Genul acuzativ

Page 1


Distribuția: Lena: Denisa Irina Vlad Marina: Gabriela Codrea Tania: Adela Lazăr Cati: Ioana Dragoș Gajdó Anghel: Sorin Ionescu Ionel: Richard Balint Marius: Pavel Sîrghi Text și regie: Mimi Brănescu Scenografie: Oana Cernea Light design și muzică originală: Șerban Ionescu Data premierei: 5, 6 și 7 martie 2021 Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 16 ani!

Sinopsis După moartea soțului ei, Marina pornește hotărâtă să se răzbune pentru fiecare nedreptate pe care a suferit-o din partea celor apropiați de-a lungul timpului. Nimic nu e iertat și uitat, totul e consemnat. Dovada că ceea ce spune este cât se poate de adevărat stă într-un jurnal în care a notat cu lux de amănunte fiecare nedrepate îndurată. Dezlănțuie furtuna și spune tot, fără rezerve, fără ascunzișuri: frust și la obiect. Când planul pare a fi întrerupt de un eveniment neprevăzut, fiica ei preia frâiele. Situațiile create și dialogurile sunt de un umor nebun, personajele se eliberează de formalități și fățărnicii, dar scot la iveală grave imperfecțiuni de caracter și ridică întrebări serioase cu privire la relațiile de familie. „Genul acuzativ”, o tragicomedie încântătoare, în care amestecul de comic și dramatic recreează un episod desprins parcă din viața de zi cu zi a unei familii obișnuite. O situație care pe cât pare de reală, pe atât este de dramatică.


MIMI BRĂNESCU dramaturg și regizor Mimi Brănescu (n. 1974 la Lehliu Gară, Călărași) este actor, dramaturg, scenarist și regizor de teatru, recunoscut în egală măsură pentru fiecare activitate artistică pe care și-a asumat-o. A studiat actoria la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Olga Tudorache, promoția 2000. A colaborat cu teatre din București, printre care Teatrul Bulandra și Teatrul Național, unde a avut roluri notabile, dar activitatea sa actoricească s-a concentrat mai mult pe film, jucând până în prezent în mai mult de 20 de producții cinematografice, dintre care amintim „Moartea domnului Lăzărescu”, „Poziția copilului”, „Sieranevada”. Ca dramaturg debutează cu piesa „Gunoierul” la Teatrul Act. Succesul pe care l-a avut de-a lungul timpului din această ipostază artistică stă în faptul că piesele sale se joacă cu regularitate atât pe scenele teatrelor mari, publice, cât și pe cele ale teatrelor independente, fiind mereu apreciate de spectatorii care caută să găsească umor natural, veritabil, în care se împachetează șiret adevăruri incomode și revelatorii. Nu scrie doar pentru teatru, ci și pentru televiziune. Este creatorul serialului de comedie românesc „Las Fierbinți”. Cu spectacolul „Genul acuzativ”, intitulat inițial „Și negru și alb și gri” și montat în premieră la Teatrul Metropolis, îl regăsim la Oradea în dublă ipostază: cea de dramaturg și cea de regizor de teatru, o dedublare artistică, la care se adaugă negreșit și perspectiva actoricească, care perfecționează actul de creație, oferindu-i posibilitatea să privească spectacolul din unghiuri diverse și complementare.


OANA CERNEA scenograf Oana Cernea este clujeancă la origine, dar imediat după ce și-a finalizat studiile liceale, în cadrul Liceului de Arte Plastice „Romulus Ladea” – secția Grafică, în 1998, vine la Oradea pentru a studia Design vestimentar la Facultatea de Arte Vizuale. Încă din perioada studenției colaborează cu Teatrul Regina Maria ca asistent scenograf, iar după absolvire, începând cu anul 2004, ca scenograf. De atunci a rămas la Oradea, semnând scenografii pentru toate cele trei trupe ale Teatrului Regina Maria (format în care se regăsește din 2011): Trupa Iosif Vulcan, Trupa Arcadia și Ansamblul Artistic Profesionist Crișana. Pentru creațiile sale scenografice a fost răsplătită cu premii importante, dintre care amintim Premiul pentru scenografie – „O mie si una de frontiere (Povestea lui Aladin)” la Festivalul Internațional de Teatru ATELIER, Sfântu Gheorghe – 2015 și Premiul pentru scenografie spectacolului „Stan Bolovan, spaima zmeilor” la Festivalul de Animaţie „Sub bagheta lui Merlin”, Timișoara – 2016, ambele spectacole create pe scena Teatrului Arcadia. A semnat scenografii și pentru alte teatre din țară, nu doar pentru Teatrul Regina Maria și a colaborat de-a lungul timpului cu regizori notabili, precum Ovidiu Caița, Petru Vutcărău, Radu Nichifor, Marius Oltean. Cu Mimi Brănescu colaborează pentru spectacolul „Genul acuzativ” pentru prima dată.


DENISA IRINA VLAD – Lena Un „chin” frumos...

Perioada de lucru la acest spectacol a fost o reală bucurie, un „chin” frumos. Mi-a oferit posibilitatea de a mă regăsi, de a-mi reaminti de ce iubesc teatrul. Cât despre regizorul, actorul, dramaturgul Mimi Brănescu, nu pot să spun decât: MULȚUMESC! Pentru că m-a ales, pentru că a crezut în mine, pentru răbdare, implicare, dăruire, într-un cuvânt: MULȚUMESC. Mă simt norocoasă că am avut șansa aceasta și îi invit pe spectatori să se bucure împreună cu noi de TEATRU.


GABRIELA CODREA – Marina Momente unice!

Cu fiecare personaj, scotocești mai adânc în tine. Uneori tulburi ape adânci, aparent liniștite. Asta face Marina. Marina, care e o rană cu coaja ruptă, niciodată vindecabilă. Nu știu din ce cotloane ale sufletului lui sau ale omenirii a scos-o Mimi, dar și acum sunt perplexă de mirare! Admir fiecare personaj, fiecare vorbă, de parcă ar fi copiii mei premianți la Olimpiadele de peste hotare! Mimi Brănescu mi-a oferit o excursie cu plata nu în rate, ci în emoții, pe o platformă de foraj în largul oceanului! Păi, de câte ori în viață primești o ofertă din asta?! Recunosc, eu cred în Moș Crăciun! Și vă spun că el nu e neapărat un moș rotofei, cu barba albă și îmbrăcat în roșu, într-o sanie trasă de reni. E mai tinerel, și la Oradea a ajuns cu avionul! Bine-ai venit, Mimi Brănescu! Momente unice! 😊


IOANA DRAGOȘ GAJDÓ – Cati „Îmi trăiesc viața...”

Viața nu înseamnă a o înțelege. Nimeni nu a înțeles-o până acum. Viața pentru personajul meu, înseamnă să trăiască zi după zi fără regrete, cu mici neliniști și dificultăți și uneori cu mari adevăruri ținute ascuns! Și să facă ce vrea ea și cum vrea ea! Poate sună egoist, însă nu este. Este, în schimb, o alegere asumată până la capăt. Oamenii aceștia se iubesc într-un fel ciudat, cumva bizar! Viața noastră este o carte pe care o scriem consumând singurul lucru pe care îl avem la îndemână: viața noastră. Și o scriem într-o direcție necunoscută. Într-o constantă improvizație și redefinire a obiectivelor, dar și a sintaxei proprii. Nu înseamnă că acest proces este neapărat sumbru. Ego-ul nu este niciodată singur. Nu numai că depindem de cei din jurul nostru; suntem modelați de ei într-o interacțiune perpetuă. Prin urmare, sintagma „Am grijă de mine” este complet stupidă, dacă sintagma „Am grijă de cei din jur” nu este înțeleasă. Aceste personaje au grijă de ele și de cei din jur, într-un fel numai al lor, ACUZÂND, de aici și titlul GENUL ACUZATIV. Pentru că prin acuzații se varsă toate lăturile... Personajele acestea spun ceea ce spun, nu sunt mari subtexte ascunse în spatele replicilor. Ce înseamnă pentru tine, spectatorule, „îmi trăiesc viața”?


ADELA LAZĂR – Tania Un întreg carusel de emoții...

Când am citit pentru prima dată textul, cel mai mult mi-a plăcut personajul Tania, felul ei de a fi, franchețea cu care spune lucrurilor pe nume, sinceritatea ei necizelată, faptul că ei „cel mai mult îi place să fie toate așa cum îi place ei”. Spre bucuria mea, am avut șansa să o descopăr mai bine, să o cunosc, să o simt, să o cred și să o-nțeleg, toate acestea sub atenta îndrumare a regizorului Mimi Brănescu. Un întreg carusel de emoții spuse cu toată sinceritatea din lume, cu convingerea că „fiecare personaj are dreptate și își susține punctul de vedere” și că „lucrurile grave se spun ușor”, asta ne-a învățat Mimi, și multe altele, îi mulțumesc pentru această întâlnire. 😊 Îi invit pe dragii spectatori la spectacol, să se bucure alături de noi. 😊

RICHARD BALINT – Ionel


SORIN IONESCU – Anghel

Am pus câte o frântură din sufletul nostru... Mă bucur că am avut șansa de a lucra la acest spectacol. Deși ceea ce vedeți pare simplu, traseul a fost extrem de sinuos. Nu a fost ușor, dar dificultatea a fost una frumoasă, constructivă și provocatoare. M-am simțit de multe ori ca în anul întâi de facultate pentru că mi se cereau lucruri de bază, uitate sau puțin luate-n seamă, asupra cărora puțini regizori insistă – din păcate. Mimi Brănescu e nu doar regizor, ci și autor. E frustrant să lucrezi cu un regizor care știe în fiecare secundă ce a vrut să spună autorul, pentru simplul motiv că el ESTE autorul. 😊 Frustrant, dar și fascinant. Iar când acesta mai este și actor, lucrurile se complică și mai mult. Și nu e doar atât. Mai e și exigent, perfecționist, un foarte bun observator al cotidianului, cu o imaginație vie și bogată, un vânător iscusit al detaliilor, cu un exacerbat simț al umorului și, nu în ultimul rând, un iubitor al adevărului scenic cum puțini am întâlnit. Un cocktail de calităti și însușiri cu care m-aș putea reîntâlni oricând cu aceeași plăcere. Nu e un spectacol pentru pudibonzi. E un spectacol violent și – în egală măsură – comic. Violent nu prin limbajul, pe alocuri, trivial, ci prin adevărul frust al situațiilor și destinelor prezentate. Comic nu pentru că se spun glume sau se fac bancuri, ci prin eroarea în care se găsesc adeseori personajele și prin furia lor sinceră, dar, uneori, nejustificată. Personajele nu sunt eroi. Sunt oameni care trăiesc în fiecare dintre noi, într-o măsura mai mică sau mai mare. Oameni puși în situații în care aproape orice spectator, dacă nu a fost deja, probabil se va găsi la un moment dat. Frânturi de viață, orgolii, frustrări, dorințe neîmplinite, speranțe spulberate, iubiri neîmpărtășite... Cam asta e ceea ce veți vedea de-a lungul acestui spectacol, în care noi am pus câte o frântură din sufletul nostru.


PAVEL SÎRGHI – Marius

Nu-i totuna la ce anume lucrezi și cu cine... Reînceperea lucrului la scenă, pentru mine a fost ca o gură salvatoare de oxigen în toată această pandemie Covid. Dar nu-i totuna la ce anume lucrezi și cu cine. Așa că sunt recunoscător că fac parte din acest proiect. Textul e românesc, actual, excelent scris și, cred, foarte ofertant, profesional vorbind. Special e faptul că regizorul piesei e însuși autorul, care e și actor de profesie! Ce poate fi mai interesant de atât?! De subiect nu mă ating, deoarece e de văzut. Îmi doresc doar să ne iasă ce ne-am propus și acest lucru să poată fi văzut și din public. În spectacol joc rolul Marius, un cetățean care scrie despre ce trăiește, care iubește când primește și e deținător de autoturism confortabil pentru drumuri lungi, cu pauze dese. 🙂


ECHIPA TEHNICĂ Regia tehnică: Bogdan Baciu Maestru sunet: Olimpiu Domide Inginer imagine, sunet: Sergiu Domide Maestru lumini: Sorin Precup Inginer imagine, lumini: Nagy Attila Sandor Tehnicieni de scenă: Nicolae Segărceanu, Sorin Mudura, Cristian Segărceanu, Cristian Domide, Daniel Turcuț, Nicolae Porumb Machieuză/Peruchieră: Dana Drăgoiu Recuzitor: Argentina Fodor Cabiniere: Liana Domide și Florica Căvescu Șef producție: Andrei Krauzs Pictori: Pavel Popa Croitori: Rodica Pop, Ștefan Papp, Ștefan Szabo Tâmplar: Alexandru Kovács Lăcătuș: Gáspár Sándor Tapițer: Gyula Kovács


Contact: TEATRUL REGINA MARIA PIAŢA REGELE FERDINAND I, NR. 6 COD POŞTAL: 410021, jud. BIHOR Telefon: 0359 452 324 www.teatrulreginamaria.ro teatruloradea2003@yahoo.com secretariat.literar.trm@gmail.com TeatrulReginaMaria www.eventim.ro Manager: Elvira Rîmbu Director: Șerban Borda

Redactare caiet program: Florina Dometi, Ramona Nemeș