Page 1


Suflet terezian

Este adevãrat cã trebuie sã pãstrezi totul pentru Isus cu o grijã „geloasã”… Este minunat sã lucrezi pentru Isus, pentru el singur… Oh, cât de plinã îþi este inima atunci, cât de uºor te simþi … Miel micuþ al lui Isus, roagã-te pentru micul fir de nisip. Ca sã fie întotdeauna la locul lui adicã sub picioarele tuturor. Ca nimeni sã nu se gândeascã la el; ca existenþa lui sã fie, ca sã mã exprim aºa, ignoratã; firul de nisip nu doreºte sã fie umilit, cãci este deja o cinste prea mare deoarece ar fi obligat sã se ocupe de el; nu doreºte decât un lucru: „sã fie uitat, socotit ca nimic…” (Imt. Cr. I, cap. II, 3). Dar el doreºte sã fie vãzut de Isus. Dacã privirile creaturilor nu se pot apleca asupra lui, cel puþin faþa însângeratã a lui Isus sã se întoarcã spre el. El nu doreºte decât o privire, o singurã privire! Dacã ar sta în putinþã unui fir de nisip sã-l consoleze pe Isus, sã-i ºteargã lacrimile, existã unul care ar vrea atât de mult s-o facã… Sã ia Isus sãrmanul fir de nisip ºi sã-l ascundã în faþa sa adorabilã; acolo, sãrmanul atom nu va mai avea de ce se teme, va fi sigur cã nu mai pãcãtuieºte!... Firul vrea cu orice preþ sã salveze suflete… trebuie ca Isus sã-i acorde acest har; micã Veronicã, (apelativ datorat maicii Agnes de Isus faþã de Sfânta Faþã – ea fiind iniþiatoarea acestui cult în familia sa) cere-i-o de la faþa luminoasã a lui Isus!... Da, faþa lui Isus este luminoasã ºi dacã, plinã de rãni ºi lacrimi este deja atât de frumoasã, cum va fi când îl vom vedea în Cer?... Oh, Cerul…Cerul! Pentru a vedea într-o zi faþa lui Isus, pentru a contempla etern frumuseþea minunatã a lui Isus, sãrmanul fir de nisip doreºte sã fie dispreþuit pe pãmânt… Miel drag, cere-i lui Isus ca firul de nisip sã se grãbeascã sã salveze multe suflete în scurt timp, spre a zbura prompt spre faþa îndrãgitã… Sufãr!... Dar speranþa Patriei îmi dã curaj, curând vom fi în cer… Acolo nu va mai fi nici zi, nici noapte, ci faþa lui Isus va face sã domneascã o luminã fãrã egal!... Sfânta Tereza a Pruncului Isus Scrisoare cãtre surora Agnes de Isus

Rugãciune

O, Faþã adorabilã a lui Isus, singura frumuseþe care îmi încântã inima, binevoieºte sã întipãreºti în mine divina ta asemãnare, pentru ca sã nu poþi privi sufletul micii tale logodnice fãrã a te contempla pe tine însuþi. O, prea iubitul meu, pentru iubirea ta accept sã nu vãd aici jos dulceaþa privirii tale, sã nu simt inefabilul sãrut al gurii tale, dar te implor sã mã îmbrãþiºezi cu iubirea ta, ca sã mã consume repede ºi sã mã facã sã apar curând în faþa ta: Tereza a Sfintei Feþe. Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Personalitatea sfântului Paul Paul s-a nãscut cu puþin timp înaintea anului 10 al erei noastre, într-o familie evreiascã din Tare, în Cilicia (Turcia rãsãriteanã de astãzi). Primeºte numele biblic de Saul ºi numele roman de Paulus (tatãl sãu, dobândind cetãþenia romanã, a vrut probabil sã-ºi manifeste recunoºtinþa faþã de ginta Paulilor, nu ºtim de ce). Primeºte educaþie la Ierusalim. „La picioarele lui Gãmãliei am învãþat în chip amãnunþit legea pãrinteascã, plin fiind de râvnã pentru Dumnezeu” (Fap 22,3). Dupã Faptele Apostolilor, el este „fariseu, fiu de farisei” (23,6) ºi „tãiat împrejur de la opt zile” (Fil 3, 5). A fost decapitat în anul 65 la Roma. Cred cã este de folos sã schiþãm, chiar în linii mari, personalitatea apostolului Paul: o personalitate, desigur, cu multe faþete ºi complexã, care totuºi se lasã „cititã” ºi de noi, din moment ce el a gãsit în Cristos centrul unificator al tuturor pasiunilor ºi experienþelor lui. Gãsim „cartea lui de vizitã” în Filipeni 3,5-7.

Vorbesc înadins de „pasiuni”, pentru cã Saul, devenit Paul, în mod sigur nu ºi-a schimbat temperamentul sau caracterul, ci, cu ajutorul harului, a ºtiut sã-ºi orienteze toate energiile fizice ºi spirituale spre un nou þel: sã-l cucereascã pe Cristos, dupã ce a fost cucerit de Cristos (cf. Fil 3,8). Aici se aflã secretul fericirii oricãrei fiinþe omeneºti: a cãuta ºi, pe cât posibil, a gãsi un centru unificator în jurul cãruia sã se învârteascã întreaga viaþã. Atunci totul, sau aproape totul devine mai clar, facem totul cu plãcere ºi izbutim sã depãºim chiar nelipsitele încercãri înfricoºãtoare pe care ni le rezervã viaþa. Mi se pare cã pot rezuma astfel trãsãturile personalitãþii lui Paul: în primul rând, era o persoanã extrem de volitivã. Doar cineva ca el putea rezista la lovitura primitã la Damasc, unde i-a fost pusã la încercare întreaga umanitate. De aici reiese ºi marea lui onestitate; dorea sã se punã în slujba adevãrului, iar acum, descoperindu-l, se simte dator sã schimbe drumul: este o cinste care rezistã chiar la bombe. Puterea voinþei lui Paul se manifestã chiar când intrã în polemicã cu adversarii lui, desigur, nu din urã faþã de ei, ci mai curând dintr-o iubire necondiþionatã faþã de adevãr Paul este un martor credibil al acestei iubiri. (continuare în pag. 4)


octombrie 2 009

Calea cea micã

Bucuria Anului Preoþesc Celebrãm cu bucurie Anul Sfintei Preoþii, an declarat de papa Benedict al XVI-lea, cu începere din 19 iunie a.c. Avem, aºadar, un an întreg pentru a descoperi ºi mai mult ºi mai bine darul pe care l-am primit de la Dumnezeu, darul ºi taina sfintei Preoþii. El ne priveºte într-un chip deosebit pe noi preoþii, dar ºi pe toþi ceilalþi membri ai Bisericii mai ales acele persoane care sunt chemate sã stea mai aproape de altar, adicã persoanele consacrate. Papa Ioan Paul al II-lea, care ne-a introdus în Noul Mileniu, invitândune pe toþi, preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, dar ºi credincioºi laici sã înaintãm cu curaj în larg, ne îndemna sã nu ne luãm ochii de la Cristos ºi sã îl avem mereu drept scopul tuturor lucrãrilor noastre ºi mereu alãturi de noi. Duc in altum! Aceste cuvinte, care au constituit ºi motto-ul Sinodului nostru diecezan, rãsunã astãzi pentru noi ºi ne invitã sã ne aducem aminte cu recunoºtinþã de trecut, sã trãim cu pasiune prezentul, sã ne deschidem cu încredere spre viitor: Isus Cristos este acelaºi, ieri ºi astãzi ºi întotdeauna (Evr 13,8). Este el, Isus, care ne spune ºi nouã acelaºi îndemn, este el, Papa, Pãstorul suprem, care ne aratã calea, cãci nu este vorba de o doctrinã, de o formulã magicã ce ne animã ºi nici nu ne va mântui, ci de o persoanã, ºi certitudinea cã ea ne inspirã: Eu sunt cu voi. Este Cristos prezent în Biserica sa, prezent între noi. Conºtienþi de aceastã prezenþã a Celui înviat între noi, ne punem astãzi întrebarea, adresatã lui Petru la Ierusalim imediat dupã Rusalii: Ce trebuie sã facem? (cfr. Fap 2,37). Sfântul Pãrinte ne dãdea, în Novo millennio ineunte, o soluþie, o cheie cu care trebuie sã înaintãm cu curaj în noul mileniu. Care este aceastã cheie? Nu este vorba de a inventa un nou program. Programul deja existã; este cel dintotdeauna extras din evanghelie ºi tradiþia vie. Este centrat, în ultimã analizã, pe Cristos însuºi, pe care trebuie sã-l cunoaºtem, sã-l iubim, sã-l imitãm, pentru a trãi prin el viaþa trinitarã ºi pentru a transforma cu el istoria pânã la împlinirea sa în Ierusalimul ceresc. Este un program care nu se schimbã o datã cu variaþia timpului ºi a culturii, chiar dacã þine cont de timp ºi de culturã pentru un dialog adevãrat ºi o comunicare eficace. Acest program dintotdeauna este programul nostru pentru cel de-al III-lea mileniu (Ioan Paul II, Novo millennio ineunte 29) Urmând acest program se realizeazã rolul Bisericii ca sacrament, adicã semn ºi instrument al unirii intime cu Dumnezeu ºi al unitãþii întregului neam omenesc (Lumen Gentium 1). Acest program îi revine Bisericii, îi priveºte pe toþi membrii Bisericii, pe tot poporul lui Dumnezeu care trebuie sã înainteze în sfinþenie, dar mai ales, acest program îi priveºte pe slujitorii altarului, adicã ne priveºte pe noi. Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea, continuatorul gândului ºi programului deschis ºi trasat de marele papã Ioan Paul al II-lea, se îndreaptã într-un chip special spre noi preoþii ºi ne cheamã prin scrisoarea sa din 16 iunie la o angajare mai vie de reînnoire interioarã a noastrã, a preoþilor pentru o mãrturie evanghelicã mai puternicã ºi incisivã în lumea de astãzi. Pentru Sfântul Pãrinte, prioritatea prioritãþilor este însãºi viaþa preoþilor ºi marea lor misiune, cãci de ea depinde viaþa Bisericii ºi a societãþii. Folosindu-se de imaginea celui mai fermecãtor exemplu, sfântul Ioan Maria Vianney, de la a cãrui naºtere pentru cer se împlinesc 150 de ani, Sfântul Pãrinte ne cheamã sã descoperim, în lumina învãþãturii ºi vieþii sale, cã preoþia este cu adevãrat iubirea inimii lui Isus. În aceastã declaraþie a marelui sfânt, putem evoca cu gingãºie ºi recunoºtinþã darul imens pe care preoþii îl constituie nu numai pentru Bisericã, ci ºi pentru omenirea însãºi, afirmã Sfântul Pãrinte în aceeaºi scrisoare. În lumina acestui exemplu, Sfântul Pãrinte îi vede pe toþi slujitorii Bisericii, îi admirã pe toþi cei dedicaþi cu fidelitate misiunii lor, îi aminteºte ºi-i înþelege pe cei care au trecut ºi trec prin atâtea încercãri ºi suferinþe, asemenea sfântului Ioan Maria Vianney, ºi se referã la cei care sunt ofensaþi ori împiedicaþi în demnitatea lor sau de-a dreptul persecutaþi pânã la mãrturia supremã a vãrsãrii sângelui. În toate aceste situaþii, bucurii, greutãþi ºi încercãri, ei rãmân neîncetat prieteni ai lui Cristos, care a mers ºi stã înaintea lor ºi pe Muntele fericirilor ºi pe Calvar. Papa îi cheamã pe toþi, mai ales pe cei care au uitat de identitatea lor ºi s-au îndepãrtat de idealul sfânt al preoþiei ºi al slujirii, sã se oglindeascã

3

în figura luminoasã a marilor sfinþi ai Bisericii, în special în exemplul sfântului Ioan Maria Vianney, care rãmâne un punct de referinþã pentru toþi ºi care îi poate ajuta pe toþi sã nu uite ºi sã descopere, dincolo de orice greºealã ori slãbiciune, imensul dar pe care l-au primit de la Dumnezeu pentru lume. Parohul de Ars era conºtient de slãbiciunile sale, dar a ºtiut sã rãmânã un pãstor bun, un pãstor dupã inima lui Isus, cea mai mare comoarã pe care bunul Dumnezeu poate sã o acorde unei parohii ºi unul dintre cele mai preþioase daruri ale milostivirii divine. Apelul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, care ne prezintã aceastã imagine a marelui pãstor de suflete, umil ºi rãbdãtor, simplu ºi curajos, pãtruns pânã în strãfunduri de harul sfintei preoþii, este mai mult decât un dar pe care Dumnezeu ni-l face în aceste zile pe care le trãim. Modelul cel mai aproape de noi, care ne poate ajuta sã descoperim cine suntem, ce limite ºi slãbiciuni avem, care este calea de a ajunge zilnic mai aproape de Inima lui Isus, care sunt modalitãþile de a-i întâlni ºi cuceri pe oameni, ce metode ne sunt oferite pentru a-i ajuta pe oameni sã se converteascã ºi sã-l regãseascã pe Dumnezeu, este sfântul Ioan Maria Vianney; spre el ne cheamã sã privim Sfântul Pãrinte papa Benedict, cel care l-a admirat ºi l-a urmat în drumul slujirii ºi preoþiei sale, aºa cum mãrturiseºte în scrisoarea ce ne-a transmis-o la începutul acestui an pastoral preoþesc. Mã bucur sã ºtiu cã Editura „Presa Bunã” Iaºi, prin grija pãrintelui consilier Cornel Cadar ºi a celor care îl ajutã, ne-a oferit portretul acestui sfânt preot fãcut atât de papa Ioan al XXIII-lea, la împlinirea a 100 de ani de la moarte, cât ºi de actualul Sfânt Pãrinte la împlinirea celor 150 de ani de la moartea aceluiaºi sfânt patron al preoþilor. Dragi persoane consacrate, Mã bucur sã vã propun, pe lângã icoana sfântului Ioan Maria Vianney, indicatã de Sfântul Pãrinte papa, ºi exemplul unei sfinte care este mai aproape de noi ºi care s-a dedicat toatã viaþa ei sfinþirii preoþilor, mai ales a misionarilor, fiind vrednicã sã fie pentru aceasta aleasã ºi numitã patroana misiunilor ºi a misionarilor, sfânta Tereza a Pruncului Isus. Ea, din Carmelul unde s-a închinat Mirelui sãu iubit ºi de unde s-a îndreptat spre preoþi, n-a încetat sã se ofere pentru ei ºi pentru apostolatul lor în mijlocul oamenilor. Mai mult, în dieceza noastrã, ea a stat mereu alãturi de noi, preoþii de azi, în anii de formare din seminar, fiind patroana secundarã a Seminarului nostru. Nu putem uita faptul cã ea a afirmat, aºa cum avea sã sublinieze papa Ioan Paul al II-lea, cã ºi-a descoperit vocaþia de a fi chiar în inima Bisericii pe care a descoperit-o în meditaþie ºi rugãciune. ªtiind cã preoþii, prin excelenþã, se aflã lângã Inima lui Isus, sau cã sunt produsul iubirii Inimii sale, aºa cum obiºnuia sã repete Sfântul Ioan Maria Vianney, e firesc sã aºteptãm ca toþi sã copieze în toatã viaþa ºi lucrarea lor spiritul ºi convingerea sfintei Tereza ºi sã nu se îndepãrteze niciodatã de acest tezaur care este Inima sa adicã iubirea. Invitãm în acelaºi timp toate persoanele consacrate sã-i însoþeascã pe preoþi în acest an dedicat sfintei Preoþii, cu rugãciunea ºi slujirea lor, mai ales pe toate acele persoane care au ales-o ca model pe sfânta Tereza cea Micã. La aceastã operã de solidarizare în rugãciune ºi iubire le chemãm pe toate terezinele din Institutul secular de viaþã consacratã, prezente în dieceza ºi þara noastrã, ºi aºteptãm ca ele sã contribuie, cu specificul lor, la aceastã operã de rãspândire a iubirii în lume. Tuturor preoþilor, slujitorilor altarelor, persoanelor consacrate ºi tuturor laicilor le mulþumim pentru oferta ºi slujirea lor în misiunea de angajare la sfinþirea lumii, pentru care s-a jertfit Domnul Nostru Isus Cristos, marele preot al credinþei noastre. Cu binecuvântarea noastrã arhiereascã ºi cu frãþeascã dragoste, Al vostru,

? Petru Gherghel, episcop de Iaºi


4

Calea cea micã

Nr. 16

Paul, slujitor al lui Cristos ºi al Bisericii Sã pornim de la capãt, de la Cristos, cu inima lui Paul! Amintirea marelui apostol al neamurilor constituie pentru noi o ocazie favorabilã, iar astãzi aº vrea sã vã împãrtãºesc urmãtoarea convingere: carisma noastrã, transmisã de întemeietorii noºtri Mons. Bacciarini ºi Maria Motta coincide cu cea a apostolului Paul, ºi anume A sluji lui Cristos ºi Bisericii. Mã întreb împreunã cu voi cum sã trãiesc aceastã celebrare, înlesnind dezvoltarea carismei noastre. Un punct de plecare este, desigur, cunoaºterea lui Paul: sã ºtim ce a fãcut, ce a spus, cum a trãit. Al doilea pas ar fi apoi aplicarea tuturor acestor lucruri la Institutul nostru secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, reflectând asupra carismei noastre ºi cãutând sã trezim ceea ce mai dormiteazã în noi, ca persoane ºi ca surori în C.S.T. Este de datoria noastrã sã folosim orice prilej de a o face, pentru cã o ocazie care a trecut nu se mai întoarce! Dumnezeu a voit sã se facã om pentru ca tot omul sã fie cu Dumnezeu. Asemãn intervenþia mea de deschidere cu o poartã de intrare în amintirea bimilenarã a lui Paul ºi în rãspunsul pe care ni-l dã prin viaþa lui: este încredinþat cã este chemat sã slujeascã lui Cristos ºi Bisericii, sã facã apostolat. În acest scop, consider potrivit sã luãm în considerare trei lucruri: convertirea, formarea comunitãþilor creºtine, nucleul propovãduirii lui.

Convertirea Sfântul Paul a trãit în vremea lui Cristos, iar un punct focal al vieþii lui este cel al aºa-numitei convertiri. Paul era dintr-o familie evreiascã ºi locuia la Tars, în Cilicia. Va mãrturisi de mai multe ori: „Eu sunt iudeu” (Fap 21,39). Vorbea limba evreilor ºi greaca. Pãrinþii erau farisei practicanþi ºi foarte religioºi. Numele lui originar, Saul, este cel primit în familie, în vreme ce Paul va fi numele lui creºtin. Paul era o persoanã bine pregãtitã, avându-l ca dascãl pe rabinul Gãmãliei, învãþase o meserie: lucra în piele, mai ales pentru corturi ºi pentru înzestrarea animalelor de povarã ºi de tracþiune. ªi Paul, ca ºi pãrinþii lui, era un evreu zelos. Mânat de acest zel, considerase corect sã lupte împotriva comunitãþilor creºtine, pânã a devenit chiar un prigonitor al acestora. Dar, într-un anumit moment din viaþã, iatã cã se întâmplã ceva absolut neaºteptat: din prigonitor al creºtinilor ce era, devine apostol al lui Isus asemenea lui Petru ºi la fel de ascultat ca ºi el. Convertirea lui este un fapt misterios, o intervenþie directã a harului lui Dumnezeu. Nu este convertirea unui ateu, a unui agnostic sau a unui pãcãtos. El este un om profund religios, apãrãtor înflãcãrat al religiei evreieºti, fiu al lui Avraam, cunoscãtor al Scripturilor ºi al Tradiþiei, tãiat împrejur dupã cum este prescris. Deci, de la ce trebuie sã se converteascã? Existã trei descrieri ale convertirii lui. În Faptele Apostolilor, Luca ne-o prezintã de trei ori (9,1-19; 22,4-16; 26,9-18). Sunt istorisiri dramatice: Saul, prigonitor al creºtinilor, cade fulgerat la pãmânt, rãmâne orb ºi aude un glas care îi spune: „Saule, Saule, de ce mã prigoneºti?”, iar întrebând „Cine eºti?”, aude rãspunzându-i-se: „Isus”. A doua descriere ne-o dã el însuºi, în scrisoarea cãtre Galateni. Povesteºte cã s-a convertit dupã ce a primit o iluminare ce i-a îngãduit sã vadã care este locul lui în faþa lui Isus ºi înþelegând astfel misterul lui Cristos (Gal 1,15-16). A treia descriere o gãsim tot în epistolele lui, în locurile în care se spune cã a fost desemnat de Dumnezeu în slujba apostolatului ºi a Evangheliei (1Cor 9,1).

Aºadar, totul dovedeºte cã aceastã convertire a lui nu este, ca cea a lui Augustin, convertirea unui mare pãcãtos. În cazul lui, avem mai curând o chemare la care trebuie sã dea un rãspuns, mai ales prin felul lui de a gândi ºi a trãi. Este un îndemn de a intra în sine, aºa cum fãcea Isus la începuturile vieþii lui publice, îndemnând mulþimile: „Convertiþi-vã!” (Mc 1,15). Pentru Paul, chemarea, iluminarea, au sensul unui nou plan de viaþã. Aºa cum a fãcut deja Maria, ºi el rãspunde „Iatã-mã!”.

Munca apostolicã în grup Noua viaþã a lui Paul are nevoie de o perioadã de singurãtate pe care o va petrece în pustiul Arabiei. Se întoarce apoi la Damasc ºi, în anul 35, se duce la Ierusalim, întâlnindu-se cu Petru ºi cu comunitatea constituitã acolo (Gal 1,18). La Ierusalim, timp de douã sãptãmâni, Paul îºi prezintã în felul sãu vestirea Evangheliei, vorbind mai ales oamenilor veniþi din lumea ºi cultura greacã. Petru îi încuviinþeazã munca. Tot în anul 35, Paul pãrãseºte Damascul (2Cor 11,32-33), mergând la Antiohia, unde va rãmâne pânã în 49. Munca apostolicã a lui Paul este foarte intensã. Comunitatea creºte, mai ales prin adeziunea multor eleniºti care, fiind adepþi ºi ucenici ai lui Cristos, încep sã fie numiþi creºtini. Paul nu lucreazã singur; el evanghelizeazã împreunã cu câþiva tovarãºi, dupã modelul comunitãþii creºtine de la Ierusalim, aºa cum ne-o descrie Luca (Fap 2,42): „Toþi stãruiau în învãþãtura apostolilor, în împãrtãºire frãþeascã, în frângerea pâinii ºi în rugãciuni”. Paul a fost dus la Ierusalim de unul din colaboratorii sãi importanþi, Barnaba, om al lui Dumnezeu, învãþat, uman, Apostol exemplar. Împreunã, cei doi vor face ºi prima cãlãtorie apostolicã. Fireºte, nici greutãþile nu lipsesc. Unitatea Bisericii este pusã la grea încercare de diferenþele dintre creºtinii veniþi din iudaism ºi cei din elenism. Problema circumciziei dã naºtere la multe discuþii ºi tocmai pe aceastã temã Biserica va lua prima hotãrâre (Fap 15). Paul ºi însoþitorii sãi sunt o comunitate micã în miºcare. Ar fi interesant sã-i putem urma, pe etape, prin Asia Micã, Macedonia ºi Grecia! Paul, împreunã cu micul sãu grup, a schiþat un traseu valabil pentru orice comunitate. Trebuie sã facem aºa cum face Dumnezeu, sã creãm ºi sã pãstrãm ce a fost creat. Iar dacã creaþia este lucrarea exclusivã a lui Dumnezeu, pãstrarea se face cu ajutorul grupului. Paul ºi însoþitorii, la sinagogã sau în case, dau naºtere unei comunitãþi. Orice comunitate trebuie sã se confrunte cu probleme concrete ºi are nevoie de orientare. Dar fiindcã nu putem fi prezenþi pretutindeni în persoanã, cum facem? Nu existã o singurã reþetã. Paul este prezent prin scrieri, prin epistole. Poate cã la Corint a existat chiar o ºcoalã paulinã, însãrcinatã cu scrierea acestor epistole. Tradiþia i-a atribuit lui Paul nu mai puþin de 14 epistole, dar astãzi se ºtie clar cã nu toate au fost scrise de el. În mod sigur sunt cele cãtre Tesaloniceni, Corinteni, Filipeni, Galateni, Romani, Filimon. Adesea, scrisorile rãspundeau la probleme ridicate de comunitate iar uneori erau chiar semnate de Paul.


octombrie 2 009

5

Calea cea micã

Evanghelia Iui Paul Acest om, convertit de la iudaism, trimis printre neamuri, afirmã cu curaj cã, deºi nu este unul din cei doisprezece Apostoli, este însã apostol al Evangheliei lui Cristos. Nu se ºtie sigur dacã 1-a întâlnit pe Isus din Nazaret în timp ce Acesta evangheliza, dar el afirmã cã 1-a vãzut pe Domnul: „Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nam vãzut eu pe Isus Domnul nostru?” (1Cor 9,1). Este încredinþat cã i-a fost revelatã „taina cea din veac ascunsã”, misterul crucii, al lui Cristos rãstignit ºi înviat pentru mântuirea tuturor. Aceastã experienþã a lui este personalã, neputând fi doveditã în afara conºtiinþei lui. Cum sã prezentãm deci aceastã revelaþie paulinã? Ca sã ºtim acest lucru trebuie sã-i citim epistolele, iar aceasta este îndatorirea pentru anul paulin. Iar pentru a ne apropia de aceste epistole, trebuie sã þinem seama de trei lucruri:

1) Noutatea Evangheliei: Dumnezeu voieºte ca toþi oamenii sã se mântuiascã. Mântuirea este dobânditã doar prin Cristos, Fiul lui Dumnezeu; mântuirea este gratuitã. 2) Legea încredinþatã lui Moise ºi poporului lui Avraam nu mântuieºte. 3) Credinþa în misterul Crucii – moartea ºi învierea lui Cristos – ne dobândeºte harul de a fi mântuiþi. Primatul lui Cristos este noutatea. Misterul creºtin se întemeiazã pe Persoana lui Cristos. Nu legea mântuieºte, vremea legii a apus. A fi creºtin înseamnã a fi al lui Cristos (Fil 1,23).

Munca apostolicã ªi azi, Cristos are nevoie de apostoli gata sã se jertfeascã; are nevoie de martori ºi de martiri. Dupã cum a fãcut Paul, într-o vreme prigonitor violent al creºtinilor, apoi orbit de lumina divinã, ºi eu trebuie sã trec, fãrã ezitare, de partea Celui Rãstignit, urmându-l fãrã calcule. Orice creºtin o poate face dacã se lasã dus de Duhul Sfânt care lucreazã pe cãile sale, independente de Bisericã (Fap 10, 44). Paul ne aminteºte cã noi, persoanele consacrate, nu suntem legate de ziduri sau de persoane, ci suntem chemate sã trãim radical starea de pelerini, o stare proprie oricãrui creºtin. Trebuie sã regãsim experienþa bucuriei mântuitoare ce ne ajutã sã lãsãm toate, sã fim liberi, deci în stare sã trãim senin atât în sãrãcie, cât ºi în belºug, atât când ne e foame, cât ºi când suntem sãtui. Sã mergem deci împreunã cu Paul spre împlinirea speranþei fericite, cu dorinþa arzãtoare dupã întoarcerea Domnului (Fil 3,14; 2Tim 4,1 º.u.), care este unul din darurile persoanelor consacrate fãcute Bisericii ºi lumii. Sr. Maria Teresa Candian

Personalitatea sfântului Paul (continuare din pag. 2) Îndemnându-i pe creºtinii din Efes sã zideascã Biserica în unitate, scrie: „ca sã nu mai fim prunci, duºi de valuri ºi purtaþi de orice vânt de învãþãturã prin înºelãciunea oamenilor, prin vicleºugul lor de a împinge la rãtãcire, ci, fãptuind adevãrul în iubire, sã creºtem întru toate spre Acela care este Capul, Cristos” (Ef 4,14-15). „Fãptuind adevãrul în iubire” ar mai putea fi tradus „adeverind iubirea” sau „trãind în iubire adevãratã”, în sensul cã aceste douã mari valori nu pot trãi una fãrã cealaltã. În al doilea rând, trebuie sã recunoaºtem la Paul un temperament pasionat: aº spune cã a fost astfel în bine ºi în rãu. Referindu-se la trecutul sãu, scrie: „mai înainte am fost hulitor, prigonitor ºi batjocoritor” (1Tim 1,13). Ei bine, Paul a pus violenþa de odinioarã în slujba Evangheliei, dovedind cã ºtie sã îndure încercãrile cele mai înfricoºãtoare (a se vedea, de pildã, 2Cor 11,16 º.u.). Tocmai datoritã acestui temperament pasionat, Apostolul neamurilor ºi-a petrecut restul anilor într-o serie nesfârºitã de cãlãtorii misionare ce-i caracterizeazã slujirea apostolicã. Din scrierile lui Paul descoperim o persoanã de inteligenþã cu adevãrat excepþionalã: dacã este cazul, ºtie sã intre în polemicã cu adversarii sãi care neagã adevãrul, dupã cum ºtie sã discute senin cu cei dispuºi la dialog din iubire faþã de adevãr; ºtie sã interpreteze corect profeþiile Vechiului Testament, arãtând actualizarea lor în Cristos, dupã cum ºtie sã demonstreze caracterul raþional al credinþei în Cristos ºi libertatea actului credinþei; ºtie sã-i combatã pe cei care pretind cã spun adevãrul, de fapt rãspândind minciunã ºi zâzanie, dupã cum ºtie sã îndemne cu cuvântul, dar mai ales cu exemplul unei vieþi dedicate Evangheliei; ºtie sã scrie pagini de înaltã inspiraþie poeticã, dupã cum ºtie sã intre în discuþii teologice specializate. Paul are o inteligenþã agerã: un dar al naturii ºi al harului, greu de egalat, pe care a ºtiut sã-l punã, pânã la urmã, în slujba adevãrului. În sfârºit, Paul a dovedit cã este un prieten fidel: îngãduiþi-mi aceastã expresie. Vreau sã spun cã, o datã ce l-a cunoscut pe Cristos Domnul printr-o revelaþie cu caracter miraculos, el nu a mai încetat sã cultive aceastã prietenie ieºitã din comun ºi sã o cinsteascã chiar cu preþul propriei persoane: a dovedit-o în diferite împrejurãri, pânã la martiriu. În acest scop, sã ascultãm frumoasa lui mãrturie directã: „Iar eu de-acum sunt adus ca jertfã; timpul plecãrii mele se apropie. Am luptat lupta cea bunã, mi-am sfârºit alergarea, am pãzit credinþa. De acum îmi este pregãtitã cununa dreptãþii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecãtorul cel drept” (2Tim 4,6-8). Cuvinte extrem de lucide, aproape o profeþie a ceea ce se va întâmpla, nu dupã mulþi ani, la Roma, când va fi decapitat (în jurul anului 64), ca vrednic însoþitor al lui Petru; sângele lor, vãrsat din iubire faþã de Cristos, a fost sãmânþã rodnicã pentru Biserica Romei. Cu aceste trãsãturi esenþiale de condei, cred cã am surprins ºi prezentat întrucâtva ºi psihologia lui Paul, deci ceva din felul lui de a fi ºi de a trãi, ceva din felul lui de a gândi ºi a vorbi, ceva din felul lui de a se purta ºi a reacþiona, ceva din felul lui de a iubi ºi de a „urî”: toate acestea reies – ºi nu pot sã nu reiasã – din scrierile lui, pentru cã acestea, cu voie sau fãrã de voie, trãdeazã în mod evident psihologia autorului. Referent: pr. Fiorenzo Maritan


6

Calea cea micã

Nr. 16

Lidia – O nouã viziune asupra femeii Episodul din Faptele apostolilor care relateazã convertirea Lidiei cuprinde doar douã versete (16,14-15). În urma unei revelaþii, Paul împreunã cu alþi ucenici pleacã în Macedonia pentru a vesti Evanghelia. Aici, la Filipi, într-o zi de sâmbãtã, au predicat unui grup de femei care se adunaserã pe malul unui râu. Printre ele se afla ºi Lidia, o „vânzãtoare de porfirã”, cãreia Dumnezeu i-a deschis inima pentru a primi ceea ce vestea Paul. S-a botezat împreunã cu cei din casa ei ºi i-a „silit” pe apostoli sã rãmânã la ea. Lidia devine astfel prima persoanã din Europa convertitã la creºtinism ºi casa ei va fi, dupã cum sugereazã versetul 40 din acelaºi capitol, locul de adunare a creºtinilor din zonã. Pentru cineva din zilele noastre acest episod nu ar pãrea un lucru deosebit, în cei 2000 de ani de creºtinism nenumãrate femei, cunoscute sau necunoscute, ºi-au deschis inima la har ºi au devenit lucrãtoare pline de zel pentru împãrãþia lui Dumnezeu ºi puncte de referinþã în comunitãþi mai mari sau mai mici. Dar þinând seama de mentalitatea lumii în care a predicat Sfântul Paul, atitudinea apostolului care nu ezitã sã vorbeascã femeilor pe de o parte, ºi pe de altã parte iniþiativa atât de hotãrâtã ºi de curajoasã luatã de o femeie nu se încadrau în comportamentul obiºnuit al timpului. Numai înþelegând concepþia despre femeie a societãþii din perioada elenisticã ºi romanã, deci din perioada dinainte ºi din timpul predicãrii lui Isus Cristos ºi a apostolilor, putem înþelege deschiderea spre o altã viziune în care episodul din Macedonia este doar unul din semne.

Femeia în perioada elenisticã ºi romanã Femeia în Grecia clasicã nu putea fi admisã în grupul celor consideraþi cetãþeni, statutul ei era aproape asemãnãtor cu cel al sclavilor ºi al strãinilor. Atât înainte de cãsãtorie cât ºi dupã aceea, locul sãu de viaþã era gineceul, apartamentele rezervate femeilor, care era ca un fel de închisoare din care femeia nu putea ieºi decât rar, ºi atunci sub stricta supraveghere a unei sclave. Nu putea lua masa cu soþul ei, nu putea participa alãturi de el la banchetele la care bãrbaþii se întâlneau ºi de multe ori îºi aduceau concubinele. Supusã total soþului, ea putea fi repudiatã oricând, fãrã nici un motiv. Sofocle, într-o piesã de teatru, prin intermediul unui personaj spune: „Viaþa unui bãrbat valoreazã mai mult decât viaþa a o mie de femei”. La romani, chiar dacã în secolul I î.C. soþia a ajuns sã fie respectatã mai mult decât femeia în societatea greacã, ea nu a scãpat de condiþia inferioarã. Autoritatea soþului era nelimitatã ºi absolutã. Tatãl avea drept de viaþã ºi de moarte asupra soþiei ºi a copiilor, ºi pânã în secolul I d.C. el mai avea încã dreptul sã îºi ucidã soþia în anumite cazuri. ªi la evrei femeia are o condiþie inferioarã, Legea o þine pe locul al doilea. Ea pare fãcutã doar pentru a asigura o descendenþã bãrbatului. În familie, tatãl este elementul principal ºi lui îi sunt supuºi soþia, fiii, atât cei necãsãtoriþi cât ºi cei cãsãtoriþi cu soþiile ºi copiii lor.

Un nou început Consacrarea cu adevãrat a demnitãþii femeii începe cu Fecioara Maria care dintr-o umilã tânãrã evreicã devine mama lui Dumnezeu. În timp ce fariseii mulþumesc zilnic, cu un sentiment de superioritate, cã nu sunt femeie, Dumnezeu, în mijlocul lor, alãturi de ei, în ziua Bunei Vestiri,

a înãlþat o femeie la o cinste mai presus nu numai de creaturile pãmânteºti, ci ºi de cele cereºti, dupã cum spune o rugãciune orientalã: „mai cinstitã decât heruvimii ºi mai mãritã fãrã de asemãnare decât serafimii”. Scutitã de pãcatul strãmoºesc, devenitã Mama lui Dumnezeu fãcut om, Maria are conºtiinþa faptului cã „lucruri mari a fãcut cel Puternic”, ºi printre aceste lucruri mari este ºi faptul cã în ea s-a realizat „o revelare deplinã a tot ceea ce este cuprins în termenul biblic femeie” (Ioan Paul al II-lea, Mulieris dignitatem).

Isus Cristos ºi condiþia femeii Pe acest drum deschis de Fecioara Maria vrea Isus Cristos sã le punã pe nenumãratele femei pe care le-a întâlnit prin peregrinãrile sale. El a venit ca salvator în special pentru cei mai nãpãstuiþi, printre care, potrivit mentalitãþii timpului, era ºi femeia. Isus nu þine seama deloc de convenþiile ºi prescripþiile umilitoare la adresa femeii, cu riscul de a fi privit cu suspiciune de farisei ºi chiar de ucenicii sãi, ºi de-a lungul Evangheliilor asistãm la o autenticã revoluþie privind femeia. Isus a venit sã aducã iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, dar ºi sã restabileascã iubirea dintre oameni, atât de profund marcatã de pãcat, ºi aceastã deviere era evidentã în relaþia bãrbat-femeie. Dorinþa lui este de a restabili femeia în demnitatea sa originarã, de a o repune în picioare, liberã în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor, de a o ajuta sã devinã ea însãºi. Dar acest lucru însemna în acelaºi timp vindecarea inimii bãrbatului, a cãrui dorinþã originarã s-a pervertit în voinþã de putere asupra tovarãºei de viaþã, orgoliu ºi dominaþie distructivã asupra lumii. În Matei 19, când fariseii îl întreabã pe Isus, pentru a-l ispiti, dacã un bãrbat îºi poate repudia soþia pentru orice motiv, aºa cum prescria Legea, Isus le spune cã aceastã prescripþie datã de Moise este din cauza „învârtoºãrii inimii voastre”, „dar la început nu a fost aºa”. Spre acest început, spre planul pe care Tatãl l-a avut cu bãrbatul ºi femeia vrea el sã readucã inima oamenilor. Atitudinea lui Isus faþã de femeile pe care le întâlneºte diferã în funcþie de situaþia concretã a fiecãreia. Pe unele le-a vindecat fizic, pe altele spiritual, a admis ca ºi femei, alãturi de ucenici, sã-l urmeze pe drumurile Palestinei ºi apoi le face martore ale învierii sale, discutã liber, public cu femeile ºi le comunicã tainele Împãrãþiei (de exemplu samaritencei), stã la masã cu prostituatele despre care spune cã vor merge înaintea fariseilor în Împãrãþia lui Dumnezeu (Mt 21,31), pe Maria, sora Martei, o aratã drept idealul discipolului, ºi am putea continua ºi cu alte exemple. Isus Cristos deschide calea unei adevãrate eliberãri a femeii prin faptul cã o priveºte ca pe o persoanã autonomã, ºi nu numai ca soþie ºi mamã, în dependenþã totalã faþã de bãrbat. La fel ca ºi bãrbatul, femeia poate alege celibatul pentru împãrãþie, o noutate absolutã pentru mentalitatea Vechiului Testament care, nu numai cã impunea cãsãtoria, dar considera o mare nefericire pentru femeie sã nu aibã copii. Prin toatã atitudinea sa, Isus Cristos a indicat o direcþie în ceea ce priveºte demnitatea ºi vocaþia femeii, pe care apostolii ºi întreaga Bisericã trebuia sã o urmeze, sã o aprofundeze, dându-i femeii locul pe care Dumnezeu îl doreºte în planul de mântuire al lumii.


octombrie 2 009

Calea cea micã

7

(v 22), iar în versetul 24 precizeazã ºi mai clar modalitatea acestei supuneri: „precum Biserica se supune lui Cristos”. Relaþia dintre bãrbat ºi femeie este integratã temei unirii sponsale dintre Cristos ºi Bisericã, despre care spune: „taina aceasta mare este” (v 25). În aceastã relaþie, bãrbatul are obligaþia de a-ºi iubi soþia „dupã cum Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea” (v 25). Unitatea dintre Cristos ºi Bisericã este nu numai modelul pe care soþii trebuie sã îl urmeze, dar ºi fundamentul comportamentului lor: femeia participã la harul supunerii Bisericii faþã de Cristos, iar bãrbatul la harul iubirii lui Cristos pentru Bisericã. În timp ce femeia este ridicatã la simbolul Bisericii ºi a omenirii întregi faþã de Dumnezeu, bãrbatului i se cere o convertire radicalã: el trebuie sã se angajeze într-o iubire sacrificialã, într-o iubire care sã meargã pânã la capãtul fidelitãþii, pânã la a se dãrui pe sine pânã la moarte. Prin Epistola sa, Paul pune în faþa efesenilor, ºi prin ei în faþa Bisericii nãscânde, idealul spre care trebuie sã tindã relaþia bãrbat – femeie pentru a regãsi egalitatea, respectul ºi iubirea din planul originar al lui Dumnezeu asupra cuplului uman. Nu este posibilã noua viaþã în Cristos fãrã o reconsiderare a valorii pe care Dumnezeu a pus-o în femeie, fãrã o restabilire a demnitãþii ei, pentru ca ea sã-ºi poatã îndeplini misiunea în planul de mântuire a lumii.

Spre o „fãpturã nouã”

Sfântul Paul – pe urmele lui Cristos Paul a fost format în tinereþea lui la ºcoala rabinicã fariseicã ºi apoi a devenit un zelos slujitor al Legii. Putem presupune cã ºi în modul de a privi femeia el nu s-a deosebit cu nimic de ceilalþi evrei, iar aceastã atitudine nu sar fi schimbat dacã întreaga sa existenþã ºi viziune asupra vieþii nu ar fi fost radical transformatã de întâlnirea de pe drumul Damascului. Imitator al lui Cristos, dedicat total trãirii ºi propovãduirii Evangheliei, Paul integreazã în comportamentul ºi învãþãtura sa noua atitudine faþã de femeie pe care a adus-o Învãþãtorul sãu. Aºa cum Isus Cristos a permis femeilor sã-l urmeze în drumurile sale, Paul are printre colaboratori în misiunea de rãspândire a învãþãturii creºtine ºi femei. În Romani 16 aminteºte de Trifena, Trifosa ºi Persida care „s-au ostenit întru Domnul” ºi o laudã pe diaconiþa Febe care „a ajutat pe mulþi ºi pe mine însumi”. În Filipeni 4 le menþioneazã pe Evodia ºi pe Sintihi „care au luptat pentru Evanghelie”. Prin aceste slujitoare ale Evangheliei, Paul recunoaºte cã femeile au avut o parte activã ºi importantã în Biserica primarã. Cea mai profundã viziune asupra bãrbatului ºi a femeii este exprimatã în Efeseni 5,21-33, unde relaþia bãrbat–femeie este dusã pânã în pragul misterului. În aceastã parte a Epistolei se vorbeºte mult despre supunere, dar o supunere care depãºeºte tiparele pur pãmânteºti, o supunere care îºi primeºte demnitatea din prezenþa lui Dumnezeu. Dupã ce îndeamnã: „Supuneþi-vã unul altuia întru frica lui Cristos” (v 21), Paul cere femeilor „sã se supunã bãrbaþilor ca Domnului”

Tot ceea ce Paul a scris despre femeie ºi despre cuplul uman este de o importanþã capitalã pentru teologia creºtinã ºi pentru aprofundãrile ulterioare despre demnitatea ºi vocaþia femeii. Dar el nu s-a rezumat la enunþãri teoretice, comportamentul sãu s-a modelat dupã ideile enunþate în diverse epistole ºi tocmai de aceea a fost posibil un episod ca cel din Macedonia. Atitudinea sa a dat posibilitate harului sã lucreze. Despre Lidia, Faptele Apostolilor spun: „Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca sã ia aminte la cele grãite de Paul”. Atitudinea lui Paul provoacã ºi o deschidere din partea femeii, ºi transformarea pe care predica apostolului a adus-o în interiorul ei are consecinþe care se rãsfrâng asupra casei sale ºi asupra comunitãþii locale. Noua atitudine impusã de Isus Cristos ºi continuatã de Paul trezeºte inima femeii la ceea ce Dumnezeu a pus în ea, dar care a fost acoperit de secole de educaþie greºitã. Evoluþia ulterioarã a societãþii umane a demonstrat cã o astfel de corectare nu este uºor de realizat, cã ea implicã pe lângã convertirea inimii bãrbatului, o trezire a femeii la propria menire, la curajul de a-ºi asuma vocaþia care este mult mai mult decât maternitatea biologicã, dar fãrã de care este în pericol însãºi mântuirea lumii. La ora actualã, când femeia îºi revendicã atât de mult emanciparea ºi egalitatea cu bãrbatul, existã pericolul de a crede cã aceastã egalitate înseamnã a face ceea ce face bãrbatul, a se identifica într-un fel cu el, ºi prin aceasta aºi pierde din vedere specificul. Femeia trebuie sã înveþe cã are o vocaþie nu identicã, nu contrarã, ci complementarã cu cea a bãrbatului, cã este chematã la o continuã creºtere a acestei vocaþii, dar în acelaºi timp ea nu va putea sã ajungã la plinãtate decât dacã va deveni „o fãpturã nouã”, o fãpturã modelatã de har, tot mai deschisã spre o maternitate spiritualã. Sr. Doina Roman (Sebeº)


8

Calea cea micã

Nr. 16

Credinþa, speranþa ºi iubirea la sfântul Paul Sunt creºtin ºi „în Evanghelie nu exista nimic care sã nu se refere la mine” – am putea spune împreunã cu sfântul Augustin. Iar definitorie pentru creºtin este crucea lui Cristos, paradoxul puterii în slãbiciune, al înþelepciunii în nebunie, al laudei în ocarã ºi ruºine (1Cor 18-25; 2Cor 2,15). Specificã pentru creºtinism este crucea lui Cristos, care începe sã fie utilizatã curent abia din sec. IV AD, o datã cu convertirea lui Constantin cel Mare; iniþial, Isus rãstignit era reprezentat înveºmântat în toatã gloria sa; ulterior se tinde spre o imagine din ce în ce mai „realistã”, iar în prezent, „nu mai putem suporta sã-l privim în ochi pe Isus pe cruce” (de ex. Salvador Dali) sau „nu mai avem ochi” pentru înþelegerea sacrificiului sãu... oare de ce? Cele trei virtuþi asociate crucii lui Cristos sunt: credinþa, speranþa ºi iubirea – ele însele cruce, imagine a crucii, fiindcã fiecare dintre cele trei virtuþi teologale prezintã o dimensiune orizontalã ºi o dimensiune verticalã. Credinþa: Cu ce anume se laudã sfântul Paul, vedem în Gal 6,14: „Însã, în ceea ce mã priveºte, departe de mine gândul de a mã lauda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea e rãstignitã pentru mine iar eu pentru lume” . Dar ce definiþie dã credintei? „Credinþa este garanþia realitãþilor sperate, dovada realitãþilor care nu se vãd” (Evr 11,1) „Prin credinþã înþelegem cã lumea a fost alcãtuitã prin Cuvântul lui Dumnezeu, aºa încât ceea ce se vede provine din cele ce nu se vãd” (Evr 11,3). Credinþa este condiþia ca sã acþioneze Cuvântul lui Dumnezeu (1Tes 2,13) Credinþa nu vine din voinþa omului: „...prin har aþi fost mântuiþi datoritã credinþei ºi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Ef 2,8) iar în Fil 1,29: „datoritã lui Cristos vi s-a dat harul nu numai sã credeþi în el, ci sã ºi suferiþi pentru el...”. Credinþa cuprinde deopotrivã inima ºi raþiunea: „Cuvântul este aproape de tine, este în gura ºi în inima ta” (Rom 10,8 cf. Dt 30,14), iar aprofundarea vieþii de credinþã se face prin discernãmânt (Evr 5,11-14). Rodul credinþei este: – viaþa: „Cel drept va trãi din credinþã” (Rom 1,17; Gal 3,11); – apãrarea: „sã þineþi întotdeauna scutul credinþei, cu care veþi putea stinge sãgeþile aprinse ale Celui Rãu” (Ef 6,16); – justificarea (Rom 3,23 ºi 10,6); aceasta nu se obþine prin faptele proprii, ci prin credinþã (Rom 9,32); ºi nu este justificat nici prin faptele Legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,15; 3,2); – justificarea prin credinþã aduce eliberarea, înfierea: „Cãci toþi sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în Cristos Isus” (Gal 3,26) ºi – înnoirea omului interior (2Cor 4,16) – mântuirea: „dacã îl mãrturiseºti cu gura ta pe Domnul Isus ºi crezi în inima ta cã Dumnezeu l-a înviat din morþi, vei fi mântuit” (Rom 9,9). O datã ce credinþa este darul lui Dumnezeu ºi cuprinde fiinþa întreagã (inima ºi raþiunea), rãspândirea credinþei este o datorie de la sine înþeleasã: „Credinþa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos” (Rom 10,17). Credinþa devine însã eficientã prin fapte (Flm 6) pentru „cunoaºterea întregului bine pe care îl putem face în Cristos”, pânã la identificarea cu Cristos: astfel, sfântul Paul, rãstignit cu Cristos, „trãieºte prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu care l-a iubit ºi s-a dat pentru el” (Gal 2,20).

Credinþa impune aºadar: – statornicia, aºa cum demonstreazã mãrturia datã de eroii credinþei (Evr 11, 32-38), – predicarea evangheliei („vai mie dacã nu vestesc Evanghelia”) iar transmiterea sa se face ca depozit intact prin „oameni credincioºi care vor fi vrednici sã-i înveþe ºi pe alþii” (2Tim 2,2); – „antrenamentul constant” în credinþã, care este evlavia (1Tim 4,8) – fiindcã, aºa cum aratã datele ºtiinþei actuale (mecanica cuanticã) haosul este ordonat prin structuri repetitive („fractali”), iar „viaþa se menþine prin alcãtuire ritmicã” (respiraþia, bãtãile cordului, funcþia creierului ºi a tuturor organelor/aparatelor/sistemelor, dar mai ales rugãciunea). ªi fiindcã în Univers totul are forma de cruce (chiar ºi universul însuºi), Credinþa are, la rândul ei o dimensiune orizontalã cu dublu sens (orientatã centrifug = spre ceilalþi: predicarea evangheliei, faptele credinþei; orientatã centripet, spre sine = încrederea în ceilalþi) ºi o dimensiune verticalã, de asemenea cu dublu sens: de la Dumnezeu la om: darul credinþei; de la om la Dumnezeu: disponibilitatea omului pentru a primi darul („Dumnezeu ne-a creat fãrã noi, dar nu ne poate mântui fãrã noi”). Crucea se uneºte în centru, iar acel centru este „astãzi” („îndemnaþi-vã unul pe altul în fiecare zi cât timp se mai poate spune astãzi, ca sã nu se împietreascã vreunul din voi, ...” (Evr 3,13); Speranþa: ca ºi credinþa, este darul lui Dumnezeu, care (2Tes 2,16): „ne-a dat prin har mângâiere veºnicã ºi bunã speranþã”. „În speranþã am fost mântuiþi” – spune sfântul Paul în Rom 8,24) iar speranþa, ca promisiune a mântuirii este legatã de credinþã (Gal 3,22). Speranþa e perseverenta (1Tes 3), neclintitã (2Cor 1,7) ºi universalã: „Creaþia aºteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu (...) cu speranþa cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavie...” (Rom 8,19-21). Lipsa speranþei duce la întristare (1Tes 4,13), în timp ce de la Dumnezeul speranþei vine bucuria: „Iar Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria ºi pacea în credinþã, ca sã prisosiþi în speranþa prin


octombrie 2 009

Calea cea micã

puterea Duhului Sfânt” (Rom 15,13). Speranþa apare, ca ºi credinþa ºi iubirea, dar în plus re-capituleazã toate, înãlþându-le spre Dumnezeul mântuirii” (1Tes 5,8): „Sã nu ne pierdem cumpãtul, sã ne îmbrãcãm cu platoºa credinþei ºi a iubirii, având drept coif speranþa mântuirii”, fiindcã speranþa „este pãstratã pentru voi în siguranþa în ceruri” (Col 1,5). De aceea speranþa nu se vede ºi impune rãbdarea aºteptãrii atât omului, cât ºi întregii creaþii („Speranþa care se vede nu este speranþã” – Rom 8,24-25). Speranþa este fundamentul teologic al vieþii creºtine: Tit 2,11-13: „De fapt, harul lui Dumnezeu s-a arãtat ca mântuitor pentru toþi oamenii (...) ca sã trãim (...) aºteptând speranþa fericitã ºi arãtarea gloriei marelui Dumnezeu ºi a mântuitorului nostru, Isus Cristos”. Speranþa nu înºealã (Rom 5,5). Garanþia speranþei este însuºi faptul cã Dumnezeu s-a jurat pe sine în promisiunea fãcutã lui Abraham, iar noi suntem fiii acelei promisiuni (Evr 6,13-15), adicã a speranþei „împotriva oricãrei speranþe” (Rom 4,18). Ca ºi credinþa, speranþa are dimensiune orizontalã centripetã: suntem fiii promisiunii ºi centrifugã: în viaþa de zi cu zi, orice lucru trebuie fãcut cu speranþa împãrtãºirii bunurilor (1Cor 9,9). Predominã însã dimensiunea verticalã, de asemenea cu dublu sens: speranþa este darul lui Dumnezeu; iar pentru noi e „coiful” mântuirii. Centrul acestei cruci a speranþei este jurãmântul lui Dumnezeu pe sine însuºi. Iubirea. Dacã pentru celelalte douã virtuþi teologale, Credinþa ºi Speranþa, structura de cruce pare mai dificil de observat, aici Crucea apare de la sine ca esenþã a iubirii. Pe de o parte Iubirea este darul lui Dumnezeu (Rom 5,5): „iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”; „Dumnezeu ºi-a arãtat iubirea faþã de noi, prin faptul cã, încã pe când eram pãcãtoºi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8); iar pe de altã parte, ataºamentul plin de afecþiune al creaturii faþã de Creator realizeazã unitatea absolutã: „Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuþia, sau foametea sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia?” (Rom 8,35). Dar nu numai „piedicile” pãmântului ºi firii omeneºti nu rezistã în faþa iubirii, ci ºi ale întregului univers: „...nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înãlþimile, nici adâncurile, nici vreo altã creaturã nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8.36) În acelaºi timp, iubirea este „rodul Duhului”, adicã apare din darul lui Dumnezeu la care conlucreazã omul (Gal 5,22). Al doilea braþ al crucii, dimensiunea „orizontalã” a iubirii, este datã de iubirea aproapelui (Rom 12,9; Rom 13,8), fiindcã „plinãtatea Legii este iubirea” (Rom 13,10). De altfel, „iubirea lui Cristos constrânge” impunând prin misterul reconcilierii, viaþa în Cristos (2Cor 14,18), în calitate de creaturã nouã. Dar cum sfântului Paul i se pare cã orice ar spune despre iubire este prea puþin, înalþã o rugãciune pentru cunoaºterea iubirii lui Cristos, astfel încât „Cristos sã locuiascã în inimile voastre prin credinþã. (Ef 3,17)” ºi astfel sã putem cunoaºte „iubirea fãrã margini a lui Cristos ca sã (fim) plini în toate de plinãtatea lui Dumnezeu” (Ef 3,19). De fapt, esenþa creºtinismului este iubirea. De 60 de ori apare cuvântul „iubire” în scrisorile sfântului Paul, dar celebrul Imn al iubirii (1Cor 13,1-13) este, probabil, cel mai cald,

9

vibrant ºi delicat poem de dragoste din întreaga Biblie – a fost numit de altfel „Cântarea Cântãrilor a Noului Testament”. ªi totuºi, care este centrul acestei „Cruci a iubirii”? Am putea spune: inima lui Isus, sau Isus rãstignit, sau iubirea însãºi. Adicã, Dumnezeu – aºa cum apare în iconografia clasicã: susþinând crucea pe care e rãstignit Fiul, în timp ce rãsuflarea lui se face porumbelul Duhului Sfânt spre edificarea Universului ºi mântuirea noastrã. Fiindcã numai iubirea edificã (1Cor 8,1). În Crucea credinþei este clipa prezentã („astãzi”), în Crucea speranþei este jurãmântul lui Dumnezeu pe sine însuºi; în Crucea iubirii este însãºi Treimea – ca noi sã fim „îmbrãcaþi în iubire, care e legãtura desãvârºirii” (Col 3,14). Astfel, „Este un singur Domn, o singurã credinþã, un singur botez, un singur Dumnezeu ºi Tatã al tuturor, care este peste toate, prin toþi ºi în toþi” (Ef 4,5) ºi imitându-l pe sfântul Paul, aºa cum el e „imitatorul lui Cristos” (1Cor 11,1), sã avem „aceeaºi iubire, aceeaºi simþire, un singur cuget” (Fil 2,2).

Crucea uneºte. „Unitate, Unitate!” s-a strigat în urmã cu 10 ani, la sfârºitul sfintei Liturghii din Parcul Izvor. Era cea dintâi vizitã a suveranului pontif într-o þarã predominant ortodoxã aflatã dincolo de fosta cortinã de fier. Între 7-9 mai 1999, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România. La sfârºitul unei alte celebrãri, în ianuarie 2000, de data aceasta la Roma, în Bazilica Sfântul Paul, unde erau adunaþi reprezentanþii întregii creºtinãtãþi, papa a încheiat astfel: „Unitate, Unitate, acest strigãt pe care l-am auzit la Bucureºti, în timpul vizitei mele, se întoarce ca un puternic ecou. „Unitate, Unitate”, striga poporul adunat pentru celebrarea Euharisticã: toþi creºtinii – catolici, ortodocºi ºi protestanþi evanghelici – toþi strigau împreunã „Unitate, Unitate”. Mulþumesc pentru aceastã voce, pentru aceastã voce mângâietoare a fraþilor noºtri ºi a surorilor noastre. Poate ºi noi putem ieºi din aceastã bazilicã strigând ca ei: Unitate, Unitate, Unité, Unity” (Roma, 18 ianuarie 2000). De fapt, a fi pontif înseamnã „a construi poduri”. Poduri între om ºi Dumnezeu, poduri între oameni. Iarãºi, în forma crucii. A crucii care uneºte. Sr. Ecaterina Hanganu (Iaºi)


10

Calea cea micã

Nr. 16

Scrisoarea cãtre Filipeni Autenticitatea ºi locul scrierii Toþi exegeþii apreciazã cã autorul acestei scrisori este cu certitudine sfântul Paul. Despre locul scrierii pãrerile sunt împãrþite. Existã surse care ne transmit cã Scrisoarea cãtre Filipeni ar fi fost scrisã la Efes prin anul 57. Tradiþia creºtinã primarã apreciazã ca loc al scrierii acestei scrisori, oraºul Roma între anii 61-63.

Date istorice Scrisoarea cãtre Filipeni nu pare a fi scrisã cu vreun scop, ci pur ºi simplu din iubire faþã de filipenii sãi, singurii de la care acceptase un ajutor material deoarece avea destulã încredere în dragostea lor dezinteresatã ca sã ºtie cã, prin aceasta, nu va avea nici o obligaþie faþã de ei. Filipi era un oraº din Macedonia bine cunoscut în acea vreme, întemeiat de Filip al II-lea, tatãl lui Alexandru cel Mare. Era un oraº mare, bogat, de o importanþã deosebitã în Imperiul Roman, cu oameni înstãriþi. Aici sfântul Paul înºtiinþeazã prima comunitate creºtinã din Europa în timpul celei de-a doua cãlãtorii misionare, iar apoi a vizitat-o de douã ori.

Conþinutul În aceastã scrisoare sfântul Paul îºi deschide inima, vorbeºte despre bucuria sa, despre suferinþele sale. ªtim cã apostolul a fost arestat ºi încarcerat de romani, a fost bolnav, descurajat. Din scrisoare se vede iubirea sa nemãrginitã faþã de Isus; scoate în evidenþã faptul cã Isus a dat sens vieþii sale din clipa când l-a cunoscut. Aceastã Scrisoare face parte din grupul de scrisori ale sfântului Paul în care problema centralã este în ce fel poþi sã devii drept, sã te mântuieºti. Sfântul Paul atrage atenþia cã nu eºti îndreptãþit numai prin ceea ce faci (fapte bune, practicarea Legii) ci prin credinþa în Cristos. Este remarcat mai ales rolul lui Cristos în Bisericã. Se observã chiar o notã de tandreþe faþã de cel care „l-a prins” (3,12) ºi pe care îl numeºte singura datã „Domnul meu Isus” ºi care strãbate ca un fir roºu toatã aceastã scrisoare. Imnul cristologic rezumã întregul mister, de fapt misterul mântuirii. Prin aceastã scrisoare sfântul Paul face catehezã membrilor comunitãþii creºtine de care este profund legat. Scrisoarea ne este ºi nouã, creºtinilor de astãzi, de un real folos. Sfântul Paul ne dã ºi astãzi îndemnuri spirituale practice. Din Scrisoare se desprind trei teme: tema cristologicã, tema bucuriei, tema escatologicã. Tema principalã a acestei scrisori este tema cristologicã. Sfântul Paul declarã cã izvorul puterii sale misionare este Cristos care îl întãreºte atunci când trebuie sã sufere pentru Evanghelie, fiind în lanþuri. Atât de mult simte iubirea faþã de Cristos încât exclamã cã pentru el a trãi înseamnã Cristos. Ca un fel de sintezã a cristologiei gãsim în aceastã scrisoare binecunoscutul imn despre Cristos (2,5-11) în care Cristos este modelul nostru de umilinþã. Patima ºi moartea Domnului este o umilire totalã dar urmeazã gloria: Învierea ºi Înãlþarea. Creºtinii nu trebuie sã urmeze doar aspectele externe ale umilinþei ci sã aibã aceleaºi sentimente ca ale lui Cristos. Pentru sfântul Paul comuniunea cu Cristos nu este doar o exaltare de moment ci o atitudine continuã. El nu vrea sã fie despãrþit niciodatã de Cristos indiferent de ce i s-ar putea întâmpla. Chiar dacã ºtie cã va urma moartea este ferm convins cã aºa cum, acum, ia parte la suferinþele lui Cristos, la fel se va bucura de învierea lui (3,13-14). Destinul lui Paul este semnat de Domnul Cristos iar acesta trebuie

sã fie ºi destinul creºtinilor deoarece ei sunt cetãþeni ai cerului ºi au convingerea cã Mântuitorul ºi Domnul Cristos „va schimba trupul umilinþei, fãcându-l asemãnãtor cu trupul Gloriei sale” (3,20-21). Viaþa creºtinã este lucrarea lui Dumnezeu ºi este viaþa în Cristos care presupune o împãrtãºire cu suferinþa ºi moartea lui Cristos. El face totul în cel credincios. Dar aceastã viaþã creºtinã trebuie sã se manifeste în afarã prin fapte: rugãciunea (4,6), preamãrirea lui Dumnezeu în trupul nostru (1,20; 3,21) ºi unirea între creºtini. Rodul acestei vieþi, dusã împreunã cu Cristos este bucuria. În cele din urmã, bucuria creºtinului este sã binevesteascã Evanghelia prin cuvânt, dar ºi prin viaþa sa, punându-se în slujba celorlalþi, pentru cã împãrtãºirea cu Isus creeazã împãrtãºirea între fraþi. Iubirea înflãcãratã a lui Paul pentru creºtinii sãi este evidentã în Scrisoarea cãtre Filipeni. În ceea ce priveºte escatologia (timpurile de pe urmã, venirea Împãrãþiei lui Dumnezeu), sfântul Paul propune filipenilor un model ideal de comunitate în care sã domneascã iubirea frãþeascã din inimã între toþi membrii ei. Acest tip de comunitate trebuie sã aibã ca model persoana lui Cristos (2,1-5).

Imnul cristologic „Sã aveþi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus. El fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat ca un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului devenind asemenea oamenilor, iar, dupã felul lui de a fi, a fost socotit ca om. S-a umilit pe sine, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce. Pentru aceasta ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit numele care este mai presus de orice nume pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul; al celor din ceruri, al celor de pe pãmânt ºi al celor de dedesubt ºi orice limbã sã dea mãrturie cã Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatãl.” (2,5-11) Sr. Elena Matei (Bacãu)


octombrie 2 009 Din viaþa Bisericii

11

Calea cea micã

Formarea în institutele seculare (III)

Mijloace de formare Planul de formare

Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor, Roma

Este necesar un plan de formare, chiar dacã trebuie sã fie destul de elastic pentru a putea sã se adapteze nevoilor reale ale persoanelor ºi împrejurãrilor de timp ºi spaþiu. Un program care sã fie fondat pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe magisteriul Bisericii ºi pe Constituþiunile Institutului, ºi care în propunerea sa sã se foloseascã de contribuþia multor persoane ºi sã fie rodul unor reflecþii ºi experienþe. Întocmit în mod gradat, potrivit momentelor de formare, acest plan trebuie sã fie clar în finalitatea sa, dar foarte deschis în ceea ce priveºte modalitãþile de aplicare, pentru ca sã fie în funcþie de persoane. În Institutele de mare rãspândire este de dorit sã fie mai multe programe formative, care sã þinã seama de diversele culturi ambientale, cu condiþia ca liniile generale ale formãrii sã fie astfel încât sã asigure unitatea de spirit ºi de vocaþie specificã în întregul Institut. Este evident, o datã în plus, locul esenþial pe care îl ocupã, într-un program formativ, folosirea ºi aprofundarea Constituþiunilor.

Mijloace de formare spiritualã Datã fiind importanþa primordialã a formãrii spirituale, mijloacele pentru realizarea ei trebuie sã fie studiate ºi prezentate explicit. O enumerare ar putea cuprinde: exerciþiile spirituale, reculegerile periodice, liturgia ºi sacramentele, ascultarea personalã ºi comunitarã a Cuvântului lui Dumnezeu, meditaþia zilnicã, schimbul de experienþe de credinþã, reflecþia, individualã ºi colectivã, asupra Constituþiunilor... În faþa diverselor mijloace de formare spiritualã, fie cã acestea sunt folosite de Institut, fie cã vin din mediul în care se trãieºte, trebuie din nou subliniat faptul cã fiecare trebuie sã se simtã personal ºi în mod activ responsabil de modul de a ºi le însuºi.

Contacte cu Institutul Numeroase pot fi contactele cu Institutul orientate spre formarea integralã ºi unitarã: ele merg de la schimbul de la persoanã la persoanã, la schimbul între persoanã ºi grup, la comunicarea „la distanþã”. Printre contactele de la persoanã la persoanã, un loc prioritar îl au raporturile regulate pe care candidaþii trebuie sã le aibã cu formatorul: în aceste raporturi ei sunt ajutaþi sã-ºi asume diversele elemente ale vocaþiei cu responsabilitate ºi potrivit darului propriu, ºi sã facã din ele o sintezã armonioasã în viaþa lor. Ar putea fi colocvii periodice, relatãri scrise, corespondenþã regulatã. Dar este foarte util ca formatorul sã nu se limiteze la aceste raporturi, ci sã încerce sã se întâlneascã cu persoana în formare în momentele obiºnuite ale vieþii sale, sã-i cunoascã mediul de provenienþã, pentru a surprinde mai bine aspecte ale personalitãþii sale ºi modul de a se raporta la realitate ºi la alþii. Sunt prilejuri care ajutã sã se identifice mai bine liniile pedagogice convenabile pentru a ajuta pe cel interesat sã descopere, sã dezvolte, sã întãreascã simþul datoriei ºi al responsabilitãþii personale. Pe lângã contactele cu responsabilul cu formarea, are o mare importanþã contactul fratern cu fiecare membru al Institutului. Dar nu este de ajuns contactul personal; este nevoie ca el sã fie completat cu momente de viaþã comunitarã, adicã cu acele întâlniri fraterne, absolut necesare pentru formarea specificã în Institut ºi pentru verificarea ºi susþinerea reciprocã. Aceste momente de viaþã fraternã pot sã varieze mult de la un Institut la altul, dar eficacitatea lor asupra formãrii este indiscutabilã. În astfel de întâlniri nu existã doar un aspect de prietenie umanã, pentru cã ele trebuie sã constituie mai ales momente de confruntare cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l întrupa în situaþiile concrete, diferite pentru fiecare. De fapt, valoarea dialogului, atât la nivel bilateral cât ºi la nivel de grup, constã în cãutarea comunã a voinþei lui Dumnezeu, prin comunicarea reciprocã.

În cadrul acestor întâlniri se face, de asemenea, transmiterea istoriei Institutului (carismã, fondare, primii paºi, dezvoltare...), a cãrei cunoaºtere este fundamentalã pentru a înþelege propria vocaþie ºi inserarea în misiunea Bisericii. Posibilitatea întâlnirilor fraterne este împiedicatã, de multe ori, de mari dificultãþi: atunci se vede necesitatea de a lua în considerare mijloacele scrise, chiar dacã formarea oralã este mai eficace. Printre aceste instrumente de formare sunt amintite toate scrierile elaborate de Institut: scrisori, circulare, buletine, chestionare, reviste etc., care sunt folosite potrivit tradiþiilor fiecãrui Institut, dar la care toþi membrii, potrivit capacitãþii lor, ar trebui sã aducã o contribuþie, ºi care mai ales trebuie sã fie primite ca o susþinere a legãturii fraterne.

Complementaritatea mijloacelor de formare Se poate oare stabili o ierarhie de eficacitate a mijloacelor de formare folosite de Institute? În practicã, Institutele sunt chemate sã foloseascã unul sau altul din mijloace în mod complementar, în funcþie de persoanele ce trebuie formate ºi în funcþie de posibilitãþile reale. În acest sens, se poate afirma cã toate mijloacele sunt necesare ºi se completeazã reciproc, în raport cu exigenþa esenþialã ºi permanentã care este mereu aceea de a asigura dezvoltarea persoanei. Se poate þine seama de unele sugestii pentru a depãºi anumite dificultãþi: - remediul la izolare este constituirea de grupuri: ajutorul reciproc este garanþia cã va exista totdeauna un stimul pentru a progresa chiar ºi în auto-formare; - ocazii de formare între Institute, pe elemente ºi exigenþe comune, pot fi cãutate cu mult folos; - se poate chiar gândi la un ajutor frãþesc din partea unor Institute mai capabile, fie prin numãrul lor, fie prin calificarea membrilor lor, cãtre alte Institute. Concluzie Reflecþiile expuse ºi sugestiile date în paginile precedente vor sã fie un ajutor pentru Institutele Seculare. Se poate ca în unii responsabili de Institut sau de formare ele sã trezeascã o anumitã teamã: sarcina este prea mare ! În realitate este o sarcinã mare, dar trebuie sã avem toþi siguranþa cã atunci când, recunoscând cã suntem „slujitori netrebnici” (Lc 17,10), s-a fãcut tot ceea ce era posibil, Domnul intervine ºi ajunge chiar ºi acolo unde formatorii nu ºtiu sau nu pot sã ajungã: „sã împlineascã cu putere toatã pornirea voastrã spre bunãtate” (2Tes 1,11). Sr. Doina Roman (Sebeº)


12

Calea cea micã

Nr. 16

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Exerciþii spirituale la Luncani „O, cât de frumoasã e calea iubirii! Mã strãduiesc sã împlinesc din toatã inima voinþa bunului Dumnezeu”. (Sf. Tereza a Pruncului Isus, Ms.A, 84v) ‰ Un grup de 53 de surori de la Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din întreaga þarã, a participat în perioada 10-13 august, la exerciþii spirituale, la Mãnãstirea Carmelitanã - Luncani-Bacãu, predicator fiind pãrintelui iezuit Henryk Urban, de la Casa Xaverianum-Iaºi. Meditaþiile susþinute de douã ori pe zi au fost completate de reflexii individuale, rugãciuni în comun ºi particulare, Calea Sfintei Cruci, recitarea Rozariului, colocvii ºi spovezi, precum ºi de Sfânta Liturghie. Mulþumim Domnului cã ne-a adunat în meditaþie ºi rugãciune, mulþumim pr. Tiberiu cã ne-a primit cu dragoste ºi anul acesta în acest loc minunat ºi binecuvântat, mulþumim pãrintelui Henryk cã ne-a ajutat sã pãtrundem cu iubire ºi evlavie în paginile sfinte ale Evangheliilor. „Revarsã asupra noastrã, Doamne, Duhul tãu de iubire, pentru ca, susþinuþi de tine, sã fim o singurã inimã ºi un singur suflet în slujirea ta!” Sr. Teodora (Iaºi) * * * * * ‰ Mulþumim Domnului, deoarece ne-a prilejuit efectuarea unor exerciþii spirituale ignaþiene care ne-au încântat sufletele, mintea, dar ne-a cerut ºi rezistenþã psihicã ºi fizicã. Pãrintele Henryk Urban S.J. ne-a condus cu multã rãbdare, înþelepciune ºi blândeþe, iar noi am simþit convertirea sufletului ºi pacea spiritualã regãsind virtuþile tãcerii, ale deschiderii spre ceva nou. La finalul fiecãreia din cele douã meditaþii zilnice, pãrintele ne propunea mai multe texte din sfânta Scripturã, iar noi, terezinele le citeam ºi reciteam, meditând fiecare cuvânt. Printre temele lucrate: - crizele credinþei ºi dorinþa unei credinþe puternice; - sensul existenþei noastre; - indiferenþa ignaþianã ºi milostivirea umanã; - convertirea noastrã – libertatea legatã de fricã, frica de moarte; - contemplarea pentru dobândirea iubirii; - iubire, suferinþã, cruce. Colocviile personale cu pr. Henryk, sfintele spovezi, participarea la sfintele Liturghii, adoraþii la preasfântul Sacrament din fiecare searã au îmbogãþit nespus trãirile fiecãreia dintre noi. Rugãciunea biblicã, convorbirea personalã cu Dumnezeu ne-au lãsat amintiri ºi trãiri de nespus propunându-ne sã mai avem asemenea exerciþii spirituale. Au fost ºi mici neplãceri: staþia de amplificare era defectã ºi câteva surori nu au putut lua notiþe; ºase din noi nu au avut loc de dormit în mãnãstire ºi s-au dus pentru noapte la o pensiune. Directoarea noastrã, Maria-Teresa ne-a însoþit permanent din Lugano, pe calea undelor. Îþi mulþumim, Isuse pentru darul nepreþuit al exerciþiilor spirituale ale institutului nostru. Anul viitor, 2010, sperãm sã le efectuãm la Gioseni, la Mãnãstirea boromitã! Mulþumim pãrinte Henryk! Iulia-Ioana (Iaºi)

‰ Aceastã experienþã a exerciþiilor spirituale ignaþiene a fost binevenitã pentru Institutul nostru, pentru cã ne-a dat ocazia experimentãrii unei forme de reculegere în care implicarea noastrã sã fie mai activã ºi mai profundã. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã devinã tot mai mult ocazia de a pãtrunde ºi mai adânc în cunoaºterea lui Dumnezeu, în contemplarea lui, în tãcerea lui, pentru a deveni tot mai disponibile în a-l asculta în inima noastrã, în a deveni canale ale voinþei sale milostive. Pentru multe terezine a fost poate prima experienþã de acest gen, nu a fost o experienþã uºoarã, dar este un început pe care îl vom duce mai departe cu alte ocazii. Mulþumim lui Dumnezeu pentru harurile primite. Sr. Doina Roman (Sebeº) * * * * * ‰ Mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a oferit posibilitatea ca ºi anul acesta sã participãm la aceste zile de reculegere ºi de formare spiritualã a terezinelor. Folosind metoda ignaþianã, pãrintele predicator ne-a propus tãcerea ca fiind prima ºi necesara condiþie ca sã reflectãm sincer asupra propriei vieþi, dar ºi asupra temelor prezentate, cum ar fi: criza credinþei astãzi; convertirea noastrã; harul iubirii; libertatea în privinþa fricii. Atât ambientul extern, cât ºi meditaþiile prezentate neau fãcut sã gândim cu atenþie la cele spuse de preot, dar mai ales la ceea ce trebuie sã punem în miºcare, în acþiune atunci când ne vom întoarce acasã (faptele vorbesc ºi nu cuvintele). În concluzie, pot spune cã pentru mine au fost zile de clãdire spiritualã, de curãþire interioarã ºi de alimentare cu optimism pentru acele zile negre ºi mohorâte care uneori se mai abat asupra mea. Mariana (Huºi) * * * * * ‰ Laudã ºi mulþumire în orice moment lui Isus din Preasfântul Sacrament, care a fãcut posibil sã iau parte ºi în acest an la formarea spiritualã pentru a creºte în virtute. Te rog, converteºte-mã Doamne, ca sã pot vedea adevãrata sãrãcie a aproapelui meu. Ascultã ruga ºi eforturile mele sã nu mã îndepãrtez niciodatã de casa ta. Îþi mulþumesc, Isuse, cã m-ai mântuit! Ana Faraoanu (Bacãu)


octombrie 2 009

Calea cea micã

13

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

„Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului”. (Ps 116,12-13) ‰ Terminându-se zilele de reculegere de la Luncani, sufletul îmi era plin de recunoºtinþã. De aceea cuvintele psalmistului le cânt ºi eu de atunci…Recunoºtinþã pentru ce? Pentru foarte multe pe care Domnul mi le-a dat ºi le-am simþit ºi meditat pe timpul reculegerii: - pentru darul credinþei; - pentru bucuria convertirii ºi cunoaºterii Lui; - pentru bucuria chemãrii… „Vino dupã mine! etc. De la bun început, pãrintele predicator (Henryk Urban) ne-a exprimat invitaþia lui Isus:„veniþi dupã mine toþi cei însetaþi” sau „luaþi ºi mâncaþi…” (cuvântul Domnului). Ne-a invitat la un banchet, asemãnãtor cu un banchet de la o nuntã, unde masa este încãrcatã cu de toate. Din aceste multe feluri de mâncare „luaþi ºi mâncaþi”, ceea ce vã place, ceea ce sufletul vostru simte cã-i face bine, cã are nevoie, …Duhul Sfânt va deschide inima spre cuvintele minunate ale Domnului. De aceea la fiecare meditaþie, pe diferite teme, pãrintele ne propunea, ne provoca, ne îmbia cu diferite texte-fragmente din Sfânta Scripturã. Din toate acestea fiecare dintre noi îºi alegea textele, se oprea, digera, medita, gusta textul sau textele pe care le simþea, le auzea mai bine. Poate cã am venit la reculegere cu urechile astupate, dar Isus, invitându-ne la meditaþie ne zicea ºi nouã: „EFRATA (Deschide-te). Vreau sã intru la tine ºi sã te miºc, sã fii tot mai atentã la voinþa mea cu tine, la planul meu cu tine.” Meditaþiile nu au fost multe, doar ºase: metoda ignaþianã de reculegere, scopul existenþei noastre, tema milostivirii divine ºi umane, convertirea noastrã, tema libertãþii faþã de frica de moarte ºi harul iubirii. Fiecare temã era însã atât de bogatã ºi deschidea atâtea perspective, încât fiecare dintre noi cred cã a plecat de acolo cu hrana potrivitã pentru propriul suflet. Acestor teme li se adãugau ºi predicile de la fiecare Liturghie, predici care nu erau prea bine auzite de cãtre noi în funcþie de locul ocupat în capelã. Totuºi ºi aici ne puteau atinge un cuvânt sau o frazã potrivitã pentru fiecare suflet. Eu m-am aflat în aceastã situaþie, chiar la ultima predicã, dar ceea ce am auzit a fost important pentru mine. Tocmai mã pregãtisem sã-mi scriu în caiet o listã de hotãrâri bune cu care sã plec acasã. Ori, pãrintele ce ne-a spus la ultima predicã? „Dacã cei care fac an de an reculegerea spiritualã nu ajung sã progreseze destul în viaþa spiritualã este tocmai pentru cã îºi iau prea multe hotãrâri bune. Mai bine sã ne luãm o singurã hotãrâre de care sã ne þinem”. Atât am auzit ºi am reþinut de la ultima predicã. Pentru mine a fost destul. Sper cã fiecare sorã a petrecut aceste trei zile de reculegere în intimitate cu Isus ºi a avut timpul ºi condiþiile necesare pentru a-i asculta ºi medita Cuvântul sãu adresat fiecãreia dintre noi. De fapt acesta este ºi scopul acestor zile de reculegere ºi meditaþie: sã lãsãm preocupãrile ºi grijile de zi cu zi ºi sã ne deschidem inima, mintea ºi sufletul pentru a-l asculta ºi lãuda pe Cristos; pentru a ne abandona în braþele sale cu iubire. „Mã prostern, laud numele tãu Pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta, Cãci þi s-a mãrit faima Prin împlinirea fãgãduinþelor tale Spre templul tãu cel sfânt”. (Ps 138,2) Sr. Maria Manuela (Câmpina)

Din viaþa terezinelor din Iaºi Lansãri de cãrþi ‰ La începutul lunii iunie ne-am bucurat de lansarea cãrþii „Potecile cerului” scrisã de sr. Ecaterina Hanganu. Aceasta a avut loc la Casa Pogor din Iaºi, la Editura „Junimea”. În stil propriu, folosind dulcea limbã moldoveneascã, autoarea ne oferã adevãrate bijuterii spirituale. Orice cititor va parcurge cu încântare textele, minunate tãlmãciri ale Scripturilor. Pr. Mihai Budãu face o frumoasã prezentare a lucrãrii alãturi de prof. universitar dr. V. Rusu. Au fost prezente multe persoane consacrate, care au felicitat-o pe autoare, au cumpãrat cartea ºi au primit câte o dedicaþie cu autograf. ‰ Sora Teodora Pantazi ºi-a prezentat cartea „Flori ale creºtinismului” ediþia a II-a (revizuitã ºi adãugitã), Editura „Spiru Haret”, în cadrul Zilelor ºcolii, la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, din Iaºi. În faþa directorilor liceului, a colegilor, pãrinþilor, invitaþilor ºi nu în ultimul rând al elevilor, (toþi au primit cu mult entuziasm acest volum), sr. Teodora a fãcut recenzia cãrþii, iar pr. Pavel Chelaru (preot catolic) precum ºi pr. Vasile Nechita (preot ortodox-inspector ºcolar) au prezentat rolul acestei cãrþi în predarea religiei – ca auxiliar, de asemenea, cartea a fost recomandatã tuturor creºtinilor; aceasta nu trebuie sã lipseascã din biblioteca unui dascãl sau a unui elev. Au apreciat modul de prezentare ecumenicã, prima ediþie (epuizatã foarte repede din librãrii) fiind folositã cu succes atât de catolici cât ºi de ortodocºi. Prezentarea s-a încheiat cu o piesã de teatru (din carte) „Isus spune…!” – interpretatã de elevii clasei I. Ce frumoºi, ce spontani ºi cât de adevãraþi sunt copiii! Ambelor noastre autoare terezine le dorim sã ne mai ofere asemenea cãrþi! Le însoþim cu admiraþie în rugile noastre! Cu bucurie, Teodora ºi Iulia-Ioana au fãcut o vizitã la terezinele din Suceava în luna iulie. Pãrintele decan, ªtefan Babiaº ne-a primit cu multã bunãvoinþã. Grupul este mic, cu doar trei persoane, dar alte cinci ºi-au arãtat dorinþa de a cunoaºte Constituþiile institutului nostru. Le aºteptãm cu drag. Sã ne rugãm pentru noi vocaþii!

Cãlãtorii ºi pelerinaje Un mic grup: Maria-Emanuela, Elena Solcan ºi Iulia-Ioana au petrecut trei zile la Mãnãstirea Stãnceni de rit greco-catolic, condusã de maica Eliana, o pasionatã luptãtoare pentru grãbirea Unitãþii prin trãire în iubirea lui Dumnezeu. Am participat, alãturi de un numeros popor de credincioºi grecocatolic, la sãrbãtoarea „Schimbãrii la faþã”, patronul bisericii fiind de „Ziua Crucii”. Peisajul mirific al locului, pârâul care strãbate incinta, munþii cu brazi ºi statuia sfintei Tereza a Pruncului Isus ce ne zâmbea dintre flori, parcã voiau sã ne reþinã acolo. Meditaþia ºi faptele de binefacere ºi de culturã ale celor care trãiesc acolo ne fac sã îi admirãm. Mãnãstirea Unitãþii a benedictinelor de la Viiºoara ne reþine pentru trei zile (câte mai aveam pânã la exerciþiile noastre


14

Calea cea micã

Nr. 16

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

spirituale). Am cunoscut ce înseamnã cu adevãrat viaþa de clauzurã ºi studiul rugãciunilor zilnice la care am participat. Surorile, conduse de superioara Cristina, luptã prin rugãciune pentru unitatea bisericilor. Locul era superb ºi respira puritate, iar priveliºtea spre Piata-Neamþ era minunatã. Pelerinajul spre Cacica din ziua marii sãrbãtori „Adormirea Maicii Domnului” a atras aproape toate terezinele din dieceza noastrã. O, ce zile minunate de unire a cerului cu pãmântul! Pelerinajul în Þara Sfântã a fost o deosebitã binecuvântare ºi pentru câteva terezine: Tereza Dorcu, Cecila Triºcã, Tereza Cibea ºi alte simpatizante din Butea. Le-am însoþit cu gândurile noastre de bine ºi ne-am bucurat când s-au întors, pline de mulþumire cã au avut privilegiul sã calce pe Calea Crucii ºi a lui Isus, pe drumul Fecioarei Maria, pe urmele apostolilor, pe calea sfinþeniei. Doamne, ajutã pe fiecare dintre noi sã pãºim cu pioºenie ºi bucurie pe acelaºi drum sacru! A consemnat sr. Iulia-Ioana (Iaºi)

Minunea iubirii – întâlnire memorabilã Atunci când întreaga fiinþã pleacã, ºi totuºi rãmâne este o minune a iubirii. Acest lucru s-a întâmplat cu plecarea pãrintelui Lobato în Granada – Spania ºi trãirea spiritului sãu în institutul nostru. De aceea, când terezinele din România au auzit cã pãrintele Lobato revine la noi în þarã ºi cã va trece prin Iaºi, la unison au pornit spre locul de reºedinþã a pãrintelui Mihai Mãrgineanu. Acolo era un popas, în casa bunului sãu prieten, unde avea sã se odihneascã. Era luna mai, luna florilor, luna Preacuratei Fecioare Maria. Prezenþa sa în aceastã lunã a fost pentru noi darul mamei noastre cereºti. Acest pãrinte dominican a ºtiut sã fie ºi „terezin”, sã ne conducã pe „calea cea micã”, indicatã nouã de sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi iubitã de mirele nostru, Cristos.

10 ani de la vizita papei Ioan-Paul al II-lea „Vã aºteaptã o sarcinã pasionantã: a reînviora speranþa în inimile bisericii voastre care învie…” În ziua de 9 mai, terezinele din Iaºi, s-au întâlnit pentru o zi de rugãciune ºi reculegere la Institutul Teologic „Sfântul Iosif”. Pentru a ne aminti ºi sãrbãtori cei 10 ani de când papa Ioan Paul al II-lea a cãlcat ºi a binecuvântat pãmântul românesc, sora noastrã, Ecaterina Hanganu ne-a prezentat pe laptop aspecte din viaþa ºi învãþãturile acestui mare pãstor al turmei universale. Alãturi de pr. Cristian Fodor, care a celebrat sfânta Liturghie ºi ne-a îndrumat cu bunãvoinþã, ne-am rugat ca acest mare om ºi papã sã fie ridicat la cinstea altarelor. Am meditat apoi cuvântul lui Dumnezeu printr-o lectio divina, în spirit ignaþian, am citit fragmente din discursurile þinute la Bucureºti de papa Ioan Paul al II-lea, în mai 1999.

Cu bucurie, dar ºi cu lacrimi în ochi, câteva surori ºi-au amintit de emoþiile, precum ºi de trãirile puternice pe care le-au avut, departe dar totuºi aproape de Sfântul Pãrinte, la sfânta Liturghie din parcul Izvor (Bucureºti). Reculegerea s-a încheiat cu o rugãciune la sfânta Maria, mama lui Cristos cel înviat, pentru beatificarea celui mai iubit papã pe care l-a avut Biserica Catolicã la sfârºitul mileniului al II-lea. Fie ca visul lui Dumnezeu, speranþa Sfântului Pãrinte ºi moºtenirea lãsatã generaþiilor viitoare sã se înfãptuiascã în acest nou mileniu: ca toþi sã fie una! Doamne ajutã! Sr. Teodora (Iaºi)

În acea zi, grupuri de terezine se îndreptau spre Iaºi, cãtre parohia unde slujeºte pãrintele ortodox, locul de întâlnire surprizã a pãrintelui Lobato – fost asistent spiritual al Institutului Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Totul a fost surprizã pentru pãrintele: atât venirea surorilor cât ºi masa festivã luatã împreunã cu ele. Liniºtea ce domnea în curtea bisericii „Sfântul Toma” a fost întreruptã de cântece de bucurie ºi veselie. Ieºind în curte, însoþit de Maria-Tereza, a fost surprins de mulþimea surorilor ºi de ploaia de buchete de flori, precum ºi de cuvintele de bun venit. În aceastã atmosferã de sãrbãtoare s-a cântat „Cu inima sãltând de bucurie”, cântec în cinstea sfintei noastre patroane. De fapt trãiam bucuria ucenicilor din Emaus. Pãrintele ca totdeauna, vioi, vesel ºi plin de energie ne transmite optimismul, bucuria ºi speranþa. Cu multã rãbdare, primeºte salutul fiecãrei terezine, ºi ca de obicei, are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi, amintindu-ºi de multe momente petrecute împreunã. Voi semnala douã aspecte ce leam trãit în acea zi: spiritul ecumenic ºi spiritualitatea terezianã. Am trãit comuniunea ºi unitatea dupã dorinþa lui Cristos „ca toþi sã fie una, precum Tu, Tatã în mine ºi eu in Tine” (In 17,21). Turma se simte bine cu pãstorul. Are loc ºi o masã frãþeascã „Masa iubirii între confesiuni”, masa trãirii cuvântului întrupat. Prezent la aceastã întâlnire a fost ºi pãrintele Anton Despinescu, asistent spiritual al grupului terezinelor din Iaºi, care niciodatã nu-ºi pãrãseºte turma ºi vrea sã o ºtie în siguranþã. Fiind în timpul pascal am trãit ºi bucuria învierii cântând „Cristos a înviat”, cântec care, prin anunþarea învierii lui Cristos, ne-a dat ºi speranþa învierii noastre ºi speranþa Paradisului, urare pe care ne-a fãcut-o ºi pãrintele Abelardo Lobato: „Sã ne vedem în paradis”, urare care implicã: voinþa lui Dumnezeu – îmbrãþiºând crucea, cãlãuzirea de cãtre Duhul Sfânt ºi a merge pe calea cea micã în ascultare ºi umilinþã. În final, cântecul „Leagã-ne Doamne pe toþi împreunã” a fost ca ºi un angajament al nostru ºi al mãrturisirii lui Dumnezeu în cele trei personaje: Tatãl, Fiul si Duhul Sfânt. Dupã ce surorile au cântat „Mulþi ani” pãrintelui, ºi-au luat rãmas bun de la fostul asistent, apoi cu bucurie atât pe chipuri, dar mai ales în inimi s-au îndreptat cãtre comunitãþile lor unde aveau sã transmitã celor care nu au fost prezente, mesajul iubirii ºi al pãcii lui Cristos, mesajul comuniunii între fraþi ºi: luptaþi pentru paradis! Sr. Agnesa Husaru (Buhonca)


octombrie 2 009

Calea cea micã

15

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mama preotului „O mamã, dulce mamã, din negura de vremi Pe freamãtul de frunze, la tine, tu mã chemi”. Mihai Eminescu În inima fiecãreia dintre noi, alãturi de iubirea de Dumnezeu, este un loc luminos pe care-l ocupã mama. Chiar dacã nu suntem conºtiente de aceasta, sau nu vrem s-o recunoaºtem, ea este acolo însoþindu-ne mereu. Ori de câte ori m-am aflat în prezenþa unei mame de preot, admiraþia s-a transformat în rugã de mulþumire pentru darul ce ni l-a oferit: un fiu preot! Domnul ne iubeºte cu o iubire de mamã ºi de tatã; fiecare din cei doi pãrinþi din care s-a nãscut un preot sunt la fel de importanþi. Mama, prin rolul ei binecuvântat trãieºte misterul plãmãdirii fiului sãu, transmiþându-i lumina, bucuria, pacea sufleteascã, dorinþa de consacrare. „Încã de la trei ani, bãiatul meu se ruga seara spunând: Ajutã-mã Isuse sã mã fac preot”, îmi spunea o mamã pe patul de suferinþã-iar trecerea ei s-a fãcut lin. Într-o zi de august, chiar în ziua Adormirii Maicii Domnului, mama Maria a adus pe lume un fiu. Simþind cã el va avea un destin deosebit, l-a încredinþat din nou Creatorului, aºa cum o fãcuse ºi în lunile de sarcinã. Adesea lacrimile ei de bucurie, nu de suferinþã, cãci nu a fost scutitã de mari dureri, se amestecau cu ale pruncului ºi apoi copilului, care a devenit, peste ani, pãrintele Iosif. În grãdina mamei Maria au înflorit ºi alþi copii, pe doi dintre ei Domnul ia luat la el pentru a-i face îngeraºi, dar mama nu ºi-a pierdut speranþa ºi curajul. Încã o victorie a trãit ºi la consacrarea unei fiice, dar ºi la naºterea celor patru nepoþi de alþi copii ai sãi. Mama Maria a gãsit întotdeauna un cuvânt bun pentru toþi cei din jurul ei ºi o mângâiere de ajutor pentru cei sãraci. Cel mai mult se bucura când participa la sfintele Liturghii celebrate de pãrintele Iosif; cuvintele de la predicã i se imprimau în suflet, iar miracolul primirii prin el a Euharistiei o fãcea sã se înalþe mai mult. Când pãrintele era departe inima ei se îngrijora, dar credinþa era sprijinul sãu. Alãturi de soþ, muncea, uneori din greu, pentru binele familiei; avea grijã ºi de mama sa cãreia i-a fost mereu alãturi. Avea un vis, mama Maria, sã meargã în pelerinaj în Þara Sfântã – vis ce i s-a împlinit în toamna anului 2008. În grupul condus de fiul sãu, pr. Iosif, mama era freamãtul rugãciunii, al bucuriei, al veseliei, o luminã a iubirii pentru Isus. Toþi ºi-o amintesc pe Via Dolorosa, având crucea în mânã ºi parcurgând cu smerenie ºi iubire Calea Crucii, calea vieþii ei. La revenirea acasã (dupã ce ºi-a sãrbãtorit cu multã bucurie nunta de aur) i-a fost pus diagnosticul unei boli incurabile. Brusc inimile familiei sale s-au întristat, dar speranþa nu i-a pãrãsit. O, cât doream de mult ca medicii sã dea greº! Dar nu a fost aºa. Boala avansa fãrã milã. Îndemnaþi ºi de mama Maria, ne rugam fãrã încetare. Dupã douã luni de suferinþã suportatã eroic ºi dãruitã cu dragoste lui Isus, mama pãrintelui Iosif a plecat la Domnul, gândind mereu la cuvintele sfintei Tereza a Pruncului Isus: „Eu nu mor ci intru în viaþã!” Familia, pãrintele, soþul, bãtrâna bunicã (mama sa – de 92 de ani), ceilalþi copii ºi nepoþii se mângâiau în rugãciune spunând: „Acum avem douã mame în cer (pentru cã a murit aºa cum a trãit – ca o sfântã) pe Maica Domnului Isus ºi pe mama noastrã!”.

Gânduri la înmormântarea Mons. Petru Mareº pãrintele spiritual al terezinelor din Bacãu Moartea este o realitate din prima clipã a existenþei, ea ne însoþeºte. Nimeni nu poate sã nege certitudinea propriei morþi. Sfântul Francisc o numea „sora noastrã” spunând cã „moartea ne apare ca o împãrãþie a nopþii”. Aceste gânduri ºi multe altele despre moarte, ne provoacã un sentiment de teamã, poate uneori chiar de revoltã în faþa morþii. Deseori în convorbirile noastre, pãrintele ne pregãtea în vederea trãirii ºi a acestei realitãþi. O fãcea cu mult tact fãrã a ne înspãimânta. Îmi amintesc cã în decursul anilor de suferinþã pe care i-a petrecut printre noi, la Bacãu, apãrea în faþa noastrã mereu cu zâmbetul pe faþã, plin de încredere în Dumnezeu. Odatã, reîntors, dupã vreo trei luni de tratament, de la Roma, ne-a întâmpinat cu seninãtatea care îl caracteriza. La întrebãrile noastre, în legãturã cu sãnãtatea sfinþiei sale, spunea: „Sã ºtiþi cã nimic nu mã neliniºteºte, aºtept cu rãbdare plecarea mea la întâlnirea cu Isus, valiza îmi este pregãtitã, o am la uºã!…” „– Da, monseniore, dar bagajul cu care vã prezentaþi în faþa lui Dumnezeu este mult mai bogat decât o valizã…” Desigur moartea pãrintelui ne-a provocat sentimente de durere, pentru cã plecarea sfinþiei sale este pentru întreaga Bisericã o pierdere, iar pentru noi, terezinele, aceastã pierdere este amplificatã de faptul cã pãrintele era spiritualul nostru. ªi nu greºim dacã spunem cã este ºi un câºtig, deoarece a fost un preot devotat al Trupului Mistic al lui Cristos, al Bisericii. În permanenþã a fost conºtient cã prin misiunea sa slujeºte tuturor cu toate puterile sale. Câºtigul este cã acum, când se aflã în faþa lui Dumnezeu, poate mijloci pentru noi ºi parcã îl auzim cum ne repeta, pentru a ne încuraja, ca noi sã înþelegem, asemenea compozitorului Charles Gounaud ºi sã spunem:„a muri înseamnã a ieºi din existenþã pentru a intra în viaþã”. Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-l fericeascã în pace! Cu recunoºtinþã, Sr. Elena Matei (Bacãu) Mi s-a pãrut ºi nu numai mie, cã slujba de înmormântare a fost o sãrbãtoare ºi un omagiu adus mamei Maria de sute de oameni prezenþi în Biserica din Butea, în acea zi de sfârºit de an – 2008. Natura îmbrãcase hainã albã de nea fãcând totul sã parã în jur ca sufletul mamei pãrintelui. Fulgii, ce au început sã cadã pe drumul spre cimitir, erau lacrimi de îngeri, rugi binecuvântate din univers, care participau cu iubire la celebrarea de „rãmas bun” a mamei Maria. Petalele albe ale iernii ce se apropia pluteau iarãºi pe pãmântul în care s-a nãscut ºi a trãit. Mamelor de preoþi, cinste vouã, fiþi binecuvântate în veci! În Institutul „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” avem câteva mame de preoþi pe care le iubim ºi le cinstim în mod deosebit. Dumnezeu sã le aibã în pazã sã se bucure mulþi, mulþi ani, iar pe fiii lor preoþi sã-i însoþeascã cu haruri binecuvântate zi de zi. Acum, în anul „Sfintei Preoþii” sã implorãm Sfânta Treime, sã ne rugãm sfintei noastre Tereza de Lisieux – „patroana bisericii” – sã trezeascã în inimile fiilor chemarea la sfânta preoþie, iar pe preoþii noºtri sã-i întãreascã bunul Dumnezeu în munca lor pentru mântuirea tuturor! Sr. Iulia-Ioana (Iaºi)


16

Calea cea micã

Nr. 16

Terapia intensivã

Cum sã cultivãm speranþa în viaþa creºtinã

ªi oamenii au început sã construiascã o lume nouã fãrã Dumnezeu, Creatorul lor. Rezultatul? Ne îndreptãm spre dezastru, spre autodistrugere, o dovadã a neputinþei omului de a rezolva problemele planetei prin ºtiinþã, tehnicã ºi politicã, oricât de avansate ar fi ele. În iubirea sa nemãrginitã, Dumnezeu ne-a avertizat prin profeþii sãi. În epoca noastrã, ne-o trimite pe sfânta Fecioarã Maria pentru a ne întoarce de pe cãile noastre greºite ºi a ne face sã redescoperim Evanghelia ºi iubirea sa nemãrginitã. Nenumãrate sunt locurile de pe glob în care sfânta Fecioarã a apãrut sau apare ºi îndeamnã oamenii la rugãciune ºi convertire, adicã sã-ºi schimbe viaþa ºi sã se întoarcã la Dumnezeu. Unul din aceste locuri este localitatea Medjugorje, din fosta Iugoslavie, actualmente Bosnia, unde Maica Domnului apare zilnic din 1981. Mesajele transmise de ea ne sunt adresate ºi nouã, tuturor acelora care dorim sã o ascultãm. Sora Emanuel povesteºte: „Am avut posibilitatea sã vorbesc despre Medjugorje cu episcopul de Strasbourg ºi am fost fericitã sã constat bunãvoinþa sa faþã de acest mare eveniment spiritual. Deodatã, mi-a pus o întrebare: «Un lucru mã nemulþumeºte: faptul cã apare în fiecare zi, de atâta timp, nu cumva este o lipsã de sobrietate din partea Sfintei Fecioare?» Pãrinte – i-am rãspuns – dacã aþi avea un copil grav bolnav, cum este lumea de astãzi, n-aþi rãmâne la cãpãtâiul lui zi ºi noapte pânã îºi va reveni?” „Ah, acum înþeleg... a declarat episcopul... pentru noi, Medjugorje este... terapie intensivã!” Mama din Ceruri ne poartã de grijã tuturor. Iubirea ei ne conduce cu duioºie spre Fiul Sãu Isus, care ne aºteaptã pentru a ne da pacea ºi bucuria. 1-5 5 august 2009. Festivalul Internaþional al Tineretului Catolic: 40.000-45.000 de persoane; 350 preoþi în prima zi, 525 în penultima zi; 100 de preoþi la spovezi zilnic; transmisie în 16 limbi. Indiferent unde eºti în Medjugorje, în urcuº pe Krizevac, meditând Calea Crucii; pe colina apariþiilor meditând misterele Rozariului; în bisericã sau în capele ascultând sfânta Liturghie; la Oaza Pãcii sau la Comunitatea Cenacol, ascultând mãrturiile, peste tot vibreazã iubirea; o comuniune perfectã între oameni. Grupuri de toate etniile, din toate colþurile pãmântului uniþi în rugãciune.. Om ºi naturã în comuniune. Dumnezeu este în toþi ºi în toate. În fiecare zi de douã a lunii, în prezenþa a numeroºi pelerini, sfânta Fecioarã se roagã împreunã cu vizionara Mirjana pentru oamenii care nu l-au întâlnit niciodatã pe Dumnezeu. În acest an, în zi de 2 august 2009, când am avut bucuria sã fiu la Medjugorje, mesajul transmis pentru noi toþi a fost: „Dragi copii, vin la voi pentru a vã arãta calea, ca sã fiþi cât mai aproape de Fiul Meu. Nu refuzaþi Iubirea Mea, nu refuzaþi salvarea mea ºi viaþa eternã. Sunt cu voi ca Mamã ºi vreau ca voi sã mergeþi mereu cu Mine.” Viaþa devine minunatã când accepþi ca Sfânta Fecioarã sã te conducã, când trãieºti în lumina adevãrurilor lui Isus. Sfânta Fecioarã cãreia i-am fost încredinþatã în momentele mele de mare cumpãnã, prin mesajele de la Medjugorje, m-a învãþat sã trãiesc rugãciunea, m-a învãþat vibraþia iubirii, m-a învãþat sã conºtientizez prezenþa lui Dumnezeu, în viaþa mea. Nu sunt suficiente cuvintele, pentru a mulþumi pentru marele dar ce l-am primit... Silvia Poleac (Iaºi)

Continuare din numãrul trecut, pag. 20 Suferinþa. Suferinþa poate duce la disperare, la pierderea speranþei. Dovadã: numeroasele sinucideri. Dar ea poate fi ºi grãdina Ghetsemani în care trebuie sã luãm decizii importante pentru speranþã. Suferinþa este totdeauna dificilã ºi ea mobilizeazã întreaga noastrã fiinþã pentru cã cere un rãspuns. Suferinþa nu face parte din planul nostru de viaþã, dar poate sã ne deschidã spre planul lui Dumnezeu cu noi, care dã sens ºi la ceea ce pare fãrã sens. Prin suferinþã, putem pierde anumite speranþe pãmânteºti ºi egoiste, pentru a face loc unei speranþe care depãºeºte toate eºecurile ºi tragediile posibile într-o viaþã de om. Suferinþa, atunci când reuºim sã o acceptãm, devine un mijloc foarte important de purificare a speranþei, de evoluþie a ei spre desãvârºire: a spera contra oricãrei speranþe. în aceastã confruntare dureroasã pe care o implicã suferinþa putem lãmuri adevãrul asupra credinþei-speranþeiiubirii noastre, putem pierde unele iluzii pe care ni le fãceam despre noi, putem înainta în umilinþã ºi în trãirea sãrãciei spirituale, aceastã poartã de intrare spre darurile lui Dumnezeu. În momentul încercãrii ºi al nopþii spirituale, speranþa poate sã renascã sub forma încrederii în Providenþa divinã, în înþelepciunea lui Dumnezeu care toate le orânduieºte spre binele celor care îl iubesc. Edith Stein, gândindu-se la viaþa sa, a ajuns la convingerea cã: „Nu existã hazard, toatã viaþa mea, pânã în detaliile ei, este prevãzutã în planul providenþei divine, ea este, în faþa ochilor lui Dumnezeu care vede totul, o coerenþã inteligibilã perfectã. Atunci încep sã mã bucur dinainte de lumina slavei în care îmi va fi dezvãluitã aceastã coerenþã inteligibilã”. Este bine sã ne amintim ºi cuvintele sfântului Paul cãtre Romani 8,18: „Suferinþele din vremea de acum nu au nici o însemnãtate faþã de mãrirea care ni se va descoperi”. ªi mai trebuie sã spunem cã mãrturia creºtinã nu se dã atât prin cuvinte, cât prin modul de a trãi viaþa. Numai cel a cãrui speranþã a fost probatã prin încercãri poate deveni cu adevãrat martor al speranþei. Singurãtatea. Pentru cei care vor sã se consacre total lui Dumnezeu, singurãtatea este un element esenþial al vieþii spirituale, care favorizeazã disponibilitatea dãruirii. Dar, în acelaºi timp, ea poate fi ºi o încercare greu de suportat. Un om singur este mai vulnerabil, mai supus izolãrii, marginalizãrii, umilirilor ºi nedreptãþii sociale. În Biblie, Dumnezeu ºi-a arãtat solidaritatea cu cei singuri: El se declarã ocrotitorul vãduvei, al orfanului ºi al strãinului. Tocmai pentru cã este grea, omul evitã sã o trãiascã în realitatea ei, încearcã sã o înºele prin diverse mijloace: activism, tot felul de distracþii, diverse droguri. Pentru ca singurãtatea sã nu fie ceva negativ, pe care trebuie sã îl suportãm, pentru ca sã devinã treaptã care ne duce mai departe, ea trebuie trãitã în credinþã-speranþã. Deºertul este locul în care Dumnezeu ne cheamã pentru a ne detaºa de false siguranþe pe care ni le facem în lume, pentru a ne deschide mai profund spre El, pentru a-l privi cu mai multã atenþie ºi pentru a învãþa sã ne punem toatã speranþa în El. Un om singur este un anaw, unul din sãracii lui Dumnezeu, care ºtie cã fãrã ajutorul lui Dumnezeu nu poate face nimic ºi de aceea îºi formeazã în el punctul de sprijin, în acest sens, singurãtatea bine trãitã duce la purificarea ºi întãrirea speranþei. Citirea Bibliei ºi a vieþii sfinþilor. La toate aceste prilejuri de manifestare ºi creºtere a speranþei trebuie sã adãugãm citirea ºi meditarea Bibliei ºi a vieþii sfinþilor. Biblia este strãbãtutã de la un capãt la altul de speranþã, ºi aceastã speranþã este un dar pe care îl dã Dumnezeu poporului evreu ºi prin el omenirii. Biblia ne dezvãluie un Dumnezeu care face promisiuni ºi totdeauna le împlineºte, un Dumnezeu pe care putem conta, care ne iubeºte, este fidel ºi ne-a deschis drumul speranþei printr-un sacrificiu total. Dacã am aduna toate cuvintele de speranþã din Biblie am obþine o carte care ne-ar susþine cu succes în momentele noastre mai dificile. Din nenumãratele exemple voi da unul singur: Psalmul 27/26: „De-ar nãvãli asupra mea oºtiri, nu mã înspãimânt, / De s-ar porni asupra mea rãzboi, mai mult mã voi încrede“ ºi mai departe „Nãdãjduieºte în Domnul ºi fii tare / Ai inimã viteazã ºi nãdãjduieºte în Domnul”. ¾


octombrie 2 009

Calea cea micã

Slujirea autoritãþii ºi ascultarea Continuare din numãrul trecut, pag. 12 Partea a doua, Autoritate ºi ascultare în viaþa fraternã, se referã la viaþa comunitarã. Construirea unei comunitãþi fraterne constituie una din îndatoririle fundamentale ale vieþii consacrate, comunitãþi în care sã se trãiascã porunca iubirii: „Iubiþi-vã cum eu v-am iubit“ (In 13,34-35). Aceastã iubire fraternã este semnul dupã care membrii comunitãþii sunt recunoscuþi ca ucenici ai lui Cristos. Ioan Paul al II-lea spunea: „Întreaga rodnicie a vieþii religioase depinde de calitatea vieþii fraterne”. Autoritatea, în unire cu persoanele încredinþate ei, este în slujba zidirii unei comunitãþi fraterne. Numai dacã superiorul trãieºte în ascultare faþã de Cristos ºi în sincerã observare a Regulei, membrii comunitãþii pot înþelege cã ascultarea de superior îi face sã se maturizeze în conformitate cu Cristos cel ascultãtor de Tatãl. O aceeaºi chemare a lui Dumnezeu i-a adunat împreunã pe membrii unei comunitãþi, ºi o unicã voinþã de a-l cãuta pe Dumnezeu continuã sã îi conducã. Aceastã cãutare ºi disponibilitatea de a o împlini este cimentul spiritual care uneºte grupul, îl fereºte de fragmentare. Comunitatea trebuie sã tindã spre o spiritualitate de comuniune, pentru cã sfinþirea ºi misiunea trec prin comunitate, ele sunt parcursul pe care membrii comunitãþii îl realizeazã împreunã, ºi nu fiecare separat. În creºterea fraternitãþii, autoritatea are un mare rol. Ea trebuie sã îi asculte pe membrii comunitãþii, sã fie mereu disponibilã sã o primeascã necondiþionat pe fiecare persoanã care i-a fost încredinþatã. De asemenea, sã creeze un climat favorabil dialogului, un ambient de încredere, promovând recunoaºterea capacitãþilor ºi sensibilitãþii fiecãruia, sã solicite aportul fiecãruia la misiunea institutului religios, valorificând cât mai mult posibil darurile pe care membrii comunitãþii le au. În acelaºi timp, persoana consacratã trebuie sã accepte cu spirit de credinþã sarcina încredinþatã, chiar ºi atunci când nu este conformã cu dorinþele ºi aºteptãrile sale.

¾ În vieþile sfinþilor vedem o trãire concretã a speranþei, chiar ºi în situaþii limitã când forþele umane sunt depãºite. De exemplu, câtã credinþã-speranþã-iubire a avut Maximilian Kolbe pentru a se oferi sã moarã în locul unui alt deþinut! Speranþa este un dar al lui Dumnezeu, însã acest dar poate fi primit sau nu. Este necesar sã vrem „sã intrãm în speranþã, sã nu ne oprim în prag” (Ioan Paul al II-lea). Trebuie sã luãm o decizie personalã ºi sã mergem cu perseverenþã spre þinta pe care ne-o indicã speranþa, în ciuda obstacolelor interioare ºi exterioare care cu siguranþã presarã calea vieþii noastre. Rãspunsul la speranþa pe care ne-o oferã Dumnezeu cere hotãrâre, curaj, mobilizarea întregii noastre fiinþe ºi multã încredere. încrederea este atitudinea umanã la care Isus Cristos þine în mod deosebit ºi prin intermediul cãreia îºi revarsã milostivirea, dupã cum i-a spus sfintei Faustina: „Doresc sã acord haruri inimaginabile sufletelor care au încredere în Milostivirea Mea... Cu cât un suflet are mai multã încredere, cu atât obþine mai mult”. „Sunt o mare mângâiere pentru Mine sufletele care au o încredere nelimitatã ºi asupra acestor suflete revãrs toate comorile harurilor mele”. Dar, prin însãºi natura lui, omul este înclinat spre descurajare, neîncredere, nestatornicie. Pentru a ne ridica deasupra acestor slãbiciuni ale firii noastre avem nevoie la fiecare pas de lumina ºi energia pe care ne-o dã harul. ªi atunci când ne simþim copleºiþi de dificultãþi sã nu uitãm sã o chemãm în ajutor pe cea care este invocatã ºi sub numele de sfânta Fecioarã a Speranþei. Ea a salvat în inima ei speranþa omenirii când, dupã moartea lui Isus, pentru cei care l-au însoþit în anii de viaþã publicã speranþa murise. Prin durerea care i-a sfâºiat inima în faþa Crucii, speranþa a ieºit purificatã ºi s-a confirmat în bucuria învierii. De aceea sfânta Fecioarã este o martorã a speranþei care poate susþine speranþa celor care i-o cer. Aº încheia cu un sfat dat de Padre Pio: „Imediat ce ne dãm seama cã vom cãdea în descurajare, sã reanimãm credinþa noastrã ºi sã ne abandonãm în braþele Tatãlui divin, gata mereu sã ne primeascã, dar mereu cu condiþia sã alegãm cu sinceritate la el”. Sr. Doina Roman (Sebeº)

17

Uneori, cãutarea unui rãspuns pentru a lua o decizie este încredinþatã discernãmântului comunitar, pentru a asculta ceea ce Duhul Sfânt spune comunitãþii. Dar discernãmântul comunitar nu substituie rolul autoritãþii, cãreia îi rãmâne decizia finalã. Fraternitatea se bazeazã pe recunoaºterea demnitãþii fratelui sau surorii ºi este necesar ceea ce sfântul Benedict a afirmat în regula sa: „Trebuie ca ºi fraþii sã asculte unul de altul”. Dar pentru a reuºi acest lucru este necesar sã fim liberi interior: „Este liberã acea persoanã care trãieºte în mod constant atentã sã surprindã în fiecare situaþie de viaþã, ºi mai ales în fiecare persoanã care trãieºte alãturi de ea, o mijlocire a voinþei Domnului”. A treia parte a documentului, în misiune, subliniazã reciprocitatea dintre misiune ºi ascultare. În Evanghelie, Isus se prezintã mereu ca trimisul Tatãlui pentru a face voinþa lui. Se poate spune cã întreaga viaþã a lui Isus este misiune a Tatãlui. Noi colaborãm la misiunea lui Cristos ºi îi permitem sã o ducã la îndeplinire, mai ales primindu-l pe El, fãcându-ne loc al prezenþei sale. Este imposibil sã ne gândim la misiune în afara relaþiei cu ascultarea. A trãi misiunea implicã totdeauna a fi trimis. Misiunea trebuie uneori sã se confrunte cu dificultãþi majore, care pot fi înfruntate doar cu harul lui Dumnezeu, în conºtientizarea faptului cã suntem trimiºi de el ºi de aceea putem conta pe ajutorul lui. Autoritatea are o datorie importantã în privinþa misiunii. Ea nu este responsabilã numai de animarea comunitãþii, dar are ºi funcþia de a coordona variatele competenþe ºi energiile în vederea misiunii: - încurajeazã asumarea responsabilitãþilor ºi le respectã când sunt asumate; - invitã la înfruntarea diversitãþilor în spirit de comuniune (este posibil sã trãim împreunã ºi sã ne iubim chiar dacã suntem diferiþi); - menþine echilibrul între diferitele dimensiuni ale vieþii consacrate (între timpul dedicat rugãciunii ºi timpul dedicat muncii, între individ ºi comunitate, între muncã ºi odihnã, între formare personalã ºi formare comunitarã); - are o inimã milostivã, dar ºi simþul dreptãþii. Autoritatea este un instrument al iubirii lui Dumnezeu, dar înþelegerea faþã de un frate nu poate exclude dreptatea. Cel care greºeºte trebuie sã rãspundã personal de consecinþa actelor sale; - promoveazã colaborarea cu laicii. În acest caz este necesar sã existe comunitãþi religioase cu o clarã identitate carismaticã, asimilatã ºi trãitã, pentru a o transmite ºi altora. Sã mai menþionãm ºi faptul cã atunci când o persoanã din comunitate este în misiune, chiar dacã lucreazã singurã, acþioneazã totdeauna în numele Institutului sau al comunitãþii. În desfãºurarea misiunii, unele ascultãri pot fi deosebit de dificile ºi atunci poate sã aparã tentaþia neîncrederii ºi a abandonãrii. Pentru a gãsi rãspunsul în aceastã situaþie s-a recurs la sfatul unor fondatori de ordine religioase, sfântul Benedict ºi sfântul Francisc de Assisi. Primul îndeamnã la un dialog liber, deschis, umil ºi încrezãtor între cel în cauzã ºi autoritate, apoi, dacã i se cere, fratele sã asculte din iubire pentru Dumnezeu. Al doilea, invitã fratele sã-ºi sacrifice în mod voit vederile proprii ºi sã ducã la îndeplinire ceea ce i s-a cerut. Se pune întrebarea dacã existã situaþii în care conºtiinþa personalã pare cã nu permite ascultarea de autoritate, existã ceea ce se numeºte obiecþiune de conºtiinþã. Conºtiinþa este locul în care rãsunã glasul lui Dumnezeu care ne indicã cum sã ne comportãm; dar în acelaºi timp trebuie sã învãþãm sã ascultãm aceastã voce cu mare atenþie, pentru a o recunoaºte ºi a o deosebi de alte voci. Persoana consacratã va trebui sã reflecteze îndelung înainte de a ajunge la concluzia cã nu ascultarea primitã, ci ceea ce aude în interiorul ei reprezintã voinþa lui Dumnezeu. Un consacrat nu ar trebui sã admitã cu uºurinþã cã existã contradicþie între judecata conºtiinþei sale ºi cea a superiorului. ªi autoritatea poate cãdea în descurajare în faþa unor probleme ale comunitãþii sau a rezistenþelor unor persoane. Când exercitarea autoritãþii devine dificilã este bine sã se aminteascã faptul cã Isus Cristos considerã o astfel de îndatorire ca un act de iubire faþã de El. Fiecare zi a existenþei devine o continuã învãþare a artei de a asculta vocea lui Dumnezeu pentru a face voinþa sa ºi pentru a fi ascultãtori pânã la sfârºit. Sr. Doina Roman (Sebeº)


18

Nr. 16

Calea cea micã

Ascultarea Fiului este comuniune de voinþã cu Tatãl (II)

Continuare din numãrul trecut, pag. 7

Voinþa lui Dumnezeu Voinþa lui Dumnezeu coincide cu planul lui. Toate manifestãrile voinþei lui Dumnezeu divine în decursul istoriei sunt deci coordonate dupã un ansamblu, într-o orânduire de înþelepciune. Totuºi ele se referã la un eveniment singular: „Facã-se voia Ta“, pentru a accepta stãpânirea lui Dumnezeu asupra acelui eveniment, este exact atitudinea lui Cristos. Astfel, istoria care s-a scurs deja dezvãluie planul lui Dumnezeu, care, înainte de veacuri, a predestinat totul; ascultarea, supunerea faþã de voinþa lui Dumnezeu înseamnã o îndreptare spre viitor cu încredere, cãci presupune cunoaºterea faptului cã Providenþa Divinã este cãlãuza. Aceastã voinþã a lui Dumnezeu, capãtã o formã deosebitã când se manifestã cu privire la om, cãci acesta trebuie sã i se conformeze lãuntric, sã o îndeplineascã în mod liber. Ea i se înfãþiºeazã nu ca o fatalitate (nu am încotro) ci ca o chemare, ca o exigenþã, ca o poruncã. Voinþa lui Dumnezeu este foarte apropiatã de Cuvântul lui, care este în aceeaºi mãsurã, enunþ ºi act (a spus ºi s-a fãcut). Voinþa de mântuire, eficientã în sine, întâlneºte voinþa omului, pe care nu vrea sã o înlocuiascã, ci sã o facã desãvârºitã: pentru a reuºi, trebuie sã fie biruitã rãutatea omului ºi sã obþinã comuniunea voinþelor. Voinþa Creatorului, apare în ochii lui Adam sub dublu aspect: – binecuvântare generoasã, însoþitã de stãpânire asupra animalelor ºi de prezenþa unei însoþitoare ideale; – limitare a libertãþii umane: „Sã nu mãnânci...”. Aici începe drama ascultãrii lui Adam care va fi corectatã de ascultarea lui Cristos: în loc sã recunoascã în aceastã opreliºte o încercare educativã destinatã sã-i menþinã prezenþa în sânul unei libertãþi reale, Adam o atribuie unei voinþe care îºi pãstreazã cu gelozie supremaþia ºi din acest motiv îi refuzã ascultarea.

Isus împlineºte voinþa Tatãlui În Ioan nu se vorbeºte despre voinþa Tatãlui (ca în Matei), ci despre „voinþa celui ce m-a trimis”. Aceastã voinþã a lui Dumnezeu constituie o misiune. Isus se hrãneºte din ea (In 4,34), numai pe ea o cautã (5,30), cãci face tot ce îi place aceluia care l-a trimis (8,29). Chiar dacã aceastã voinþã i se înfãþiºeazã sub forma unei porunci (10,18: aceastã poruncã am primit-o de la Tatãl meu), El vede în ea, mai presus de toate, semnul cã „Tatãl îl iubeºte“ (10,17: de aceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã îmi dau viaþa”, evident, pentru a-i împlini voinþa, a-i fi ascultãtor). Ascultarea Fiului este comuniune de voinþã cu Tatãl (In 15,10) Ca discipol autentic, omul, la rândul sãu, trebuie sã recunoascã ºi sã punã în pracicã aceastã voinþã.

Practic Putem spune fãrã sã greºim cã „în ascultarea faþã de Dumnezeu, care nu limiteazã libertatea personalã, omul îºi gãseºte pacea, dupã exemplul lui Cristos ºi al Sfintei Fecioare”. „Isus a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit“ (Evr 5,8). Ascultarea lui Isus este reliefata in aspectul Pãtimirii; aici avem cheia de lecturã a întregii Pãtimiri, cea care îi dã sens ºi valoare. Celui care se scandaliza de faptul cã Dumnezeu Tatãl putea sã se complacã de moartea pe cruce a Fiului sãu, Isus, sfântul Bernard rãspunde: „Nu i-a plãcut moartea, ci voinþa celui Care murea de bunãvoie” (Non mors placuit sed voluntas sponte morientis). Prin urmare, nu este atât moartea lui Cristos în sine cea care ne-a mântuit, cât ascultarea sa pânã la moarte. Pãtimirea lui Cristos a fost aºadar dovada ºi mãsura ascultãrii sale: o suferinþã la limita suportãrii umane, încheiatã cu un act de acceptare, într-o situaþie de dificultate extremã. ªi când Isus, prosternat în pãmântul grãdinii Ghetsemani, acceptã sã se supunã la supliciul Crucii, oferã creºtinilor imaginea cea mai grãitoare de ascultare faþã de Dumnezeu. Dar adeziunea necondiþionatã la voinþa divinã nu este un gest scontat, nici chiar pentru Isus Istoria cristologiei este strãbãtutã de o

întrebare tulburãtoare: „Poate Dumnezeu sã asculte de sine însuºi?“ Din moment ce ascultarea este un act care þine de persoanã ºi nu de naturã, iar persoana lui Cristos este cea a Fiului lui Dumnezeu, cum se împacã ascultarea lui Isus cu credinþa în divinitatea sa? Rãspunsul ne vine din însãºi rugãciunea sa în Ghetsemani: „nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei Tu” (Mc 14, 36): aici se adreseazã Tatãlui nu una singurã ci ambele naturi din persoana Cristos. „Dumnezeu a ascultat omeneºte! Se înþelege astfel puterea universalã de mântuire cuprinsã în acel «fiat» al lui Isus: acesta este actul uman al lui Dumnezeu; este un act divino-uman. Acel «fiat» pentru a folosi expresia psalmistului, este cu adevãrat stânca mântuirii noastre”. Printr-o ascultare de acest fel, toþi au fost fãcuþi drepþi”. De aici decurg ºi luminile pentru viaþa creºtinã de fiecare zi, cãci reflecþia despre ascultare poate contribui la crearea unui climat spiritual pozitiv în întreaga Bisericã: „Numai dacã se crede în domnia’ actualã ºi punctualã a Celui înviat faþã de Bisericã, numai atunci suntem în mãsurã sã înþelegem necesitatea ºi importanþa ascultãrii faþã de Dumnezeu. Aceasta înseamnã sã-l ascultãm pe Dumnezeu care vorbeºte, în Bisericã, prin intermediul Duhului sãu care lumineazã cuvintele lui Isus ºi ale întregii Scripturi ºi le atribuie autoritate, transformându-le în canale ale voinþei vii ºi actuale a lui Dumnezeu faþã de noi”. Dar de ce este atât de important sã ascultãm de Dumnezeu? „Desigur, nu pentru gustul de a porunci ºi de a avea supuºi! Este important, pentru cã noi, ascultând, sã împlinim voinþa lui Dumnezeu, vrem aceleaºi lucruri pe care le vrea Dumnezeu ºi în acest fel ne realizãm vocaþia noastrã originarã, aceea de a fi dupã chipul ºi asemãnarea sa”. Dacã toþi ºi întotdeauna am împlini ascultarea de Dumnezeu, nu la fel se verificã ºi cu ascultarea faþã de autoritãþile vizibile. Când un ordin este dat de un superior care se strãduieºte sã trãiascã în voinþa lui Dumnezeu, care mai întâi s-a rugat ºi nu are interese personale de aparat ci binele celui care i-a fost încredinþat, atunci autoritatea lui Dumnezeu devine un contrafort pentru decizia respectivã. Sf. Ignaþiu de Antiohia îl îndemna pe un coleg în episcopat: „Sã nu se facã nimic fãrã aprobarea ta, dar tu sã nu faci nimic fãrã aprobarea lui Dumnezeu!”. Calea ascultãrii de Dumnezeu o poate strãbate oricine, este deschisã tuturor botezaþilor ºi constã în a-i pune înaintea lui Dumnezeu problemele prin care trecem Fãcând astfel, creºtinul renunþã la voinþa proprie, se decide sã nu decidã de unul singur ºi îi dã lui Dumnezeu posibilitatea sã intervinã. Cãci Dumnezeu – se exprima sfântul Grigore cel Mare -uneori ne avertizeazã prin cuvinte, altã datã, în schimb prin fapte, adicã prin evenimente ºi situaþii. Adesea, una din formele cele mai exigente de ascultare faþã de Dumnezeu este ascultarea faþã de situaþii, este cea care se apropie mult de ascultarea lui Isus în pãtimire: ºi-a întrerupt învãþãtura, ºi-a suspendat orice activitate, nu s-a lãsat abãtut de gândul la ce se va întâmpla cu apostolii sãi sau care va fi destinul cuvintelor sale, nici chiar de gândul cã Mama sa rãmâne singurã. ªi toate acestea, „pentru ca lumea sã ºtie cã îl iubesc pe Tatãl ºi cã fac aºa cum mi-a poruncit Tatãl“ (In 14,31). Este necesar sã apropiem acelui „fiat” al lui Isus, „noul Adam“, de un alt „fiat“, cel al Mariei, a cãrei ascultare este contrariul neascultãrii Evei dintâi. Un gest, cel al ascultãrii faþã de Dumnezeu, care, departe de a îngrãdi libertatea omului, aduce în existenþa celui care o trãieºte, rodul îndelung cãutat al pãcii adevãrate. ªi apoi bineînþeles de fiatul nostru spus lui Dumnezeu. Practic, voinþa lui Dumnezeu în privinþa noastrã este: sfinþenie (1Tes 4,3), aducere de mulþumire (5,18), rãbdare (1Pt 3,17), purtare bunã (2,15). Atunci existã comuniunea voinþelor, acordul între har ºi libertate. Pr. Gabriel Bucur (Poiana Micului)


octombrie 2 009

19

Calea cea micã

Pacea ºi bucuria mea

Pacea mea e sã rãmân micã; Astfel, când cad pe drum, Pot sã mã ridic repede, ªi Isus mã ia de mânã. Atunci, copleºindu-l cu mângâieri, Îi spun cã el este totul pentru mine… ªi îmi dublez dezmierdãrile, Când el se ascunde de credinþa mea.

Existã suflete pe pãmânt Care cautã în zadar fericirea; Dar la mine, dimpotrivã, Bucuria îmi locuieºte în inimã. Aceastã floare nu este efemerã, Eu o deþin pentru totdeauna; Ca un trandafir primãvãratic, Ea îmi surâde în fiecare zi.

Pacea mea este de a lupta fãrã încetare, Ca sã pot da naºtere celor aleºi; Este sã repet cu tandreþe, Foarte adesea, dulcelui meu Isus: Pentru tine, micul meu frate divin, Sunt fericitã sã sufãr! Unica mea bucurie pe pãmânt Este sã pot sã te bucur.

Într-adevãr, eu sunt peste mãsurã de fericitã, Fac întotdeauna voinþa mea; Aº putea sã nu fiu veselã ªi sã nu-mi arãt bucuria? Bucuria mea este sã iubesc suferinþa. Eu surâd vãrsând lacrimi. Accept cu recunoºtinþã Spinul din mijlocul florii mele.

Eu vreau sã trãiesc încã mult timp, Doamne, dacã asta e dorinþa ta. Aº vrea sã te urmez în cer, Dacã aceasta þi-ar fi plãcerea. Iubirea, acest foc al patriei, Nu înceteazã sã mã consume; Ce importanþã au pentru mine moartea sau viaþa? Singura mea fericire este sã te iubesc!...

Când cerul albastru devine întunecat ªi pare sã mã pãrãseascã, Bucuria mea este sã rãmân în umbrã, Sã mã ascund, sã mã micºorez. Pacea mea este voinþa sfântã A lui Isus, unica mea iubire; Astfel trãiesc fãrã nici o teamã, Iubind deopotrivã noaptea ca ºi ziua.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Regina sfântul Rozariu

Aritmogrif

Înlocuind cifrele cu litere veþi descoperi careul pe orizontalã, iar pe verticala A-B Regina Universului.

Dezlegarea aritmogrifului „De Paºti” din numãrul trecut: Orizontal: CENACOL – MARIA – MÃSLINILOR – ELISABETA – MÂNTUIRE – VILA DOLOROSA – IERUSALIM – NAZARET – GLORIFICAT – CAFARNAUM – ÎNVIERE – GALILEEA – EUHARISTIE APOSTOLI.

Eratã: titlul articolul de la pag. 22 din numãrul trecut este Din viaþa sfinþilor. Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123; 0745/322920; 0723/690020) e-m mail: teodora.pantazi@yahoo.com Director spiritual: Pr. Anton Despinescu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu


Calea cea mica, nr. 16 / octombrie 2009  

Publicatie bianuala a Institutului Secular Sfanta Tereza a Pruncului Isus

Advertisement