Page 1

Calea cea micã

„...vreau sã caut modalitatea de a merge în cer pe o cale micã ºi foarte dreaptã, foarte scurtã, o cale micã ºi cu totul nouã.” Sf. Tereza a Pruncului Isus (Ms,C,2v)

Publicaþie b ianualã a I nstitutului S ecular „ Sfânta T ereza a P runcului I sus”

Fericirea a ºasea „Pentru cel drept a rãsãrit lumina, ºi pentru cel cu inima curatã, bucuria. Bucuraþi-vã, voi drepþilor, în Domnul ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale” (Ps 96,11-12) A te gândi, a vorbi ºi mai ales a practica virtutea curãþiei sufleteºti, mai este oare posibil într-o epocã a consumismului, a naturalismului, a blocãrii perspectivei supranaturalului? Campania uriaºã, mondialã, a pornografiei, folosind mijloacele cele mai sofisticate, exploateazã la maximum înclinaþiile naturii umane decãzute. Fãrã îndoialã, pe tot parcursul istoriei omenirii s-au înregistrat aberaþii în marea împãrãþie a desfrâului. Epoca modernã ºi post-modernã le-a acumulat, le-a multiplicat ºi le-a rafinat. O industrie masivã ºi un comerþ ultra-profitabil pun la dispoziþia celor interesaþi game diversificate pentru satisfacerea poftelor dezlãnþuite ºi a perversitãþilor degrandante. Faþã de aceastã situaþie alarmantã, Cuvântul veºnic, luând firea omeneascã aºa cum era, ca un pedagog dumnezeiesc prin excelenþã, în programul sãu de evanghelizare, include grija pentru puritatea sufleteascã pe care o declarã ca o modalitate de înþelegere ºi vedere a lui Dumnezeu: „Fericiþi cei cu inima curatã pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Pus la încercare de cãtre farizei, cu privire la divorþ, Isus se pronunþã categoric pentru indisolubilitatea cãsãtoriei (conf. Mt 19,3-9). Ucenicii sãi, parcã dezamãgiþi de spusele Învãþãtorului, îºi dau cu pãrerea cã renunþarea la cãsãtorie ar fi preferabilã. Isus, însã, precizeazã, spunând: „Nu toþi înþeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cãrora le-a fost dat... Cine poate înþelege, sã înþeleagã” (Mt 19,10-12). Referindu-se la interdicþia bine precizatã în Lege, „sã nu comiþi adulter”, Isus explicã originea pãcatului, spunând: „Oricine priveºte o femeie, dorind-o, a ºi comis adulter cu ea în inima lui” (Mt 5,28) Apostolul neamurilor, sfântul Paul, este ºi el categoric cu privire la pãcatul necurãþiei: „Nu vã înºelaþi, nici desfrânaþii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii... nu vor moºteni împãrãþia cerurilor” (1Cor 6,9-10). Atitudinea lui Isus, însuºitã de apostoli ºi de întreg magisterul Bisericii, viseazã menþinerea dimensiunii sfinþeniei care transformã corporalitatea omului, fãcând-o capabilã de înserare în lumea divinului, prin lucrarea harului care se oferã din belºug „prin Cristos Domnul nostru”. În lumina evangheliei, numeroºi creºtini de ambele sexe s-au consacrat slujirii lui Dumnezeu în viaþa cãlugãreascã, sau rãmânând în lume cu viaþã celibatarã, iar cei cãsãtoriþi se strãduiesc sã respecte castitatea în viaþa de familie. Creºtinii privesc cu credinþã, speranþã ºi iubire spre Isus care a trãit în feciorie, la Maria, Fecioara din Nazaret, privilegiatã în zãmislirea ei neprihãnitã, fecioarã înainte, în ºi dupã naºterea lui Isus, la Iosif, soþul feciorelnic al Mariei, la Ioan evanghelistul, apostolul feciorelnic ºi la toþi cei care, beneficiind de harul chemãrii din partea lui Dumnezeu, au acceptat în mod generos sã se dedice slujirii Domnului ºi poporului noii alianþe. În omilia cu privire la sfânta feciorie, marele sfânt Augustin face elogiul acestei virtuþi, spunând: „Dat fiind cã Biserica universalã este o fecioarã unitã cu unicul mire, Cristos, cum spune apostolul (1Cor 11,2), ce onoare pentru acele membre (ale Bisericii) care observã pânã ºi în alegerea lor ceea ce ea (Biserica) întreagã observã în credinþa ei, ea, care îºi ia

Nr. 5

aprilie 2 004

Chipul ºi imaginea lui Cristos „Chipul lui Cristos trebuie cunoscut în realitatea sa cu care a intrat în lume ºi în istoria oamenilor ºi cu care s-a întipãrit în inimile oamenilor. Chip plãpând ºi nevinovat – nãscut dintr-o fecioarã, în Betleemul Iudeii ºi crescut în casa lui Iosif ºi a Mariei din Nazaret. Chip frumos ºi plin de zel pentru casa Tatãlui – în anii copilãriei ºi tinereþii sale prezent la templu, muncind cu mâinile în atelierul lemnarului Iosif, aºa cum ºi-l reamintesc cei care l-au reîntâlnit în sinagoga din Nazaret. Chip plin de iubire ºi de milostivire trecând prin sate ºi oraºe, fãcând peste tot numai bine ºi vestind noua împãrãþie a lui Dumnezeu. Chip îndurerat. În evanghelii, partea suferinþei ºi a sacrificiului sãu este cea mai impresionantã ºi cea mai capabilã sã arate misterul iubirii, al dãruirii pentru fraþii sãi. [...] Cei care au vãzut „Patima lui Isus” dupã regizorul Mel Gibson nu mai pot uita niciodatã chipul sãu însângerat, dar ºi resemnarea sa impresionantã. Chipul celui înviat. Apostolii, femeile sfinte, ucenicii în drum spre Emaus sau readunaþi în Cenacol au fost surprinºi de aceastã nouã realitate: Învãþãtorul înviat, care îi salutã: «Pace vouã!» (Lc 24,36). Un alt chip le apare înainte, un chip luminos, strãlucitor ºi victorios. [...] Faþa lui Cristos s-a transformat, s-a luminat ºi transmite prietenilor sãi curajul iubirii, revarsã peste ucenicii sãi darul învierii, darul Duhului Sfânt, umplându-i de speranþã ºi pace. Chipul strãlucitor pe care l-au vãzut pe Tabor le reapare în memorie ºi ei îl recunosc: este el, Fiul lui Dumnezeu cel Viu, care învinge rãul, pãcatul ºi moartea, ºi care rãspândeºte în lume razele strãlucirii sale. Din Scrisoarea pastoralã de Paºti a PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi drept model pe mirele ºi Domnul ei...? Prin urmare dacã Biserica universalã este sfântã în trup ºi suflet, fãrã a fi totuºi în mod universal fecioarã în trup ci numai în suflet, cu cât e mai sfântã în acelea dintre membrele sale în care este fecioarã în trup ºi în suflet?” Sfântul Ambroziu, pãrinte al fecioariei creºtine, referindu-se la marea demnitate primitã în Botez, scrie: „Trãim viaþa lui Cristos, viaþã de nevinovãþie, de castitate, de simplitate, viaþa tuturor virtuþilor”. Iubita noastrã sfânta Tereza a Pruncului Isus, meditând versetele 3 ºi 8 din capitolul 5 din evanghelia scrisã de apostolul Matei, scrie: „O datã cu intrarea mea în Carmel, dorinþa mi s-a împlinit; sufletul meu resimþea o pace atât de plãcutã ºi profundã încât îmi este cu neputinþã de a o exprima; de ºapte ani ºi jumãtate, aceastã pace intimã a rãmas partea mea, nu m-a pãrãsit în mijlocul celor mai mari încercãri”. Aºa se exprimã un suflet dãruit cu totul lui Dumnezeu care îl copleºeºte cu belºugul pãcii, adicã al fericirii sale. Cerem cu credinþã ºi iubire: „Dãruieºte-ne, Doamne, sã ne pãstrãm trupul neprihãnit ca sã poatã locui în el Duhul tãu Sfânt! Ajutã-ne, Doamne, cu harul tãu!”

Mons. Anton Despinescu


2

Nr. 5

Calea cea micã

Suflet terezian „Calea pe care mergi este o cale regalã, nu-i un drum bãtut ci o cãrare care a fost trasatã chiar de Isus. Isus nu vrea sã gãsim în odihnã prezenþa sa adorabilã. El se ascunde, se învãluie în tenebre; nu astfel se purta faþã de mulþimea evreilor, cãci vedem în Evanghelie „cã poporul era entuziasmat când vorbea el” (Mc 11,18). Isus fermeca sufletele slabe prin cuvintele sale divine. El încerca sã le facã puternice pentru ziua încercãrii... Dar cât de mic a fost numãrul prietenilor Domnului nostru „când el tãcea” (Mt 26,63) în faþa judecãtorilor! O, ce melodie pentru inima mea aceastã tãcere a lui Isus! El se face sãrac pentru ca noi sã-i putem arãta milostenie; ne întinde mâna ca un cerºetor, astfel cã în ziua strãlucitoare a judecãþii, când va apãrea în slava sa, sã poatã sã ne spunã aceste dulci cuvinte: „Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, cãci mi-a fost foame ºi mi-aþi dat sã mãnânc, mi-a fost sete ºi mi-aþi dat sã beau, nu aveam unde locui ºi mi-aþi dat adãpost; am fost gol ºi m-aþi îmbrãcat, bolnav ºi m-aþi vizitat, am fost în închisoare ºi aþi venit la mine” (Mt 25,34-37). Isus însuºi a pronunþat aceste cuvinte, el vrea iubirea noastrã, pe care o cerºeºte... El se lasã la mila noastrã. Nu vrea sã ia nimic fãrã sã-i dãm noi ºi cel mai mic lucru este preþios în ochii sãi divini... Deci, draga mea Céline, sã dãm, sã dãm lui Isus, sã fim avare cu alþii, dar risipitoare cu el! „Isus este o comoarã ascunsã” (Mt 13,44) un bine inestimabil pe care puþine suflete pot sã-l gãseascã deoarece este ascuns, iar lumea iubeºte ceea ce strãluceºte. Pentru a gãsi un lucru ascuns, trebuie sã te ascunzi tu însuþi” (sfântul Ioan al Crucii) viaþa noastrã trebuie sã fie un mister! Trebuie sã-i semãnãm lui Isus, „lui Isus a cãrui faþã era ascunsã” (Is 53,3). „Vreþi sã învãþaþi ceva folositor? spune «Imitaþiunea lui Cristos», sã vã placã sã fiþi ignoraþi ºi priviþi ca nimic, iar dupã ce ai pãrãsit totul, trebuie mai ales sã te pãrãseºti pe tine însuþi...” Câtã pace dau aceste cuvinte sufletului meu! Isus ne iubeºte cu o iubire atât de mare, încât dacã ai vedea, ai fi într-un extaz de fericire care þi-ar provoca moartea, dar tu nu vezi ºi suferi. Curând Isus „se va ridica pentru a-i mântui pe toþi cei blânzi ºi smeriþi de pe pãmânt” (Ps 75,10).

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Scrisoarea XIX

Rugãciune cãtre Tatãl ceresc „Tot ce veþi cere de la Tatãl în numele meu, vã va da!” (In 16,23) Tatã veºnic, fiul tãu unic, dulcele prunc Isus, este la mine, pentru cã mi l-ai dat. Îþi ofer meritele infinite ale divinei sale copilãrii ºi îþi cer, în numele lui sã chemi la bucuriile cerului nenumãrate oºtiri de copilaºi care îl vor urma etern pe acest divin Miel... O, Doamne, îþi cer pentru mine ºi pentru cei care îmi sunt dragi, harul de a împlini perfect voinþa ta sfântã, de a accepta pentru iubirea ta bucuriile ºi suferinþele acestei vieþi trecãtoare, pentru ca sã fim într-o zi reuniþi în cer pentru toatã veºnicia. Amin.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Votul curãþiei „Sã facem din inima noastrã o grãdinã... unde Isus sã vinã sã se odihneascã... Sã nu sãdim decât crini... doar fecioarele pot sã dea crini lui Isus”. (Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Votul curãþiei pentru cei ce aleg sã trãiascã în lume o consacrare lui Dumnezeu, reprezintã o legãturã ce uneºte profund cu Domnul, pentru cã predispune la o iubire totalã pentru Dumnezeu ºi pentru aproapele. Fiecare are îndatorirea de a ºti clar la ce renunþã ºi care este angajamentul pe care ºi-l asumã. Biserica, în înþelepciunea ei, doreºte ca fiecare dintre noi sã-ºi reînnoiascã voturile de sãrãcie, curãþie ºi ascultare în fiecare an; aceasta înseamnã cã la încheierea perioadei de un an, dacã una din noi considerã cã nu este în mãsurã sã se confrunte cu aceste angajamente poate fi eliberatã de orice obligaþie. Dacã însã le reînnoieºte, o face ca ºi cum ar fi prima datã, chiar ºi dupã 50 de ani de apartenenþã la Institut. Reînnoirea anualã a voturilor nu înseamnã neîncredere din partea Bisericii faþã de surori, ci pur ºi simplu vrea sã le ocroteascã în cazul unor miºcãri greºite sau pripite. Curãþia este un semn al propriei mari iubiri pentru Dumnezeu. ªi acest vot, ca ºi celelalte douã, trebuie bine înþeles în conþinutul sãu. Este vorba de rãspunsul la o chemare la plinãtatea vieþii. Este bine sã acordãm atenþie aspectelor pozitive ale curãþiei, sã depãºim stereotipurile aspectelor negative sau care implicã renunþãri sau privaþiuni. Prin votul castitãþii se renunþã la încheierea cãsãtoriei ºi deci la toate bunurile legate de statutul matrimonial. În materie, se renunþã: – la a deveni colaboratori ai lui Dumnezeu în creaþie, prin transmiterea vieþii omeneºti; – la toate bucuriile spirituale ºi fizice legate de viaþa în cãsãtorie; – la maternitatea fizicã; – la prelungirea propriei vieþi în timp, prin fii; – la o casã ºi un cãmin propriu. Prin votul curãþiei se hotãrãºte la toate acestea din iubire faþã de Dumnezeu, pentru a-l putea sluji mai bine, cu mai multã disponibilitate ºi libertate, pentru a urma o vocaþie pe care nu ne-am dat-o singure: „Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi” (In 15,16). Curãþia a fost întotdeauna un ideal viu ºi prezentat în Bisericã, iar raþiunea ultimã a curãþiei consacrate trebuie aflatã în Isus însuºi, în alegerea celibatului pe care el a fãcut-o ca expresie a consacrãrii lui totale la Împãrãþie. El spune cã „cine poate sã înþeleagã” (Mt 19,12), ca ºi cum ar sublinia cã o asemenea opþiunea presupune o hotãrâre foarte bine meditatã ºi conºtientã, la care ajung numai cei cãrora li s-a îngãduit sã „înþeleagã”. Fecioria, de aceea, înainte de a fi o alegere proprie, este un „dar”. Votul curãþiei îl face pe om asemenea îngerilor, este deci o virtute îngereascã, delicatã, deosebitã. pe lângã exemplul lui Cristos, ne aratã acest lucru ºi cel al Fecioarei ºi cuvintele sfântului Paul, care afirmã cã „binele dumnezeiesc e mai desãvârºit decât cel omenesc” (Cor 7,25). Castitatea este o valoare, o valoare mereu actualã, ba chiar de douã ori pe atât, pentru cã sufletul aparþine lui Dumnezeu. Cum se întâmplã aceastã apartenenþã a sufletului la Dumnezeu? Prin rugãciune ºi meditaþie. Domnul doreºte sã colaborãm la strãduinþa de a-l face pe Isus sã locuiascã în noi, pentru a-l revãrsa în viaþa noastrã. Rugãciunea este actul cel mai caracteristic, cel mai deplin, cel mai necesar sufletului consacrat, actul în care se vorbeºte la per tu cu Dumnezeu. (continuare în pag. 7)


aprilie 2 004

3

Calea cea micã

APOSTOLATUL CU TINERETUL ªI CURÃÞIA „Trebuie sã semeni binele în jurul tãu fãrã a te sinchisi dacã apare. A noastrã este munca, al lui Isus este succesul.” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus) Pentru cã Dumnezeu ne iubeºte în mod perfect trebuie sã-i ascultãm chemarea cu dragoste. Dumnezeu m-a binecuvântat! Apropiindu-mã tot mai mult de Isus, de cãrþile sale, de sfânta Tereza ºi de Bisericã, am simþit o mare sete de a înghiþi cu lãcomie fiecare paginã scrisã de Dumnezeu ºi de sfinþii sãi. Toatã viaþa am cãutat rãspunsuri. Acum am gãsit cãrþile preferate, am gãsit cãrãrile adevãrate ºi sincere. Ascunse în Biblie, în Catehismul catolic ºi în scrierile sfintei Tereza erau toate rãspunsurile la frãmântãrile mele. În drumul meu am întâlnit oamenii deosebiþi care m-au împins uºor, cu amabilitate ºi încredere spre o misiune sacrã: cateheza cu cei mai mici, cei care se pregãtesc pentru prima sfântã Împãrtãºanie. „Cateheza porneºte de la mãrturisirea de credinþã ºi duce la mãrturisirea de credinþã” (CBC). Copiii sunt o minune creatã de Dumnezeu ºi de darurile Duhului Sfânt. Situaþia tinerilor în lumea de astãzi apare ca o realitate complexã, însã o realitate de o importanþã fundamentalã pentru viitorul societãþii civile. Dupã 40 de ani de comunism ºi ateism forþat, dificultãþile sunt mari pentru cã mulþi dintre pãrinþii copiilor de astãzi nu mai au practica religioasã necesarã, ºi de aceea lasã totul în grija ºcolii sau a cateheþilor de la Bisericã. Unii pãrinþi îºi trimit copiii la pregãtire numai pentru primirea sacramentelor (Prima Împãrtãºanie sau Mirul); alþii uitã ºi de aceste evenimente importante din viaþa micilor creºtini ºi ajung la Bisericã când sunt liceeni, studenþi sau chiar atunci când vor sã se cãsãtoreascã. E trist. De aceea opera cateheþilor nu este uºoarã. Este necesar al lumina pe copil în intelectul sãu, a-i dirija conºtiinþa, a-l forma la o religiozitate nu numai afectivã la care ajung foarte uºor copiii, ci la o religiozitate bazatã pe idei creºtine clare, solide. Cateheza copiilor este cu atât mai urgentã cu cât familia a abandonat misiunea sa de educare în credinþã sau, pur ºi simplu copilul nu se bucurã de o familie credincioasã. Biserica noastrã parohialã a deschis porþile tinerilor prin planificarea unei cateheze organizate nu numai pentru primirea sfintelor sacramente (Prima Împãrtãºanie, Mir) ci ºi pentru ceilalþi copii. De asemenea, organizaþiile creºtine Scout-ul, Acþiunea Catolicã a Copiilor, precum ºi desfãºurarea unor activitãþi culturale ºi recreative, alãturi de cele spirituale au fãcut ca mulþi tineri ºi copii sã vinã mai des la Bisericã. Studiul religiei în ºcoala româneascã de astãzi trebuie sã înceapã cu înþelegerea ºi iubirea aproapelui. Iubirea este prima mãrturie a Evangheliei, iar copiii sunt o minune care trebuie modelatã cu grijã. Ei au fost pânã acum oglinda mea; dar la ºcoalã, ei sunt acum speranþa ºi adevãrul de pretutindeni: la ºcoalã, pe stradã, la Bisericã. Am început slujirea mea apostolicã în Bisericã, cu ajutorul harului lui Dumnezeu care m-a ales ºi a decis viaþa mea. Timpul trece indiferent de condiþia fizicã sau spiritualã în care te afli. Am considerat cã orice lucru fãcut în unire cu Cristos devine din mic mare; Dumnezeu nu ne deranjeazã ocupaþiile, ci dimpotrivã, le desãvârºeºte. Nimeni nu vine cãtre noi în mod accidental. Nu existã coincidenþã, iar viaþa nu este un produs al întâmplãrii. Darul Duhului Sfânt, pentru mine, a sosit o datã cu prima lecþie de catehezã. Aºa „simfonia” credinþei m-a îndemnat

sã „înaintez în larg” – sã dau lecþii de înþelepciune ºi iubire celor care trãiesc spiritual chiar ºi în joacã. Dumnezeu m-a binecuvântat! A primi prima sfântã Împãrtãºanie sau Mirul înseamnã, pentru copil, intrarea de bunã voie, conºtient în viaþa bisericii. În desãvârºirea operei educative nu trebuie sã lipseascã lecþiile despre curãþie. Pãrinþii creºtini trebuie sã formeze copiii pentru viaþã în aºa fel încât fiecare sã-ºi îndeplineascã misiunea dupã vocaþia primitã de la Dumnezeu. Educaþia copiilor pentru curãþie urmãreºte trei obiective: a) sã pãstreze în familie un climat de iubire, virtute ºi respect pentru darurile lui Dumnezeu, în special pentru darul vieþii; b) sã ajute treptat copiii sã înþeleagã valoarea curãþiei; c) sã-i ajute sã descopere propria lor vocaþie: pentru cãsãtorie sau pentru fecioria consacratã împãrãþiei cerurilor. Este foarte important ca tinerii sã nu fie singuri pentru a discerne asupra vocaþiei personale. Cristos se face auzit pe diverse cãi, dar sfatul pãrinþilor, al preotului ºi uneori al catehetului este decisiv. Chemarea la sfinþenie este pentru toþi cei botezaþi, dar nu toþi sunt aleºi pentru viaþa consacratã, monahalã sau preoþeascã Cãsãtoria este pentru tineri ca un munte vãzut de departe, dar cu cât te apropii de vârf vezi povârniºurile, stâncile, prãpastia uneori etc. Pentru cei care au ales celibatul, bucuriile ºi efectele sufleteºti sunt aºa cum a promis însuºi Isus: „Fericiþi cei curaþi cu inima, cãci aceia îl vor vedea pe Dumnezeu.” (Mt 5,8). ªi pentru cã întotdeauna curãþia alcãtuieºte cea mai mare podoabã a sufletului luminat de învãþãturile lui Cristos aici pe pãmânt, voi enumera câteva dintre bucuriile sufleteºti ale celor care rãmân curaþi pentru împãrãþia cerurilor. Aceºtia: – se numãrã printre îngerii de pe pãmânt, pe care Cristos i-a creat pentru sine. O asemenea persoanã se numãrã printre familiarii lui Isus; – harul cu care omul gustã pe Dumnezeu ca o probã a bunurilor veºnice din paradis; – plãcerea deosebitã în întreprinderile duhovniceºti: prin rugãciune ºi sfânta Împãrtãºanie. Efectele trupeºti sunt ºi acestea trimise de Dumnezeu ca premiu al curãþiei: – viaþa lungã ºi lipsitã de grijile multe ºi grele care însoþesc starea cãsãtoriei; – „totul e curat pentru cei curaþi” pe pãmânt ºi în cer. Dorinþa de perfecþiune este un act al voinþei libere, sub influenþa harului divin, ce aspirã fãrã încetare la progresul spiritual. Fãrã a ceda la principiile fundamentale ale credinþei, preoþii ºi educatorii alãturi de pãrinþi trebuie sã dialogheze cu tinerii, sã-i asculte în toate argumentele ºi problemele pe care le pun fãrã a fi mereu pe poziþii contradictorii, dar de a sublinia ceea ce este adevãrat ºi bun în actualitatea vieþii modeme. Nu se va renunþa însã la trezirea în tineri a entuziasmului pentru marile idealuri umane ºi creºtine, iar pe cei chemaþi la viaþa consacratã sã-i sprijinim ºi sã ne rugãm pentru carisma lor. Apostolatul nu se poate desfãºura numai prin cuvânt, ci este mult mai eficient dacã este fãcut cu rugãciunea, cu exemplul bun, cu oferirea lui Dumnezeu a tot ceea ce facem.

Teodora Pantazi (Iaºi)


4

Calea cea micã

Nr. 5

Din documentele Bisericii

O prezenþã ºi o acþiune transformatoare în interiorul lumii La doi ani dupã primul Congres internaþional al Institutelor Seculare, Papa Paul al VI-lea a þinut un discurs cu ocazia celei de-a XXV-a aniversare de la promulgarea Constituþiei „Provida Mater” (2.02.1972). În prima parte a discursului, Sfântul Pãrinte analizeazã rolul institutelor seculare prin prisma spiritului care se degajã din documentele Conciliului Vatican II, apoi aprofundeazã dubla realitate care caracterizeazã acest mod de a fi în Bisericã: viaþã consacratã ºi secularitate.

1. În perspectiva Conciliului Vatican II Institutele seculare sunt încadrate în perspectiva în care Conciliul Vatican II a prezentat Biserica, ca o realitate vie, vizibilã ºi spiritualã în acelaºi timp (cf. Lumen gentium, 8), care trãieºte ºi se dezvoltã în istorie (cf. ib. 3,5,6,8), compusã din multe mãdulare ºi organe diferite, dar intim unite ºi comunicând între ele (cf. ib. 7), pãrtaºe la aceeaºi credinþã, la aceeaºi viaþã, la aceeaºi misiune, la aceeaºi responsabilitate a Bisericii, ºi diferite printr-un dar, printr-o carismã deosebitã a Duhului care însufleþeºte (cf. ib. 7,12), datã nu numai în folosul personal, ci ºi al întregii comunitãþi. Aniversarea Constituþiei Provida Mater, care a vrut sã exprime ºi sã aprobe carisma voastrã deosebitã, vã invitã deci, potrivit indicaþiilor Conciliului, sã vã întoarceþi. la izvoarele oricãrei vieþi creºtine ºi la inspiraþia originarã a Institutelor” (Perfectae caritatis, 2), sã vã verificaþi fidelitatea faþã de carisma originarã ºi proprie fiecãruia. Dacã ne întrebãm care a fost sufletul fiecãrui institut secular, care a inspirat naºterea ºi dezvoltarea sa, trebuie sã rãspundem: a fost preocuparea profundã pentru o sintezã; a fost dorinþa arzãtoare de afirmare simultanã a douã caracteristici: 1) deplina consacrare a vieþii potrivit sfaturilor evanghelice ºi 2) deplina responsabilitate a unei prezenþe ºi a unei acþiuni transformatoare în interiorul lumii, pentru a o modela, pentru a o perfecþiona ºi a o sfinþi. Pe de o parte, profesiunea sfaturilor evanghelice – formã specialã de viaþã care slujeºte la alimentarea ºi la mãrturisirea acelei sfinþenii la care toþi credincioºii sunt chemaþi -este semn al perfectei identificãri cu Biserica, cu însuºi Domnul ºi Învãþãtorul ei, ºi cu scopul pe care el i l-a încredinþat. Pe de altã parte, rãmânerea în lume este semn al responsabilitãþii creºtine a omului mântuit de Cristos ºi de aceea angajat „sã lumineze ºi sã orânduiascã toate realitãþile vremelnice... în aºa fel încât ele sã fie necontenit realizate în spiritul lui Cristos, sã creascã ºi sã fie spre lauda Creatorului ºi Rãscumpãrãtorului.” (Lumen gentium, 31). Într-un astfel de cadru, nu putem sã nu vedem profunda ºi providenþiala coincidenþã între carisma Institutelor Seculare ºi ceea ce a fost una din liniile cele mai importante ºi mai clare ale Conciliului: prezenþa Bisericii în lume. Întradevãr, Biserica a accentuat cu tãrie diversele aspecte ale relaþiei sale cu lumea: a repetat cu claritate cã face parte din lume, cã este destinatã sã-i stea la dispoziþie, cã trebuie sã fie sufletul ºi fermentul acesteia, fiind chematã sã o sfinþeascã ºi sã o consacre, ºi sã reflecte asupra ei valorile supreme de dreptate, iubire ºi pace.

Papa Paul al VI-lea

Biserica are conºtiinþa faptului cã se aflã în lume, cã „strãbate aceeaºi cale cu omenirea întreagã ºi împãrtãºeºte soarta pãmânteascã a lumii; ea constituie, am putea spune, fermentul sau sufletul societãþii omeneºti” (Gaudium et spes, 40); ea are deci o autenticã dimensiune secularã, inerentã naturii sale profunde ºi misiunii sale, a cãrei rãdãcinã se afundã în misterul Cuvântului Întrupat, ºi care s-a realizat în forme diferite prin membrii ei - preoþi ºi laici – potrivit carismei proprii. Magisteriul pontifical i-a chemat neîncetat pe creºtini, mai ales în ultimii ani, sã-ºi asume cu eficacitate ºi în mod sincer, responsabilitãþile lor în faþa lumii. Acest lucru este cu atât mai necesar astãzi, când omenirea se aflã la o cotiturã crucialã a istoriei sale. Apare o lume nouã; oamenii cautã noi forme de gândire ºi de acþiune, care vor determina viaþa lor în secolele viitoare. Lumea crede cã îºi este suficientã ºieºi ºi cã nu are nevoie nici de harul divin ºi nici de Bisericã pentru a se zidi ºi a creºte: s-a format un tragic divorþ între credinþã ºi viaþa trãitã, între progresul tehnico-ºtiinþific ºi creºterea credinþei în Dumnezeu cel viu. Nu fãrã dreptate se afirmã cã problema cea mai gravã a dezvoltãrii prezente este aceea a raportului între ordinea naturalã ºi ordinea supranaturalã. Biserica Conciliului Vatican II a ascultat aceastã „vox temporis” ºi i-a rãspuns cu conºtiinþa clarã a misiunii sale în faþa lumii ºi a societãþii; ea ºtie cã este „sacrament universal de mântuire”, ºtie cã nu poate exista plinãtate umanã fãrã har, adicã fãrã Cuvântul lui Dumnezeu, care este „þinta istoriei umane, punctul spre care converg dorinþele istoriei ºi civilizaþiei, centrul neamului omenesc, bucuria tuturor inimilor ºi împlinirea aspiraþilor lor” (Gaudium et spes, 45). Într-un moment ca acesta, Institutele Seculare, în virtutea carismei lor de secularitate consacratã (cf. Perfectae caritatis, 11), apar ca instrumente potrivite pentru a întrupa acest spirit ºi pentru a-l transmite Bisericii întregi. Dacã acestea, deja înainte de Conciliu, într-un fel au anticipat în mod existenþial acest aspect, astãzi, cu atât mai mult, ele trebuie sã fie martori specializaþi, exemplari, ai locului ºi misiunii Bisericii în lume. Pentru aducerea la zi în Biserica de astãzi nu sunt de ajuns directive clare ºi documente frecvente: sunt cerute personalitãþi ºi comunitãþi conºtiente, în mod responsabil, cã întruchipeazã ºi transmit spiritul dorit de Conciliu. Vouã vã este încredinþatã aceastã foarte importantã misiune: sã fiþi model de neobosit impuls pentru noua relaþie pe care Biserica încearcã sã o întruchipeze în faþa lumii ºi în slujba lumii. (continuare în pag. 7)


aprilie 2 004

5

Calea cea micã

PRIMA TEREZINà – 100 ANI Cei 100 de ani ai Surorii Agnese Andina (articol publicat în „Giornale del Popolo”, 29.XII.2003) Ziua de 29 decembrie 2003 este deosebitã ºi istoricã: Agnese Andina, din Institutul secular al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, împlineºte o sutã de ani de viaþã. Agnese Andina e cetãþeanã a oraºului Lugano, unde s-a nãscut, ºi-a petrecut existenþã ºi s-a angajat zi dupã zi în slujba binelui comun. Dacã în fiecare an se sãrbãtoreºte ziua de naºtere a fiecãruia dintre noi, ca eveniment fericit, ºi cu toþii cântã Happy birthday, ziua centenarului meritã sãrbãtoritã în mod deosebit. Agnese ajunge azi la al o sutãlea an al ei, trece pragul unui veac de viaþã, îºi începe drumul în al doilea secol al ei ºi poate spune cu adevãrat secundo saeculo ineunte. Nu e cea dintâi dintre muritori care face acest pas; poate în viitor vor fi mulþi cei ce-l vor face, dar pentru prezent este încã un fapt excepþional. Viaþa este întotdeauna un dar de la Dumnezeu, nu numai când începe, ci ºi cât se continuã de-a lungul timpului ºi, de obicei, e scurtã. În fiecare zi ne salutãm dimineaþa ºi mulþumim Domnului pentru surpriza de a fi printre cei vii. Agnese l-a putut lãuda pe Domnul pentru nu mai puþin de 36.500 de zile: multe! Psalmul 89 afirmã cã „zilele anilor noºtri, în sine, ºaptezeci de ani, iar dacã vom fi în putere, optzeci de ani ºi-n marea lor parte sunt ostenealã ºi amãgire”. „Cantitatea” vieþii se mãsoarã în ani. Ne place ºi în acelaºi timp ne sperie întrebarea „Câþi ani ai?” În schimb, „calitatea” se mãsoarã prin cucerirea ºi exercitarea virtuþilor umane: „Ce fel de viaþã ai?” Cu toþii dorim sã trãim bine ºi mult. ªi cu toþii suntem bucuroºi sã aflãm cã cineva dintre rude, concetãþeni, prieteni – depãºind multe obstacole de-a lungul propriei existenþe – ajunge la aceastã mult visatã þintã centenarã, secularã. Împãrtãºim astãzi soarta fericitã a Agnesei Andina care ajunge la o sutã de ani. Împreunã cu ea, dorim sã mulþumim Domnului, Dumnezeului vieþii! O mie de ani înaintea ochilor sãi sunt ca ziua de ieri care a trecut; o sutã de ani sunt mult mai puþin, dar cu toate acestea ne întãreºte gândul cã chiar ºi o clipã are ceva din veºnicia lui Dumnezeu. În aceastã împrejurare, nu putem sã nu ne întrebãm „Cine este Agnese Andina?” O sutã de ani trãiþi în oraºul ei, Lugano, angajatã cu credinþã în muncã ºi binele comun, fac din ea o cetãþeanã demnã de a fi amintitã. Pãrinþii ei, Carlo ºi Anna, amândoi profesori (tatãl preda literele la liceu – latina, greaca, italiana –, iar mama era profesoarã de muzicã), au alcãtuit o familie de 10 copii, Agnese penultima nãscutã. Ajungând la vârstã adultã, Agnse a ales calea vieþii consacrate. κi propusese sã devinã cãlugãriþã de clauzurã, dar între timp a cunoscut-o pe Maria Motta, care, din 1926 plãnuia, împreunã cu Episcopul sfânt Aurelio Bacciarini, o fundaþie de femei consacrate în slujba diecezei, ºi a hotãrât sã o urmeze. Începând din anul 1928, Agnese a trãit împreunã cu primele surori ale Institutului „Sfânta Tereza”; este una din cele ºapte care au depus voturile cãlugãreºti în 1930. Din acel moment, viaþa Agnesei aparþine Institutului. A împãrtãºit problemele planului Mons. Bacciarini pentru promovarea Editurii „Buona Stampa”, cu „Giornale del Popolo”, câteva reviste, un calendar ºi cu apostolatul Acþiunii Catolice feminine.

A trãit ca sorã internã, mai întâi în mediul cartierului Maghetti ºi apoi în Via Nassa. De la moartea fondatoarei, Maria Motta, în 1948, a fost în funcþia de directoare timp de 12 ani. La încheierea mandatului ei rãmâne în Casa centralã ºi colaboreazã în toate operele Institutului, în slujba seminarului, a reculegerilor pentru preoþi, a Colegiului S. Anna. Nu este astãzi ziua potrivitã pentru amintirea tuturor variatelor ei activitãþi. Câteva dintre ele le-a povestit Agnese însãºi anul trecut, într-un interviu de televiziune pentru Caritas Ticino. Viaþa ei lungã nu are locuri goale, ci e plinã, îmbelºugatã, exemplarã. Sora noastrã centenarã, Agnese Andina, e o cetãþeanã ilustrã a oraºului Lugano. Timpul i-a istovit trupul înzestrat cu o sensibilitate aleasã. Azi umblã cu greutate, dar, pas cu pas, sprijinindu-se de cadru, ajunge pânã în capelã, în sala de mese ºi împãrtãºeºte viaþa celorlalte surori. Totuºi, dacã lãcaºul nostru pãmântesc, cum spune Sfântul Pavel, se va nimici cu trecerea timpului, spiritul învinge timpul ºi se pãstreazã plin de viaþã. Toþi cei care o viziteazã ºi vorbesc cu Agnese rãmân uimiþi de luciditatea pe care încã o are. Se bucurã de o memorie privilegiatã; în ea pãstreazã foarte bine istoria oraºului Lugano, de-a lungul întregului secol al XX-lea. E ca o enciclopedie a vieþii oraºului, a evenimentelor, a persoanelor, de la cele trãite în adolescenþã ºi tinereþe pânã la cele din timpul celor douã rãzboaie ale veacului ºi, în mod deosebit, cele legate de viaþa Diecezei ºi ale Institutului. Memoria îi este însoþitã de capacitatea de a judeca faptele ºi persoanele. Dacã umanitatea ei este excepþionalã, îi este ºi senina ºi profunda spiritualitate creºtinã, autenticã ucenicã a sfântului Episcop Mons. Bacciarini ºi a carismei Sfintei Tereza de Lisieux. Cei o sutã de ani ai surorii noastre Agnese Andina meritã o sãrbãtoare de bucurie. Împreunã cu ea îi mulþumim Domnului cã ne-a pus alãturi un atât de clar exemplu de umanitate ºi spiritualitate creºtinã, chiar dacã ei îi place sã se ascundã cu smerenie pentru slujirea Bisericii ºi a binelui comun. Putem evoca, cu aceastã ocazie, ceea ce se cântã de obicei pentru Papa: „Dumnezeu sã o pãzeascã, sã-i dea viaþã ºi fericire pe pãmânt”. Timpul e mereu scurt, dar Agnese ne învaþã cã chiar ºi un veac se face zi dupã zi. Ea, femeie secularã, centenarã, ne încurajeazã ºi umblãm pe calea timpului, pânã la þelul veºniciei „în toþi vecii vecilor”.

Pr. Abelardo Lobato (Lugano)


6

Calea cea micã

Nr. 5

Cei 100 de ani ai Agnesei Andina (articol publicat în “Rivista di Lugano”, ianuarie 2004) Agnese Andina, una din surorile de la început, ºi-a început slujirea în Dieceza de Lugano, alãturi de d-ra Maria Motta, în Institutul secular „Compagnia S. Teresa del Bambino Gesù”. Pe 29 decembrie 2003 a putut sãrbãtori 100 de ani de viaþã, fiind nãscutã la Lugano în îndepãrtatul an 1903. Tot la Lugano ºi-a petrecut cei o sutã de ani de viaþã. Femeie cu inteligenþã ascuþitã, de smerenie profundã, nu dorea omagii. Surorile Institutului însã au considerat de datoria lor sã serbeze o sãrbãtoare de mulþumire lui Dumnezeu ºi de recunoºtinþã faþã de Agnese. Fãrã ºtirea interesatei, au pregãtit sãrbãtoarea chiar în ziua centenarului naºterii, invitând sã participe prieteni ºi rude. Rãspunsul a fost peste orice aºteptãri. La orele 14 ale zile de 29, primarul oraºului Lugano, Arh. Giorgio Giudici, însoþit de un uºier care ducea un buchet mare de flori, a venit personal sã o salute pe Agnese Andina. A vorbit cu ea mai mult de un sfert de orã, lãsând un dar din partea sa ºi a comunei. Prin persoana primarului era reprezentat întregul oraº Lugano; Agnese s-a simþit onoratã ºi emoþionatã. La ora 15 a început sãrbãtoarea propriu-zisã, cu celebrarea Euharistiei. Pentru aceastã ocazie, fosta aula magna a fost amenajatã drept capelã ºi, punctuali, au sosit 12 preoþi ºi chiar doi episcopi, Mons. Ernesto Togni, drag tuturor ºi noul episcop ales, Mons. Pier Giacomo Grampa. Emoþia era vãditã ºi s-a creat o atmosferã de mare sãrbãtoare. Agnese era în rândul din faþã, alãturi de altar, vizibil emoþionatã ºi bucuroasã. A celebrat noul Episcop, Mons. Grampa, începând cu câteva cuvinte de salut ºi amintindu-l pe întemeietorul Institutului Sfintei Tereza a Pruncului Isus, Mons. Aurelio Bacciarini. Predica a fost þinutã de Pr. Abelardo Lobato, asistentul spiritual al surorilor. În intervenþia sa a reluat diferitele etape ale vieþii omului, care în antichitate erau considerate a fi ºapte, dar în cultura actualã sunt trei: prima de pregãtire, a doua a activitãþii profesionale ºi a treia de odihnã ºi contemplare. Agnese le-a strãbãtut pe toate în mod exemplar. În jurul altarului ºi al surorii Agnese stãteau trei cercuri de persoane foarte dragi centenarei: un prim cerc alcãtuit din rude, un al doilea din surorile Institutului, un al treilea din prieteni ºi cunoscuþi. Rugându-ne ºi cântând, cu toþii aveam în minte psalmii ce evocã „mlãdiþele de mãslin împrejurul mesei” ºi „cât e de bine ºi de plãcut sã locuiascã fraþii laolaltã”. Înainte de încheierea celebrãrii, actuala Directoare a Institutului, Maria Teresa Candian, a mulþumit participanþilor, bucurându-se pentru darul lui Dumnezeu fãcut Institutului în persoana Agnesei. Apoi s-a citit binecuvântarea papalã venitã de la Roma ºi scrisã pe un splendid pergament. Amândoi episcopii au dat celor de faþã binecuvântarea, iar Agnesei îmbrãþiºarea pãcii. Dupã Euharistie a fost momentul de întâlnire cu Agnese ºi saluturi personale; au fost aduse daruri ºi s-a putut savura un gustos aperitiv în cinstea sãrbãtoritei. Toþi participanþii l-au lãudat pe Domnul, atât pentru darul longevitãþii seculare al Agnesei, cât ºi pentru vioiciunea ei de invidiat, memoria miraculoasã, capacitatea ei de dialog, spiritualitatea ce ºtie sã transmitã. Era împãrtãºitã un fel de invidie sãnãtoasã pentru faptul de a putea ajunge la o asemenea vârstã ºi de a ajunge pânã aici cu înzestrãrile, sensibilitatea ºi mintea Agnesei. Sãrbãtoarea celor 100 de ani ai Agnesei a fost în acelaºi timp ºi sãrbãtoarea oraºului Lugano, a Institutului secular al Sfintei Tereza ºi a Bisericii lui Dumnezeu care este în Lugano. Dragã sorã Agnese Andina, mulþumim ºi urãri de bine pentru viitor!

A.L.

Salut

La încheierea acestei jertfe euharistice, sãvârºite pentru a o cinsti pe sora noastrã Agnese, îngãduiþi-mi un cuvânt de mulþumire, de recunoºtinþã, de urare. Agnesei nu-i plac multe cuvinte ºi cu atât mai puþin laudele. Va trebui totuºi sã-mi îngãduie câteva reflecþii ce sunt de datoria mea sã le fac! În primul rând mulþumesc tuturor cã aþi dorit sã vã uniþi cu noi în aceastã împrejurare, pentru a marca cei o sutã de ani ai Agnesei. Existã un frumos proverb german pe care-mi place sã-l amintesc cu aceastã ocazie: „Bucuria împãrtãºitã e bucurie îndoitã, durerea împãrtãºitã e durere înjumãtãþitã!” Ne face onoare prezenþa E. S. Mons. PierGiacomo Grampa, a E. S. Mons. Ernesto Togni, a voi, preoþi, rude, prieteni, ce aþi voit sã ne însoþiþi la aceastã sãrbãtoare, pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu, pentru a-i oferi ceea ce avem de la El. Viaþa este un dar al lui Dumnezeu, fiecare zi a noastrã e un dar. Am fost creaþi spre lauda ºi slava lui Dumnezeu! El însuºi ne-a dat pildã lãudând pe Tatãl, pentru cã a voit sã descopere celor mici tainele împãrãþiei, îngãduindu-le sã facã faptele lui. Te binecuvântãm, Pãrinte! Voi toþi faceþi o onoare surorilor Institutului Sfintei Tereza prin prezenþa voastrã: mulþumim din inimã! Astãzi putem spune cã Domnul este mare. Cei o sutã de ani ai Agnesei au pentru noi o semnificaþie importantã ºi sunt o ocazie de a rosti un Magnificat: El a fãcut pentru noi lucruri minunate! Sora Agnese, împreunã cu Maria Motta ºi cu celelalte prime surori, au fãcut posibilã naºterea ºi creºterea Institutului în Ticino. Unul din stâlpii acestui Institut a fost tocmai Agnese. La moartea întemeietoarei noastre, ea a luat în mânã Institutul ºi i-a întãrit structura. Agnese a fost mereu clarã, hotãrâtã, providenþialã pentru noi. Ne-a mers înainte cu exemplul, cuvântul, rugãciunea ei. Îi suntem cu adevãrat recunoscãtoare ºi împãrtãºim cu ea aceastã zi de har. De la ea am primit o moºtenire, un fel de torþã olimpicã. Misiunea noastrã nu este numai de a o pãstra aprinsã, ci ºi de a o încredinþa puternicã ºi vie celor ce deja au pornit la drum, surorile viitorului. Istoria Institutului Sfintei Tereza se face zi dupã zi, în mãsura în care surorile fac noi paºi pe calea carismei lor. Trecutul nostru a fost eroic, iar viitorul se întrevede promiþãtor cu poarta de speranþã deschisã spre Rãsãrit. Am învãþat sã spunem în româneºte: „La mulþi ani cu sãnãtate”. Acest lucru ne întãreºte, ne încurajeazã sã mergem mai departe; aºa cum ne dau tãrie mãrturia ºi curajul Agnesei. Domnul a voit sã-i dãruiascã mulþi ani ºi Lui îi suntem nespus ne recunoscãtori, fiindcã Agnese are o misiune în Institut: de a-i pãstra vie torþa aprinsã! Timpul nu s-a oprit, iar viitorul a început deja! Agnesei îi adresãm mulþumirile noastre, împreunã cu urãrile cele mai sincere ºi cãlduroase; tuturor celor de faþã pace, har ºi sãnãtate în noul an! 29 decembrie 2003

Maria Teresa Candian


aprilie 2 004

Calea cea micã

Votul curãþiei

7

O prezenþã ºi o acþiune transformatoare (continuare din pag. 4)

(continuare din pag. 2)

Dacã reflectãm mai atent asupra darurilor pe care le comportã castitatea: smerenie, tinereþe, gingãºie, vã sugerãm câteva reguli pentru a pãstra castitatea: 1. Strânsa unire cu Dumnezeu, întemeiatã pe credinþa în El; trebuie sã avem siguranþa cã Isus ne-a chemat ºi nu ne va lãsa niciodatã singure; 2. Paza atentã a simþurilor – inimã, ochi, auz – într-o atitudine echilibratã; 3. Profundã simplitate, ce nu înseamnã neºtiinþã, faþã de toate complicaþiile ºi cãutãrile, în gânduri ºi sentimente. 4. Bucurie seninã. Am fost chemate la o viaþã de desãvârºire, este vorba de un mister pe care doar Dumnezeu îl cunoaºte. 5. Smerenie convinsã. Nu e de folos sã credem cã prin votul castitãþii am devenit mai bune; nouã ne revine doar misiunea de a-l pune în practicã în smerenia vieþii. 6. Apostolatul frecvent, atât în propriul mediu de muncã, cât ºi în alte realitãþi specifice; tocmai în apostolat avem cel mai mult nevoie de alþii.

2. Dubla realitate

Cât despre noi, surorile Institutului secular al sfintei Tereza a Pruncului Isus, suntem obligate sã ne amintim cã intenþia de a trãi aceastã formã de vocaþie trebuie sã coincidã cu dorinþa unei dãruiri totale, nu este vorba de o slujire temporarã. Nu se aderã fãrã intenþia unei consacrãri totale. Trebuie sã cerem Domnului sã ne facã sã înþelegem dacã într-adevãr avem intenþia sã fim sincere pânã la capãt ºi sã-l urmãm. A se dãrui Domnului înseamnã a iubi, a iubi înseamnã a se dãrui, înseamnã a fi în stare de sacrificiu, de înþelegere, de smerenie, dupã exemplul lui Isus. Înseamnã, în ultimã instanþã, renunþarea la sine, trãind pentru alþii. A fi consacrate lui Dumnezeu înseamnã a-i aparþine lui. Isus doreºte sã fim asemenea lui: sãrac, ascultãtor ºi celib. Întemeietorul nostru, Mons. Baceiarini ne cheamã cu aceste cuvinte: „Înainte de a închide ochii pentru somn sã se aibã în minte cã Isus ar putea chiar în acea noapte sã cheme la sine pe Mireasa lui ºi de aceea trebuie sã avem haina de nuntã pregãtitã – albã, fãrã patã, frumoasã prin imaculata candoare feciorelnicã.” Sfânta Tereza a Pruncului Isus afirmã despre sine: „M-am oferit lui Isus pentru ca el sã împlineascã în mod desãvârºit în mine voinþa sa.” ªi de asemenea: „Sunt cu totul al lui Isus, sunt mireasa lui, o mireasã fericitã!” Sã cerem ºi noi de la Dumnezeu acest har. Nu este uºor, pentru cã ne ispiteºte mereu egoismul, ºi puþina iubire. Sã învãþãm mereu egoismul, ºi puþina iubire. Sã învãþãm a cultiva iubirea faþã de Maria; numai ea ne poate ajuta sã ne umplem inima cu adevãrata iubire faþã de Dumnezeu ºi aproapele fiind în acelaºi timp fecioarã ºi mamã. Sã þinem seama de cuvintele amintite de sfântul Pavel: „Harul meu îþi este de ajuns!”

În ce mod? Cu dubla realitate a înfãþiºãrii voastre. Înainte de toate, viaþa voastrã consacratã, în spiritul sfaturilor evanghelice, este o expresie a apartenenþei voastre indivizibile la Cristos ºi la Bisericã, a nãzuinþei permanente ºi radicale spre sfinþenie ºi a conºtiinþei. cã, în ultimã analizã, doar Cristos cu harul sãu realizeazã opera de rãscumpãrare ºi de transformare a lumii. Lumea este consacratã lui Dumnezeu tocmai în adâncul inimii voastre (cf. Lumen Gentium, 34). Viaþa voastrã garanteazã astfel cã raportul intens ºi direct cu lumea nu devine mondenitate sau naturalism, ci este expresie a iubirii ºi a misiunii lui Cristos. Consacrarea voastrã este rãdãcina speranþei care trebuie mereu sã vã susþinã, chiar ºi atunci când roadele exterioare sunt sãrace sau lipsesc cu desãvârºire. Viaþa voastrã, mai mult decât prin opere exterioare, este rodnicã pentru lume mai ales prin iubirea pentru Cristos care v-a îndemnat la dãruirea totalã de sine, de care daþi mãrturie în condiþiile obiºnuite ale vieþii. Într-o astfel de luminã, sfaturile evanghelice – deºi comune cu alte forme de viaþã consacratã – dobândesc o semnificaþie nouã, de specialã actualitate în timpurile prezente: castitatea se converteºte în practicare ºi exemplu viu de dominare de sine ºi de viaþã în spirit, îndreptatã spre realitãþile cereºti, într-o lume care se închide în sine ºi elibereazã în mod necontrolat propriile instincte; sãrãcia devine model de relaþie care trebuie avutã cu bunurile create ºi cu folosirea lor justã, cu o atitudine care este valabilã atât în þãrile dezvoltate, unde dorinþa de a poseda ameninþã serios valorile evanghelice, cât ºi în þãrile mai puþin bogate, unde sãrãcia voastrã este semn de solidaritate ºi de prezenþã cu fraþii în dificultate: ascultarea devine mãrturia acceptãrii umile a mijlocirii Bisericii ºi, în general, a înþelepciunii lui Dumnezeu care guverneazã lumea prin cauze secundare. În al doilea rând, secularitatea voastrã vã determinã sã accentuaþi în mod special – spre deosebire de cãlugãri - relaþia cu lumea. Aceasta nu reprezintã doar o condiþie sociologicã, un fapt exterior, ci ºi o atitudine: de a fi prezenþi în lume, de a se ºti responsabili în a o sluji, în a o modela potrivit lui Dumnezeu într-o ordine mai dreaptã ºi mai umanã, în a o sfinþi din interior. Prima atitudine pe care sã o aveþi în faþa lumii este aceea de respect faþã de legitima ei autonomie, faþã de valorile ºi de legile sale (cf. Gaudium et spes, 36). O astfel de autonomie, cum se ºtie, nu înseamnã independenþã absolutã faþã de Dumnezeu, Creatorul ºi þelul ultim al universului. Luarea în serios a ordinii naturale, muncind pentru perfecþionarea ºi sfinþirea ei, pentru ca exigenþele ei sã fie integrate în spiritualitatea, în pedagogia, în ascetica, în structura, în formele exterioare ºi în activitatea Institutelor voastre, este una din dimensiunile importante ale acestei caracteristici speciale a secularitãþii voastre. Va fi astfel posibil, aºa cum se cere în Primo feliciter: „Caracterul vostru propriu ºi specific, cel secular, sã se reflecte în toate lucrurile” (II). Fiind foarte variate necesitãþile lumii ºi posibilitãþile de acþiune în lume ºi cu mijloacele lumii, este normal ca sã aparã diverse forme de actualizare a acestui ideal, individuale ºi asociate, ascunse ºi publice, potrivit indicaþiilor Conciliului (cf. Apostolicam Actuositatem, 15-22). Toate aceste forme sunt la fel de posibile pentru Institutele seculare ºi membrii lor. Pluralitatea formelor voastre de viaþã (cf. Voto sul Pluralismo, Congresso mondiale degli Istituti Secolari, Roma 1970) vã permite sã formaþi diverse tipuri de comunitãþi ºi sã daþi viaþã idealului vostru în medii diverse ºi cu mijloace diverse, chiar ºi acolo unde se poate da mãrturie pentru Bisericã doar în formã individualã, ascunsã ºi tãcutã.

Maria-Teresa Candian

Doina Roman (Sebeº)


8

Nr. 5

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Mergând pe calea cea micã „Dulce e gândul cã bunul Dumnezeu este drept, adicã þine seama de slãbiciunile noastre, cunoaºte prea bine slãbiciunea firii noastre. De ce mi-ar fi teamã?” (Sf. Tereza a Pruncului Isus) Când am simþit nevoia sã privesc la mine însãmi, la viaþa ºi familia mea, am simþit iubirea ºi nevoia de a mã dãrui mai mult decât pânã atunci, de a mã apropia mai mult de Cristos. Sufletul meu simþea cã rugãciunea îmi este ascultatã, dar aveam nevoie, încã mare nevoie de curaj ºi aºteptam parcã un semn pentru a mã consola; trãim apostolatul ºi voluntariatul prin acþiunea catolicã. Domnul Isus a dorit mai mult ºi m-a îndemnat sã trãiesc carisma terezinelor. Ce fericire am simþit! M-am angajat cu mare bucurie; particip ºi trãiesc o nouã formã de apostolat care mã ajutã sã-l cunosc tot mai mult pe Isus, sã-l iubesc ºi sã-l slujesc asemenea sfintei Tereza a Pruncului Isus pe „calea cea micã”. Trãiesc ºi încerc sã pãtrund tot mai mult marea tainã a credinþei: Dumnezeu – copil care are nevoie de liniºte ºi pace, dar care atrage totuºi atenþia celor din jur asupra sa, abandonându-se totodatã în mâinile mamei sale, Fecioara Maria, sau ajutându-l pe tatãl sãu, sfântul Iosif; apoi Dumnezeu – jertfit pe cruce pentru mântuirea noastrã, dupã ce a rânduit marea tainã a sfintei Euharistii pentru a fi cu noi „pânã la sfârºitul veacurilor”. În simplitatea vieþii mele vreau sã trãiesc dupã voinþa lui Dumnezeu, vreau sã ofer o parte a timpului meu pentru slujirea altora, cãci ºtiu cã-l slujesc pe Isus, vreau sã devin mângâierea bolnavilor, ajutorul celor nevoiaºi ºi învãþãtorul copiilor. Invoc pe sfânta Tereza a Pruncului Isus pentru ca ea sã mã conducã pe calea adevãrului ºi a smereniei la împlinirea voinþei lui Dumnezeu aici pe pãmânt. „Cu inima plinã de cãinþã mã arunc în braþele lui Isus cãci ºtiu cât îl îndrãgeºte pe fiul risipitor care se întoarce la el.” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus)

Carolina Bucur (Roman)

Conºtientizarea rãului

prile ej de deschide ere e spre e bine e

Situându-ne între timpul bilanþului anului 2003 al trãirilor noastre ca viitoare terezine ºi timpul penitenþei, al postului pascal, voi încerca sã redau ceva din atmosfera întâlnirilor lunare de la Huºi, dar ºi sã sesizez aspecte de fond ale formãrii sufletelor viitoarelor surori ale Companiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. La reculegerile noastre deja s-a instituit un climat de dialog, ce debuteazã cu breviarul ºi continuã cu „lectio divina”, ca un cadou de deschidere ºi formare sufleteascã prin cuvântul lui Dumnezeu, dar, treptat ºi de dezvãluire de „luminã” a umbrelor ºi întunecimilor inerente firii umane. Conºtient ºi activ suntem chemate sã rãspundem, în mod parþial ºi secret, în virtutea creãrii noastre dupã chipul lui Dumnezeu ºi a recreãrii prin Botez, pentru a deveni miresele sacre ale lui Isus. La sondajul spontan, propus la una din întâlnirile noastre, prin întrebãrile: „Ce v-a determinat sã intraþi în compania noastrã?” ºi „Spuneþi o faptã de caritate ce aþi fãcut-o în numele Domnului?”, nu ca laud dar ca sã ne bucurãm împreunã ºi sã ne stimulãm reciproc, rãspunsurile au fost diverse: „toatã viaþa am aºteptat aceastã consacrare ºi iatã, dupã ce am aºezat la casa lor pe copii, Dumnezeu m-a ascultat; „am sperat mereu într-o consacrare a vãduvelor”; „sfânta Tereza a Pruncului Isus ne-a strâns din lume ºi ne pune la treabã etc. Frumoase rãspunsuri ºi pline de har, frumoase au fost ºi faptele de caritate fãcute din inimã ºi pentru Dumnezeu: „am adunat bani în Bisericã, prin ajutorul pr. paroh ºi al surorilor franciscane ºi am ajuta o familie sãracã (care trãieºte în preistorie) cu: lemne, haine, brad pentru Crãciun, alimente etc. ajut un copil strãzii, ajut sufletele din Purgator cu rugãciuni ºi liturghii; ajut misionarii ºi misiunile prin rugãciuni ºi mici jertfe. Dar, pentru cã dincolo de entuziasmul mulþumirilor aduse lui Dumnezeu pentru intrarea în companie, de la „nu sunt vrednicã sã-i dezleg cureaua încãlþãmintei” (Mc 1,7) pânã la întâlnirile care sunt ca o terapie la psiholog, se aflã ºi cealaltã faþetã, nevãzutã, pe care o putem doar ghici (dar la fel de realã), voi continua cu acest aspect al zidirii noastre duhovniceºti, cãci verificarea naturii faptelor noastre se face în cuptorul suferinþelor; acolo se cãlesc sufletele culminând cu lepãdarea de sine: „jertfa de tine însuþi în mâinile lui Dumnezeu trebuie sã meargã înaintea tuturor faptelor tale” (Toma de Kempis). Am înþeles astfel cã, degeaba i-am da Domnului faptele noastre bune, dacã nu-i dãm voinþa noastrã, adicã pe noi înºine cu totul. Sã privim cu sinceritate ºi detaºare la noi înºine în adâncul firii noastre! Ce vom vedea cu acest periscop interior? Iatã o sugestie: îndeplinirea lucrãrilor stãrii noastre de viaþã, fie ca familist, fie consacrat, slujitor laic, ori misionar etc., se desfãºoarã de multe ori în iureºul neconºtientizat al traseelor furnicilor, fãrã sã-ºi cunoascã furnicarele ºi galeriile sale... Ca o provocare la meditaþie propun sã acceptãm cã suntem slabi. Sã stãm atunci resemnaþi? Nu, sã admitem cã rãul existã la fiecare pas, iar noi de multe ori suntem neputincioºi. Sã oferim aceste slãbiciuni pe crucea lui Cristos, sã ne rugãm, sã postim, sã ne mortificãm, sã ne folosim de armele sugerate de Isus: meditarea ºi trãirea Evangheliei, folosirea sacramentelor, umilinþa ºi practicarea virtuþilor teologale. Consacrarea zilnicã Preasfintei Inimi a lui Isus ºi Inimii Neprihãnite a Fecioarei Maria sunt mijloace sigure de a învinge rãul din noi pentru a putea spune împreunã cu sfânta Tereza a Pruncului Isus: „Da! Am înþeles umilinþa inimii... ªi nu-mi pare rãu de a mi fi predat iubirii” (De 30,9)

Eugenia Faraon, Huºi


aprilie 2 004

9

Calea cea micã

• ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI • ECOURI •

Spiritul de comuniune

LOVITURA HARULUI

„Da, o simt; când sunt caritabilã, Isus este cel care acþioneazã în mine; cu cât sunt mai unitã cu dânsul, cu atât mai mult le iubesc pe toate colegele mele surori.” (Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ms C,12v)

„Scumpul Pruncuºor a schimbat noaptea sufletului meu în torente de lumina” (A 54vo)

Întâlnirea lunarã a grupului terezinelor din Iaºi, a avut în luna decembrie 2003, un plus de îmbogãþire spiritualã. Mons. A. Despinescu ne-a vorbit despre noaptea de Crãciun a anului 1886 când sfânta Tereza a Pruncului Isus a primit „lovitura harului”. La 14 ani, Tereza, mai þinea, ca un copil, la bucuria primirii darurilor pe care le gãsea, la întoarcerea de la Liturghia de la miezul nopþii, în pantofii aºezaþi în faþa sobei. Îl aude însã pe tatãl sãu cã spune „sper cã e pentru ultima oarã”! În acel moment Tereza îºi stãpâneºte plânsul ºi inima i se schimbã! A trebuit ca bunul Dumnezeu sã facã un mic miracol pentru a mã face sã cresc într-o clipã” noteazã în caietul ei Tereza. I se schimbã inima: nu va mai pune preþ pe micile bucurii materiale, se va încredinþa în totalitate iubirii blânde a bunului Dumnezeu, ea primeºte „lovitura harului”. E un moment al izbãvirii, devine din copil o tânãrã energicã, nici o piedicã nu i se pare de neînvins ºi a devenit ceea ce urma sã fie pentru totdeauna. ªi învinge: intrã în Carmel la 15 ani, aºa cum ºtim, reflecteazã ºi se roagã mulþi pentru semenii pãcãtoºi, pentru nevoiaºi, pentru misionari. Vrea sã-i ducã pe toate sufletele lui Isus. Devine „pescar de suflete”, trãieºte sfinþenia. Am simþit, odatã în plus, cã vrem ºi noi s-o urmãm pe calea ei cea micã, imitând-o. Vrem sã renunþãm la tot ce ne atrage din punct de vedere material sã ne abandonãm cu slãbiciunile ºi defectele noastre Proniei Cereºti. Orice vârstã am avea vom reuºi. Dumnezeu nu ne inspirã dorinþe ce nu pot fi îndeplinite. Vocea blândã a Mons. Anton, cuvintele dãtãtoare de liniºte sufleteascã pe care le auzim, ne transpun deja în timpul misterios ºi sacru al Sãrbãtorilor Crãciunului, care bat la uºã. Ne simþim inimile transformate, în restul programului zilei ne bucurã ºi mai mult; sfântã liturghie, rugãciunile rozariului, cântece din copilãria noastrã. „Din acea noapte de luminã, scrie sfânta Tereza, a început a treia perioadã a vieþii mele, cea mai frumoasã dintre toate, cea mai împlinitã în harurile Cerului. Isus a fãcut din mine un pescar de suflete” (A 45vo) Doamne, Isus, loveºte-ne ºi pe noi cu harurile tale!

Iulia Ioana (Iaºi)

De ziua Persoanelor Consacrate (2 februarie a.c.) s-a prezentat în Catedrala din Iaºi un material referitor la viþa consacratã, implicit ºi a persoanelor laice. Din conþinutul de idei mi-a fost sugerat din nou îndemnul-senin: „Duc in altum” acum la începutul postului ºi dacã vreþi pentru mileniul al III-lea (promovat ºi de Sinodul diecezan), având ca principalã coordonatã trãirea vieþii în spirit de comuniune. Spiritualitatea de comuniune înseamnã a privi cu inima în lumina sfintei Treimi din noi reflectatã pe chipul fraþilor (surorilor) care ne stau alãturi; capacitatea de a vedea ce este pozitiv în altul, ca un dar pentru noi, pentru a ºti sã împãrtãºeºti bucuriile ºi suferinþele sale, pentru a-i oferi o adevãratã prietenie, respingând totodatã tendinþele egoiste care genereazã competiþii, carierism, deficienþã de a înþelege – cu alte cuvinte învãþãm sã ne purtãm poverile unii altora. Aceastã chemare de a trãi în spiritualitatea de comuniune, mai ales acum în timpul pascal se poate pune în practicã de cãtre toþi credincioºii, dar în special de persoanele consacrare prin satisfacerea a trei valenþe, ºi anume: rugãciune, post ºi milostenie. Rugãciunea (sub diferite forme) este dialogul nostru cu Dumnezeu, dar care asemenea unui porumbel pentru a ajunge acolo sus, are nevoie de douã aripi reprezentate de post ºi milostenie. Eforturile noastre ca persoane participante la trãirea vieþii în spiritualitatea de comuniune, în confruntarea cu ceilalþi ºi pentru ceilalþi, este de a alimenta în noi respectul pentru sfinþenie ºi a arãta iubirea faþã de Isus care ne-a apãrat, care îi primeºte ºi îmbrãþiºeazã de pe cruce pe cei slabi, sãraci, vãduve, orfani ºi strãini. Dumnezeu, care prin fiul sãu este atât uman, încât el însuºi a suferit dureri ºi mari umilinþe pentru noi ºi care ne dã speranþã ºi demnitate suferind ºi astãzi împreunã cu noi. A ne încredinþa lui Dumnezeu, este condiþie indispensabilã pentru a recunoaºte binele care este în noi ºi în jurul nostru, este forþa de a iubi pe aproapele. Isus ne învaþã sã devenim slujitori, sã transformãm tendinþa noastrã de a ieºi în evidenþã în slujire faþã de fraþii nevoiaºi ºi cã este necesarã o convertire care sã ne atingã în profunzime. Mai trebuie subliniat faptul cã viaþa comunitarã este imposibilã fãrã o continuã iertare reciprocã, fãrã o continuã iertare reciprocã, fãrã o iniþiere neîntreruptã a raporturilor interpersonale afectate de nevoile zilnice. Dacã nu vom parcurge acest îndemn (drum spiritual) nu numai cã vom nega identitatea noastrã de creºtini, dar nu le vom oferi celorlalþi slujirea pe care au dreptul sã o primeascã. prin urmare sã satisfacem cât mai avem timp ºi fãrã teamã aceastã chemare pentru cã Isus ne aºteaptã la capãt de drum.

Maria Calistru (Iaºi)


10

Nr. 5

Calea cea micã

Cel mai strãlucitor soare ...Aceasta este taina inimii tale strãpunsã de suliþã ºi din care se revarsã raze luminoase ºi înfocate. Splendid, strãlucitor ºi curat soare! Soarele iubirii ºi al adevãrului! Centrul... care produce aceastã cununã de dureri, de umiliri ºi de batjocuri, este inima ta, Isuse. Iatã câteva din razele pe care le revarsã în jurul sãu acest focar arzãtor: Raze de iubire: trãsãturile feþei tale însângerate, pãlmuite ºi chinuite. Raze de iubire: ochii tãi înecaþi în lacrimi. Raze de iubire: buzele tale tremurãtoare ºi adãpate cu fiere ºi oþet. Raze de iubire: mâinile tale sfâºiate din care una a þinut trestia ca un sceptru de batjocorã. Raze de iubire: picioarele tale strãpunse de piroane. Raze de iubire: trupul tãu sfâºiat de loviturile bicelor ºi de greutatea crucii. Raze de iubire: glasul tãu care geme ºi suspinã. Raze de iubire: crucea ta ridicatã pe care te-ai aºezat ca pe un tron. Raze de iubire: cununa de spini care încinge fruntea ta însângeratã. Raze de iubire: rãnile ºi sângele care curge din ele, ºi care îþi face o manta de purpurã regalã. Da aceasta-i iubirea... ...soarele atât de curat al inimii tale sã strãluceascã pentru totdeauna peste sufletele noastre ºi sã ne dea viaþã din razele sale binefãcãtoare (dupã pr. Pergeline) Din cartea De vorbã cu Isus în faþa chivotului, pr. T.B. Vuillemin

aprilie 2 004

Programul mediaþiilor

propuse pentru anull 2004 (în viziunea sfintei Tereza a Pruncului Isus) • • • • • • • • • • • •

Ianuarie – Umilinþa Februarie – Bucuria suferinþei Martie – Nemãrginita iubire pentru Isus Aprilie – Euharistia Mai – Iubirea pentru aproapele Iunie – Ascultarea, caritatea, slujirea Iulie – Maria, mama lui Isus ºi a noastrã August – Sfânta Tereza – doctor al Bisericii Septembrie – Misiuni ºi misionari Octombrie – Moartea; viaþa de dupã moarte Noiembrie – Rugã pentru preoþi; Adventul celor mici Decembrie – Crãciunul este Isus

Membrii ºi simpatizanþii Institutului secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi se întâlnesc la Institutul Teologic „Sfântul Iosif”, în ultima sâmbãtã din lunã. Meditaþiile sunt expuse de Mons. Anton Despinescu, director spiritual. Invitaþi: aprilie – pr. Abelardo Lobato (Lugano) ºi Maria Tereza (directoarea Institutului); iulie – pr. Iosif Dorcu (Iaºi), septembrie – pr. Pavel Chelaru (Tomeºti)

Monica (Bacãu)

Misterul pascal 1) Începe Postul mare „... cenuºii” (neart.) 2) Misterul urcãrii la cer a lui Cristos cel înviat. 3) „Cel uns”, speranþa lui Israel (Fap 1,10). 4) Devoþiune din timpul Postului Mare. 5) Oraºul sfânt – distrus de romani în anul 70. 6) „Ziua Domnului” (Fap 1,10). 7) Cartea cãrþilor. 8) Cincizecimea sau Pentecoste. 9) Purtãtoare de Dumnezeu. 10) Una din cele ºapte taine – metanoia. 11) Mister instituit de Isus la Cina cea de Tainã. 12) Adevãrul culminant al creºtinilor. AB – Misterul pascal: „a încredinþa slujba împãcãtuit (2Cor 5,18)

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 B

Dezlegarea careului „Viaþa consacratã” din numãrul trecut: Orizontal: 1) MISIONAR. 2) FRANCISCAN. 3) CLARISELE. 4) MARTIR. 5) CARISMA. 6) NOTRE DAME. 7) URSULINE. 8). MOTTA. 9) CRISTOS. 10) TEREZA. 11) BACCIARINI. 12) IEZUIÞI. 13 CAMILLI. 14) LUGANO. 15) CARMEL.

Vertical: AB - INSTITUT SECULAR Publicaþie coordonatã de Teodora Pantazi (Str. Elena-D Doamna, nr. 24, bl. 1, ap. 5, Iaºi-7 700398, tel.: 0232/255123) Director spiritual: Mons. Anton Despinescu Tehnoredactare computerizatã: Silviu Dogariu

Calea cea mica, nr. 5 / aprilie 2004  

Publicatie bianuala a Institutului Secular Sfanta Tereza a Pruncului Isus

Advertisement