Issuu on Google+

S t a bi l i m en t d e in f o r m a r e si e x p e r i m en t , urban Numarul 4 N OIE M BR IE 2012 e x empl a r gr at uit

Pe sc u r t

Carte

COMBINAȚIA LUI SOCIU DAN SOCIU este, fără dubii, un scriitor prolific. După

romanele URBANCOLIA și Nevoi Speciale, publicate în 2008, a recidivat și anul acesta cu o dublă: volumul Poezii naive și sentimentale și romanul Combinația. Apărută la Casa de pariuri literare, cartea reprezintă nu doar o schimbare de registru – dintr-un autobiografic dezolant întrun jurnalist realist ceva mai alert – dar și o despărțire de editurile mari ca Poliromul. Din câte am înțeles de la Dan, se va implica mai mult în promovarea și vânzarea romanului. Pe noi ne-a convins din cele 10 pagini dispuse la răsfoire online. Sună bine, la happy-end nu ne așteptăm oricum. De încercat la: cdpl.ro

Spațiu

@where CU SURLE ȘI TRÂMBIȚE în surdină s-a lansat un nou

spațiu deschis artelor și meseriașilor pe numele lui de cod @where. Se pare că modelul Dianei 4 sau Carol 53, împrumutat cumva de la verișorii mai berlinezi și de stânga, începe să prindă și în București. Casa de pe Mircea Vulcănescu își propune să fie “un loc unde se întâlnesc mai multe arte, idei facebook.com/ și oameni” și și-a deschis deja ușa, pe bază awhere.we.are de invitație verbală sau online la mijloc de octombrie. Atenție, nu este nici vreun club, deși poți bea o bere, nici vreun spațiu de after hours, deși se aude muzică. Accentul cade pe arte și colaborare, iar forma de organizare este de ONG. DE INVESTIGAT PE: FACEBOOK.COM/AWHERE.WE.ARE

2012 Tedx București EDIȚIA DE ANUL ACESTA A TEDx, conferința

independentă sub licența TED, aduce vorbitori ce se vor întrece în inspirație tocmai la Casa Poporului. Sperăm că experiența de stand-up a lui Teo sau viziunea critică a jurnalistului Nick Thorpe vor exorciza cât de cât sălile atât de obișnuite să răsune la vorbe goale. Lista vorbitorilor de anul acesta este interesantă și diversă, deși media de vârstă este, parcă, sub ce am văzut în alți ani. Suntem siguri, însă, că toți oamenii de acolo au ceva important de spus. Vom confirma pe 16 noiembrie. Dacă nu ne place ce auzim, ne refugiem la bufet. Am auzit că au pateuri bune. de completat formularul pe: tedxbucharest.ro

existĂ design romÂnesc de produs? STABILIMENTUL ENERGIEA dă pe 7 noiembrie star-

tul unui tur de forță al designului românesc de produs. Veți vedea pe parcursul întregii luni, la Energiea și în oraș, obiecte create și produse de designeri români. Campania aparține BUCHAREST DESIGN CENTER și aduce la tine în drum — în puburi, cafenele, sedii de companii — obiecte de design create și produse în România. mai multe detalii pe: facebook.com/bdc.design.center.

Editorial

Ce-am învățat de la Vplay de Mihai Ghiduc În ultimii ani, m-au preocupat două chestii: drepturile de autor și serialele. Despre copyright am, ca toată lumea, o părere duală: îmi place atunci când sunt plătit pentru un text, mă enervează atunci când nu văd un clip fiindcă nu-s în țara care trebuie. Ca ziarist, n-o să vină bani pentru vreun text 70 de ani după de dau colțul, ca lui Nicolaescu, deci îmi permit să nu țin foarte tare la copyright. Așa că am iubit Internetul din clipa în care hardurile au devenit un pic mai încăpătoare decât un album Nirvana în format mp3. Ce să mai zic de acum, când poți să ții toată filmografia Woody Allen întrun folder, să uiți de ea și să n-ai probleme de spațiu. Mi s-a părut însă mereu că toată haiducia tip Pirate Bay n-are voie să fie una din care să scoți bani, chit că or avea și ei ceva cheltuieli cu serverele și procesele. Dacă ar trebui să plătesc pentru ceva pe net, aș prefera originalul, la fel cum prefer să îmi iau o bluză de la adidas și nu de la Dragonul Roșu (tricourile Mike sunt excepția, sună-mă dacă găsești vreunul). Mă bucur că am apucat să-mi consolidez cultura muzicală și cinematografică în perioada asta de robinhoodiadă digitală, mai ales că nu-mi fac iluzii că lucrurile nu se vor schimba. Și n-am nici un tremur etic atunci când văd un sezon întreg dintr-un serial nou pe Vplay. Pe vremuri, am renunțat la pasiunea mea pentru seriale, sponsorizată de advertiserii de pe TV, fiindcă directorii de programe aveau un obicei prost: le mutau, subit, de luni, vineri, stricând naibii tot flow-ul. Unde voiam să ajung? Dacă vreți să scoateți bani din net, renunțați naibii la cantitate și concentrați-vă pe acces la conținut de calitate. Că eu aș prefera Hulu Vplay-ului, dacă m-ar lăsa să intru din România.

Interviu

6, vin punkistii... , bourgeois. Pe Anca Nagea am cunoscut-o prin 2002. Avea atitudine, gusturi bune la hardcore, pantaloni largi cu lanț și tricouri bine alese. Între timp a trecut prin redacții de glossy, ședințe foto și platouri de emisiuni, a renunțat la lanț și s-a apucat de făcut haine. Croiește Bipolar de un an și se pregătește să taie panglica roșie pentru un nou brand, Bourgeois Punk. Interviu de Sandra Ghițescu F o t o : CA G E

De ce un brand nou și nu o colecție Bipolar? Bipolar e pentru femei, Bourgeois Punk e unisex, fiecare vorbește despre lucruri diferite. Ambele vorbesc cu oameni care sunt echipați genetic cu o capacitate superioară de apreciere a lucrurilor care îi înconjoară, care au nevoie de altceva decât trenduri dictate de interese comerciale corporate, vor să se exprime și la nivel vestimentar. Nu vreau sa fiu ipocrită, demersul nostru este unul comercial, însă noi, din poziția în care ne aflăm, ne permitem să ne facem de cap, să nu ne luăm prea tare în serios și să practicăm un business onest. În momentul ăsta, mă interesează mult mai mult să cuceresc niște oameni care își doresc și își exprimă dorința de a purta oricare din cele două branduri, decât să mă trezesc cu armate de zombies care merg prin mall-uri și care cumpără la foc automat lucruri croite în fabrici obscure din China, ce încetează să le mai transmită vreun sentiment din secunda în care primesc bonul de casă. Ce au în comun Ludovic XIV cu Rancid? Dragostea pentru pantalonii strâmți și petrecerile demente. Nu știu dacă au neapărat ceva în comun, dar cu siguranță alăturarea lor e una puternică. Mai în glumă, mai în serios, alăturarea conceptuală a unor astfel de personaje este mult mai justificată în momentul ăsta, în contextul cultural și social, decât apariția lor separată. Ah, și sinapsa apropos de nume sau concept nu a venit căutând părțile comune ale celor două lumi, ci a fost mai degrabă un ‚’aha!’’ apropos de ceea ce am devenit unii dintre noi, care am copilărit iubind punkul și genurile vecine de muzică.

CARTE L-am rugat pe Sorin Trâncă, fondatorul Friends Advertising, să scoată din rafturile bibliotecii Fundației Friends For Friends patru cărți despre creativitate și publicitate. Sper că știți, fundația și biblioteca se găsesc ușor, la 4 etaje peste Energiea. Uite ce ne-a zis: “Sunt foarte multe cărți extraordinare în bibliotecă FFFF. Așa de multe, încât răsfoind lista – disponibilă online, apropos, la ffff.ro prin click în meniul din dreaptă paginii pe „Bibliotecă“ – n-am trecut bine de primele 300 de titluri și aveam deja mult prea multe opțiuni. Totuși, m-am oprit la cele de mai jos, sper să va placă.”

Ce am devenit? Și ce crezi că e special la momentul ăsta? Păi am fost ca bila aruncată într-o ruletă, ne-am oprit acolo unde trebuie. Momentul mi se pare special pentru ca a alimentat și tradus cumva apariția unor hibrizi de genul ăsta. Oamenii încep să-și facă ordine în sistemul de valori care le-a cam fost hack-uit în ultima perioadă. Se simte nevoia de produse sau concepte care să se adreseze și celor care vor mai mult decât ceva asortat la colecția de pantofi.

Bourgeois Punk s-A lansaT cu surle și ținte marți, 30 octombrie, în Energiea.

C o n t i n ua r e î n pa g i n a 4

2007

2009

2011

1995

Paul Arden It’s Not How Good You Are, It’s How Good You Want to Be

Hugh MacLeod

Daniel Kahnemann

Randall Rothenberg

Scrisă de Paul Arden, unul dintre cei mai mari art directori din toate timpurile, bine ilustrată și închegată, cartea e plină de sfaturi deștepte și la obiect. În loc de memorii, Paul Arden a preferat formatul ăsta, al cărții-concept. Veți afla cum să iei decizii, ce contează și ce nu în viață sau business, cum să faci sau să nu faci greșeli utile. Mai mult decât toate astea, cărțulia asta reușește să-ți dea un bobârnac amical de fiecare dată când te blochezi în față foii goale.

Ignore Everybody. And 39 Other Keys to Creativity Dacă prima este cartea unui art director care scrie, asta este cartea unui copywriter care desenează și își are izvorul în momentele în care el își căuta ideile pentru clienți. Atunci a început să deseneze, din plictiseală sau frustrare, mici scenete-caricaturi pe spatele cărților de vizită pe care le avea pe birou. Cartea este compusă din 40 de sfaturi-concluzii, se citește ușor și este destul de distractivă. Merită s-o răsfoiți într-o după-amiază.

Thinking, Fast and Slow Autorul, Daniel Kahnemann, este considerat de mulți drept cel mai important psiholog în viață și, surpriză emisiunii, are un premiu Nobel pentru... economie. Cartea merită citită pentru că e plină-ochi cu exemple foarte haioase de research, care fac demonstrația că mintea omului funcționează greșit în multe feluri. Mai simplu spus, că omul este în situația de a trăi o iluzie fix atunci când crede că e mai deștept, mai perceptiv și mai plin de intuiții.

Where the Suckers Moon. Dacă ești interesat de publicitate în orice fel, TREBUIE să citești cartea asta o carte care pare un sezon din Mad Men „după 20 de ani“. Ca în serial, intrăm în măruntaiele publicității americane, undeva în anii ‘80, numai că de data asta dinspre partea clienților, nu a agenției. Cartea e povestea unui pitch pe care Subaru US îl organizează pentru găsirea unei agenții care să scoată brandul japonez din situația modestă în care se află. O poveste mișto pe care o citești că pe un roman.

1


EDIT O CARTE

MAI SERVIȚI p a g in a

2 e x p e r i m en t e ,

P ro fiL M ED IA

Harap Alb

Mă rog, nu chiar el, ci revista care-i poartă numele. Berea pe care o oferim în fiecare număr din Energiea unor colegi de breaslă se duce astăzi către Mihai Ionascu, inițiatorul proiectului Harap Alb Continuă și către colegii lui: Octav Ungureanu & Andrei Moldovan. Este prima revistă profi de bandă desenată de la noi care, după modelul Marvel / DC Comics, duce mai departe episod după episod povestea celui mai cunoscut super-erou local. A ajuns la numărul doi, arată lucios de bine și, prin abonament, 3 numere costă doar 13 lei. Nu că am avea nevoie de mai multe motive să-i scoatem pe autorii morali și intelectuali la bere, dar oricum, îi cinstim pentru că: … nu s-au mulțumit cu finalul lui Creangă din 1877 – “și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă” – și s-au gândit la continuări. … au redesenat personajul în linie clară, old-school, dar aproape de referințe moderne: Word of Wordcraft, Lord of the Rings. Cu mici influențe dacice, ca să fie și Vasile Pârvan cuprins în mixul postmodern. … au dat un prequel din primul număr, un fel de Gerilă – Origins. Care e la fel de cool ca Storm din X-Men. … pentru că au explorat CVul mai multor personaje și Spânul arată chiar belea. În cea mai strict sens. … pentru că este un produs 100% românesc fără să fie nici magiun, nici slănină.

ȘI CEVA PROASPĂT, VĂ ROG!

G â n d u r i : V l a D - Io a n T ă u ș a n c e F o t o : metropot a m . ro , a d r i a 7 4 . wor d press . c om

P

orcul e cea mai bună legumă” se spunea până nu demult, când singurele salate din meniurile restaurantelor erau de vară și (de) varză, la propriu și figurat. Ne-am schimbat între timp obiceiurile culinare, iar ficatul ne este deja recunoscător, dar nu și tabieturile de lectură. Nu este însă târziu. Nu vreau să o dau în melodramă și să cânt prohodul pieței de carte în România – știm prea bine că jumătate din români nu au citit nicio carte anul acesta conform statisticilor recente. Nu vorbesc despre ei și nici cu ei, din lipsă de experiență pedagogică și de spațiu editorial. Vorbesc cu cei peste care dau la Cărturești sau Humanitas la orele prânzului, cei care au timp și curiozitate pentru literatură contemporană. La modul ideal, mă adresez non-scriitorilor, nu celor 50 de pasionați care joacă, pe rând, rolul de autor și spectator pe la toate lansările literare din oraș. Le propun o investiție modică de 20 de

lei pe lună în cea mai riscantă afacere culturală de nișă românească: poezia. ROI-ul este totuși garantat, poeții tineri merg, de obicei, mai departe și recidivează cu romane, proză scurtă sau teatru, genuri mai ușor de digerat și monetizat. Bonus, în afară de advertising și fotografie de autor, poezia mi se pare cel mai fidel barometru al realității imediate. Vă avertizez, nu este o investiție ușoară, nici sentimental, nici tactic, după cum se va observa mai jos. Așadar, de ce nu se citește poezie proaspătă? Se găsește greu. Da, sunt de acord, este probabil mai ușor să cumperi verde în capitală decât să găsești un autor tânăr sau debutant expus la raft. Unele librării refuză cărțile, altele le țin în depozit, celelalte le expun la rafturi cu literatură pentru copii sau romane de dragoste. Sunt și excepții: la Universitate, găsiți chiar la intrare al treilea volum al Ritei Chirian – Asperger, apărut anul acesta la Cartea Românească. E safe – reuşeşte să-ţi apese butoanele sentimentale chiar

Pont: Chiar dacă nu cumpărați nimic, întrebați librarul despre titluri de la Herg Benet sau Casa de Pariuri Literare. Așa vor trebui să le scoată din depozit. Nu este actuală / este prea abstractă. De acord, din nou. 70% dintre titlurile de la ghereta de lângă Muzeul Literaturii Române conţin cote alarmante de poluare metaforică. Pentru a evita greaţa încercaţi un debutant ca Radu Niţescu – Gringo, CDPL, 2012 – care scrie despre Bin Laden, road runner şi sex, uneori chiar în acelaşi text sau un recidivist ca Grigore Şoitu – Poeme de stânga, CDPL, 2012 – care versează pentru Roşia Montană şi Vanghelie. Delicios.

Da, şi asta poate să fie derutant. Dar nu foarte. În afară de editurile de mai sus, notează-ţi pe un post-it şi Editura Tracus Arte. Cam astea sunt toate cele decente. Intră pe siteurile lor, frunzăreşte prezentările digitale, comandă ceva online, chiar. Dacă vrei o recomandare personală, începe cu Raluca Șandor Gorcea, debutantă la Herg Benet cu volumul Când ești obosit, vrei acasă sau cu fenomenul din 2011 Versez semnat Iv cel naiv. Pont: Dacă tot te simţi pierdut începe cu Cele mai frumoase poeme 2011, o antologie amplă care adună vreo 60 de nume, dintre care multe tinere.

Pont: Casa de Editură Max Blecher are anual un concurs de debut corect arbitrat. La anul, stai cu ochii pe Anatol Grosu, care a câștigat cu epistola din filipeni competiția de anul acesta. Nu ştiu de unde / cu cine să încep.

Republica lemnului – slow furniture Te x t : D i n u L a z ă r F o t o : woo d rep u b l i c . c om

O SĂ-ȚI VINĂ GREU SĂ CREZI că Wood Republic este o inițiativă românească. De

la aspectul siteului la finisajele produselor, studioul de design pentru obiecte din lemn te duce cu gândul la un brand exclusivist, proaspăt întors de la târguri internaționale de design. Ce este de fapt Wood Republic? Un atelier, o casă de comenzi, un hobby? Răspunde Grig Mitrea, proprietar sau artizan, în funcție de care perioadă a zilei l-ai prins: „este un atelier unde se lucrează în lemn. Este pasiunea mea în ultimii 5 ani. Este locul unde se întâlnesc designul cu influențele scandinave ale lui James Krenov, tehnicile combinate tradiționale și moderne occidentale de lucrat lemnul și conceptul wabi-sabi“. Scurtă precizare a referinţelor, pentru cei fără Wikipedia pe mobil: wabi-sabi este o viziune estetică japoneză care scoate în valoare imperfecţiunile şi te face să meditezi asupra transformărilor. Contemplarea unor artefacte izbitor de frumoase în simplitatea lor brută, naturală – o piatră, o construcţie, o grădină – te conduce, se zice, spre iluminare. Domnul James Krenov este o legendă a designului suedez care a transformat tâmplăria în artă, îmbinând tehnici ce folosesc instrumente rudimentare cu o obsesia pentru detaliu. Nu, din păcate, Grig nu a învățat lucrurile astea în România, ci a urmat o școală de fine cabinetrymaking în Canada în 2009. După ce fusese manager de firmă de software, stomatolog și învățăcel în psihologie, s-a hotărât că dalta îl reprezintă mai bine. Cea mai frumoasă parte când discuți cu un pasionat, este când îl lași să vorbească despre obiectul muncii. În cazul acest, tocmai lemnul. „Folosesc orice lemn sau produs din lemn care este cerut de proiect. Prefer lemn solid și uscat natural. Acum, de exemplu, pentru piese mai mari am pe stoc lemn de prun dintr-o livadă din Argeș, stejar, frasin și fag din Suceava, nuc american de la un furnizor mare

)

Minus ori Minus. DA plus. Colega noastră de redacție și Energiee, Andreea Mogoșanu experimentează de ceva vreme cu metalele nobile și formele la fel de. Cel mai nou rezultat este MINUS by Moogu – o colecţie unicat alcătuită din 15 piese de argint cu forme simple, neconvenţionale, capabile să găzduiască armonios monturi de Iris Onyx: pietre semipreţioase caracterizate prin culoarea puternică, aspectul „spart” şi textura poroasă. Pe noi ne-au dus cu gândul la obiecte marţiene de artă păgână proaspăt descoperite de robotul Curiosity sau la renderinguri 3D ale ultimului album Sigur Ros remixat de Moderat. Minimal dat la maxim, aşadar, care caută ascultători tactili curajoşi.

2

dacă nu ai studii de specialitate.

Despre colecția ei, Andreea zice așa: “imaginează-ți o călătorie spre un ideal cosmogenic rudimentar. Un bilet dus către un spațiu imaginar în care toate elementele înconjurătoare se substrag și se disociază de la sine pentru a atinge echilibrul perfect între formă și culoare, în care atmosfera rece are capacitatea de a modela materia prima în cele mai curate forme. O zonă atemporală în care zilele lungi completate de nopți albe creează culori consistente, puternice, în care formele și texturile sunt nemuritoare”. Ți-ai imaginat? MAI MULTE PE: WWW.MOOGU.RO

din București, tisă de la un prieten din Portland, Oregon, platan londonez de la un prieten din Vancouver și stejar refolosit de la un hambar de pe lângă Sighișoara. Pentru lucruri mici am vreo două duzini de esențe de lemn salvate de la diferite proiecte ale mele sau ale altora. Încerc să mă feresc de MDF sau PAL pentru că sunt prea poluante atât în timpul fabricării lor, cât și în timpul lucrului. Folosesc, în măsura în care funcționalitatea obiectului o permite, finisaje naturale: șelac, ulei de tung sau de in, ceară.” Grig și-a ales, cu siguranță, principii ambițioase. Există piață pentru munca lui? Pentru cine lucrează, am întrebat. „Pentru oricine are nevoie de ceva din lemn. Pentru cine e dispus sa descoperim împreună ce vrea. E slow furniture pentru cei care vor mobilă sau obiecte bespoke. Poate să fie un inel cu lemn și argint, poate să fie o cutie în care pui scrisorile de la prima dragoste sau un birou cu compartimente secrete. E în general mobila care ia ceva timp să fie construită însă care durează cel puțin cât să fie lăsată mai departe copiilor sau nepoților. Pentru asta și construcția și designul trebuie să supraviețuiască momentului.” După cum ați intuit, acest articol nu va include nici prețuri, nici termene de livrare. Pentru grăbiți recomandăm antagoniștii, egal de suedezi, de la IKEA. Pentru ceilalți: www.woodrepublic.ro


PROFIL

IOANA MATEI

Orice se poate transforma în bijuterie Ioana creează bijuterie din pasiune, ca mod de viaţă. Şi-a propus să trăiască din asta şi din fiecare demers materializat într-o colecţie unică dar şi accesibilă. Am stat de vorbă cu designerul din Baia Mare despre influenţe artistice dar şi despre Autor 8, târgul de bijuterie contemporană la care este FOCUS Designer, pe 3 şi 4 noiembrie la Sala Dalles. Bijuteriile tale sunt o continuare a unor piese vestimentare, o extensie firească a lor? Sau mai degrabă le concepi ca pe ceva de sine stătător, un accesoriu în jurul căruia poţi crea o întreagă ţinută? Tind să-mi privesc piesele de bijuterie ca pe elemente de sine stătătoare, îndeajuns de complexe încât să poţi crea o ţinută vestimentară pornind de la un accesoriu gândit de mine, însă în acelaşi timp suficient de adaptabile încât să poţi completa o apariţie. Bijuteriile mele cred că sunt o continuare a personalităţii purtătoarei – nu neapărat a unor piese vestimentare – deoarece sub carapacea esteticului există nişte idei, un concept de la care se porneşte în construirea pieselor, o poveste care le susţine. Bijuteriile create de mine NU sunt podoabe. Ce poate deveni bijuterie? Un gând frumos, o senzaţie plăcută, intuiţia, o vorbă, o idee, o trăire, prin care artistul amprentează orice materialitate sau formă pe care o foloseşte. Orice se poate transforma în bijuterie. Eu aşa văd lucrurile. Cum te documentezi pentru o colecţie? Cât de mult este de lucru de la idee până la fapt? Partea de documentare este foarte importantă pentru mine, este baza oricărei colecţii, este ideea de început. Sunt informaţiile teoretice pe care le adun, informaţiile vizuale din care mă inspir. Citesc cărţi despre tema aleasă, caut vizualuri din domenii cât mai variate şi încerc să transpun orice gând prin metode artistice diferite, până să

p a g in a

3 ART E S I M E S E R I E

ajung să lucrez bijuteria. Este un proces complex, de lungă durată, câteva luni de căutări, formulări, încercări, etape de sedimentare, ca abia apoi să pornească lucrul efectiv la piesele de bijuterie.

,

Bijuteriile pe care le creezi sunt accesibile ca design? Ţi se întâmplă să creezi pentru că le-ar purta oameni anume? Aş spune că ceea ce am construit până în momentul de faţă este destul de accesibil. Lucru pe care nu pot să-l promit şi pentru viitor. Există un demers în viaţa oricărui creator, o evoluţie constantă, faţă de care noi suntem datori indiferent de curente, trenduri, cerinţele publicului sau orice altă cauză exterioară. Însă am remarcat că există un anumit tip de public care rezonează cu ceea ce prezint eu şi care, în primul rând, vrea să cunoască ce transmit prin lucrările mele.

sau reticent la astfel de piese? Bijuteria de autor este încă un domeniu de nişă în România pentru că nu există o tradiţie în acest sector. Acest tip de bijuterie a apărut pe piaţa românească acum câţiva ani şi va fi nevoie de mult timp şi multă răbdare până când publicul se va obişnui cu segmentul acesta de bijuterie. Aici mă refer la momentul când mai mulţi oameni vor înţelege ce înseamnă bijuteria de autor şi vor şti cum să o poarte. Povesteşte-ne câte ceva despre colecţia prezentată ca Focus Designer în cadrul târgului de bijuterie contemporană Autor. Colecţia pregătită pentru prezenţa mea ca Focus Designer în cadrul târgului de bijuterie contemporană Autor este un exerciţiu de maturitate creativă. Se numeşte SERIAL PROJECT NO. 9, este vorba despre o suită de coliere construite din aceleaşi câteva el-

Publicul român care gustă bijuterie de autor abia se formează. Ar fi corect să afirmi că odată cu acesta şi designerii cresc? Cu siguranţă designerii cresc de la an la an, de la colecţie la colecţie. Ce am observat până acum este o evoluţie frumoasă, şi este un firesc al demersului, însă majoritatea lucrurilor sunt făcute autodidact, ceea ce prelungeşte timpul de progresare.

instructiuni de folosire ,

Consideri bijuteria de autor un domeniu de nişă? Cu un public limitat sau versatil? Înţelegător al conceptelor

Te x t : D a n P i e r Ș i n a r u

Provoked by Grolsch

Unde creativitate nu e, nimic nu e. Grolsch aprobă și face să fie bine – la început de toamnă, în Cluj. Pop-Up Squad a fost acel proiect neconvențional care demonstrează că strada e un loc la fel de potrivit să înveți ceva nou, să te joci, să dezlănțui frumosul monstru al creativității, să faci o nebunie, două.

Am ajuns în oraș pe 1 octombrie, acest Revelion de toamnă al Clujului, când studenții se întorc la treabă și nivelul decibelilor atinge cote simpatice. Timp de două zile am pregătit terenul, la propriu, pentru ce urma să se întâmple de miercuri până duminică în buricul târgului – am măturat zona din jurul Monumentului Memorandiștilor, am descărcat lemn cât pentru cel mai mare foc de tabără din Transilvania, am bătut cuie cât să înălțăm o cabană mică. Cabana noastră s-a numit Pop-Up Squad și a fost epicentrul creativității.

Mai multe detalii și restul poveștii găsiți pe www.experimentalist.ro și pe https://www.facebook.com/ExperimentalistRO.

Te priveşte ce nu priveşti

ÎN ROMÂNIA, cenzura în artă nu e un delict condamnat prin lege, nici nu e considerată un lucru grav. Este rareori semnalată public și niciodată taxată. Până acum. Grupul Ofensiva Generozității a lansat, în baza unei finanțări AFCN, platforma anticenzura.ro care găzduiește mai multe proiecte care atacă frontal această temă tabu. Primul lansat – (1958-1958) – este o instalație colectivă despre cenzura în teatru din perioada comunistă. Cazul central pentru cercetare este cel a spectacolului Mireasa Desculță de Suto Andras și Hajdu Zoltan de la Teatrul de Stat Galați în regia lui Valeriu Moisescu. Spectacolul a fost realizat în anul 1958 și oprit, în mod inexplicabil, după doar 10 reprezentații deși făcuse mai mult de 3500 de spectatori. Poveste este rezumată într-o bandă desenată realizată de Sorina Vazelina, iar instalația semnată Sorina Vazelina și Alexandru Berceanu poate fi văzută la Atelier 35, Şelari 13, toată luna noiembrie. Pe parcursul a trei luni cazurile de cenzură recentă vor putea fi semnalate la numărul verde 08008CENZURA sau înregistrate pe site. Pornind de la apelurile primite va fi realizată o instalaţie itinerantă ce va fi expusă în fața instituțiilor culturale dominante din România între octombrie și noiembrie 2012. Poţi trimiteţi imagini lămuritoare şi alte detalii la adresa linia@anticenzura.ro.

Primul lucru, când cumperi o bijuterie de autor: alege-o cu inima. Nu vei greşi niciodată. E ceva din tine care alege acea bijuterie, pentru că ea îţi vorbeşte. Bijuteria de autor însemnă în primul rând concept, idee. De aceea, mesajul odată descifrat, nu există alt mod de a o alege. Urmărește cataloagele, site-urile și recenziile despre designul de bijuterie și designerii tăi preferați. Încercă să înveți și să descoperi bijuteria de autor în propriul ei context. Nu asculta de trenduri și de stiliști. Ai încredere în propria ta intuiție. Mergi la acele evenimente dedicate bijuteriei unde poți avea un dialog direct cu cei care creează bijuterie. Târgurile și expozițiile de bijuterie sunt o ocazie foarte bună. Poți întâlni mereu designeri și oameni noi, pasionați de bijuteria de autor. Mixează piesele designerilor deja cunoscuți cu piese ale autorilor nou apăruți. Atunci când ai ocazia, încercă să achiziționezi bijuteria din prima linie, direct de la designeri sau galeriile dedicate ei. Bijuteria de autor este o formă de artă care nu are nimic de a face cu piața mass market. Purtarea ei poate fi un statement și un act cultural în sine. Mărimea, strălucirea și greutatea nu contează. O bijuterie de autor poate să fie mică, perisabilă și chiar efemeră. Uneori, poți investi doar în idei, nu și în materiale. Cumpără de la designerii locali. Bijuteriile lor sunt realizate de ei, deci, produse în țara în care locuiești. Investește în creația locală. Cumpărând direct de la designeri, artiști și galeriile care îi reprezintă, vei deveni un jucător și un susținător activ al pieței de bijuterie contemporană. Nu întreba de discount decât atunci când dorești să achiziționezi mai multe piese. Bijuteria de autor este o formă de artă, valoarea ei poate crește în timp. Fii curios. Cursurile de bijuterie sau anumite workshop-uri te pot ajuta să înțelegi și să apreciezi mai bine bijuteria de autor. Bijuteria de autor are finalitate în momentul în care este purtată. Păstrează dialogul cu designerului și oferă-i feedback. Acest lucru îi poate ajuta să evolueze și să-și perfecționeze tehnica și creația. Ediția de toamnă a celui mai mare târg de bijuterie contemporană din România are loc pe 3 și 4 noiembrie la Sala Dalles din București. Evenimentul, ajuns la cea de-a VIII-a ediție, este organizat de platforma Autor Bijuterie Contemporană.

O LUN A Î N T H A IL A N D A – din filmul tAu )

A doua zi de revendicare culturală a

A doua gașcă a fost formată din tineri profesioniști de la COOP pe Stradă; în parte tot arhitecți, au vrut să facă mobilier din lăzi de bere (că deh). Au născocit, pe rând, colțare, măsuță de cafea, fotolii, bibliotecă, suporturi de flori. Absolut toate din lăzi de plastic, pe care le-au colorat cu sprayuri și înnobilat cu ghivece de flori. Bravo, bravo, în ordinea numerelor de pe tricou: Erika Barth, Diana Galoș, Bianca Fanta, Eszter Lukacs și Mariana Novosivschei.

ANTICENZURĂ.

Bijuteria contemporană de autor este mai mult decât un simplu accesoriu. Ea este o extensie şi o expresie a crezurilor, gândurilor şi sentimentelor tale şi, cel mai important, a felului cum te vezi pe tine.

www. facebook.com/ AUTOR.extins

)

Miercuri la prânz a început nebunia. Primul atelier a fost Pimp-Up Your Life, iar cuvântul cheie a fost culoare. Zânele atelierului, Maria Surducan și Cristina Gagiu, și-au făcut apariția împreună cu gașca de artiști, cu o misiune clară: să aducă puțină culoare în stradă, printre clujeni. Oamenii s-au oprit lângă noi, unii doar din curiozitate, alții convinși că e timpul să ia o pauză din pasul alert și să combine culori pe șevalet. Sau pe trotuar. Sau pe bicicletă. Sau pe tricouri. Sau pe degete. Sau pe tricouri.

fost ziua cuvintelor. Atelierul s-a numit Pop-Up Story și a fost o încercare de radiografiere a sentimentelor care îi încearcă pe clujeni atunci când se raportează la orașul lor. O parte din suta de astfel de frânturi de poveste a ajuns și pe un șevalet pe care s-au distrat ilustratorii Ana Botezatu și Marius Bucea. N-a ieșit chiar un roman grafic, dar exercițiul a fost mișto – câte minți, atâtea perspective. Vineri a fost ziua reciclării creative în centrul Clujului. Primii veniţi la demonstraţie au fost niște arhitecți polivalenți cărora le place, printre altele, să facă chestii din carton (inclusiv mobilier de bar, ca în l’Atelier din Cluj, care e făcut de ei). Au venit la Pop-Up Squad cu niște modele predefinite și i-au învățat pe cei cu puțină răbdare să-și facă singuri lămpi, genți de laptop, poșete ironice, suporturi pentru te miri ce. Ei sunt Ioana Ciurea, Bogdan Gotia, Tiberiu Bucur și Mădălina Cheregi.

Dacă ar fi să numeşti o lecţie învăţată în domeniul creaţiei, care ar fi aceea? Şi de ce are atâta valoare? Cred ca lecţia mea de bază este conduita artistică; un soi de bună-cuviinţă, de decenţă în faţa publicului. Are valoare pentru că în lipsa ei tot procesul meu creator ar fi stopat; există acest mare risc de a te pierde ca artist.

BIJUTERIE DE AUTOR

Pop-Up Squad @ Cluj. Seria provocărilor lansate de Grolsch prin campania Pop-Up Your Mind a continuat între 3 și 7 octombrie, când meșterii și ucenicii creativității, aleși dintre artiștii comunității locale, i-au invitat pe trecătorii de pe Bulevardul Eroilor din centrul Clujului să descopere și să învețe ceva nou în fiecare zi. Desfășurarea de forță a purtat numele de cod Pop-Up Squad și a venit în continuarea ultimului experiment lansat de Grolsch vara aceasta – teatrul ambulant.

emente, dar dispuse în compoziţii diferite. Aş putea spune că am găsit toate combinaţiile relevante a părţilor componente şi sunt bucuroasă că o să am parte de un spaţiu privilegiat pentru a le prezenta. Consider că este important ca orice creator să ajungă la un moment de cumpănă, atunci când cântăreşte real ce urmează să facă pentru a progresa. Eu mă aflu în acest moment şi colecţia cu care vin la Autor 8 reprezintă nişte răspunsuri pe care mi le-am dat şi, deopotrivă, nişte confirmări sau infirmări pe care le aştept.

Cluburile din Ibiza au intrat în cinematografie cu It’s All Gone Pete Tong, cele din Berlin prin Berlin Calling; nu puteam să rămânem nici noi pe dinafară. Circuitul de party din București a intrat în cadru prin lungmetrajul de debut al regizorului Paul Negoescu O lună în Thailanda. Este filmul cu cea mai tânără echipă de actori și de producție realizat după 1990, în care se aude muzică nouă și a cărui acțiune se petrece în cluburile bucureștene în noaptea de Revelion. Filmul spune povestea lui Radu, care, în noaptea Anului Nou, descoperă că nu e mulțumit de viața lui sentimentală și decide să se despartă de prietena sa. Pornește într-o călătorie prin cluburile și petrecerile bucureștene în căutarea fostei iubite. Până la premiera din 16 noiembrie îi dorim succes. Distribuție: Andrei Mateiu, Ioana Anastasia Anton, Sînziana Nicola, Tudor Istodor, Raluca Aprodu, Ionuț Grama, Bogdan Cotleț facebook.com/OLunaInThailanda

3


TRANSCRIPT

PAUL DUNCĂ despre

O istorie fizică p a g in a

4 C E S E P E TR E C E R E C ont i nuare di n pagi na 1

6, vin punkiștii... bourgeois.

De unde vin personajele din logo, de la un party? Clar! E important și unde se duc! Sunt niște personaje care trec ca niște tornade prin viețile celorlalți. Care își lasă privitorii cu gâtul răsucit ca în desenele animate, de nici nu înțeleg ce s-a întâmplat cu ei. Sunt cei care te fac să procesezi mai mult decât în mod normal ceea ce tocmai s-a întâmplat. Sunt fetele care nu știi de unde au scos flute de șampanie într-un party de hală sau băieții care își pun converșii tociți la nunta lor. Personajele care îmbogățesc gustul momentului, the party starters. Sau personaje care și-au dat seama că viața e prea scurtă „să mănânci la McDonalds și să dormi la Ibis”. Cum arată o zi „bourgeois-punk”? Anarhie servită în ceașca de cafea, cu degetul mic ridicat. Din păcate zilele în București nu prea sunt așa, dar până la urmă nu ne oprește nimic să fim elemente de haos și să ne creăm propriile momente Bourgeois Punk. E ca un cheat-code sau un outfit reușit care îți dau o stare bună în care să poți să, vorba lu’ Lennon, „say what you mean, mean what you say, put a beat to it”.

Rămâi pe BEAT Sunt deja o grămadă de aplicații și site-uri care te scot din casă și-ți fac programul de party. Marea problemă este că majoritatea, în încercarea de a vorbi cu toată lumea, nu te prea nimeresc cu recomandările. The Beat e altfel: te lasă să-ți alegi starea – heavy, light sau party – sau genul de muzică preferat, și-ți afișează doar rezultatele care ți se potrivesc.

Chiar dacă îţi dă acces la tot felul de instrumente prin aplicaţia de mobil, prin site şi prin blog, The Beat evită spamul şi îţi trimite informaţiile pe alese. Deci, da, ne place şi-l recomandăm pentru încercare. facebook.com/thebeat.ro

4

şi asta îţi oferă o mare satisfacţie, de asta nu refuz zona socială de intervenţie artistică. Părinţii mei au meserii foarte practice, dentist şi inginer, la un moment dat am ajuns să mă întreb cu ce sunt eu util societăţii. Dacă uneltele mele sunt rochiile de mireasă şi dansul, asta e. Simt că fac ceva util lucrând cu aceşti bătrâni. Chiar şi intervenţiile mai artsy, fără componentă socială le simt utile, pentru că mai sparg balonul în care ne înconjurăm. Munca ta de artist reflectă ce se întâmplă în societate. Dacă nu ştii ce se întâmplă, este mai greu. Lucrez acum cu Maia Morgenstern în Hamlet, un spectacol care se află în primele repetiţii. Voi pleca în Elveţia cu spectacolul TEST_A_MENTAL şi am un spectacol nou făcut cu Mihaela Michailov despre istoria gay în România. Am intervievat patru subiecţi care au prins şi perioada comunistă şi perioada de interzicere până în 2001. Spectacolul trece şi prin legea românească pe această temă, prin istorie, mă refer la domnitorii gay pe care i-am avut, dar şi prin poziţia bisericii şi istorii personale.”

LOUNGERIE II –DEFINITIE , MUZICALA NEDISPONIBILA T e x t d e : An d re i V orn i c u Povestea Loungerie II este sinuoasă și spectaculoasă. Înființată în octombrie 2011, evoluția trupei este comparabilă cu o erupție neanunțată și surprinzătoare pe piața muzicală românească. Loungerie II sunt o alternativă la orice existent momentan pe scenă, pe CD sau pe Internet. Să le luăm, însă, pe rând... ABATOR INDUSTRIES e un colectiv format din Lungerie II, Tunesinourheads, Uălvărin versus Seibărtut, The Shape of Moombathon și recenta Tyranosaurus Jazz (hip-hop jazz). ABATOR INDUSTRIES cuprinde 11 membri, iar șase dintre aceștia – Andreea Tincea, Cătălin Lungu, Daniel Iliescu, Dan Michiu, Andrei Bucureci și Doru Boeriu – se regăsesc în actuala componență Loungerie II.

Formația primară, din care au derivat celelalte, a fost Tunesinourheads. Însă cum fiecare membru voia lucruri diferite, propunerile colectivului s-au extins. Andreea Tincea explică ideea: „E o formulă fixă și în același timp permeabilă, dă voie elementelor bune să intre și să iasă.“ În formula ABATOR IN-

DUSTRIES au realizat până acum o serie de ticipat la festivaluri respectabile ca cel de perfomance-uri live: coloana sonoră pentru jazz, de la Sibiu sau B’ESTFEST. Pe final de filmele cult Metropolis, prezentat la an intenționează un turneu național, centrul Ceh din București, și Nossusținut independent. feratu, în Herăstrău, în cadrul unui eveniment marca Roaba Loungerie II Elemente distinctive Loungerie de cultură. Apoi au improvizat II: se pliază în funcție de spațiu și De ascultat! muzică pentru un spectacol de public. Într-un local sunt mai noir și teatru. În 26 septembrie prezintă, funky, în spațiu deschis sunt mai hard. la Cinemateca Eforie, un perforIes din definiții și clasificări. Adoptă mance sonor în cadrul evenimentul care improvizația ca element definitoriu. Soundmarchează 100 de ani de la proiecția primu- ul lor e o fuziune de jazz, rock, noise, lounge, lui film de lungmetraj românesc: Răsboiul de spoken-word și ambiental concretizată întrindependență, 1912. Aparițiile ABATOR IN- un stil distinct, care ar putea fi numit pur și DUSTRIES sunt caracterizate de jam-ses- simplu Loungerie II. Conform descrierii trusion-uri, membrii colectivului improvizând pei, „muzica din acest proiect nu își propune fără prea multe elemente prestabilite ca su- să reconforteze, ci să traverseze emoții“. port. Loungerie II a sărbătorit, la final de octomÎn scurtul răstimp de când ființează, tru- brie, un an existență prin lansarea primului pa Loungerie II a fost extrem de activă și EP şi prezentarea a două noi videoclipuri, de prolifică: a cântat în numeroase spații Eve și Funkshit. Scos cu bani din propriul bucureștene – Madame Pogany, Centrul buzunar materialul include șase piese: Eve, Ceh și Atelierul de Producție, ca să dăm Funkshit, Orașul, Cold, Doina Jazz și Nightdrivdoar câteva exemple, anul acesta a par- er. EPul fără nume este „un suport inteligent,

Slow-food @ Energiea Pentru că ideile bune nu vin la birou, ci la masă, Energiea se deschide mai devreme, de la ora 12:00, şi te aşteaptă cu meniuri de prânz din două sau trei feluri. Îţi poţi construi meniul potrivit pentru tine, alegând oricare două preparate la preţul de 22 lei sau toate cele trei preparate la 27 lei. Pâinea, sarea, apa şi iPaduri sunt oferite din partea casei, iar dacă ai poftă de ceva dulce poţi alege unul dintre deserturile făcute în casa Energiea cu 30% reducere. Cum afli meniul zilei? Ai trei variante. Te uiți în fiecare dimineață, după ora 10:00, pe energiea.ro, ne lași o adresă de mail în secțiunea dedicată Meniul Zilei pe site și ti-l trimitem chiar noi, în fiecare dimineață sau treci seara la o bere, după ora 20:00, și vei găsi meniul de a doua zi afișat. Aşadar, de luni până vineri, între 12:00 şi 16:00 ai parte de meniuri meşteşugite de creativii din bucătărie Mădălin şi Ion, numai bune ca să-ţi refaci forţele între două meetinguri sau chiar în timpul unui meeting. Poftă și spor.

elegant, capabil să transmită o idee, un suport pentru alte idei muzicale.“ după Andreea. Totuși, activitatea centrală a trupei vizează concertele, în formula performance, în detrimentul concertului în sensul tradițional al termenului. „A face muzică presupune ca tu să te conectezi live cu omul, să încerci să-l conectezi la mintea ta prin muzica pe care o faci. O trupă trebuie să existe ca să cânte live. Asta a fost ideea Loungerie II de la început.“ Fiind mulți, se întâlnesc la repetiții mai rar decât la concerte. Oricum, evenimentele live definesc trupa, iar muzica se conturează din mers, de la sine. „Urmează lucrul la încă vreo șapte piese acum că am lansat EP-ul. Ele există și urmează doar să ne întâlnim și să le finisăm.“. De ascultat.

Responsabilitatea pentru informațiile și ideile prezentate revine autorilor. Energiea este un demers informativ independent, nu unul comercial. Toate imaginile şi textele folosite în cadrul revistei sunt folosite cu acordul surselor sub o licență editorială în scopul promovării gratuite către publicul larg a unor produse culturale. Concept editorial | Redactor Şef Vlad-Ioan Tăuşance Concept grafic | Art Director Umbra Design | Andreea Mogu Secretariat de redacţie | Documentare Ada Bivolaru Credite fotografie şi imagine › Dan Pierșinaru › Diego Cibelli Colaboratori: › Dinu Lazăr › Sandra Ghitescu › Georgiana Toea › Andrei Vornicu › Sorin Trâncă › Mihai Ghiduc › Mihaela Stănescu › Cristi Neagoe Contact: redactia@energiea.ro Colegi de breaslă (şi mândri de asta) cu: experimentalist.ro, metropolisonline.ro, tataia.net.

caseta redacȚIonală

The Beat este un proiect web multiplatformă ce include un site, un blog și o aplicație gratuită pentru smartphone. Este o metodă modernă prin care mesajul evenimentului ajunge direct la publicul diferenţiat după preferinţe, iar publicul oferă feedback. Aici e a doua chestie drăguţă la The Beat: ai informații înainte de eveniment, în timpul evenimentului – inclusiv notificări privind oferte de bar sau modificări de ore de intrare sau preț de intrare – și după eveniment prin recenzii “pe bune” pe blog.

a început au fost niște ateliere, cinci artişti au început să lucreze cu rezidenţii unui cămin de bătrâni. Filme, fotografie, dans, jurnalism – Vârsta a patra – un proiect de artă comunitară dezvoltat de tangaProject împreună cu rezidenţii căminului Moses Rosen. Trei ani mai târziu, rezidenţii căminului au perfomat pe scena eXplore Dans Festival şi apar ca protagonişti într-un clip Karpov not Kasparov. De unde până când? l-am întrebat pe Paul Duncă, unul dintre coregrafii care a pus proiectul pe picioare. Am apucat să-i mai pun o altă întrebare cap-coadă doar la finalul interviului. “Hai să-ți povestesc despre dans. Eu de când am ajuns la cămin și au auzit că sunt coregraf erau foarte mulți entuziaşti”hai să dansăm, să dansăm”. Mi-a fost un pic teamă, nu prea știam ce se întâmplă cu fizicul la vârste înaintate, ce mai poate. După care am dansat împreună la petrecerile aniversare comune pe care le au în fiecare lună, i-am adus că cânte și pe Mes Quins, le-au cântat și niște muzicieni itinerant, Wargasound. Am zis: hai să facem un spectacol de dans cu ei, dans însemnând mișcare, performance, mimă. Am depus dosar la AFCN, anul asta este și anul vârstnicilor, și am primit o finanțare mai mică decât cerusem, normal, dar am reușit să facem ceva. Mi-am dorit să nu fiu singurul coregraf care face acest spectacol, să chemăm și alți coregrafi de la Centrul Național al Dansului, coregrafi pe care îi știu, care să lucreze și ei cu rezidenții căminului, și ne-am făcut un program care s-a desfășurat timp de patru luni. Au venit Mihaela Dancs cu Mădălina Dan care au prezentat spectacolul lor (anti) aging, apoi a venit și Carmen Coțofană care și-a prezentat un solo, apoi a fost un

în viața mea mi se pare foarte important. Sunt din diferite medii, de la foști jurnaliști la diva căminului, Medi Dinu, care are 103 ani şi a fost pictoriță. Au fost mulţumiţi de rezultat. Pompiliu Sterian, fost jurnalist, care are blogul proiectului Vârsta a patra și care e mai experimentat în internet le adună pe doamne și se uită împreună la videoclip, l-au trimis și copiilor, copiii sunt și ei încântați. Noi încercăm cu proiectul asta să îi expunem, dar într-un mod pozitiv, clar, adică în niciun caz să nu îi ridiculizăm. Vrem să subliniem ideea că bătrânii instituționalizați pot în continuare să producă ceva. Asta e miza proiectului.” Aici am reuşit să deschid un subiect nou. Cum se împacă zona mondenă, glam, a lui Paul, cunoscut prin performance-uri “la limită” cu un proiect cu miză socială? “Apropo de clashul dintre zone, unul dintre primele proiecte făcute la un cămin a fost un material în revista ONE despre povestea hainelor celor mai şic locatare de la cămin: ce purtau în copilărie, la maturitate, când s-au căsătorit… Sunt multe poveşti emoţionante, de exemplu este o doamnă care ne povestea cum din cauza vârstei a decis să-şi micşoreze tocurile pantofilor de la 9 centimetri la 6 centimetri. E incredibil. Nu mi se pare că zona glam şi vârsta a patra se exclud. Fiecare a văzut colaborarea cu cei de la cămin după gusturile lui. Ale mele sunt mai glam. Am ajuns la cămin şi îmbrăcat în rochie de mireasă. Ne întorceam de la o rezidenţă din Bacău unde lucrasem împreună cu Krassen la un spectacol care vorbeşte despre ce se întâmplă după moarte – a fost primul meu proiect cu cineva din altă ţară, după ce ne-am cunoscut la Liubliana la Platforma de Dans Balcanic. Le-am prezentat un fragment din spectacol în care noi suntem în rochie de mireasă şi nu am şocat. Lumea crede despre mine că mă rezum la dansatul în Gaia. Sunt însă lucruri mai importante decât propria persoană

)

Bourgeois Punk s-a lansat cu tompete și ținte marți, 30 octombrie, în Energiea.

L

atelier cu poveștile lor legate de dans și mișcare de-a lungul vieții. Spectacolul final se numește O istorie fizică, iar reprezentația iniţială a fost tot la cămin. Au fost trei grupe. Coregrafii invitați au fost Mihaela Dancs, Mădălina Dan, Carmen Coțofană, Eduard Gabia, căruia i s-a alăturat Valeriu Borcos – ei au făcut muzică live pentru spectacol în formula Karpov not Kasparov – a venit și Krassen Krastev, un coregraf bulgar, care a lucrat o perioadă mai scurtă cu ei. Mie mi-a venit mie ideea să facem un videoclip. Inițial voiam să fac ceva pe o piesă mai cunoscută sau nu, în ideea în care filmăm ceva, apoi montăm, dar să iasă un produs. Până la urmă am lucrat cu Miruna Boruzescu pe partea video, care a și documentat întreg proiectul. Ea a insistat să facem și clipul pentru melodia celor de la Karpov not Kasparov. M-am dus la Valeriu și l-am întrebat dacă poate să facă asta într-o săptămâna. Și la început mă gândeam să facem ceva fantastic, să aibă recuzită de spectacol, cu costume, măști, dar Miruna a spus că ei sunt mișto așa cum sunt, nu are rost să îi faci hilari. Când am filmat videoclipul, am pornit camera și ei au reacționat la melodie, apoi au venit și Eduard cu Valeriu și au avut un concert la centru, cu care s-a finalizat filmarea, peste weekend am editat și lunea era gata. Da, a fost tare! A fost multă muncă la proiect, trebuia să îi convingem să fie safe în zonă asta în care se mișcă. Ei au înțeles că o să fie dans, nu știu cât au înțeles că o să fie dans contemporan… erau ceva doamne care, atunci când a fost spectacolul Mădălinei Dan și Mihaelei Dancs au zis “aţi copiat de la Martha Graham”, adică aveau o cultură în domeniu... până la urmă s-au obișnuit cu noi, au înţeles că suntem dintr-o zonă nouă, că suntem niște tineri care lucrăm pe scenă, cu scena și au fost destul de deschiși. Sunt oameni foarte mișto. Bine, eu nu am nici bunici, și să am niște oameni în vârstă

)

Momentan ziceai că ai tricouri, genți și brățări. Ce urmează și când? Bourgeois Punk e un brand unisex și se va distra foarte mult cu tricouri, cu printuri, hanorace și o linie de sacouri. În planul cel mare o să ne extindem plaja de produse, vrem să devenim un ‚ „lifestyle brand’’ în toată puterea cuvântului. Mă gândesc la cearceafuri, farfurii... dar mai e până acolo.

Î n d i a l o g c u : V l a d - Io a n T ă u ș a n c e F o t o g r a f i i : D i ego C i be l l i


ENERGIEA NUMĂRUL 4