 19

Importanþa mãrturiei creºtine în lumea de azi Sã ni-i imaginãm pe apostoli în seara înãlþãrii lui Isus: Învãþãtorul se ascunsese de ochii lor ºi spusese: „Mergeþi în toatã lumea, propovãduiþi evanghelia, botezaþi…” (Mc 16,15). Cuvinte precise ºi o poruncã precisã. Dar acei bieþi pescari s-or fi gândit: Unde sã mergem? Cine ne va crede? Poate ºi-au amintit ºi alte cuvinte ale lui Isus: „Vã trimit ca pe ni;te oi în mijlocul lupilor (Lc 10,3). Vã vor prigoni… dacã m-au urât pe mine vã vor urî ºi pe voi” (In 15,20).

Erau motive de teamã. Omeneºte vorbind, nu existau soluþii.

Dar poate vreun apostol ºi-a amintit cuvintele lui Isus: „Nu vã voi lãsa orfani. Alt Mângâietor vã voi trimite, care va rãmâne cu voi pentru totdeauna: Duhul Adevãrului, pe care lumea nu-l cunoaºte.

El vã va da curaj, El vã va cãlãuzi la adevãr” (In 14,15-18).

Gândindu-se la aceastã fãgãduinþã, apostolii se încuiaserã în cenacol ºi aºteptau. Le era teamã. Înþelegeau cã misiunea lui Isus era imposibilã doar cu puteri omeneºti. κi experimentaserã deja limitele. Într-adevãr, îºi aminteau cã au fugit din Grãdina Mãslinilor ºi cã l-au lãsat pe Isus singur. κi aminteau cã unul dintre ei îl trãdase… iar cel dintâi dintre ei, Petru, îl tãgãduise pe Învãþãtorul de trei ori. Se temeau, dar era o teamã nãscutã din smerenia conºtiinþei faptului cã erau atât de mici. „Fãrã mine nu puteþi face nimic”.

De aceea, se rugau ºi aºteptau, împreunã cu Maria, în cenacol.

Veni ziua Rusaliilor: pe neaºteptate, au primit darul Duhului lui Isus ºi s-au umplut de mângâiere, cu curaj, neobosiþi în vestirea evangheliei. Petru, care se temuse de întrebarea unei slujnice, acum vorbeºte în public, în piaþa din Ierusalim, strigându-ºi credinþa: „Isus, pe care voi l-aþi rãstignit, a înviat. În nimeni altul nu este mântuire”. Începe vremea martiriului, vremea sângelui vãrsat pentru credinþã. Potrivit tradiþiei, toþi apostolii au murit în diferite colþuri ale lumii, mãrturisindu-l pe Cristos rãstignit ºi înviat.

Ce este un martor?

Un martor este un om care a vãzut ºi a auzit ceva despre care trebuie sã dea socotealã cu fidelitate… Mãrturia înseamnã „a face sã se arate”, prin cuvinte ºi fapte, un eveniment care, mai înainte, era puþin cunoscut sau deloc.

Ce este mãrturia creºtinã?

Temeiul mãrturiei Apostolii au trãit împreunã cu Cristos în tot timpul slujirii lui pãmânteºti, i-au ascultat propovãduirea, au fost martori oculari ai minunilor ºi mai ales ai arãtãrilor Celui înviat. Pentru a da mãrturie, trebuie sã-l fi cunoscut pe Isus Cristos. Aceasta o spune apostolul Ioan: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ceea ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit… vã vestim ºi vouã” (1In 1,1.3).

Acesta era temeiul mãrturiei apostolilor: faptul de a fi fost împreunã cu Isus.

Creºtin înseamnã „om care-l urmeazã pe Cristos” sau, dupã cum se spune de obicei, „ucenic al lui Cristos”. Nu putem fi ucenici ai unui Învãþãtor fãrã a-l cunoaºte, deci nu putem fi creºtini fãrã sã-l cunoaºtem pe Cristos.

Ucenic este cel care urmeazã învãþãturile învãþãtorului; când învãþãturile unui învãþãtor reprezintã ºi viaþa lui, ucenicul devine un imitator desãvârºit al învãþãtorului. Pentru a fi creºtini, deci elevi ai lui Isus ºi imitatori ai lui Isus, trebuie sã-l cunoaºtem pe învãþãtorul: trebuie sã-i cunoaºtem învãþãtura, cu alte cuvinte, trebuie sã-i cunoaºtem viaþa, pentru cã în Isus, învãþãtura ºi viaþa sunt acelaºi lucru.

Noi, creºtinii de a treia generaþie, îl putem cunoaºte pe Cristos doar citind mãrturiile apostolilor, adicã Noul Testament.

Un sondaj desfãºurat în 2007 aratã cã 69% dintre italieni n-au citit niciodatã cele patru Evanghelii ºi cã doar 15% le-au citit cel puþin o datã în viaþã. Aceste date ne lasã uimiþi, mai ales dacã ne gândim cã mare parte din aceºti oameni îºi spun „credincioºi” ºi chiar practicanþi.

Este, desigur, adevãrat, cã însuºi creºtinismul nu este religia unei cãrþi, dar este tot atât de adevãrat cã doar evangheliile din Biblie ne îngãduie sã-l cunoaºtem pe Isus Cristos, centrul ºi inima creºtinismului, astfel încât, dupã cum a spus sfântul Ieronim, citat de Conciliul Vatican II, „necunoaºterea Scripturilor înseamnã necunoaºterea lui Cristos”. În lumina acestor date, nu ne mirã ignoranþa în materie de credinþã ce-i atinge pe mulþi dintre cei care participã la Liturghia de duminicã, ºi nici analfabetismul în domeniul credinþei al noilor generaþii.

Cum sã remediem aceastã situaþie? Ascultând, în timpul Liturghiei de duminicã, o predicã tot mai concentratã asupra lui Isus Cristos ºi asupra Evangheliei; Conciliul Vatican II a afirmat cã „este îndatorirea superiorilor bisericeºti, care deþin învãþãtura apostolicã” (DV 25), sã-i educe pe credincioºi în cunoaºterea Scripturii ºi în primul rând, a evangheliilor, rãspândind lectio divina, lectura Scripturii ca rugãciune, ce va putea aduce Bisericii, potrivit cuvintelor lui Benedict al XVI-lea, „o nouã primãvarã spiritualã”.

Credinciosul trebuie sã se strãduiascã sã frecventeze cu credinþã celebrãrile de adoraþie în care aude propovãduirea Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât sã creascã ºi sã se dezvolte în cunoaºterea ºi înþelegerea lui Dumnezeu. Cu cât ascultãm mai mult propovãduirea, cu atât mai mult învãþãm despre Dumnezeu.

Fãrã propovãduirea Cuvântului lui Dumnezeu, creºtinul nu are nimic de spus. Nu are nimic pentru care sã fie martor, pentru cã subiectul despre care vorbeºte atunci când dã mãrturie este ºi subiectul propovãduirii Evangheliei. Trebuie sã fim martori ai lui Dumnezeu ºi ai faptelor minunate pe care le sãvârºeºte prin Fiul sãu, Isus Cristos.

Nu trebuie sã vorbim despre noi înºine ºi despre ce am realizat, ci trebuie sã vorbim despre Dumnezeu ºi despre slava lui.

Mulþi dintre cei care mãrturisesc cã sunt creºtini nu ºtiu aproape nimic despre Dumnezeu, deci pot vorbi doar despre ei înºiºi ºi despre experienþele lor subiective. Aceºtia nu pot da mãrturie despre Dumnezeu. Un martor credincios însã este cel care-l cunoaºte pe Dumnezeu, deci este în stare sã le vorbeascã altora despre el. Cu cât învãþãm mai mult despre Dumnezeu prin propovãduirea Evangheliei, cu atât suntem mai bine înzestraþi pentru a fi martori ai lui Dumnezeu ºi ai faptelor sale.

Rugãciunea O cale deosebitã de a-l cunoaºte pe Cristos este rugãciunea personalã.

Parabola despre omul care, foarte insistent, se duce sã-i cere unui prieten trei pâini, aratã cã rugãciunea dã rezultate doar dacã este îndelungatã. Nu fiindcã Dumnezeu ar voi sã fie interpelat îndelung înainte sã acorde ceva, ci pentru cã omul are nevoie de mult timp sã asimileze gândurile ºi simþãmintele lui Dumnezeu.

Un loc al dezvãluirii, al cunoaºterii identitãþii proprii ºi a altuia este tãcerea, meditaþia ºi rugãciunea. Noi, de obicei socotim cã rugãciunea de cerere are scopul de a dobândi anumite haruri

aprilie 2 011

Calea cea micã

concrete, referitoare la sãnãtate sau la problemele grele ale vieþii.

Dar harul principal de cerut ºi de dobândit este altul. Este lumina asupra existenþei noastre, care sã ne facã sã înþelegem de ce suntem în lume ºi ce suntem chemaþi sã facem. Dacã am fi în stare sã ne rugãm în mod inteligent, cu acea inteligenþã aprinsã în noi de Duhul, ar trebui sã-i spunem Domnului: „Doamne, ce voieºti de la mine? Este bine ceea ce fac? Pot spera cã mã îndrept în direcþia pe care mi-ai hotãrât-o?” Probabil cã rugãciunea lui Isus nu era mult diferitã de aceasta.

Rugãciunile noastre par încercãri de a-l convinge pe Dumnezeu sã-ºi schimbe planul. Am vrea ca El sã se adapteze la ideile noastre, sã-ºi corecteze „pierderile din vedere” la care a ajuns.

Dacã vorbim îndelung cu el, ajungem sã-i înþelegem iubirea ºi sã-i acceptãm planurile. Rugãciunea nu-l schimbã pe Dumnezeu; rugãciunea ne schimbã pe noi, ne deschide mintea, ne schimbã inima.

Aceastã transformare lãuntricã nu se poate realiza în câteva clipe (cu excepþia unor miracole puþin probabile). Ne este greu sã renunþãm la felul nostru de a înþelege evenimentele. Cãile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna simple ºi plãcute; ele cer convertire, eforturi, sacrificii, renunþãri. Pentru a ajunge la adeziunea lãuntricã la voinþa Domnului, pentru a ajunge sã vedem cu ochii lui evenimentele vieþii noastre trebuie sã ne rugãm… multã vreme: toatã viaþa.

Rugãciunea creºtinã este întotdeauna ascultatã – ne asigurã Isus – ºi totuºi, experienþa noastrã nu pare sã confirme aceastã afirmaþie. În afara noastrã, realitatea va rãmâne ca mai înainte (boala va continua, nedreptatea suferitã va rãmâne, rãnile trãdãrii vor continua sã doarã), dar înãuntru, totul va fi altfel. Dacã mintea ºi inima nu mai sunt la fel, dacã privirea cu care ne contemplãm situaþia devin mai curate, mai divine, rugãciunea a dat rezultate, a fost ascultatã.

Cum sã ne mãrturisim credinþa?

Credinþa, pentru a fi credibilã, trebuie trãitã în toate aspectele vieþii, ca rod al întâlnirii cu Domnul. O spunea Ecaterina din Siena: „Dacã veþi fi ceea ce trebuie sã fiþi, veþi aprinde întreaga lume!”

Când l-am întâlnit pe Isus, tãcerea este insuportabilã! Credinþa este de la sine comunicativã: „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia!”

(1Cor 9,16). Credinþa este un dar care creºte cu atât mai puternicã ºi viguroasã cu cât este dãruitã ºi mãrturisitã. Credinþa nu scade dacã este dãruitã. Dimpotrivã, se înmulþeºte ºi sporeºte, cu cât mai incisivã este mãrturia!

Unul din modurile cele mai bune de a mãrturisi credinþa este întâlnirea ºi însoþirea personalã. Începutul Evangheliei dupã Ioan ne dã o dovadã strãlucitã. Îndatã ce l-a întâlnit pe Isus, ucenicul nu poate face altceva decât sã-i spunã prietenului sãu… ºi apare astfel un lanþ de întâlniri: Cei doi ucenici l-au auzit grãind ºi au mers dupã Isus. Iar Isus, întorcându-se ºi vãzîndu-i cã merg dupã El, le-a zis: «Ce cãutaþi?»

Iar ei i-au spus: «Rabbi (care se tãlmãceºte „Învãþãtorule”), unde locuieºti?» El le-a zis: «Veniþi ºi vedeþi». Au mers deci ºi au vãzut unde locuia ºi au rãmas la El în ziua aceea; era ca la ceasul al zecelea. Andrei, fratele lui Simon Petru era unul dintre cei doi care îl auziserã pe Ioan ºi merseserã dupã Isus. Acesta îl gãseºte întîi pe fratele sãu Simon ºi-i spune: «L-am gãsit pe Mesia (care se tãlmãceºte „Cristos”)»; ºi l-a dus la Isus. Privind la el, Isus a zis: «Tu eºti Simon, fiul lui Ioan; te vei numi Chefa (ceea ce se tãlmãceºte „Petru”)». A doua zi Isus a vrut sã plece în Galileea ºi l-a aflat pe Filip. ªi i-a zis: «Urmeazã-mã!» Iar Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei ºi a lui Petru. Filip l-a aflat pe Natanael ºi i-a zis: «L-am aflat pe Acela despre care au scris Moise în Lege ºi profeþii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret». I-a zis Natanael: «Din Nazaret poate fi ceva bun?» Filip i-a zis: «Vino ºi vezi». Isus l-a vãzut pe Natanael venind la sine ºi a zis despre el: «Iatã, cu adevãrat, un israelit în care nu este vicleºug» (In 1, 37-47).

Citirea acestei pagini din evanghelie ne descoperã caracteristicile fundamentale ale martorului.

13

În primul rând, a da mãrturie înseamnã a revãrsa bucuria unei întâlniri realizate la persoana întâi. A fi martor înseamnã al vesti, prin cuvinte ºi mai ales prin viaþã, pe Isus Cristos, viaþa ºi mesajul sãu. Adevãratul martor este cel care-ºi aflã modelul în Isus, martorul Tatãlui, care nu spunea nimic despre sine, ci vorbea aºa cum l-a învãþat Tatãl.

Martorul trebuie sã fie atent sã nu se vesteascã pe sine, atrãgând la el persoanele încredinþate lui, într-atât încât sã-l umbreascã pe Isus. Aici se ascunde ispita subtilã de a dori sã fim în centrul atenþiei!

Orice martor trebuie sã nu arate spre altcineva decât spre Cristos, asemenea lui Ioan Botezãtorul care-l aratã pe Mielul lui Dumnezeu, apoi retrãgându-se ºi lãsându-i loc lui Cristos.

Altã însuºire a martorului constã în calitatea vestirii lui: nu se mãrgineºte sã transmitã doar informaþii sau noþiuni mai mult sau mai puþin teoretice, ci se implicã personal în mesajul înfãþiºat.

Martorul devine punct de referinþã de încredere prin coerenþa alegerilor vieþii.

Mãrturisirea credinþei nu este o problemã individualã. Dacã este adevãrat cã fiecare are partea lui, totuºi, întreaga comunitate îl rãspândeºte pe Cristos: „Mãrturia unuia singur poartã semnãtura lui; mãrturia comunitãþii poartã semnãtura lui Cristos” (Madeleine Delbrel). ªi totuºi, a fi martor astãzi este atât de greu! De pildã, cât curaj ne trebuie sã mergem la Liturghie duminica dacã nimeni din casã nu se duce; sau sã oferim din timpul nostru altora în timp ce prietenii se distreazã; sau sã facem alegeri diferite atunci cât toþi gândesc la fel! Cel care-l vesteºte pe Cristos înainteazã adesea împotriva curentului, ca ºi cum vestea pãcii ºi bucuriei aduse de evanghelie ar merge invers faþã de mesajul facil ºi primejdios al lumii! Cât este de incomod sã ne simþim un om neobiºnuit! Instinctul ne spune sã ne cufundãm în anonimatul maselor, ca sã fim ca toatã lumea, sã ne compromitem ca toatã lumea ºi sã mergem, ca toatã lumea… cu turma! Dar, prin definiþie, omul de credinþã este „altfel”, fiindcã dacã toatã lumea are o busolã care aratã lucrurile pãmânteºti, creºtinul are o busolã care aratã cerul. Cerul a devenit þelul sãu, pentru a rãspunde la o chemare primitã prin credinþã. Aceasta este singura invitaþie la care vrea sã rãspundã neapãrat prin prezenþa sa. „Tot ceea ce este nãscut din Dumnezeu învinge lumea; ºi aceasta este biruinþa care a învins lumea: credinþa noastrã” (1In 5,4).

A trãi credinþa este o aventurã, este cea mai înaltã aventurã a omului, pentru cã înseamnã a merge la pas cu Dumnezeul cel Viu! Cât de greu este! Dar Dumnezeu sã fie cel care ne poartã pe umeri!

Pr. George Paºtiu (Lugano)

14

Calea cea micã

Nr. 19

Mãrturisirea Evangheliei în calitate de catehet ºi ajutor parohial Cateheza se insereazã în interiorul misiunii Bisericii, care prin comuniune, caritate, rugãciune ºi mãrturii, anunþã lumii Evanghelia, cã împãrãþia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru.

Studierea ºtiinþificã a catehezei este numitã catehetica.

Catehetica ne face sã ne gândim la catehism, catehezã, la Biserica, la un ansamblu, care anunþã evanghelia ºi o serie de adevãruri legate de ea ºi transmise generaþiilor de creºtini. Însã toate acestea se amestecã cu experienþe trãite ºi cu diferite amintiri: lecþii de catehism, texte din catehism, pregãtire la Sacramente etc.

Isus Cristos a venit pentru mântuirea lumii ºi a trimis apoi pe ucenici pentru a predica vestea cea bunã a prezenþei Împãrãþiei lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Anunþul vestei celei bune a evangheliei se face în diferite moduri: prin predicã, prin celebrarea celui Înviat, prin mãrturia iubirii ºi prin iniþiativele luate pentru a ajuta pe cei mai sãraci ºi pe cei mai mici, prin promovarea umanã ºi lupta împotriva nedreptãþii.

Ca pãrtaºã la misiunea lui Cristos, preot, profet ºi rege, în virtutea botezului pe care l-am primit, am ºi eu partea mea activã în viaþa ºi acþiunea Bisericii. Pot mãrturisi cã anii de ucenicie în vederea rãspândirii Împãrãþiei lui Dumnezeu, i-am fãcut în familie, unde am învãþat sã-l iubesc pe Dumnezeu ºi pe aproapele, unde am primit credinþa, speranþa ºi dragostea.. Astãzi sunt chemata sã dau mãrturie în calitate de catehet ºi ajutor parohial în cadrul acestei întâlniri, care are ca temã: ,,Formare prin mãrturisirea evangheliei”, Cristos m-a chemat individual, dar acum suntem împreunã, pentru a face un schimb de experienþã. Comunitatea mea de credinþa o reprezintã comunitatea parohialã localã. Acolo predau religia, fac catechism, trãiesc anul liturgic, primesc sacramentele. Îmi amintesc cã am început munca de catehet, cu intenþia de a-l face cunoscut pe Isus Cristos copiilor de întâia Împãrtãºanie, când nu eram comunitate parohialã ºi nici eu nu eram specializatã. Deschizând Evanghelia lui Matei (19,14) am citit: ,,Isus a zis: Lãsaþi copiii sã vinã la mine, cã a unora ca aceºtia este Împãrãþia cerurilor”. Am înþeles cã misiunea mea începe prin a vesti Împãrãþia lui Dumnezeu.

Era 1 iunie – Ziua Copilului. Era momentul sã le explic cine iubeºte cel mai mult pe copii. Harul lui Dumnezeu a lucrat atât în mine cât ºi în ei. În acea zi, copiii au venit cu flori la picioarele altarului, mulþumindu-i lui Isus pentru iubirea sa, iar eu le-am dat simbolul mântuirii – crucea. Ce fericire!

Apoi am continuat sã fac lecþii de catechism cu ei.

Pentru cã am simþit chemarea lui Cristos, tot mai mult dupã revoluþia din 1989, am urmat Facultatea de Teologie Didacticã, licenþiatã în spiritualitate cu tema: „Dumnezeu singur e de ajuns…”. Eram ca un vulcan care simþea cã trebuie sã reverse iubirea lui Dumnezeu, pe care am primit-o, sã-i fac pe toþi sã înþeleagã cã Isus nu este suficient de cunoscut ºi iubit. Aceastã muncã, ºtiu cã nu se va sfârºi cu mine, ci va continua prin cei ce urmeazã. Mi-am luat ca model pe Preacurata Fecioarã Maria, care l-a primit pe Cristos prin întrupare ºi apoi l-a oferit lumii spre mântuire. Prin

sfânta Euharistie, Cristos s-a întrupat ºi în sufletul meu, îl cunosc ºi mã cunoaºte. Vreau sã-l fac cunoscut celor din jurul meu cu ajutorul darului Duhului Sfânt. Încurajatã de cuvintele lui Cristos, care a spus apostolilor: ,,Mergeþi, învãþaþi toate neamurile… învãþându-i sã pãzeascã toate câte v-am poruncit vouã ºi iatã, eu, sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul veacurilor” (Mt 28,19-20).

Apoi din 2Cor 5,14 am citit cã adevãratul apostol cautã ocazii de a-l vesti pe Cristos prin cuvinte, pentru a instrui, a-i întãri ºi îndemna la o viaþã ferventã ,,cãci iubirea lui Cristos ne constrânge”, ºi în acest moment mi-au rãsunat cuvintele sfântului Paul, (1Cor 9,17): ,,Vai mie dacã nu vestesc evanghelia”.

De data aceasta, oficial, cu „missio canonica”, am început munca de catehet, cu intenþia de aprofundare ºi de maturizare a credinþei în rândul generaþiei tinere: copii, tineri ºi ocazional adulþi. Prima întrebare pe care mi-am adresat-o, a fost: Ce trebuie sã anunþ?... ªi mi-am rãspuns: Pe Isus Cristos, inima credinþei noastre, esenþialul, centrul viu, din care am înþeles misterul iubirii lui Dumnezeu, al omului si al istoriei. Am mers cu reflecþia mai departe. Isus este o persoanã vie, care trebuie întâlnitã astãzi. Mai întâi l-am prezentat pe Isus, ca omul perfect, pornind chiar din anii copilãriei când era supus ºi ascultãtor faþã de Maria ºi Iosif, iar mai târziu îl auzim spunând Tatãlui sãu: ,,Facã-se voia ta”.

Apoi, Isus a muncit cu mâini de om, a gândit cu minte omeneascã, a iubit cu inimã omeneascã, a vorbit cu bunãtate, cu autoritate, sinceritate ºi dreptate, atent faþã de cei slabi, atent la nevoile fiecãruia, vestitor de pace, Isus – omul care face gesturi umile de slujitor, deschis transcedentului, pãtruns de rugãciune, îndreptat în totalitate cãtre Tatãl. În mod special trebuie învãþat de la Isus alfabetul evangheliei, ºi anume: iubirea, ,,Iubiþi pe duºmanii voºtri (…)

Aºadar fiþi desãvârºiþi precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit (Mt 5,44-48). Uniþi cu Cristos avansãm mereu, astfel încât creionãm chipul sãu în noi. Uniþi cu Cristos, fãrã sã ne dãm seama, îi ajutãm ºi pe ceilalþi sã-l întâlneascã. Fãrã el nu putem face nimic.

aprilie 2 011

Calea cea micã

În faza a doua, l-am prezentat pe Isus care s-a revelat ca Fiu al lui Dumnezeu, care ne-a spus cine este Tatãl, acela pe care Tatãl din iubire faþã de noi, ni l-a dãruit ºi a murit pe cruce, acela care este imaginea lui Dumnezeu adevãrat... ,,Isus Om ºi Dumnezeu”.

Sursa folositã pentru catehezã este Cuvântul lui Dumnezeu-Biblia, tradiþia, Liturghia - rugãciunea comunitarã, catehisme etc.

Cum am trecut de la primul anunþ la globalitatea credinþei? Folosind principiul gradualitãþii, elaborat de Conciliul Vatican II, care spune cã: în cadrul credinþei existã o ierarhie a adevãrurilor. Misterul lui Cristos - revelatorul Tatãlui este esenþial pentru a înþelege misterul Mariei, mama lui Isus Cristos. În al doilea rând am þinut cont de exigenþele credinþei celui care crede. M-am ocupat concomitent cu anunþul ºi de destinatarul anunþului. Un copil ºi un adolescent sau chiar un adult au exigenþe ºi capacitãþi diferite. Cateheza creºte împreunã cu omul. Dacã elevii din clasa I spun cã lui Dumnezeu i-a trebuit o searã mare ca sã fixeze pe cer, soarele, luna ºi stelele, elevii mai mari înþeleg mai bine cã Dumnezeu este atotputernic, El face tot ce voieºte, iar adolescenþii spun cã ,,la început era Cuvântul, ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Dumnezeu era cuvântul (In 1,1) ºi toate prin el s-au fãcut, ºi fãrã el nimic nu s-a fãcut (In 1,3).

Copiii trãiesc o imaginaþie aparte. Ei au o imaginaþie bogatã, legatã de afectivitate, incapabilã de gândire abstractã.

Pentru copii este esenþial raportul cu pãrinþii în primul rând, apoi cu educatorii, cu care trãiesc un raport de încredere ºi dependenþã totalã. În acest caz cateheza se sprijinã pe ceea ce sunt ºi spun formatorii.

Exemplul profesorului de religie sau al catehetului este valabil chiar ºi la elevii mai mari.

Vorbindu-le despre importanþa participãrii la sfânta Liturghie, unul dintre copiii de clasa a VI-a, m-a întrerupt ºi mi-a spus: „Dacã dv. nu aþi veni la sfânta Liturghie dimineaþa, nici noi nu am veni. Înseamnã cã este cu adevãrat importantã sfânta Liturghie”.

Accentuând iubirea lui Cristos faþã de noi oamenii, care suferã biciuirea din pricina rãutãþii noastre, un copil de opt ani, cu douã ºiroaie de lacrimi pe obraz, se ridicã ºi spune: ,,Eu nu vreau sã-l biciuiesc, doar rãul din mine mã împinge s-o fac”, la care i-am rãspuns: ,,Isus deja te-a iertat pentru acel rãu care zici tu cã existã, pentru cã þi-a pãrut rãu”, i-am spus cã Isus îl iubeºte, ºi ochii i s-au luminat.

Elevii mai mari încep sã dobândeascã capacitatea logicã, legatã de experienþe concrete. Se realizeazã trecerea de la familie la lumi noi. Sunt atenþi la înfãþiºarea lui Dumnezeu în chip concret ca Isus, Tatãl ºi Duhul Sfânt precum ºi iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

Preadolescenþii trec de la o credinþã moºtenitã, la o credinþã autonomã: vor sã citeascã cuvântul lui Dumnezeu ºi sã-l înþeleagã. La clasa a VIII-a textul din Mc 6,47-50: ,,Vãzându-i cum se chinuiau sã vâsleascã, deoarece vântul le era împotriva, pe la straja a IV-a din noapte, a venit la ei umblând pe mare…ºi le-a spus: Curaj! Eu sunt, nu vã temeþi!” Apoi îl interpreteazã: ,,Corabia era cât pe ce sã se scufunde, eforturile apostolilor nu erau de-ajuns”. În momentul când Isus apare, ei capãtã curaj din partea sa.

Fãrã Isus nimeni nu poate face nimic.

15

Apoi vor experienþe pozitive: - Isus trebuie urmat; - Exemple pozitive în familie; - O tratare aparte o prezintã persoanele cu handicap care sunt izolate de comunitate. La aceºtia trebuie multã rãbdare, bunãtate ºi dãruire, exemple: Pitirici Ioan,Talin Mina; - Cateheza specialã pentru copiii neglijaþi de pãrinþi sau chiar pãrãsiþi, pornind de la zero (în vederea primirii sfintei Împãrtãºanii). Mare mi-a fost satisfacþia când am auzit o fetiþa de 13 ani spunând: ,,Dacã nu era d-ra de religie, nul primeam pe Isus în sfânta Împãrtãºanie”.

Folosindu-mã de principiul corelaþiei, am urmãrit ºi urmãresc sã nu fie rupturi între ceea ce credinciosul învaþã ºi crede ºi ceea ce trãieºte.

Fidelitatea faþã de Dumnezeu ºi faþã de om, sunt metodele folosite în succesul unei cateheze. Metoda catehisticã: - a dus totdeauna la Cuvântul revelat, vizualizat ºi mai ales dramatizat: concurs biblic; - atenþia acordatã persoanei care a însemnat cunoaºtere, identificare a ceea ce are inconfundabil ºi unic, (atenþie la socializare, la regãsire, la comuniune); - folosirea memoriei pentru asimilarea celor învãþate: fragmente din sfânta Scripturã, rugãciuni, psalmi, invocaþii, simboluri ale credinþei etc; - cateheza ocazionalã, bazatã pe dialog, rod al convingerilor interioare.

Misiunea catehezei este de a însoþi creºtinul în toatã viaþa, favorizând convertirea continuã, ea se dobândeºte pe deplin la întâlnirea finalã.

Agnesa Husaru (Buhonca)

16

Nr. 19

Calea cea micã

Mãrturisirea calitãþii de mamã ºi vãduvia Doresc ca la începutul mãrturiei mele sã vã destãinui o mare convingere pe care o port în suflet: Fiecare om este astãzi exact aºa cum este, datoritã tuturor clipelor care fac parte din trecutul sãu; adicã, copilãria, tinereþea ºi maturitatea, cu toate momentele importante, frumoase ºi mai puþin frumoase, mai ales cu alegerile care se fac dea lungul întregii vieþi; toate acestea, ne formeazã ºi ne fac sã fim cu adevãrat ceea ce suntem în aceastã clipã. În primul rând vreau sã-i mulþumesc bunului Dumnezeu, ºi nu am cuvinte destule ºi potrivite ca sã o fac, pentru tot binele ºi toate harurile pe care mi le-a dãruit pânã acum.

De multe ori, noi oamenii, ne arãtãm indiferenþi în faþa binefacerilor divine ºi nu ºtim sã preþuim fiecare moment de har pe care ni-l oferã bunul Dumnezeu, cu atâta iubire, ºi nu la întâmplare.

Sunt tot mai convinsã cã fiecare are un rol pe acest pãmânt. ªi micuþa noastrã sfânta Tereza ne învaþã cã trebuie sã ºtim care este locul nostru ºi cã ceea ce facem trebuie sã facem mânaþi de o iubire ºi o dãruire totalã. Eu trebuie sã vorbesc despre calitatea de mamã. Nu am cuvinte sã-mi exprim mulþumirea pentru acest mare dar pe care mi l-a dat Domnul. Este, într-adevãr, o mare ºi nobilã misiune sã conlucrezi cu Creatorul la naºterea unor noi fiinþe omeneºti. Eu am doi copii pentru care îi mulþumesc bunului Dumnezeu ºi îl rog sã-i ocroteascã în întreaga lor viaþã.

Desigur, ei reprezintã o mare bucurie pentru mine ca locuitori ai acestui pãmânt. Eu m-am strãduit sã le ofer educaþia ºi cãminul potrivit pentru a fi pregãtiþi sã ocupe cu bine rolul de cetãþeni ai acestui pãmânt. Dar, mai mare este bucuria mea, ºi mai fericitã rãsplatã, când vãd cã acele seminþe de credinþã pe care le-am plantat ºi am încercat sã le îngrijesc în copilãria ºi tinereþea lor, acum dau roade. ªi-i mulþumesc lui Dumnezeu cã acum ei par dornici de a ocupa un loc nu doar în aceastã cetate, ci vor sã fie cetãþeni ai cetãþii cereºti.

Când eram o familie completã, alãturi de soþul meu, desigur cã ofeream un exemplu creºtin copiilor. Pot spune cã-mi îndeplineam conºtiincios rolul creºtin de mamã pentru copiii mei. Dar, totuºi, în mare parte grija era asupra educaþiei în general, cu ºcoala, în societate. Însã, când am cunoscut pe propria piele ce înseamnã vãduvia, lucrurile s-au mai schimbat. Am înþeles cã viaþa este într-adevãr o floare care dimineaþa înfloreºte ºi creºte, iar seara este cositã ºi se usucã; nimeni nu are controlul asupra vieþii sale. Atunci sprijinul principal în depãºirea tuturor dificultãþilor ºi greutãþilor de tot felul care au venit a fost credinþa, Biserica, Dumnezeu. Am încercat sã fac în calitate de mamã, ca ºi copiii mei sã înþeleagã cã acela care nu ne va pãrãsi niciodatã, indiferent de situaþie, va fi doar bunul Dumnezeu.

Participarea frecventã la sfânta Liturghie ºi rugãciunea au fost nu doar o alinare în viaþa familiei noastre, ci ºi un mare ajutor. Era ceea ce dãdea putere ºi consistenþã pentru fiecare zi. ªi roadele au început sã aparã. Copiii mei au început sã aibã acest sfânt ataºament faþã de Bisericã, faþã de credinþã. În fiecare zi acþiunile erau însoþite de momentele petrecute pentru Domnul, astfel încât, atât fiica mea, cât ºi fiul meu, s-au apropiat foarte mult de Bisericã ºi de participarea la sacramente.

Astfel, fiica mea, care participa zilnic la sfânta Liturghie, acum este o mamã bunã si eu sunt foarte recunoscãtoare

lui Dumnezeu pentru aceastã mângâiere, de a o vedea cum dã un exemplu de credinþã în familia ei. Iar fiul meu, care a fost ministrant când am început sã participãm zilnic la sfânta Liturghie, acum este în drum spre sfânta preoþie, lucru care, de asemenea, mã face plinã de recunoºtinþã faþã de binecuvântãrile bunului Dumnezeu ºi ocrotirea Mamei noastre cereºti.

Aceasta este mãrturisirea calitãþii de mamã ºi vãduvia.

Sunt douã realitãþi care fac parte din viaþa mea. Poate cã prima vrea sã facã referinþã ºi la calitatea de soþie. ªi pentru aceasta îi mulþumesc lui Dumnezeu. Am primit de la Providenþa Divinã toate câte mi le-a dat, ºi pentru cã am primit totul la momentele respective, primesc ºi acum ceea ce-mi dã în momentul de faþã. Cum zice sfântul Paul cã soþia se strãduieºte sã-i placã soþului. Are mare dreptate, deoarece cea care nu se mai strãduieºte sã placã unui om, se strãduieºte în primul rând sã-i placã Domnului. ªi pentru acest lucru, care poate pãrea fãrã importanþã pentru unii, dar de fapt este deosebit de profund, eu îi mulþumesc lui Dumnezeu. Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru cã mi-a dãruit aceastã stare. Pentru mulþi oameni de astãzi vãduvia poate cã este un blestem; este ceva care lipseºte viaþa de orice sens…

Dar sã privim în istoria creºtinismului. Câte femei vãduve nu au oferit un adevãrat exemplu de trãire a credinþei!?

Câte femei vãduve nu au dus o viaþã sfântã ºi astãzi le avem în calendar, le cinstim cu întreaga Bisericã pentru pilda vieþii lor!?

Eu vã mãrturisesc cã nu am pretenþia de a ajunge în calendar! Dar pot sã vã mãrturisesc cã am dorinþa înflãcãratã de a fi printre sfinþii din cer, aceia care se bucurã pentru veºnicie de prezenþa lui Dumnezeu! Îi mulþumesc Domnului pentru cã mi-a dãruit harul de a fi soþie, mamã, apoi vãduvã ºi acum terezinã. Pentru cã aceastã stare mã îndeamnã acum, dupã exemplul sfintei Tereza, sã iubesc fiecare clipã a vieþii mele, fiecare fapt cât de mic ar fi el; pentru cã ceva nu este mare datoritã importanþei sale, ci fiecare lucru, cât de mic ar fi el, capãtã strãlucire atunci când este înveºmântat cu iubirea ºi dãruirea pentru Cristos, specificã sfintei Tereza. Acest lucru vreau sã-l îndeplinesc în toatã misiunea pe care Domnul mi-o dã zi de zi: sã fiu capabilã sã-mi recunosc locul ºi, odatã ºtiind care este, sã pot acþiona, întotdeauna, motivatã de iubirea faþã de Dumnezeu si faþã de aproapele! Aceasta este mãrturia ºi dorinþa mea!

Maria Petre (Bacãu)

aprilie 2 011

Calea cea micã

Bucuria

„Cei ce seamãnã cu lacrimi vor secera cu bucurie”.

(Ps 125/126,5) Bucuria nu se defineºte, se trãieºte, îmi spunea pãrintele D.C. ca rãspuns la întrebarea mea.

Duhul Sfânt ne-a dat darurile sale, printre care ºi bucuria la Botezul fiecãreia dintre noi. Odatã cu pregãtirea pentru prima sfântã Împãrtãºanie am devenit conºtienþi de aceasta ºi de faptul cã cele ºapte daruri sunt legate de altele ºi se trãiesc împreunã.

Isus este cel ce ne-a adus bucuria când ne-a predicat evanghelia sa, vestea care aduce bucuria. Cuvântul bucurie are rãdãcini în Vechiul Testament când a cãpãtat semnificaþie religioasã ºi umanã. Sfârºitul exilului, vestea eliberãrii, este aducãtoare de bucurie.

Profeþii au vestit ºi cântat bucuria eliberãrii din robie. Aproape în toþi psalmii e preamãritã bucuria în Domnul.

Oare nu tresaltã de bucurie inimile noastre când ne rugãm Laudele ºi Vesperele? Rugându-ne Rozariul, o salutãm pe Fecioara Maria cu cuvintele „bucurã-te cea plinã de har…” Bucuria este în noi: o simþim, o trãim, vrem s-o împãrtãºim cu toatã creaþia.

Sfânta Tereza de Calcutta spunea: „bucuria este rugãciune, bucuria este tãrie, bucuria este o plasã a dragostei cu care prinzi suflete!” Bucuria este o raþiune a existenþei noastre, o diademã a iubirii. E un act de mulþumire ºi recunoºtinþã pentru tot ce primim de la Dumnezeu, ca o dovadã cã ne-a dat în stãpânire lumea cu frumuseþea ºi bunãtatea oamenilor, cu miracolele naturii. Sfântul Francisc de Assisi ne-a lãsat câteva cuvinte prin care ne spune ce este adevãrata bucurie, bucuria desãvârºitã. Pe scurt, sfântul povesteºte:

17

„dacã aº auzi cã toþi magiºtrii, prelaþii de dincolo de Alpi, regii Franþei ºi ai Angliei au venit în ordin, ca ºi fraþi cãlugãri, aceasta nu este adevãrata bucurie, nici dacã toþi necredincioºii s-ar converti, dacã aº sãvârºi minuni, nici aceasta nu este adevãrata bucurie. Iatã ce este adevãrata bucurie: mã întorc din Perugia într-un miez de noapte întunecoasã, pe timp de iarnã, murdar ºi rece încât picãturile de apã erau îngheþate pe marginea sutanei ºi-mi rãnesc la sânge picioarele; ajung la poarta mãnãstirii noastre, bat îndelung ºi strig. Vine fratele-portar ºi întreabã: „Cine eºti?” Rãspund: „fratele Francisc!” ªi zice: „ pleacã, nu vei intra! Nu avem nevoie de tine! Eu spun: „în numele iubirii lui Dumnezeu primiþi-mã în noaptea aceasta!” ªi fratele – portar mai spune: „Du-te în altã parte ºi cere acolo!” ªi Francisc zice: „Când am rãbdare ºi nu mã tulbur, aceasta este adevãrata bucurie, adevãrata virtute ºi mântuirea sufletului” (Din scrierile sfântului Francisc, p. 102). În naivitatea mea am crezut mult timp cã rãbdarea e bucurie, dar meditând mi s-a luminat mintea: sfânta ºi nepreþuita iertare, asemenea cu cea pe care ne-a dat-o Isus, este adevãrata bucurie. El, sfântul Francisc, atât de blând, iubitor de oameni, animale ºi flori, ne învaþã cã iertând vom fi desãvârºiþi.

Sfânta iertare ne va mântui.

Cerem iertare lui Isus, cerem iertare semenilor noºtri, dar trebuie sã ne iertãm ºi pe noi înºine ºi astfel vom trãi adevãrata bucurie. „Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie,…

Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale…” (Ps 50/51).

Simþim o bucurie mare participând la sfânta Liturghie.

Sacrificiul lui Isus ne umple inimile de pace interioarã. „Ca într-o familie împãrþim tot ce trãim: suferinþe ºi greutãþi, speranþe ºi bucurii, cântãm adesea, rugându-ne.

Tu Isuse, oaspete drag în gândul meu, tu cunoºti viaþa mea în bucurie m-ai vizitat, lacrima tristã tu mi-ai ºters!”

Sunt sigurã cã, bucuria ca ºi iubirea trebuie împãrtãºitã. Zâmbetul din ochii celor cu care mã întâlnesc parcã îmi trimite îngeraºi ai bucuriei care îmi alinã ºi mie viaþa, iar în grãdina inimii înfloresc mii de flori modeste, albastre, flori ale bucuriei, flori ale sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Era odatã într-un spital o tânãrã de 14 ani, extrem de bolnavã. Cineva i-a spus: „Când vor cãdea toate frunzele din pomul de lângã geam, tu vei termina viaþa pe pãmânt!” Îi era teamã. Ca s-o poatã pregãti pentru marea trecere, persoana care o îngrijea s-a tot gândit cum sã facã sã nu cadã ºi ultima frunzã, care-i era fetei speranþa. Atunci a pictat pe peretele alb de spital, în dreptul geamului, o frunzã. Fata o privea toatã ziua ºi se bucura împreunã cu îngrijitoarea sa vorbind despre îngeri ºi de Isus. Aºa, în bucurie ºi speranþã, pe nesimþite, a sosit într-o zi îngerul alb care i-a luat fetei inima în mâini, iar sufletul l-a dus în casa cerului.

Bucuria de dãrui, bucuria de a primi, bucuria rugãciunii care ne înalþã, ne inspirã credinþa în viaþa cea nouã ºi veºnicã, liniºtea profundã, bucuria de a trãi! Doar bucuria

18

Nr. 19

Calea cea micã

izvorãºte din ritmul interior al inimii alãturi de celelalte daruri ale Duhului Sfânt.

Pentru a ne bucura trebuie sã ne abandonãm total în mâinile Creatorului. E o victorie asupra noastrã dacã reuºim s-o facem cu bucurie.

Ne aflãm în pelerinajul din Postul Mare pe care-l facem în rugãciuni, cântãri, post adevãrat ºi pomanã pentru semenii noºtri. Toate aceste practici orânduite de Isus ºi Biserica sa ne aduc bucurie însoþindu-l pe mântuitorul nostru pe Calvar, pentru ca împreunã cu el sã ne îndreptãm spre minunea Învierii.

Sfânta noastrã patroanã ne-a vorbit adesea despre bucurie, de bucuria iubirii faþã de mirele ceresc.

Aºa cã vã invit sã cântãm cu recunoºtinþã ºi umilinþã o melodie care împrãºtie bucurie: Vino la bucurie, vino la luminã, scoalã-te din întuneric cântând într-o nouã primãvarã, pe pãmânt sã înceapã noul pe care-l aduce învierea lui Isus. „Strigaþi de bucurie cãtre Domnul toþi locuitorii pãmântului, slujiþi-i Domnului cu bucurie veniþi înaintea lui cu cântece de veselie”.

(Ps 99/100) Iulia-Ioana (Iaºi)

A plecat la Tatãl Maria Cipariu-T Tecla

(1941-2011) La 24 septembrie 1941, s-a nãscut Maria CipariuTecla, într-un sat din judeþul Mureº, din pãrinþii: Ioan Cipariu, preot greco-catolic ºi Emilia Cipariu, învãþãtoare.

La vârsta de 10 ani rãmâne orfanã de mamã care, fiind bolnavã de TBC, a murit într-un sanatoriu din Aiud. Tatãl, preot greco-catolic, a fost supus persecuþiilor politice, închis la Gherla ºi apoi dus la muncã la „Canal” pânã în 1955 când a fost eliberat.

De la 14 ani, Mia a luat toatã grija casei asupra sa.

Face liceul la Carei, apoi ªcoala Tehnicã Sanitarã la Satu-Mare. Din 1966 a venit la Blaj lucrând într-o farmacie pânã la pensionare, dupã care mai face cinci ani de voluntariat la Farmacia „Caritas”.

Prima întâlnire cu surorile Institutului secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” a avut loc în 24 septembrie 2000, la Sebeº. Aici a cunoscut-o pe directoarea noastrã, Maria-Teresa ºi pe pr. George Paºtiu.

De atunci a participat la toate întâlnirile lunare ºi anuale ale terezinelor precum ºi la toate exerciþiile spirituale de la Traian, Luncani sau Gioseni.

La 7 aprilie 2002 a depus primul angajament, la Sinaia, iar în 17 mai 2004 primele voturi, la Iaºi.

Din primãvara anului 2010, starea de sãnãtate a Mariei s-a înrãutãþit ºi dupã o lungã ºi grea suferinþã, pe 7 februarie 2011 s-a întors la Tatãl.

Dumnezeu sã-i ierte pãcatele, sã-i odihneascã sufletul în pace ºi îngerii sã-o ducã aproape de Isus ºi de patroana noastrã, sfânta Tereza a Pruncului Isus, de fondatorii companiei ºi celelalte terezine care îl preamãresc deja pe Dumnezeu.

Draga noastrã Mia, nu te vom uita niciodatã!

aprilie 2 011

19

Calea cea micã

C e i u b e a m e u … (III) …Isuse, tu eºti Mielul pe care îl iubesc Tu îmi ajungi, o, supremule Bine! În tine am totul: pãmântul ºi cerul însuºi, Floarea pe care am cules-o, rege al meu, Eºti tu!

Isuse, frumosule crin din vale, Parfumul tãu dulce m-a captivat.

Buchet de smirnã, corolã înmiresmatã, Vreau sã te pãstrez pe inima mea, Sã te iubesc!

Dragostea ta mã însoþeºte totdeauna, În tine am pãdurile, câmpia; Am trestiile, muntele îndepãrtat, Ploaia ºi fulgii de zãpadã Din cer.

Am toate în tine, Isuse, Am grâne, flori întredeschise, Miozotis, muguri de aur, frumoase roze; Am prospeþimea albei lãcrãmioare, Parfumul ei.

..............................................................

O, tu, care susþii toate lumile, Care plantezi pãduri profunde, Tu care le faci fecunde dintr-o singurã privire, Tu mã urmãreºti cu o privire iubitoare Întotdeauna!

Atrasã de transparenþa sa, Insecta se avântã spre foc; Tot astfel, iubirea ta e speranþa mea, În ea aº vrea eu sã zbor, Sã ard…

Aºtept deja sã se pregãteascã, Doamne, sãrbãtoarea ta eternã!

Sub sãlcii, luându-mi harfa tãcutã, Vreau sã mã aºez pe genunchii tãi, Sã te privesc!

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Timpul pocãinþei

Orizontal 1. Profeþiile sfântului Ioan.

2. Dialog cu Dumnezeu 3. Dealul Cãpãþânii.

4. Simon din…

5. Irod cel rãu.

6. Întoarcere la Isus.

7. ªterge faþa lui Isus cu o maramã.

8. Mielul lui Dumnezeu.

9. Tainã.

10. A rãmas plângând sub cruce.

11. „Aurul” coroanei lui Isus.

Vertical A-B B: Drumul Calvarului (2 cuvinte)

Dezlegarea aritmogrifului „ªcoala iubirii lui Cristos” din numãrul trecut: Orizontal: CREDINTA, INVIERE, SPERANTA, BLANDETEA, RUGACIUNEA, EUHARISTIA, SUFERINTA, RECULEGEREA, IUBIRE, BUNATATE. Vertical: A- B: EVANGHELIA Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu