Issuu on Google+

Ç-um Mfisurau striimosii

COLAE STO CE,,CU SC

$.fr,

,

ir. .

,

,

'

ti '

1

'

,

TI,A,././:

,

.4

,}

.

0

'A

.,

sr.

r,

'

r

GO

I:

t 4,

'

V4'4.

ii- t

,.,

www.dacoromanica.ro ti

_

-

-:_'."

,. -.

.

.

V .

'

.

,C

,r

.. °

-

.

,

..

,

r

.

u .

r ..

,,...

.4

..... .....,

11

%

Li

A.f t

'

.

, ,.

%e

....


Autorul acestei dirt; este unul dintre cunoscutii medievisti romani. Constient de faptul c6 stiinta modern6 nu poate progresa f6r6 ajutorul

unor instrumente de lucru care s6 usureze munca cer-

cet6torilor, el a alc6tuit o serie de asemenea instrumente, din care amintim: Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucure0i (1961), si Bibliogra-

fia localitatilor

monumenRomania

i

telor feudale din vol. III, Tara Romaneasca (1970). Un alt domeniu al preocup6rilor dr. N. Stoicescu se refer6 la cercetarea organiz6rii statului feudal, domeniu c6ruia i-au fost consacrate monografiile Curteni si slujitori, Contributie la istoria armatei romane mari dreSfatul domnsc gatori din Tara Romaneasca i

Moldova (sec. XIVXVII), ambele ap6rute in 1968. www.dacoromanica.ro


00 EDITURA STIINTI FICA - BUCURETI, 1971

www.dacoromanica.ro


N ICOLAE STOICESCU

CUM MASURAU STRAMOSII METROLOGIA MEDIEVALA

PE

TERITORIUL ROMANIEI

CU 0 INTRODUCERE DESPRE METROLOGIA ANTICA DE ACAD. EM. CON DURACHI

www.dacoromanica.ro


Supracoperta 4i coperta: D. ION ESCU

www.dacoromanica.ro


PREFATÄ

Lucrarea de fata urmarefte sa prezinte, pentru prima oara in istoriografia noastra, cele aproape 100 de unitati de masurat folosite de poporul roman de-a lungul evului media pina la introducerea sistemului metric de ma-suri fi greutati, care a avut loc la I ianuarie 1866 in Romania fi mai tirziu cu zece ani in Transilvania.

Studierea vechilor masuri folosite de poporul nostru fi a modului cum se masurau lungimea, supra Jata, capacitatea, greutatea fi volumul inainte de introducerea sistemului metric prezinta o important-a' deosebita pentru cunoafterea cit mai aprofundata a istoriei sale in evul mediu. Ea aduce o contributie de seama la precizarea a numeroase probleme privind in primal rind relatiile agrare fi comertul din trecut, care nu pot fi cercetate temeinic rárI cunoa§terea unitAilor de màsurat folosite In agriculturl §i comer. Lucrarea a fost Imp5alit5. In ase capitole; in primal am prezentat un scurt istoric al mIsurilor, iar in celelalte cinci unita tile fi irzstrumentele de nzasurat pe categorii: lungime, suprafa0, capacitate, greutate fi volum. Màsurile au lost gezate pe sisteme, dupa marime, la fiecare masura ara tindu-se in care provincie a lost folosita. Lucrarea a lost ilus5

www.dacoromanica.ro


trata cu imaginile masurilor vechi ce ni s-au pastrat fi cu diverse documente privind metrologia medievalii.

Cele vise capitole ale lucrarii Ant precedate de o introducere, in care acad. Emil Condurachi prezinta metrologia antia de pe teritoriul Orii noastre, inainte de constituirea poporului roman.

Tin sa aduc cele mai calde multumiri celor care m-au ajutat, intr-un fel sau altul, la pregatirea acestei lucrari; multumesc mai intii colegului D. Mioc, de la Institutul de istorie ÂťN. lorga", pentru colaborarea la alcatuirea unor articole pri-

vind masurile din Tara Romaneasca aparute in Studii" fi

Revue roumaine d'histoire"; multumiri se cuvin, de asemenea, colegului L. Demeny, pentru concursul ce mi-a dat la traducerea unor texte maghiare. Multumesc apoi tuturor celor care mi-au inlesnit ilustrarea volumului: Bibliotecii Academiei R.S. Romania, Directiei Monumente fi muzee din C.S.C.A.,

Arhivelor statului din Bucurefii fi lafi, Muzeului de istorie a municipiului Bucurefii, Muzeului tehnic din Bucurefii, Liceului industrial de metrologie din Bucurefii, precum i profesorului C. Turcu din lafi.

NICOLAE STOICESCU

www.dacoromanica.ro


INTRODUCERE

Elemente empirice ale unor mIsurátori au apárut, Hsi indoia15., incá din cele mai vechi timpuri. Societatea omeneascá de pe teritoriul v5.rii noastre, ca si alte societAi omenesti din epoca orinduirii comunei primitive, n-a putut sä: ignoreze cu totul necesitatea precizarii unor dimensiuni sau valori de schimb care au apIrut si s-au impus pe mIsura propriei sale dezvolari. Din nefericire, nu cunoastem nici un termen, nici o unitate de másurä. sau de valoare care sá poafá fi denumitá autohtodá, asa cum este cazul strávechilor civilizavii orientale sau asa cum, mult mai tirziu, va fi cazul lumii grecesti in epocile miceniadá si homericá. Nu putem insá elimina ipoteza unor anumite unitAi empirice de rnsásursá. Vasele neolitice dovedesc o anumitá formá' si capacitate, iar atunci cind ceramica pictatà din aria culturii Cucuteni ajunge la marele ski rafinament de forme si decor, constafám o anumità unitate, cel pu%in din punctul de vedere al dimensiunilor. ConstatIm, de asemenea, prezema unor obiecte de podoabá de origine staina, ajunse pe meleagurile várii noastre pe calea schimbului intertribal. Amintim, cu titlu de exemplu, splendidele brá0.ri prelucrate din scoici mediteraneene ca cele descoperite la Mangalia, in Dobrogea. Ele au fost in chip 7

www.dacoromanica.ro


empiric pretuite In valoarea lor de schimb; ele au putut servi uneori i ca unitate de másurá a valorii. O datá cu metalurgia bronzului, societatea omeneasci de pe teritoriul tárii noastre face un imens pas inainte. Armele bijuteriile, bogat impodobite, dovedesc capacitatea econoi artisticá a unei populatii rázboinice in plin proces de transformare social-economicá. O aristocratie dornicá de arme si podoabe, dornicl de produsele rafinate venite din sudul micenian, practicI, pe o scará tot mai largä,

micá

schimbul. Aurul din muntii Transilvaniei pátrunde piná departe

inspre nord i rásárit, asigurind sociefitii omenesti de pe teritoriul tárii noastre o pozitie deosebit de puternici. Chiar dacá schimbul In naturá, practicat de oamenii epocii bronzului din Tara noastrá, nu a dus incá la formarea unui sistem de mä.suri i greutáti, caracteristic societátii omenesti impártitä in clase antagonice, dezvoltarea fortelor de productie a fácut necesará utilizarea unei forme superioare de schimb cu ajutorul unor obiecte de metal, in special securi i seceri de bronz, ce pot fi considerate drept niste lingouri, a ciror valoare putea fi determinatá prin cintárire. Premisele acestui sistem au apárut In perioada de mare avint economic si cultural al epocii bronzului, asa cum s-a intimplat si in cazul societkii orientale incá din faza ei prestatalá. Contactul cu bogata lume micenianá in a doua jumátate a mileniului al doilea i.e.n. si mai apoi, incepind cu secolul al VII-lea i.e.n., contactul cu lumea gread In pliná expansiune coloniaa au grábit procesul de dezvoltare a fortelor de productie locale, impingind societatea omeneascá din prima epocá a fierului pe calea democratiei militare.

A ajuns oare chiar din aceastá fazá populatia autohtoná

din regiunea carpato-dunáreaná la cristalizarea primelor

táti de másuei? Este ciar cà i in pártile noastre, ca i in lumea greco-romaná, n-au putut lipsi acele unitáti de másurá exprimate prin dimensiunile corpului omenesc. Degetul,

palma, cotul, pasul apar, in chip spontan, in toate civilizatiile orientale i mediteraneene ca o necesitate absolutá, izvorind din insási dezvoltarea relatiilor. de productie. Un sistem complex, asa cum Il cunoastem dezvoltindu-se in cadrul societátii greco-romane, n-a putut insá apare in mij-

locul lumii geto-dacice anterioare formárii statului dac, deoarece, in ansamblul sáu, aceastá lume nu ajunsese inainte de

www.dacoromanica.ro


secolul I e.n. la formele proprietátii private, ale eärei relatii de productie fáceau necesará o reglementare in acest sens, intemeiatá desigur pe vechile traditii, dar impussä i garantatá de autoritatea unui stat. Existá In literatura arheologicá romaneascI un singur caz In care s-a afirmat cà populatia bástinasä carpato-dunäreanä ar fi imprumutat i folosit un sistem ponderal propriu lumii

grecesti din Asia Mid. Este vorba de celebrul tezaur de obiecte de aur de la Turnu Mágurele, pe care unul dintre

cei mai mari specialisti metrologi din secolul trecut, numismatul roman Mihail Sutu, l-a pus in legáturá directI Cu sistemul ponderal al orasului Cizic. Din nefericire, aceasti ispititoare ipotezá, intemeiata pe o simplä similitudine, verificati

doar In cazul unei singure brátári de aur, n-a rezistat criticii. Un studiu publicat acum citeva decenii, analizind cele peste 30 de tezaure de aur de acest fel, räspindite pe intreg cuprinsul lumii dacice, a dovedit el nu poate fi vorba in

acea vreme de adoptarea unui sistem grecesc de unitáti ponderale si de valori. Fárál indoialà, aurul era cintárit i valoarea acestor obiecte de podoabá nu iiminea neprecizafá. De aici insá i Ora la a afirma cá, fie si in cazul unui singur tezaur, am avea de-a face cu un sistem de greueäti, distanta este excesiv de mare.

Va trebui sà asteptám momentul intemeierii coloniilor grecesti pe tármul de apus al Márii Negre pentru a putea constata prezenta unui sistem bine precizat de másuri i greutáti pe teritoriul tárii noastre. Este evident cl, pe másura adincirii contactului dintre lumea greaei i lumea geto-dacici, acest sistem a depásit limitele teritoriale ale vechilor noastre colonii pontice Histria i Callatis in primul rind , pátrunzind si in teritoriul triburilor geto-dace din dreapta stinga Dunárii.

Este evident cà in prima fazá a contactului dintre negustorii greci din coloniile pontice i populatia bástinasá, geto-

dad, din Dobrogea, schimbul cel mai frecvent lua forma foarte probabil incá din trocului. Destul de repede insá secolul al VI-lea i.e.n. au apárut unele obiecte-monedá, cunoscute sub numele de virfuri de ságeti scitice", descoperite In unele complexe arheologice ce Ingáduie o datare destul de precisá a lor. Pástrate in numár mare in vase de

pámint, aceste virfuri de ságeti, descoperite uneori in numár

www.dacoromanica.ro


de citeva mii, fac dovada tezaurizärii lor ca bunuri bine apreciate. Din punctul de vedere al formei 4i greutitii lor, ele se impart in douä grupuri: 1) virfuri de sägeti in formä de frunzä de salcie, cu doul nervuri mediane, cintärind cel mai adesea 5,50-6,50 g; 2) virfuri de sägeti cu trei muchii §i tub de inmänu§are. Greutatea acestora din urmä diterä: unele simple, cu tubul de inmänu§are gol, cintäresc in medie

altele, cu tubul de inmänu§are umplut cu plumb, cintäresc intre 6,50 §i 9 g. E desigur greu de alirmat cä aceste obiecte-monedä se incadrau intr-un sistem precis de greutäti, valoarea lor fiind apreciatä prin cintärire. In once caz, fie cà ele au fost executate in ora§ele pontice pentru a usura schimbul cu populatia b4tina§ä, fie cä, cel putin in unele cazuri, ele au fost turnate chiar de geto-daci sau traci (pe tärmul bulgar al Pontului Euxin), un lucru rezultá limpede din analiza acestor descoperiri: avem de-a face cu adevärate obiecte-monedä, caracteristice unei anumite faze de dezvoltare a populatiei locale din Dobrogea, inainte ca ea sä fi deprins folosirea monedei i umtitilor 5,50 g,

ponderale grece§ti propriu-zise.

Mult mai tirziu, in secolele IIIII 1.e.n., triburile getodace ajung sä batà o monedä proprie, fie de pe urma contactului direct cu negustorii greci, mai ales din secolele IVIII i.e.n., cind piata comerciará din regiunea balcanodunäreanä era dominatä de moneda macedoneanä, fie de pe urma contactului strins cu celtii, ce au invadat in secolul al III-lea in toatä zona carpato-balcanicä §i au imitat moneda macedoneanä a regelui Filip al II-lea. Problema monedei geto-dace nu e de loc simplä. S-au putut constata o seamä de tipuri specifice unor anumite centre tribale getodace mai puternice. Din punctul de vedere care ne intereseazä aici, problema ce trebuie sà ne retinä atentia este insä alta: aceste monede, descoperite pe cuprinsul intregului teritoriu al tärii noastre, se pot ele incadra unui anumit sistem ponderal, derivind desigur din sistemul greco-macedonean, sau nu? Pärerile sint impärtite din acest punct de vedere nu e desigur locul aici sà stäruim in amänuntele unei discutii ce nu s-a incheiat incä. In once caz, in epoca formä.rii statului incipient dac in vremea lui Burebista, constatim o seamä de progrese remarcabile, care dovedesc cä i strämo0 nomi ajunseserä la cristalizarea i adoptarea unor elemente 10

www.dacoromanica.ro


tehnice proprii. O dovada in acest sens o ofera calendarul dacic, recent studiat de unul dintre cei mai buni cunoscitori ai civilizatiei din epoca lui Burebista i Decebal. Studiul sanctuarelor dace de la Gradistea Muncelului vechea capitala (Sarmizegetusa regia) a regilor daci a permis identi-

ficarea unui sistem ingenios de inregistrare a zilelor, saptaminilor i lunilor anului, asa cum Il calculau preotii daci. Saptamina avea 6 zile, iar anul 60 de luni. 0 data la 34 ani se

completa eroarea ce izvora din acest calcul fata de cele 365 1/4 zile ale anului solar. Calcul ingenios, deosebit de cel al grecilor contemporani, fapt care ne obliga si ne gindim ca existau in acea vreme i alte elemente ale unui sistem de masuri, pe care nu le cunoastem inca. In once caz, dacii nu puteau ajunge in secolul I e.n. la un asemenea nivel de

civilizatie fara de contactul cu lumea greaca, despre care vom vorbi in capitolul urmator. Monedele dace de argint, imitind

de aproape tetradrahmele macedonene ale regelui Filip al II-lea, iar mai tirziu pe cele ale orasului Thasos i Macedoniei romane, se incadreaza, in chip empiric, sistemului monetar grec. De aceea e necesar sa urmarim indeaproape evolutia sistemului ponderal si metric grecesc, practicat de colonistii greci din orasele pontice de pe teritoriul patriei noastre.

Epoca greaa Intr-adevar, un sistem precis organizat de masuri i greut4 n-a putut fi introdus decit de colonistii greci de pe fĂĄrmul dobrogean al Marii Negre. Istros sau Histria, in temeiata dupa traditie de colonisti provenind de la Milet pe la 656, deschide seria celor mai vechi colonii grecesti de pe tarmul Pontului Euxin, precedata cu putin de Apollonia pe tarmul bulgar si de Olbia pe tarmul de nord. Cam vreun secol mai tirziu este amintita intemeierea coloniei dorice de la Callatis. Ultimele descoperiri arheologice dovedesc ea, tot cam in aceeasi vreme, un mic emporiu comercial a fost intemeiat si la Tom- is. Pina tirziu insa, in epoca romana, Tomisul

a ramas doar un oras mai mic, o adevarata escala de tranzit In mijlocul celorlalte doua bogate i puternice colonii pontice 4e pe tärmul romanesc al Marii Negre. Indiferent de conditiile politice si social-economice care au setea de stat la temelia intemeierii acestor colonii grecesti

pamint proprie lumii grecesti din secolele VIIVI, lupta

de clasa tot mai ascutita intre cei bogati i cei saraci consti11

www.dacoromanica.ro


tuiau in acea vreme coordonatele principale ale istoriei lumii

un lucru este sigur: organizarea teritoriaa a fieeárui centru urban (polis) impunea cu necesitate o misurare a terenului, in care trebuiau rezervate anumite zone in vederea constructiilor ob0e0i, religioase sau administrative', ca loturile locuintelor grupate in anumite cartiere. Organizarea terenului agricol inconjurkor, obtinut Cu voie sau voie de la populatia 134tinag, geto-daca, cu loturile ce urmau a fi atribuite noilor locuitori sau cu puni1e in folosin0 ob§teaseá, se ficea dupà" anumite reguli cu anumite mäsur'átori. Indiferent cit de mieá a putut fi la inceput mo0a" orawlor pontice, ea a trebuit sà fie supusà sistemului propriu lumii grece§ti, inch chiar dad nu avem dovezi epigrafice contemporane, putem fi siguri cà atit la Histria, cit §i Callatis sau Tomis s-a aplicat sistemul de masuritori grece0i

folosit la Milet sau la Megara.

In esentä, acest sistem, intemeiat pe m'ásurarea empiricl cu mina §i piciorul, este urmsätorul:

1 deget (dactylos) 2 degete (kondylos)

= 19,3 mm = 38,5 mm = 77,1 mm

1 palml (palaisté) = 4 degete 2 palme (palaistai) = 8 degete =154,2 mm 4 palme (palaistai) =16 degete --= 1 picior (pous) =308, 4 mm

= 0,462 ni 1,1/2 picioare=24 degete=1 pehys 100 picioare (podes) ==66 2/3 peheis=1 plethron= 30,83 m 600 picioare=6 plethra=1 stadion - 184,98 m Am Mat deoparte din acest tabel o seamà de alte subdi-

viziuni ale sistemului grec de trisursitori. Trebuie amintit, de asemenea cà in alte pà'rti ale lumii grece§ti la Atena, in Egiptul elenistic unele dintre aceste uniati au càpàtat

alte valori numerice, fie pentru a le pune de acord cu alte sisteme antice, fie pentru a le perfectiona. In once caz, in primele faze ale intemeierii coloniilor noastre pontice, sistemul de m5.surat terenul urban 0 agricol, ca i acela al determinàrii distantelor de la un punct geografic la altul era cel

indicat mai sus. In acest din urmá' caz, unele texte preteri o indicatie destul de vagà", dar curentà in antichitatea greaeá:

mers de o zi". Astfel, in periplul" s5,u, ce dateazà de pe 12

www.dacoromanica.ro


la mijlocul secoldui al IV-lea 1.e.n., Scylax din Carianda precizeazä asile! distanta: de la intrarea in Pont §i pink' la (fluviul) Istros trei zile i trei nopti".

O atentie deosebitä au acordat grecii mäsurärii ogoarelor. Spre deosebire de egipteni i de evrei, pentru care unitatea

de mäsurä a fost cotul, la greci, ca i mai tirziu la romani,

elementul de baza 11 constituie picioru12. Präjina (akaina) la inceput bätul pentru minat vitele mäsura 10 picioare.

Másurat pe cele patru laturi ale unui lot de pärnInt,

se

obtinea suprafata, exprimatä tot prin ace1ea0 unitäti. Astfel: 1002 picioare (podes)

=9,502

m

10 0002 picioare =1 plethron =0,0950 ha 20 0002 picioare

plethra

= 1,90

ha

Sistemul de greutati. Informatii destul de precise cu privire la sistemul de greutiti avem chiar din epoca cea mat veche a coloniilor pontice. Intr-adevär, ni s-a pistrat un

numär destul de mare de ponduri, de diferite unitàçi i subunitäti. Cu ajutorul lor putem reconstitui intregul sistem ponderal folosit de coloni§tii greci din Pontul Euxin. Deoarece la baza vechilor sisteme monetare grece§ti stäteau tocmai anumite sisteme ponderale, putem chiar, cu ajutorul numismaticii, sä urmärim evolutia acestora 'Mc din epoca arhaici. Exemplul cel mai caracteristic 11 oferä din acest punct de vedere colonia de la Histria, cel mai vechi centru urban din .

Dobrogea.

Vinä nu de mult se considera c cel mai vechi sistem ponderal al monedelor histriene din secolul al V-lea te.n. ar fi fost cel fenician. Un studiu recent a dovedit insä cä. primele monede histriene au avut ca unitate o drahmä, cu greutatea teoretia de 8,40 g, corespunzind unei mine de 840 g. Or, aceasta unitate ponderall nu este altceva deck mina grea babiloneanä. Si alte orase grece§ti mai vechi deck Histria (Foceea i Cizic in Asia Mid) au adoptat incl de la stir§itul secolului VII 1.e.n. acest sistem ponderal i monetar, asttel inclt folosirea sa la Histria nu are de ce sä ne surprindi. Mai curios este Insá ei un pond de la Callatis, reprezentind 1/4 de mina (greutate: 211 g), dateaz1 dupä iconografia de pe avers (capul unui dioscur) 4i de pe revers (o miciud §i 13

www.dacoromanica.ro


o banivä cu trei spice de griu, asezate pe o corabie) dintr-o vreme mult mai tirzie, cind in orasele noastre pontice se folosea un sistem ponderal deosebit de cel intemeiat pe mina grea babiloneana.

Putem afirma totusi cà acesta a fost cel mai vechi sistem ponderal folosit in orasele noastre pontice, adus de citre colonistii milesieni din Asia Mica in Dobrogea.

La cele mai vechi drahme histriene de argint cintarind 8,40 g, sistemul ponderal din care fac ele parte pornea de la mina grea de 840 g. Faptul ca ni s-au pästrat citeva subunitati ponderale de acest gen ne permite sa afirmam ei colonistii greci din aceastä regiune au folosit, cel putin in secolele VIV 1.e.n., urrnatorul sistem de greutki: mina (mna) 840 g 1/2 mina (hemi) 420 g 1/3 mina (trité) 280 g 1/4 minà (tetarte') 210 g 1/6 minä (hecté) 140 g 1/8 mina (ogle.) 105 g

In a doua jumätate a secolului al V-lea i.e.n., acest sistem ponderal i monetar de la Histria a fost inlocuit cu un altul,

cunoscut sub numele de sistemul fenician. Intr-adevar, desi nu avem Oda acum nici un pond care sä se incadreze acestui sistem, faptul ea drahmele histriene din aceastä vreme au greutatea de 7,02-6,82 g, ce corespunde sistemului fenician puTin redus, dovedeste ea, cel putin pentru o anumitä perioadä, s-a folosit i acest sistem. In once caz, monede avind aceastä greutate apar i in alte doua colonii milesiene din Pontul Euxin, i anume la Panticapaion i Sinope. Alte trei ultime categorii de ponduri Ii fac aparivia in epoca elenistica. Ele fac parte din sistemul minei vechi atice (654,9 g), a minei babilonene usoare (504 g) si a minei noi atice (436,6 g). E greu de explicat de ce orasele noastre pontice au trecut in decursul secolelor VII i.e.n. de la un sistem ponderal i monetar la altul, dar este, Mà indoialä, asemenea transformari i reajustari cu in toatä acti-vitatea economieá i sociall a colonistilor greci din Pontul Euxin nu s-au fäcut la intimplare. Cercetäri ulterioare vor 14

www.dacoromanica.ro


putea aduce lumini noi in acest domeniu al activitAii economice a acestor orase, domeniu a cárui insemnátate de-abia dacá mai trebuie subliniat. Ceea ce putem face pentru moment e sä. prezentám un tablou sinoptic al diferitelor pon-

duri datind din epoca autonomiei acestor orase (secolele VIII i.e.n.), descoperite i studiate piná acum. Intre pon-

durile apartinind aceluiasi sistem se constata diferente uneori destul de mari. Faptul acesta a surprins pe multi arheologi, dar el este constatat pretutindeni n lumea greaei, chiar

la Atena In perioada in care comertul atenian era in plini inflorire. Uneori aceste diferente apar si de pe urma stärii de conservare in care s-au descoperit pondurile respective. In once caz, in tabelele urrnáitoare se indicá' greutatea realä a fiecárui pond in parte.

I. Ponduri derivind din mina grea babiloneana' de 840 g Valoarea Greutatea Tipul iconografic Orasul 1) 1/4 de miná 211 g Dioscur Callatis

II. Ponduri derivind din mina veche atica de 654 g Valoarea 1) Miná grea in valoare de 4 mine

Greutatea

2) Miná 3) 1/2 miná 4) 1/3 miná 5) 1/3 miná 6) 1/4 miná 7) 1/4 miná 8) 1/4 miná 9) 1/4 minä 10) 1/4 miná

2196 625

g

273

g

11) 1/6 minsá

12) 1/4 miná 13) 1/4 miná 14) 1/8 miná 15) 1/8 miná

163 158

g g g

152,30 g 140 107 172

g g g

143

g

58,22 g 78

g

Orasul

Tomis

g

212.20 g 202,20 g 161

.Tipul iconografic

Capul lui Hermes Stea Capul lui Hermes

» » »

Capul lui Hermes Capul lui Hermes Capul lui Hermes Capul lui Hermes Stea Capul lui Hermes Capul lui Hermes, Acvila si delfinul Dioscur Acvila si delfinul Hermes

» »

Fárá tip

»

» » 2,

» »

Histria Tomis

Histria Tomis 15

www.dacoromanica.ro


III. Ponduri derivind din mina ufoara babiloneana de 504 g Valoarea

1) 1 mini 2) 1/2 mina 3) 1/2 mina 4) 1/2 mini 5) 1/2 mina 6) 1/2 mini 7) 1/2 mini 8) 1/3 mini 9) 1/3 mini 10) 1/3 mini 11) 1/4 mini 12) 1/6 mini 13) 1/6 mini 14) 1/6 mini 15) 1/6 mini 16) 1/6 mini 17) 1/4 mini 18) 1/8 mini 19) 1/8 mini 20) 1/8 mini

Greulatea

Tipul iconografic

Ora4111

463 246 254 241 271 206

g g

Atena

Callatis Histria

g

Herakles Helios Helios Helios

244 160

g g g g g

174,65 g 167,50 g 128,55 g 82 86,3

g g

86,20 g 71 85 132

g

g g

62,58 g 64,55 g 58,22 g

Cerc perlat

Stea Helios Dioscur Hermes Hermes Hermes

"

Tomis Callatis

.

Miciuca lui Herakles Dioscur Dioscur

Cap de leu

"

Stea Herakles Helios

Tomis Callatis

Acvila cu delfin

Histria

IV. Ponduri derivind din mina nota (aka de 436 g Greutatea

Tipul iconografic

Orawl

1) 1 midi 2) 1 mini 3) 1 mini

472 463 449

g

Acvila cu delfin Atena

Histria Callatis

4) .1/3 mini

160 105 102 110 110

g

Stea Helios

Tomis Callatis

g

Miciuci

Valoarea

5) 1/4 mini 6) 1/4 mini 7) 1/4 mini 8) 1/4 mini 9) 1/6 mini 10) 1/6 mini 11) 1/6 mini 12) 1/8 mini

g

g

g

g g

80,66 g 71 75 50

g g g

Cerc Helios Helios Atena Dioscur Core Miciuca lui Herakles

16

www.dacoromanica.ro

"

.

"


i

.

1

Au limas in afara acestui tabel citeva ponduri care, cu toatá. aproxim4a ingIcluitá., nu par a se incadra niciunuia dintre sistemele ponderale amintite mai sus. Nu este exclus ca ele sä reprezinte subunitäTi ale vreunui alt sistem ponderal pe care nu-1 putem inci preciza. In afar'l de problema greutAii i a incadririi lor in anumite sis eme metroiogice, pondurile prezinta .$i alte aspecte interesante, legate de forma §i execu0a lor, fie de tipurile inconografice ce le caracterizeazá, fie, in sfir§it, de controlul magis-

. tratului monetar (agoranomos) al cárui nume apare uneori gravat araturi de indica0a valorii ponderale qi numele ora§ului respectiv. In privirga formei obi§nuite a acestor ponduri, constatäm 6." Histria prefera forma pátraa §i mai rar, trim ghiulara, Callatis forma rotundá, Tomis forma triunghiularä. Pondurile pátrate si rotunde erau prevázute cu un mic miner gáurit, iar cele triunghiulare erau perforate la virf spre a putea fi atirnate. Iconografia acestor ponduri urmeaz5., ca si iconografia monetará, anumite tradiIii legate de miturile grecesti sau de anumite culte proprii oraselor pontice. Inscrimiile gravate pe unele ponduri se referä, in primul rir,d, la valoarea ponderalä.: mina, jumsátate de minä, o treime, o pätrime, o esime, o optime de minä. Aceastá valoare ponderará este asiguratä de conducerea orawlui respectiv.

In ultima fazá a epocii autonome a coloniilor pontice, tipul iconografic al pondurilor suferá unele modificári. Din ce in ce mai rar apar reprezentate divinitátile sau tipurile traditionale, ele fiinci- inlocuite cu atributele lor: mäciuca §i arcul Cu sägeata, ca atribute ale lui Herakles, la Callatis, steaua,

ca atribut al dioscurilor la Toinis. Existà mai ales in aceastá perioadä si ponduri fárá nici un tip iconografic si MI nici o legendá.

Epoca romana'. 0 datà cu instaurarea stápinirii romane si mai ales de la inceputul secolului al II-lea te.n. inainte, pondurile din Dobrogea isi schimbá atit valoarea ponderan. cit ;

infätiarea. De obicei, pe fetele lor nu se mai graveazä

decit inscripTii i, uneori, cite un simbol legat fie de atributele

agoranomilor (balantä, bici, topor), fie de unele traditii lo17

www.dacoromanica.ro


cale (corabie, strugure, urna etc). Cit priveste inscriptiile, ele nu mai contin nume de magistrati (metronomi), ci se ref erá

numai la valoarea pondului respectiv, valoare inscrisá in sistemul recent introdus al librei romane de 327 g. Subdiviziunile librei care apar mai frecvent sint pondul de 4 uncii (TETPOYNKIA) si cel de o uncie (OYNKIA). Alte subdiviziuni sint indicate prin cifrele grecesti.

Aláturi de semnul valorii se adaugá uneori i termenul de AIK sau AIKAION (drept sau exact), prin care se garanta oficial greutatea pondului respectiv.

Sistemul ponderal adoptat de orasele pontice romane este cel in vigoare la sfirsitul epocii republicane si la inceputul epocii imperiale. Valabil atit pentru colonii1e pontice, care modifice fundamental si sistemul lor monetar, au trebuit cit i pentru noii colonisti romani, noul sistem de greutáti roman este un sistem duodecimal, a cárui unitate de másurá este asul, impá'rtit in 12 uncii. Subdiviziunile asului libral sint urmátoarele:

libra (as) deunx dextans dodrans bes septunx semis

uncii

=11 uncii =10 uncii

=9

uncii

8 uncii

7 uncii

quincunx triens quadrans sextans

6 uncii 5 uncii 4 uncii -= 3 uncii ---- 2 uncii

sescuncia uncia

= 4 sicilici

11/2

327,45

=300,16 g =272,88 =245,59 =218,30 =191,02 -=163,73

=136,44 =109,15

= 81,86

--= 54,58 40,93 uncii

= 27,28

Uncia insási avea urmátoarele 8 subdiviziuni: 1 semiuncia 1 sicilicus 1 sextula

sicilici

=13,64 g

6 scripula = 6,82 g 4 scripula = 4,54 g

18

www.dacoromanica.ro


3,41 g 1 drahma =3 scripula 1 dimidia sextula scripula = 2,27 g 1 scripulum = 1,13 g 1 dimidium scripulum --1 obolus = 0,56 g siliquae

= 0,18 g

1 siliqua

Multiplul cel mai frecvent intilnit al asului este dupondius

(=2 4)=655 g.

Pondurile din epoca romaná. descoperite in orasele pontice, confectionate, ca i in epoca autonomá, tot din plumb, se prezint5. din punctul de vedere al executiei lor tehnice artistice destul de mediocru. Ele prezintá, de asemenea, unele

diferente de greutate, explicabile in parte cel putin i prin proasta lor stare de conservare. Din epoca romaná se cunosc piná acum urmátoarele ponduri descoperite in Dobrogea: Valoarea

1) librá

Greutatea Tipul iconografic 300 g Corabie cu pinze,

Orasul

cantharos

Tomis »

2) librá

282 g

Cantharos

3) librá. (ruptá in

164 g

Fárá nici o repre-

jumátate)

zentare

. »

4)

317 g

Grifon

5)

340 g

Balantá cu 2 talere, topor si bici

6) 1/2 librá

150 g

7) 1/2 librá 8) 1/4 librá

Caduceu de corabie

prorá

Cantharos,

frunzá

Cu

strugure

de vitá 108 g

i

Callatis

Tomis

Corn de abundentá 19

www.dacoromanica.ro


Greutatea Tipul iconografic

Valoarea

1/4 libra 113 libra (ruptä Pe jumatate) aprox. 1/6 libra

1/6 libra 1/6 libra

108 g

Fara tip iconografic

80 g 55 g

Fara tip iconografic Para tip iconografic

47,50

Monograma'

55 g

Cantharos, doua cornuri

de

Orasul Tomis

abun-

dental

1 6 libra

61 g

Fail tip iconografic Monograma

112 libra 1 uncie 26,10 g Caduceu 1/12 libra 24 g Emisfera 1/12 libra 32,50 g Fara tip iconografic 1/12 libra 29,41 g Fara tip iconografic 1/12 libra

Monograma 24,07 g FA'rĂ  tip iconografic

1/24 libra

15,80

1/24 librä

13 g

1/24 libel 1/24 libra

14,16

3)

.12

23

23

14,16

1

1/2 sicilicus

9,20

1

1/2 sicilicus

8,25

1 sicilicus

6,30

1 sicilicus

6,03

Cit privwe pondurile folosite in Dacia romanI, ele sint mult mai puvin numeroase. Puvinele exemplare descoperite pe teritoriul provinciei, Ostrate in diferite muzee din vara noas20

www.dacoromanica.ro


trá, n-au fost mnc

suficient studiate i valorificate. Cele citeva exemplare cunoscute ingáduie s afirmám cá se Incadrau aceluiasi sistem. Cele mai frecvente sint pondurile liberale de 327 g. Astfel, in sälpáturile efectuate in 1968 in cas-

trul roman de la Sláveni (jud. Dolj) s-au descoperit, intr-o baracárnilitar, douá ponduri de formá p5.tratá.

Tot in legsitursá cu un castru roman trebuie pus á descoperi-

rea unui alt pond, deosebit de interesant. Este vorba de un pond de formá sferoidalá (diametru 64 cm, greutatea 896 g) cu miezul de plumb si suprafata de bronz, decoperit la Turda, pe locul vechiului oras roman Potaissa, unde a fost cantonatá legiunea a V-a Macedonica. Este vorba de un pond folosit pentru distribuOle de alimente si grine acordate soldaOlor.

Inscriptia latiná ne clá amánunte deosebit de interesante cu

privire la acest pond: Leg(ionis) (quintae) Mac(edonicae) p(iae) f(idelis) p(ondus) (unum) examin(atum) iussu D(ominorum trium) n(ostrorum) A(ugustorum). Val(erius) Sabinus optio

leg(ionis) s(upra) s(criptae) d(ono) d(edit)". Data executárii acestui pond de márime putin obi§nuitl poate fi stabilia in

vremea ultimilor ani ai domniei lui Septimiu Sever (209 211), cind acest impárat Ii asociase la domnie pe cei doi fii ai sái, Caracalla §i Geta. $tim pe de altá parte cl legiunea a V-a Macedonica fusese transferaii In anul 167/8 din provincia Moesia Inferioará, de la Troesmis la Potaissa. Greutatea

acestui pond trebuie pus l in legáturá Cu un anumit fel de cintlrind 83 1/3 libre magnume talantum talant roman sau 2700 g. Mina acestui talant (a 60-a parte) cintárea deci 450 g. Pondul de la Turda reprezintä deci o min5 dublá, necesarl operatiilor de cintárire in interiorul taberei romane, ca §i in canabele aláturate. Cu acestea se incheie stirile noastre despre metrologia anticá pe teritoriul tárii noastre. Acad. EM. CONDURACHI

1 CIL III 12645. Iat1 traducerea acestui text: Pond al legiunii a V Macedonica cea pioasl i credincioask controlat

din ordinul celor trei domni Augusti ai nostri. Diruit de Valerius

Sabinus optio (ajutor de comandant) al legiunii de mai sus.

21

www.dacoromanica.ro


CAPITOLUL I

ISTORICUL MASURILOR

DIN TARTU ROMANE

In epoca feudal, poporul roman a avut un sistem pro priu de nfiísuri, destul de dezvoltat fi unitar in comparatie cu acelea ale statelor vecine. O dovadá concludentá despre unitatea sistemului de másuri greutávi folosit de poporul roman este aceea c majoritatea lor purtau aceleasi denumiri in Transilvania, Tara Rom3.neascl si Moldova, unele din ele fiind, foarte probabil, imprumutate de ultima din sau prin intermediul primului stat feudal romanesc. Datoritá insá conditiilor social-economice si particularitáTilor locale, márimea unora dintre aceste másuri diferea de la o provincie la alta. Lipsa de precizie a unora dintre aceste másuri, ca i lipsa de pricepere si interes a acelora care trebuiau s supravegheze pástrarea lor dupá etaloanele fixate fáceau insá ca chiar acele unitáti de másurat care trebuiau sá fie egale in Tara Romaneascá si Moldova s5. prezinte diferenve intre ele.

Numele multora dintre aceste másuri sint de origine latina (pas, palmá, deget, cot, funie, falce, iugár, cîbl, cintar etc.), ceca ce dovedeste c majoritatea denumirilor lor au fost mostenite de poporul nostru de la strámosii romani. 23

www.dacoromanica.ro


O altà serie de denumiri ale màsurilor sint de origine iava. (stinjen, pogan, vadra", mert5.). aceste denumiri màrimea màsurilor respective fiind imprumtate de la populatia slavà" in timpul convietuirii de citeva secole cu locuitorii bàstinasi. In sfirsit, aservirea tàrilor române de catre Imperiul otoman a avut urrnri si asupra sistemului s'a'u de m'a'suri. Din a doua jum'atate a secolului al XVI-lea, Imperiul otoman devenind cel mai de seamäl cumpsár'altor al produselor Tärii Romanesti si Moldovei, ele au trebuit sà adopte o serie de mäsuri de greutate si capacitate turcefti, in primul rind ocaua si chila, precum i mà'rimea cotului si a cintarului turcesti. Dominatia turceaseá i comertul Cu Imperiul otoman au jucat un rol insemnat in mentinerea acestor m5suri vreme inclelungatsá. La 1835, cind s-a propus introducerea sistemului metric in Tara Romaneasc.a., boierii au lispuns cà lucrul ace.ta

nu este cu putint'i o asemenea prefacere a rnisurilor fiind neasernsinatà i cu a vecinilor cu care acest printipat are mai de aproape impä'rt'a'sire de negoturi". referirea lor la vecini vizind in primul rind pe turci. Documentele nu ne ofersa stiri prea sigure despre vechimea

tuturor mà'surilor folosite de poporul nostru in evul mediu. Faptul c'ä unele dintre ele apar in primele acte emise de cancelariile statelor feudale românesti dovedeste insà" cà ele exis-

tau inca inainte de constituirea statului, domnia recunoschui

la 'incept nasurile afa cum erau ele folosite de locuitori.

Amestecul puterii centrale s-a manifestat mai intli prin unele hofáriri luate pentru a face respectatà" situatia existenfá in acest domeniu.

Cele mai vechi mLuri cunoscute in Tara Romaneasei Moldova in aceastl privintI dateaz1 din secolul al XVII-lea. In lndreptarea Legii, ap'ärutui la mijlocul acestui seco!, se hicleani, mai mici de cit spune cà cei care vor folosi au fost obiciaiul de veac", vor fi pedepsiti2. Exista deci un echi obicei, de veacuri, pe care trebuiau sä: II respecte atit locuitorii, cit i dornnia. Analele parlamentare", V, 1834-1835, partea 1, p. 331. 2 Indreptarea Legii, ed. Academiei, p. 60. 24

www.dacoromanica.ro


Este greu de precizat, pentru toate unitAile de másurat, cum s-a ajuns la descoperirea i folosirea lor. Trebuie s spunem insá cá, la inceput, metrologia medievaki era destul de

aproximativa, multe másuri avind márimi nu prea precise si foarte diferite de la o regiune la alta, si c numai cu vremea, indeosebi prin intervenvia puterii centrale, s-a ajuns la stabilirea unor dimensiuni mai exacte. Primele interven0i cunoscute ale domniei in reglementarea

másurilor dateazá din secolul al XVII-lea, din vremea domniilor lui Vasile Lupu, in Moldova, si $erban Cantacuzino, In Tara Româneascá; primul a fixat capacitatea mertei, iar cel de al doilea lungimea stinjenului care-i poartá numele, ca si a palmei, submultiplul stinjenului. Reglementarea másurilor de lungime de care s-a ocupat apoi si Constantin Brincoveanu a devenit necesará datoritá. inmultirii cazurilor de alegere i hofárnicire a pämintului, stápinit pín atunci mai ales in deválmásie.

Incercári asemánátoare s-au fácut si in Moldova, unde, dupá cum aratá G. Ghibánescu, ca sä. puná capát abuzurilor cu hofárniciile, domnia a sin-1%k nevoia puná cot si stinjen domnesc in vistieria sape pe turnul lui Sf. Nicolae cel domnesc i si dea poronci pentru o dreaptá má-

surá, atita cit se putea cere de la vechile másuri, sprijinite pe palmá, pe pas si pe funii". In secolul al XVIII-lea stirile despre controlul statului asupra másurilor se inmultesc. Acest control este amintit mai intli in Oltenia, ocupatá de austrieci (1718-1739), unde toate másurile de greutate si capacitate aflate in circulaTie (ocale, ferdele, obroace, cintare) trebuiau pecetluite de un inspector'.

Austriecii au incercat si introducá in Oltenia ocupatá sistemul de rdásuri de greutate si capacitate folosit in Transilvania si Imperiul austriac (introducatur per totanz hanc provinciam ulna et libra Viennensis, metreta vero et mensura Cibiniensis)5, urmárind i prin aceasta sá lege mai trainic de

imperiu provincia ocupatá. Incercarea lor nu a avut insá succes, datoritá puterii obiceiului de a

folasi de veacuri

3 "Arhiva", 1902, p. 155. 4 N. IoRGA, Studii fi doc., V, p. 1:51. Hurmuzaki, VI, p. 334. 25

www.dacoromanica.ro


mäsuri autohtone. La 1723, peste patru ani de la incercarea lor de a schimba mäsurile folosite in Oltenia, austriecii isi motivau insuccesul datoritä faptului c comertul provinciei cucerite era orientat spre Imperiul otoman6. In a doua jumätate a secolului al XVIII-lea si la inceputul veacului trecut, documentele vorbesc tot mai adesea despre trimiterea din capitalele Moldovei i Tirii Romanesti in oraele si judetele din tarsi a unor mäsuri etalon de lungime, greutate si capacitate, purtind pecetea vistieriei, toate aceste mäsuri fiind puse acum sub controlul statului. In aceastä vreme, in capitalele celor ,douä state romanesti, controlul mäsurilor i greutätilor folosite n comert intra in atributille marelui agI7, iar in Moldova este amintitä o dare numitä bourul, pe care o pläteau negustorii pentru marcarea mäsurilor7

Din aceeasi epocä ni s-a pästrat i tirea c5.* unii domni de pildä Alexandru Mavrocordat din Moldova ieseau din palat pe ascuns, precum obifnuia domnii din vechi", i controlau greutätile folosite de negustori, pedepsindu-i pe cci prinsi dind lipsä la cintar cu bätutul urechii de stilp si clarea" lor prin tirg, spre a servi de exemplu8. Trebuie sà arätäm insä cà controlul statului feudal asupra masurilor urmarea, in primul rind, incasarea unor venituri cit nzai mari de catre domnie fi marii sai dregatori, fi apoi rezolvarea plingerilor primite de la locuitori cu privire la abuzurile savirfite Cu masurile folosite in relatiile agrare sau In comert.

In aceastä vreme, a doua jurnätate a secolului al XVIII-lea si primele decenii ale secolului al XIX-lea, datoritä deosebi-

rilor de märime, dupl regiuni, a unor mäsuri, se iveau tot felul de neintelegeri intre negustori si vinzkorii de produse. 6 C. GIURESCU. Material pentru istoria Olteniei sub austriaci, I, p. 559. 7 T. THORNTON The Present State of Turkey..., Londra, 1807. p. 422.

i relatia lui Lagan, din 1828, unde se spune cá marele agá din Moldova avea in subordine un vätaf al agiei verificator al nasurilor greutdtilor" (Buletinul Corn. istorice", IX, 1930, p. 165). Vezi

7 bts. Vezi scutirea acordatä de Mihai Racovitä, la 30 iulie 1718, pentru

o pivnitä din Iasi de: bour, loe agesc l alte dad asupra pivnitelor (N. IORGA, op. cit., III, p. 95). Cf. si C.C. GIURESCU, Istoria Rontlnilor, ed. a II-a, vol. III, partea a II-a, Bucuresti, 1964, p. 670. 8 M. DRAGHICI, Istoria Moldovei, II, p. 47.

26

www.dacoromanica.ro


Atita vreme cit produsele se vindeau pe piete locale, utilizarea masurilor din regiunile respective nu stinjenea efectuarea schimburilor comerciale. Dezvoltindu-se insa piata la nivelul intregii tari, sistemul vechi de masuri a devenit o piedica in calea efectuarii schimbului comercial; de aici necesitatea principal a unificarii masurilor in interiorul Tarii Romanesti si Moldovei. Pe de alta parte, setea de inavutire a marii boierimi posesoare de mosii a dus la falsificarea unor masuri in favoarea

ei, urmaririd prin aceasta s mareasca cantitatea de dijma perceputa de la tarani, ceea ce, se intelege, a stirnit numeroase nemultumiri si proteste din partea celor nedreptatiti. In aceste conditii, puterea centrara a fost obligata s intervina mai energic pentru a reglementa situatia.

Pacea de la Adrianopol din 1829 a creat

precum se conditii favorabile dezvoltarii libere a comertului celor doua state romanesti. Diversitatea masurilor folosite fiind stie

o piedica in calea dezvoltarii negotului, stapinirea a luat masuri corespunzatoare la un an de la semnarea acestei importante paci.

La 4 august 1830, o predlojenie" a generalului Kiseleff, care a fost urmata de un jurnal al Obstestii Adunari din 17 august au adus la cunostinta populatiei din Tara Romaneasca instituirea unei comisii a indestulärii Fi indreptarii cumpenilor fi miisurilor" , avind misiunea de a cerceta atit de fata Oh si pe taina prin toate pravaliile i prin toate locurile unde se fac vinzari cu once fel de cintare, cumpene, coturi si masuri", pentru a le stabili cuantumul, a le aduce,

in fiinta cea dreapte fi a le unifica in tot Printipatul"9.

Jurnalul Obstestii Adunari prevedea sanctiuni destul de severe, mergind pina la amenzi de 100 de talen i pentru pra-

valiasii de toata felurimea" care vor mai folosi masuri

greutati neverificate, incepind de la 1 septembrie 1830. Amenzile aplicate urmau s'a constituie venituri ale magistraturilor 9 Arh. st. Buc., Vornicia din láuntru, dos. 27/1830, f. 2 si 4 si Ana-

lele parlamentare", 1832-1833, pp. 627-629. Vezi si C. PATRASCU, Uniformizarea mäsurilor greutclfilor folosite in comerful Tdrii Românefti, o

ac/iune de unificare a piefii interne (1829-1840) (Studii", 1968, nr. 3. pp. 668-669).

27

www.dacoromanica.ro


din orasele capitale de judet si ale casei" satelor din ;arái. Pentru aducerea la indeplinire a hotäririlor preconizate s-au constituit comisii de indreptare a miisurilor" in fiecare judev al Orii si in Bucuresti. Termenul acordat de stäpinire pentru indreptarea mäsurilor era mult prea scurt pentru a se putea schimba o situ4ie care dura de secole, mai ales cä, pentru unele mäsuri mici, reprezentan%ii puterii centrale nici nu mai stiau care sint etaloanele valabile'°.

De altfel, trebuie sä arätärn cä situ4ia aceasta nu era specificä numai Tärii Romanesti; o stare de lucruri asemänätoare exista si in Rusia, al cärei consul la Bucuresti cerea divanului de aici formalnice probe (etaloane N.S.), indeosebi

a mäsurii lungimii si greutAii de care sint in principate", aceasta pentru a se confecviona asemenea mäsuri spre a se intrebuima in Rosia". La 28 septembrie 1830 comisia a fost dizolvatä, sarcinile ei trecind asupra comisiei permanente a indestulärii politii" (orasului), care trebuia sä se ocupe mai departe de procurarea etaloanelor de mäsuri necesare in arä'2. Mai ttrziu, in 1832, prin dispoziIiile articolului 151 din Regulamentul organic,

indatorirea de a priveghea spre a fi adevärate

si

intr-o

unime cumpenele si mäsurile" a trecut asupra Departamentului din läuntru (Ministerul de Interne) si Vistieriei pentru Tara Româneascä si Moldova, a Sfatului oräsenesc din Bucuresti si Eforiei din Iasi, pentru capitalele celor douä. Ori si a magistrarurilor oräsenesti cErf provincie'3.

In aprilie 1831, dupä confegionarea etaloanelor de mäsuri necesare, s-a tipärit o hotlrire privitoare la reglementarea si contralul mà'surilor in Tara Romaneascl, hotärire ce a fost

apoi citit5 de preoti in biserici Intru auzul ruturor", pà'strindu-se dura aceea la biserici spre a se afla in toatI vremea ca o pravilr. 1° Arh. st. Buc., Vornicia din liuntru, dos. 27/1830, f. 29, 40-59. 11 Ibidem, Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 34. 12 Ibidem, Vornicia din liuntru, dos. 27/1830, f. 63. 23 La 11 febr. 1832, de pildi, Dimitrie Aman, numit in 1831 comisar al misurilor si cumpenelor" la Craiova, trebuia si predea atributiile sa/e magistratului orasului, care urma si se ocupe cu ingrijirea mäsurilor si cumpenelor drepte" (N. IORGA, Studii §i doc., XXV, pp. 138-139). 28

www.dacoromanica.ro


In aceastä hotärire se prevedea: indreptarea nzasurilor de co-

turi, cintaa cunzpene ,si oca/e, la toti de obste, Jara" osebire", dupa orinduiala intocmita". Totodatä, se trimit de cätre comisie, in fiecare judet, mäsuri drepte, adecä un cintar, o cumpänä cu dramurile ei i un tacim de ocale i coturi, cite vor fi de trebuintä, pecetluite cu pecetea Divanului", precum

si douä peceti cu care cei orinduiti cu aceastä treabI in

judet" urmau sä pecetluiascä toate másurile aflate acolo. Toti locuitorii care aveau astfel de mäsuri erau obligati sä. se prezinte Cu ele la cei orinduiti cu indreptarea mäsurilor in judete; cele dovedite exacte dupä etaloanele existente erau pecetluite pentru exactitate; cele considerate nedrepte" erau restituite

ca necorespunzkoare. Pentru punerea pecetilor nu se percepea nici o taxä.

Termenul Ora* la care trebuiau indreptate" toate mäsurile a fost stabilit la sfirsitul lunii iulie 1831. Dupä aceastä datä, cei prinsi c5. foloseau mäsuri nepecetluite urmau sä fie amendati cu 100 lei cei ce vindeau cu coturile si Cu 50 lei ceilalti"I4.

Subliniem faptul ca primele miisuri care au lost reglementate au lost cele folosite in comer ç, ceea ce dovedefie ca' dezvoltarea acestuia a lost cauza principalii a reglementarii sistemului de masuri.

Mai tirziu, la 11 aprilie 1835, urmind exemplul Frantei, unde Napoleon I introdusese sistemul metric, marele vornic

al treburilor dinläuntru Mihai Ghica a aleátuit un proiect

pentru introducerea sistemului metric fi in Tara Ronilineascii,

proiect rämas insä ail urmäri. Meriti insä a aminti de acest proiect, deoarece Tara Rom'cineasai a fost printre primele Pri din Europa care a incercat sa" introduc'éz sistemul metric de masizri si greutati.

In acest interesant proiect de indreptarea mäsurilor de capacitate, de soliditate potrivit pä meridianul pämintului" se aratä cä asezarea mäsurilor psi un temei statornic s-au cunoscut di neamurile mai luminate cà este de cea mai neapäratà

trebuintä; de aceia, acele neamuri au chibzuit o sistimä de mäsuri care, aflindu-sä in naturä, sä vor putea pästra totdea14 Arh. st. Buc., Munic. Bucuresti, dos. 11/1831, f. 6 v-8. 29

www.dacoromanica.ro


una nezmintite" (neschimbate). Dupä ce Muda astfel francezilor, proiectul continua cu o constatare privind sistemul

de mäisuri de la noi, unde fiescare stie cit de nestatornice sint mäsurile in %ara aceasta i cite invälueli se pricinuesc dintr-aceasta", considerind cà pentru ea sä se punä un hotar prigonirilor intre proprietari i sä se lumineze stäpinirea de starea fireascä a acestii %ári, este vremea a se aseza i mäsurile pe temeiuri mai statornice". In proiect se prevedea mai intli fixarea stinjenului la dimensiunea de doi nzetri inzpiirtirea sa dup`d sistemul zecimal, deosebirea dintre acest stinjen i cel obisnuit fiind foarte mita. Apoi, intrucit pä metru sint potrivite la alte neamuri toate celelalte mäsuri de capatitate si de soliditate, asadar stinjeni sà pot potrivi i mäsurile obicinuite intr-aceastä %arä, N.S.) aded.: ocaua pentru licuiduri i materii seci (uscate. sä

fie un vas cubicesc de a 20-a parte dintr-un stinjin de

douäl metruri, arätat mai sus; deosebirea de ocaua pinä acum obicinuitä va fi numai de 35 dramuri mai pu%in. Ocaua pentru

soliduri sä fie greutatea apei destilatä la temperatura de 4° In sus de 0, coprinsä intr-un vas cubicesc de a 20-a parte din stinjin. Deosebirea de ocaua obicinuitä pida' acum va fi de 87 dramuri mai putin. Cotul pentru märfuri sä fie o juratate de stinjin". Precum rezultä din acest proiect, stinjenul de doi metri devenea baza noului sistem.

Supus unor dezbateri in Obsteasca Adunare a tärii, proiectul a fost respins, sub motiv cà locuitorii, fiind obisnuiti cu mäsurile vechi, noile mäsuri vor aduce impiedecare si invälmäsealr, i cä, in plus, noile mäsuri nu se potrivesc cu ale vecinilor cu care Tara Romineascä fácea comert'5.

Dei domnul Tärii a trimis pricina iarási la de iznoavà chibzuire a cinstitei Obicinuitei Adunäri", aceasta, studiind-o

din nou in 1836 cu toatä scumpätatea", a rämas la hotärirea luatä in 1835, pe motiv csá sint obicinuiti läcuitorii acestui printipat cu asemenea mäsuri din vechime"6. Peste 20 de ani, in 1855, proiectul a fost reluat, dar domnul Barbu Stirbei nu a aprobat decit folosirea stinjenului de Arh. st. Buc., Obsteasca Adunare, dos. 5/1835, p. 5, si Analele parlamentare", V, 1834-1835, partea I, pp. 330-332. Ibsdem, VI, 1835-1836, p. 679. 30

www.dacoromanica.ro


doi metrit7, introducerea sistemului metric fiind unul dintre rneritele domnului Alexandru loan Cuza (1866).

Intre timp, in 1842, inainte de perioada pregátirii unirii politice a celor dota' tári surori, Tara Româneascá si Moldova, s-au fácut si unele incercári de a unifica unitátile lor de másurat care interesau indeosebi comertul, incercári care nu au dus insá la un rezultat practic. De alije!, deosebiri destul de insemnate existau nu numai intre dimensiunile insásurilor folosite in Tara Romaneascá si Moldova, dar si intre másurile utilizate in Oltenia si Muntenia, regiunea de peste Olt manifestinid si in acest domeniu o individualitate puternic5.; aici s-au folosit unele másuri mai

mari decit in Muntenia (vadra, obrocul) si s-a vádit o anumitá predilectie pentru altele (falcea, ferdela, obrocul etc.). Trebuie sà spunem cà varietatea másurilor dupá regiuni nu este o caracteristicá a tárilor române; in multe state medievale, másurile dei purtau aceleasi denumiri aveau márimi diferite, unificarea lor fácindu-se tirziu, in secolul al XIX-lea.

Revenind la organizarea controlului asupra másurilor instituit la 1831, remarcám mai intli bogsátia de material documentar informativ ce ni s-a pástrat despre aceastá problemäl, atit in Tara Româneascá, cit si in Moldova. Aceste stiri privesc modul cum se controlau si se marcau nzäsurile, precum fi trimiterea lor din capitale in orasele fi juderele rärii.

La Bucuresti, controlul si marcarisirea" (marcarea) instrumentelor de mäsurat se Piceau anual, Sfatul orásenesc invieind pe posesorii de asemenea instrumente s'a' se prezinte cu ele la

inceputul anului'8. Controlul se fácea dupá etaloanele sfatului, de cátre un cinovnic" al acestuia si de doi mesteri, un fierar si un tinichigiu, care puneau pecetile pe másurile gásite drepte", pe care le inregistrau intr-o condicá a sfatului. Posesorii de instrumente de másurat trebuiau sà pláteascá de 17 Buletinul oficial", 1856, p. 105. 18 Buletinul oficial", 1842, P. 31, 1843, pp. 24-25, 174-175, 1844, pp. 115-116, 1845, p. 103, 1846, pp. 25-26, 1847, pp. 10, 1849, pp. 43-44, 1850, p. 12 etc., etc. 31

www.dacoromanica.ro


fiecare pecete cite douá parale, sume ce formau un venit destul

de insemnat al sfatului. La 1837 niste mesteri sticlari promiteau sfatului un avans de 1000 de lei anual pentru a le concesiona pecetluirea másurilor'9, care uneori era arendatá20.

Pentru controlul másurilor in capital á exista un obstesc revizor", insárcinat mai de aproape Cu privegherea tuturor másuri1or"21.

In provincie, pecetluirea instrumentelor de másurat intra in a tributiile magistraturilor oraselor, care de obicei arendau

acest drept22, oprindu-si doar pe acela de control. Conducsátorii administratiei din provincie erau obligati raporteze lunar Vorniciei din là.'untru dacá s-au gásit instru-

mente de másurat nedrepte" si ce amenzi s-au incasat de la cei vinovati. In aceste rapoarte se aratä adeseori: nu s-au

dovedit nimenea fácind vinzári cu másuri nedrepte", nu

s-au gásit cineva urmind intr-acest judet vinzare cu má.suri nedrepte spre a se fi putut implini vreun straf" (amendá) sau cà s-au implinit stravu de la 5 circiumari", prinsi cà foloseau rnásuri nedrepte"23.

La Arhivele statului din Bucuresti se pástreazá numeroase dosare de documente privind trimiterea de másuri etalon din capitalá in orasele àrii, pentru a servi la controlul misurilor din orase i judeves. In 1845, de pildá, sfatul orásenesc din Craiova solicita Departamentului din láuntru sá-i trimitá: un cot de lemn pentru másurarea butilor, un hin de fier pentru

másurátoarea pámintului, un cot de fier pentru másuratul materialelor", un tactm" ocale de aramá, o cumpáná ce sá numeste aici i terezie", impreuná cu dramurile ei25. Situatia este asemánátoare i in Moldova, unde, dupá 1831,

de controlul i trimiterea másurilor etalon in tará se ocupa Eforia din Iasi, in fondul cáreia se gásesc numeroase dosare,

unele purtind ca titlu Revizia másurilor nedrepte de cátre

13 Arh. st. Buc., Vomicia din 15.untru, dos. 343411837, f. 1-2. 20 Buletinul oficial", 1842, p. 31, 1856, p. 7, 1857, p. 67 etc. 21 Ibidem, 1849, p. 78. 22 Ibidem, 1857, p. 314, Me§tefugari §i negurcitori din irecutul Craiovei, Bucuresti, 1957, p. 301 etc. 23 Arh. st. Buc., Vornicia din 15.untru, dos. 3451/1837, f. 20, 141, 162, dos. 2060/1839, f. 35, 43, 45, 60, 76, dos. 3010/1838, f. 176 etc. 24 Ibidem, dos. 4433/1836, 3451/1837, 3010/1838, 2060/1849, etc.

23 Ibidem, dos. 885/1845, f. 7, 8, 56. 32

www.dacoromanica.ro


amploiatii statului pentru stirpirea abuzurilor"". Tot aici se gäsesc numeroase cereri, timbrate cu cite 20 de parale, prin care locuitorii solicitau stempluirea" (pecetluirea) diverselor instrumente de mäsurat, dupá ce acestea au fost aiarisite" (indreptate)". Cu privire la modul cum se facea pecetluirea instrumentelor de ma'surat, mentionez cä, la 1859, Consiliul municipal din

Iasi solicita Ministerului din läuntru a se ja mäsuri pentru curmarea abuzurilor ocazionate de punerea peceçilor de alamä

lipite cu plumb, care se puteau dezlipi de pe mäsurile gásite drepte" si care se lipeau abuziv pe altele strimbe sau prin care urmare nu numai cá se ocaziona nemultumire publicului, dar, totodatä, si compromitatie" pentru autoriati. Pentru indreptarea situatiei, municipalitatea propunea folosirea unei masini care poate servi cu scumpätate a stampa cu pecete... nu numai toate tacimurile de once bäuturä, dar si coturi, demerlii, stinjeni, cantarà.' palana". Acest ,mod de stempluire" (marcare) era considerat sigur, deoarece stampila se punea direct pe instrumentul de mäsurat, nu ca mai inainte, and sä adica de pe mäsurile aprobate i s puné pe altele neaprobate"28.

Eforia din Iasi avea, de asemenea, in pästrarea sa etaloanele mäsurilor stabilite in 183129, dupá: modelul cárora trimitea In taa copii, spre a servi la verificarea mäsurilor respective. Astfel, in 1841, constatindu-se csá cei care uneltesc vinzare cu amänunta a märfurilor, a bäuturilor si altor obiecturi" utilizeazá mäsuri nedrepte si fäcute de fiestecare dupl voinça sa", se hotäräste ca Eforia din Iasi a confectioneze si trimitä in tinuturi cite my tacim de tot soiul de másuri, precum: coturi, oci, cumpene i cintare" cu care isprävniciile tinuturilor trebuiau s controleze i s aprobariseascä" másurile care corespundeau cu modelele trimise". Numeroase alte 26 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 4/1859, 2/1836, 20/1837, 8/1838, 20 si 23/1841 etc. 27 Ibidem, dos. 11/1854, 33/1856, 4/1864 etc. 28 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 37.

22 Ibidem, Eforia Iasi, dos. 5/1832. 3° Buletinul oficial", 1841, pp. 163-164. 33

www.dacoromanica.ro


asemenea etaloane de mäsuri au fost trimise de la Iasi in provincie, la cererea autoritätilor locale, si in anii urmätori.3' (vezi fig. 1) Am läsat in mod voit la urmä Transilvania, datoritä situatiei sale in parte diferitä de a celorlalte douä provincii istorice locuite de romani. Precum se stie, Transilvania a fost ocupatä in secolele XI-XIII de regatul feudal maghiar, care a cautat sà schimbe realitatile existente aici si in domeniul metrologiei printr-o serie de mäsuri de care vom vorbi indata. Este sigur cä, la venirea ungurilor in Transilvania, populatia de aici avea propriul sau sistem de masurat, care era asemanator cu al populatiei romanwi din Tara Romaneasca si Moldova, fapt dovedit de utilizarea aceleiasi terminologii, in mare masura de origine latinä, care a persistat si in timpul stäpinirii maghiare. Cum in regatul maghiar locuiau mai multe popoare, fiecare avindu-si propriul s'au sistem de mäsurat, regii Ungariei au incercat, inca din secolul al XV-lea, sä schimbe situatia existentä, cautind sa unifice miísurile dupa sistemul folosit la Buda. Prima mäsurä cunoscuta in acest domeniu dateazái din anul 1405, cind Sigismund de Luxemburg a decretat ca toate masurile folosite in regat: libra, cintarul (statera), cotul, m'a-

sura de vin (mensura vini)

i

toate lucrurile care se pot

mäsura si cinfari sä se masoare i sä se cintäreascä dupl mäsurile cetatii noastre Buda" (omnes res mensurabiles et ponderabiles ponderentur et mensuren tur secundurn mensuram

civitas nostrae Budensis). Totodatä, se hotära cà cei care nu vor respecta decretul regal vor pierde lucrurile masurate in alt mod32.

Se vede insä cà hotärirea lui Sigismund de Luxemburg nu a avut urmäri, ea trebuind sä fie reinnoitä periodic. Astfel, la 1504, regele Vladislav al II-lea decreta din nou ca, in tot regatul Ungariei, cumpärätorii i vinzatorii erau obligati sä foloseasea una si aceiasi masurr33, hotärire reinnoitä la 1588 de impäratul Rudolf, care legifera sub poem" folosirea in

tot regatul a mäsurilor de la Buda (per totum Hungariae 31 Arh. st. Iaj, Eforia Iasi, dos. 6/1855, 6/1856, 6/1857, 11/1858,

38/1859, 38/1860, 165/1864 etc. etc.

32 Corpus Juris Hungarici, I, p. 212; vezi si pp. 232-234. Ibidem, pp. 680-682. 34

www.dacoromanica.ro


regnum mensurae Budensis . . . serventur), punind supravegherea folosirii mäsurilor sub autoritatea comitilor". Asemenea hotäriri se repetä apoi destul de des pentru diverse regiuni i comitate ale Ungariei. Astfel, de pildä, la 1713, se spune despre comitatul Tolna c trebuia s foloseascä

mäsura de Bratislava si cotul de Viena (Posoniensis mensura tanz vinali quanz frumentali, ulna Viennensi utatur)35, iar peste doi ani, locuitorii altui comitat erau obligati ca la mäsurarea materiilor uscate (cerealelor) si lichidelor (tam aridam quam liquidarum) s utilizeze mäsurile de Buda si Bratislava (mensuras Budensem et Posoniensem)3 6.

Dintre incercärile autoritätii centrale a statului maghiar de a unifica mäsurile folosite in Transilvania se cuvine mai amintim pe aceea a regelui Matei Corvin, care, la 1489, a dispus sä se foloseascä in toatä. tara mäsurile utilizare de sasiu b'%

La scurtä vreme dupäi aceastä incercare, la 1541, dupä präbusirea regatului maghiar in urma luptei de la Nlohacs, Transilvania a devenit principat autonom. Ca urmare, hotäririle cu privire la utilizarea mäsurilor maghiare dupä etaloanele de la Buda au fost anulate, locuitorii Transilvaniei urmind a folosi sistemul lor pro priu de miisuri. Dieta ardeleara hotäräste astfel, la 29 decembrie 1549, ca principalele mäsuri utilizate in comert: cintarul, libra, cotul i gäleata sä se

potriveaseä dupä cele utilizare la Cluj (centenarius, libra, mina et cubulos componatur pro quantitate mensurae civitas Kolosvariensis)"37 , incercind deci s impunä in Transilvania utilizarea mäsurilor Clujului. 34 Ibidem, II, p. 714. Vezi i Novellae seu articuli... regni Hungariae...,

II, Tyrnavia, 1698, p.272 (reinnoirea decretului de catre Ferdinand al 111-lea la 1655). 35 KOLOSZVARV-OVARY, Corpus Statutorum,

Ibidem, p. 306.

36

p. 291.

bis. OSKAR MELTZL, Uber Gewerbe und Handel der Sachsen ins XIV

und XV Jahr., Sibiu, 1892, p. 56 si I. A. GRIMM, Die politische Ver-

waltung im Grossfiirstenthum Siebenbürgen, III, Sibiu, 1857, p. 9. 37 Monumenta Comitialia, I, p. 298. Vezi si S. GOLDENBERG, Clujul in secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1959, p. 315 si Diarium des P. Benckner, In Quellen, IV, p. 182, unde se afirma cá ordinul pentru unificarea masu-

rilor dateaza din 1550, de cind s-a numit si un Marktrichter (jude al insarcinat cu supravegherea modului cum se masura.

35

www.dacoromanica.ro


Incä din aceastä vreme, orasul Cluj dispunea de mäsuri etaIon pe care le &Idea celor ce le solicitau contra sumei de doi dinari. Folosirea unor mäsuri nesigilate, dacäi erau legale, aträgea confiscarea lor; dacä acestea erau false, se confisca marfa mäsuratä cu ele38.

Cum insä in Transilvania existau trei natiuni" privilegiate, principii din secolul al XVII-lea au trebuit sà inä seama de faptul cà sasii si secuii îi aveau propriile lor mäsuri. Ca urmare, in legile ce alcätuiesc colectia Approbatae din 1653, In articolul despre mäsuri, se hotäräge impärtirea Transilvaniei in patru zone, ce urmau sä foloseascä fiecare anumite etaloane pentru principalele mäsuri: cupa, eitelul, vica, gäleata, cotul, funtul si maja. Zona cea mai Intinsä urma sä. cum fäcuse si inainte nasurile de la Cluj, foloseasc5. sasii mäsurile de la Sibiu, secuii pe cele de la Tg. Mureb iar comitatele din asa-zisul Partium", Bihor, Zarand si Maramures pe cele de la Oradea. Aceste patru °rase erau imputerniche sä trimitä etaloane la sate si °rase, controlul exactitätii mäsurilor fiind una dintre atributiile slujbasilor comitatelor i ai scaunelor. Gel care nu foloseau mäsurile legale erau amenamendati; la orase uncle comertul era mai intens da era de 200 de florini, iar la sate nuTnai de 12 florini39. Dupä cum rezultà din documente, mäsurile etalon, marcate de autoritä ti, se tineau in piata publicä din orag, pentru a fi oricind la indemina celor care doreau sä masoare." Din acelasi an, 1653, ni s-a mai pästrat o stire care dovecleste csi si in Transilvania puterea centralä principele )si dieta intervenea in reglementarea mäsurilor, pe care le putea märi sau micFora, dupä imprejuräri. Cronicarul Georg Kraus ne informeazà astfel a' dieta de la Cluj, spre marea pagub5 a àrànimii, dar in ajutorul si folosul nobililor si al preotilor, ca si al zgircitilor si al negustorilor", a stabilit

o optime si un sfert mai mic, In schimb un funt si un cot

38 S. GOLDENBERG, op. cit., p. 317. Dreptul conducerii oraselor mari

de a judeca pe cei care foloseau masuri false este foarte vechi in Transilvania. Vezi, de pilda', doc. din 1370, privind acest drept al conducerii

orasului Brasov (iudicatibus falsarum mensztrarum cerae et aliarurn rerum ac u/narum, in Urkundenbuch, II, p. 349). 39 Corpus Juris Hungarici, VI, p. 114, si A pprobatae, titlul XLV, pp.

135 136. 40 Arhiva Magistratului Brapv, II, nr. 843. 36

www.dacoromanica.ro


mai mare"41. Principalii benefician i ai màsurilor luate in acest

domeniu erau deci nobilii, preotii si negustorii.

Lucrurile s-au complicat in Transilvania dupà.' ocuparea

ei, la 1690, de trupele austriece i incorporarea ei in Imperiul

habsburgic. Noii sta"pini aitsárii au introdus in relatiile lor populatia msásurile austriece, documentele din secolele XVIII si XIX amintind adesea de mIsuri nemtesti". Cu toate acestea, in multe sate locuite de romani au conti-

cu

nuat sa se foloseasca vechile masuri utiliza te de veacuri, m5.suri despre care legile i documentele oficiale nu vorbesc datorieá faptului Ca' romanii, dei aldtuiau populatia majoritarl. a

Transilvaniei, erau considerati o natiune toleratsa". La 1820, numeroase sate de romanti declarau astfel Cal de msásura Beciului (Vienei N.S.) cit trebuie s'a" fie pinä: acum n-am auzit" sau despre ma'sura Beciului pinà in ziva de asta'zi nu am auzit nimic"42, aceasta deoarece ei foloseau mà'surile traditionale.

Cit priveste controlul autoritarilor statului asupra masurilor, dispunem de date referitoare indeosebi la comitatele din asa-numitul Partium". Astfel, in statutele privind Maramu-

resul din 1683, se spune c, intrucit principele a ing5.duit

folosirea pe mai departe a viCái, mertei (metreta), cotului iccei (mIsurà de capacitate), acestea trebuiau s'a' fie supravegheate de autoritAile locale, in care scop se hotsárä'ste ca, la adunarea viitoare a organelor locale, sà" se aduca' din ora-

ele comitatului si de la Hust cite o via., un funt si o icce pentru a fi controlate (cu exceptia iccei de Hust, care era necesarà slujbasilor principelui pentru incasarea unor venituri)43.

Peste aproximativ un secol, la 1781, in statutul comitatului Bihor se constat cà màsurile folosite, si anume: merta (mertetek), funtul i greful (mäisur'i de lungime) erau foarte diferite ca ma'rime, din care pricin oIgàbi.ràii sint imputerniciti s'a. le controleze cu mai muleá stIruintà si sà le indrepte pe cele ilegale. Cei prinsi cà foloseau masuri nedrepte" urmau 41 G. KRAUS, Cronica Transilvaniei, 16O8-1C8, Bucuresti, 1965, p 176. 42 sT. mE---, Vial a agrard, economicd a romd nilor din Ardeal fi Ungana, I, Bucuresti, 1921, pp. 56, 62, 64, 68, 86 passim. " KOLOSZVARY-OVARY, Corpus Statutorum, III, p. 187. 37

www.dacoromanica.ro


sä. fie pedepsiti cu pierderea märfurilor pe care le mäsurau cu astfel de misuri". Si in Transilvania exista obiceiul pecetluirii instrumentelor de mIsurat pentru a li se garanta exactitatea. La 1664, la Baia Mare, pecetile pe merte se puneau in prezenta judelui orawlui, luindu-se pentru fiecare pecete aplicatä. cite doi dinari. Cit privete veniturile realizate din amenzile aplicate i din vinzarea instrumentelor de mäsurat, acestea se impärteau intre jude i asesorii orasului.45 $tirile privind controlul statului asupra fiecärei mäsuri in parte le-am trecut la mäsurile respective. " Ibidem, p. 424 45 Ibidem, p. 660.

www.dacoromanica.ro


CAPITOLUL II

MASURILE SI INSTRUMENTELE DE MASURAT LUNGIMEA

Primele masuri de lungime folosite de oameni au fost acelea care erau la indemina oricui, si anume unele parti ale corpului omenesc: cotul (distanta dintre cot si degete), palma, pumnul, latul de mina, degetul sau distança dintre picioare in timpul mersului (pasul). Aceste masuri au fost utilizate si de alte popoare din Europa, ca si de poporul roman. Denumirile acestor masuri fiind de origine latina, este de presupus c poporul nostru le-a mostenit o data cu fondul bogat de cuvinte primit de la stramosii nostri.

Cu toate acestea, masurile amintite apar destul de tirziu in documente, deoarece, pinä' in secolul al XVI-lea, in Tara Romaneasca si Moldm a vinzarile de pamint s-au facut parti de sate, mosi (batrini), delnite, funii, coarde etc. si numai mai tirziu s-a folosit masurarea parnintului in pasi si stinjeni. In Transilvania ele sint amintite mai devreme. In acest capitol vom prezenta masurile de lungime, incepind cu pasul cea mai veche masura de lungime cunoscuta apoi stinjenul fi sistemul sa'u de subrnultipli (palma, alte ma'suri degetul, linia, piciorul sau urrna fi apropiate de palm,?-i (fchioapa, latul de mina, pumnul), pr2ijina, care a devenit un multiplu al stinjenului si un impor39

www.dacoromanica.ro


tant instrument de mäsurat p'ämintul, alte instrumente de meisurat pamntul, apoi cotul cu submultiplii sai fi, 2n sf2rfit, meisurile folosite pentru calcularea distantelor mari. 1) PASUL

A fost cea mai veche mäsurä de lungime, fiind mostenitä de la romani (passus)'. Egal la origine cu distanta dintre picioare in timpul mersului obisnuit, sau, cum spune boierul cär-

turar Iordache Golescu in dictionarul su limas in manuscris cit loc cuprinde omul cu picerele umblinIcl" sau intinderea de la un picior la altul cind umblä"2, pasul a lost meisura de lun gime cea mai Igor de utilizat pentru toti oamenii, neavind nevoie, ca alte unitäti de mäsurat, de etaloane de lemn sau de metal. Acest pas obisnuit al omului a fost folosit si de alte po-

poare. La 1595, un italian, participant la luptele contra lui Sinan-pasa, afirma cä fortificatiile de la Tirgoviste mäsurau 400 de pasi ai calului, care erau egali cu aceia obisnuiti ai omului3.

Prima mentiune cunoscutä in documentele interne ale reirii Romanefti este din 11 iulie 1519, dud se intäreste mänästirii Arges un loc cu mori 11110 Pitesti, precizindu-se c locul este iar dinspre »de la morile de jos la vale o sutä de pasi morile de sus, de la gardul curtii lui Visa, 20 de pasi". Apoi pasul este amintit de numeroase ori, in toatä tara, Oda' in prima jumätate a secolului al XIX-lea, mai des in secolele XVI-XVII si mai rar dupa aceea, cind dominä stinjenul. In general, pasul este mentionat mult mai des in Oltenia dec2t In Muntenia fi mai adesea 2n sate dec2t 2n °rap, unde mäsura obisnuitä era stinjenul. DU CANGE, Glossarium, VI, s.v.

2 Acad. R.S. România, ms. rom. 848, f. 24 v. 3 A. VERESS, Campania cre§tinilor in contra lui Sinan-Pa§a, Bucuresti 1925, p. 56. 4 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, p. 148; vezi si doc. din 11 april. 1521 (ibidem, p. 167). Uneori, in textul slay al documentelor se foloseste cuvintul KpaHn=picioare (doc. din 14 dec. 1559 Copie

Inst. de istorie N. Iorga"). 40

www.dacoromanica.ro


In toatä aceastä vreme, pasul este folosit la mäsurarea pämIntului. In unele documente, cind se vinde sau se mäsoarä pämIntul, se spune cä ocina are atItia pasi, dindu-se fie o singurä dimensiune (de regulä läpimea), fie, mai rar, ambele, mäsurind uneori sute de pasi. De pildä, la 5 iulie 1550, se vind mai multe locuri la Stänesti, unele avind patru pasi In lätime si 500 de pasi In lungime, iar la 1 iunie 1564 se vinde o seliste la Cernaia, mäsurind 33 de pasi in lätime si 233 in lungimes.

Stirile despre märimea pasului sint destul de tirzii, incepind de la sfirsitul secolului al XVII-lea. Dupá cum rezultä din documente, pasul avea 4 sau 6 palme. Astfel, la 15 iunie 1696, se mäsoarä In pasi o ocinä In regiunea Rimnicul Särat Focsani, specificindu-se si pasul cite de sase palme"°. In acest caz, pasul era egal cu trei sferturi de stinjen sau cu doi Romanati copi. In cealaltä parte a tärii, la Scärisoara peste cinci ani, la 20 martie 1701, pasul avea numai patru palme', adicl jumätate de stinjen. La inceputul secolului al XIX-lea, la 14 decembrie 1811, In ponturile" privind obligatiile täranilor, pasul era considerat ca avind in toata' tara e:zse palme8. Un document din aceeasi vreme ne aratä insä cä, In Oltenia, sätenii continuau sà foloseasd vechea mäsurä a pasului, de patru palme sau jumätate de stinjen. La 12 infle 1818, cu prilejul unei hotärnicii a mosiilor boierului Grigore Brincoveanu din judetul Romanati, se spune cä täranii au 4tiinT5 a din doi papi s-au fiícut un stinjen" i Csi SC MUIVUMISer5. sä dea tot doi pasi pentru un stinjen"; dacä banul Grigore Brincoveanu ar fi luat un stinjen pemtru un pas", täranii si-ar fi pierdut mosia9. In afarä de acest pas, mai mare decit cel obisnuit, egal cu 2/3 din stinjen, se utiliza si un pas mai mic, probabil pasul obisnuit la mers, despre care Iordache Golescu ne informeazä 5 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 406 si vol. III, p. 196. 6 Arh. st. Buc., ms. 464, f. 34 v. 36. Documentele de la 1628-1700 au lost folosite dupd copule de la Institutul de istorie N. lorga". 7 N. IoRGA, Studii §i doc., V, p. 452. 8 V. A. URECHIA, 1st. rom., XI, p. 719. Arhivele Olteniei", 1938, 13. 355. 41

www.dacoromanica.ro


clá obfte sa socotefte a fi clè-i docai palme fi jumiltate"°, deci ceva mai mult de o jutnà'tate de metru.

In secolul al XVIII-lea si in prima jurnältate a secolului al XIX-lea, pasul a fost tot mai putin folosit ca msäsurà de lungime, locul sIu luindu-1 stinjenul. Irr pasi continuau se màsoare inssä p'áminturile care fuseser5. calculate in secolele

anterioare cu pasul. De pilca, la 19 sept. 1845 se trimit niste

hotarnici la Olteni sl aleagái 60 de pasi de ocini dupäi o

hotIrnicie din 1766. Ca másurá', pasul a continuat sà: fie folosit in unele localitIti din tail si dupà introducerea sistemului metric. La 1878, in r'áspunsurile la un chestionar trimise de la IonestiGorj, se adita cà, ,,dei stinjenul este unitatea de mäsur'ä, oamenii m'äsoarI mai obisnuit cu pasul, considerind doi pafi buni un stinjen"2. Pasta avea deci aproape 1 m. In m'ásurà modernál, pasul de patru palme, egal cu jurn5.tate de stinjen, avea circa 1 m sau, mai exact, 0,980 m, socotit cu palma domneasc'l a stinjenului lui $erban vocrá, 1,010 m cu aceea a stinjenului lui Constantin Brincoveanu. Pasul de sase palme avea 1,470 m, m5.surat cu primul stinjen, si 1,515 m cu cel de al doilea. Aceastil masurc't a pasului este foarte apropiará de aceea a pasului roman, care avea 1,479 mls, ceea ce constituie un indiciu despre originea romanà a m5.surii folosite in Tara Româneaseá.

In Moldova pasul a fost mult mai adesea folosit deck in Tara Româneaseá, fiind, de altfel, mentionat si mai devreme documentele

In

interne,

la

28

mai

1470,

cind

pasii

Hopotnufin) de ocinà apar alàturi de falce, m5surI de suprafatà'''. Dupà aceastsä daei, pasul este amintit in sute de documente, indeosebi in secolele XVIIXVIII, cind turile se m5surau foarte adesea in pasi, pe una sau dousi din dimensiuni. Ca si in Tara Româneascál, se intilnesc in docu10 Acad. R.S.Romania, ms. rom. 848, f. 24 v. Arh. st. Buc., Inaltul Divan, dos. 128/1842. 12 Acad. R.S. Romania, ms. 3438, f. 21 v. 13 P. HuLTSCH, Griechische und römische Metrologie, Berlin, 1882, p. 701

si Lumina", 1863, p. 60. 14 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 373. 42

www.dacoromanica.ro


mente locuri mäsurate in sute de pasi. De pildä, la 6 februarie 1820, märimea unui pämint la Cräesti-Vaslui era de 20 de pasi in lime si 300 de pasi in lungime'5. Märimea pasului in Moldova a lost tot de Fase palme; aceastä mIsurä a pasului este atestatä de zeci de documente din secolele XVIIXIX'6, in care se precizeazä uneori cä marimea era calculatä precum iaste obiceiul"17.

Pasul de sase palme era ca si in Tara Romaneascä oficial sau recunoscut de domnie. In urbariile care reglementau relatiile dintre Tárani si stäpinii de mosii in secolul al XVIII-lea se prevedea c fiecare tIran trebuia sä. are zilnic 10 pasi Fi pasul sä fie de 6 palme"8. Märimea pasului nu depindea de intinderea pasului celui care mäsura cum ar fi fost firesc ci de märimea palmei, cu care se mäsura pasul. In documente se spune adeseori c pasul avea sase palme domnesti'9, sase palme proaste20 sase palme de om de mijloc2' sau sase palme ale cutärei persoane care a mäsurat22, aceasta dupä felurile palmei cel

Cu care se mäsura.

Pasul dc Fase palme era mai mare decit cel din Tara Romeineasai; el avea 1,672 5 m, dacä socotim palma la 0,278 75 m.

In afarä de pasul de sase palme, egal cu 3/4 din stinjen, documentele mai amintesc, mult mai rar, pasi care mäsurau 16 Uricarul, VI, p. 172 si V.A. URECHIA, op. cit., XII, p. 528. 16 Vezi doc. din: 3 april. 1667, 20 si 27 innie 1719, 10 sept. 1754,15 sept. 1763, 21 mai 1766, 6 febr. 1820, 1827 etc. (N. IORGA, Studii i doc.,

VI, pp. 152-153, VII, p. 279, 377, XVI, p. 46; Arh. st. Buc., ms. 573, f. 111 v., Miron Costin", III, 1915, p. 23, V. A. URECHIA, op. cit., XII, p. 528, Uricarul, VI, p. 172 si Arhiva", Iasi, 1902, pp. 156-164). 17 N. IoRGA, op. cit., VI, p. 42. 18 I d e in, Doc. familiei Callimachi, I, p. 582 si Uricarul, IV, p. 18. 12 Doc. din 12 mai 1659 (Arh. st. Iai, Cl/6).

2° Doc. din 1 sept. 1781, 1817, si 27 ian.1838 (N. IORGA, Studii §i doc.,

VI, p. 167, Arhiva", 1902, p. 162, Uricarul, XIV, p. 38-39).

21 Doc. din: 4 aug. 1651, 1779 si 18 iunie 1784 (Arh. st. Buc. ms. 573, f. 203, Arhiva", 1902, p. 161, Uricarul, XVII, p. 89). 22 in doc. din 8 dec. 1721 se spune cA pasul avea sase palme de ale lui Vasile Uricarul" (G. GH[BANEscu, Surete, XXII, p. 84).

Vezi si doc. din 1742 care aminteste pasul de sapte (?) palme de ale

vornicului Petre (C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 297).

43

www.dacoromanica.ro


sapte23 sau opt24 palme. (In primul caz, este foarte posibil s'a' fie vorba de o gresealà de transcriere, tinind seama de faptul c5. cifrele 6 si 7 din alfabetul chirilic se pot confunda adeseori). Dup5.'

informatiile cunoscute de noi, pasul a fost utili-

zat mai rar in Transilvania, unde documentele il amintesc inea' din secolul al XIV-lea. La 1389, se spune, de pila, cál

un elesteu avea o lungime de 100 de pasi

(gressus),24 bis

In secolul al XVIII-lea, la 1755, dimensiunile unei el'idiri din Brasov erau apreciate in pasi25. In Amz7zrnintul pentru cadastru al impà'ratului Iosif al II-lea, tipa'rit in limba romaná. la 1786, se precizeazà a pasii trebuiau socotiti ea Ortile stinjenului", pasul reprezentind insä de-abia o sesime de stinjeni26, adica' circa 0,3 m (aici pasul se confunda' cu piciorul sau talpa). 2) ST1NJENUL $1 SUBMULTIPLII Vd

a) Stinjenul. A fost mäsura de lungime cea mai des folositä in tärile romlne in evul mediu, fiind utilizatä multä vreme si dupä introducerea sistemului metric. In secolele XVI XVII, stinjenul a jucat rolul pe care ml indeplinefte astazi nzetrul, fiind ca si acesta unitatea principalà de mà'surat lungimile si avind o serie de submultipli (palma, palmacul sau degetul, linia) si ca multiplu plijina. Tot cu stinjenul se ma'surau si suprafetele, mai tirziu fiind mentionati stinjenii Otrati, ca si volumul (stinjenul cubic). B.P. Hasdeu suginea cä numele de stinjen derivä din cuvintul latin extendere", care a trecut si in limba italiana', sub forma stendere; de aici ma'sura stensione. De la romani, 22 Doc. din 20 dec. 1698 §i 1742 (Miron Costin", I, 1913, nr. 2, p. 21 §i C. ERBICEANU, op. cit., p. 297). U Doc. din 6 iulie 1764 (N. IoRGA, Studii §i doc., VI, p. 162).

24 bis. Urkundenbuch, II, p. 637. 26 Arhiva Magistratului Bra§ov, dos. V, nr. 251. Vezi §i P. PRODAN, Iobdgia in Transilvania sec. XVI, vol. III, p. 6. 26 A§ezatnintul citat, p. 76. 44

www.dacoromanica.ro


1-ar fi imprumutat slavii, de untie apoi 1-am luat noi27. In Dictionarul limbii romane moderne se accepfa insa provenienta bulgara a cuvintului stinjen28, dei unii filologi consi-

dera cuvintul la bulgari ca fiind un reimprumut din romaneste"29.

Stivjenul purtind numiri diferite a fost o masura folosita de multe popoare din Europa in evul mediu, el fiind, la origine, inaltimea medie a omului cu mina dreaptaridicat In sus, adiel circa 2 m". In Franta, aceasta' masura se numea toise

§i era egala cu 1,949 m, avind sase picioare (pieds),

72 degete (pouces) i 864 linii3'

o impartire asernanatoare

cu a stinjenului de la noi; in Italia, masura se numea tesa si avea 1,991 9 m, iar tesa piemonteza 1,714 M32; in Austria purta denumirea de Klafter i rnasura 1,896 m, fiind impar-

tit in sase picioare, 60 de toluri si 600 linii"; in Rusia se numea sajen, In vremea lui Petru cel Mare fiind egal cu a 500-a parte dintr-o versta, cu sapte picioare sau cu 2,154 m34, fiind deci mai mare decit stinjenul statelor apusene etc.

In Transilvania, stinjenul (orgia) este amintit destul de devreme, la Inceputul secolului al XIV-lea. Trebuie insa' sa remard.m, de la inceput, faptul c stinjenul se confunda uneori cu cotul. Astfel, la 1318 se vorbeste de un loc la Oradea, care

avea lungimea de 54 de stinjeni dupa masura de padure"

(cum mensura silvitica)35. Mai tirziu, la 1514, se pune semnul echivalentei intre stinjen si ulna, eind se spune »mensura seu ulna regales" 36.

27 Columna lui Traian", I, 1870, nr. 54, p. 3. 28 Cf. si G. GHIBANEScu, Slovar, anexA la fspisoace,ci zapise, 111/2, p. 53. 29 G. MIHAiLA, I mprumuturi vechi sud-slave in limba romcind, Bucuresti,

1960, p. 59. Nu existà dovezi cA stinjenul domnesc ar fi fost adus de romani in Dacia, cum sustine D. IARCU (läsuri greuta7i, Bucuresti, 1862, pp. 21-22). T. NOVAKOVI6,Zakonik Stefana Duian, Belgrad, 1898, pp. 265-266. 31 M. SAIGEY, Traité de metrologie ancienne et moderne ..., Paris, 1834, p. 109 si LAROUSSE, Grand dictionnaire universel, vol. XV, s.v. 32 T. POP, Milsurile metrice Blaj, 1875, p. 36. 39

33 Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 274. 34 A. LEJEUNE, Monnaies, poids et mesures, Paris, 1894, p. 205 si Enci-

clopedia italiana, XXXIII, s.v.

35 Doc, priv. ist. Rom., C, veac, XIV, vol. I, p. 296. 34 Decretum latino-hungaricum sive Tripartitum ..., Cluj, 1698, p. 194. 45

www.dacoromanica.ro


Incä din secolul al XIV-lea exista un stinjen numit regal" (regali mensura), cu care se mäsurau m4ile. La 1341 mo§ia Lazuri Satu Mare urma astfel sä fie mäsuratä cu mäsurä regeascä" 37, iar la 1348 se aratä cà mo§ia H4date trebuia mäsuratä dupä obiceiul regatului... cu stinjenul regal" (mensura regalis) 38. Nu §tim care era dimensiunea acestui stinjen din secolul al XIV-lea numit regal. Prin Tripartitul lui Verböczi, din 1514, care fixeazä dimensiunile iugärului la 72 de stinjeni in lungime §i 12 in lävime, s-a reglementat §i märimea stinjenului numit regal, dimensiune

care a fost marcatä chiar in textul legiuirii la 2,88 m 39. Acest stinjen regal" a continuat sä fie folosit §i in secolul al XVIII-lea; la 1726 se spune, de pila, cà podul de la HOra era lung de 58 de stinjeni regali (ulnae regales)".

In aceastä vreme insä, dupä ocuparea Transilvaniei de cätre austrieci, se introdusese §i un alt stinjen, cel austriac, numit Klaf ter, care avea, la 1875, 1,896 48 m 41.

Documentele de dupä 1700 amintesc adeseori de stinjeni nem%evi", folosi¡i indeosebi in relatiile cu autoritätile 42. In aceeai vreme apar in documente §i stinjeni simpli (orgia), färä sä se specifice de care sint 43.

La 1786, in Apzamintul pentru cadastru al impäratului Iosif al II-lea, se spune cà mäsurätorile urmau sä se facä cu un stinjen de lemn precumu-i cel de Beci" (Viena); acest stinjen era insemnat la capete i impàrçit in §ase picioare 44. Fiind o mäsurä veche de lungime, stinjenul a continuat a fi utilizat §i dupä introducerea sistemului metric; la 1899 se explica sätenilor cà 11/2-2 m fac cam un stinjen vechi" 45. 37 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. IV, p. 26. Li notri se explica

ulna prin cot, dei la mentiunea precedenta, din 1318, ulna se traduce prin stinjen. 38 Ibident, p. 432. 39 D. PRODAN, Iobägia, I, p. 176. 40 .`9 T. METES, Situalia economicil a romdnilor din Tara Felgclraficlui,

Cluj, 1935, p. XCVII.

41T. POP, op. cit., p. 36. 42T. METES, Viala agrarci, p. 302; IDEM, Situa fia economicei, p. 382 etc.

43 A. BUNEA, Episcopii Petru Paul Aron §i Dionisiu Novacovici, Blaj, 1902, p. 331 si urm. (conscriptie din 1748), Hotarul"-Arad, nr. 8, 1933, p. 3 (doc. din 1781) etc. " Asezcimintzel citat, p. 77. 48 Unirea", 1899, p. 41. 46

www.dacoromanica.ro


Cuvintul stinjen apare in mii de documente din Tara Romaneasca si Moldova, sub forma caatax, in actele de limba slava, i prescurtat stej, in cele romanesti.

Ca majoritatea masurilor de lungime i suprafata, stinjenul este amintit in Tara Romaneasca' in secolul al XVI-lea. Prima sa mentiune cunoscutá este din 1526, intr-un document privind satul Frasinet 46. Dupa aceea, stinjenul apare in mii de documente referitoare la hotárnicii, vinzári i impárOri de sate si ocine. (Numai in documentele Tarii Romanesti dintre 1601 si 1625, stinjenul este mentionat de 175 de ori). Pina catre mijlocul secolului al XIX-lea, mosiile se masurau de regula cu stinjenul, unele a ind dimensiuni de citeva mii de stinjeni ". Despre marimea stinjenului nu avem stiri sigure pina catre sfirsitul secolului al XVII-lea, dud domnia a luat masuri pentru fixarea unui stinjen etalon. Este foarte probabil cà inainte de domnia lui Serban Cancare a stabilit marimea stinjenului ce-i poarta nutacuzino se foloseau stinjeni de marimi diferite. intr-un documele ment din 15 mai 1675, referitor la vinzari de ocine in satul Tiha-Romanati, se si vorbeste, de altfel, de stinjeni si stinjeni mari" 48. In timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), acesta a stabilit marimea stinjenului numit dupa aceea stinjenul lui 5erban voda. Pentru ca marimea acestui stinjen ramina urmasilor sai intr-o formá care sI nu poatá fi schimbatá, $erban Cantacuzino a pus sá se facá coloanele porticului de la ctitoria sa, mánástirea Cotroceni din Bucuresti, de cite un stinjen de acesta, care másoará 1,962 m 49. Este foarte 46 Doc, priv. ist. Rom. B, veac. XVI, vol. II, p. 6. Vezi si pp. 292,

379, 402, 407. 47 Doc. din 1 august 1768: 4. 166 stinjeni la Orasul de Floci (N. IoRGA, Studii §i doc., VII, p. 157); 10 iulie 1724: 2.747 stinjeni la Romani-Vilcea

(Ibidem, XXI, p. 306) etc. 48 Copie Institutul de istorie N. Iorga".

46I. BRAESCU, Mitsuraloarea peivantului la romeini, Bucuresti, 1913, p. 4 si Analele Univ. C. I. Parhon" Bucuresti, V, 1956, istorie, p. 137. In oct. 1832, chid s-a stabilit etalonul stinjenului, Vornicia din 15.untru a solicitat egumenului m5.nästirii Radu vodà, fiind trebuintä a se lua o masura dupa stinjenul lui erban vocli1", sit dea voie tmui reprezentant al sau sä ja mäsura pe acea piaträ cAci este foarte trebuincioas5" (Arh. st. Buc., Vornicia din läuntru, dos. 440/1832, f. 4). 47

www.dacoromanica.ro


probabil c märimea acestui stinjen a fost stabilitä de dom-

nie in anul 1679, data pisaniei mänästirii Cotroceni, an in care este amintitä si palma domneasci, ce a devenit submultiplul stinjenului.

In mäsua moderni, stinjenul lui Serban Voda avea 1.962 m5°. märime care a fost apoi modificaa in 1864 inainte la 1,966 5 m 51 Mentiodim cà, dupà palma etalon de la sfirsitul secolului al XVIIIlea ce ni s-a pästrat si despre care vom vorbi in paginile urmätoare, stinjenul lui $erban Cantacuzino ar fi avut 1.968 m Urmasul nedorit a lui $erban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu (1688-1714), a acut si el un stinjen mai mare cu patru degete decit cel al predecesorului säu (in mäsurä modernä 2,020 m) 52 Stinjenul lui Constantin Brincoveanu a Jost folosit mult mai rar decit acela al lui $erban Cantacuzino, indeosebi in Oltenia. Introducerea lui a creat insä multe greuati la efectuarea mäsurätorilor. De aceea, pentru a se evita neintelegerile, mäsurätorile trebuiau acute cu stinjenul cu care se mäsurase i inainte, iar uneori se utilizau ambele mäsuri. De pildä, la 5 iunie 1781, cind se hoarniceste mosia Bogdänei-Ialomita, se aratä cà avea 1581 stinjeni mäsuratä cu stinjenul lui Constantin Brincoveanu si 1587 cu acela al lui Serde introducerea sistemului metric

ban Cantacuzino 53.

Chiar dupä stabilirea acestor doi stinjeni etalon, in unele sate din tarä, indeosebi in Oltenia, atunci cind se efectuau mäsuatori de mosii, stinjenul se confectiona pe loc ca si din opt palme ale celui care mäsura. De pildä, la 21 august 1697, la o hotärnicie acutä la Meris, in Oltenia, s-a confectionat un stinjen dirept, de 8 palme, cum iaste obiciaiul rnoiilor"54. De regula insa spre deosebire de MolIn Moldova

50 Dictionarul lui IORDACHE GOLESCU (Acad. R. S. Romania, ms. rom.

849, f. 187 v.); I. BRAEscu, op. cit., p. 4. De aceastfi marime apare stinjenul i in lucrarea lui I. Ghica din 1848, Mdsurile chi greutzitile, p. 55. 51I. BUJOREANU, Collectiune de legiuzrile Romziniei, p. 1969.

63 Dictionarul lui IORDACHE GOLESCU (Acad. R. S. Romania, ms. rom. 849, f. 187 v.). Mentionez cá stabilirea marimii stinjenului de care C. Brincoveanu este contemporaná cu miisura similarä luatä. de Petru cel Mare in Rusia, unde acesta a stabilit eä. dimensiunea sajenului" era de sapte picioare sau 2,154 m (Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 274), masura destul de apropiata de aceea din Tara Romaneascd. 53 Acad. R. S. Romania, CDVIII/73. 64 Ibidem, CCCLXXIV/283. 48

www.dacoromanica.ro


se folosea unul dintre cei doi stinjeni etalon, de predova dilectie cel al lui $erban voda.

Alteori, cind nu se precizeazá in documente ce fel de stinjen s-a folosit, se dá echivalenta sa in coti. De pildá, la 20 iunie 1699, la o mä.surátoare fälcutá in Bucure§ti, se spune stinjenul au fost de trei coti domne§ti" 55.

In sfiqit, sint i irnprejurári In care nu se spune in documente decit c másurátoarea s-a fácut cu stinjen bun §i drept", fárá sí se precizeze care era acest stinjen drept, sau másurátoarea s-a fácut cu stinjen domnesc", Uri sá se arate care dintre cei doi stinjeni au fost folositi 56.

Folosirea unor stinjeni diferiti a dat nmtere la numeroase

procese, indeosebi in secolul al XVIII-lea i in prima jumkate a veacului trecut. La sfiqitul secolului al XVIII-lea, de pildä, sItenii din Cotwi-Muscel se plingeau domnului c hotarnicii

másuraserá m4a cu alt stinjen, cu douá degete mai mica,

decit stinjenul pe care Il gásiserl ei insemnat de multi vreme pe biserica satului i cu care ne-au spus bátrinii nowi c cu

acela s-au sforit (másurat) m4a o dat5."57, iar la 18 iunie

1792 se poruncea unor hotarnici sá. másoare ni§te páminturi la Pupezeni-Ialomita cu stinjenul lui Constantin Brincoveanu, nu cu acela al lui $erban Cantacuzino, ma cum flcuserá, creind nemultumiri 58.

Pentru evitarea unor astfel de neintelegeri, dud se efectuau hotárnicii noi, trebuia sä.' se specifice cu ce fel de stinjeni ur-

mau sä: fie acute acestea, indicindu-se folosirea celui cu care se másurase anterior 59. " Arh. st. Buc., manastirea Tismana, LI/17. 66 Ibidem, A.N., CCXCVI/7 si Oltenia", I, 1940, p. 172.

67 I. RAUTESCU, MiincIstirea Aninoasa, Cimpulung, 1933, P. 236.

58 Arh. st. Buc., Mitr. Tärii Rom., XX/5. Vezi si doc. din 7 febr. 1822, in care se relateaza o neintelegere ivita la masuratoarea unui loe din Bucure.sti, efectuatil cu stinjenul lui Serban voda ce este mai mic de cif al domnului Constantin vodà", cu care una dintre parti sustinea cA s-ar fi masurat lift (È. si I. VIRToSu, Aferdmintele brincovene,sti ..., p. 175), ca si doc. din 1834 mart. 13, referitor la o masuratoare efectuata la Ciineni-Gorj (Acad. R. S. Romania,

MMDLXXXII/30). 59 Vezi si doc. din 1805, In care se vorbeste de o milsuratoare cu stinjenul vinzarei". (D. CAIAN, Istoricul orafului Foc,sani, anexe, P. 53), ca

si pe cel din 1835, in care se anti{ cA hotarnicia mosiei Plesoiu urma sa se faca cu stinjenul lui C. Brincoveanu, cu care se efectuase si masuratoarea anterioara (Acad. R. S. Romania, DXLI/6). 49

www.dacoromanica.ro


Pentru a pune cal:at unor astfel de neintelegeri, domnia s-a vazut silitã s legifereze folosirea stinjenului, dind preferint5 stinjenului lui $erban Cantacuzino, care era utilizat mai mult In pea.. In Pravilniceasca Condicii, la capitolul hot5rnicii, se spune: Cind se face hofárnicie si este s5 se trag5 (m5soare) mosiia, sà aib5 a s5 trage cu stinjenul cel vechiu cu care sä dovedeste i sà arat5 suma acelor stinj5ni; iar num5rul sumei stinjinilor ce iaste s5 se scrie acum in cartea de hoearnicie se scrie dup5 stinjälnul de acum" 60 (Dei nu se precizeaz5 de care stinjen este vorba, legiuitorul are in vedere, foarte probabil, pe acela al lui $erban Cantacuzino). Legiuirea lui Caragea este mai precisä; repetind dispozitia de a se folosi stinjenul ce anume s5 coprinde in seneturile" hot5rniciilor vechi al lui $erban Cantacuzino sau al lui Constantin Brincoveanu se cere ca, in cazul cind nu se spune ce anume stinjen s-a folosit, s5 se m5soare cu stinjenul lui Serban vod5, iar de acum inainte, in c5rtile de hot5rnicie

§i in zapisele de vinzarea moiilor, s5 se scrie stinjenul lui $5rban voc15" 61; cu alte cuvinte, se desfiinteazä stinjenul lui Constantin Brincoveanu, care a continuat totu§i s5 fie folosit indeosebi la rem5surarea unor mosii care fuseser5 m5surate cu acest stinjen. In dictionarul su, alc5tuit in deceniul al treilea al secolului trecut deci dup5. aparitia Legiuirii Caragea

Iordache Golescu afirm5 cà doi stinjeni la noi sint ob4: al lui 5-árban vodc fi al lui Constan tin vodii" 62. In Regulanientul organic se prevede cà fixarea pogonului se acea socotindu-se de m5sur5 statornicä stinjenul lui Sernuiti.

ban vod5" 63.

Mai tirziu, In cadrul m5suri1or luate dup5 1831 pentru controlul si unificarea unit5tilor de m5surat (dei stinjenului nu i s-a acordat o atentie asa de mare ca banitei, cintarului sau cotului, folosite In comert), o comisie special5 a fixat m5rimea stinjenilor. Intr-o scrisoare din 1853, Petrache Poenaru aratä cà m5rimea stinjenului lui Constantin Brincoveanu se af15 determinat5 inc5 din 1838 de c5tre o comisie ce a so Pravilniceasca candied , Bucuresti, ed. Academiei, p. 140. ex Legiuirea Caragea, Bucuresti, ed. Academiei, p. 18.

62 Acad. R. S. Romania, ms. rom.. 849, f. 187 v. 63 Regulamentul Organic, Bucuresti, 1944, p. 38. 50

www.dacoromanica.ro


fost atunci orinduid de Logofevia Dreptátii, dupá ale dreia cercetári s-a gásit cà stinjenul lui Constantin vodá este de 2 020 milimetri, adicá mai mare decit al lui $erban vodá cu

58 milimetri (care avea deci 1,962 m) i dupá aceastá alegere

de atunci s-a i consacrat aflata másurá prin multe uvraje date la tipar" 64 Care vor fi fost aceste uvraje" nu am reusit sà aflám.

La 1835, vinInd seama de faptul cà ambii stinjeni aveau o lungime de circa 2 m i cá, nu va fi mare deosebire intre stinjenul obicinuit i stinjenul de douäi metruri", s-a propus folosirea unui stinjen de 2 rn; si pentru cà d se inlesneascá calculatia", noul stinjen urma sà fie impsártit in rece palme, palma in zece degete, iar degetul in zece linii. Aceastá operavie avea sà usureze mult introducerea sistemului metric. Comisia de boieri conservatori, cáreia i s-a dat In studiu proiectul, l-a respins mnsà, socotind cà exisd o másurá statornicitá de Regulamentul organic, stinjehul lui Serban vodá, care este cunoscut acum de stápinire" (adid recunoscut sau oficial)

cá dad s-ar introduce o nouäi másud, s-ar sminti toatá

sistima mosiilor", trebuind másurate din nou toate páminturile, ceca ce ar produce multe incurcáturi si procese. Comisia a propus si domnul a aprobat ca stinjenul sà dmIná o dad pentru totdeauna" acela al lui Serban Cantacuzino, care sä: fie Impártit, dupá orInduiala matematiceascá", in linii, degete si picioare metricesti". Pentru ca acest stinjen sá fie cunoscut de toti locuitorii, Sfatul administrativ prin exemplare 11 va publicui In toad pra"65. Peste 20 de ani, In septembrie 1855, Departamentul din láuntru a propus i domnul a fost de acord ca stinjenul sá se determineze dupá sistemul metric, hotiirindu-se a fi pe viitor de o lungime de 2.000 milemetre sau de 2 metre i aceasta sá serve de bazá de acum Inainte la toate ndsurátorile in general". In aprilie 1856, Consiliul administrativ extraordinar a propus ca noul stinjen sà se numeascá in cinstea domnului çàrii stinjenul $tirbei vodá (aceasta i spre a se deosebi 64 Arliivele Olteniei", 1934, P. 403. " Analele parlamentare", V, partea I, 1834 1835, pp. 35 si 330-332. Vezi i Buletinul oficial" din 30 martie 1853, p. 59, unde se spune: ... Stinjenul impeirfit in 10 palme, palma in zece degete §1 degetul "u zece linii". 51

www.dacoromanica.ro


de stinjenul luí $erban Cantacuzino

i

al lui Constantin Brim-

coveanu).

Din acest stinjen nou, de 2 m, s-au facut 50 de modele de fier cu o perfecta exactitate, verificate de_Comisia tehnica stampate (stampilate) de Ministerul Justitiei", care au fost impartite la magistraturi i tribunale, pentru a servi de etaIon 66 Totodata, s-a luat hotarirea ca acest nou stinjen sa se 3,p ublice in mai multe rinduri prin foile oficiale, pentru o intinsa publicitate".

Noul stinjen era deci dublul metrului, Iiind imOrtit, ca acesta, dupii sistemul zecinzal. In 1855 se vorbeste despre caramida necesara unei constructii ce trebuia sa fie de 0,145 stinjeni (adica o palmá, patru degete i cinci linii decimale) 67,

iar la sfirsitul aceluiasi an se spune stinjen sau metru 2" 68. In 1857, Dimitrie Iarcu propunea chiar ca multiplii si submultiplii stinjenului sä fie numiti ca cei ai metrului: decastinjen, hectostinjen, kilostinjen, decistinjen (palma), centistinjen (degetul) i milistinjen (linia) 69 Stinjenul a fost deci prima unitate de ma sura din Tara Romaneasca care s-a adaptat sistenzului metric, aceasta deoarece lungimea sa era egala cu aproape 2 m.

Datorita faptului ca stinjenul a fost principala unitate de masurat lungimile in evul mediu, in multe judete din Tara Româneasca (Rimnicul Sárat, Buzau, Prahova, Dimbovita, Mehedinti, Dolj, Gorj), el a continuat sá fie utilizat pe scara larga Inca multà vreme dupa introducerea sistemului metric 70 In cele mai multe din satele unde se folosea, stinjenul era numit tot al lui $erban voda; in altele, insa, de pilda la Cosoveni-Dolj, se utiliza stinjenul de opt palme voinicesti"71. In numeroasele hotárnicii de mosii acute la sfirsitul Buletinul oficial", 7 aprilie 1856, p. 105 si 13 aprilie, 1856 p. 118.

Aceastá mitsurii pare a nu fi decit o copie tirzie dupà aceea luat§. de Napoleon I in Iranta la 1812, chid s-a hotiirit ca stinjenul (toise) sit ail:4 exact 2 in (I. BRAEscu, op. cit., p. 2). 67 1. BuJoREANu, op. cit., p. 949.

88 Vestitorul romanesc", 7 ian. 1856, p. 5. 69 Timpul", 10 ian. 1857, p. 4. Vezi i Aritmetied elementard, lucratd a dod oar4 de S.P., Bucuresti, 1858, p. 51. 7° Acad. R. S. Romania ms. 3437, f. 60 v, 85 v., 138 tr., 208, ms. 3438, f. 5 v., 50 v. passim. 71 Ibidem, f. 208. 32

www.dacoromanica.ro


i la Inceputul veacului nostru, inginerii hotarnici (printre care si Spiru Haret) foloseau ca másursi stinjenul, pe care il calculau apoi cu 1,966 5 m. Ca instrument de masurat lungimile, stInjenul a fost foarte mult utilizat, %áranii insemnindu-si pe coada sapei, pe oticul plugului sau pe talpa casei m��rimea lui, pentru a-1 avea oridud la indemInl 72. Locul unde se pástra etalonul" stinjenului pentru toti locuitorii satului era insá biserica. In afarà de cazul citat mai sus, al stinjenului insemnat pe biserica din Cotesti-Muscel (care a dispárut), s-au mai pástrat asemenea exemplare pe

secolului trecut

pereTii bisericilor din Mosteni-Mänäilesti si Marisa, ambele din

nordul Olteniei. La prima biserieä, construitá la 1776, stinjenul este crestat pe o bIrnà din peretele pronaosului, másoará 2,010 m si are pe el insemnarea: Acesta este stlnjenu de la Craiova, de optu palme. Bujorianu". Pe a doua bisericá, construitá de lemn probabil in secolul al XVI-lea, stinjenul are dimensiunea de 2,060 m '3. Nici unul dintre cei doi stInjeni nu este egal cu stinjenul lui $erban vodä (de 1,962 m), nici cu acela al lui Constantin BrIncoveanu (de 2,020 m), de márimea cáruia sint insá mai aproape, ceea ce dovedeste utilizarea acestui stinjen In Oltenia. Primele dovezi certe despre trimiterea unor stinjeni-etalon

din capitalá In tará sint din a doua jumátate a secolului al XVIII-lea. In 1780 se efectua o hotärnicie la Craiova, folosindu-se stinjenul cel pecetluit ce iaste trimes de la Bucuresti, care sä.' numeste stinjenu ráposatului Constantin vodá Brincoveanu" 74. La inceputul secolului al XIX-lea, pentru plata pogodäritului sau tutunäritului (care se incasau dupá Intinderea de pámint cultivatá), párnintul se másura cu stinjenul cel

pecetluit ce se va da de la vistierie" 76 sau cu stinjenul de opt palme domnesti, ce se va da de la vistierie" 76 72 T. PAmFiLE, Agricultura la romani, Bucuresti, 1913, p. 230.

Informatiile ne-au fost furnizate de colegul C. Man de la Institutul de istorie al Acad. R. S. Romania. 74 Arhivele Olteniei", VI, 1927, p. 53. Vezi si Oltenia", I, 1940, p. 172. 72 V. A. URECHIA, op. oil., XI, p. 165. Vezi i porunca din 1821 (Acad. R. S. Romania, PACCXLIV/5).

" V. A. ITRECHIA, op. cit., XI, p. 567 53

www.dacoromanica.ro


Se intimpla insä uneori cä nici domnia nu poseda etaloane prea sigure. La 1815, de pildä, Ioan Caragea, domnul Romanesti, aräta boierilor si c pentru stinjenul cu care se málsoarl mosiile, se intimplä multe pricini i judecki, atit c5. nu se gäseste un temei sau o mälsurä care sä: fie cunoscutä. de dreaptà i pentru stinjenul rälposatului $erban vodá si pen-

tru stinjenul räposatului Constantin vodä: Brincoveanu, care se vld si se obicinuiesc; al doilea care din acesti doi stinjeni sä: se metahiriseascl 4i unde unul i unde altul"; vinind seamäl

de aceastä situaçie, domnul le cere boierilor si sä: facevi

scumpä. cercetare, prin once dovezi veçi socoti c1 stilt trebuincioase, ca sà gäsiçi adevärata mäsurä a acelor stinjeni i mij-

locul care se cuvine a se pästra mäsura si a fi totdeauna crezutä i färä bänuialä"77.

Dupà 1831, dovezile despre trimiterea de stinjeni-etalon de la Bucuresti in tarsi se inmulyesc 78 La 17 septembrie 1832, Logofevia Dreptkii cerea sä: i se confecvioneze 18 mäsuri de fier dupä stinjenul lui Serban vodä: pentru a fi trimise la tribunalele din ;all in vederea soluvionärii juste a prigonirilor" dintre proprietari 7°. Stinjenii-etalon se pästrau deci la judecitoriile din çari, uncle se dezbäteau procesele pentru hotarele mosiilor. In mai 1841, cind are loc o hotknicie la Focsani cu stinjenul lui $erban voc15., hotarnicul declari el l-am potrivit dupä stinjenul de fier de la cinstita judecátorie localä" 80

Mäsurile de un stinjen din prima jumätate a secolului al XIX-lea se confecOonau din lemn sau din fier, fiind impärvite in opt (de la 1855 in zece) pärvi egale, care reprezentau palmele.

Pe la mijlocul secolului trecut, mäsurile de un stinjen de lemn sau de fier se puteau cumpära de la magazine speciale, cum era acela al lui A. Trehcsler din Bucuresti 81 sau de la Consiliul municipal din Bucuresti, care vindea, la 1861, cu sase sfami, un stinjen de lemn $erban vodä obici-

nuit in varr 82.

77r.BRAEscU, op. cit., p. 5. 78 Vezi Arh. st. Buc., Vornicia din lduntru, dos. 1940/1833 si 482/1834, Catastise minästiresti, mändstirea Brincoveni, dos. 32/1835 etc. Arh. st. Buc., Vornicia din launtrti, dos. 440/1832. 89 Holdrnicia locurilor cu emba tic ale bisericii Donie din Focsani, p. 4 sL D. CALAN, Istorzcul orasului Focsani, anexe, p. 70. at Monitorul oficial", 1865, p. 304. 82 Ibidem, 1861, p. 467. 54

www.dacoromanica.ro


In Moldova, stinjenul este amintit mai tirziu in documente, la inceputul secolului al XVII-lea 83, färä sä putem vorbi in mod sigur de un imprumut din Tara Româneasa. Spre deosebire de Tara Româneascä, unde märimea stin-

jenului a fost stabilia de Serban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu i apoi de Barbu Stirbei, in Moldova nu a existat un stinjen-etalon de acest gen. Ca §i in Tara RomIneascI, incepind din secolul al XVII-lea, stinjenul avea tot opt palme 84, dar märimea sa - ca i a pasului - varia dupi märimea palmei. Märimea de opt palme a stinjenului era recunoscutä. de tovi locuitorii i de domnie. La 17 septembrie 1806, cu prilejul

unei hotärnicii acute la Ia§i, cind unul dintre pirivi cere sä i se mäsoare pämintul cu un stinjen de opt palme §i o §chioa-

pl, i se räspunde cä nu se poate sa faca stinjen de opt palme fi o fchioape85, acest stinjen, se vede, nefiind utilizat. Cu toate acestea, in documente se intilnesc - este adevärat

foarte rar - i stinjeni avind numai §apte palme 86, apte palme §i jumätate 87 sau chiar mai mari de opt palme. Astfel, la 6 martie 1814, este amintit un stinjen prost" avind opt palme §i opt palmace 88.

Stinjenul confectionindu-se cu palma purta numele palmei dupä care era acut; cind stinjenul avea opt palme domne§ti sau gospod", el se numea stinjen domnesc, iar cind palma cu care se mäsura era proastä" sau de om de mijloc", stinjenul purta numele de stinjen prost". In numeroase docu-

mente de hoarnicie, cei care mäsurau aritau cä au acut

83 Doc. din: 1612-1613, 1631-1632, 1635, 1644 etc. (G. GHIBANESCU, ispisoace, 1/2, p. 41, Acad. R. S. Romania, CXCIV/4, LXXII/34, XCIX/92, CIX/151 etc.). 84 din: 1673, 1711, 1723, 1746, 1757, 1759, 1761, 1765, 1811, etc. (Biblioteca centralä de stat, 1/234, Uricarul, XIX, p. 397, XIV, pp. 335-336,

XVII, p. 128, XVI, p. 381 etc., Rev. istorici", 1922, p. 147, Miron Costin", II, 1914, p. 51. Vezi si G. ASAKI, Elemente de matematicd, Iasi, 1836, p. 96 si A. KUPFFER, Travaux de la commission pour fixer les tnenues

et les poids de l'Empire de Rztssie, St. Petersburg, p. 137.

88 loan Neculce", 1928, p. 109. 88 Doc. din 1829 (Miron Costin", II, 1914, p. 57). Vezi si I. BRAESCU,

op. cit., pp. 29-30. 87

Doc. din 1764 (Arliiva", 1902, p. 160).

88

1 . ANTONOVICI, Documente birltidene, IV, p. 263. 55

www.dacoromanica.ro


stinjen de 8 palme gospod" 89, de opt palme proaste 99 ori de

opt palme de om de mijloc"91. In alte documente se spune si a cui a fost palma cu care s-a confectionat stinjenul. De

pila, la 3 martie 1754, stinjenul se face" din opt palme ale lui Nicolae Tiron vornic de poartä:

92.

prosti", documenIn afarI de acesti stinjeni domnesti" tele moldovene mai amintesc si de stinjeni ce purtau numele localitàçii unde erau folositi. Astfel sint mentionati stinjenul Holmancler sau stinjenul orafului Galati, ultimul m'ásurind 2,296 m 94. Folosirea acestor stinjeni de dimensiuni variabile la m5.surä'toarea pämintului &Idea nastere la numeroase conflicte in-

tre locuitori, din pricina diferentelor de mäxime ce rezultau de la o mäsurätoare la alta. La 22 august 1781, cind se efectueazä o nouà hotàrnicie la Näisoesti-Bacà'u, se gälsesc 42 .de stinjeni mai mult decit la hofárnicia precedeneä din 1729, aceasta deoarece stinjä'nul au fost mai mare atuncea i acum mai mic" 95, iar in anul 1826, efectuindu-se o altä: mäsurätoare, cu stinjenul de opt palme ce se insemneazä: in botarnicà", se constatä. 767 de stinjeni domnesti, in loc de 860 de stinjeni, chi erau in 1779 N. 89 Doc. din: 1761, 1781, 1782 etc. (A. SAVA, Doc. privitoare la Urgid finutul Orheiului, p. 245, G. GHIBANESCU, Surete, VII, p. 41, 49, 192). Vezi

i Arhiva", 1902, pp. 156-165.

99 Doc. din 1783, 1841 etc. (G. GHIBANESCU, op. cit., VII, p. 147-155,

Arhiva", 1902, p. 165.

91 Doc. din 1765, 1802 etc. (G. GHIBANESCU, Surete, VII, p. 216, loan Neculce", 1930, p. 232). Vezi i doc. din 1824, unde se spune mlisurlitoarea s-a fdcut cu stinjenul de om de mijloc ariltat la harta" (C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 258).

Dupà." cum rezultà dintr-un doc. din 1754, acest stinjen flcut cu palma de om de mijloc" era folosit foarte adesea (G. GHMANESCU, Surete, XII,

p. 32). 92 Arhiva", 1902, p. 160. Vezi si pp. 157 si 159 si G. GHIBANESCU, Surete, VIII, p. 357. 93 G. GHTEANEscu, Ispisoace, 1/2, p. 41. " I. BRAEscu, Mcisurcitoarea pelmintului la romeini, p. 7, nota 16.

Uricarul, X, p. 175. Vezi si doc. din 1806 (Ioan Neculce", 1928, p. 109). Alteori se proceda la transformarea stinjenilor prosti" in stinjeni domnesti, cum se face la (1837) la Tigane*ti, cind se arata cl 1440 de stinjeni prosti" eran egali cu 1280 stinjeni domnesti (Acad. R. S. Romilnia, MCCL/17). 96 Uricarul, XIX, pp. 399-400. 56

www.dacoromanica.ro


Pentru a se evita asemenea neimelegeri, n foarte multe cazuri se insemna pe documentele de hotárnicie márimea palmei folosite la confeciionarea stinjenului 97. Pe aceste documente se gásesc adeseori insemnári de genul acestora: aceas-

ta-i palma cu care s-au fácut stinjenul de opt palme domne§ti" 98, sau c stinjenul a fost confectionat cu palma ce am vázut n hotarnicr sau dupá palma ce iaste pus á pe hotarnica veche" 100. In alte documente se menvioneazá

surátoarea se efectuase cu stinjenul vinzárei" lo: sau se cere

ca másurátoarea sá se facá cu stinjenul prose 102, and nu se insemna pe hotarnicá msárimea palmei dupá care se confecTionase stinjenul, la másueitoarea urmátoare se incercau atit stinjenul a§a-numit domnesc", cit §i cel prose,

piná dud másurátoarea corespundea cu cea veche. Astfel, la 23 martie 1784, cind se másoará un loe la Iai, se procedeazá intli la másurátoarea cu stinjenul domnesc, ceea ce duce la alte date decit cele din vechea hotarnicá; fä.'cindu-se apoi stinjinu prost de opt palme de om de mijloc", másurltoarea a iqit exact ca cea veche'°3. Intrucit márimea stinjenului depindea de márimea palmei utilizate la confecvionarea sa, diferentele dintre un stinjen sau altul depa"Kau o jumä tate de metric Astfel, la 1807, un still97 Vezi si mai jos la palmil. 98 Arhiva románeascii", 1939, P. 223 (doc. din 1755). Vezi si doc. din 1823, unde se inseamnl pe margine palma gospod" cu care se flicuse stinjenul (Cercetäri istorice", 1937-1940, p. 672), pe cel din 1757, unde se spune cA stinjenul s-a flcut din opt palme cu acea palma de pe hotarsi palma este pusä pe hotarnicd" (Uricarul, XX, nica veche pp. 142-143) sau doc. din 1830, unde se arata' cA hotärnicia se fäcuse cu stinjen prost, dui:a cum sa vede palma insilmnatii pe hotarnicA" (ibidem, XXII, p. 397). 99 Ioan Neculce", 1926-1927, p. 182 (doc. din 1778). Vezi si doc. din 1824 (ibidem, 1931, p. 107). 100 Joan Neculce", 1930, p. 95. Vezi si doc. din 1826, unde se aratä am fficut stAnjAn gospod dupI mäsura palmii ci este in hotarnica ariltatl, a dumisale paharnicului" (Miron Costin", II, 1914, P. 9). 2°2 D. CAIAN, Istoricul orafului Focfani, anexe, P. 53. Vezi si doc. din

1802, unde, la o noul hotamick se spune

am flcut stinjen dupl.

stinjenul ce ni-au arltat razasii cA au f Acut misurAtura d-lui paharnicul Matei Hurmuzachi in anii trecuti" (Uricarul, XVII, p. 288). 202 Rev. arhivelor", IV/2, 1941, p. 268. 193 Ioan Neculce", 1931, p. 97. 57

www.dacoromanica.ro


jen avind opt palme a cite 0,205 m mIsura 1,640 m 104; la 1758, un alt stinjen de opt palme a cite 0,224 ni avea 1,792 ni 106; tot in aceeasi vreme, un stinjen prost", flcut cu palma de 0,227 m, msura 1,832 m 106; la 1783, un stinjen calculat cu palma de 0,247 m avea 1,976 m 107; la 1827, un alt stinjen de opt palme a cite 0,255 m m5.sura 2,040 ni 108, iar In 1755, un alt stinjen de opt palme a cite 0,260 m avea 2,08 m 109

Stinjenii numiti profti" erau 'in general mai mici decit cel domnesc, care masura, la 1864, 2,23 mu°, fiind deci mai mare decit cei doi stinjeni folositi in Tara Romaneasa Mai amintim aci c, dup5. palmele etalon fixate de domnie la 1842 (despre care vom vorbi indatI), stinjenul donznesc ar

ji masurat 2,264 m, cel »de mijloc" 2,056 m, iar cel numit prost" numai 1,704 m; diferenta recunoscuta de domnie tre prima ultimul stinjen era deci de mai bine de o jumiitate de metru (0,560 m).

In documentele din secolul al XVIII-lea sint mentionati si stinjeni care m5surau mai mult de 2,23 m. Astfel, stinjenul orasului Galati, de care am amintit mai sus, avea 2,296 m, iar la 15 iunie 1790 un stinjen avea opt palme gospod" a stinjenul m'ásurind in acest caz 2,376 m. cite 0,297 m Diferenta dintre primul stinjen amintit, care avea 1,640 ni, si acesta din urmI, de 2,376 m, este de 0,736 m, diferenti aproape egal5. cu jurdátatea primului stinjen. Se intelege cä. folosirea unor stinjeni de dimensiuni atit de

variabile ducea In mod firesc la calcule foarte aproximative 101 Arhiva", 1902, p. 164.

105 Rev. istoricii romanä", V VI, 1935-1936, p. 410.

1°6 Arhiva", 1902, p. 159. 107 Ibidem, p. 160. In 'bittern., p. 156. 109 Arhiva romaneasce, 1939, p. 223. Numeroase alte cazuri in Arhiva", 1902, pp. 154-166. 110 I. GHICA §i D. A. STuRDzA,

§i lniisuri, Bucuresti, 1873, p. 8;

I. BujoREANTu, op. cit., p. 1969.

In lucrärile apärute inainte de 1864, stinjenul are dimensiuni mai mici. Intr-un articol apärut in revista Propäsirea", 1844, p. 208, stinjenul are 2,217 2 m, tot atit cit il considera' si D. IARCU, op. cit., p. 8;

I. GHICA, 1VIdsurile chi greutdfile ..., p. 65, crede cä. avea 2,212 716 1 m, iar N. Soutzo, Notions statistiques, p. 161 11 considera' mai mare, de

2,222 m. 111 Buletinul Com. istorice", VII, p. 21. 58

www.dacoromanica.ro


§i la neinçelegeri intre cei care îi utilizau, mai ales atunci cind distançele ce trebuiau sä. fie másurate erau foarte mari 112.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cind s-a incercat unificarea rdásurilor folosite in cele douá çári surori, a inceput sá se foloseasca 'in Moldova stinjenul lui $erban Can tacuzino, generalizat in acea vreme in Tara Romaneascii. In listele de preçuri tip'árite in Moldova in aceastá vreme se spune c prájina avea trei stinjeni ai lui Serban voevod" Despre stinjen ca instrument de masurat, §tirile sint destul de sárace in Moldova, %inind seama de faptul cái el se confecçiona de obicei pe loc din opt palme. Despre Grigore al II-lea Ghica se spune cl ar fi poruncit sä.' se confec%ioneze un

stinjen de opt palme, pe care l-a fixat la peretele

bisericii

Sf. Nicolae-Domnesc din Ia§i, pentru a servi ca etalon 114. Acesta este stinjenul asa-zis domnesc", amintit in documentele din secolul al XVIII-lea si din primele decenii ale veacului trecut 115.

Un asemenea stinjen domnesc, confecçionat din fier i rdlsurind 2,23 m, se päistreaz1 in Muzeul Liceului industrial de metrologie din Bucure§ti. El este prevázut cu miner la unul dintre capete, are ambele capete marcate cu cite un bour este impsártit in opt palme. Un stinjen asemánátor, másurind

numai 1,73 ni, se Oseste la Muzeul tehnic din

Bucure4ti

(vezi fig. 2).

Dup5. 1831 ni s-au pástrat numeroase dosare privind trimiteri de stinjeni-etalon de la Iai In Tail, aceasta ca urmare a introducerii unui control mai bine organizat al statului asupra instrumentelor de másurat 116. La mijlocul secolului trecut, un asemenea stinjen-etalon costa 28 de lei 117. Cam in 112 La 1828, de pild5., la Ia§i se ingsoard cu stinjenul lungimea unui loe de 2 992 stinjeni, deci aproximativ 6 km (Arhiva", 1902, p. 161). 113 Arh. st. Ia§i, Tr. 1772, op. 2020, dos. 7248/1845, 38156/1857 etc. 114 A. KUPFFER, op. cit., p. 137. 115 Doc. din: 1762, 1785, 1809, 1815, 1817, 1828 etc. (Acad. R. S. Romi-

nia, CCXVIII/60, N. IoRGA, Studii si doc., VII, p. 237, Uricarul, XIX, p. 404 §i I, p. 233, GH. GHIBANESCU, Surete, XXV, p. 138, Arhiva" 1902,

p. 161 etc.).

116 Arh. st. Ia,i, Eforia Ia0, dos. 28/1838, 311853, 6/1856, 38/1860, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 151 etc. 217 Arh. st. Iai, Eforia Ia4i, dos. 38/1859. 59

www.dacoromanica.ro


aceeasi vreme, la 1836, sint amintivi i stinjeni confegiongi din fringhiem bis. Intr-o Aritmetied färä datä, apärutä eitre mijlocul secolului trecut, stinjenul este definit astfel: stinjinul este darä un

bät lung cit a treia parte din präjinä sau de 8 palme earäsi domnesti i slujeste pentru mäsurarea depärtärei de la un loc pinä la altul, a adincimei sau a inähimei etc."

118.

b) Palma a fost o mäsurä micä de lungime, comunä celor trei fári locuite de románi, care a devenit in secolul al XVIIlea, atit in Tara Románeasa, cit si in Moldova, submultiplul stinjenului si al pasului, calculate adeseori pe baza palmei, primul avind opt, iar ultimul sase palme. De origine latinä 119, palma era egala cu distanra dintre vir ful degetului mare fi a celui mic cind palma era deschisä

la maximum, sau cum spune Iordache Golescu, cu cit poate intinde (palma) din virful degetului celui mic pinä in

virful degetului celui mare" 120 Se inTelege ci märimea palmei varia de la om la om, motiv pentru care mai ales in Moldova se insemna adeseori pe documentele de hotärnicic märimea palmei celui care mäsurase.

In Tara Romaneascii, palma este amintitä in documente in secolul al XVI-lea, in unele porunci domnesti in care se cere sätenilor, nici o palmä de pämint sä nu treceyi peste hotare" 121 sau in altele in care se spune cà nu s-a vindut nici o palmä de pämint" 122. Alteori, palma ca sensul de apropiere intre douä locuri, ca intr-un document din 25 mai 1691, in care se aratä csá de la Rimnicul Vilcii &I in satul Vlädesti este numai o palmä de loc" 123. Expresia o palmä de loc" a rámas de altfel in limba noasträ, avind sensul de distanIä 117

bis N. IOROA, Studii fi doc., XXII, p. 336.

Aritmeticd, p. 72.

119 ;DU CANOE, Glossarium, s.v., unde se aratil di palma avea opt uncii.

I. Chica afirma chiar cgt palma ar fi fost màsurä adusi de roman' in Dacia" (Mesurile chi greutdtile, p. 54). Palma a fost utilizata si in Italia

(palmo), mide nasura 0,223 4 m (A. LEJEUNE, Monnaies, poids et mesures,

p. 205). 120 Acad. R. S. România, ms. rom. 848, f. 7 v. 121 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 240. Ibidem, veac. XVII, vol. III, pp. 59 si 104. 123 Arh. st. Buc., ep. Rimnic, XXXIX/62. 60

www.dacoromanica.ro


Ca unitate de másurat, palma e intilnitá in documente in secolul al XVII-lea, mai intii la orase, unde psámintul fiind s-a simtit nevoia unei unitáti de másurat mai mai scump mic decit stinjenul. La 11 aprilie 1679 este amintitá prima

oará palma numitá domneascr 124, care a fost fixatá de domnie ca submultiplu al stinjenului, foarte probabil o datá cu stabilirea márimii stinjenului lui Serban Cantacuzino. In afarl de aceastá palmà, documentele amintesc de palme mai mici, numite palme proaste", palme mici" 125 sau palme de om de mijloc" 126. Cu palma se másurau distantele mici: adincimea gropilor, indeosebi in secolul márimea scindurilor etc. Mult mai rar al XVIII-lea si in prima jumátate a secolului al XIX-lea palma a fost utilizatá si la másurarea pàmmntului, insotind de obicei stinjenul.

Dupá cum rezultà din numeroase documente din secolul al XVII-lea si din prima jumátate a secolului trecut, palma domneasca era a opta parte dintr-un stînjen 127. and stinjenul era calculat in palme proaste" sau obisnuite, el avea nouá asemenea palme mai mici. La 1746, mitropolitul Neofit al Tárii Românesti afirma astfel cà stinjenul domnesc este de nota' palme de ale noastre" 128, fapt confirmat si de documente 129. 124 Ibidem, ep. Arge.5, XXXVII/13. 125 G. POTRA, Documente privitoare la istoria ora§ului Bucure§ti, pp. 481 §i 598. 126 Vezi doc. din 1832 (I. RAUTEsou, Dragoslavele, p. 179). 127 Vezi doc. din: 24 jul. 1690, 6 nov. 1694, 29 oct. 1811 etc. (Arh. st.

Craiova, CVII/12. Muzeul de istorie a ora§ului Bucure.,ti, nr. 28393,

V. A. URECH1A, 0.P. cit., XI, p. 558). Vezi §i Acad. R. S. Rominia, ms. rom. 849, f. 187 v. Mentionez ca, inainte de fixarea mdrimii stinjenului de cAtre Serban

Cantacuzino, care a fost impàrtit in opt palme domne§ti, stinjenul este amintit ca aviad §ase palme intr-un doc. din 10 oct. 1656, referitor la satul PlAviceni-Romanati (Arh. st. Buc., mAngistirea Bistrita, XXIV/14). Cum este singura mArturie ce ni s-a Ostrat despre numitrul palmelor unui stinjen in secolul al XVII-lea, inainte de domnia lui Serban Cantacuzino,

este greu de spus dacá in toate cazurile stinjenul avea §ase palme in aceastat vreme. Generalizarea este cu atit mai riscanti cu cit in Oltenia unele mAsuri erau diferite de acelea din Tara Romaneaseii.

122 Bis. ort. rom.", II, 1875-1876, p. 639.

122 Doc. din: 9 iun. 1699, 1798 etc. (Acad. R,. S. România, CCCLXXII/

149, Buletinul Com. istorice", IX, p. 106).

61

www.dacoromanica.ro


Fiind a opta parte dintr-un stinjen, palma domneascii era ca fi stinjenul de dodii feluri: una numit'ii a lui $erban vocki, care masura 0,245 m 130 fi alta a lui Constantin Brincoveanu, care era ceva mai nzare, avind 0,252 5 m.

Ni s-au pástrat douá asemenea etaloane de palmä de la

sfirsitul secolului al XVIII-lea, confectionate din sipci de

lemn si impsártite in cite patr'u päirti egale, avind pe ele insemnári scrise de cronicarul Dionisie Eclesiarhul; pe prima: palma domneascá a lui Serban vodá; opt palme de acest,a iaste un stinjen de al márii sale", iar pe a doua: palma domneasa: a lui Constantin voevod Brincoveanu; opt palme de acestea iaste un stinjen domnesc de al márii sale" (vezi fig. 3). Prima palmá domneascá triásoarä.' 0,246 m, iar a doua 0,257 m 131, fiind deci ceva mai mari decit palmele

calculate exact la a opta parte din cei doi stinjeni domnesti. Aceasta aratà cit de exacte erau másurile etalon medievale. La 1855, stinjenul a fost impártit in zece palme, fiecare avind cite 0,1962 m132. La rindul sáti, aceastái paltná. avea 10

degete si 100 de linii. Dupá ce afárimea stinjenului a fost

fixatá la 2 m, s-au folosit douá feluri de palme: palma veche, numit'd

ci optimale, care era a opta parte

din

stinjenul

vechi, si palma nouii, zecimale, egal'a cu 0,200 m, care era deci cit un dublu decimetru.

In prima jumsátate a secolului al XIX-lea, in documente este amintitá uneori i jumátatea de palm'á 133, egalá cu un decimetru.

In unele regiuni aletá.'rii (Rimnicul Sárat, Prahova, Dimbovita, Dolj, Gorj), palma a continuat sá fie folosieá si dupá introducerea

oficia151 a sistemului metric

de

másuri 13

b'

1"I. BUJOREANU, op. cit., p. 1969.

131 I. LEONTE, Dona etaloane: palma lui Serban votlet ,si a liti Constan-

tin Brincoveanu (Rev. arhivelor", I, 1958, pp. 218-219).

Mentionez aci c'd ni s-a mai pästrat o insemnare despre marimea palmei, datorità zugravului Gheorghe-Gherontie, din 1837; acesta considera palma de 0.242m (Mitropolia Olteniei", nr. 1 2, 1967, P. 76).

132 Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 259/1859, f. 8-11. 133 Doc. din 20 sept. 1833 (Arh. st. Buc., inaltul Divan, dos. 14573/

1833.

133 bis Acad. R. S. România, ms. rom., 3437, f. 85, 228 v, 320, 390 v, §i ms. 3438, f. 5 v, 109 v. passim. (raspunsuri la un chestionar din

1878).

62

www.dacoromanica.ro


In Moldova, palma a avut o largá utilizare, indeosebi la efectuarea hotárniciilor; in sute de documente din secolul al

XVII-leaprima jumátate a secolului al XIX-lea se aratà

asa cum am vázut mai sus cà pasul avea sase palme, iar stinjenul opt, palma fiind deci la baza calcutärii masurilor de lungime.

Istoricul moldovean G. Ghibä.'nescu, care a editat mii de documente, a avut räldarea s cerceteze 100 de palme domnesti'34 si sà másoare márimea a numeroase palme insemnate pe documentele de hotárnicie din secolul al XVIII-lea prima jum'atate a secolului al XIX-lea. Din aceste documente, rezultá cà existau trei feluri de palme: donmeascir sau gospod"'35, »de om de mijloc"136 fi proaseá"'", ultimele dou'a fiind mai mici decit prima.

Desi palma asa-zisá domneasa", servind de etalon oficial, ar fi trebuit sà aibá o márime fixá, márimea ei a variat In secolul al XVIII-lea 'bare 0,255 fi 0,285 m, inregistrind deci diferenIe piná la 3 cm138.

Dupá párerea lui I. Bráescu, palma domneascá ar fi fost stabilitá dupá piciorul polon; aceastä.' palmá, numitá si Ingenuncheatá", ar fi fost rezultatul adáugárii la palma asa-numitá proastá", a degetului mare ingenuncheat, adicá pe jumátate (circa 3 cm). Intr-un document moldovean din 20 august 1803 este amintitá (si desenatá) aceastá palmä. Inge"4 Acesta este titlul unui scurt articol apärut in Arhiva" Iasi, XIII, nr. 3-4, 1902, pp. 154-166. Despre palma i felurile ei vezi si T. PAmFILE, Agricultura la romeini, p. 230. 135 Amintità incepind din secolul al XVII-lea, de la 12 mai 1659, ciad se arata' cà pasul avea sase palme dornnesti (Arh. St. Iasi. Cl/6). 136 Vezi doc. din 18 iun. 1784, 24 jun. 1811 etc. (Uricarul, XVII, p. 89

Miron Costin", II, 1914, P. 51). 137 Vezi doc. din: 1 sept. 1781, 27 ian. 1838 etc. (N. IORGA, Studitci

doc., VI, p. 167, Uricarul, XIV, p. 38). 138 I. Bräescu care afirml ea' a controlat lungimea palmei pe citeva sute de hotArnicii i planuri" considera al palma proastii" a variat intre 0,233 si 0,279 m. (I. BRAESCU, op. cit., pp. 7-8), diferenO dintre cele dourt feluri de palme fiind deci de 46 mm. Marimea diverselor palme insemnate pe hotarnicele vazute de mine variaz5. intre 0,21 (doc. din 1811, loan Neculce", 1931, p. 102) si 0,284 m. (doc. din 1833, Arh. st. Focsani, Primaria Odobesti), cea mai ob4nttitcl palma proaste jiind de 0,22-0,2,5 vi. (Ioan Neculce", 1923, pp. 48 si 94, 1926-1927, p. 336, 1931, p. 92 etc.). Vezi i C. C. GIURESCU, Istoricul podgoriei Odobegi, Bucuresti, 1969, pp. 89-91, unde se amintesc palme de 0,255, 0,265, 0,269 m etc. 63

www.dacoromanica.ro


nuncheata" care a servit ca etalon pentru confectionarea unui stinjen domnesc 1" bis.

Cit priveste palma proasta" , aceasta era cuprinsa 2ntre

limitele de 0,205 fi 0,255 m, astfel incit palma domneasca cea

mai mica ajungea si fie egall cu palma proasta" cea mai mare.

Controlind marimea celor 100 de palme masurate de G. Ghibanescu, constatam intre ele o diferenta de pina' la 8 cm, ceea ce ducea la deosebiri de piná. la 0,640 m intre stinjenii confectionati cu astfel de palme. Aceasta fiind situatia, afirmatia episcopului Amfilohie, traducator al unui manual de aritmetica din 1795, ca palma

domneasca din Moldova »vine tocma" cu aceea a Romii" si ca. este o minune cum s-a pazit intru aceastá Tara o másura atita de veche, potrivindu-se cu masurile lui Vespasian imparat"39, nu ne pare prea intemeiata, deoarece palma domneasca nu a avut tot timpul aceeasi marimem, fiind in general mai mica decit palma romana, care avea 0,296 m141. Tinind seama de diferentele existente intre diversele palme Cu care se masura, in foarte multe cazuri asa cum a ailtat G. Ghibanescu se insemna pe documentele de hotar-

nicie sau pe planurile locurilor marimea palmei folosita la confectionarea stinjenului cu care se masura, astfel inch la o noua hotarnicie sa se utilizeze aceeasi marime a palmei, spre a se evita nepotrivirile dintre o hotarnicie si alta (vezi fig. 5 a, b, c si d si 6).

Cind se efectua o noua hotarnicie, cei care o executau

erau obligati sa foloseasca' marimea palmei insemnata pe vechile hotarnicii, care erau si ele prezentate. In documentele

mai noi de hotamicie se si aratá, de altfel, ca s-a folosit acea palma de pe hotarnica veche"142 sau palma ce se

arata in hotarnica veche"143. 138 bis I. BRAESCU, op. cit., pp. 7-8 *i Arh. st. Ia*i, CCCXXXVII/7. 13°

Lumina", 1863, pp. 60-61.

Cf. §i constatarea lui G. Ghiblnescu, dupl pArerea earuia palmele variau dupà boierii hotarnici, dupA localitAti, a4a cA nu se poate da o mIsurä exacta de lungimea ei. Unii donmi tineau sl impuml o palmA mai lung.i, altii ceva mai scurtà" (Arhiva" Ia*i, 1902, P. 156). 141 Lumina", 1863, p. 60. 142 Doc. din 6 jun. 1757 §i 25 mai 1782 (Uricarul, XX, p. 143, XXI, p. 370). 143 Doc. din 1806 (Ioan Neculce", 1928, p. 108). 140

64

www.dacoromanica.ro


and nu se gásea insemnati pe hotarnica veche márimea palmei folosite, se putea utiliza o ala palmá, de obicei cea domneascá. De pildá, la 8 martie 1831, cu ocazia unei hoarnicii la GhermInesti, se face un stinjen de opt palme domnesti nefiind palma pe hotarnicál44". Mai amintim aci si de o interesantä: incercare de a se fixa márimea celor trei feluri de palm5., fácutá la 11 aprilie

1842. La aceasa datá se alcátuieste o adrea oficialá, pe

care sint desenate cele trei feluri de palme (vezi fig. 7);

aceste palme au urmátoarele dimensiuni: palma domneascI cu care trebuiau sà se facá mäsurátorile 28,3 cm, palma ,.de om de mijloc" 25,7 cm si palma proastá" 21,3 cm145, ultima fiind deci cu 7 cm mai micá decit prima.

Dei palma domneascá a avut o márime variabilá

am arátat mai

sus

cum

la 1864 ea era considerara' de

0,278 75 m146, fiind deci mai mare deolt palma din Tara Romaneascá. La 1844, palma domneascá era calculaa la 0,276 59 m147, iar la 1857, D. Iarcu considera palma de 0,276 589 5 m148; in sfirsit, dupá párerea lui T. Codrescu, palma ar fi avut 151/2 cvadrati de tip Cicero, adici 0,279 0 m 149.

Ca instrurnent de rn'eisurat, in secolul al XIX-lea, dupá des-

crierea lui T. Pamfile, palma domneascá din Moldova era confectionatá din metal, avind o formá dreptunghiulará; la 1" G. GHIBANESCU, Surete, XVII, p. 183.

Dupl pArerea lui I. Brilescu, pe multe planuri se lad reproduse douii palme: aceea a hotamicului, cu care s-a facut milsurgtoarea primitivA, si palma gospod sau domneasca." (op. cit., p. 8). Intr-adevar, pe planul topografic al mosiei Plgminzi, din 30 aug. 1839, figureazg atit palma domneasca de 0,274 111, cit§i aceea proastii", considerati a fi de 0,240 ni (ibidem, pp. 44-45). Vezi si doc. din 1829, in care, vorbindu-se de o nepotrivire a stinjenului

la o nouii hotarnicie facuta. la Romanesti Iasi, se spune cA, in vremurile mai vechi, hotamicii obisnuiau sA insemne in documentele de hotirnicie märimea palmei sau sit* arate di palma a fost de om de mijloc; cind nu f Aceau aceasta, metsuratorile noi, efectuate cu stinjeni domnesti, nu mai corespundeau cu cele vechi (G. GMBANEscU, Surete, XIII, p. 78). 146 Acad. R. S. Romania, MIV/67. 146 I. GHICA §i D. A. STURDZA, op. cit., p. 8 si I. BUJOREANU, op. cit., p. 1969. 147 Propiisirea", 1844, p. 208. 148 D. IARCu, oß. cit., p. 8. 418 I. BRAESCU, op. cit., p. 6.

65

www.dacoromanica.ro


cele dousl capete avea cite o gaurá si cite un bour (stema Moldovei). Ea era impártitá in opt subdiviziuni, care reprezentau parmacele150. 0 asemenea palmsá-etalon se pástreazá la Muzeul de istorie a Moldovei din Iasi (vezi fig. 4). Dupá informatiile furnizate de muzeul respectiv, aceastá palmá este confectionatá din fier aliaj cu zinc si másoará 0,278 In. Dimensiunea ei este foarte apropiatá de aceea consideratá oficiará la 1864, ceca ce dovedeste cá apartine acestei epoci. Spre deosebire de palma de care vorbeste T. Pamfile, aceastá palml este impártitá in patru subdiviziuni a cite 0,7 cm, f ecare dintre acestea egará cu douá degete sau parmace.

0 z ltá palmá etalon, putin diferitá de precedenta, avind miner, se aflá la Muzeul de istorie din Galati. Aceastá palmá, confectionatá din fier, are incizate pe ea stema Moldovei,

capul de bour, si anul 1832 pe miner. Ea este impártiti tot in patru subdiviziuni a cite douà degete sau parmace, avind o lungime totará (inclusiv minerul) de 42,8 cm (vezi fig. 4 . Dupá 1831, palmele-etalon domnesti de fier, costind fiecare cite 7 lei, erau trimise de la Iasi in toatá tara, pentru a servi ca etalon'51. In anul 1837 de pildá domnul tárii, constatind cá proprietarii de mosii inselau pe locuitori la másurarea párnintului folosind prájini mai mari de 24 de palme, cu totul nepotrivite cu palma cea dreaptá si legiuitá", a poruncit Departamentului din láuntru sà facá si sá impartá in tot satul cite o palmà gospod intocmai cu aceea ce se pástreazá din invechime in aceastá de Dumnezeu pázitá tarsi' `,

palma' ce urma sá

fie

folositá la alcátuirea" prájinii de

24 de palme sá le slujeascá peste an intru impártirea pámintului"1". Se intimpla uneori ca nici aceste palme-etalon, aflate la

autoritátile din capitala tárii, sä nu se potriveascá una

Cu

alta. De pilca, in anul 1859, Municipalitatea din Iasi comunica Ministerului Afacerilor din 15.'untru cá palma de fier care se

pástra la prefecturá era ceva" mai mare decit aceea de la municipalitate; ca sá lipseascá toatá indoiala", se cere minis150 T. PAMPILE, op.cit., p. 230, unde se reproduce si desenul unei palme.

151 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 6/1856, 38/1859, 38/1860 etc. 152 1. BRAESCU, op. cit., p. 6 si Manualul administraliv al Moldovei, I, p. 436. 66

www.dacoromanica.ro


terului sá cerceteze care dintre ele este dreaptá si sí se dea acesteia certificatul de aprobare"53. Se intelege cl, in astfel de conclitii, cind nici etaloanele autoritátilor nu erau prea exacte, nu se putea cere nici locuitorilor prea multá exactitate in efectuarea másurilor, din care cauzá existau

multe nepotriviri generatoare de neintelegeri.

Palma a fost folositá si in Transilvania, dar nu cu freeventa din Tara Romaneascá si Moldova, deoarece stinjenul avea aici alti submultipli: piciorul si tolUl. Palma este amintitá aici in secolul al XVI-lea, tot la másurarea unor dimensiuni mien'''. Intr-o insemnare din Banat se spunea astfel el, la 1785, a fost o zIpaclá de sapte palme'''. La 1899, palma era consideratá ca avind circa 20 cm156.

c) Degetul (parmacul) a fost o másurá veche, de origine romaná. (digitus). Romanii considerau degetul pars minzma agrestium mensurarum"; degetul avea 12 linii, fiind egal cu latimea a patru griume de ováz (4 grana ordei) sau cu 18,48 mm157.

De la romani au preluat-o si alte popoare, degetul fiind o másurá folosità in evul mediu in Franta (pouce), unde másura tot 12 linii sau 27,07 mm158, in Rusia, unde avea 97,44 mm159 etc.

ca másurá In Tara Romaneasa §i. Moldova, degetul este amintit in documente incepind din secolul al XVIII-lea, fie cu acest nume latin'69, fie (mai ales In de lungime

153 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 73. Regret disparitia de la Arh. st. Iasi a dosarului nr. 21634/1851 despre masura palmelor domnegti. Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 37 gi D. PRoDAN,

Iobdgia, III, p. 5. 155 Mitrop. Banatului", nr. 10-12, 1965, p. 772. 1" Unirea", Blaj, 1899, p. 34.

151 DU CANOE, Glossarium, BARTAL, Glossarium, sub voce, HULTSCH,

oP. cit., p. 74 gi 700, gi AL. ZANNE, op. cit., p. 23. 158 M. SAIGEY, op. cit., p. 109.

159 Seminarium Xondakovianum", 1927, p. 274. 168 Doc. muntene la G. POTRA, op. cit., p. 598 (din 1796) gi 635 si V. A. URECHIA, op. cit., X A, p. 858 gi. doc. moldovene din 1753 gi. 1785

(Uricarul, XIV, p. 355 gi N. IORGA, Studii gi doc., XII, pp. 259-261).

67

www.dacoromanica.ro


cei doi termeni sint sinonimi rezultà in mod limpede din afirmatia lui

Moldova) cu acela turcesc de parmac16-1.

dache Golescu c

deget se zice si o mäsurä, aded a opta

parte a palmei si a saizeci i patrulea a stinjenului, care sä: zice i parmac"162. Cind vorbeste de palta autorul Dictionarului deseori utilizat in aceastä lucrare afirmä mai exact de cit la deget cä palma sä imparte in 12 parmace"'63. Intr-adevär, mäsurind o palmä cu latul palmei (patru degete lipite), aceasta are mact trei laturi de palmä, adicä 12 degete (atit cit avea i piciorul in Franta).

Dupä impärtirea palmei in zece degete sau parmace, la a devenit a 100-a parte a acestuia, avind 0,019 2 m dupä stinjenul lui $erban vocrá si 0,02 m dupä stinjenul lui $tirbei vodä, infiintat la 1855. Precum obser18591643 degetul

väm, märimea degetului era destul de apropiatä. de a mäsurii cu acelasi nume folosite de romani. In Tara Romaneasca, la 1864, degetul avea 0,024 58 m166. In Moldova, in prima jumkate a secolului trecut, degetul sau parmacul era considerat a opta parte a palmei166, mäsurind la 1864 0,034 84 m 167 (vezi fig. 8). In documentele mai vechi decit mijlocul secolului al XIX-lea, se amintesc adeseori mäsuri de 8, 11 sau 12 parmace168, ceca

ce poate fi un indiciu a palma a avut mai mult decit opt Vezi doc. din: 1741, 1786, 1806, 1813, 1818, 1825 etc. (Uricarul XIV, pp. 249, 276-284, 314, 392, 402, X, p. 238, XV, p. 248 etc, Miron Costin", II, 1914, p. 89, Arh. st. Buc., A. N., CDXLVII/1 i Catalogul doc. turce,sti, I, pp. 267 si 389). Despre originea turceasca a cuvintului parmac vezi HEINZ WENDT, Die tiirkischen Elemente im Rumeinien, Berlin, 1960, p. 89. In recenzia facuta de Vi. Drimba, acesta crede cá parmac deriva de la cuvintul latin

palma (Studii i cercetari de lingvistica", XIV, nr. 4, 1963, p. 523).

Mentionez ca, in lista masurilor din 1864, degetul este numit asa in

Tara Romaneascil i palmac in Moldova (I. BUjoREANU, op. cit., p. 1969).

162 Acad. R.S.Romania, ms. rom. 850, f. 282 v, si 848, f. 19. 168 Ibidem, f. 7 P. 164 Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 259/1859. 166 I. BujoREANu, op. cit., p. 1969.

166 G. GHIBANESCU, Surete, XVIII, pp. 251-252; G. Asma, Elemente de matematicd, p. 95; T. PAmFILE, Agricultura la romdni, p. 231 etc. 161I. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 8. In Propasirea" din 1844, p. 208, se dà dimensiunea de 0,0345 7m, lar D. IARCU sustinea, la 1857,

cit degetul are 0,034 573 6 m (op. cit., p. 8). 168 N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 504, Uricarul, XVII,

pp. 171 179. 68

www.dacoromanica.ro


parmace, asa cum avea si in Tara Româneasc5.. De altfel, la 1795, episcopul Amfilohie afirmá chiar cá palma avea 12 degete.

Ca másurá de lungime, degetul a fost utilizat si in Transilvania. La 1783, de pila, se spunea cà griul trebuia semánat la o adincime care sá nu depáseascá 2-3 degete'69.

d) Linia a fost cel mai mic submultiplu al palmei, fiind intilnitá In documente in secolul al XIX-lea"°. Ea a fost imprumutatá, probabil, din Franta. Inainte de introducerea sisternului metric, linia avea utilizarea de azi a milimetrului, fiind insá mai mare ca acesta de douá ori. In Tara Roma-. neascá, la 1853, se hotára ca planurile mosiilor sá fie akátuite la scara de 1/10 000 sou .10 stinjeni pe o linie"71. In Tara Romlineascsd, dupá ce stinjenul a fost impárvit potrivit sistemului zecimal, unja a devenit a 10-a parte din deget sau parmac, a 100-a parte din palmá si a 1000-a parte din stinjen, avind 0,001 96 m dwpá stinjenul lui Serban vodá

si 0,002 m dupà stinjenul de 2 m numit al lui $tirbei voa. La 1864, unja era consideratá de 0,002 46 m"2.

In Moldova, linia era a 12-a parte dintr-un deget sau para 96-a parte a palmen". La 1864, ea másura 0,002 90 m174, fiind deci ceva mai mare dectt unja zecimalá mac si

din Tara Româneascá.

Intr-o Aritmetica din 1839 se susiine cà unja se impárTea In 12 punturi"175, pe care 'Ms.& nu le-am intilnit in documente.

In Transilvania, dupá ocuparea de cátre imperiali, s-au folosit submultiplii stinjenului austriac, care sint alçii decit 169 Pconomul", 1873, p. 98.

17° Vezi doc. moldovene din 7 oct. 1849, 19 iulie 1857 etc. (Arh. st. Buc.,

A. N., CMLXXI/28, DCCLXXIX/2). 171 Buletinul oficial", Tara Rom., 30 mart. 1853, p. 59.

179 I. BUJOREANU, op. cit., p. 1969. AceastA linie era ceva mal mare decit aceea utilizatA in Pranta, care mAsura 0,0022 56 (SAIGEY. op. cit., p. 109). 118 D. IARCU, op. cit., p. 8, G. ASAKT, op. cit., p. 96, I. BujoREANU, op. cit., p. 1966, Aritmeticd, Iasi, 1839, p. 56. 114 1. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 8. in PropAsirea", 1844, p. 208, unja era consideratA ca fiind de 0,028 8 na, iar la 1857 D. IARCU dA echivalenta 0,028 811 (op. cit., p. 8). 17° Aritmeticel, Iasi, 1839, p. 56. 69

www.dacoromanica.ro


ai stinjenului din Tara Româneascl si Moldova, si anumet piciorul sau urma fi tolul.

e) Piciorul (urma, suhul sau talpa) era a sasea parte dintr-un

stinjen176, fiind egal cu 0,316 m, márime apropiati de a másurii latine pes (picior), care avea 0,2963 m.

Intr-o Aritmetica din 1777, piciorul este numit uh'77, iar

intr-o altá Aritmetieci, apárutá la 1805, i se spune talpá (stinjenul avea 6 talpe)'78.

Folosit din secolul al XVIII-lea, in secolul trecut cu el

se calculau si volumele. De pildá, la 1839 este amintit un vas de piatrà de 131/2 picioare cubice179.

In Tara Romaneasa i Moldova, piciorul nu a fost utilizat. La 1795 Insá Amfilohie episcopul, autorul unei Aritmetici, punea semnul echivalentei blue picior si palma domneasea180, dei aceasta era mi micá dectt piciorul.

Mentionez 6., intr-un document latin din anul 1316, cu

prilejul unei hotárnicii la Resighea-Carei, se spune cl hotarul

era de la al cincilea picior sau linie" a bisericii (pede seu linea)'81. Nu stiu ce dimensiune avea acest picior (linia utilizatá mai tirziu era mult mai micä:). Piciorul se mai numea In Transilvania si urm.1, cuvint

de origine latiná, indicInd chiar urma lásatä: de cálcátura piciorului'82.

In Transilvania, urrna este utilizatá in secolele XVIII XIX. La 1751, la Sáliste, este pomenità o fisie de pámint de trei urmel", iar la 1790, episcopul Gherasim Adamovizi cerea preotilor ca mortii sá fie inmormintati la o adtncime de minimum opt urmeim. Urma a continuat sá fie folositä: si dupá introducerea sistemului metric; la 1877, George Baritiu aprecia ináltimea muntelui Ineu la 7159 urme'85. 276 P. GRisELLnii, Istoria Banatului Timi§an; p. 297. 277 Ducere de mind catre aritmetica ..., 1777, p. 94. 178 Gr. OBRADOVICI, Aritmetia, Buda, 1805, p. 50.

1" "Gazeta de Transilvania", 29 ian. 1839.

/go AMpiLOHIE, EpISCopuL, Elemente arithmetice, Iasi, 1795, p. 132. 181

Doc. priv. ist. Rom., C, veac XIV, vol. I, p. 250.

232 A. T. LAURIAN §i J. C. MAssim, Dictionarul limbii romdne, II, s. V.

283 I. LUPAS, Contribufiuni documentare, p. 40. 184 Catalogul doc. rom. din Bra§ov, I, nr. 2308. 788 "Transilvania", 1877, p. 231. 70

www.dacoromanica.ro


Cum muntele Ineu are 2280 m, rezultá cá Baritiu considera urma de márimea piciorului. In Tara Romiineasca, prima menTiune cunoscutá din docu-

mente a urmei este din 30 octombrie 1693, cind se spune ci un rázor de vie trecea ca lungime de un visin cu un pas si douá unne'86. Mai tirziu, la 12 mai 1768, se aprecia el 100 de urme erau egale cu 66 de coti si jumátatei87 , raportul dintre urmá si cot fiind de 2/3. Urma avea deci 0,443 in, socotind cotul de 0,664 in. Urma era deci mai micá decit cea utilizatá in Transilvania.

f) Tolul este o nfisurá austriaa, submultiplu al stinjenului, care, la 1875, era egalá cu a 60-a parte a acestuia, sau cu 0,0316 m'88.

Tolul a fost utilizat indeosebi in Transilvania, dupá ocuparea ei de cátre Imperiul austriac. Astfel, la 1793, la Brasov, se afirma cá cotul se m'irise fatl de cel de la inceputul secolului cu un to1189 iar la 1805, la Buzias, o ináltime era apre-

ciatá in sucuri si tolim.

In aritmeticile apárute la 1777 si 1805 se afirmá ei tolul avea 12 linii, iar linia 12 puncturi"; acestea din urmá erau insi mai mult niste notiuni geometrice, neutilizate la másurátori.

In Tara Româneasc i Moldova, uncle exista o másurá a<cmánátoare (degetul), tolul a fost utilizat numai in prima j,,mátate a secolului al XIX-lea, in diverse lucrári de construc;ii si la alcátuirea de planuri, indeosebi de cátre inginerii si arhitectii stráini aflati in firile noastre. Astfel, la 1845,

maiorul Rudolf von Borroczyn arta cl planul

orasului

Bucuresti va fi ridicat la scara de 1/1000 parte din másura cea fireasei, adid de 1 tol decimal in potrivire cu 10 sdnjeni"'", iar la 6 iulie 1830, la Iasi, látimea unui garderob cra apreciatá la un cot si patru voiiis2. 186 Arh. st. Buc., Mitr. Tárii Rom., LV/19.

187 G. POTRA, Doc. privitoare la i,storia orafului Bucuref ti, p. 477.

88 La 1777 si 1805 suhul sau piciorul ayes. 12 ton (Ducere de mind

catre aritmeticd, p. 94 si GR. OBRADOVICI, op. Cit., p. 50).

. MOISUC, Industria textild din Brapv fi Tara Birsei. Catalog de 389 documente I, 1413-1820, Bucuresti, 1960, p. 328; vezi si p. 455. 199 Analele Banatului", 1929, fasc. 3, p. 38. 191 Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 52/1844, f. 238. 192 Ioan Neculce", 1928, p. 208. Vezi si I. BRAESCU, op. cit., pp. 45, 47.

71

www.dacoromanica.ro


3) ALTE MASURI MICI DE LUNGIME

In secolul al XVIII-lea, datoritä necesitátii de a se mäsura

distante mai mici, sistemul acesta simplu de mäsurat, aflat la indemina oricui, a fost completat cu másuri mai mici decit palma, utilizindu-se mina omului deschisä altfel decit la pal-

mä (schioapä, lat de minä), inchisä (pumnul) sau am vázut mai sus

cum

chiar degetul.

a) Schioapa era ceva mai miel decit palma, reprezentind distanta de la virful degetului mare pida' la vtrful degetului arätätorr, cind acestea sint bine depärtate unul de altul.

Ca unitate de mäsurat, schioapa apare in documentele Tarii Românepi, aläturi de palta', in secolul al XVIII-lea, fiind folositä la másurarea distantelor mici. Astfel, la 12 martie 1723, se vinde la Bucuresti un loc de un stinjen jumätate si o schioapV93; la 9 mai 1781, se aprecia o distanta la

Craiova ca fiind de douä palme si o schioapä194, iar la (c. 1820), tot in Oltenia, scindurile se mäsurau cu palma, schioapa, latul de minä etc.'95.

In unele documente din prima jumätate a secolului al XIX-lea, sint amintite i chioapele numite domnesti"96, ceea ce poate fi un indiciu cà i dimensiunea schioapei era fixatä de domnie ca si alte mäsuri , dar märimea ei nu o cunoastem cu precizie. Singura insemnare cunoscutä despre märimea schioapei o datoräm unui zugrav oltean, GheorgheGheronrtie, care, la 1837, considera schioapa ca avind 0,195 m'97.

In Moldova, §chioapa este amintitä mai devreme ca in Tara Romaneascá, incepind de la 6 august 1626198. Cu

schioapa se mäsurau mai ales scindurile. De pila, la clädirea bisericii din Lärgäseni, in 1803, s-au folosit 52 193 G. POTRA, op. cit., p. 300. Vezi si pp. 369, 598 passim. Megtefugari

neguldtori din trecutut Craiovei, p. 64.

195 N. IORGA, Situatia agrard, economicd i sociald a Olteniei, p. 107.

Vezi $i V. A. TJRECHIA, op. cit., X A, p. 858, XI, pp. 315-316. 199 Ibidem, X A, p. 828. 297 .Mitropolia Olteniei", nr. 1-2, 1967, p. 76.

199 Acad. R.S.România, CV/77. Vezi si G. GHTRANESCG, Ispisoace, 111/2, p. 153, IV/1, p. 207, N. IoRGA, Studii §i doc., XXII, pp. 259-261. 72

www.dacoromanica.ro


cite 19 coti lungul

i

intr-o muche o palmä domneascä

si

in altä muche o schioapä bunä"199.

Ca si in Tara Romaneascä, schioapa nu a avut o märime fixä, ea variind dupä dimensiunea miinii celui care mäsura. Pe la mijlocul secolului trecut, este amintitä si in Moldova schioapa numitä domneascrm°. Dupä opinia lui G. Ghibänescu, schioapa a mäsurat 0,180 m201, fiind deci egará cu aproximativ 2/3 din palmä. In Transilvania §chioapa este amintitä mai rar ca in Tara Româneasca si Moldova. La 1896 se explica sätenilor cä 62 cm fac trei schioape ciar 42 cm slut egali cu douá schioa-

pe2°2, schioapa find calculatä deci la circa 20 om, ca si palma. Faptul ei la aceastä datä se mai vorbeste incä de schioapä aratác folosirea ei intrase in traditie.

b) Latul de mîn i podul muinii au fost utilizate si ele ca unitäti de mäsurat, indeosebi In secolul al XVIII-lea si in primele decenii ale secolului trecut. De pildá, la 13 iunie 1724, la Iasi, un loc avea lätimea de 5 pasi, cloux palme si un lat de minä203, iar in 1775 dimensiunile unei catapetesme din Dolheni-Fälciu erau de 13 palme si cloua laturi de mtnä lungul i patru palme si un lat de miná latu1204.

Dupä pärerea lui Iordache Golescu, latul de palmä era

cit coprinde patru degete ale miinii lipite unul lîngà altul"205.

Cum palma mäsura 12 degete, rezultá cà latul de minä era a treia parte din palmä sau circa 0,082 m. La fel defineste latul de minä i episcopul Amfilohie la 1795

206.

Podul miinii era o mäsurä aproxirnativ egalá cu latul de minä (podul palmei avind lätimea color patru degete). a fast utilizat si In TranLatul de palmä ca mäsurä silvania. La 1853, de pildä, se spunea despre o cordea cä era latä de mai bine de un lat de palmä207. 188 Arhiva" 1902, p. 162.

"0 Doc. din 1846 (Ioan Neculce", 1928, p. 318). 201 Arhiva", 1902, p. 162. 202 Unirea" Blaj, 1896, p. 273.

loan Neculee", 1926-1927, p. 388. Vezi §i p. 336 §i G. GHIBANESCU,

Surete, XVII, p. 24. 204 loan Neculce", 1924, p. 278. Pentru Tara RomaneascA vezi V. A. 1TRECHIA, op. cit., X A, p. 858. 206 R. S. Romfinia, ms. rom. 848, f. 7 v. 204 EPISCOPUL, op. cit., p. 135. 888 Gazeta de Transilvania", 8 Julie 1853. 73

www.dacoromanica.ro


Pumnul este amintit in documentele Târii Rominesti catre sfirsitul secolului al XVIII-lea, insotind, de regulg, palma208.

In prima jumátate a secolului trecut, prgjina mgsura uneori 18 palme si un pumn, iar la 1863 se spunea c toti caii de

postg din judetul Ilfov trebuiau sg aibg ingltimea de 14 pumni i jumgtate pida la 15 pumni209.

Dupg pgrerea lui Al. Zanne, pumnul ar fi fost de 2/3 din palmg; dar, adaugg el, nu este o mgsurg precisg"-'°. Afirmatia sa este confirmatg de o insemnare din 1837 a lui Gheorghe-Gherontie zugravul, al cgrui

pumn

Cu

degetul

mare intins mgsura 0,130 m211.

Pumnul a fost folosit i in Transilvania, unde la 1875 era Lonsiderat a fi de 10,536 cm2i2, deai ceva mai mic decit acela f in Tara Româneascg, fiind de circa doug ori mai mic decit

palma. 4) PRÀJINA

In Tara- Româneascg si Moldova a fost o unitate de mgsurat lungimile mai mare decit stinjenul; ea si-a luat numele de la lemnul lung si subtire, folosit la mgsurátori. In unele documente din Oltenia, prgjina a mai avut i sensul de parte de sat, ca intr-un act din 24 iunie 1675, in care se vind, la Cos-

teni-Gorj, din 9 prgjini care este peste tot hotarul... dotà prgjini, din cimp, din pgdure, din apg, din vad de moarg, din satului, din munte"213.

Ca unitate de mgsurg, in Tara Rontlineaseá, prá.iina este mentionatg prima oarg la 5 iulie 1570, cind are loc o vinzare rie ocing la Ciorgsti, mgsuratg in fàlci, prgjini i coarde24. In secolele XVIXVIII, prgjina este amintitg in documente mai rar decit pasul si stinjenul, care erau ye atunci principalele unitgti de mgsurat lungimea. Cu prajina se mgsurau 242 Megtegugari gi negukitori din trecutul Craiovei, pp. 64 §i 78 (doc. din 1781 §i 1795). 200 Monitorul oficial", 1863, pp. 133 §i 245. no AL. ZANNE, op. cit., p. 15.

Mitrop. Olteniei", nr. 1-2, 1967, p. 76. 212T. POP, op. cit., p. 36. 211

212 G. GFIEBANESco, Surete, VI, p. 114. 214 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p.403; vezi §i pp. 481

§i 484; veac. XVII, vol. II, p. 26, 54, 431; vol. III, p. 16, 391 etc-. 74

www.dacoromanica.ro


atit locurile de casa, cit si, mai ales si mai tirziu, viile. De pila la 10 septembrie 1650 un loc de casa la Muscel-Buzáu avea 12 prájini in lat si 17 in lung, in timp ce tot acolo via se másura cu pogonul iar ocina cu stinjenu1215.

Piná. la mijlocul secolului al XVIII-lea, pdjina este amintitá In documente fie singurá, fie, mai ales, insotind unele unitáti de tifásurat suprafetele, ca falcea, ferdela2" i cezverta217; de la mijlocul acestui secol, prájina apare cel mai adesea turi de pogon, indeosebi la másuratul viilor218. Este insá greu

de spus In mod sigur dad aceastl pdjiná era o másurá de

lungime2" sau una de suprafatá. Prima ipotezi este mult mai tinind seama si de faptul cá., in documentele mai tirzii, prájina era folositá la másuratul pogoneste"220. Cit priveFte märimea präjinei, ea a variat decursul vremurilor intre 16 Fi 24 de palme, adicä 2-3 stinjeni. La mijlocul secolului al XVIII-lea, prIjina folositá In judetul Prahoya se márise, de indatá ce, la 25 ianuarie 1764, se spune

un loc din Urlati, másurat Cu prájina cea veche", avusese patru pogoane; iar acum, cu prájina de acum, s-au gásit pogoafne 3, cez(virte) 1, pdjinl 1 pol221", deci o diferentá de trei sferturi de pogon la patru pogoane. La sfirsitul secolului al XVIII-lea, prä jina avea 18 palme, adicä doi stinjeni i douci palme!!!. La 5 aprilie 1816, boierii 215 Acad. R. S. Romania, DCCXC/19. zie Vezi si doc. din 15 ian. 1582, cind au loc urmatoarele vinzasi de ocine la Ponoare: o falce si o prajina, o prajina si o ferde15., o funie si o

prajing. etc. (Arh. st. Rimnicul Vilcea, XV/2).

217 Vezi doc. din 17 oct. 1736, In care se vorbeste despre o cezverta, o.

giumatate" de pajilla si un pas (Rev. arhivelor", 1946-1947, p. 312), ala Vezi doc. din: 1674, 1680, 1699, 1720, 1721, etc. (Arh. st. Bnc., Mitr. Tarii Romanesti, I4XXIX/1, Acad. R. S. Rominia, XLV/118.

CCCLXXV/146, Muzeul de istorie, Bucuresti, nr. 30434, Buletinul Com.

istorice", XI, 1932, p. 92, Rev. arhivelor", VII/2, p. 302). 119 La 1699, de pila, se aminteste o suprafatii de pamint avind o jumatate de pogon si 100 de prajini; ad i prajina este unitate de lungime

(Acad. R. S. Romania, XLV/118). Tot asemenea unitati de lungime sint prajinile de pamint amintite la 29 mai 1606, care avean valori cuprinse Intre 50 si 150 de aspri (Acad. R. S. Rom5.nia, CCCl/30). 220 SPIRU HARET, Ad de hotdrnicie a mofiei

p. 4 (hotarnicie din 1845).

Bucuresti, 1894,

221 Buletinul Com. istorice", V, p. 259.

"22 Analele Acad. Rom., Mem. Sect. ist.", s. III, t. XXIX,1946

1947, p. 15.

75

www.dacoromanica.ro


arátau insä. domnului cá prá fina obicinuirá noi ftim cá este de 18 palme domnefti fi un pumn"223. Aceastá márime a prájinii se vede cá era aceea oficiar, recunoscutá de domnie, cáci la 10 septembrie 1825 domnul Grigore Dimitrie Ghica poruncea marelui spátar s5. aducá. la cunostirqa locuitorilor cá la másurarea pogoanelor trebuiau sà. utilizeze práljina de 18 palme si un pumn, calculatá dupá stinjenul lui $erban vodi2-4. Aceastá másurá a pajinii este atestatä si de alte documente din aceeasi epocá225.

In dictionarul sh, adeseori citat aci, boierul Iordache Golescu afirma insá cl, piná la Regulamentul organic, prájina a avut doi stinjeni, adicá 16 palme226.

Din documentele epocii rezultá. l'usa d. aceastá. pajita era consideratá mai micá decit cea legará'. In anul 1750, de pila, locuitorii din trei sate ale mánástirii Nucet din judetul Dimbovita se pringeau dommlui cái egumenul acestei mánástiri le

másura pámintul cu o präjiná finita de el, avind 16 palme, nu cu peájina dreaptá", aceasta pentru a scoate un numár mai mare de pogoane .si o cantitate sporitä de dijra227. Prin Regulamentul organic, la 1831, márimea prájinii a fost fixatá la 24 de palme; aici se aráta cá. fiefcare prájina. este

de 3 stinjeni domnefti, socotindu-se de masurá statornicá stinjenul lui $erban voda."225. Aceastá másurä de trei stinjeni a präjinii este confirmatä si de o serie de documente din perioada regulamentará229. Ea a fost folositá la másurarea pámlntului si dupá introducerea sistemului metric230.

La mijlocul secolului al XIX-lea, dupá stabilirea márimii prájinei la tnei sanjeni sau 24 de palme, a continuat sl fie 223 v. A. UREcHIA, op. cit., X B, p. 184. 224 Doc. din 13 sept. 1801 si 29 nov. 1830 (Arh. st. Buc., mänästirea Radu Vodä, XCVI/3 si lairon Costin", IV, 1916, p. 280). Acad. R. S. Romania, 14XXIII/351. 22$

ms. rom. 848, f. 97-97 v.

227 Doc, priv. rela/iile agrave, I, p. 502. 2213 Regulamentul Organic al Valahiei, Bucuresti, 1832, p. 58. 22$ din 1835, 1845 etc. (I. COJOCARU, Doc. privitoare la economia Teirii Romdnegli, II, p. 581; N. IORGA, Studii gi doc., XXI, p. 533). Vezi

si T. PAMFILE, op. cit., p. 231. 224 Acad. R. S. Romania, ms. 3437, f. 85 v., 3438, f. 76 v., 109 v., 141 v., 182 etc. (este vorba de anul 1878). 76

www.dacoromanica.ro


utilizat i plijina de 18 palme si un pumn23', indeosebi la rdásurarea pogoanelor mici, de 784 stinjeni232.

Din aceeasi vreme ni s-au Ostrat documente din care re-.

zultác unii proprietari de 0:mint au continuat sä: foloseascI prájini mai mici, Inselind astfel pe Orani la másurátoarea pogoanelor de arátuil. Asa se plingeau în anul 1834 locuitorii din Ciupa-Vlasca contra proprietarului local, care la másueátoarea pogoanelor de porumb ne-au Malt prjina mieá, ca ias

pogoane mai multe"233.

Priijina de trei stinjeni avea 5,886 m, iar cea de 18 palme fi un pumn circa 4,574 5 m (aceste dimensiuni sint calculate dupá märimea stinjenului $erban vocrá, deoarece in tabelele de calcularea rdásurilor vechi dup.á sistemul metric din 1864 prájina nu e trecutá)233

In Moldova, plijina a fost o unitate de idásurat lungimea suprafata; în acest din urmä: caz se numea prajina faceaseci sau prïijinè1 de falce (vezi mä:surile de suprafa4 Ca unitate de másurat lungimile, práljina este amintitä: ceva mai devreme deck in Tara Romaneaseá, i anume In martie

1537, and un loc de prisacá: de pe MAW Sec era evaluat la sase peijini234.

In secolul al XVII-lea, mentiunile documentare despre folosirea pràjinii ca unitate de má:surat se înmultesc, ea fiind 231 Doc. din 1832, 1852 etc (Miron Costin", III, 1915, P. 168, Bule-

tinul Com. istorice", VI, p. 19). 282 Despre acesta vezi mai jos p. 132.

233 Arh. st. Buc., Vornicia din 15.untru, dos. 1926/1833, p. II; ibidem,

dos. nr. 960/1841, ambele semnalate de colegul Stan Apostol. 233 bis In Propäsirea", 1844, p. 208, präjina lui C. Brincoveanu are 6,060 m.

234 Doc. priv. ist. Rom., A, veac XVI, vol. I, p. 387. Amintesc aci cA präjina, ca mAsurä., este pomenitii si de unii sträini care au trecut prin Moldova. Italianul Angiolello, de pild5., care 1-a insotit pe sultanul Mahomed in campania a.cestuia din 1476, calculeazá o distantà la douil prg.jini (due pertiche di misura) (CeticItori strifini despre

I, P. 137).

romeine,

ea ai präjina in Moldova In Italia, pertica era atit o misursi de lungime, cit si de suprafatA; in Franta se numea perche (Enciclopedia italiana, s. v.). Pertica romanA avea 10 pedes sau 2,963 m. 77

www.dacoromanica.ro


amintitá fie singurá235, fie insotind fakea236 sau p0g0nu1237.

Chiar cind apare aláturi de aceste másuri de suprafatá, prijina era consideratá tot o másuil de lungime. De pildá, la 12 iulie 1642 se vorbeste de un loc lat de 9 prájini de falce 5i lung din deal piná in vale238.

Ca si in Tara Romaneascá, incepind incá din secolul al XVII-lea, präjina a avut tot 24 de palme sau trei stinjeni; aceastá márime rezultá din numeroase márturii istorice, documentare239 sau narative240.

Pr'cijina din Moldova era insïi mai mare dech cea din Tara datorit mrimii stinjenului; dupa stinjenul de 2,23 m, ea avea 6,69 m241, fiind deci cu aproape 1 m mai mare ca cea folositá in Tara Romaneascá. Romiineasc'ét,

In afarà de aceastá prájiná de trei stinjeni, documentele moldovene amintesc prájini mai mici. De pildá, la 1843, se spune cá o astfel de prájiná másura 20 de palme gospod (dom238 Doc. din: 1634, <1635-1636>, 1654, 1666 etc. (Spiridonia-Iasi, XXXI/51, Acad. R. S. Romania, CXII/5 i CDVIII 12, Arh. st. Buc., mänästirea Cetätuia, XVII/10). 236 Doc. din: 1638, 1666, 1669, 1845 etc. (Arh. st. Buc., mänistirea Pingärati, 111/52, 53, mänästirea Sf. Sava-Iasi, XVII/2, 6, 7, 18, 22, 24, Acad. R. S. Romania, CCXXVII/89, CCXXVIII/22 si 28). °K237 Doc. din 1688 si 1692 (Acad. R. S. Romania, CLXXXVI/112, Arh.

st . Iai, CCCLX/2, f. 342). 238 Acad. R. S. Romania, LXIX/137.

238 Vezi doc. din: <1635-1636>, 1641, 1763, (inceputul secolului XIX), 1823, 1826, 1846 etc. (Acad. R. S. Romania, CXII/5, XXXIV/151, loan

Neculce", 1926-1927, P. 286, Miron Costin", 1915, p. 91, Arhiva",

1898, p. 603, G. GHIBANESCU, Surete, XIII, p. 65 si Arh. st. Buc., AN, MMDCCCLXXXI/17 si 24). Intr-o traducere a unui doc. din 27 april. 1636 este mentionatä o präjiná de patra stinjeni (kcad. R. S. Romania, DCCXXXV/65 si N. IORGA, Studii si doc., XI, p. 279). Aci este vorba, foarte probabil, de o gresealti

a traducatorului.1 240 Relatia lui Lagan din 1828 (Buletinul Com. istorice", IX, p. 175)

relatia lui J. ROHRER, Benierkungen auf einer Reise von der tiirkischen Greinze fiber die Bukotvina, Viena, 1804, p. 71. Vezi i N. SOUTZO, op. cit.,

p. 161, Regulanientul Organic al V alaliiei §i Moldovei, Bucuresti, 1944,

p. 122 si Acad. R. S. Romania, ms. 223, f. 368. 241 Intr-un articol publicat in revista Prop6sirea", 1844, p. 208, se sustine insä cä präjina avea 6,638 13 in, dup5. un stinjen calculat la, 2,212 72 m. 78

www.dacoromanica.ro


nesti)242, iar in a doua jumรกtate a secolului trecut, in fostul tinut Tecuci, prรกjina domneascรก avea numai 12 palme domnesti243, fiind deci egalรก. cu o jumรกtate din plijina mare de 24 de palme.

De altf el, in Moldova existas mai multe feluri de prajini (aยงa cum existau mai multi stinjeni); documentele moldovene amintesc adeseori pr'djina facii ยงi a pogonului (utilizate pentru cele doux mรกsuri de suprafafรก), prajina mare, pr,?รญjina lucrului, pr'eijina vinziirii, pe lingรก priijini de frunte, de mijloc fi de coad'ci 243 bis.

La 1866, in tinutul Bacรก'u, prรกjina ajunsese aproape de mรกrimea stinjenului; la 22 septembrie -in acel an se mรกsoarรก o vie cu o prรกjinรคi de 9 palme proaste de om de mijloc244. Prรกjina a fost si in Moldova un important instrument de nlZisurat pรกrnintul, folosit incI din secolul al XVII-lea. La 12 octombrie (1605), teritoriul satului Brรกgesti din ampul lui Dragos se impรกrtea cu prรกjina" 244 bis. Aceastรก prรกjinรก de mรกsurat era un par mai lung, cu care se efectuau mรกsurรกtorile 4i

care inlocuia funja sau otgonul. Intr-o Aritmetia fรกrรก datรก, din prima jumรกtate a secolului al XIX-lea, se spune prรกjinรค. se zice o nuie sau in adevรกr o prรกjinรก lungรก. de trii stinjini sau de 24 palme numite domnesti"245.

In prima jumรกtate a secolului al XIX-lea, prรกjina domneascรก cu care se mรกsurau fรกlcile sau pรกmintul fรกlceste" 246, cite avea ca si alte instrumente de mรกsurat lungimea

o pecete la fiecare capรกt al su, care ti certifica exactitatea.

La 1834, un locuitor, dorind s5. cumpere niste pรก.mint la Dumeni, cu un galben falcea, ceruse vinzรกtorului sl-i mรกsoare 242 Miron Costin", 1915, P. 91. Vezi si C. C. GiuRESCU, Istoricul podgoriei Odobeยงtilor, p. 296, mide se publica un doc. din 1780, care aminteste de o prajina masur1nd 17 palme si trei degete, adica aproape doi stinjeni. 244 T. PAMFILE, Agricultura la romeini, pp. 231-232. Aci se mai amin-

tesc si prajina pogoneasca" de 10 palme si priajina stinjeneascli" de 8 palme (care insa nu este altceva decit stInjenul). 243 bis Doc. din 3 oct. 1732, 26 mart. 1812, 19 oct. 1843 etc. (Arh. st. Buc., Doc. mold., 1/38, AN, MMDCCCXCV/4 si MMCM/12). Vezi si C. C. GiUREscu, op. cit., pp. 90-91. 244 Arh. st. Buc., Doc. mold., VII/35. 244 bis Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, P. 259.

244 Aritmeticel, p. 72.

24ยฐ N. IORGA, Studii fi doc., XXI, pp. 397, 398. 79

www.dacoromanica.ro


cu prájánä driapt i drept. Auzind c prájina are dodi peceti la capite", cumpárátorul a declarat cá am socotit ea' trebui sá fie tare driaptl" si a cerut prIjina sá se convingá ,,cá-i driaptá, cu peceti la capite"; chid mi-au adus-o si am vázut-o, am incremenit", declará. mai departe omul nostru; am

másurat-o cu palma (si) am gásit-o numai de 21 palmi proasti de ale meli si o schioapá". Acest fapt l-a nemultumit dupá' ce &I ti cerea un pret mare másoare atitea aid cu asa prájiná micr247. La 1837, domnul çrii, constatind c proprietarii de mosii insalá pe locuitori prin inchipuire de prájini de falce cu totul nepotrivite cu palma cea dreapt i legiuitI", a dispus se trimitá in fiecare sat cite o palmá domneascá cu care si se poatä controla márimea pràjinii. Präjina trebuia sä fie din un singur lemn i nici cum cu adIosaguri ca sl nu se deje prilej profund, cxci vinzátorul voia

de viclesug sau insnáciune"248. 5) ALTE INSTRUMENTE DE MÄSURAT LUNGIMEA

In afará de stinjeni i prájiná, s-au mai folosit, in evul mediu, alte instrumente de másurat lungimea, confectionate mai ales pentru a inlesni másurarea mosiilor mai mari. Gam unele mosii aveau dimensiuni de mii de stinjeni, pentru a nu trebui s5. se pura stinjenul sau prájina de mii de ori pe psárnint, se confectionau o funie, un otgon sau un !ant mai lung care usurau másurátoarea. a) Funja sau otgonul. Funja este un cuvint de origine latiná, inttlnit i in documentele emise de cancelaria regilor maghiari. La 1336, de pildá, se vorbeste de o rnásurátoare fácutá cu sfoara de másurat sau funja" (cum zona mensurationis seu fu-

si

rze), care fusese sigilatá pentru exactitate249.

In afarà de funie parte de mosie , tot funie sau otgon se numea instrumentul principal de másurat pámintul Ora In Ibidem, XVI, pp. 40-41.

248 Manualul administrativ al Moldovei, I, p. 435 si SturdzaScheianu, Acte legiuiri, I, p. 265. 242

BRAEscu, oP. cit., pp. 16-17. Vezi i doc. din 1394, in care este vorba de impArtirea miel mosii

intre mai multi locuitori cu funja (cum fume distributionis mensurando Partibus proedictis inter se dividere) (Urkundenbuch, III, p. 107). 80

www.dacoromanica.ro


secolul al XIX-lea funja, care avea un numar variabil de sstinjeni. Masuritoarea nzofiilor cu Jimia a fost at'it de des Julosita in evul mediu, 'inch opera tia se numea ea ins'ei,si funire"; cei care nfeisurau spuneau c,?'t au funit" mofia. Cind se efectuau asemenea másufaitori si se intárea sau vindea numarul de funii rezultat se memiona de obioei i lungimea funiei in stinjeni. Astfel, in 8 iunie 1568, la PatirlageBuzau, niste locuri de stupina aveau 20 de funii in lungime 20 in latime si funja de 30 de stinjeni"250; la 25 aprilie 1572,

la Popesti (probabil judetul Ilfov) se intáreste unuia stapinirea asupra a 23 de funii de padure si funja cite 12 stinjeni251, iar la 25 iulie 1634, la Potlogi-Romanmi, se intáresc 50 de funii de ocina mánástirii Brincoveni si 43 megiesilor, specificindu-se "c252 . jem

sa se stie ca au fost funea de 15 stin-

Funja de masurat avea deci dimensiuni variabile de 12, 15,

16253, 90234, 25255, 30, 33256, 40257 sau chiar 100258 de stinjeni

(deci 24-200 m). Mai rar funja se m'asura in pasi sau chiar in co%i. De pilda, in septembrie 1682, le Scarisoara-Romana%i, funja era de 40 de pasi,2" in timp ce la Bratiani-Arges, in februarie 1657, se vind 600 de funii, o funie de 12 cmi260. La mijlocul secolului trecut, se utilizau la nfeisur?itoarea p(Imintultsi lanturi de fier de cite 10 stinjeni, care se trimeteau d.2 la Bucuresti261. Funja de 10 stinjeni (circa 20 m) a continuat s'a fie folositá la masuratul pamintului i dupa 1866262. In Moldova, funja sau otgoinul aveau aceeasi utilizare. Cind

se masura o mosie, hotarnicii declarau ca au tras cu fu25° Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 268. 261 Ibideni, vol. IV, p. 68. 252 Arh. st. Buc., manastirea Brincoveni, 1/4. 253 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 375. 254 Ibidem, p. 491.

255 Doc. din 14 no. 1698 (Arh. st. Buc., ms. 1234, f. 456-457). 256 Doc. din 15 iunie 1678, 28 nov. 1680, 7 mart. 1681 etc. (Ibidem, Ms. 173, f. 332, Muzeul de istorie, Bucuresti, nr. 1724 D, 1732/D). 257 Doc. din 1682 (Acad. R. S. Romania, CXXXIV/83). 259 Doc. din 6 ian. 1690 (ibidem, CCXCIX/52). 259 N. IoRoA, Studii fi doc., V, p. 449.

269 Acad. R. S. Romania, Suluri, nr. 5. 261 Arh. st. Buc., Vornicia din launtru, dos. 885/1845, f. 7-8 si 56. 262 Acad. R. S. Romania, sus. rom. 3437, f. 60 v., 138 etc. 81

www.dacoromanica.ro


nia.263264.

sau am mäsurat Cu funja" Ca si in Tara Romaneascä, documentele amintesc de furnii san otgoane de dimensiuni diferirte, avind 10265, 15266, 16267, 20268 (folosite cel mai adesea), 22269 24270, 25271, 30272, 33273, 36274, 45275 sau 60276

de stinjeni intre circa 20 si 120 m). Uneori tot ca Tara Romaneascä funiile sau otgoanele se mäsurau si cu pasul277.

Dupä pärerea unui austriac care a vizitat Bucovina in 1802, funja sau otgonul aveau dimensiuni diferite in fiecare sat, stabilite de tradipia locaIi, dimensiuni pe care le cunosteau si i:spec-tau topi proprietarii din localitatea respectivä278.

b) Lantul. In prima jumätate a secolului trecut, se foloseau la mäsuratul mosiilor i lanwri de fier. De pildä, la 30 iulie 1817, se face o hotärnicie la Ghermänesti cu lanp de fier de 10 stinjeni domnesti"27°. Aceste lanpuri de fier ciä.'deau mäsu-

rätorilor mai multä precizie, motiv pentru care erau preferate funiei sau sforilor fäcute de cinepä, care se puteau intinde289. Este probabil csi lanpul de mäsurat sä fi fost imprumu tat

din Transilvania, unde, la 1786, in AKz?imintul pentru cadastru al impäratului Iosif al II-lea se spune c mäsurätorite 264

Doc. din 1 febr. 1636 (Arh. st. Buc., mlinastirea Bisericani, XV/14).

din 3 febr. 1636, 30 aug. 1642 etc. (Acad. R. S. Romania,

CD/121 si CLV/44).

din 1716 si 1820 (Arhiva", 1902, pp. 159-160). din 8 dec. 1655 (Acad. R. S. Romania, CXLI/115). 227 Doc. din 1785 (N. IoRGA, Studii fi doc., VI, p. 237). 261 264

Doc. din: 1711, 1765, 1766, 1776, etc. (Uricaru/, XIX, p. 397, XVII, pp. 87-91, N. IoRGA, op. cit., VI, p. 162, Arhiva", 1902, pp. 156-157). 211 din 1 febr. 1662 (Arh. st. Iai, CLXXIV/16). 270 din 1827 (Arhiva", 1902, p. 156). 271 Doc. din 1761 (A. SAVA, Doc. privitoare la Orhei, p. 245). 272 Doc. din 17 mai 1669, 1785 etc. (Arh. st. Buc., minastirea Neamt,

XXII/19, Miron Costin", III, 1915, p. 28).

278 Doc, din 1692 (N. IoRGA, Studii §i doc., VI, p. 145). Doc. din 15 iulie 1671 (Arh. st. Iasi, CDVIII/78). 278 Arhiva", 1902, p. 161. 278 Ibidem, p. 157.

si

277 Doc. din: 1719, 1779, 1781 etc. (N. IORGA, Studii fi doc., VI, pp. 152

167, Arhiva", 1902, p. 161).

J. ROHRER, Bemerhungen, pp. 71-72. Vezi si Jahrbuch der Buk. Landes-Museums", 1907, pp. 43-44, ande se spune ca la 1801 se foloseau 278

In Bucovina otgoane de 12, 16, 20, 21, 31 Klaftem". 272 G. GHTBANESCU, Surete, XVII, p. 137. 280

din 13 nov. 1844 (Acad. R. S. Rom'ania, MCLVII/63).

82

www.dacoromanica.ro


urmau sl se fad cu Jan; másurátoriu" care avea tot 10 stinjeni""i. ,otil c) Roata de másurat s-a utilizat in Moldova, la másurarea pitnintului. Aceastá croat5., avind circumferinta de un stinjen sau de o prájina, usura mult másurarea párnintului. Dupà afirmatiile arhiereului Narcis Cretulescu, roata de másurat avea

un fus de care era tialutá iar cálcáturile" rotii erau marcate de un somoiog de paie care trecea pe la ochi". Optzeci de asemenea cálcsáturi" fáceau o falce. Roata de másurat, folositá piná pe la 1860, era consideratá cea mai veghe si mai dreaptI" unealtá de másurat, deoarece nu face sárituri, gresuri, circei, lanturi"282, cum se intimpla cu ptijina sau cu alte instrumente de másurat. 6) COTUL $1 SUBMULT1PLII SAT

Cotul a fost una dintre cele mai folosite misuri de lungime in evul mediu in Europa si, In acelasi timp, una dintre cele mai vechi másuri cunoscute de oameni. Utilizat cu mii de ani In urmi de egipteni la construirea piramidelor283, cotul a fost preluat apoi de greci si de romani, care defineau cotul (cubitus) drept distanta dintre cot si degetele ilnii (cubitus est qui naturaliter a culiito ad digitorum summitatem usque per tendit)2", definitie asemánátoare cu aceea datá in secolul trecut de boierul Iordache Golescu, dupá pInerea druia cotul folosit la noi era másura egalà cu distally' »din eotul mlinii Ora' in degete"285. La romani, cotul avea sase palme si 24 de degete, sau, in márime moderná, 0,443 6 M286, fiind mai mic decit cotul regal egiptean de 0,525 m. De la romani cotul a fost preluat de numeroase popoare din Europa, care 1-au folosit, In evul mediu, Indeosebi la másuratul 281 Apedmintul citat, p. 77.

282 Arhiva", 1909, pp. 137-138.

183 Vezi Seminarium Kondakovianum", 1927, pp. 247-248, ISAAK

NEWTON, A Dissertation upon the Sacred Cubit of the Jews and the Cubits

of the Several Nations ..., translated from the Latin of Sir ..., Londra, 1737, Vasquez Queipo, Essai sur les systames métriques et monétaires des

anciens peuples, vol. I, Paris, 1859, pp. 43-65. U' P. HuurscH, op. oil., p. 76. U' Acad. R. S. Rominia, ms. rom. 846, f. 146. 186 P. HuLTscx, op. cit., pp. 76 si 700.

83

www.dacoromanica.ro


i stofelor; el avea Ins márimi diferite la fiecare din aceste popoare. Astfel, la poloni, cotul (lokiec) másura, in secolele XVIXVII, 0,593 88 ITI237, masur5, apropiad, de aceca a cotului .folosit in Cehia, unde avea 0,590 m288; la rusi, cotul (lokot) másura in vremea lui Petru cel Mare 0,538 5 m, fiind mai mic decit o másurá asemánátoare; care avea 0,718 m289; cotul a mai fost folosit in Austria, unde cotul de Viena era foarte mare (0,777 m)290, in Italia, unde cotul (braccio) varia ca máxime intre 0,530 si 0,683 m, cotul de Venetia avind 0,639 m pentru Tesáturi de mátase si 0,683 ni pentru linál291, cifre apropiate de acelea otoman, unde existau douá másuri ale cotului: endazé

tesáturilor

si halep292.

Precum se vede din aceasd scurtá prezentare, intre diversele másuri ale cotului folosit in antichitate i in evul mediu existau diferew destul de insemnate, diferenve ce depáseau 300 cm. Cotul a fost o n-i'asur'í comuna celor trei tári locuite de roinéini, care l-au folosit in deosebi la másuratul stofelor i pinzeturilor si mai rar la aceea a pámintului. Cea mai veche amintire a cotului apartine documentelor din Transilvania, unde aceastá másurá este pomenitá ineae de la sfirsitul secolului al XIII-lea. Astfel, la 1282, cu prilejul unei hotárnicii, se spune cá un gorun se afla la 10 coti de- rium. Mai tirziu, la 1312, vama pentru postav se calcula dupá numsarul cotilor299.

Cotul, numit ulna, cubitus sau sing, este amintit apoi in mii de documente, fiind unitatea principaLi pentru núisuratul teMult mai rar cu cotul se másurau diverse alte lucruri . 287 ST. HOSZOWSKI, Les prix a Lwow (XVI-e et XVII-e siècles) Paris, 1954, p. 35 si I. NISTOR, Handel und TV andel, p. 139. 288 PRANTI$EK KAFKA, Din istoria relaliilor comerciale ronzcino-cehosloyace

evul medite. Produse te xtile cehe pe pietele romdne,sti (Studii", nr.. 4, 1957, p. 109).

289 Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 274. 29°T. POP, op. cit., p. 36. 291 R.AICEVICH, Osservazioni storiche, p. 132, si Enciclopedia italiana, VII, S.V. 292 A. LEJEUNE, Monnaies, poids et mesures, p. 257. 293 Doc. priv. ist. Rom., C, veac XIII, vol. II, p. 238. 294 Ibidem, veac. XIV, vol. I, p. 202. 84

www.dacoromanica.ro


(de pildá, lungimea unor obiecte din lemn)2" sau pámintul 6, Uneori si distantele mai mari erau apreciate in co0. De pildá,

intr-un manuscris romanesc de pe la sfirsitul sccolului

XV II-lea se spune cá la infricosatul judcl" zidurile Sionului

or sta de trei sute de covi de inalte de la pámint"27.

Fiind principala unitate pentru másuratul stofelor i pinzeturilor, regalitatea maghiará a cá.utat clestul de de \ reme sá unifice márimea cotului in intreg regatul. Astfel, la 1405, Sigismund dc Luxemburg a decretat folosirea in tot regatul a cotului si a altor unitAi de másurat dupá másurile folosite la Buda (.5ecundum mensurain civitas nostrae Buclensis)298, iar mai fir-

ziu, in secolul al XVI-lea, s-a incercat unificarea màrimii cotului in Transilvania dupá acela utilizat la C1uj299. In secolul al

XVII-lea existau in Transilvania patru zone care utiliza fie.: care un anume etalon de cot: regiunea cea mai intinsá fol sea másura cotului de la Cluj, regiunile locuite de sasi si secui cotul de la Sibiu i, respectiv, Tg. Mures, iar comitatele Bihor, Zarand si Maramures pe cel de la Oradea' O. Precum se vede, existau in aceastà vreme mai multe etaloane,

alabile fiecare pcntru o anume regiune a Transilvaniei. Nu 5tirn insá care erau diferenwle dintre ele.

De altfel, trebuie sà remarcám cá izvoarele vorbesc 5i de modificári ale márimii cotului in secolele XVII si XVIII. Ast-el, la 1653, dupá informa%iile date de cronicarul G. Kraus, dieta de la Cluj a stabilit un cot mai mare, despre dimensiunile cáruia cronicarul nu ne vorbeste301. O altà modificare a màrimii cotului s-a operat in secolul al XVIII-lea. La 1793, comunitatea centumvirará din Brasov solicita schimbarea statutelor breslei %esátorilor de liná, deoarcce cotul cu care se

másura la acea datá era mai mare co un vol cleat cotul din 295 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 90. 296 N. IoRGA, Stitdii si doc., XII, p. 188.

297 Arhiva somesang", nr. 19, 1936, p. 93. 298 Corpus flirts Mungarici, I, p. 212; vezi 5i pp. 232-234. Vezi privilegiile acordate de acelasi rege brasovenilor, la 1408 si 1411, ca

vindá tesä.turile in toatà Transilvania cu cotul (Urkundenbuch, III, pp. 471, 505 506).

299 s. GOLDENBERG, Clujul in secolul al XVI-lea, p. 315 5i Monumenta

Comitialia, I, p. 298. 399 Approbatae, pp. 135-136. Despre clarea la mezat a cotului vezi illonumenta Comitialia, I, p. 299. 3°1 G. KRAUS, Cronica Transilvaniei, p. 209. 85

www.dacoromanica.ro


1693 §i 1708 (data vochilor statute), 50 de coti vechi fiindegali 48 de coti noi302.Rezu1tá de aici cá, in cursul seoolului al

Cu

XVIII-lea, cotul se márise din nou, de data aceasta cu 3 cm. De la sfirsitul secolului al XVIII-lea existá o relatie potrivit cáreia cotul folosit in Transilvania era fácut dupá cotul de Praga303. Cum cotul de Cehia avea 0,590 m, rezultá o diferenti de 3 cm favá de márimea de 0,623 m pe care o avea cotul din Transilvania in secolul al XIX-lea, diferentá egalá cu tolul despre care se afirma la 1793 c5 s-a adáugat la cot. In secolul al XVIII-lea, dupsä cucerirea Transilvaniei de catre austrieci, se foloseau dosta feluri de coti: cel vechi, numit transilvänean sau de Ardeal, fi cotul vienez. Intrucit cei cloi coti nu erau egali, in diversele tranzactii incheiate in aceastä. vreme se specificá adeseori care era cotul cu care se másuta. Dui:a' cum rezultá din documente, cotul transilvánean era mai mic decit cel de Viena cu 1/5, un cot fi un sfert de Ardeal hind egal cu unul de Viena. Astfel, la 1764, se aratä. cl 50 de coti de Transilvania erau egali cu 40 de coti de Viena304. Cotul de Transilvania másura la 1829 0,623 m303, iar cel de Viena avea la 1875 0,777 5 m306.

Trebuie sá' mai amintim aci si de faptul cá., in secolul al XVIII-lea, utilizarea cotului era interzis5 in unele regiuni ale Transilvaniei. Astfel, in statutul comitatului Bihor din 1781 se interzice locuitorilor, sub amenintarea cu pedeapsa, folosirea cotului (singgel)306

Cotul a continuat sá se utilizeze i dupá.' introducerea sistemului metric; la 1895, in Banat, el era considerat de 0,75 m307 (dupá márimea celui austriac). Mentionám, in incheiere, cà cotul a fost utilizat adeseori si

in relatiile comerciale dintre Tara Romaneascá i TransilvaE. 303

MoISUC, Industria textild din Bra§ov fi Tara Birsei, I, p. 328.

CHRISTOPH GOTLoB JAHNE, Reise des Grafen von Hofmannsegg in

einige Gegende von Ungarn bis an die tiirkischeGranze, Georlitz, 1800, p. 379. 304 E. MOISUC, op. cit., p. 119. La 1809 insi se spune cä 11/3 cot si un 01 de Ardeal = un cot de Viena (ibidem, p. 455). Vezi si S. GOLDENBERG, op. oit., p. 317 si B. P. SCHARBERO, Mittheilungen, p. 52. 305 PETHE, Europai mértektar, Cluj, 1829. In Anuarul Inst. de istorie nationalA", Cluj, VIII, 1939-1942, p. 99, cotul este socotit de 0,634 306 POP, op. cit., p. 36.

SOS bis ICOLOSZVARYOVARY

op. cit., III, p. 424.

3°7 "Foaia diecezanA", nr. 24, 1895, p. 5. 86

www.dacoromanica.ro


nia, fárI sá. se specifice in documente care dintre cele data' feluri de covi era folosit. De pila, la 1725, egumenul Hurez solicita unui negustor de la Sibiu 20 de co%i de pinz5.3°8. Este probabil cà, in cazul de fafá, ca i in altele de acest fel, se folosea mä'rimea cotului din Transilvania, cu care mäisurau negustorii de acolo.

) a fost RO Cotul (numit in textele slave Haivrb sau folosit in Tara Romilneaseci §i Moldova Ind din secolul al fiind amintit mai intli in privilegiile

comerciale

acordate de domnii celor data' àri negustortilor brasoveni la (1415-1418) (Tara Româneasc5)309 si 1449 (Moldova)°. In sccolul al XV-lea inssi, veskurile se vä'muiau si se vindeau de obicei cu bucata (vigul), balotul sau sulul, nu cu cotul, care incepe a fi menvionat in documentele interne in secolul al XVI-lea, in Tara RomEineascri la 20 iunie 15173", fiind amintit apoi in numeroase documente.

In secolul al XVIII-lea si in prima jumkate a celui trecut, cotul era o unitate de m'Isurat atit de folosità% Inch cu el se mIsura i traltimea oamenilor. Despre vestitul haiduc Grozea SC spune, de pila, cà avea o inkime de doi coti opt versoace3' 2.

Stiri sigure despre mkimea cotului nu avem decit din secolul al XIX-lea. Tinind seama de faptul cà cotul este intilnit prima oati intr-un privilegiu comercial acordat negustorilor brasoveni, este foarte probabil csi mkimea acestuia in secolul

al XV-lea era aceea a cotului din Transilvania, cunoscutI negustorilor brasoveni. In secolul al XVI-lea insä, dud rela308 N. IORGA, op. cit., 3m, p. 29. a°9 I. BOGDAN, Relatiile, p. 7. La (1418-1420) Mihai, voievodul TArii Rominesti, cere vamesilor de la Cetate? Dimbovitei si de la Rucilr sit la vamA dreaptA brasovenilor si bucAtile de postav, dacA le Ian täiate cAltuni sau de cite 3-4 coti, sà nu-i vAmuiti" (Doc. Rom. Historica, I, p. 85). Aici este vorba, foarte probabil, de cotul folosit in Transilvania, a ciirui mArime era cunoscuta vamesilor de la RucAr. 31° I. BOGDAN, Doc. moldovenefti din arhivele Bra¡ovului, pp. 27-29,

32-33. 311 Doc, priv. ist. Rom., B, veac, XVI, vol. I, pp. 43 si 83; vezi si vol. II, p. 390, vol. IV, p. 151 passim.

312 Arh. st. Buc., Vornicia temnitelor, dos. 401011832, p. 15. Versogul era o mAsurA rusg egall cu 0,045 m. 87

www.dacoromanica.ro


tiile comerciale cu Imperiul otoman s-au dezvoltat in m(cl deosebit, este probabil cà s-a imprumutat márimea cotului turcesc. Asa se explicái de ce cotul folosit in mod obisnuit in Tara Romaneascá, de 0,664 rn''', era foarte apropiat márime de cotul halep turcesc, care avea 0,650-0,660 m '4 (cotul endazé era cesa mai mare, másurind 0,68 m)315. Dupá informatiile furnizate la 1830 de logofátul Constantin Golescu, in prima jumátate a secolului trecut se folost_au in Tara Románeascá douá feluri de coti care purtau másurilor simulare turcesti: cotul halebiu sau halep, care as ea douà picioare, dou'ai parmace i zece linii englezesti si cotul

'ndazé Still endizea, care ai ea douá picioare, un parmac si zece unii, fiind deci mai mic cu un degct decit cotul halep. Primul se utiliza la másuratul postavurilor si mátásurilor, 'ar cel de al doilea la másuratul tesáturilor de liná, burnbac. in cinepa. Acesti coti erau folositi, in general, la tirguri si orase, pentru locuitorii din sate, cotul fiind mina cea dreaptr, cu care se másura din cotul miinii piná in virful ue telorsi peste degete piná la incheietura de ling5." palmr3 . Documentele de la mijlocul secolului trecut amintesc de douá feluri de coti, unul clenumit ordinar" care as ,a i altul halep la 1859 0,636 m ce másura 0,680 m3 7 . In aceastá i reme, cowl era impártit in 8 rupi a cite 0,085

pentru cotul balep i 0,079 5 pentru cel ordinar si in 16 grefi a cite 0,042 5 ni in cizul primului si 0,039 7 pentru de al doilea318.

La sfirsitul secolului al XVII-lea, cotul pare sá fi aNt t 0,654 m. Un document din 20 iunie 1699, vorbind de o másurátoare fácutá la Bucuresti, precizeaz c st2njenul au fo t de 3 cori don2nwi"319. Cum stinjenul lui Serban vodl, cel m i 313 I. GHIC.A si D. A. STURDZA, op. cit., p. 17.

314 Cf. §i RAICEVICH, op. c't., p. 132, care afirma ea matasurile se yindeau cu cotul enda è de congtantinopol. La rindul sail, VASQUEZ OUEIPO

considera' cE turcii au imprumutat cotul de la arabi, la aceste popo -e

cotul masurind 0,640 m (op. cit., II, p. 269). 318 A. LEJEUNE, op. cit., p. 257.

318 Arh. st. Buc., Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 31-32. La

1330 erau folositi la Ploiegti cotul cel loare cel mic" (Studii si mat. priv, la trecutul jud. Prahova", II, 1969, p. 63). 317Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 259/1859, f. 8-11. 318 Ibidcm.

318 Acad. R. S. Rominia, CCCLXXIV/283. 88

www.dacoromanica.ro


folosit la másurátori, aN, ea 1,962 m, rezultá. cä." cotul másura

la aceasfá datá 0,654 m, deci cu 10 cm mai mult decit cotul obisnuit de la mijlocul secolului trecut.

In secolul al XVIII-lea, sint amintite insá i másuri de un cot mai mare. La 1797, tot la Bucuresti, se spune despre un cot cá avea patru palme320, adicá jumátate de stinjen (deci circa 0,950 in). Incá din secolul al XVII-lea, folosirea cotului ca instrument

de miisurat de cátre negustori a fost o sursá importantsá de enituri pentru domnie i unii dregátori ai sài. Incepind din cind este aminvremea domniei lui Constantin Brincoveanu exista o categorie tit prima oará si cotul domnesc" dregátori, numiti cotari, care incasau cotáritul, venitul datorat

domniei de cei cc vindeau cu cotul. La 1709, cofáritul era de 142 de bani de nume de negustor, cojocarii si mátásarii

plátind pe jumátate. Incepind din secolul al XVIII-lca, cotii erau dati negusto-

rilor de la cámara domneascá, fiind peceduiti la capete Dupá reglementarea máisurilor, in 1831, s-a trimis in tará un numár de 955 astfel de coti peceduiti. Cei mai multi dintre acetia au fost expediati in judetele Dolj (135) si Dimbovita (110), iar cei mai putini in judetele Muscel, Olt (cite 40), Mehedinti (30), Buzáu, Ialomita (cite 25) si Romanati (20).

Cotii au fost impártiti apoi mámularilor ce sá negutátoresc prin sate", dupá listele intocmite de comisarii" másurilor si cumpenelor323.

Grija cotilor cáclea in sarcina marelui cámáras, despre care banul Mihail Cantacuzino spune: ...negustorii sint datori

sá ia coturi de la cámárasul cel mare si sà pláteascá pentru

aceasta cite 1 leu si 17 bani"321. Dupà informatiile date de cálátorul rus Iakovenko, la 1820,

marele cámáras incasa 1000 de lei pentru stampilarea cotilor; veniturile sale ajungeau insá piná la 100 000 lei datoritá in32° Rev. arhivelor", I, nr. 1, 1921, p. 57. 321 N. IORGA, Studii ci d(c., V, p. 317. Vezi si C. C. GIURESCU, Istoria Rorneinilor, vol. 111/2, p. 678. 322 V. A. URECHIA, op. cit., I, p. 106 si VI, pp. 629-630 (doc. din 1783

si 1793). Vezi si D. Z. FuRNicA, Doc. privitoare la couterlut rornlinesc,

pp. 91-92.

323 Aril. st. Buc., Vornicia din lguntru, dos. 27/1830, f. 142-144. 324 Vezi i N. IORGA, Studii ,i doc., XXV, p. 138. 89

www.dacoromanica.ro


voielilor ficute Cu negustorii pentru folosirea unor coti mai lnici326.

Mari cimirasi realizau venituri ilicite foarte insemnate primind bani de la negustori si dindu-le acestora misuri mai

mid de un cot. Dintr-o interesanti relatie din and 1827, aflim astfel ci marele dmiras din acea vreme isi intrecuse

predecesorii in necinste, impirtind negustorilor, contra unei sume foarte mari de bani, coti mai mici cu trei degete decit cel legal. Cind a aflat de isprava marelui cimáras, dornnul

firii a ris cu pofti si singura sa reactie a fost aceea de a obliga pe negustori si mi'soare mirfurile cumpirate de el In prezenta sa, cu un cot legal, pentru ca si nu fie si el inselat, cum erau ceilalti locuitori236.

Mentionez ci un asemenea cot nedrept" din 1827, misurind numai 0,536 m, se pistreazi la Muzeul de istorie din Bucuresti.

Citre mijlocul veacului trecut, negustorii care vindeau cu coti nedrepti" erau amendati cu cite 5 galbeni327.

In prima jumitate a secolului al XIX-lea existau doui

feluri de coti: unii, de fier, pentru mgsurat tesiturile, si altii, de lemn, pentru misuratul butilor328, In 1861, Consiliul muni-

cipal din Bucuresti anunta pe cei care doreau si cumpere cà aveau de vinzare coti de fier pentru bogaserie, a che 5 sfanti bucata, si coti de lemn pentru misuratul butilor, cu cite 6 sfanti cotu1329. In dictionarul siu, Iordache Golescu arati ci cotul cu care se misurau butile se deosebea de cel cu care mi-

surau negustorii, fiind cu mult mai lung" dech acesta din urmi: si la impirtirea lui are mare deosebire, fiind impirtit gheometriceste"330.

In afari de acesti coti simpli, se utilizau uneori, in secolul al XIX-lea, si stinjeni, care aveau marcati mirimea cotului. De pildi, la 25 aprilie 1841, sfatul orisenesc din Cimpulung cerea Departamentului din liuntru un stinjen de fier pe care, 328 Relatia lui Iakovenko, p. 242 (ms. la Inst. de istorie N. Iorga"). 328 Arhiva", 1896, pp. 346-347.

327 Megtegugari gi neguldtori din trecutul Craiovei, p. 291 (doc. din 1849). 328 Arh. st. Buc. , Vornicia din läuntru dos. 749/1841 si 885/1845,

f. 7-8 si 56.

329 Monitorul oficial", 1861, p. 467. 330 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 846, f. 146. Despre cotul de mäsurat butile vom vorbi la misurile de capacitate. 90

www.dacoromanica.ro


pe o parte sl fie insemnat stinjenul, iar pe cealaltI cotul pentru mIsurarea buvi1or33'.

In Moldova, w cum am aritat mai sus, cotul este amintit

la mijlocul secolului al XV-lea, in privilegiile comerciale

acordate negustorilor brasoveni. In documentele interne, cotul apare insä: mult mai tirziu, spre sfirsitul secolului al )(-. VI-lea332.

cu màsurate de obicei cu cotul In afarl de vesáturi acest instrument se mai má'surau uneori si locurile de cassi sau

de dughene, indeosebi la orase. La 8 octombrie 1794, niste

teslari si pietrari din Iasi m'Isurau astfel locul de dugheni

dup5. rinduiala mestesugului lor", gIsind 1912 cOti333. Alteori, cu cotul se m'äsura adincimea unor sanyuri sau gropi, lungimea scindurilor etc. Astfel, Dimitrie Cantemir ne informeazI

a Valul lui Traian avea pe vremea sa o adincime de 12 co;i (cubitos)334, iar la 1803, la c15.direa bisericii din LarOseni, s-au utilizat 52 de talpi de lemn avind o lungime de cite 19 covi si lAimea de o palm05. Qtre sfirsitul secolului al XVIII-lea, este amintit In documente si cotul domnesc336, probabil ca urmare a intervenviei domniei in reglementarea acestei msásuri. In aceastI vreme erau

folosite si in Moldova dousá feluri de coti: cotul ob4nuit, cel vechi si cotul hale p337, care avea o dimensiune ceva mai mare. In aceeasi vreme, ca si mai tirziu de altfel, documentele amin-

tesc si de arfin, care era o rnà'sur51 ruseasd., mai mare decit cotul, egará cu 0,718 m. La 1860, municipalitatea din Botosani constata astfel o mare deosebire dintre arsinul folosit la m'ásurarea postavului si cotul de pinZárie, care era mai mic338. 381 Arh. st. Buc., Vomicia din 15.untru, dos. 749/1841, f. 97. 332 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 239 (doc. din 24 nov. si 1 (1598). 333 Uricarul, XI, p. 319. Despre locuri mAsurate cu cotul la orase vezi

si doc. din: 1669, 1800, 1805 etc. (Arh. st. Iasi, DCLVII/2, Arhiva", 1902, p. 164, Arh. st. Buc., A. N., DeCLIII/1 etc).

334 D. CANTEMIR, Descriptio Moldaviae, Bucuresti, 1872, p. 23.

333 Arhiva" , 1902, p. 162. 334 Doc. din 2 dec. 1784 (Rev. istoricl", 1922, p. 198).

337 Uricarul, XIX, pp. 324-325 si Arh. st. Iasi , Eforia Iasi, dos. 14/1855.

338 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 38/1860. Vezi si ordinul generalului rus Pahlen din 1828 ca gropile din cimitire sii se faca de minimum trei arsini (C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 283). 91

www.dacoromanica.ro


In primele decenii ale sccolului trecut, francezul Lagan, izitind Moldova, considera cotul pentru mäsurat stofe ca avind 231 2pouces (adicä circa 0,636 m), iar pe cel pentru postav mai mare cu 11/9 pouce339 (adia. circa 0,680 ni). Aceste dimensiuni ale cotului slut aceleasi cu cele ale másurii similare utili7ate in Tara Romaneascä. la 1864. Inca' din secolul al XVIII-lea, cotul era impärtit i in Mol-

dos a in 8 rupi3 °, care, la rindul lor, se divizau la mijlocul secolului trecut in cite doi grefi. Intr-o Aritmetici, apärutä la Iasi in anul 1839, cotul este definit un bät lung cam de ti:i palme" care se impärteste in 8 rupii sau 4 patrare (sferturi) si fiecare rup in 2 grefi; asa darä, un patrariu este 2 rupi 4 grefi"311. In documentele din secolul al XIX-lea sint amintite si jumätäti de cot . La 1864, cotul obisnuit era c nsiderat de 0,637 ni, iar cotul halcp dc 0,688 1 ni; rupul cotului obisnuit as ea 0,0796 3 iar greful 0,039 81 rn3'3.

Datoritä faptului cà märimea cotului utilizat in Moldos a era apropiatä de accea a cotului folosit la construirea piramidelor egiptene (0,635 66 m), cunoscut numai de initiati", s n autor mai vechi a mers pinà acolo, inch a considcrat tul moldovenesc este cot sacru"344.

Ca si in Tara Romaneascä, cotul, instrument de inisurat, se afla sub controlul reprezentantilor dornniei inc5." de la inccputul secolului al XVIII-lea. Dupä cum ne spune InvAatul domn al Moldovei Dimitrie Cantemir, marele cämäras era dregkorul insärcinat de domnie sà Impartä negustorilor cumpenele si másurile (pondera et mensuras) cu care acestia erau obligati ssi isi vîndà märfurile si tot el avea grijä sä nu se foloseascä mäsuri

fäcut accasta345.

i

coti falsi, pedepsind pe cei care ar fi

339 Buletinul Cont. istorice", IX, p. 175. 340 Doc. din 1721, 1730 si 1803 (N. IoRGA, Studii ci doc., XVI, p. 378 si loan .Neculee", 1923, p. 90, 1924, p. 241. 341 Aritnieticei, Iasi, 1839, P. 73. 342 N. IoRGA, op. cit., XXI, p. 198.

343 I. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 8 si I. BUJOREANU, op. cit.,

p. 1969. 344 Acesta este titlul unei brosuri a lui H. Ciocan, tiparitä, Mil an la

Pitesti.

343 D. CANTEMIR, op. cit., p. 85. 92

www.dacoromanica.ro


Mai irziu, la 1776, marele cämäras era dator sä facä

coti cu boure domnegi, hale puri §i ar,sinuri; i dind la fiestacare dugheanä cite 2 coti, un halep si un arsin, sà ja de toatà.'

dugheana cite 30 bani". Ca si in vremea lui Dimitrie Cantemir, marele cämäras avea dreptul sà pedepseascä pe cei care vindeau cu coti nedrepti"346.

Dupá 1831, ni s-a pästrat o bogatá corsepondentä despre confectionarea de coti de fier, preväzuti cu cite un cap de bour la fiecare capát, care se trimiteau de la Iasi in toatá tara, pentru a fi impártiti apoi pe la dughene347. Pretul unui asemenea cot era de 4,20 lei la 1836, mai tirziu ajungind la 10 lei bucata348.

La Muzeul de istorie din Galati se pästreazà un astfel de cot de fier, preväzut la un capät cu un miner cu inel. Cotul are incizat pe el anul 1850 i cite un cap de bour la capete, are sase gradatii care Il impart in opt rupii i mäsoará.

0,65 m in lungime. Un alt cot, identic cu acesta (datind probabil din aceeasi epocä), poate fi väzut in Muzeul Liceului industrial de metrologie din Bucuresti, iar alti doi la Muzeul tehnic din Bucuresti (vezi fig. 9). . Ca si in Tara Romaneascä, si in Moldova negustorii sávir-

seau unele abuzuri, folosind coti mai mici decit cei legali. Astfel, la 21 august 1834, Departamentul din läuntru, pri-

rnind multe failuiri" ale locuitorilor, gásise covi cu care negu%itorii vind postav i alte materii cu totul lipsä"; pentru

depärtarea unui asa abuz", Departamentul face cunoscut negustorilor cà sint obligati sä yin& cu cot potrivit cu acel

de fier pästrat spre acest sfirsit la Eforie, unde fiestecare negutitoriu sä se adresascl spre indreptarea cotului"; cei care continuau sà vinclä cu coti nedrepti" urmau sä fie amendati349.

La 1842, cei prinsi cà foloseau coti si halepuri mai mici decit cele legale erau amendati prima °ail cu un galben, a 346 Uricarul, XIX, pp. 324-325. 347 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 32/1836, 28/1838, 31/1853, 53/1854, 6/1856, 6/1857, 38/1859, 38/1860 si 165/1864; ibidem, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43.286/1859, f. 183 (cererea prefecturii districtului Dorohoi de a i se

trimite 300 de co# pentru a fi impIrtili pe la dughene). 348 Vezi nota precedentit. 346 Manualul administrativ al Moldovei, I, p. 363.

93

www.dacoromanica.ro


doua oará cu doi, a treia oati cu trei si a patra oará cu sase galbeni i cu inchiderea dughenei350. Mai tirziu, la 1855, amenzile s-au micsorat la unu, doi, trei i respectiv sase taleri351, 7) MASURILE PENTRU DISTANTE MARI

In evul rnediu, distantele m,ari se calculau cu multá greutate, datoriti lipsei unor unitáti precise de másurat asemenea distante. Din aceastá priciná, cind trebuiau sl se másoare distante mai mari, acestea erau apreciate uneori din privire. Asa se intimplá la 1282 la Sálacea, in Transilvania, unde, la hm:irnicia unei intinderi mari de pámint, se spune c5. se va lua seama si se va másura din ochi". Tot astfel, la 1348, se

aratá cá, dacá mosia Hásdate nu va putea fi másuratá cu stinjenul, va fi socotitá »din ochi" (visu considerando)352. In cele trei tári locuite de romani s-au folosit mai multe mäsuri pentni distante mari: ceasul de mers, poga, mila, leghea,

päpriftea, aláturi de altele a cáror márime depindea de forta fizici a omului sau de bátaia ságetii si a pustii.

a) Ceasul de mers. A fost cea mai des utilizatá unitate de másurat distantele mari in Moldova, fiind amintitl la inceputul secolului al XVIII-lea. In anul 1716, tátarii din Bugeac au obtinut de la turci, din teritoriul Moldovei, o bucatá de loc nelucrat, de 32 ceasuri lungul si 2 ceasuri latul". Aceastä fisie de pámint ocupatá de fitari va fi cunoscutá apoi sub numele de »cele douI ceasuri"353. Dupá ce tátarii au eliberat acest teritoriu, in urma rázboiului ruso-turc din 1768-1774, regiunea aceasta a alcátuit un tinut nou, numit Hotárniceni, lung de 100 km si lat de 20 km354. UO

Buletin" gazetit oficialit, 1842, p. 397 §i Manualul administrativ

al Moldovei, I. p. 366. ali Arh. st. Ia§i, Eforia Ia§i, dos. 14/1855. 351 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIII, vol. II, p. 238 §i XIV, vol. IV, p. 432. 153 Uricarul,IV, p. 240. Despre acest teritoriu de douit ceasuri In curraezi§ §i 32 ceasuri In lung", mitsurat §i hotArnicit de vechili despre amln-doui vezi §i Cronicile Romdniei, ed. M. Ilogälniceanu, vol. II/. pp. 166, 175, 176-177 i G. NAsTAsE , Hotarul lui Halil-pa§a §i cele dota ceasuri", Bucure§ti, 1932. a" C. C. GIURESCU, Istoria romdnilor, vol. III, partes. a II-a, p. 486.

www.dacoromanica.ro


Ceasul de mers se calcula in trei feluri: dupg mersul omului

pe jos, dupa mersul calului fi al boului, cele trei ceasuri de rners" fiind inegale intre ele. Despre calcularea ceasului de mers dupá. pasul omului aflIm unele stiri de la cronicarul Ioan Neculce, care ne informeaz5.

c'ä, la 1712, un agsá turc a venit in Moldova cu ceasul si a misurat, Cu un om care mergea pe jos, cite ceasuri distanti au eälcat rusii hotarul färii cind au venit ia pe Carol al XII-lea, regele Suediei, refugiat pe Omintul Moldovei; si s-au aflat opt ceasuri", ne relateazsi cronicaru1356.

Dintr-un document mai tirziu, din anul 1844, afTim cum se calculau ceasurile distan tI cu mersul calului si al boului. In acest document ni se spune csá pentru a se calcula distanta unde urma sI se indintre tirgul Ordesti i satul Murgeni s-a acut m5.sura ceasurilor" mai fiinteze un iarmaroc nou Intii cu carul cu boj ineärcat cu trei mere greutate i apoi pasul calului", eisindu-se ea' dep'Irtarea pe piciorul boului"

era de sase ceasuri distan, iar pe pasul calului" de patru

ceasuri356. Distanta de un ceas de mers cu calul era deci mai mare decit aceea de mers cu boul de 11/2 ori. Indiferent 'Ina' de felul ceasului de mers, acesta era principala unitate de mc'isurat distan tele mari in Moldova in secolul al XVIII-lea i in prima jum5.tate a secolului al XIX-lea. In aceast'ä vreme erau calculate in ceasuri de mers distantele la obligatiile care trebuiau s mearg ranii pentru de clac fatI de selpinii de mosii357; tot dupI ceasurile de mers parcurse era calculat i treap'ádul pe care 11 incasau aprozii de la cei la care erau trimisi de domnie358, iar in 1823, loan Sandu Sturza, domnul Moldovei, pentru a curma abuzurile

hot:irIste ca pe drurnul cel mare de la Tg. Ocna la Sculeni la fiestecare 2 ceasuri" sl fie cite un imas pentru piscut caii i numai in aceste locuri sà. aib5. voie cruii sl poposeasci359.

446 I. NECULCE, Letopiseful Moldovei, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 192.

64 Doc. economice, vol. II, pp. 291-292. 347 R. ROSETTI, Pdmintul, sdlenii i siãpfnii in Moldova, Bucuresti, 1907, pp. 466-467. 364 Uricarul, XIX, pp. 343-344 si I. ANTONOVICI, Istoria comunei Bogdana..., Birlad, 1905, p. 414. Despre ceasuri distantA vezi si Doc. priv. rea/lile agrare, II, p. 716. 364 Uricarul, XIV, p. 289. 95

www.dacoromanica.ro


In sfirsit, catre mijlocul secolului al XIX-lea, un necunoscut incerca s evalueze dimensiunile i suprafata Moldovei folo-

sind ca unitate de masurat ceasul de mers. Dupa opinia sa, Moldova ar fi avut 70 de ceasuri in lungime si 50 de ceasuri

,in lime, sau, considerind ci ceasul de mers este egal cu

.2000 de stinjeni, 140 000 de stinjeni in lungime si 100 000 in Jatime (circa 300X220 km), suprafata tarii Tevenind la t4 861 097 falci a cite 320 de prajini tetragonicesti"359 bis, In secolul al XIX-lea, ceasul de mers era considerat ca mèisurind 'in medie 2000 de st2njeni36°, adiaz aproxirnativ 4,5 km sau jumatate dintr-o mil austriaca ce avea 4000 de stilljeni; catre sfirsitul secolului al XVIII-lea, abatele Boscovici :aprecia ceasul de mers din Moldova ca fiind egal cu trei mile italiene36' (adid, circa 3,8 km).

In Tara Romaneaseci, ceasul de mers a fost mai rar folosit

la calcularea distantelor mari decit in Moldova. De pilda, la 1808, vistierul C. Filipescu arta ci dimensiunile raialei Braila erau de 21/2 ceasuri la capatul dinspre Siret, 41/2 la mijloc si 6 ceasuri la capatul de la Vizir Cislasa (Odaia Vizirului)362, iar la 1823, intre obligaviile satenilor clacasi fata

de proprietarii de mosii, figura si aceea de a duce un car de lemne, pina la un loc cale de sase ceasuri, precum s coprinde in pravila"363.

Este foarte probabil c ceasul de mers s-a folosit i in se-

colul 1 XVIII-lea, de indata ce, In 1734, administratia austriaca' din Oltenia 11 considera ca fiind egal cu 4 000 de pasi364

iclica aproximativ 2 000 de stinjeni sau circa 4 km, tinind seama de faptul ci in Oltenia pasul avea patru palme sau 1/2 stinjen.

Cit priveste Transilvania, aci ceasul de mers s-a folosit la calcularea distantelor mari, concomitent tu mila, indeosebi de ass bis Arh. st. Buc., A. N., CCI4VII/4. 860 Arhiva" Iasi, 1898, P. 603. In asezilmintul acordat colonistilor bulgari din Moldova la 1830 ceasul de mers cu carul cu patru boj era considerat a avea numai 250 de stinjeni, deci circa 500 m (Romanosla'vica", III, 1958, p. 124.) 361 G. R. BOSCOVICH, Giornale di un viaggio da Constantinopoli in Polo-

nia, Bassano , 1784, pp. 118-119. 362 Analele Bräilei", nr. 1, 1930, p. 55.

363 I. COJOCARU, Doc. Privitoare la economia Tdrii Romdne,sti, I, p. 270.

364 Arh. st. Sibiu, L 5/205, f. 61-62. 9

www.dacoromanica.ro


catre taranii romani. Astfel, la 1820, locuitorii a numeroase sate din provincia de peste munti calculau distantele ce Ii separau de diverse tirguri mai apropiate in ceasuri de mers365, timp ce altele apreciau aceste distante in miluri de pámint366". In incheiere, trebuie sà" arátám c ceasul de mers a fost folosit la aprecierea distantelor mai mari si de alte popoare, de pildá, de austrieci. La sfirsitul veacului al XVIII-lea, activii exploratori austrieci ai Dunárii calculau distantele par-

curse cu vaporul tot in ceasuri: de la Orsova la Vidin erau 16 ceasuri, de la Vidin la Nicopol 36 etc.367.

b) Pnta a fost o másuri de lungime pentru calcularea distantelor mari, utilizata in Tara Romaneaseä si Transilvania. In Tara Rondineasca, in secolul al XVIII-lea si in prima jumátate a secolului trecut, po,sta era distanta la care se schimbau caii de polai sau de menzil, adicei circa 15-20 km sau 7 000 de st2njeni368.

La Inceputul secolului trecut, englezul Thornton, aflat in vizitá prin tara noastrá, afirma cá statiile de posta sint, deobicei, in amindouá principatele, la o distantá de patru ceasuri sau leghe una de alta"369. Mai tirziu, la 1822, un alt licor considera Insà cà aceste statii se aflau la o distantá de 4-6 ore de mers una de alta370. In Almanahul statului" pe anii 1836 4i 1837, toate distantele dintre localitatile mai mari ale Tárii Romanesti sint calculate in poste: de la Bucuresti la Oltenita erau trei poste, pina' la Ploiesti patru, pina la Giurgiu cinci, la Cálárasi sase, la Focsani zcce, Braila 11, Craiova 12 etc.371. 366T. METES, nata apard, economicd a rouidnilor din Ardeal fi Ungana, I, Bucuresti, 1921, p. 20, 86, 112, 125, 139, 144 passim. 366 Ibidem, p. 269. 367 N. DoCAN, Exploratiuni austriace pe Dundre, p. 700.

Alteori insä se folosea ca unitate de mäsurä zitta de mers. De pildä, la 1524, M. Bocignoli, descriind Tara RomaneascA, afirma c5. aceasta se intinde in lungime de la apus la räsärit cale de 12 zile, in liitime de la miazazi la miazänoapte cale de trei zile si mai mult". (CcIldtori stritini despre Tânile Randne, I, p. 175). 368 A. LEJEUNE, Maniates, poids et mesures, p. 228. Tu Propäsirea", 1844, p. 208, posta e socotitä de 15 696 ni. 389 T. THORNTON, The Present Stale of Turkey..., p. 428. 370 I. T. NISTOR, O debo ¡ere a principatelor romdne din .1q22 (Analele Acad. Rom., Mein. Sect. ist.", 1942 1943, p. 391).

371 Alinanalml statului", 1836, pp. 159-163, 1837, pp. 219-223.

97

www.dacoromanica.ro


La mijlocul secolului trecut, in vremea cind in %ara noastrá

stationau trupe rusesti aflate in rázboi cu turcii, posta era calculatá uneori in verste rusesti, avind 18 asemenea má-

suri372. Cum versta másura 1077 m, rezultà cà posta era considerafá egalá cu circa 19,4 km. In Transilvania, la mijlocul secolului trecut, posta era consi-

derafá ca avind aceeasi márime ca in Tara Romaneascá, distantele dintre Bucuresti i orasele principale din tarsi fiind

redate exact ca in Almanahul statului" amintit mai sus373. $i aici distantele dintre localitàçi erau calculate in poste: intre Sibiu si Cluj erau 10 poste, de la Brasov la Sibiu 7 etc. La 1815, italianul Domenico Sestini, vizitind Banatul, afirma insá cà existau douá feluri de poste: poga inieji (piccolo posta), care avea douá mile mici, i poga dubl'O (doppia posta)374. La 1835, un alt stráin, Adolph Schmidt, aprecia dis-

tantele din Transilvania in poste, care aveau cite 3-4 ceasuri de mers375 (deci circa 14-18 km).

c) Mila a fost o másurá pentru distante mari de origine romaná, avind 1000 de pasi sau 1472,5 I11376. Dintre cele trei

fári romane, mila a fost folositá doar In Transilvania; in Tara Romaneascá si Moldova mila nu a fost utilizat06 b

.

In Cartea romiineaseá de inv'ätätura' §i in lndreptarea Legii, apárute in anii 1646 i, respectiv, 1652, sint mentionate milele distantá luate din textele compilate, aceasta deoarece editorii versiunii romanesti a legiuirilor nu au gásit o másurá romaneascá cu care sá inlocuiascá mila377, ca in cazul mertei sau vedrei, pomenite mai inainte378. 872 Buletinul oficial", 29 martie 1854, P. 97. 373 Calendariu pe anul 1853", Sibiu, pp. 78 79. 374 D. SESTINI, Viaggio curioso, scientifico-antiquario per la Valachia, Transilvania et Ungheria, Florenta, 1815, pp. 308, 310.

875 A. ScHmiDL, Reisebandbuch durch das Königreich Ungarn... Viena, 1835, pp. 278, 381 passim. 378 M. SAIGEY, T,aité de rnetrologie ancienne et moderne..., p. 66.

876 bis. Totusi mila este amintitg intr-o scrisoare adresatá regelui polon de Stefan, domnul Aloldovei, prin care Il anunta, la 16 febr. 1434, cg a reusit sg infringg pe fratele sgu Ilias la o milg (Ea mum) de Suceava" (Rev. istoricg", 1934, pp. 258-259). Aceasta fiind singura mentiune a milei cunoscutg din documente, este greu sá ne pronuntgm asupra ei. 377 Indreptarea legii, p. 69 si Carte ronuineascd de invdfdturd, p. 69, ambele aptirute in Ed. Academiei. 878 Ibidem, p. 60. 98

www.dacoromanica.ro


In Transilvania, mila este amintitl inci din secolul al XIV-lea, la 1347, cind o distantl era calculatl la trei mile (tria milliaria)379. Dupa aceea, mila este amintitl in numeroase documente de cele mai multe ori fárI sl se arate despre ce fel de mil l este vorba 380.

Despre m.árimea milei transilvánene sau ungure4ti" 4tirile stilt pu%in cam contradictorii. Astfel, la 1564, G. Gromo considera mila ungureasel egall cu 7 mile italiene381, iar la 1583,

A. Possevino credea cl. o leghe de Ungheria" era egalI cu 5 sau 6 mile italiene (25 leghe ungure4ti fac cam 140 mile italiene)382. Cum mila toscanl avea 1,629 km388, iar cea italian5. 1,852 km, rezulel cl mila folositl in Transilvania ar fi m5surat circa 12-13 km in primul caz i 9-10 km in cel de al doilea. La 1795, insà% Amfilohie episcopul, traduckorul unei

Aritmetici tiplrite la Ia§i, afirma ei mila italiadi avea 1000 de pa§i sau 8 stadii, cea germanI fiind mai mare de cinci ori ca cea italian5., avind 5000 de p4i sau 40 de stadii384. In secolul al XVII-lea, mila transileänean'ii era considerata egal`d cu dou.1 mile germane385 (deci circa 15 km), pentru ca in secolul al XVIII-lea aprecierea ssi se schimbe, dou'l mile fiind egale cu trei mile germane388, mila fiind deci de 11,13 km. at priveste mila german5., la sfir§itul aceluia§i seco!,

aceasta era apreciatà la doul ore de drum387, iar la 1843 un mil nemIesc" era egal cu 4000 de stinjeni388 (circa 7,6 km).

399 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. IV, p. 401; vezi si 674.

In doc. din 1291, cuvintul rasta este tradus cu milk fax in altul, din 1325, cu versa. (ibidem, veac. XIII, vol. II, p. 379 si veac. XIV, vol. II, p. 150).

389 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1964, p. 249, Anuarul Inst. de istorie nationalà.", Cluj, 1928-1930, p. 174, ,,Gazeta maramuresanil.", 19 ian. 1923, Transilvania", 1876, p. 83 etc. 381 A. VEREss, Documente, I, p. 251. 382 BAscAPE, Le relazioni fra ¡Italia e la Transilvania nel secolo XVI,

Roma, 1935, p. 35.

383 M. SAIGEY, op. cit., p. 179. AMPILOHLE, EPISCOPUL, op. cit., p. 133.

TROSTER, Das Bedrtiugte Dacia, Niirnberg, 1666, p. 385 si Archly des Vereines", X, 1872, p. 459. 386 Reisen von Pressburg durch Nahren beyde Schlesien und Ungarn nach

Siebenbiirgen..., Frankfurt, 1793, p. 224.

387 EDMUND CLARKE, Travels in various Countries, VIII, p. 294.

388 Gazeta de Transilvania", 1843, p. 85.

99

www.dacoromanica.ro


La introducerea sistemului metric, in 1875, deosebirea dintre mila maghiará fi cea austriacá era mult mai mica"; prima avea

8,353 6

km, iar cea de a doua

7,585 9 km389.

Leghea. In jurnalul principelui Iacob Sobieski, fiul regelui Ioan, intocmit cu prilejul campaniei polone in Moldova, din 1686, sint amintite de citeva ori leghe bune moldovenesti"390, masursa pe care nu am intilnit-o insa in documentele interne moldovene. Dup'a pa'rerea episcopului Amfilohie, la

1795 leghea

ar fi masurat 4000 de pasi391.

Papristea. In Letopisetul anonim al Moldovei se spune ca,

la 1498, turcii au plidat Polonia, ajungind la 25 de papristi mai sus de Liov392. Cind ajunge la acest pasaj, cronicarul Grigore Ureche nu traduce cuvintu1393, ceea ce arata ea, pro-

babil, nu stia ce inseamna, el nefiind intilnit in documentele interne. Rápristea este o m'asura de lungime de origine slava, care traduce m'asura latina stadium, fiind egala' cu mila, care avea in Polonia 5,6 km394.

Alte masuri. In afari de aceste masuri, distall4ele mai mari erau apreciate uneori í dupá numárul de bátái ale ságetii lansate de arc, al zvirliturilor de bar sau in pasi. De pilda, cronicarul Ion Neculce apreciazà in doua rinduri distantele mai mari in pistreli" (bátai) de ságeatá, cind spune ea, la niste locuitori au mers spre Camenita cit o pistreala de sageatà" sau ea rusii se gaseau la 1711 afara' din tabar'a ca 1699,

trei

patru pistrele de sageata"395.

Cind armele de foc au fost folosite pe scara' mai larga, distantele mai mari au inceput a fi apreciate dupá bataia puFtii. De pildä, la 389 39°

1774,

se considera ea m'arimea mosiei Fa-

POP, Mdsurile metrice..., p. 36

Analele Acad. Rom., Mem. Sect. ist.", s. III., t. XIII, 1933,

p. 300.

391 AMFILOHIE EPISCOPIJL, op. cit., p. 133.

392 Cronicile slavo-ronuine, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 22. 393 G. URECHE, Letopiseful /tIrii Moldovei, ed. a II-a, ed. P. P. Panaitescu, p. 115. 395 T. WIERZBONVEKI, Vadetnecum, podrecznik dla studiow arhiwalnych,

Varsovia, 1926, p. 248.

395 I. NECuLCE, Letopisetza, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 145 si 236. 100

www.dacoromanica.ro


ge%el din Oltenia avea lungul cit bate pusca de 2 ori, iar rátimea cit bate pusca o dat5."396, iar austriacul Kleeman, cá"-

Fitorind pe Dura're la 1768, arta ei hotarul cu turcii se 0sea la o bkaie de pusei de cetatea Orsova397. La 1818, o altá distan a mai mare era apreciatä: in Moldo-

va ca al/hid zzci zvirlituri de b'eit di un om voinic"398. In sfirsit, vorbind de obligatia domnilor Moldovei de a trimite cite un insotitor pentru reprezentatii Portii otomane care plecau din Iasi, Dimitrie Cantemir afirmá' csai acesta mergea cale de 1000 de pasi, distanfá pe care o inlocuieste apoi cu termenul de o mil399. 3" Buletinul Com. istorice", V, 1927, P. 293. 397 Tagebuch der Reisen, Praga, 1783, p. 29.

399 Revista Moldovei", nr. 11-12, 1925, p. 15. 899

D. CANTEmm, Descriptio Moldaviae, pp. 65 si 75.

www.dacoromanica.ro


CAPITOLUL III

MA.SURAREA

1 HOTARNICIREA PAMINTULUI. MASURILE DE SUPRAFATA

Acest capitol este strins legat de precedentul, in care am prezentat instrurnentele principale de lungime folosite la mäsurarea plmintului (stinjenul, präjina, funja, largul etc.). Ad ne vom ocupa de modul cum era impärtit pämintul In cadrul obstii, de hotärnicirea lui, pe misuri ce membrii obstii ies din devälmäsie si isi aleg" pärtile si, in sfirsit, vom prezenta principalele mäsuri de suprafatä folosite.

A. IMPARTIREA PAMINTULUI IN CADRUL OBSTII Precum se stie, in evul mediu, fáranii romani au träit in obsti agrare, in care pärtile fiecäruia din pámintul comun nu erau alese. La 1819, boierii din Moldova defineau acest mod de stápinire devälmase a pämintului in mod urmätor: stäpinire räzásascl este aceia unde o bucatä de loc incungiuratá cu ho-

tarä o stäpinesc muhi obrazi impreunä, stápinitori cu totii, insä färä sä fie parte nemärui despártitä cu hotarä, nici locul 102

www.dacoromanica.ro


cunosc-ut unde este parte fiestecárui, ci stápinesc toti toatá acea

mosie impreuná, avind ei in de ei stiinta cid parte i sá vine fiestearue dintr-ace mosie stäpinitá de toti impreurd". Stápinirea membrilor obstii libere asupra pámintului consta deci in dreptul pe care fiecare din acestia Il avea de a folosi pámintul comun al obstii, fárá ca acest drept sá fie determinat pe teren. De aceea, cind incep vinzárile de pámint in cadrul obstii, in documente se spune c'á se vinde partea cutárui locuitor cit se va alege"2, care, precum se vede, se hotárnicea numai cu ocazia vinzárii i aceasta incepind indeosebi din secolul al X VI-lea.

In secolul al XV-lea si in prima jumátate a celui urmátor, documentele moldovene vorbesc de vinzári de párti de sate,

firá sá le precizeze hotarele: din tot hotarul a treia parte", douá párti din jumátate", jumátate din a treia parte din jumátate" (deci 1/12), a cincea parte din jumátatea de sus a satului etc.3. 1) IMPARTIREA PE BATRINI SAU MOSI

A fost prima form5 a impártirii párnintului din cadrul

sau mosul" era numele ce se cláclea unei párti din teritoriul satului care apartinuse la inceputurile acesobstii.

tuja unui fondator real sau prezumtiv al satului respectiv. Numele de batrîn era ob4nuit in Moldova, iar cel de mof T ara Romaneasca.

Numárul pártilor numite bátrini" sau mosi" nu era egal pentru fiecare sat. La 1840, cind aceastá stápinire persista ind in judetul Vilcea, satul Cirlogani avea patru mosi", Plesoiu sase, Grádistea sapte, Bgesti 13 etc.4 G. GHIBANEscu, Surete, XII, p. 40. 2 P. P. PANAITESCU, Ob§tea feirdneascci in Tara Ronuineascd §i Mol-

dova, Bucuresti, 1964, pp. 103-104. Vezi i Arhiva", 1902, p. 154. 3 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XV, pp. 38, 284, veac. XVI, vol. I, pp. 415, 419 etc. 4 I. Po PESCU-C ILIENI, Biserici, tirguri §i sate din jud. Vilcea, Craiova,

1941, P. 122 passim.

103

www.dacoromanica.ro


Numá'rul b'itrinilor" dintr-un sat se putea micsora, cazul in care unii din acestia nu aveau urmasi. La 12 august 1645, atTalm astfel c51 satul Holohoreni din Moldova umbla"

mai de mult in opt b5.trini; apoi au iesit un 13t& cí au fost sterpu (adic fr copii- N. S.) i au umblat pe sapte

Htrini".5.

In secolul al XVII-lea, fiecare dintre acesti Htrini sau mosi avea in Omintul comun al satului un numa'r de pa-1minturi", in Moldova, sau stinjerri, in Tara RomâneasCi. Astfel, intr-un document nedatat, din secolul al XVII-lea, se spune csa' satul B'árgkani-Neamt se impsairtea in sase bàtrini, fiecare bàtrin avind 180 de pà'minturi6, iar la 25 septembrie 1691 un locuitor din Tara Româneasc51 aruieste unui mare

boier un mos intreg din satul Hiersásti si la un mos

in

st5nAni 250".7

Fiecare dintre membrii obstei, urmas al unui mos sau stia cä are dreptul la atita parte din mosul respectiv, dupà" numà'rul urmasilor intre care s-au subimOrtit drepturile acestuia. and se vindea partea unui locuitor dintr-un sat

se preciza ce se va alege dentr-un hätrin a treia parte, in vatra satului si in tarinr... sau ce se a alege din hátrinul Fetestilor" etc.

Alegerea" sau hotárnicirea Htlinilor" s-a flcut pe scarä mai aarg'l mai ales in secolul al XVII-lea, aceasta fiind Inceputul desfacerii stpmnirii in comun a Ornintului obstii sà"testi, prima faz à" a delimieárii proprietAii individuale in cadrul obstii.

Cu toate acestea, in unele regiuni ale tárii, imp5irtirea pà"mintului satului pe mosi" a continuar sa se practice pinsá in secolul nostru. De pila, la 1915, Omintul obstii mosnenilk r cimpulungeni era impsártit in 44 de mosi", fiecare dintre

acestia avind in sapinire cite 400 de dramuri de mosic9. 6 Acad. R. S. Romania, ms. 5304, f. 17v-18. 6 Arli. st. Iai, CDXXV/36. 7 Muzeul de istorie Bucuresti, nr. 1623 D. Tot astfel, la 1812, mosia Cimpurile-Putna se impartea pe patru batrini (Lata, Bogdan, Straoa Itu), fiecAruia revenindu-i cite 2290 de stinjeni (A. SAVA, Doc. putnene,

II, pp. 65-68); vezi si vol. I, pp. 87-94.

8 P. P. PANAITESCU, op. cit., p. 149. 9 H. H. STAHL, Contribulii la studiul satelor devellma§e, II, p. 321.

104

www.dacoromanica.ro


2) DELNITA SI JIREBIA

Erau alte forme de impgrtire a pgmintului obstii. Cuvintul delnitg este de origine slavg, derivind de la dél = parte, delnita fiind partea ce se cuvine unei familii care vade intr-o

casg""). Ca si mosul" sau bgtrinul", delnita era un drept nedeterminat pe teren; hotgrnicirea ,sau alegerea" se fIcea de obicei la vinzarea delnitei sau cind stgpinul ei dorea sg din devglmgsie.

Fiecgrei delnite li revenea un numgr de stinjeni in pgmintul arabil al satului. Astfel, la 1776, satul Jupinesti-Muscel avea 50 de delnite care delnite se numesc cgminurile caselor si fiecare delnitg are si mosie in cimp de delnitg cite stinjeni 60". Alteori, fiecgrei delnite Ii revenea un numgr de locuri calculate in zile de argturg, despre care vom vorbi mai departe. Delnitele nu erau egale intre ele, in documente intilnindu-se in sate diferite delnite de trei pogoane, de 296 de pogoane etc.12

In Moldova, delnita avea de obicei o altä: acceptiune: aici se

numeau delnite locurile de finete, amintite adeseori in do-. cumente. Nici aici delnitele nu erau egale, In documente intilnindu-se delnite de 12, 34 prgjini etc.'3. Cit priveste jirebia, ea era corespondentul delnitei in Moldova, fiind intinderea de pgmint necesarg pentru intretinerea

unei familii. Cuvintul este tot de origine slavg, Insemnind alegere la sorti" aceasta, deoarece locurile respective se trggeau la sorti, dupg cum ne informeazg cálgtorul italian N. Barsi'5. 14 Ibidem, pp. 108-110. 11 Rev. arhivelor", V/1, 1942, p. 81. 12 1. BRAESCU, Mdsurarea pdmintului la rormini, pp. 24-25.

Arh. Bas.", 1935, pp. 179, 258. 14 P. P. PANAITEscu, op. cit., pp. 111-113; B. P. Hasdeu, in Arhiva istoricA", III, p. 164 si R. ROSETTI, op. cit., p. 87 si urm. 14 C. C. GIURESCU, Le voyage de Niccolo Barsi en Moldavie (Mélanges

de l'école roumaine en Prance", I, 1925, pp. 307-308).

105

www.dacoromanica.ro


Termenul de jirebie nu este deck traducerea in limba slavá a cuvintului latin sors-sortis. Romanii numeau sorti cimpiile din provinciile cucerite pe care le impárteau si le atribuiau prin sorti ostasilor" (agros quos in provinciis a se devictis ocuparant sorte militibus divisos ac assiguratos)t6, Cuvintul de origine latiná sorti se intilneste in Transilvania, in documentele redactate in aceasti limbá, si in Moldova, in actele alcátuite in limba rominá. Astfel, la inceputul secolului

al XIII-lea, biserica din Arad avea 7 sorti (sortes) de pámint la Galsa'7, iar la 1628 se vinde pámint la Ruginoasa, in Moldova, ce sá va alege din trei sorti giumátate"". Aceasta dovedeste faptul cá sistemul de tragere la sorti a loturilor arabile a lost mogenit de la romani. Jirebia era locul de casá din sat locuit de o familie, care dispunea de un numár de páminturi sau ogoare in tariná si de o parte din finate, pádure etc. Astfel, la 16 decembrie 1627, se vinde un loc de cask' ce sá chiami o jirebie" la Hreascal°, iar la 29 iulie 1652, cind se vind douá jirebii din satul Náhoreni-Suceava, se spune: cu tot venitul, cu páminturi in tariná, cu finate, cu loc de prisáci si cu loc de codru de jir si cu tot venitul ce va hi pre acele do á jirebii"20. Gel mai adesea pámintul arabil cuvenit unei jirebii se impártea pe páminturi" (despre care vom vorbi intr-un paragraf urmátor); alteori insi, fiecárei jirebii ii revenea un numár de stinjeni de loc sau de fálci. De pila, la 1765, satul Lináuti-Dorohoi umbla" din vechime in 54 de jirebii, fiecare dintre acestea avind cite 55 de stinjeni21, iar R. Rosetti enumerá citeva cazuri in care unei jirebii ii revenea intre 20 i 65 de fálci22.

Dupá cum a remarcat G. Ghibánescu, cu vremea, jirebia si-a pierdut intelesul initial de parte de pámint tras 1 la sorti, cápátind sensul de suprafatá mic5.23. le DU CANGE, op. cit., S.V.

17 .Doc. priv. ist. Rom., C, veac, XIXIII, p. 23. 18 Acad. R. S. Romania, DCXCV/18. 18 Ibidem, CX/113. 28 Ibidem, CXXXIX/52. 21 Uricarul, xXTI, p. 111. n R. ROSETTI, op. cit., p. 96. 33 Uricarul, XXIII, p. 232. 106

www.dacoromanica.ro


Acestea au fost principalele moduri de impártire a p5.mintului in interiorul obstii agrare din Tara Româneascá si Moldova inainte ca ele sá fie hotárnicite pe teren, hotár-

nicirea lor fiind calea de a iesi din deválmásie prin alegerea" pártilor membrilor obstii.

B. HOTARNICIREA SI MASURATUL MOSIILOR Hofárnicirea si másuratul mosiilor au constituit in evul mediu

una dintre cele mai de searná atributii ale administratiei si

iustitiei feudale. In 1835, marele vornic din Tara Româneascá Mihai Ghica recunostea astfel cá prigonirile de hotarele mosiilor sint acum pricina celor mai multe si mai grele judecáti intr-aceastá Tarr 24.

Hotárnicirea mosiilor sau pártilor de mosie din Tara Romaneascá si Moldova a inceput in secolul al XVI-lea, de cind ni s-au pástrat cárti domnesti de numiri de hotarnici, de jurátori si intáriri pentru hotárnicii efectuate de acestia. La inceput dupá cum remarcá G. Ghibánescu hotarnicii foloseau semnele naturale existente: movile, arbori, santuri etc., flrä.' sa precizeze distantele; preciziunea aceasta a

distantelor s-a inceput in secolul al XVII-lea, cátre sfirsit, si o gásim in depliná dezvoltare in secolul al XVIII-lea"25. In aceastá vreme, piimintul era ma surat cu uniati de lungime, nu de suprafara26, ma surindu-se de obicei kitimea. Aceasta

explica grija domniei pentru reglementarea másurilor de lungime cu mult inaintea celor de suprafatl. Despre modul cum se másurau si hotárniceau mosiile stirile sint destul de numeroase, indeosebi de la sfirsitul secolului al XVII-lea, cind aceste hotárnicii se inmultesc. Dupá cum rezultá din aceste stiri, pä'm'inturile se ma'stt-

rau de obicei prin trei locuri: la capete fi la mijloc. In documente se intilnesc numeroase márturii ale hotarnicilor cá au másurat párnintul satului sau proprietarului cutare pen " Analele parlamentare", 1834-1835, p. 333. " Arhiva", 1902, p. 154. 16 1. BRAEscu, op. cit., p. 31.

107

www.dacoromanica.ro


trei locuri cum este legea"27, pen trei locuri precum iaste obiceiu..., pre la cäpätiie si pre la mijloc"29 etc. Aceasta este regula. Nurnärul mäsurätorilor depindea Insä nu numai de obicei, ci si de forma terenului ce trebuia mäsurat. Dacä mosia avea o formä mai regulatä, nu era nevoie de trei mäsurätori sau träsuri", ci se mäsurau doar capetele. Despre un astfel de caz ne vorbeste un document din 18 februarie 1649, In care se spune c, deoarece mosia Deagu Teleorman era rá"tundä, nu mai lungä decIt mai latä" (era deci pätratä!), nu au fost necesare cleat doua mäsurätori; la un capät avea 2960 de stinjeni iar la celälalt 346029. Laturile nu erau deci egale, dei asa le considera hotarnicul.

Cum intsä numeroase mosii aveau forme destul de neregulate, erau necesare mai multe mäsurätori. Astfel, mosia satului

Giurmänesti a fost mäsuratä prin patru locuri", a satelor Päpeni, Berleasca, Mäteasca i Bädeni prin cinci locuri31, a

satului Tigänesti prin opt locuri etc.". In regiunile de deal,

de pildä, pe valea Teleajenului mosiile fiind lungi i zercioroase", adicä de forme neregulate, erau necesare chiar cite zece träsuri"33 (mäsurätori).

Lucrurile se complicau dud terenul ce trebuia hotárnicit era foarte accidentat, de pildä In regiunea muntilor, a cäror suprafatä nu putea fi mäsuratä. La 23 august 1755, dupä

ce domnul Moldovei a hotärlt de li-au dat toti muntii fie a tuturor vrincenilor de prin pärtile Vrancei", cei dei boieri trimisi de domn sá impartä acesti munti Intre sate, con-

statInd cá muntii nu sa pot miisura nici intr-un chip, iiind locuri grele", hotäräsc sä Impartä muntii dupl venitul ce 27 Doc. din 12 iunie 1647 (Copie Inst. de istorie, N. Iorga"). 28 Doc. din 6 mai 1696 (Arh. st. Buc., inemAstirea Glavacioc, XXXIV/

62). Vezi si doc. din 1 iulie 1692, 21 oct. 1693 etc. (ibidem, mintistirea Sf. loan Focsani, 111/9, ep. Buzgiu, LV/15). Vezi si H. H. STABL, op. cit., I, p. 132, II, p. 262 o urm. si I. BRAESCU, op. cit., pp. 27-28. 29 Arh. st. Buc., ms. 1234, f. 460-461. 30 Doc. din 18 mai 1643, (Acad. R. S. România, DXXIII/3). 31 Doc. din 28 aug. 1693 (ibidem, CCXLIV/58).

32 Doc. din 10 nov. 1699 (ibidem, LIX/46). Studii i cerc. bibliologice", V, 1963, p. 73. 108

www.dacoromanica.ro


produceau, proportional cu sumele p15.tite la bir de satele respective" I'''. datoritá formei terenului sau modului cum fuIntrucit seserá impsártite anterior numeroase mosii nu mai prezentau

forme dreptunghiulare sau pátrate, avind cele trei trásuri"

inegale intre ele (de pildá, 6, 165, 452 sau 1 250, 690, 395 de stinjeni)34, oamenii au simtit nevoia sá le dea o formá mai regulatá, de dreptunghiu, pentru a le putea cunoaste dimensiunile hotárnicite mai bine; in felul acesta s-a dáscut sistemul denumit stinjeni masa", care reprezinta media aritmetica, a sumei stinjenilor tuturor trasurilor" impartial la numa'rul hotarniciilor35.

Acest sistem a fost utilizat in hotárnicirea a numeroase mosii si párti de mosie din Tara Romaneas4 incepind din anul 1610, cind ni se si explicá tehnica folositá; s-au tocmit s tragá ocina pren trei locuri; unde va fi ocina mai latá si pue ocina unde va fi mai ingustá, ca s tocmeascá stinjenii sá fie tot intru un chip de lat"". Documentele din secolul al XVIII-lea ne oferá. mai multe detalii asupra modului cum se acea ,,mas" o mosie. Astfel,

intr-un document din 5 decembrie 1744 se arat c mosia Rimesti-Vilcea avea 650 de stinjeni la un cap, 1150 la mijloc si 825 la celálalt cap5.'t, in total 3017 stinjeni; scotind din trásura de la mijloc din stinjeni 1150 stinjeni 275, s-au pus la capul de la vale stinjeni 225 si la capul de la deal stinjeni 50; rámine acest hotar peste tot mas á stinjeni 875"37. Cele trei trásuri" ale noului loc fácut ,,mas" erau acum egale, locul avind forma unui dreptunghi cu látimea de 875 de stinjeni.

Intr-un alt document, din 18 iulie 1792, in care se vorbeste de hotárnicia mosiei Slánic-Prahova, se spune c aceasta bis A. SAVA, Doc. putnene, II, pp. 16-17. Vezi i anaforaua unor boieri din 1784, in cate acestia declaré. cA s-au nevoit" mult, dar nu au putut trage" (mAisura) mosia Andreiasul Rimnicu SArat fiind munti cu pAdure de nu sá poate vedia de la o margine a curmezisului pinA la alta" (ibidem, I, p. 114). 34 Doc. din 18 mai 1692 (Arh. st. Buc., ms. 464, f. 98v-99). 36 H. H. STAHL, op. cit., II, p. 275. 33 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 488. 37 N. IORGA, Studii ci doc., XXI, p. 328.

109

www.dacoromanica.ro


avea 1105 stinjeni la

capsátul

din spre ra's'árit, 1636 la

si 2350 la celálalt cap, peste tot 5091 stinjeni.... din care, dupá obicei, lepädind douä párti, rämin masä. mijloc

stinjeni 1697"38, sumá rezultatá din impárprea lui 5091 la 3.

Mai firziu, in secolul al XIX-lea, la calcularea masei"

unei mosii se adáugau i submultiplii stinjenului. De pildä, la 9 ianuarie 1851, cind se hotsárniceste o parte din mosia

Ialomita, se aratá cá cele sapte trásuri" insumau 21181/2 stinjeni, din care rezulta o ,,mas" cu latura de 302 stinjeni, cinci palme, un deget si opt linii39. In aceastá vreme numai proprietarii de mosii care stáipineau de la 30 stinjeni in sus masà"" aveau dreptul de a Armá.'sesti

fi alegkori40.

Másuratul mosiilor doar pe lkime a fost utilizat piná In secolul al XIX-lea. In Legiuirea Caragea, din 1818, se ho-

fira cá, pentru mai multá a hotarálor deslusire, de acum inainte

sái

se másoare

i

lungul mosiilor

i

sl se tread In

cartea de hotärnicie", iar intr-o serie de documente din aceeasi vreme se spune cà tutunáritul se calcula nu dupá unitki de suprafafá (pogoane, de pildá), ci mä.'surindu-se

lungul i latul (locului) la un cap si pe civi stinjeni va iesi lungul i latul la un cap au sà pláteasd de fiescare stinjen cite 10 parale, fárá de altái inmulvire sau altá deosebitá má-

Másurátoarea cu stinjenul era consideratá aceastái vreme a fi cea mai dreaptá"42. Ma'surile de suprafara (pogonul fi falcea) nu erau folosite in aceasta vreme decit la calcularea unor suprafere mici de pa-mint, dar care aveau o valoare mai mare, de pilctä viile. Arásuráltoarea marilor mosii in Tara Româneasd. si Moldova cu màsuri de suprafatä.' (falcea i pogonul) a inceput In mod sistematic cátre mijlocul secolului al XIX-lea. In Tara Romaneascá, la 1835, s-a propus infiinprea unei surátoare".

comisii centrale insárcinate cu másurátoarea cadastralá In

toatá ara", másurátoare ce urma sà se facá dupá regulile 33 AL. GALMESCU, Ebria spitalelor civile, pp. 121-122. Vezi §i Arhivele Olteniei", 1938, p. 359. 39 P. GIRBOVICEAINTU, Biserici cu averi proprii, s. III, p. 106.

49 Buletinul oficial", 9 martie 1851, p. 81. Legiuirea Caragea, ed. Academiei, p. 18.

42 V. A. URECHIA, Ist. rom., XI, p. 558, si XIII, p. 276. 110

www.dacoromanica.ro


gheometricesti ce stilt cunoscute i primite de toaa lumea"".. In anul urmkor, Obsteasca Adunare a arii arita mns ea' pravila Pámintului" avea legiuit chipul msa'suatorii mosiilor, adica latul i lungul lor" i c5. nu venise md vre-

vemea" pentru o altfel de masuatoare44.

$i, intr-adev5.r, in aceasta vreme numeroase mosii erau nfisurate doar pe cele doul dimensiuni, läitimea i lungimea, nu dup5. suprafaa. Astfel, la 1850, mosia TinaVilcea avea 1000 de stinjeni atime si 6000 lungime (deci circa 2X12 km.), o ala' mosie din judetul Prahova 2000 de stinjeni Mime si 9000 lungime (cleci circa 4x18 km.) etc.". Din aceeasi vreme insI ne-au ràmas numeroase eirti de hotárnicie si de triangulatie" a unor mosii, acute de cite

un inginer hotarnic si de un altul triangulator"", iar la

Departamentul DreptAii din Moldova trimitea instructiuni judeckoriei Iai despre nasurile ce trebuiau luate pentru des5.virsirea" luctirilor de hotsárnicie acute de geo1845

metrul" tinutului47.

La inceputul seoolului al XIX-lea, nasurarea suprafetei mosiilor era una dintre prinoipalele preocupsári ale elevilor scolilor conduse de Gh. Laz'ár i Gh. Asachi, iar n propu-

nerea din 10 dec. 1817 privind reorganizarea scolii de la hiserica Sf. Gheorghe din Bucuresti se cerea ca unul dintre profesori sà fie exercitat cu exercitarea ucenicilor la tn5.surarea psamintului, esind cu ei i in oras, (And timpul a permite, pentru insásurarea a diverse locuri de forme neregulate cc47

Trebuie sà1 mai amintim, de asemenea, 6., la sfirsitul se-

colului al XVIII-lea, a fost alatuit un adevàrat tratat

pentru nasurkoarea mosiilor din Tara Romaneasc5., in care autorul, stolnicul Serban Andronescu, explica pe larg, cu exemplificsári i figuri, cum trebuiau rnsásurate Ominturile de diverse forme: tetragon (Pátrat), trigonom (triunghi), strimb", 48 Analele parlamentare", 1834-1835, pp. 333-348. " Ibidem, 1835-1836, p. 41. Vezi i Arh. st. Buc., Vomicia din

Muntru, dos. 312/1836.

" Vestitorul romfinesc", 1850, pp. 204 si 365. 46 Vezi doc. din 1842 si 1846 (Acad. R. S. Románia, CDI,XII/1

CDLXVII/92). 47 Ibidem, CDXXV/62. 47 bis V. A. ITRECHIA, op. cit., X A, p. 413.

111

www.dacoromanica.ro


suck etc., etc., cum se face ,,mas« o mosie (vezi fig. 10 si 11)

asa mai departe. Fiul lui $erban, Grigore Andronescu, a completat opera p5.rintelui su, aridnd care au fost modif icri1e introduse de Regulamentul Orgamic48.

Cu toate acestea, masuratoarea supraferei mofiilor a devenit obligatorie numai la mijlocul secolului al X1X-lea. In 1853, in instructiunile date "'despre temeiurile pe care au a se incheia contraoturi pentru hotIrnicirea mosiilor m'ánIstiresti" din Tara RomaneasCá., se spunea a la once -n-asurkoare de fnosie ce se va face de acum inainte va fi clator hotarnicul a evalua surf ata mosii in pogoane stinjeni p5.trati, iar nu 'in st'injeni masV48 bis, iar la 9 iunie 1856, Ministerul din 15.'untru anunTa inceputul mäisurátorii cadastrale a tárii de dtre ofiteri ingineri austrieci spre nAirginirea cu desávirsire a prigonirilor i determinarea hotaralor fiearei propnietIti"49. sur area fi hoteirnicirea pilmintului se feiceau cu mulal greut ate fi erau costisitoare zn evul mediu. In Moldova, in secolul al XVIII-lea, marele logoat, in atribuyiile cälruia intrau hotrnioiile, incasa cite un galben de fiecare piatr5. de hotar pus; aceeasi suma o primea marele portar din Tara Româneasei pentru fiecare boier hotarnic; cum acestia

erau in numäir de 6,12 sau 24 i cum, pe tirnpul hofámiciei, fiecare trebuia ospsátat i caruit, la o hotsárnicie se cheltuiau sume destul de mari49 bis. Din acest motiv, unii locuitori

nu isi puteau má'sura mosiile. De pildà, la 30 iunie 1834, locuitorii satelor din Vrancea, strinsi cu totii pentru

delimita mosiile, au socotit Cu torii de obfti ca aceli m'eisuri rä'clia (la) mari cheltuiala de bani", motiv pentru care

s-au invoit toatál Vrancea a nu s'á mai faci m5.sura hotarilor i muntilor"5° (vezi fig. 12). 49 I. T. NISTOR, Un tratat de topometrie

bis Buletinul oficial", 30 mart. 1853, p. 59. 49 Ibidem, 11 iun. 1856, p. 181. 48 49

bis N. STOICESCU, Sfatul domnesc ,si marii dregcitori, pp. 182, 236

237. Vezi i doc. din 1785, in care se aratà cá, pentru hotärnicirea mosiilor Tai de Ei i Valea lui Dobrotii-Saac mänästirea Tirgsor cheltuise aproape

179 de talen, pe: 1,2 vedre de vin, 24 ocale de peste, 240 de piini etc. (G. POTRA qi 1

SIMACHE, Contributii la istoricul oragelor Ploiegti i ring-

a; (1632-1857), Ploie§ti, 1970, pp. 464-465). " A. SAVA, Doc. putnene, II, p. 129.

112

www.dacoromanica.ro


In Transilvania, másuráltoarea cadastralá este mai veche; la 1786, impáratul Iosif al II-lea, urmárind cunoascá cit mai exact proprieeátile supusilor sái, a dat un asezámint" pentru cadastru, care s-a tipárit i in limba romaná, si in care se explicá in mod foarte detaliat modul cum trebuiau másurate mosiile in iugáre austriece de cite 1600 de stinjeni. Trebuie s punem, insà, cá, inainte de 1786, másurátorile se fáceau uneori dupá ochi", astfel incit, la másurátoarea cadastralá din 1786 mulvi proprietari care credeau cá au doar cite un iugár sau douá de pámint au ,constatat cà dispun, in realitate, de un numár mai mare de iugáre5°

C. DIVERSE MODURI DE A MASURA PAMINTUL

Faptul cà másurátoarea sistematicl a pá.mintului in unitávi de suprafa0 a inceput relativ tirziu nu inseamná acestea nu s-au folosit 01à in secolul al XIX4ea; ele erau utilizate cum am spus-o si mai inainte la másuratul unor suprafaçe mici de Omint, care erau mai usor de calculat. In rest, la ma'surarea pämintului se foloseau o serie de m'asuri sisteme de apreci ere a supraferelor destul de relative, dar care erau la indemina oricui. Márimea acestor suprafeTe de plmint depindea de forva muscularà a omului (ah aruncá omul cu máxima, securea, bá;u1, cit trage omul cu ságeata), de puterea de muncá a omului si a animalelor (ziva de aráturá sau de coasá), de força unor instrumente (cit trage omul cu pusca), de greutatea i numsárul gráun;elor dintr-o unitate de másurat capacitatea ce trebuiau semánate pe o suprafaT5. (gáleata, ferdela, baniva), de cantitatea de produse recoltate (care i stoguri de fin) etc. 1) MÄSURAREA PE PÄMINTURI"

A fost un sistem de apreciere a suprafevelor arabile propriu Moldovei, unde a fost utilizat pe scarà largà, fiind In sute de documente din secolele XVIIXIX. 50 bis Arhiva Magistratului Brapv, II, nr. 1081. 113

www.dacoromanica.ro


Dupá párerea lui G. Ghibánescu, pámintul" ar fi fost o unitate teritorialá de suprafatá"51; cu alt prilej, insá, el considera pámlntul" a fi o másurá ,,nesigur i neegalàSibis. Dupá o altá opinie, a lui Radu Rosetti, impsártásitá si de P. P. Panaitescu, pámintul ar fi reprezentat suprafaTa ce se putea ara intr-o zi, fiind deci sinonim cu ziva de aráturá din Tara Romaneasc5.52. (Dacá ar fi asa, aceasta ar explica poate i faptul c ziva de aráturá, ca mijloc de apreciere a suprafetelor cultivabile, nu este decit foarte rar pomenità cu acest nume in Moldova). Din documentele moklovene rezultá cà pä.'rninturile erau ogoarele aflate in çarinele satelor. In numeroase documente

din secolul al XVII-lea, sint amintite párninturi in TarinI", aaturi de delnite de fin53, iar intr-un document din 19 februarie 1641 se vorbeste de 40 de plminturi la Sácuiani,

care intr-un document slay de a doua zi stilt numite ogoare (ami)54, termen intllnit adeseori si in Tara Romaneaseá. Párninturile din acelasi sat másurate, de regulá, doar in látime aveau in general aceeasi márime, ceca ce explicá faptul cá se vindeau cu acelasi preT55. La 30 iunie 1639, de pildá, se aratá cá, la Mástácani-Covurlui, toate pá-

minturile sint cite de treidzáci i doi de pasi"56, iar in noiembrie 1698 se vind 'un numár de 14, 18, 19, 26, 38, 149 páminturi la Surinesti-Vaslui, fiecare avind cite 20 de

pasi latu157. and satul avea párninturi pe terenuri diferite, se spunea c acestea cum vor veni in deal, a.sa sá se máscare si in vale"58, pástrindu-se deci aceeasi dimensiune in Mai rar existau si sate din care láTimea páminturilor varia dupá. párçile constitutive ale ocinei satului; de pildá, la 51 G. GHIBANESCU, Ispisoace, IV/1, p. 191.

bis Uricarsa, XXIII, p. 268, nota 2.

52 R. ROSETTI, Pdmintul, stitertii PANAITESCU, op. cit., p. 169.

stdpinii in Moldova, p. 99; P. P.

" Doc. din: 1648, 1649, 1657, 1660 etc. (G. GHIBANESCU, op. cit., 11/2, p. 169, 188, 193, III/1, p. 83, 130, 145 p assim). " XXX/33 si 34. " Vezi documentele din anul 1648, pentru cumpgrAturile de p5minturi" din Boasti si Clicesti-Vaslui, fiecare cu cite doi zloti (SpiridoniaIasi, VI/169, 170, 174, 194, 195, 197). Arh. st. Ia.si, CCCXXVIII/3. 52 G. GHIBANESCu, Surete, VIII, pp. 156 -164. 58 Arh. st. Buc. mAngstirea Casin, IV/3. 114

www.dacoromanica.ro


12 mai 1637, la Cofesti pámtntul inbla" in 15 pasi in

siliste, 18 pasi la grindul mic", 20 de pasi la grindul morilor" si 22 de pasi la hotarul Mikovului"69; tot astfel se petreceau lucrurile si la Odobesti, unde, la 1780, pámintul avea 4 prájini in vatra satului, 5 prájini n ;aria si 6 prájini la coturile tlumbrávii"69

Mult mai rar se másura í lungimea páminturilor, care erau de regua egale de la un capát la altul al locului arabil. De pilca, la 10 mai 1691, páminturile de la GosmaniNearrn aveau 9 stinjeni in %time si. o lungime de 10 otgoane a ctte 27 de stinjeni60 Antul avea in acest caz 1,20 ha) iar la 18 iunie 1784 p5.minturile de la PetrestiRoman másurau cite 20 de pasi In lime si 200 In lungime61. Cind lungimea acestor pámínturi varia, unele fiind mai scurte, se spunea uneori c acestea inb1 . dzat drept unul"62.

Cea mai obi,snuitá másura a przminturilor era de 20 de

papi in latime; aceste párninturi sint cel mai ,adesea tritilnite In documente63. La 1 februarie 1741 se si spune, de altfel,

cá páminturile de la Biráiesti-Bacáti aveau cite 20 de pasi dupá obicei"64. In documente se intilnesc insá si páminturi avind alte dimensiuni: 1265, 2466, 2567, 30 etc. de

pasi68, deci atit mai mici cit si mai mari de 20 de pasi. 88 Acad. R. S. Romania, XLIII/19. 99 bis C. C. GIURESCU, Istoricul podgoriei Odobe§tilor, p. 59.

60 G. GHIRANEscu, /spisoace, IV/1, pp. 191-192. Uricarui, XVII, p. 89. Vezi i doc. din 15 febr. 1786, din care afilan cä pilminturile de la Brosteni-Tutova aveau aceleasi dimensiuni (ibidem,

XV, p. 275) si doc. din 5 aprilie 1815, din care rezultil cä priminturile de la Dusesti-Neamt aveau 12 pasi latime si 190 lungime (Acad. R. S. Romania, CDXXX/108). in unele documente se arata ca paminturile mergeau din hotar hotat" (R. ROSETTI, op. cit., p.103). 62 Acad. R. S. Romania, DI,XXXIX/3 (doc. din 28 martie 1636). 68 Vezi doc. din: 1701, 1709, 1741, 1764, 1784, 1820 etc. (N. IoRGA Studii §i doc., VI, p. 149, Uricaru/, XX, p. 39, XV, p. 315, XVII, p. 89, XV, p. 275 si I. BRAESCU, op. cit., pp. 22-23, 29). Vezi i cazurile citate de RADU RosErm op. cit., p. 99. 66 Uricarul, XV, p. 315. 66 I. BRMsCu, op. cit., pp. 22-23 (doc. din 1754). " Doc. din: 1651, 1683, 1758 etc. (Arh. st. Buc., ms. 573, f. 203, Arh. st. Iasi, CCXVI/16 si I. BRAEscU, op. cit., p. 23.

67 Doc. din 1692 (Arh. st. Iai. DXV/13). 68 Doc. din: 1706, 1743, 1765 etc. (Miron Costin", 1916, p. 233, Arh. st. Iai, DCXXII/24 i Uricaru/, XVII, p. 131). 115

www.dacoromanica.ro


In aceeasi regiune insá, párninturile aveau in general aceleasi dimensimi, ca i zilele de arátua din Tara Romaneascá. Intr-un document din secolul al XVIII-lea se aratá, de pildá, c schitul Zagavei (mina s primeascá 20 de piminturi dupá cum umblá i alte plminturi la Tinutul Intrucit

insá mosiile satelor nu erau egale, acestea cu-

prindeau un numár neegal de pámintuni; de pila, satul

Nástureni avea 120 de pámintuni70, satul Morcoviceni 22071, satul Schei-Bulgari 24072, satul Virtop 28473, satul Gos-

mani 29074, satul Trudesti 38075, satul Porcesti 84076, satul Ruginoasa 93877 etc. Precum se vede, diferentele dintre numárul de pámiinturi din satele moldovene erau destul de mari.

In incheiere, trebucie sà mai spunem cà fiecare jirebie sau gospodarie dispunea de un anumit numèir de pa'minturi in tarina satului. Astfel, la 6 mai 1608, cu ocazia unor vinzári de ocine la TuTcani, aflám cà trei loouitori de aici, fiecare posesor al unei case, aveau cite 12, 8 si 4 páminturi in tarina satului78, asa cum, in Tara Romaneascá, fiecare delnitá avea un numár de zile de aráturá in oirnp. 2) ZIUA DE ARATURÄ

A fost un mijloc de calculat suprafata pàmmntului folosit indeosebi in Tara Romaneascà i mult mai raP in Moldova si Transilvania.

In Tara Romaneasa, prima mentiune cunoscutà din documente este din 16 iunie 1560, cind se spune cá un anume 69 G. GHIBANESCU, Ispisoace, IV/2, p. 236. Asa se explica' de ce se pot

schimba acelasi nu.mar de paminturi din sate invecinate: 12 paminturi din Dusesti pe alte 12 din Soci sau patri paminturi din Dusesti pe tot atitea din Dragomiresti (Uricarul, XXV, pp. 52-53 si 63). 76 Doc. din <1641> (Acad. R. S. Romania, CLXXXV/207). Doc. din 1690 (G. GiirBANEscu, Ispisoace, IV/1, p. 165). 72 Doc. din 1641 (Acad. R. S. Romania, X/114). 72 Doc. din 1642 (ibidetn, LXIX/136). 71

74

Doc. din 1691 (G. GHIBANESCU, op. cit., 1V/i, p. 191).

Doc. din 1667 (Uricarul, XXV, p. 68). 76 Doc. din <1640 (Spiridonia-Iasi, XXXVI/15). " Doc. farii data (Acad. R. S. Romania, DCXCV/80). 78 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, pp. 151-152. 75

116

www.dacoromanica.ro


Vitan daduse lui Neagoe un ogor la Glod (Muscel), aráturá de dota zile"79. Din veacul al XVII-lea si pida catre mijlocul secolului al XIX-lea, cazurile de calculare a suprafetei pámintului in zile de aráturà sint destul de numeroase, toate acestea Inttlnindu-se numai in regiunea de munte a tárii, in judetele: Dimbovita80, Musce18', Arges82, Vislcea", Gorj" si Mehedinti.

In unele din aceste judete, másurátoarea famintului in zile de aráturá avea intiietate asupra altor másurátori mai exacte chiar i in prima jumátate a secolului trecut. La 24 decembrie 1831, cirmuirea judetului Mehedinti arta astfel di la acest judet, pira acum nici 1cuitorii, nici din boieri sau alti muncitori de párnint n-au fost obicinuiti a-si face s'amánaturile cu pogoane..., ci in zile de arátuea"85.

Dei documentele nu ne-o márturisesc cu precizie, exista in epoca amintitá o notiune destul de exactá a unei suprafete de o zi de aráturá, de indatá. ce se poate aprecia d. diverse locuri au cite 6, 11, 23 sau 35 de zile de aráturá", aceasta, se intelege, tinind seama de forta de muna a animalelor, configuratia terenului, natura solului arabil etc. Tot in zile de aráturá se calcula fi partea din c'imp ce revenea fiecárui membru al obpii sátefti, posesor al unei delnite, asa cum in Moldova partea unei jirebii era calculatá in 79 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 125. Vezi si P. P.

PANAITESCU, op. cit., p. 114, care arafti cá delnita era fixatii In zile de araturg..., socotindu-se apoi separat arb..tura pe un numär de zile anual, dupti nigrimea delnitei". 80 Doc. din 15 oct. 1661 (Arh. st. Buc., Mitr. Tàrii Rom., XXXV/17). 81 Doc. din 26 mart. 1662 (Acad. R. S. România, XLIV/78). 82 Doc. din 20 mai 1675 si 3 lun. 1777 (Arh. st. Buc., Mitr. TArii Rom.,

CLVII/68 si Acad. R. S. Románia, CDLXVIII/55). 83 Doc. din 8 oct. 1813 (Arhivele Olteniei", 1942, p. 213). 84 Doc. din 17 ian. 1818 (N. IORGA, Studii §i doc., XXII, p. 343). 85 I. COJOCARU, Documente, II, p. 491. La 1846 Petrache Poenaru arata insá cá nu se mai folosea ziva de araturá ca mäsuril, ci numai pogonul (invätAtorul satului", 1846, p. 34). Dupd cum rezula din documente, ziva de ardturd era calculad nu numai dupd munca de o si depusd la aratul ei, ci dupd can titatea de se-

minfe ce se insdmintau; in judetul Mehedinti, de pila., intr-o zi de aritturli se insämintau 50 de ocale de griu, orz i ovAz i numai cite 6 de mei si porumb (I. CORFUS, Agricultura Tdrii Romeinefti i72 prima jumeltate a secolului al XIX-lea, Bucuresti, 1969, p. 195). 86 Doc. din: 1 dec. 1647, 20 mai 1675, 8 april. 1677 etc. (Arh. st. Buc.,

Mitr, TArii Rom., CLVII/66, 68 si 83).

117

www.dacoromanica.ro


pirninturi. Astfel, la 29 august 1646, la StoeneAi-Arges,

la o delnitä din sat eveneau cite 12 locuri in cAmpu"87, acelasi numär de locuri ca si la Ciprioru-DimbovivaBB, in

tirrup ce la Corsori-Muscel numärul de locuri de aräturä de o zi ce revenea unei delnite era de 1089. Alteori, tinsä, numärul locurilor mäsurate in zile de aräturä varia de la o

delnitä la alta; la 15 octombrie 1677, de pila, existau la Säcuiani delnive care aveau cite 9, 11, 12 si 22 zile de arä'turä in cimp.9°

Märtimea locului de aräturä de o zi este greu de precizat. Dintr-un document din 15 octombrie 1693, referitor la satul Vokesti-Dimbovita,

ar rezulta cä ziva de aria tura

era egala cu o jumatate de falce (adica cu circa 2500

3000 m2); In acest document se dau urmätoarele echivalentel cinci fälcizece zile, douä fälci=patru zile etc.91.

Dintr-o serie de alte documente din anii 1685-1687, privitoare la cumpäräturile de pärnint mäsurate in zile de aräturä acute de monahul Teodosie (Tudoran clucerul) din Aninoasa, la Cotesti si Corsori-Muscel, se vede cä diferenta dinxre valoarea suprafeTelor de pämint mäsurate In zile de aräturä nu era prea mare92, ceea ce dovedeste cä, in aceea.si regiune, suprafata lor nu diferea prea mult. In Moldova, ziva de aräturä a foist utilizatä mult mai rar la aprecierea suprafetelor de plmint. Intr-un document din secolul al XVII-lea, referitor la o vinzare de 0:mint la Hulpäseni, se vorbeste de o diä" din mosia situatä in

partea de jos a satului si de alte 2 dzäle", cumpäräturä mai nouä, fäcutä pe do i boi"93.

In Regulamentul organic al Moldovei, intre obligatiile ti-

ranilor, se prevedea csi ziva de aräturà In moinä este de

10 pasi In curmezis de fiestecare plug si numai de 8 pasi in telinä"94, ceea ce dovedeste cl ziva de aräturä era folositl la aceastä datä ca normä de lucru. In proiectul de modificare 87 Doc. din 29 aug. 1646 (ibidem, ep. Arges, XVIII/3). 88 Doc. din 12 mai 1647 (ibidem, A. N., CXII/55). 89 Doc. din 5 april. 1685 (ibidem, Mitr. Tiirii Rom., XCVIII/88 si 89). 9° Ibidern, ms. 209, f. 179.

91 Arh. st. Buc., Mitr. Tiirii Rom., CLVII/102. n Ibidem, XCVIII/88, 89 si 92, XCIV/44, CVIII/27 si 93. 98 Arh. st. Iasi, DXIX/4.

99 R. RosErn, op. cit., p. 150. 118

www.dacoromanica.ro


a Regulamentului organic, cei 10 pasi sint inlocuiti cu 14 präjini iar cei 8 pasi de telinä Cu nouä präjini95.

In Tara Romeineasai abligatiat'iranilor pentro o zi de aráturä era de 10 präjini poganesti in pämInt span" si sapte 'in telin5.96.

In Transilvania ziva de arIturä ca mijloc de evaluare a suprafetei de ipätmAnt arabil este mai rar intIlnitä, aici predominind si9temul de calcul dupä cantitatea de produse in-

sämintate. De pila, la 1761, In regiunea Näisäud, un loc era apreciat la dota zile aräturi97. ZIUA DE coAsA

Ca mäsurä de suprafatä, se intilneste in Tara Rornaneasai mult mai rar deatt ziva de arIturä si uneari Impreunä cu aceasta98. De pila, la (1687-1688), suprafata unui loc de fina% este apreciatä eh sä °asma' cinci oameni tntr-o zi"°°. Documentele nu ne oferä 4tiri despre märimea suprafetelor calculate in zile de coaisä; acestea erau, probabil, mai mici decit cele mäsurate in zile de arIturä.

Ziva de coas ä a fost utilizatä si In Transilvania la mäsurarea unor suprafete de finat. La 1450, de pila, in nordul Transilvaniei se vorbea de un loc de ftnete de 25 falcastra", pe lingsä o suprafatä de teren arabil de opt pluguri'°° iar la 1711 mänästirea Säracä din Banat avea un lac de finete de 31 de coase'°'. MASURAREA LOCURILOR DUPA CANTITATEA DE GRAUNTE SEMANATE

Sistemul acesta de calculare a suprafetelor arabile a fost folosit indeosebi de romanii din Transilvania si mult mai putin in Tara Romaneascä. In Transilvania, mäsurarea suprafetei locurilor arabile

dupä cantitatea de cereale (de obicei gnu) ce se putea insä95 Ibidem, p. 521. 96 STURDZA-SCHEIANU, Acte §i legiuiri, I, p. 175.

97 ,,Arhiva somesanA", 1937, p. 463.

98 Vezi doc. din 5 april. 1685 si 7 iunie 1700 (Arh. st.Bnc. Ilitr. prii Rom., XCVIII/89 si CLXV/2). 99 Acad. R.S. Románia, CCXLIII/8. los Arhiva somesanä", nr. 17, 1933, pp. 167, 172.

101 Analele Banatului", nr. 2-4, 1931, p. 100. Vezi si D. PRoDAN, Iobägia, III, p. 5. 119

www.dacoromanica.ro


minva a fost foarte ráspinditá, ea precumpánind in uncle regiuni

asupra másurátorii (in iugáre. La 1820, locuitorii romani a nurneroase sate din regiunea Fágáras declarau astfel cái de iugar nici pomana n-am auzit" sau nu precum cit se face fi ce sa fie un jugar nu putem chibzur102, aceasta deoarece ei isi másurau locurile arabile ,in eible sau Utilizarea acestui sistem pe scará largá este .doveditá de faptua cá, tri conscrimiile alcátuite in Transilvania in secolul al XVIII-lea, locurile de aráturá erau cakulate in gáleIi de cereale ce se puteau inaminva (terrae arabiles cubulorum); in felul acesta sint tnregistrate locurile bisericilor la 1748103 i 17501o45 iar la 1721-1722 satele din Tara Fágrasului aveau fiecare intre 65 si 2381 cible de párninturi arátoare'°'.

In afará de locurile de arkurá másurate tri gálevi (egale cam cu o jumatate de iugar)'°6, pomenite cel mai adesea, documentele amintesc si de locuri de arkurá cad.culate in ferdele'°7, care erau dt un sfert din locurile de o gáleatá, sau locuri calculate in mervelos, egale cu 1/8 dintr-un iuOr108 bis.

Sistemul acesta, utilizat i in Aradm, Bihor"°, Brasov"' I\Tásáud"2, a supravievuit niulti vreme. La 1843 este amintit astfel un párnint pentru semánatul a 270 de gáleTi"3. 102

T. METE$, Viata agrard, economicii a romdnilor din Ardeal

Ungama

I, Bucuresti, 1921, pp. 51, 56, 62, 64, 86 passim. 1°8 A. BUNEA, Episcopii Petru Paul Aron si Dionisiu Notiacovici, Blaj,. 1902, p. 331 si urm. 104 IDEm, Statistica romanilor in Transilvania, in 17.50, Sibiu, 1901.

103T. MET, Situafia economic'd a romdnilor din Tara Fdgeirasului, I, Cluj, 1935, pp. 268-273; IDEm, Viala agrard, pp. 131, 270 passim. 1°G IDEm, Situalia economicd ..., p. LXV. 1°7 IDEm, Viata agrarri..., pp. 51, 177, Catalogul doc. rom. din Brasov, I.

nr. 2017, 2735, 2897 passim, Arhiva Magistratului Brasov, II, nr. 1138, 1210 etc. 108 T. METES, Viata agrard , pp. 223-224; Rev. arhivelor", V/2, 1943, pp. 373-374, 378-379, 387.

los bis Studio, Univ. Babes-Bolyai", istorie, 1967, fase. 2, p. 55.

133 GH. CIUHANDU, Romdnii din cimpia Aradului de acum cloud veacuri...,

Arad, 1940, anexe, p. 2 si urm.

110 T. Rosu, insemndri si inscriplii bihorene, Beius, 1941, p. 66. 111 Catalogul doc. rom. din Brasoo, nt. 2017, 2735, 2897 passim. 112 Arhiva somesan'a,'", 1937, pp. 456, 458 etc. 113 Gazeta de Transilvania", 1843, p. 52. 120

www.dacoromanica.ro


In Tara Romaneascä, acest sistem de masuratoare a fost mult mai puOn folosit i n regiuni departate de Transilvania, ceea ce poate fi un indiciu cá, nu este vorba de o influenfi directa. Astfel, in anii 1764 si 1769, la Stanesti-Vlasca, se vind o bani i doua banive de loc, cu 30 §i, respectiv, 40 de taleril". Sumele destul de mari indica o suprafava. relativ intinsa, dei nu se precizeaza daca' este vorba de baniIa mare (de 44 de

ocale) sau de ban4a mica de seminte.

Menvionám, n incheiere, cá. sistemul de calculare a supra-

fetelor arabile dupa cantitatea de cereale ce se putea insaminta a fost utilizat i n Serbia medieval. Astfel, intr-o socoteala a minastirii Hilandar din secolul al XV-lea, sint amintite paminturi arabile calculate in cible sau ga1evi"5. 5) MASURAREA LOCURILOR DUPÀ CANTITATEA DE PRODUSE RECOLTATE

A fost utilizata cel mai des tot in Transilvania, la calcularea suprafe%elor de fineava; in Tara Romaneasca si Moldova, acest mod de m'asurare a fost utilizat mai rar.

In Transilvania, sistemul a fost la fel de raspindit ca si masurarea locurilor arabile dupa cantitatea de cereale min%ate. Astfel, la 1721-1722, satele din Tara Fagarasului aveau finew evaluate intre 25 i 653 care de fin"", iar la

1750, in statistica parohiilor din Transilvania, locurile de finew ale bisericilor sint evaluate dupa numarul carelor de fin obvinut (prata curitm) 17. In afara de calcularea suprafevelor de fineava dupa numarul

de care de fin recoltat se mai obisnuia mai rar insa si calculul dupa claile de fin obtinutel". In Tara Rornaneasca, sistemul acesta de calculare a suprafevelor fineTelor s-a folosit din secolul al XVII-lea pina In mijlocul secolului trecut, atit in regiunea de munte si de deal 114 Acad. R. S. Romania, CCCX/99 si 107.

115 Spomenik", Belgrad, III, 1890, pp. 40-46. 116T. METES, Situalia economicei..., pp. 268-273. IDEm, Via/a agrard... p. 270. 117 A. BuNEA, Statistica romanilor..., passim. Vezi i Arhiva somesana",. 1937, pp. 458, 466, Catalogul doc. rom. din Brcuov, nr. 2809, 2817, 3467. 115 bidem, nr. 731 (doc. din 1771). 121

www.dacoromanica.ro


mai apropiad de Transilvania cit si, mai tirziu, la ses. Astfel, la 15 iulie 1663, la 1\11mIesti-Muscel, se vindea un

loc de 3 care de fin"9, iar mai tirziu, la 22 aprilie 1746, dota livezi din Ialomicioara erau socotite una ca de vreo 7 care de fin" si alta ca de vreo 10 care de fin"120. La mijlocul secolului trecut, in anul 1850, se vindea la Bucuresti un loc de flnete ca la 6 care de màsud" si la Fo-

isoru-Dolj un alt loc ca la 200 de care de fin"121. Dupa' cum se vede, suprafevele finewlor calculate dup'l num5rul carelor de fin recoltat erau uneori destul de intinse, ca màsur . folosindu-se fie carul simplu, fie asa-numitul car

de masurr, de care vom vorbi la mIsurile de volum. Sistemul s-a folosit si in Moldova, unde cantitatea de fin recoltat era m'ásurad cu stogul, nu cu carul, ca in Tara Româneasca. Astfel, la 28 noiembrie 1644, la Iurghiceni-I-IirPáu,

un loc in jurul unei pris5.ci era apreciat a fi d'A dzece stoguri" de fin,122 iar la 1702 se spune c mosia Orlesti din tinu-

tul CirliOtura are destule finad, dá &Ova Aci de stoguri"'23.

In monografia sa bine informat dedicad iob5giei in Transilvania in secolul al XVI-lea, acad. D. Prodan aminteste de alte dou'ä mIsuri de suprafad: butea, care consta in numlrul de buti medii de vin (de 40 de vedre) pe care Il pro.

ducea o suprafad de pImint cultivad cu vid de vie, si vadra, tot o ndsurl de vie: nuitdrul de vedre de vin pe care ti poate produce"23 bis. 1

6) CIT ARUNCA OMUL CU TOPORUL, SECUREA, BATUL SAU MACIUCA

In secolele XVI-XVIII, in Tara Româneasd si Moldova intinderea suprafetelor mici de p'ámint se aprecia adeseori

dupa puterea fizic . a omului pus sà.' arunce un obiect greu in U9 199

T. GRECIANU, Genealogiite documentate, II, p. 39. N. IORGA, Studii fi doc., VII, p. 26.

121 Vestitorul romanesc", 1850, pp. 252 si 364. Vezi i suplimentele din

12 si 19 ian. 1852. 122 Biblioteca centrará de stat, 1/98. 123 N. IoaGA, Studii fi doc., I II, p. 86. Despre stoguri vezi mäsurile de volutn.

123 bis D. PRODAN,

Iobdgia, III, pp. 5-6.

122

www.dacoromanica.ro


patru pärti sau in toate pärtile, din mijlocul locului ce trebuia mäsurat.

In Tara Romaneasc?i, aceasta a fost una dintre metodele cel mai des folosite la aprecierea intinderii locurilor de ling vadurile apelor, pe care se construiau mori; locul mäsurat astfel avea o suprafatä fie aproximativ pätratä (in cazul in

care se arunca in patru pärti), fie aproximativ circularä

(dacä: se arunca in toate pärtile"). In numeroase documente din secolul al XVII-lea, indeosebi din regiunea Buzäu (mai apropiatä de Moldova, de unde este posibil sä se fi imprumutat acest sistem de mäsurätoare mai vechi), se aratä cà intinderea locurilor pentru moarä trebuia sä fie cit arunci cu toporul"124,cit va arunca omul Cu topo-

rul in toate pärtile"25, cit aruncä omul cu skurea'26, ctt

poate arunca un voinic cu bävul"127 sau cit aruncl omul cu mäciuca, crucis cite odatä"128.

In afarä de locurile pentru moarä, se calcula uneori In acest fel §i suprafava viilor (mä.'surate de regulä cu pogonul). La

28 iunie 1537 se vinde astfel un loc de vie in Cringul lui Manea eh poate un om sä arunce in patru 1)11.0 cu bkul"29. In Moldova, acest sistem de apreciere a suprafewlor mici de pämint a fost utilizat cel mai adesea la calcularea suprafetelor prisäcilor sau stupinelor.

In secolul al XV-lea si in prima jumätate a secolului urmitor, cind domnia intärea proprietarilor stäpinirea asupra prisäcilor lor, se spunea de obicei cà acestea trebuiau sä fie dupä obiceiul prisäcilor in toate pärtile"3° sau cit va putea folosi o prisacä indestul"31, färä ca suprafata lor sä: fie 124 Doc. din 16 ian. 1623 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 216). Doc. din 11 iulie 1625, 18 febr. 1626 etc. (ibidem, p. 539 *i Arh. st. Buc., A.N., CX.I/71). 1" Doc. din 16 sept. 1629, 6 sept. 1634, 4 febr. 1642 etc. (Acad. R.S. Romania, CLXV/61, CXLIV/249 §i LXX/9). 182 Doc. din 25 iulie 1632 (Arh. st. Buc., ep. BuzAu, X/10). 128 Doc. din 20 dec. 1660 §i 15 jul. 1696 (ibidem, X/34 §i ms. 464, f. 34

v.-36).

118 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 229. 248).

Doc. din 17 oct. 1451 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XIVXV, p.

181 Doc. din 11 nov. 1458, 30 sept. 1503, 24 mart. 1531, 12 mai 1546

etc. (ibidem, p. 300, veac. XVI, vol. I, pp. 38, 334, 502).

123

www.dacoromanica.ro


Fiind mult pámint, iar prisácile folosind dupá obicei" o suprafatá nu prea intinsá, nu se simvea nevoia unei delimifári precise.

In secolul al XVI-lea, aceste hotare incep sá fie mai bine precizate,

fie sub forma cit este aruncátura unui báv din

mijlocul prisácii in toate párvile"'32, fie cit va putea arunca un om cu piatra din mijlocul prisácii In toate pár%ile"'33. In secolul al XVII-lea, in loc de My sau piatrà se folosea toporul sau securea. /n aceastá vreme, se spunea cà suprafe-

Tele prisácilor urmau sá fie cit aruncá un om cu securea in toate pá.ryile"'34, cit va svirli omul bárbat cu toporul in toate párvile"35 sau cit va arunca un voinic cu toporul toate párvile"'", precizindu-se uneori cà asa este obiceiul prisácii"'". Mai rar se aratá in aceastá vreme cà locul de prisacá va fi cit aruncá un om cu máciuca in toate vile"138.

Sistemul acesta strávechi de calculare a suprafevelor prisácilor, legat probabil de vremurile cind oamenii defrisau pádurile cu toporul pentru agricultur5., a supravievuit pinà in secolul trecut. La 13 mai 1814 se mai vorbea incà de un loc

de prisacá in vinutul Fálciu, care era cit azvirle omul cu toporasul din mijlocul prisácii in patru párvi"39. Suprafava prisácii era in acest caz pátratá, spre deosebire de epoca anterioará, cind, aruncindu-se greutatea in toate párvile din. mijlocul prisàcii, suprafava acesteia avea o formà aproxima-, tiv circulará.

In afará de locurile de prisacá, mai erau apreciate dupà acest sistem, mult mai rar insá, locurile de cas5.14° i locurile din jurul morilori41. 132 Doc. din 17 mart. 1528 (ibidem, p. 270). 133. Doc. din 15 dec. 1578 (ibidem, vol. III, p. 103). 1" Doc. din 6 iulie 1635 (Acad. R. S. Romania, VII/178).

135 Doc. din 11 mai 1639 (ibidem, XXXII/3). Vezi si doc. din 1709

(G. GmBANEscu, Surete, XXII, p. 70). 136- Doc. nedatat, din secolul al XVII-lea (Arh. st. Iai, DXIX/7). 137 Doc. din 15 mart. 1649 (Acad. R. S. Romania, XCIV/94). 138 Doc. din 27 mart. 1642 (G. GHIBRNESCU, Surete, III, p. 50).

133 Miron. Costin", 1934, p. 22. 140 Doc. din 6 mai 1647 (Acad. R. S. Romania, CCCLVIII/17). 141 Doc. din 6 aug. 1666 (Arh. st. Iai, CCCXXXIX/2, f. 892). 124

www.dacoromanica.ro


7) CIT TRAGE OMUL CU SAGEATA SAU CU PUSCA

Armele de luptá au fost folosite si ele la calcularea laturilor sau suprafevelor unor locuri, de obicei de moará. De pildá, la 1 septembrie 1517, locul unui vad de moará de line. Rimnic era apreciat ca fiind si din sus si din jos de moarà cit poate trage un om cu ságeata in pistrealá"142, iar la 26 august 1633, un loc de moará din Moldova avea o suprafatá cit se poate sageta in toate párvile"143. Tot prin aruncarea ságetii lansate de arc se calcula, in Moldova, si márimea unor locuri sau branisti ale mánástirilor. La 21 decembrie 1560, mánástirea Vinkori din Nearm era proprietara unei branisti n intindere de douà aruncáturi de ságeatá in toate pártile" in jurul mánástirii144. Mai tirziu, cind armele de foc au inlocuit arcul i ságeata, laturile suprafeTelor mai mari se másurau uneori dupá lungimea bátáilor de puscá. De pila, la 1774, mosia Fágetel din Oltenia era apreciatá astfel: lungul iaste cit bate pusca de 2 ori, iar lat cit bate pusca o datá"145.

D. MASURILE DE SUPRAFATA PROPRIU-ZISE

In acest paragraf vom prezenta másurile de suprafavá propriu-zise, incepind cu plugul i iugarul, utilizate de timpuriu in Transilvania, apoi pogonul i falcea cu submultiplii lor, folosite in Tara Româneascá si Moldova i, in sfirsit, unele másuri mai mici, ca st'injenul patrat i prajina patrata, folosite mai tirziu. 142

148

Doc. priv. ist. Rom., B,veac. XVI, vol. I, p. 124. R. S. Romania, LXI/46. Vezi i doc. din 12 aug. 1630 (Arb st.

Buc., rus. 539, f. 1-2). 1" Doc, priv. ist. Rom., A. veac. XVI, vol. I, p. 156. Vezi si doc. din 13 dec. 1756, rinde se vorbeste de un loc de cinci pistrele" de sageatäIn jurul manastirii Birnova (Arh. st. Buc., ms. 646, f. 13). Buletinul Com. istorice", V, 1927, p. 293. 125

www.dacoromanica.ro


PLUGUL

fost

A

de des,

o masura mare de supraf a/a, folosita destul numai in Transilvania, incepind din secolul al

XIII-lea. Astfel, la 1208, este amintit un loc de o jumatate de plug (unius funiculi ad dimidium aratrum)"6.

Inca din aceasta vreme plugul", ca unitate de suprafata, avea o intindere destul de mare, fapt dovedit de pretul ridila 1230, 6 marci cat cu care se vinde pamintul de un plug jumatate147 ca si de afirmatia documentului din 1225, dupa care regele Andrei al II-lea daduse cavalerilor teutoni in Tara Birsei o intindere de pamint de 30 de pluguri145. In aceasta vreme, suprafata mare a plugului nu se m'asura, ci se aprecia runeori din ochi de cei care amosteau dimensiunile sale. De pilda, la 1282, se hotarniceste o mosie la Salacea-Marghita intindere de doux pluguri i jumátate, du-i seama i masurind-o din ochi"149. Cu toate acestea, plugul trebuie si fi fost o unitate de masurat suprafetele cu o accept-Rine recunoscutá. si de regalitatea maghiará, de indata ce,

la 1291, dijma datorata de nobili si de sasi era incasata dupa numárul de pluguri de pamInt pe care II posedau150.

Prin Tripartitul lui Verböczy din 1514 se statornicea marimea suprafetei pluguilui la 150 de iugare151, adica 107,490 ha,

o suprafata intr-adevar foarte mare. Nu stim insa daca plugul a avut totdeauna aceasta intindere mare. IUGARUL (HOLDA SAU IERDASUL)

Este o masurá de origine romana, folosita numai in Transilvania. La inceputurile sale, iugarul a fost ca i pogonul suprafata de pgrnint pe care o puteau ara Intr-o zi doi boj (jugum vocant quod juncti boyes una die exarare possint).

Iugarul (jugerus) roman cuprindea doi actus" patrate, care aveau laturile de cite 120 de picioare (Jugerum quos quatratos duos actus habeat. Actus quadratus qui et latus est pedes 146 Doc. priv. ist. Rom., C, veae. XIXIII, p. 42. Vezi §i pp. 57, 155. 147 Ibidem, p. 243. 148 Ibidem, p. 218.

Ibidem, veac. XIII, vol. II, p. 238.

188 Ibidem, p. 363. 181 Decretum latino-hungaricum sive Tripartitum ..., Cluj, 1698, p. 194. 126

www.dacoromanica.ro


CX X et longus totidemY52. Cum actus4 avea 12,59 ari, iugárul roman másura 0,252 ha153, fiind cum vom vedea indatg Ungaria.

mai mic decit iuggrul folosit in Transilvania

In Transilvania iugärul s-a nurnit i holdrz, de la germanul holdes.Ozitor; intrucit locurile cultivarte erau pázite, inin-

derea de pgrnint datá. in grija unui paznic s-a numit ho1dg154. La 1877, George Bariviu explica sinonimia iuggr-holdg astfel: ceea ce se zice in Muntenia pogon, in lintha poporului Tran-

silvaniei se numeste holdá, pe alocurea falce, in termen oficial iugeru (Jugerum) sau jugu"155.

In documentele transilvgnene iuggrul este amintit incá din secolul al XIV-lea, la aprecierea unor suprafete ce aveau ping la 1 000 de iuggre iugera terrarum)156. Inc. din secolul al XIV-lea, chid se calcula márimea unei suprafete, se mgsurau lungimea i lgtimea acesteia, care, inmultindu-se, &dean mgrimea suprafetei in iuggre. De pildg, intr-un document din 1336, emis de cancelaria regelui maghiar, se spune c cineva dorea sá másoare Lungul i latul iuggrelor (quod longitudinem et latitudinem jugerum mensurare voluisept)157.

Documentele din secolul al XIV-lea nu ne clau dimensiunea

iuggrului, astfel inch nu putem sti dacg el s-a folosit de la inceput cu acceptiunea stabilitg de romani sau cu o alta, cum

se va intimpla mai tirziu. Prima precizare despre dimensiunile iugárului o (Mtilnim in Tripartitul lui Verböczi din 1514, unde se spune c iugärul de pämint arabil sau de pädure avea lungimea de 72 stînjeni regali liitimea de 12 stinjeni (unurn jugerum terrae arabilis aut silva, regalis mensurae, con tinet in sua longitudine sep152 VARRO, De re rustica, I, p. 10. Vezi i I. BRAESCu, op. cit., p. 10. 158 P. HuLTScH, op. cit., p. 702. 154 AL. BOCANETU, Terminologia agrard n limba romdnd , p. 14. 155 "Transilvania", 1877, p. 243. Despre holde, vezi: N. I ORGA, Studii doc., X, pp. 324-325, GEG0 BLEK, A moldvai magyar telepekrdl (Aseztaile

maghiare din Moldova), Buda, 1838, p. 26, Gazeta de Transilvania", 27 dec. 1845, p. 413, 2 mai 1853 etc. 156 Doc. din: 1329, 1332, 1338, 1346 etc. (Doc. priv. ist. Rom., C, veac.

XIV, vol. II, p. 300, vol. LII, pp. 264, 469, vol. IV, p. 301). Vezi Urkundenbuch, LII, pp. 117, 447 etc. 151 I. BRAEscu, op. cit., p. 17. Vezi çi doc. din 1366 (Urkundenbuch,

p.255).

127

www.dacoromanica.ro


tuaginta duas, in latitudine vero duodecim mensuras seu ulna regales)158.

avea deci o suprafarci de 864 de stinjeni iar dupá márimea stinjenului stabilit tot atunci, iug`cirul ar fi m?i,surat 7 166 m2 159, fiind deci mult mai mare decit cel utili-

zat n secolul al XVIII-lea. Cu toate c suprafata iugárului a fost fixatá la aceastá probabil dupá márime, n secolul al XVI-lea s-au utilizat si altfel de iugáre, docurnentele aminun obicei mai vechi tind si de iuezre mari" (jugera terre magne) Dupá ocuparea Transilvaniei de cátre austrieci, s-au introdus

si in provincia de peste munti dimensiunile iugárului (loch) austriac, care avea 1 600 de stinjeni päitrati. Cu aceasfá márime apare iugárul n il.§.eziimintul pentru cadastru al lui Iosif al II-lea din 1786. Aceastá máxime a iugá'rului rezultá din numeroase márturii documentare, din care vom cita aci hotárirea dietei din 1842, dupá care holda avea 1 600 de stinjeni pa"tra%i161.

La 1875, cind s-a hofárit introducerea sistemului metric in Transilvania, erau n uz dota feluri de iug'áre: cel numit unguresc, care era mai mic, de 1 200 de stinjeni pïitrati, care avea 0,4316 ha, si cel numit cadastral sau austriac, de 1 600 stinjeni p'ätrati sau 0,575 5 ha'62, dimensiune destul de apropiatá. de aceea a pogonului din Tara Româneascá. Dei populatia romaneascá. din uncle regiuni ale Transilvaniei

i

másura de obicei pámintul dupá cantitatea de

cereale recoltate, nu 'in iugáre despre care multi locuitori declarau la 1820 cá nici nu auziserál63 iugárul a continuat sá fie utilizat in Transilvania multá vreme i dupá introducerea sistemului metric de másuri164. 158 Decretum latino-hungaricum sive Tripartitum..., p. 194. 158 D. PRODAN, Iobligia in Transilvania in sec. XVI, I, p. 176.

Ibidem, II, p. 165. 181 Gazeta de Transilvania", 1842, p. 146. Vezi i Anuarul Inst. de istorie"Cluj, 1964, p. 252 (doc. din 1785), ADOLF SCHMIDI,, Reisebandbuch

durch das Königreich Ungarn..., Viena, 1835, p. 380. GR. POPITI, Date ,si documente &Ina One, Timisoara, 1939, p. 19, Transilvania", 1877, p. 243 etc.

182T. POP, op. cit., p. 37. 163 Vezi mai sus, p. 120.

184 Vezi Tabelci de transformarea iugeirelor si a stinjenilor patrali in hectare invers, Bucuresti, 1940.

si tnetri patrati 128

www.dacoromanica.ro


3) POGONUL

A fost principala unitate de masurat suprafqele din Tara Romlneasca, fiind folosit mai putin in Moldova, unde mlisura obisnuitI a fost falcea. Numele de pogon este de origine slavá", el derivind de la

verbul pogoniti=a mina. La inceput, pogonul a fost cit este arat intr-o zi, adicà' cit pot fi minati, goniti din urml boii pe timp de o zi de lucru"165, pogonul fiind decì egal cu o zi de arrttura. Pogonul are deci aceeasi origine ca i iugrul, care a fost si el la inceput suprafata ce putea fi aratI intr-o zi. In Tara. Romaneasc'ii, pogonul este menTionat prima oarl in documente la 10 septembrie 1493, cind se vorbeste de douI pogoane (llorona) de vie la Tirgoviste166. Dupsá aceastI

dat,pogonul este amintit in mii de documente referitoare

la vinz'ári i cumPáVári de pánInt, fiind folosit indeosebi la mburatul viilor'67 si mai putin al pádurilor168t Pira' in prima 166 P. P. PANAITEscu, op. cit., p. 172; cf. si I. BKAESCU, op. cit., p. 32 AL. BOCANETu, op. cit., pp. 15-16, GH. MniAILÀ, op. cit., p. 27. DupA pArerea lui N. Druganu, poporul nostru a imprumutat termen.ul de pogon

de in slavi, In titupul convietuirii en acestia pe pAmintul Daciei (Transilvania", XL, 1909, p. 170). Despre pogon vezi i Tnermi, Rumanischtleutsches Wiirterbuch, care-1 aseamAnA et mAsura germang numitA Joch .(iugAr).

166 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 222. 167 Ibidem, veac. XVI, vol. I, p. 147, 191; vezi vol. II, pp. 210, 373, 377; vol. III, pp. 13, 297, 322; vol. IV, pp. 51, 187, 211, 296, 366,367 passim. Pentru ilustrarea afirmatiei privind folosirea pogonului la mAsutarea viilor, vezi doc. din 8 mai 1548, in care se vorbeste de wi pogon de vie si un ogor pentru cinepl (ibidem, vol. IL p. 377), sau doc. din 2 innie 1623, cu care se vinde vie mAsuratä in pogoane si stinjeni de ocinit (Arh. st. Buc., mAnAstirea Banu, XXII/3. Pe de alta parte, insA, trebuie sA subliniem faptul cá nu totdeauna viile se m'Asuran cu pogonul; de pildá, la 29 dec. 1657, o vie diíruitä. mAnAstirii Jdrelea din Oltenia avea in hmg stinjeni cu vitä. 52 si pasi 10 la deal, loe sterp, i in curmezis stInjeni 13 (Arh. st. Buc., mänästirile Roaba Jitia, 11/6), iar la 28 iunie ,1537 un loe dc vie era calculat cit poate un om sá arunce in patru pArti pu bAtul" (Dop. privp ist. Rom.,, B, veac. XVI, vol. II, p. 229).

168 Doc. priv. ist. Rom., vol. IV, pp. 366-368; veac. xy pp. 19, 380; vol. II, p. 431 etc.

vol. 1,

casl, pare Mai tirzia, au inceput a fi ipAsurate in pogoane i locurile aveau suprafete miel de 1/27-2 pogoane (vezi doc. din 15 nov. 1675 san 23 april. 1676, Arh. st. Buc., mAnAstirea I3anu, XXVII/ p si Acad. R. S. Románia, CCCLXIX/75). 129

www.dacoromanica.ro


jumatate a secolului al XIX-lea, pogonul a fost folosit numai la calcularea unor suprafete mici i numai din acest secol a

s'a fie utilizat si la masurarea terenului arabil. La 1812, de pila, cind se inventariau averile preotilor din Tara Romaneasca, se specifica in mod expres: mosiile sa' se puna

inceput

cu suma stinjenilor, viile cu suma pogoanelor"68 1

bis.

Ca rnajoritatea masurilor medievale, pogonul a avut si el o marime variabila in decursul secolelor. de cind dateazä priLa mijlocul secolului al XVII-lea acesta avea dimensiumele stiri despre marimea pogonului

nile de 12X48 stinjenim, adica 576 de stinjeni patraçi, deci mai putin de jumatate din marimea pogonului din secolul al XIX-lea. Din acelasi secol, mai cunoastem si alte stiri despre mari-

mea pogonului, care-1 prezinta insa de alte dimensiuni decit documentele citate mai sus. Astfel, intr-un document din 25

iulie 1680, pogonul apare ca avind 8 präjini in lat, 16 in lung"7° (deci 128 de prájini patrate), iar la 1 iunie 1681 un pogon de vie avea 60 de stinjeni lungime i 51/z stinjeni latime"' (deci 330 de stinjeni patrati). Retinem deci cà pogonul

din secolul al XVII-lea avea o suprafata mult mai mica decit cel din secolul trecut.

La sfiqitul secolului al XVII-lea, la 1 iunie 1694, cind se vinde un pogon de vie, se spune lusa pogonul ce! ratundu"7 (adicá patrat) 173, fara sa se arate insi marimea laturilor.

Din documentele de la sfirsitul secolului al XVII-lea rezulta ca pogonul dei de marimi variabile avea totusi o suprafata cumoscuta i acceptatä de locuitorii dintr-o anu-

mita regiune, de indata ce se poate spune cà s-au mäsurat 168

big Bis. ort. rotn.", 1901, p. 710.

163 GH. GH IB.kNESCU, Surete, VI, pp. 208-209 (doc. din 1648 §i 1651).

17° Arh. st. Buc., mänästirea Rimnicul Särat, 11/25. 171 Muzeul de istorie Bucure*ti, nr. 31242. 172 Acad. R. S. Romania, CXLVII/142. 173In secolele XVIIXVIII, cind cuno§tintele de geometrie ale locuitorilor erau destul de aproximative, pdtratul era confundat cu cercul.De

pildä, la 1662, se vorbete de o suprafatá calculatä in stinjeni rätunzi", fiecare dintre laturi avind cite 10 stinjeni (STOICA TEODORESCU, Monografia

orapaui Cimpina, Cimpina, 1924, p. 152). Mai tirziu, pätratul a fost numit tetragon. 130

www.dacoromanica.ro


patru pogoane de vie si s-a gäsit un cirk mi mu1t174, c po-

goanele vor fi mai mari decit sint altele cu un stinjen in lung si altul in lat 175 sau ca. se vind sase pogoane de telina, avind latimea de 12 prajini i lungimea pia se vor Implini cele 6 pogoane"'76.

Marimea pogonului mai depindea uneori si de aceea a prajinfi cu care se masura, stiut fiind c aceasta varia intre 18 si 24 palme. La 25 ianuarie 1764, de pilda, cind se vind patru

pogoane de telinä de vie, masurate cu prájina veche, care era mai mica, se aratác terenul másurat cu prájina de acum" avea numai trei pogoane, o cedverte si o prajina jumatatein. Nici in secolul al XVIII-lea marimea pogonului nu a fast aceeasi pentru toata tara. Intr-un document din 1796 se spune

ci un lac lung de 450 de stinjeni i lat de 250 de stinjeni

,,se aduna in pogoane 278"178, pogonul fiind deci de 404 stinjeni piitrati. Peste patru ani, suprafata unui pogon avea laturile de 24 si 6 prajini, masurind fiecare cite 18 palme domnesti si un pumni79, iar intr-un tratat" de topometrie de la

sfirsitul secolului al XVIII-lea, campletat cu unele date din primele decenii ale secolului trecut, se afirma c cezverta (sfertul de pogon) avea 182 1/4 stin¡eni patrati, pogonul fiind deci de 729 de stinjeni pa'tratilm. Acesta este asa-nurnitul pogon mic, care s-a pastrat i dupa Regulamentul organic. In sfirsit, in dictionarul su, alcatuit in ideceniul al treilea al secolului trecut, invatatul boier Iordache Golescu explica notiunea de pogon in felul urmator: Co masura de parnint pentru vii i samanaturi d dooazeci si patru da prajini, insa 12 in lung si 12 in lat, sou 24 in lung si 6 in lar, sau 36 in lung si 4 in lat, sau 48 in lung si 3 in lar, sau 72 in lung si 2 in lat, sau 144 In lung si 1 in lat, care fac prajini cadrate (patrate) una suta patruzeci i patru, iar prajina se socoteste 174 Doc. din 17 april. 1697 (Arh. st. Buc., Mitr. Titrii Rom., LXXVII/1 176 Doc. din 14 oct. 1680 (ibidem, XCl/1 1). 176 Doc. din 12 iunie 1699 (ibidem, mänSstirea Radu voda, XXVII/31)

177 Buletinul Coni. istorice", V, 1927, p. 259.

178 V. A. URECHIA, 1st. rom., VI, p. 727. 179 Ibidem, VII, p. 511. Vezi §i I. COJOCARU, op. cit., II, p. 581. 189 Analele .A cad. Rom., Mem. Sect. Ist.", s. III, t. XXIX, 1946-1947,

p. 15. 131

www.dacoromanica.ro


de doi stinjeni i stinjenul dä. opt palme; care vine pogonul da 576 de stinjeni cadrati, iar palme cadrate 2304". Mai firziu, desigur, dupä 1831, autorul dictionarului a adäugat: Acest pogon acum s-a märit, ficindu-se präjina de trei stinjeni"81. In acest dictionar, suprafata pogonului este socotitä deci la 576 de stinjeni pätrati, atit oit mäsura si la Tnijlocul secolului al XVII-lea, ceca ce dovedeste ca aceastä mäsurä veche s-a pästrat. Cum tratatul" de topometrie amintit d pentru pogon 729 de stinjeni pätrati, rezult cà existau la inceputul secolului al XIX-lea douti feluri de pogoane mici, de 576 si 729 stinjeni patraçi, n afard' de pogonul de 784 stinjeni patrati, mäsurat cu präjina de 18 palme si un pumn. Prin Regulamentul organic, suprafata pogonului a fost mult märitä; in articolul 139 din aceastä legiuire se spune: obici-

nuita mäsurä in tarsi este pogonul, care are 24 präjini in lung si sase in lat i fiesteoare präjinä este de trei stinjeni domnesti, socotindu,sä de mäsurà statornicl stinjenul lui Särban Vodr. Editorul din 1832 adaugä: Aceastä mäsurä, prin urmare, este asemenea o fatá de cuprinde In sine I 296 stinjeni patrati"182.

De fapt, Regulamentul organic nu a modificat dimensiunile pogonului, ci a Tnärit doar präjina. Dupä cum a arätat I. VIIceleanu, inainte de 1830 pogonul avea tot 6 präjini lätime

24 in lungime, mäsurate insä cu präjina de 18 palme si un pumn, deci 784 de stinjeni pätrati; Regulamentul organic 1-a 15.'sat la aoelasi numär de präjini, dar a marit präjina la trei stinjeni sau 24 de palme'83.

Aceastä nouä mäsurä a pogonului a fost folosità in toatä tara dupä 1831. In contractele tip de arendare de la mijlocul secolului trecut se spune cä mäsurätoarea pämintului se va face, conform articolului 139 din Regulament, Cu pogonul, 181 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 848, f. 97.

182 Regulamentul organic, ed. 1832, p. 58; ed. 1944, p. 38. Vezi §i

Buletin", gazetä oficialá, nr. 18, 1833, p. 112 §i C. MANO, Doc. femiliei

Mano, p. 605.

Bucure§ti, 1843, 188 I. VILCELEANU, Hotarnicul i cotitorul p. 9. Vezi §i invatatorul satului", 1846, pp. 34-35, unde Petrache Poenaru indica modul cum se calculau suprafetele in pogoane, alcatuind tabele de märimea laturilor unui pogon, in prajini §i stiujeni. 132

www.dacoromanica.ro


iar márimea lui de 6 prájini In lat si 24 in lung, si prájina

de 24 palme domnesti184. Aceastá precizare era necesará, deoarece unii proprietari

cáutau s micsoreze suprafga de pámint dat In folosintä Táranilor másurIndu-le pogoanele de aráturá cu o prájiná mai

mica. Asa se pringeau la 1834 I51ranii din Luica-Vlasca contra proprietarului local, care la másuritoarea pogoanelor de po-

rumb ne-au fácut prájina micá, ca s iasà pogoane mai sau, la 1840, locuitorii din Serdanu-Dimbovita,

multe"185,

care erau si ei in5elgi de proprietar la másurátoarea pogoanelor de arátur5.188.

In márime moderná, pogonul fixat prin Regulamentul organic avea o jumátate de hectar, mai exact 5 012 m2 sau In másuri mai vechi 144 de prájini pátrate si 1 296 stinjeni pátrayi. Este demn de a fi subliniat raptul c suprafata pogonului este foarte apropiatá de aceea a másurii romane heredium, care avea 5 057 m2. In afará de acest pogon oficial, numit si pogonul mare"187,

másurat cu prájina de 24 de palme sau trei stinjeni, au continuat sá fie utilizate si pogonul mic de 729 de stintjeni pátra;i, másurat cu prájina de 18 palme, precum si pogonul mijlociu, de 784 stinjeni pátrayi, másurat cu prájina de 18 palme si un pumn'88; primul avea 2 819 m2, iar al doilea 3 032 m2. In Moldova, pogonul a fost utilizat lndeosebi In partea de sud a várii, foarte probabil sub influenva Tárii Românesti. N. IORGA, Studii i doc., XXI, p. 533. Vezi si R. ZAGANESCU, Holar

nica moiei Pîngále1i, Bucuresti, 1895, p. 10, ca i numeroasele hotganicii din aceeasi vreme, in care pogonul este considerat ca avind 1296 stinjeni pltrati sau 5012 m2. Vezi, de asemenea, doc. din 13 si 30 ian. 1859 (Arh. st. Buc., A. N., CCCVIII/94, 98). 285 Arh. st. Buc., Vomicia din lAuntru, dos. 1926/1833, p. II-a. 188 Ibidem, dos. 3317/1839.

1" Vestitorul românesc", 1850, pp. 28 si 204 si Anuntätorul român", 7 mai 1858. 188 Timpul", 17 ian. 1857, p. 4 si I. BRAEscu, op. cit., p. 35. Vezi

FR. PFANHAUSER, Carie de holdrnicie pentru via Scaeni, Bucuresti, 1896,

p. 7, care afirmgt cgt pogonul mic de vie sau de podgorie avea si in acea vreme 784 de stinjeni pgttrati erban vodä. T. PAMFILE, Agricultura la romeini, considerá cá existau trei feluri de pogoane: mic, de 24 de prgtjini, mare de 48 de pr6jini i mijlociu de 36 de

präjini.

133

www.dacoromanica.ro


Prima mentiune cutnoscuta din documente a pogonului dateazá din 2 decembrie 1549 deci la peste o jumatate de seco! dupa Tara Romaneasca cind se vorbeste de sase pogoane n taring'99. In aceeasi vreme, suprafetele viilor in regiunea Hui i Cotnari erau masurate in fald i jerdiii". Mai tirziu, indeosebi in secolele XVIIXVIII, pogonul este amintit in numeroase documente din regiunea Odobesti-Putna, unde viile se masurau in mod obisnuit cu pogonul'91.

Primele masuri privind fixarea suprafetei pogonului sint din secolul al XVIII-lea'92. Din unele documente din acest secol rezult c pogonul avea o suprafatá recunoscutá. doar intr-o anumita regiune a tärii. De pila, la (c. 1780), un Soier moldovean cere domnului s audieze niste batrini, care stiu cum umblg pogoanele la locul acela"98 (este vorba de satul Epozesti). Cu toate acestea, in asezamintul pentru boieresc din 1 ianuarie 1766 se spune c m'ásura oficialá a pogonului era de 48 de prá jini fálcefti'94.

Mai tirziu, la 13 iulie 1797, suprafata pogonului de vie, tutun fi pápufoi a fost fixatá la 144 de prájini pátrate, pogonul fiind deci mai mic de circa 2,2 ori de cit falcea. In asezamintul din aceastá data se spune c pogonul rotund (adica

pgtrat) este sa fie de 48 de prajini dupa sfara ce sl da din visterie". Masuratoarea pogonului se facea astfel: sa má.sura o margine a lungului si un capat i viind fiiste care masura cate 12 prajini apoi iaste pogon deplin. Dar unde sint pogoa189 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. I, p. 586. 19° Ibidem, vol. II, pp. 3, 71, 148 etc. (doc. din 1551, 1555, 1560). 191 Doc. din: 1651-1652, <1656-1660>, 1665, 1671, 1696, 1700, 1721, 1791 etc. (Acad. R. S. Rominia, CDXLV/14, CCXIV/43, CLXXXVI/101, CXLI/42, Arh. st. Buc., mAn5stirea Caqin, VIII/7, JILS. 572, f. 110 y, ms. 464 f. 193 v-194 etc.). Vezi qi N. IORGA, Studii fi doc., V, pp. 99, 105,

107, Miron Costin", II, 1914, pp. 5, 22, 85, III, 1915, pp. 68, 176 etc. 198 Dintr-un document din 17 oct. 1642 ar rezulta ca. pogonul nu aves

inca o marime fixá. In acest doc., referitor la satul Cofe.gti-Putna, se vorbeqte de patru pogoane de loc, din care trei eran din u§a morii spre clmp", iar al patrulea din malul &III spre riul Putna" (Arh. st. Buc.,

milnastirea Neamt, LXIX/26). 198 N. Ioacm, op. cit., VII, p. 332. 1.94 Uricarul, II, p. 217, R.RosErn, Pd,nintui, sátenii i stelpgnii, p. 487 §i I. BRAEsCU, op. cit., p. 34. 134

www.dacoromanica.ro


nele lungi i latul vine mai ingust, socoteala ce sá aratá mai sus"95.

s

face analoghie tot pe

Pogonul era deci o suprafaO pátratá, avind fiecare laturá

de cite 12 prájini sau 144 de prIjini pkrate. Acest pogon este egal cu cel din 1766, de 48 de prIjini fálcesti, sumá rezultatá din inmultirea cu 4 a márimii de 12 prIjini a laturii pkratului. La mijlocul secolului trecut, pogonul avea o suprafatá mai mare cu o treime, másurind 216 prájini pátrate sau 1 944 de

stinjeni pkrati. In listele de preturi din aceastá vreme se spune c pogonul se socoteste in lung 24 de pfljini si in

lat 9 prájini... iarà prájina (este) de trei stinjeni a lui $erban voevod" '96.

Pogonul de 144 de prcljini patrate mclsura 6 445 m2. In afará de aceste douà pogoane cu mánime fixI, unele márturii dovedesc c mai exista si un alt pogon. La 1828, franautorul unui interesant memoriu asupra Molcezul Lagan dovei afirma a pogonul servea doar la másuratul viilor, fiind suprafata ocupatá de 400 de butuci de vie197. Afirmatia

sa este sustinutá si de I. Bráescu, autorul unei lucrári despre másurátoarea pámintului, case precizeazá cá. cei 400 de butuci erau plantati la distantá de cite doi strinjeni unul de altul, suprafata ocupatá de ei fiind de 1 296 de stinjeni pátrati'98, adicI atit cit avea pogonul din Tara Româneascá. 4) FALCEA

Numele ski este de origine latiná (fa/x=coasá), falcata"

fiind suprafata ce putea

fi

seceratá de un om intr-o zi

(quantum unus sector per diem falcare potest de prato)199, asa cum iugárul i pogonul au fost la origine suprafata ce putea fi aratá intr-o zi. 195

PAMFILE, Prdjina ci pogonul moldovenesc din 1797 (Miron Costin"

IV, 1916, pp. 286-287). Vezi si U ricarul, IV, pp. 72-73 si V, p. 307, Acad. R. S. Romania, ms. rom. 91, f. 155.

198 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 38 156/1857. 197 Buletinul Com. istorice", IX, 1930, p. 175. 198 I. BRAEsCu, op. cit., p. 36. De aceeasi marime considera pogonul Ion Ionesca de la Brad la 1861 (Calendarpentru bunul cultivator, Bucuresti, 1861, p. 48). 199 DLI CANGE, Glossariutn, s. v. Vezi si AL. BoCANETu, op. cit., p. 15. 135

www.dacoromanica.ro


Falcea a fost unitatea de suprafati cea mai des utilizatä in Moldova, unde este amintitl in documente mult mai devreme

decit alte unitki de inäIsurat, la 28 mai 1470 (4)Paqiu )-". Dupäi aceastäl data% falcea este mentionat5. in sute de doc., mente2°'. Trebuie sà" ar5.tä'm c5., la prima sa aparitie in documente,

falcea este insotità de o msursal de lungime (nouäl fIlci si patru pasi) si ei dupsi aceea apar ca subrnultipli ai säli fertalul

(a patra parte) si, mult mai tirziu, in secolul al XVII-lea, prájina.

Pina în secolul al XVII-lea, falcea a fost utilizara numai la masuratul viilor (aa cum era folosit pogonul in Tara Romaneascà) si mai ales in partea de nord a färii (in sud se folosea pogonul). De altfel, in acest secol, documentele amintesc

o dare numit5. laceria pe vii", care, la 1668, era un leu fiecare falce de vie20' bis. (Aceast5. dare va

fi

numità" mai

tirziu pogonsd'rit).

Din acest secol au inceput s'al se mäisoare cu falcea i alte suprafele de teren, indeosebi fineve1e202 (falcea fiind egalI Cu ziva de coas!), pentru ea, mai apoi, falcea sä.' fie utilizatäl

treptat si la mä.surätoarea suprafetelor arabile. De piltra', la 18 aprilie 1691, locuitorii din Birlesti pe Cracsáu declarau la

o vinzare de pImint si cimpul si-1 msurm cu falcea"m.

Pinsá c'itre sfirsitul secolului al XVIII-lea, insà% falcea a fost decit arareori folosit5 la m'isurarea p5rnintului arabil. La 1776, in aw'irnintul lui Grigore al 111-lea Ghica, se vorbeste numai de falcea de fin204, ceca ce constituie un indiciu cäi Omintul arabil nu se mä.'sura incá: in mod obisnuit Cu falcea. zoo Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 373.

2" Doc. din 16 mart. 1490, 20 si 23 noiembrie 1499, 24 april. 1546, 23 mart. 1653, 26 mai 1678 etc. etc. (Ibident, veac. XV, pp. 173, 294, 298, veac. XVI, vol. I, p. 480, Acad. R. S. Romänia, XXXI 94, N. IORGA, Studzi f i doc., VII, p. 176 etc.). zon bis T. BALAN, Doc. bucovznezze, III, p. 37. 2" Doc. din: 22 mart. 1038, 28 nov. 1644 etc. (Arh. st. 13nc., mänästirea.

Pingärati, 111/52, si 53, Bibl. centralä de stat 1/98). 2" G. GHIBANESCU, Ispisoace, IV/1, p. 188.

2" Uricarul, XIX, p. 353. Despre modul cum se calculan fdlcile la

inceputul secolului al XIX-lea vezi si doc. din 1 mart. 1804, unde se face intii arittare a sumei fälcilor si pe urmä suma stinjenilor" (ibident, XVI,

pp. 345-347). 136

www.dacoromanica.ro


AceastA constatare este intAritA de un document din 2 aprilie 1785, in carc se vorbeste de modul cum Incasa dijma din porumb episcopia de Hui; In document se spune: s'A aiba a trimite episcopii s'a mAsoare cu prAjina fiestecare ogor, fiind

fatA onrul cel cu ogorul, si din zece pralini va lua una dupA obicei si cite prAjini sà" vor veni sA le ja intr-un capAt"2" La sfirfitul secolului al XVIII-lea, pärnintul arabil nu se inZi-

sura deci cu falcea, ci cu präjina, pe o singurä dimensiune. Dupa cum rezultA din uncle documente de la inveputul secolului al XIX-lea, mAsurarea pAmintului cu falcea a fost determinatA si de necesitki fiscak. Dintr-un document din 1826 affam astfel c.a., la 1813, satele din regiunea Vrancei au mäsurat facile cu omini di socotiala bunä", aceasta pentru a .ti fiecare locuitor ce suprafatA de pamint are In stApinire si apoi dea fiiste care gospodar dreptul sAu (la crari N. S.) clapa mosia ce are"205. MAsurarea terenului avea deci drept scop ca locuitorii s'a-si plAteascA &rile proportional cu suprafata de teren ce stApineau. Ca si pentru alte mAsuri, ne lipsesc stirile despre mArimea fàlcii In secolele XVI-XVII. Din preturile cu care se vindeau facile de vie In aceasta vreme rezultA cà suprafata unei falci era destul de mare; documentele amintesc de fAlci de vie va-

lortnd 67 de ta1err°5", 100 de zloti206 sau chiar 100 de

galbenim, sume foarte mari pentru aceastA vreme. Primele mAsuri privind fixarea suprafetii fàlcii dateazA din a doua jumAtate a secolului al XVIII-lea. In asezAmintul lui Grigore al 111-lea Ghica din 1776 se spune: mAsura fálcii dc fin de la toate tinuturile s'a fie...cr208, dar se omite s'a se arate

cit anume. La sfirsitul aceluiasi secol, la 1796-1797, ',lice,: avea 80 de priijini facesti209.

La inceputul secolului trecut, falcea ,näsura 320 de präjini pätrate sau tetragonicesti" sau 2880 de stinjeni pätrati, fiind Neculce", 1925, p. 227. SAVA, Doc. pu/nene, II, pp. 96-97. 205 bis Doc. din 24 mart. 1628 (G. GHIBANEScu, Surete, V, p. 189). 204 bis 205

206 Doc. din 27 mart. 1653 (Arh. st. Buc., mringstirea Itisca, VI 3). 207 Doc. din 22 april. 1637 (Acad. R. S. România, CXL/3).

2°8 Uricarul, XIX, p. 353. 209

priv. relafiile agrave, II, pp. 636 *i 676. 137

www.dacoromanica.ro


considerati o suprafarii de 80 de priijini lun gime fi 4 pr채jini

latime sau de 240 de stinjeni lungime fi 12 'in

liltimePio.

A.ceasti mirime a filcii a fast legiferati prin Regulanzentul organic din 1831, unde se spune ci falcea este mgsura patrati

obicinuiti in targ. Falcea este o fati de pimInt In lung de optzeoi prijini si de patru In lat; prijina este de trei stinjeni, fiestecare din 8 palme domnesti; afadar falcea este o fat'd de loe in mcIsur.ii de seinjeni patrati 2880"2n. 0 definitie aseminitoare o di si o Aritmetica apgrutg la Iasi in 1839, dupg care falcea avea 80 de prgjini a cite 36 de stinjeni pitrati2I2 (ded 2880 de stInjerti pitrati).

La 1864 falcea avea aproape un hectar si jumgtate sou mai exact 14 323 m2 213, fiind mai mare ca pogonul de circa trei ori si apropiati ca mirime de desetina ruseascg, ce mgsura 14 566 m2 (vezi fig. 13).

Falcea si-a pistrat aceasti mgrime si clupl introducerea sistemului metric, cgruia i-a supravievuit214. Intr-un articol publicat in ziarul Viitorul" din Iasi la 15 aprilie 1904 se cerea si se Invete in scoali misurile vechi care se mai foloseau sau ca rnosierii sg isi misoare piminturile in hectare, pen-

tru a nu mai insela pe tirani cu cite 10-20 de prijini la falcea de munci.

210 Arhiva", 1898, p. 603, Jahrbuch. der Buk. Landes-Museums", 1908, p. 21 (relatie din 1801) si relatia lui LAGAN din 1828 (Buletinul Com. istorice", IX, p. 175). 211 Regulamentele organice ale Valahiei gi Moldovei, Bucuresti, 1944, p. 122. Vezi si proiectul de modificare a Regulanaentului organic in care peajina are aceea.si mkime (R. ROSETTI, op. cit., p. 521). 212 Aritmeticd, Iasi, 1839, pp. 56-57. 213 1. GHICA, op. cit., p. 56, indici. 14 100, 8028 m2. Dupa pkerea lui N. Soutzo, (op. cit., p. 162), falcea avea, la 1840, 14 218 m2 lar Ion Ionescu de la Brad o considera la 1870 de 1,41 ha (Agricultura romana din judeciul Putna, Bucuresti, 1870, p. 17). Vezi si I. BUJOREANU, op. ct., p. 1970, unde falcea este echivalati cu 1 ha, 43 ari si 21,95 m2.

Vezi si doc. din 1820, din care rezula ci., la Odobesti, pogonul ayes

24 de prAjini, lar falcea 80, pogonul fiind mai miz decit falcea de 81/3 ori; pogonul avea 4300 m2, lar fakea 14 330 m2 (C. C. GRAtEscu, Istoricul podgoriei Odobepi, p. 85). 214 Vezi Acad. R. S. Rominia, ms. 223, f. 368 (din 1871), D. TARCU, op. cit., p. 11, I. CHICA, op. cit., p. 56. 138

www.dacoromanica.ro


In documentele Tarii Romiinesti faloea apare in prima jumi-

tate a secolului al XVI-leam, fiind pamenitá apoi Loarte adesea cu prilejul viinzárii unor suprafete mici de arat, livezilor, pádurilor, llocurilor de casà si mult mai rar la másuratul viilor, uncle se folosea, de obicei, pogonul.

Amintitá la inceput in regiunea de munte 6 deal a Orii, indeosebi in judetele Vilcea, Gorj, si Mehedinti, falcea s-a ráspindit apoi si in restul tárii, predominind insà in regiumea de nord a Olteniei. Asa se explia faptul el in Lexiconul lui Mardarie de la Cozia, alcItuit la mijlocul secolului al XVII-lea, mepm EICMJUTH (másuri de pámint), se traduce prin fálci de pámint216, ceea ce arafá cl cea mai cunoscuti si folositá másurl de suprafatá in aceastá regiune era fakea. In prima jum5.tate a secolului trecut, I. Vikeleanu afirma

chiar cá in Oltenia nu se cunostea másuratul párnintului cu pogonu1217.

In secolul al XVIII-lea, fakea este tot mai rar folositá,

cedind locul pogonului, spre deosebire de Moldova, unde falcea rámine unitatea principalá de másurat suprafetele. Despre márimea fálcii nu posedám documente decit din secolele XVII-XVIII, toate privimd numai nordul Olteniei. Astfel, intr-un document din 1 iunie 1665 se spune el falcea de loc avea, la Vádeni-Gorj, 8 ifunii atime si 12 in lungime 6 funea de 12 COVicc218. Falcea avea deci 96 de cori in lat i

144 in lung, sau 6 050 m2, deci Cu ceva mai mult decit o jumátate de hectar. 0 márime asemánátoare cu aceasta are falcea si in judetul Vilcea, in secolul al XVIII-lea. Intr-un document din 10 aprilie 1776, fiecare laturá a unei eáloi nasura cite 108 cotim, falcea fiind deci o suprafarrz de 5 140 zn2 sau circa jumátate de hectar. Aceeasi suprafavá (mai exact 218 Vezi doc. din 28 oct. 1528 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II,

p. 56). Vezi si pp. 79, 211 si 380 passim.

216 Lexiconul, ed. Gr. Cretu, p. 176.

212 I. V/LCELEANu, op. cit., p. 10. 218 G. GHIBANESCU, Surete, VI, p. 97.

219 T. G. BULAT, Contribuliuni documentare, p. 70. In vremea domniei

lui Mihnea Turcitul, dupá cum mristuriseste un doc. din 24 iun. 1610, filcile aveau cite 24 de funii in lung si 14 funii in lat, funja de cite 24 coti, ceea ce da dimensiunile de 576 x336 coti (Acad. R. S. Romania, CLV/177). 139

www.dacoromanica.ro


5 180 m2) este atestati si de un document din (circa 1720), in care

o suprafatá de 19 funii lungime si 10 funii lçime, másuratá cu funja de 36 de stinjeni, era socotitá ca avind 190 de fálci220.

Retinem clod, in concluzie, cá falcea din Oltenia masura 6 000 m2 (adicá aproape cit pogonul, care circa 5 000 avea 5 012 m2), spre deosebire de falcea moldoveaná, care era de aproape trei ori mai mare. In sfirsit, la 3 mai 1687, la vinzarea unei poeni la Costeni, se spune c Intr-aceste párti sint 100 si 20 de prIjini de falce"221, adicá falcea avea 120 de peijini (mai tirziu, pogonul avea 144 de prájini pá.trate).

In prima jumátate a secolului al XIX-lea, falcea nu mai este amintitá in documentele Tárii Romanesti, nefiind trecutá nici in lucririle referitoare la convertirea másurilor vechi dupá sistemul metric.

In Transilvania, falcea a fost utilizatá mai rar. La 1820, locuitorii din Lemniu declarau cá nu cunosc másura Beciului", deoarece folosesc falcea Bàii (Mari)222. La 1877, G. Baritiu afirma 61 ceea ce se zice in Muntenia pogon, in limba poporului Transilvaniei se numeste holda, pe alocurea falce"223. Cum holda sau iugárul avea 0,575 5 ha, rezultác falcea avea

In Transilvania márimea pe care o intilnim si in Oltenia, ceea ce poate constitui dovada unei influente. 5) SUBMULTIPLII FALCII $1 AI POGONULUI

Ca submultipli ai pogonului i flcii mentionám mai intii ferdela, firta sau Jlrtaiul, cezverta, ciricul i litra, care rLprezentau fiecare dintre ele cite un sfert din másurile amintite, apoi cinzeaca, a opta parte din pogon i dramul, care era a 400-a parte a poganului. Precum se vede, unele denumiri ale unitátilor de másurat greutatea (indeosebi submultiplii ocalei) au fost utilizati si la másuratul pámintului. 228 N. IORGA, Studii §i doc., XIV, p. 270 (suprafata avea deci 684 de stinjeni lungime i 360 m latime sau, in metri, 1368 §i 720 m; suprafata

tota1a=1368 x 720=982 960 m2:190=--5181). 221 Acad. R. S. Romania, DCCXXXVI/98. 222T. 9 METES, Viola agrava, p. 237.

228 Transilvania", 1877, p . 243.

140

www.dacoromanica.ro


a) Ferdela (firtaiul, fertalul). Ca si mäsura de capacitate, purtind acest nume, ferdela, fertalul, firtaiul224 sau firta225 a fost imprumutatO din Transilvania. Dup51 Orerea lui loan Bogdan, aceste cuvinte deriva din termenul maghiar fertay, care insemnO a patra parte226; dupä o alti opinie, cuvintele fertal i ferderi vin de la germanul V iertel, care are aceeasi accep tie227. In Tara Romatteasc,?i , termenul de ferdelil sub forma

se intilneste prima °ail intr-un document din 4 ocferdele tombrie 1453, referitor la satul Dijani din judetul FOOras, aflat in acea vreme in seápinirea unui boier din Tara Romaneasc228, In secolele XVIXVIII, incepind de la 5 august 1567229, ferdela este mentionatsi in numeroase documente privitoare la proprietAi de Omint din regiunea de munte a tàrii, apropiaeá

de Transilvania, de unde a fost imprumutat acest termen. Din documentele amintite rezulth. c ferdela era ea si

cezverta i ciricul a patra parte din pogon sou falce, pe lingá care apare in mod obisnuit. Astfel, la (c. 1720), la Bodesti-Vilcea, se spune cI 5 ferdele fac o falce si o ferderO230. Alteori se And pogoane cu jum'OtAi si ferdele231, ceea ce dovedeste cà ferdela era mai mica decit o jum5.tate de pogon.

In Moldova, se utilizeazä in mod obisnuit formele firtã, hirta ,

linen sau fertal, forme intilnite In numeroase documente din secolele XVXVIII, alkuri de falce, la mäisuratul viilor'32; In toate aceste documente, numàirul firtelor este de 1-3, deci 224 Sub aceasta forma se intilneste mai rar; vezi doc. din 1689 si 1785 (Arh. st. Buc., Mitr. Tärii Rom., LXII/9 i Megefugari si negulcitori din Craiova, p. 66). am intilnit-o intr-un docuspecific moldoveana 226 Aceasta forma ment gorjan din 1835, in care sint amintiti stinjeni i cirte" (Studii", nr. 4, 1962, p. 947). 226 1. BOGDAN, Doc. lui 5tefancel Mare, II, p. 150. 227 S. MiNDRESCU, Influenta germanct asupra limbii YOMCine, Iasi, 1904,

p. 49. 228 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIII XV, p. 127. 222 Ibidem, veac. XVI, vol. III, pp. 246-247. 230 N. IORGA, Studii doc., XIV, p. 270. 231 Arh. st. Buc., Mitr. Tärii Rom., LXXIII/13 (doc. din 1677). 232 Doc. din: 1499, 1555, 1588, 1628, 1642, 1651, 1766 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 295, 298; veac. XVI, vol II, p. 71, vol. IV, p. 383, Acad. R. S. Romania, LXXVI/124, Arh. st. Buc., mänastirea Pingarati, III/35, N. IORGA,op. cit., V, pp. 27, 30, VII, pp. 139, 329 etc.). La 1880 se spnnea ca sa face prajiná de opt palme gospod i sä masa soara in lung 15 präjini si suma masurii deacurniezisul 10 präjini numeste o hirta, a patra parte din pogon" (Arh. st. Iai, Y. 353, nr. 108). 141

www.dacoromanica.ro


mai putin decit o falce. Dupá cum rezultá din ponturile" privind relatiile dintre sáteni §i proprietarii de mo§ii din secolul al XVIII-lea, firta era, la aceastá datá, a patra parte din pogon; in aceste documente se spune c fiecare om trebuia s prá-

§eascá zilnic o firtá, adid a patra parte din pogon"233. In documentele din Transilvania se intilne§te expresia firtai de fin", care nu era Ins5 un sfert dintr-o unitate de suprafatá, ci foarte probabil a patra parte dintr-o gáleatá, care avea patru ferdele233 bis.

b) Cezverta (cedvirtea, ciozvirtea) a fost folositá atit in Tara Románeascá, cit §i in Moldova, pentru a desemna a

patra parte din pogon sau falce. In Tara Romaneasca, este amintitá in secolele XVIIprima jumátate a secolului al XIX-lea, indeosebi in regiunea Buzáti, incepind de la 30 martie 1621234, uneori singur1235, de obicei insotind suprafete calculate in pogoane236.

Cezverta era a patra parte dintr-o funie sau dintr-un po-

gon. La 8 aprilie 1680 se vind la Verne§ti-Buzáu trei cezver-

te de teliná §i o cezverte de pádure ca sá fie un pogon deplin"237, iar mai tirziu, la 7 aprilie 1700, chid se vinde a

patra parte dintr-o funie de mo§ie la arlogani, se precizeazá insá o cezvirte"238.

Intr-un tratat" de topometrie de la sfir§itul secolului al

i modul cum se másoará cezvertea: Cizporumb, cum obicinuesc táranii: i§i fac prájina za (de) palme 18 §i urmearozor, másurind in lung prájini 6, care fac stinjeni 13 pol (jumátate); apoi másurá. §"i in curmezi§ alte prájini 6, ce sint iar stinjeni 13 pol, pe carii poliplasiasindu-i (inmultinXVIII-lea se indic

vine una, ached' a patra parte din pogon d

233 Doc. priv. relatiile agrare, II, pp. 423, 524 si R. ROSETTI, op. cit., pp. 408, 464. Vezi si T. PAMF1LE, Agricultura la romelni p. 234, unde se

afirma ca, la rindul sau, firta se impärtea in patru fileri sau hilen, care eran a 16-a parte din pogon. 233 bis ,,Re. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 394.

Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 18. 235 Doc. din 2 febr. 1691 (Arh. st. Buc., ep. Buzau, XXVII/38). 236 Doc. din: 1659, 1675, 1685, 1704 etc. (Muzeul de istorie Bucuresti, nr. 1675, Acad. R. S. Romania, CCCLXXV/147 i CLXXVIII/20 l Arh.

st. Buc. manastirea Ghighiu, XI/10) . 237 Arh. st. Buc., ep. Buzan, XXVI/44.

238 Acad. R.S. Romania, CCCLXXI/194. 142

www.dacoromanica.ro


du-i) 13 pol cu 13 pol s cuprinde inläuntru cizvirtei stinjeni tetrigoni (patrati) 182 i (i) al patrulea parte dintr-un stinjen, adici palme doao; i pentru lungimea p1ugu1uiuiaterne inainte alte trei asemenea cizvirti spre implinirea unui pogon". Dupà Regulamentului organic, textul a fost intre-

git astfel: iar astäzi, dupä Regulament, präjina este de trei stinjeni i sä adunä in o cezvirte st(injeni) 324, iar intr-un

pogon st<injeni> 1296"239. Cezverta avea deci 1821/4 stinjeni

pätrati inainte de Regulamentul organic §i 324 de stinjeni pätrati dupä aceea. La inceputul secolului al XIX-lea, se numea ciozvirte

o bucatä mare de carne. In anii 1814

§i

1817, carnea de miel se vindea cu ciozvirtea" de la Sf. Gheorghe pinä la Dui

minica Mare i apoi cu ocaua240.

In Moldova, cezverta este amintitä mai rar in documente. De pila, la 16 septembrie 1687, o suprafatä cultivatà in vitä de vie la Odobwi avea trei cezverte241, iar la 26 aprilie 1702 se spunea despre o altä suprafatä de pärnInt cà mäsura trei pogoane färä o jumätate de cezvert5.242.

Dei in documentele moldovene nu se precizeazä eh de

mare era cezverta, este foarte probabil cä ea era ca i in Tara Româneascá" a patra parte din falce sau pogon. c) Ciricul. Este amintit in documentele Tärii Romänegi incepind din secolul al XVII-1ea243, indeosebi in partea de cimpie a tärii, spre deosebire de ferdelä, folositä mai ales in regiunea de munte. Din documente rezultà cä era

ca i cezverta a patra parte din pogon sau dintr-o delnitä. La 2 noiembrie 1678 se vinde a patra parte dintr-o roatI de moar51 cum sä." chiamä un ciricu`,244. T a 1814, tot cinc se numea i un sfert din stinjen sau dublul palmei; in ocolnica" moiei Tei§ani-Saac, din .1_,

22° Analele Acad. Rom., Mem. Sec. ist., s. III, t. XXIX, 1946-1947, p. 15. 24° V. A. URECHIA, op. cit., XA, pp. 883 i 929. 241 N. IoRGA, Studii §i doc., VII, p. 60. 242 Ibidem, p. 324; vezi i ibidem, pp. 65, 329 si Arh. st. Iai, CCCLX 4,

f. 264. 242 Vezi doc. din: 1674, 1679, 1724, 1798 etc. (Arh. st. Buc., ms. 457, f. 100-101 v, Mitr. Tärii Rom., XIV/14 si LXIII/26 si Doc. priv. relatiile

agrare, I, p. 872).

244 Arh. st. Buc., schitul Trivalea, XVIII/1. 143

www.dacoromanica.ro


acel

an,

hotarele

sint mäsurate in stinjeni, ciricuri

5i

palme"5.

Dei Dicrionarul limbii ronane nzoderne nu 11 aminteste, termenul chic este folosit i astäzi in uncle sate din judetul Ilfov, cu aceptiunea de sfert de pogon. Litra este amintitä in secolul al XIX-lea, indeosebi in 01tenia, in Gorj i Vilcea, unde era consideratä a patra parte a pogonului''', asa cum litra era a patra parte a ocalei. Cinzeaca sau ciocanul era folositä in aceeasi regiune i in aceeasi epocä, fiind a opta parte a pogonului.

Dramul era a 400-a parte dintr-un pogon sau dintr-o delnitä, asa cum dramul era a 400-a parte a ocalei. Ca mäsurä pentru pämint se intilneste la mijlocul secolului trecut in jude-

tele Gorj si Mehedinti217. Ion Ionescu de la Brad ne informeazä cä, in judetul Mehedinti, proprictatca se socoteste in dramuri i jumätäti de dramuri; un dram pre une locuri este mai mic decit un stinjin si pre altele mai mare"248, iar in rä.spunsurile la un chestionar din 1878, referitoare la satul Ionesti-Gorj, se spune cà un sfert de pogon se numea liträ (adicä 100 de dramuri), a opta parte alcätuia o cin7eacI sau

50 de dramuri si asa mai departe, pinà la un dram"249.

In uncle regiuni ale fárii, impärtirea mosiilor pe dramuri" a continuat sà se practice multä vreme i dupà introducerea sistemului metric. La inceputul secolului nostru, moiile satelor din jurul orasului ampulung-Muscel erau constituite dintr-un 246 ,,Rey. istorica", 1928, pp. 371-392. Vezi si V. CARAMELEA, Satul Berivoieti (Muscel). I Obflea inopzenilor, C. Lung-Muscel, 1996, p. 120, -uncle se arata cà o delnitii avea patru cirici". 246 Arh. st. Buc., inaltul Divan, dos. 8194/1837 (doc. din 1839), Acad. R. S. Romania, ins. 3138, f. 21 v, I. BRAEscU, op. cit., p. 28 si T. PAMFILE, op. cil., p. 231. Tot in prima jumatate a secolului al XIX-lea se foloseste i expresia .liträ de mos" (I. RAuTESCu, Dragoslavele, p. 185). 247 Vezi d c. din 3 april. 1839 (Aril. st. Buc., Inalttil Divan, dos. 8194/ 1837. 248 I. IONESCU DE LA I3RAD, A gricultura ronuinci in jud. Mehedinli, Bucu-

resti, 1868, p. 397. Dupd parerea lui D. IARcu, dramul ar fi avut numai o palm& si jumatate lungime .11 isuri i greultili, p. 2(3). 246 Acad. R. A. Rominia, in, 3138, f. 21 v. 144

www.dacoromanica.ro


numár variabil de dramuri, incepind Cu 504 (N'al) si terminind cu 42 000 (Slánic), dramuri care se impárteau in mod inegal intre locuitorim; la 1915, pámintul obstii mosnenilor

cimpulungeni era impártit in 44 de mosi", fiecare dintre acestia avind in stápinirea sa che 400 de dramuri de mosie25'

(precum vedem, in acest caz, dramul era a patru suta parte dintr-un mos", nu dintr-un pogon)252. 6) ALTE UNITATI PENTRU MASURATUL SUPRAFETELOR: PRAJINA PATRATA, POGONEASCA FALCEASCA, S'TINJENUL PATRAT SI COTUL PATRAT

Ele s-au folosit mult mai tirziu decit másurile mari de suprafatá, care erau, pta firziu in secolul al XIX-lea, insotite de mä.'suri de lungime, nu de másuri de suprafatá. Astfel, in anul 1834, másurindu-se niste pogoane de vie, hotarnicul giseste 12 pogoane i jumátate, patru pràjini i ase palme253, pogonul, unitate de másurat suprafetele, fiind deci insotit de douá másuri de lungime: prájina nul si palma.

cu care se másurase pogo-

a) Prkrina pitratä. Inainte de Regulamentul organic, in Tara RomaneascI era o suprafatá cu laturile de cite doi stinjeni, avind patru stinjeni pátrati sau 15,468 0 m2. Dupá márirea pogonului, prin dispozitiile Regulamentului organic, prIjina

pitratá s-a mirit si ea, avind Iaturile tot de o prájiná, dar

de cite trei stinjeni, insumind nouá stinjeni pátrati sau

34,803 0 m2. In ambele cazuri, prIjina pátratá era a 144-a

parte dintr-un pogon. 114° H. H. STAHL, Contribujii la studiul satelor devamafe, II, p. 318. 251 Ibidem, p. 321. Vezi i V. C.ARAMELEA, op. cit., p. 120, wide se spune cii, la Berivo7

ie§ti-Muscel, fiecare delniti era impiiiIita in 400 de dramuri. La Dragos-

lavele, in acelaai judet, in secolul trecut, plmintul se impArtea in litre dramuri, dramul fiind egarcu 1 ha. (I. RAuTEscu, Dragoslavele, pp. 424

426). Tot astfel, la 1832, Mayia Motru Mara din Oltenia aves 2000 de dramuri, imp6rtite pe cinci mo§i, fiecare dintre ace§tia cu cite 400 de dramuri (Oltenia", I, 1940, p. 150). 118 L BRAEscu, op. cit., p. 35. 145

www.dacoromanica.ro


Ckre mijlocul secolului al XIX-lea, un necunoscut aprecia cà suprafata Moldovei ar fi avut 1 555 551 111 prkini tetragonicesti" sau 4 861 097 de fálci, a cite 320 de präjini pátrate fiecare2".

Prájina pogoneascá. In prima jumátate

a

secolului al

XIX-lea, era a 24-a parte dintr-un pogon, fiind consideratá o suprafatä Cu o laturá de o prkinä. cealaltä. de 6 prájini. Ea avea 54 de stinjeni pátrati255 sau 208,82 m2.

Prälina fálceasc5 este mentionatá in Moldova incá din secolul al XVII-1ea256. La 1805, clácasii erau obligati s'A are proprietarului locului cite 80 de präjini fálcesti domnesti, secere práseascá 15, sái culeagá pápusoiul de pe alte 15, si 30 de prájini257. In aceastá vreme, toate obligatiile in muna' ale táranilor erau calculate deci in prájini rálcesti. Intr-o Aritmetidi din 1839 präijina fálceascá este definità ca fiind un loc de patru prájini lat si de una in lung" sau de 36 stinjeni p5.trati258, iar in asezámintul privind obligatiile táranilor din Moldova la 1824 pogonul este considerat a avea 48 de prájini fálcesti 258 ", ceea ce aratá cà pogonul moldovean avea o suprafatá de aproape dota' ori mai miel decit falcea.

Prájina fálceascä era a 80-a parte dintr-o falce, másurind patru prájini pátrate sau 0,179 02 ha259.

Stinjenul p5trat este amintit in documentele din Tara Ro-

maneascá in a doua jumátate a secolului al XVIII-lea. In tratatul" de topometrie mentionat si mai sus se spune cá 254 Arh. st. Buc., A.N., CCLVII/4. 255 AL. ZANNE, op. cit., p. 36. 256 Doc. din 12 iulie 1642 o 3 mai 1687. (Acad. R. S. Ronfinia, LXIX/137 si DCCXXXVI/98) .

259 R. RosErrt, op. cit., p. 491 si I. BRAESCU, op. cit., p. 35. Vezi N. IoRGA, Studii §i doc., V, p. 537.

258 Aritmetice , Iai, 1839, pp. 56-57. 268 biS Studii si cerc. stiintif ice" Iai, istorie, IX, 1958, fase. 1-2,

p. 141. 259 I. GHICA si D. A. STURDZA, op.cit., p.13. Vezi si doc. din 1 dec. 1836, din care rezultà aceeasi marime (Arh. st. Buc. A.N., AIMDCLXX/4). 146

www.dacoromanica.ro


i In docucezverta avea 1821/4 stinjeni tetrigoni` ,260 (patra-s. T) mentele din aceastá vreme si din prima jumátate a secolului

trecut, stinjenul pátrat este amintit destul de rar, indeosebi la másurarea uno r suprafete mici de pámint la orasem; in rest, mosiile se másurau cu pogonul sau cu stinjenul de lungime.

La 1843, calcularea suprafetelor in stinjeni pátrati este explicatá astfel: orice loc pkrat, ori cit de mare ar fi, de-i vom inmulti lungul cu latul aflám citi stinjeni pkrati sint in acel loc"262. Stinjenul pátrat másura 3,867 1 m2.

In Moldova, stinjenul pátrat este pomenit ceva mai tirziu, in prima jumátate a secolului trecut263. In Regulamentul organic al Moldovei se prevede astfel cá prájina fálceascá avea 36 de stinjeni Otra0264, stinjenul pkrat fiind a 2880-a parte a fálcii. Din aceasei vreme ne-au rámas i unele definitii ale stinjenului pkrat. Astfel, la 1838, proprietarul mosiei ZahornaIa0 explica: stinjenul cvadrat la másurátoare pe fata locului

este aa.: másurindu-se cu stinjenul in patru colturi un loc carele sá fie cite de un stinjen in toate pártile, acei loc este apoi de un stinjen cvadrat"265, iar intr-o Aritmeticii din

1839, stinjenul pátrat este definit ca fiind o suprafafà sau

un loc lat in tot locul de un stinjen si lung asemine de

unul; stinjenul pátrat se Impártete in 64 palme pátrate"266. La 1864 stinjenul pátrat másura 4,972 9 m2 267.

In Transilvania, stinjenul pltrat de Viena, folosit din secolul al XVIII-lea, ctnd s-a stabilit márimea iugárului la 1 600 de stinjeni pátrati, era ceva mai mic, másurind, la 1 875, 3,596 6 m2 268.

260 Analele Acad. Rom., Mem. Sect. ist.", s. III, t. XXIX, 1946-1947, p. 15. 261 Doc. din 1784 si 1813 (Arh. Olteniei", 1942, p. 215, 224 si Vestitorul românesc", 1850, p. 268). 262 I VILc.ELEANii, op. cit., p. 6. 268 Doc. din 24 april. si 4 aug. 1846 (Arh. st. Buc., A. N., MMCDXII/40,

47 si 48). 264 R. RosErrri, op. cit., p. 511. 265 Doc. economice,

II, p. 238.

266 Aritmeticli, Iasi, 1839, p. 72. 267 I . GHIC.A si D.A. sTuRozA, op. cit., p. 13. 258 ST. POP, op. cit., p.37 si T. PETRI8ORU, op. cit., p. 13. 147

www.dacoromanica.ro


e) Cotul patrat. Este amintit mult mai rar 'in documente, catre mijlocul secolului trecut. De pilda, la 10 iulie 1848, epitropia spitalului Sf. Spiridon din Iasi vindea un loc in suprafaça de 240 de covi patraTi la Galati262. *

In lucrarile aparute la mijlocul secolului al XIX-lea sint trecute si alte masuri de suprafata mai mid decit stinjenul patrat. Astfel, I. Ghica aminteste de palma patrata' (7,650 17 dm2), parmacul patrat (11,953 39 cm2) si linia pa"trata (8,300 97 mm2 270), pe care insa nu le-am inttlnit in documentele cercetate. 22° Arh. st. Buc., lefaIDCCCX14IX/52 bis si 54. 27° I. GHIc.A, op. cit., p. 56.

www.dacoromanica.ro


CAPITOLUL IV.

MASURILE SI INSTRUMENTELE DE MA.SURAT CAPACITATEA

Acest capitol este cel mai intins din lucrare, datoriti mai intii numárului mare de misuri de capacitate existente In evul mediu i apoi abundentei de stiri ce ni s-au pástrat despre folosirea acestor másuri, despre modul cum se másura capacitatea si despre interventia statului in reglementarea másurilor folosite in camel i in relatiile dintre tárani i stápinii de mosii.

Aceste másuri au fost impártite in douá mari grupe: a) másuri pentru lichide i b) pentru materii uscate (in special

cereale), dei unele din acestea (de pila, ocaua de capacitate) s-au folosit i pentru lichide i pentru cereale. O a1t1 impártire ce se paate face este aceea de másuri: a) de ma'rimi variabile (butea, berbenita, polobocul etc.) si b)

cu márime fifd, determinatá de traditie sau de autoritatea central á (obrocul, vadra, ocaua etc.).

In sfirsit, aceste másuri mai pot fi Inipártite in: a) mari b) mici i grupate pe multipli i submultipli. Aceastä grupare

este insá ingreuiatá de faptul c unele din aceste másuri nu au avut aceeasi capacitate in cele trei tári romanesti. De pil149

www.dacoromanica.ro


dä, in Transilvania, merla era o msur mic, submultiplul

gäletii, pe cind in Moldova ea era o másurl mare, multiplu al dimirliei.

A. MASURI g INSTRUMENTE PENTRU MASURAT LICHIDELE In acest subcapitol vom prezenta masurile de capacitate

pentru lichide, incepind cu cele de märime variabilä (butea, polobocul, giumätatea, berbenita sau berbinta), apoi modul cum se stabilea capacitatea acestora §i, in sfirsit, masurile de marime mai mult sau mai pufin precisa (ciubärul, acäul, vadra cu submultiplii ei, cupa, ocaua si cofa, si o mäsurä mai rar mnt.ulnità, numitä m'asura de apä"). 1. MASURI DE MÀRIME VARIABILA

a) Butea. Cuvint de origine latina', butea (sau butoiul) a

fost un vas mare de lemn de dimensiuni variabile folosit in toate cele trei täri romanesti, atit la pästrarea i transportul bäuturilor, cit i ca mäsurl de capacitate, intr-o epocä In care aceasta nu se calcula cu prea multä exactitate. Butea apare in documente mai intii in Transilvania, la sfirsitul secolului al XIII-lea'. La 1312 vama se plätea dupl butoaiele de vin2. In secolul al XVI-lea, butea este foarte adesea amintitä in documente, calculul productiei de vin fIcindu-se, de regulä, in buti. In aceastä vreme, existau donä feturi de buti: mari (vasa vini maiora) §i medii (media vasa). In regiunea Bäii Mari, butea medie avea "in jur de 40 de vedre (circa 400 1)3, fiind mai micä de peste douä ori decit butea mare, care confinea circa 100 de vedre4. In alte pärti ale Transilvaniei, de pila', 1 Doc, priv. ist. Rom., C,veac. XIII, vol. II, p. 346 (doc. din < 1291 1294> . 2 Ibidem, veac. XIV, vol. I, p. 202. 3 D. PRODAN, robagict, II, p. 283.

4 Ibidem, pp. 246, 294, 299.

150

www.dacoromanica.ro


Brawv, butea mare avea in mod obi4nuit 80 de vedre, iar butile medii, 40 sau 505.

Dupál pàrerea cercefátoarei maghiare Emma Lederer butea era destul care s-a ocupat de mä'surile de capacitate de mare; ea ar fi continut 30 de tine, iar in secolul al XVI-lea

(la 1558) 60 de cible §i 210 pinte. In Ungaria, butea avea 480 de icce de Buda sau 407,232 1. Tot aici mai erau in uz §i butile de Kosice, care mäsurau 150, 200 si 250 de pinte,

avind, in medie, 200 de pinte. Pe baza materialului cercetat, istorica maghiarä: sustine csi in secolele XVIIXVII1 existau trei feluri principale de

buti, ale cäror capachIti se cunosc mai bine butea medie

(media vasa), butea de Tokay §i butea de Buda. Dupà pärerea sa, butea medie avea 203,616 1, butea de Tokay 271,488 1, In secolul al XVII-lea, 152,712 1 §i de la 1807, 149,3184 1, preiar butea de Buda 169,68 18. Toate aceste buti aveau cum se vede capacitsäti mai mici decit butile folosite in mod obisnuit in Transilvania in secolul al XVI-lea.

In sfir§it, intr-o Aritmetiai apälrutä la 1777, cind se vorbeste de mäsurile de vin, se spune c51 in Austria butea avea 10 acoave a cite 40 de mäsuri, flrä: sà se arate insä" dacä: relatia privete i Transilvania.7

In Tara Romaneasa butea apare in primele documente interne ce ni s-au pästrat. La 20 mai 1388, Mircea cel ifátrin däruia mänästirii Cozia, ctitoria sa, un mertic anual de zece

buti de vin8, färä sà se precizeze cit de mari erau butile

respective. Butea mai este amintifi apoi adeseori in diverse acte de danie, in tarifele vamale sau in tranzactii comerciale9, Intr-o vreme in care vinul, fiind foarte ieftin, nu era necesar totdeauna sà fie m'äsurat cu precizie. 5 Ibident, p. 653. Vezi§i III, p. 3. Aproximativ aceia,i indrime ace a butea i in FAgAr (Vezi Urbariile Ftigiára.sului, I, 1601 1650, Bucure§ti, 1970, p. 92, 150 155, 269 passim).

In afará de aceste buti, existau §i altele mai mari. Vorbind despre preturile produselor din Transilvania in secolul al XVI-lea, Verancsics calculeazA vasul de vin la 300 de urne (Crilli tort straini despre (drile rorntine,

I, p.408). 6 Szazadok", 1923, pp. 317-318.

7 Ducere de mind nitre aritmeticit ..., p. 92. Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIII XV, p. 42. 9 Ibidem, pp. 54, 64, 122, 135, veac. XVI,vol. I, pp. 14, 25, 57 passim. 151

www.dacoromanica.ro


Dei, de regulá, in documente nu se aratá care era capacitatea butilor vindute sau taxate la varná, din unele documente afam c butile aveau capacitáti diferite, de 5010, 6011, 7012, 7513, 9014, 100'5,

110'6, 18017,

18518, 200's etc. vedre,

capacitAi care se aflau prin umplerea lor cu apá turnatá cu vadra iar mai tirziu a§a cum vom aráta in paginile ce prin másurarea cu cotul de buti. Cu toate cá nu aveau o capacitate fixá, butile au continuat fie considerate másuri de capacitate i la inceputul secolului urmeazá.

al XIX-lea, and vama de trecere a vinului in Tara Romaneasai era calculatá pe butii20. Dupà psárerea lui I. Ghica, butea ar fi avut la mijlocul secolului trecut 100 de vedre21, fiind deci aproximativ egalá cu butea mare din Transilvania. In Moldova, butea este amintitá in numeroase documente

din secolele XVXVI, prin care domnii Moldovei cráruiau mánástirilor din tará cantitáti de vin másurate in butii22. Butea a continuat sá fie utilizatá i mai tirziu, in secolul al XVIII-lea, ca unitate pentru másuratul lichidelor, fiind mai mare cleat polobocul. La 1775, de pild5., se p15.tea drept tax51 la vinzarea vinului (a§a-numita camán5.), cite doi lei i jumátate pentru o bute iar de poloboace pe giumátate"23. 1° Doc, priv. relatiile agrare, I, p. 394. 11 Doc, priv. ist. Rom., B, veac, XVI, vol. IV, p. 77. 12 Ibidem, p. 449.

13 Arh. st. Buc., ms. 377, f. 25. Ibidem, ms. 712, f. 490. 14 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 241, veac. XVI, 'vol. V, p. 159 si Arh. st. Buc., inkiastirea Cimpulung, XLVI/33. 10 Ibident, Mitr. Tkii Rom., CL/18. 17 Catalogul doc. rom. din Brafov, p. 673. 13 N. IORGA, Studii 0 doc., V, p. 547. 1° Catalogul citat, p. 673. Paul de Alep care l-a insotit pe patriarhul Macarie in vizit61e acestuia prin tkile noastre in 1653-1658 marturisea el a vgzut in pivnitele manastirii Tismana un butoi urias avind 3000 de vedre (circa 386 hl). patriarhului Macarie, ed. E. Cioran, Bucuresti, 1900, p. 180). 20 V.A. URECHIA, Isl. rom., XI, pp. 206, 216, 218, 582, 592, 606 etc. Vezi i Catalogul doc, rom. din Brafov, I, nr. 3173, uncle se arati cii, la 1795, suditii impärkesti" din Transilvania plateau varnfi cite trei lei de

butea de vin cumpkat din Tara Româneasa. 51 I. GHICA, Mäsurile chi greuttifile, p. 183.

22 Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XIVXV, pp. 24, 86, 90, 159, 223,

237 etc. veac. XVI, vol. II, p. 20, 40 passim. 23 N. IORGA, Studii 0 doc., XXII, p. 6. 152

www.dacoromanica.ro


b) Polobocul. Ca unitate de másurat, polobocul este amintit indeosebi in Moldova la misuratul vinului i al mierii. La 5 iunie 1667, de pildá, polobocul de miere costa 10 galbeni24. In documentele mold.ovene din secolul al XVII-lea sint amin-

tite mai multe feluri de poloboace, care purtau numele unor (war moldovene (poloboace de Baia25 sau de Roman26) sau polone (poloboace de Camenita27). Aceste poloboace-tip aveau probabil capacitatea celor folosite in ora§ele respective, capa-

citate de care documentele nu ne vorbesc insà, dar pe care contemporanii o cuno§teau. In once caz, polobocul era mai mic decit butea, fiind aproximativ cit jumátate din aceasta (de aici numele de poloboc, de la poi = jumkate). La 3 oct. 1831, o bute avea 150 de vedre, in timp ce polobocul numai 65 de vedre, deci mai putin de jumkate", iar la mijlocul secolului al

XVIII-lea, cei care vindeau vin pe mNiile rdánástirilor sau

boierilor pláteau un leu de bute iar de poloboc cite pol

(jurnkate) leu" sau doi orti29. Intrucit polobocul nu avea o capacitate fixá, in unele documente se precizeazál dimensiunile sale. La 17 noiembrie 1661,

un poloboc avea patru palme in lungime i douá palme diametrul fundului30. In acest caz, polobocul nu era mai mare

decit o putira, cáci la 6 august 1626 nouá putini de miere aveau fiecare o lungime de patru palme $i o §chioapá i o lárgime de trei palme31.

Polobocul a continuat sá fie folosit ca unitate de másurá §i in secolul al XVIII-lea, dei capacitatea sa diferea de la un vas la altul. La 1762, se plátea vamá la Trott4 pentru un poloboc de vin cite 71/2 bani32.

In aceastá vreme, polobocul era másurat uneori dupl greutate, nu dupá capacitate. In acela§i an, dupá informatiile fran-

cezului Peyssonnel, pqtele skat se expedia de la Chiba in 24 G. GHIBANESCU, Surete, VIII, p. 315.

" Arh. st. Buc., ministirea Viratee, XVI/10 (doc. din 1668). lie Acad. R. S. România, DXC/119 (doc. din 1662).

27 G. GmBANE9cu, Ispisoace, III/1, p. 167 si Arh. st. Buc., ep. Husi, XXV/12.

28 Miron Costin" I, 1913, nr. 2, p. 29. 29 Doc, priv. relatiile agrare, II, p. 350, 363, 368 passim.

30 Arh. st. Iasi, DI,IX/5. in Acad. R. S. Rominia, CV/77.

32 T. BALAN, Noi documente cimpulungene, p. 34. 153

www.dacoromanica.ro


Turcia in poloboace de 18-20 de cintare"33 (aceste poloboace erau foarte mari, avind 800-900 de ocale).

e) Gium5tatea a fost o misuri de capacitate adeseori In Moldova in secolele XVIXVII, cind sint amintite In documente numeroase gium'itki" de miere34 sau de vin". Dup'á pärerea lui G. GhibInescu, gium5.tatea de vin ar fi chiar polobocul. El explia folosirea cuvintului romanesc jurnsa-

tate in locul cuvintului slavon poloboc prin faptul cà acesta nu se generalizase inc5.'36 (de§i este posibil'i i o explicatie invers'a, polobocul s'a" fie traducerea cuvintului romanesc )um5.-

tate).

Nu putem preciza cit de mare era giumà'tatea; ea va fi avut

insà o capacitate apropiatà de aceea a polobocului, tinind seama de faptul cà cei doi termeni sint sinonimi. Cum in secolul al XVII-lea o giumàtate de vin era pretuitI la 20 de taleriu, in timp ce vadra de vin costa un ort" (adicà un sfert de taler) sau doi patronici39 (adic'l 20 de bani), rezultà cà giu-

mItatea avea circa 80-100 de vedre, adiea aproximativ cit un poloboc.

d) Buriul era un butoi mai mic, folosit in Tara Romaneascil indeosebi la transportul vinului. La 27 februarie 1797, mai multi locuitori din Luica-Ilfov declarau astfel csi un oarecare jupin Dumitru adusese o bute i jumà'tate de vin *i o call cu buriul la màdistire"40. Tot astfel, negustorii din Scheii Bra§ovului transportau vinul cu butile Oda' la ampina (pina 33 CH. PEYssoNNEL, Traité sur le commerce de la Mer Noire, I, p. 307.

34 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 174, 180, vol. II,

p. 40, 407 (doc. din: 1567, 1568, 1574, 1588 etc.).

Ibidern, veac. XVII, vol. III, p. 102, IV, p. 156, Arh. st. Buc.,

ma'aistirea Galata, XIV/30 , manAstirea Cosula, IV/14 si 16 (doc. din: 1612, <1617>, 1661,1665). Tntr-un doc, din iulie 1733, publicat In Uri-

carul, XII, p. 271, editorul a adgugat ling5.30 de vedre cuvintele (0 giumnate de vin") care nu exist5, in document. " G. GHIBANESCU, Surete, XXII, p. 1, nota 1. Vezi si doc. din 23 decembrie 1762, unde cuvintul poloboc este inlocuit cu giumatatea de bute" (Doc. priv.

agrare, II, p. 375). 37 Arh. st. Buc., mändstirea Neamt, CXXIX/145.

29 G. GHLBANESCU, Surete, V, p. 328 (doc. din 1682).

39Arli. st. Iasi, CCCXXXIX/17, f. 1132 (doc. din 1686). 49 Doc, pm. agrare, I, p. 852. 154

www.dacoromanica.ro


unde se putea merge cu carul), iar de aici pinäi la Brasov (pe

unde se trecea numai cu calul de povará) cu buriilen. Din documente rezultà cà buriile aveau circa 8-30 de vedre, aclicsi 1-3,6 hl".

e) Berbenita (berbinta) a fost un vas cu o capacitate mai redus'á decit butea", folositsä deseori ca insásurà de capacitate In toate cele trei t'äri locuite de romini.

Berbenita a fost utilizael pentru prima oarà din secolul al XIV-lea in Transilvania44. La sfirsitul secolului al XVIII-lea,

o berbinta de miere valora 12 florini, iar una de brinzI doi zloti", iar la 1810, 107 berbinte erau socotite ca avind 21,353 funti", berbenita ma'surind in acest caz circa 200 de funti sau dou5.* msáji.

In Moldova, berbenita este amintitsä in secolul al XV-lea, cind cu ea se mä."surau si päistrau icrele, mierea sau brinza47. La

2 septembrie 1587, niste càilusi moldoveni trebuiau s5. trans-

porte patru vase ... numite berbenite cu vin de Malvasia"

(quator vasibus . . . berbenice dictis cum vino malmatico)48. In afairà de aceaseal acceptie, tot berbir0 se numea si taxa

plà"titál de mesterii care doreau sà intre intr-o breaslà; la 9 41 Anatefterul lui C. Brincoveanu, ed. D. C. GIURESCU, in Studii si materiale de istorie medie", V, p. 411. 42 Vezi, de pilda, catagrafia manastirii Aninoasa din 1842, unde slut trecute 10 busk de la 10 vedre in jos" (I. RAUTESCLI, Mandstirea Atlinoasa, Cimpulung, 1933, p. 192) sau pe cea din 1802 a manastirii Tirgsor, in care slut amintite trei burii ca de cite 20 vedre" (G. POTRA si N. SIMACHE, Contribuiii la istoricul orafelor Ploiefti fi rirgfor, p. 475.)

" Despre berbinta = vas sau putina, derivind de la cuvintul maghiar

berbencze, vezi I. BooDAN, Doc. lui Stefan cel Mare, I, pp. 9, 105, 107,

II, p. 606 si M. COSTAcHESCu, Doc. inainte de Stefan cel 111are, II, p. 79,

care considera cá berbinta era o puting pentru tinut brinza si citeaza versurile populare: Cind ai ce, Chid ii brinzä, Nu-i barbinta. Nu-1 in ce, 44 D. PRODAN, robagia, II, pp. 760-761.

" Rev. istorica", 1921, p. 57.

46 Catalogul doc. grecefti din Brafov, doc. nr. 2177. Vezi si Urbariile (dril Fdgdrafului, I, Bucuresti, 1970, p. 926-927, unde berbenita

este mai mare de un chitar,

47 Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XIV XV, pp. 174, 294, 347, veac. XVI,

vol. III, p. 407 (doc. din: 1440, 1458, 1466, 1588 etc.). 42 N. IORGA ,

Studii fi doc., XXIII, p. 395.

155

www.dacoromanica.ro


noiembrie 1766, aceastä taxä era de cinci lei pentru breasla ciubotarilor din Iasi". In Tara Romaneasca, berbinta este menvionatä mai tirziu; la 1715, pärpäritul (taxä pe vin) in judetul Muscel era de sase bani pentru o bute i patru bani pentru o berbenitä de vin5°, iar in 1731 locuitorii care aveau vii in dealul Bucurestilor pläteau pärpärit cite 12 bani de bute i cinci bani de berbenitä51. La inceputul secolului al XIX-lea, vaina dohotului päcurii care treceau peste hotarele românesti era calculatä pe berbenite52.

Din Condica vistieriei ce ni s-a pästrat din vremea domniei lui Constantin Brincoveanu reiese cä märimea unei berbenive era de aproximativ 3,4 cintare de miere sau 150 de ocale53. 2. MASURATOAREA BUTILOR $1 POLOBOACELOR

Dupä cum am arätat mai sus, buOle i poloboacele erau considerate uneori unitävi de mäsurat capacitatea, dei ele aveau märimi variabile. Cind locuitorii doreau sä le afle capacitatea, turnau apä in ele cu vadra pinä le umpleau, numärul vedrelor necesare pentru umplerea vasului constituind capacitatea acestuia. Intr-un document muntean din 22 februarie 1819, se spune cà acest mod de a mäsura butile, obi§nuit din vechime", producea »multe discolii" (greutä%i) celor care aveau trebuintä de mäsurat"54. In Bucuresti exista chiar un loc special pentru mäsuratul vaselor cu vadra numit Vadul Butilor", situat lingä poarta de sus a Curtii Vechi55. Alteori insä mäsurätoarea butilor nu se fäcea cu vadra, cu ocaua de greutate sau cu cintarul. De pildä, la 1727, la Brincoveni, in Oltenia, o bum de 74 de vedre si opt ocale fusese mäsuratä cu ocaua, specificindu-se cà ocao o-m ficut cu cintariu1"56.

42 Uricarul, XIV, p. 2; vezi §i pp. 10-11. 52 Acad. R. S. Romlnia, ms. 3683, f. 188-189.

51 Ibidem, mg. rom. 403, f. 37 v.-38. 52 V. A. UREcHIA, op. cit., XI, pp. 206-216, 592-606. 53 Condica vi,stieriei, pp. 520, 526, 587, 595 passim. 54 V. A. UREcBTA, op. cit., XII, p. 238. 55 Doc. din 26 oct. 1761 (Arh. st. Buc., Mitr. Tkii Rom., CCV/41). 56 N. IORGA, Studii fi doc., XIV, pp. 273-274. 156

www.dacoromanica.ro


Indiferent de modul cum se mäsurau vasele de bäuturi, cu vadra sau cu cintarul, intre vinzätori si cumpärätori se iveau adeseori neintelegeri, deoarece capacitatea vaselor apreciatä de vinzkori nu se dovedea a fi totdeauna aceeasi cu aceea calculatä de cumpärätori. Despre o asemenea neintelegere ne vorbeste

de pildä un document din 13 sept. 1697, in care doi locuitori din Brasov declarä cl niste buti luate de la doi negus-

tori din Cimpulung n-au iesit la mäsurätoare precum le-au dat ei, ci au iesit lipsä"57.

atre sfirsitul secolului al XVIII-lea, in Tara Româneascá si Moldova a inceput sä se foloseascä un alt sistem, si anume 7n74suratoarea butilor cu cotul, care prezenta o mai bunä inlesnire". Sistemul acesta a fost utilizat mai intli la Bucuresti,

unde obstea" obisnuindu-se treptat a-si mäsura butile cu cotul", Vadul BOlor, de care am amintit, a rätnas ail de

treabr58. Din capitalá unde erau mai multi cunoseitori de carte sistemul mäsurärii butilor cu cotul s-a räspindit treptat si in restul tärii59. La 24 iunie 1782 este amintitä o astfel de mäsurätoare cu cotul la Cátina-Buzäu; cum mäsurätoarea nu era

prea exactä, la butea mäsuratä, care avea 185 de vedre, se

acordä ertäciunes trei60. Noul sistem de mäsurat a intrat sub controlul marelui cupar; in documentul din 22 februarie 1819 citat si mai sus se spune cä pentru a se päzi dreptatea la misurätori, s-au legat a fi supt zaptul (ingrijirea) cuparului, carele s-au indatorat de au pus oameni credinciosi, cu cot drept, infierat de la vistierie,

a mäsura vasele tuturor ce au trebuintr61.

66 Ibidem, X, pp. 39-40. 18 Doc. din 1 august 1780 (G. POTRA, Documente privitoare la istoria

orafului Bucuregi, p. 497). 66 In doc. din 1819 citat mai sus

se spune ca o pe afarl (de

Bacuresti), incet, incet, au obicinuit vinzAtorii si cumpàrfitorii Mt milsoare vasele cu cotul". Dupá cum rezulta din acelasi document, noul sistem s-a

introdus mal hitli In regiunile ande se facea mult alisveris de vin si de rachiu", unde deci si vasele de vin trebuiau masurate mal adeseori. ° N. IOROA, op. cit., V, p. 543. Vezi si doc. din 25 mart. 1782, in care se vorbeste de vinzarea unei buti de vin, acordindu-se ertliciune" sase vedre, pretul definitiv urmind a fi fixat la masura ce va e.gi" (Catalogul doc. rom. din Brafov, I, nr. 1448). 61 V. A. URSCHIA, op. cit., XII, p. 238. 157

www.dacoromanica.ro


denumit cotitul" sau cotáritul" bu%ilor Acest sistem a fost utilizat in tot cursul secolului al XIX-lea, continuind si dupá introducerea sistemului metric de msäsuri62.

Dupá cum rezultá dintr-un manuscris de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, cotul de másurat burile era un báv dreptunghiular din lemn sau fier, avind pe una dintre feve insirate cifrele de la 1 la 5 sau 6, reprezentind palmele. Unul dintre capete, cel de jos (uneori amindouá), avea un fel de rozetá, pe care era pus á marca (stampila) vistieriei, pentru atestarea exactitátii lui. Cu capátul acesta, infierat, cotul era introdus In butoi drept in jos, pe vraná, 011à la doagá, retinindu-se de pe faTa indicatoare a vedrelor cifra de sus, ce ajungea in dreptul vranei. Cu Ate cuvinte, se lua diametrul mare al butoiului. Se másura apoi, cu aceeasi fa%à a cotului, si un fund al butii, din

doagá pinl in doagá, retinindu-se de asemenea cifra care indica diametrul mic al butoiului. Apoi, cu fata cealaltá a cotului, cea indicatoare a palmelor, se lua lungimea butoiului, de la un fund Ora' la celálalt, másura fácindu-se din gardinl pin-á in gardinl si nu din cápátliul doagoi. Capacitatea butii, in vedre,

rezulta din inmultirea lungimii ei cu jumátatea sumei celor D-1-d douá diametre63. Astfel, dupá formula enuntatá (C= X /) 2

dacá, de pila, diametrul mare al unui butoi era 9, cel mic 7, iar lungimea 10, capacitatea sa era de 80 de vedre ( 9+ 7 X 10=80) 2

In catastiful de vinárici din 1791 al mánástirii Bistrita sint trecuvi mai muhi sáteni din Pistesti, judetul Gorj, cu specificarea capacitátii butoaielor lor, in vedre, aláturi de care sint inregistrate si celelalte elemente de másurátoare: apa" (dia62 Vezi: M. VERGoLici, Explicaliuni asupra sistemului metric de mdsuri 0 greutdii, p. 37; A. MARTINIAN, Colu metric de lemn cu resort in dot ei 0 opt buctifi pentru cotitul butilor, Bucuresti, <f. an> ; ST. C. HEPITEs, Chestiuttea cotitului vaselor, Bucuresti, 1905; Legea 0 regulamentul pentru cotitul vaselor, Bucuresti, 1906; M. D. CALLUDI, Instructiuni pentru de-

terminarea capacitdlii legale a vaselor etc.

Vezi si instructiunile lui Petrache Poenaru privind masurarea volumului magaziilor de cereale cu cotul de panglicfi sau de lemn (ÌnvAtitorul sa-

tului", nr. 11, 1846, pp. 41-42).

62 Biblioteca Univ. din Cluj, ms. 40, f. 199-200. 158

www.dacoromanica.ro


metrul mare)", fundul" (diametrul mic) i lungul" (lungi-

mea). Se poate usor constata cà, in toate cazurile, calculul capacitAii butoaielor s-a fácut dupá formula enuntatá mai sus65. Pentru a usura intelegerea másurátorii butilor cu cotul, s-a

tipárit chiar o brosurá, intitulafi invatatura pentru masura

cotului in ce chip sa mc-isoar2i butile sau alt fel de vase, care la 1795 ajunsese deja la a doua edi%ie, iar la 1824 la a treia, ceea ce aratà larga sa utilizare (vezi fig. 15). Másuratul butilor, fie la vad, cu vadra de apá, fie mai apoi

cu cotul, aducea venituri insemnate marelui cupar, care lua de la Vadul Butilor cite 18 bani de fiecare bute másuratà66, iar mai tirziu, cind oamenii sái umblau prin cu cotul cel pecetluit de la vistierie" ca sá másoare butile, acestia incasau cite un taler pentru fiecare másurátoare67.

Dupá informatiile date de Iakovenko, pe la 1820, cuparul realiza un venit anual de 15 000 de lei de la cei care másurau butoaiele de vin cu cotul". De la inceputul secolului al XIX-lea dateazá i unele instructiuni despre modul cum trebuiau másurate butoaiele de vin pentru incasarea vinàriciului. Intr-o poruncá domneascl din " Intr-un document din 16 mai 1678, in care se vorbe§te de vinzarea unei buti de vin de 110 vedre, se spune c5. la mAsurAtoarea butii se va arAta apa", ceea ce poate insemna fie a apa" era lichidul care se turna pentru aflarea capacitAtii vasului, fie un element de calcul al capacitAtii (Arh. st. Buc., Mitr. TArii Rom., CL/18).

Astfel, popa Want avea un butoi de 20 de vedre cu apa" 5, fundul" 3 §i lungul" 5 5+3 x 5 20) ; Matei ButurugA, unul de 2

25 de vedre, cu apa" 5, cu fundul" 5, §i lungul" 5

( 5+5 2

x5=

25)

Stroe Bresla§u, un butoi de 48 de vedre, cu apa" 8, fundul" 4 §i lungul" 8

( 8+4 2

X 8 = 48)

;

Ion Mazilu, un butoi de 81 de vedre cu apa" 10,

fundul" 8 §i lungul" 9 f 10 ± 8 x 9 -= 81 ; Avram Neagoslav, un butoi 2

de 68 de vedre, cu apa ' 9, fundul" 8 §i Iungul" 8 (-9+8 x 8 = 68) 2 etc. (Arh. st. Buc., ms. 192, f. 55 v-56). " Cronica lui Naum Rimniceanu, ed. St. Bezdechi, p. 159; MIHAI CANTACUZINO, Istoria Tarii Rorndine§ti, ed. Tunusli, p. 57. 67 V. A. UREcH1A, op. cit., XI, p. 152.

68 Memoriul lui Iakovenko, ms. la Inst. de istorie, f. 244. 159

www.dacoromanica.ro


1814 se spune astfel d toate vasele de obste sl se másoare cu cotul cel dangalisit ce li se va da de la domneasca vistierie ... si in marginea fiescárei buti sá fie dator slujbasul sá lipeasd tidua cuprinzátoare de suma vedrelor ce va iesi la másurátoare.68 bis.

Dupá 1831, cotitul butilor a devenit o meserie rentabilá, de inainte de a-si incepe care se ocupau asa-numitii cotari, care

erau cercati" (examinati) de o comisie. de pildá, cei ce doreau sá deviná cotari trebuiau sI se prezinte la paharnicul Ianache Hafta, care era desemnat meseria

In

1832

de Sfatul orasului Bucuresti, sá le verifice cunostintele si numai

cei care obtineau documentul" erau slobozi a mä.'sura butile obstii"69.

La 7 mai 1835, Sfatul orlsenesc din Bucuresti, constatind cl se fáceau feluri de abuzuri" la másuratul butilor, a luat pe seama sa aceastá operatie in capital á ca un monopolion",

incredintind-o unor oameni cu stiintá de másurat, care sl aibá documenturi doveditoare el au aceasd stiintá". Cotarii verificati erau obligati si másoare butile fárá viclesug", folosind numai cotul cel drept, dupi care s5. aibá. vadra zece oca drepte". In afará de oamenii numiti de sf at, nimeni nu avea

voie a unelti aceastá meserie". Pentru másuratul butilor, cotarii primeau cite 40 de parale, dad butea era cu yin si 60 de parale, dad avea rachiu (rachiul fiind mai scump ca vinul, másurátoarea trebuia fácutá cu mai multá grijá). Dad unul dintre cotari nu másura bine, era obligat sá suporte el

paguba uferie de vinzátor sau cumpárátor, iar la a treia gresealá era scos din slujbá co un nedestoinica".

Mai tirziu, intrucit s-a dovedit d multi cotari sávirseau

abuzuri, s-au luat másuri mai aspre impanriva lor. La 8 ianuarie 1842, de pildá, Sfatul orásenesc Bucuresti constatind d Toma

Tánase »ce unelteste (practid) meseria cotitului butilor de rachiu" a másurat un vas nedrept, in paguba vinzátorului", 1-a amendat cu straful legiuit" si 1-a trecut in condicI cu o abatere, urmind ca la a doua abatere sá fie indepártat din uneltirea acestii meserien. itcbis, V. A. URECHIA, op. cit., X B, p. 90. 1"Arh. st. Buc., Municipiul Bucuresti, dos. 90/1832, f. 3. Vezi §i C. PATRA6cu, Uniformizarea nuisurilor ..., (Studir, nr. 4, 1968, p. 676). 10 Aril . st. Buc., Vornicia din Muntru, dos. 4274/1834, f. 6, 13, 30 passim.

Buletin", gazeti. ofic1a16., 1842, p. 11.

160

www.dacoromanica.ro


Pentru a-i ajuta pe cotari, la Bucuresti existau patru cete de asa-numiti butari, pentru desdrcatul, scosul si bägatul buOlor in pivnite, aflati si acestia sub supravegherea Sfatului oräsenesc, care stabilise preturi fixe pentru operatiile acute de acestia: pentru scosul unei buti din pivnitä patru lei si 20 de parale, pentru pusul in car opt lei, pentru transportul de

la o pivniç5. la alta si desdrcat 14 lei etc. Dad in timpul acestor operatii se sp'ärgea butea, butarii plIteau paguba pe jumätate dupá' vechiul obicei"72. Datoritä deselor abuzuri s'Ivirsite de cotari, Sfatul orisenesc a fost silit sä' intervinä adesea pentru a le reglementa activita-

tea. In 1852, de pildä, Osind indrepatite plingerile acute de negustorii de vin si rachiu d aceia ce astlzi se numesc cotari, oameni cu totul demoralisati, le aduce feluri de impiedidri pricinuitoare de pagubr, aceasta deoarece nu veneau ciad erau chemati la mäsuratul butilor si pretindeau mai mult decit era taxa legal, a hotärit infiintarea unei corporatii de cotari, oameni de inteles, cinstiti si cu stiinfl despre aceastI profesie"73. Cu toate acestea, s-a continuat darea prin licitatie anualI

a cotitului butilor in capital ä unor particulari, care aceau aceastä operatie cu echipa lor de cotari. In 1855, de pila, cotitul butilor a fost arendat lui Mihail Dimitriu, care urma s'i utilizeze cotarii s174.

Necinstea cotarilor si traditionalismul locuitorilor fäceau ca acestia din urna' sä nu aib5. prea mare inoredere in mIsuatoarea butilor cu cotul. La 19 aprilie 1849, stareta mädástirii Surpatele din Oltenia scria unuia despre o bute de vin s5.-1 in'isori bine si msásura (sä fie) cu ocaua dialului, cä cu cotul nu primesc"75.

Neincredere in másuatoarea cu cotul sern'Inau si unii arendasi, care dutau sá. insele pe arani la luarea dijmei din vin. In iunie 1838, locuitorii din Väleni-Muscel se plingeau astfel contra arendasului local d ii n4ástuieste ... la m'Asurätoarea butilor dä vin cu cotul mai mare decit cel dat dä sapi72 Arh. st. Buc., Vornicia, dos. 4274/1834, f. 33-33 v. 72 Buletinul oficial" si Vestitorul românesc", ambele din 16 febr. 1832, p. 56 si, respectiv, 53. 74 Buletinul oficial", 13 jun. 1855, pp. 183-184. 7S Nationalul Vilcii", V, nr. 79-80, 1934, p. 233. 161

www.dacoromanica.ro


nire", aceasta pentru a le putea lua o cantitate mai mare de vin ca dijrnám. Cit priveste cotitul butilor in alte orase ale Tárii Românesti, dispunem de unele informatii indeosebi de la mijlocul secolu-

lui trecurt. La inceputul acestui seco!, pe másurá ce locuitorii

au inceput s utilizeze tot mai mult cotul la másurátoarea butilor, domnia a cáutat s facá si din aceastá másueátoare o sursá de venit, pe care, de obicei, o ceda unor boieri sau biserici. La 1813, de pildá, venitul cotitului butilor din Ploie§ti constituia beneficiul bisericii domnesti de acolo, iar cel din judetul Rimnicul Sárat al familiei Filipescu77.

Mai tirziu, dupá 1831, ca i la Bucuresti, venitul cotitului butilor a trecut in beneficiul sfaturilor orá.senesti, care de regulà, Ii arendau.

Primele stiri ce le avem privesc orasul Bráila, unde, dupá eliberarea sa de sub ocupatia turceascá la 1829, se incasau cite 20-40 de lei cotárit pentru vasele mari cu rachiu

cite 15-20 de lei pentru butea de vin ce intra in tirg. In 1830, sistemul de plafá s-a schimbat, urmind ca pentru vasele

cotite" de contracciu" aceasta sá incaseze o taxá proportionalá cu volumul vasului si cu valoarea continutului sáu: 30 de parale de vadra de rachiu spirt", 15 parale de vadra de rachiu prost" si 10 parale de vadra de vin78. Másurarea butilor In Moldova se fácea ca si in Tara Romaneascá; piná in a doua jumátate a secolului al XVIII-lea, butile se másurau prin turnarea Ora la umplere a apei Cu vadra; and se efectua aceastá operatie de másurare a capacitátii unci buti sau poloboc, se spunea cá se vádráireste" vasul respccti v79.

De la inceputul secolului al XVIII-lea ni s-a pástrat un document foarte interesant despre modul cum se másurau butile. In acest document, din 5 iulie 1717, se aratá cà, pentru a se calcula capacitatea a douá buti, s-a luat tincul butilor",

dupá care acesta a fost despicat in douá, pe cum este obi76 Arh. st. Buc., Vomicia din 15untm, dos. 7150/1834, f. 12. 77 V. A. URECHIA, ist. rom., XII, pp. 238-239. 78 Analele BrAilei", X, nr. 1, 1938, p. 31. 79 Mixon Costin", I, 1913, P. 54. Despre nasurarea unui poloboc cu ocaua la 1784 vezi Acad. R. S. România, ms. Bobulescu, Arhiva 1610, vol. I, f. 348. 162

www.dacoromanica.ro


ceiul tincului", jumátate din el incredintindu-se celui care vin-

dea butea »de l-au pus in bute", iar cealaltá jumátate celui care cumpára butea de vin. Prin aceastá operatie al cárei secret nu ne este impártásit pe deplin s-au aflat 80 de vedre intr-o bute i 102 in cealalt180. Ca tehnid, aceastá operatie seamáná in parte cu aceea a rábojului din Tara Româneasd, din care jumátate se pástra de catre bimic, iar cealaltá jurnátate de cátre organul de impunere81.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, avind interesul si Incaseze venituri cit mai sigure din vinzarea vinului, domnia a luat hotárirea ca vasele de vin sá se másoare cu cotul de fier care avea cite un bour la ambele capete si este fácut dupá másura

cotului muntenesc", care nu arunca nápaste". In anul 1763, domnia a pregkit un asemenea cot de fier, marcat la ambele capete cu bourul domnesc, pe care l-a fixat in peretele Sf. Nicolae Domnesc din Iasi, urmind ca »de pe acela cot sá se ia msur i sá se fad asiminea tocma cu acela"82. Primii care au fost obligati sl másoare vasele dupl acest sistem au fost cei care incasau vádráritul; la 1763 s-au confectionat 11 asemenea coturi pentru slujba vádrkitului"83. Mai firziu, la 1824, vádrarii din tinutul Tutovei erau obligati ei s incaseze darea numitá vádrárit dupá ce másurau prealabil vasele cu cotul infierat dat de la vistierie; ei percepeau pentru fiecare tidulá" aplicatá pe fundul vasului cite cinci parale84 (vezi fig. 20). Probabil ins5. ci vádrarii

ca i alti slujbasi ai domniei

sávirseau abuzuri la incasarea váddritului de vreme ce, la AL. VITENCU, V echi documente moldovene§ti, p. 16. 81 Vezi D. MioC, Dcspre modul de impunere i percepere a birului Tara Romdtteascd pind la 1632 (Studif 9i mat. de istorie medie", II, 1957, 80

pp. 74-76).

82 Uricarul, I, p. 293, N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 674, Noua revista romanii", 1 nov. 1900, p. 355 9i Arh. st. Buc., Condica Asaki, ms. 630, f 17-18 9i 25-27. Dupil o descriere din 1839, cotul vadraritului", cu carele se masoara vasele sau prin carele se alit suma vedrelor de apii, de yin etc., ... se razimil pe cuno9tiinta geometriei, pentru care dará vadra este fractiune din acest cot" (Aritmegicti, Ia9i, 1839,

pp. 73-74).

83 N. IORGA, op. cit., II, p. 131. La 1810, in timpul ocupatiei rusegti,

Vadrarii din Moldova trebuiau sa masoare butile cu aginul" dat de la vistierie cu pecete domneasca (Arh. Bas.", 1933, p. 8). " I. ANTONOVICI, Documente birlddene, IV, p. 292. 163

www.dacoromanica.ro


23 oct. 1827, domnul Moldovei a poruncit a s5. priface vidráritul in vinárit, adecá sá nu se mai coteasci (butile de vin), ce sI se iei platá de pogoane"88. (Trebuie sl arátám cá pentru vinul vindut se pláteau in Moldova doul (Uri: una numiti pogonáritul pe vii, dupà suprafaTa cultivatá, si a doua, vádráritul, dupá cantitatea de vin vindutá). In 1828 se hotára din nou ca vádrarii s1 másoare vinul fiecáruia cu cotul ce s-au dat

din vistierie, infierat cu bourul tárii", all insá sI mai facá ,,auspriri in másurátoarea butilor", asa cum obisnuiau86. In afará de másurátoarea butilor cu cotul efectuatá de slujbasii domniei numiti vádrari, in vederea incasirii clárii vádrá-

ritului, locuitorii i§i coteau" vasele si pentru a le cunoaste capacitatea.

In prima jumátate a secolului trecut, cotitul" butilor din

orase constituia un venit al oraselor respective sau al unei institutii religioase.

Intre orasele in ale cáror venituri intra si cel adus de cotit sau cotárit amintim: Bacául, Birladul, Focsanii si Galatii.

La 23 iulie 1823, in hrisovul acordat orasului Bacáu, se prevedea cá venitul cotáritului intra in cutia" orasului, urmind a se iricasa cite 10 parale de tot vasul cind se va másura". Totodatá, se prevedea cà vinzátorii nu aveau voie de a másura vasele, precum nici insisi crismarii la cáutarea socotelilor, cu apá sau altfel, decit numai cu cotur87. Cit priveste venitul cotáritului din orasul Birlad, la 2 mai

1815, acesta era destinat pentru facerea si indreptarea uliTelor ttrgului"; el era la acea datá de 10 parale de o bute si cinci parale de un poloboc, másurate cu cotu188. Mai tirziu, in 1845, taxa perceputá drept cotárit la Birlad a crescut la un leu pentru vasele mai mari de 40 de vedre, 20 de parale pentru cele mai mici de 40 de vedre si cinci parale pentru putini89. 88 Uricarul, VI, p. 344. Despre abuzurile vitdrarilor vezi si doc. din 28 sept. 1827 (Acad. R. S. Romfinia, MCLXI/3). 86 N. IORGA, Studii §i doc., XVI, p. 160. In inventarul bisericii catolice

din Iasi se inseamné, 1100 vedre de vin misurato col cot della vama" (N. IORGA, Studii fi doc., III, p. 123).

87 Doc. economice, II, Moldova, p. 94. 88 I. ANToNovICI, op. cit., II, p. 199. 89 Miron Costin", 1915, p. 185. La 1857 si 1861, iratul cotitului" din orasul Birlad era dat in antrepriza pe trei ani, ca si in alte orase ale tiirii (Arh. st. Buc., Obsteasca Adunare a Moldovei, dos. 90/1857 si Min. de Interne, CVIII/187). 164

www.dacoromanica.ro


La Focsani, la 1844, pentru cotitul unui vas de rachiu se plátea un leu, iar pentru un vas de vin 20 de parale90. Cit priveste Galatii, aici taxa era ceva mai mare: pentru vasul de vin másurind pida*. la 30 de vedre se pláteau 20 de parale, pentru vasele ce depáseau 30 de vedre taxa era de un leu, iar pentru cotitul vaselor de rachiu se incasau cite douá parale de fiecare vadrá9l.

Intr-o serie de alte orase (Roman, Hui, Tg. Ocna etc.) venitul cotáritului era perceput de institutii religioase locale. La Roman, beneficiara cotáritului era, la 1813, biserica Sf. Voievozi din localitate, care incasa cite 20 de parale de bute si 10 parale de poloboc de la cei care le másurau cu cotul iar pentru rachiu care se másura sau cu vadra sau cu cotul

cite o para de vadrá dupá obicei". Pentru aceasta, biserica trebuia s5. aibá cot drept ... cu bour domnescu, tntocma dupi cotul Carvasaralii (vámii) carii sá obicinueste aice in Iasi", aceasta pentru ca s'l nu sà.' facá másurkoare nedreapa sau gresit5.92.

La Hui, venitul cotáritului era de ca si la Roman 10 si 20 de parale de vas si era incasat, la 1816, de episcopia de Hui, marele proprietar feudal local93. In sfirsit, la Tg. Ocna, la 1824, biserica Sf. Nicolae din acel oras, fiind in cea mai proasa stare", beneficia si ea de venitul cotáritului din oras94.

In tirgurile mai mici din tará, venitul coaritului constituia un havaet" (venit) al proprietarilor respectivi, care realizau si pe aceastá cale sume insemnate95. Despre cotáritul acestor tirguri dispunem de stiri destul de numeroase; din ele aflám atit cuantumul acestuia, cit si modul cum se percepea. °° Buletin", foaie oficial, 1844, p. 104. 91 Ibidem, p. 345 §i. 1845, p. 320.

n N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, pp. 499-500 §i 511 §i EPISCOPUL MELGHISEDEC, Cronica Romanului, II, p. 181.

" Arh. st. Buc., ep. Hui, LXXI/45 §i Episcopul Melchisedec, Cronica episcopiei Hwilor, p. 415. Vezi §i Buletin", foaie oficial, 1843, p. 360, 1844, p. 302 §i 1847, p. 374, unde se aratä cet, la aceste date, in contractul de vinzare a cotitului se prevedea 1ncasarea a cite 20 de parale de fiecare vas masurat. " Acad. R. S. România, DeCCLVIII/17. 95 Este posibil ca acest venit set se fi plitit IncA de la sfir§itul secolului al XVIII-lea; la 17 noiembrie 1786 havaetul vinului ce se vinde" era de un leu de bute §i 20 de parale de un poloboc (Doc. economice, II, p. 9). 165

www.dacoromanica.ro


La 25 octombrie 1844, locuitorii din tirgul Moinesti se obligau astfel faya de proprietarul local, A. Mavrocordat, ca

pentru havaetul cotului, vom pláti cite un leu de tot vasul de la 40 de vedre in sus si cite 20 de parale de tot vasul de la 40 de vedre in jos, iar de o putina cite zece parale"96. Aceleasi sume, cu cliferenta cà pentru o putina se platea doar cinci parale, erau percepute la 1845 si de maiorul Iordache Voinescu de la locuitorii de pe mosia sa, tirgul Plopana97. Din alte documente din aceeasi epoca rezulta ca, pentru ca sà lipseasca prigonirea la urmarea alisverisului intre vinzatori cumparatori", stápinul ttrgului (este vorba de Puesti i Btra) numea un cotar al tirgului care trebuia sa respecte rinduiala ce sa pazeste la alte tirguri", atit la modul cum se efectua cotitul, cit si la plata havaetului pentru osteneala cotitului"98. In goana lor dupa cistiguri cit mai mari, stapinii mosiilor au urcat mereu pretul cotitului butilor, ceea ce provoca protestele locuitorilor. La 8 martie 1860, locuitorii din Codaesti

arltau astfel ca plateau drept cotarit cite doi lei si jumatate pentru un vas cu o capacitate de pina la 10 vedre i cinci lei pentru un vas mai mare de 10 vedre99.

Cotarii din aceste tirguri erau obligati sa masoare butile folosind cotul vamii"°° sau cotul eforicesc" 01 ce li se trimitea de la Iasi. Datele cele mai numeroase despre modul cum se fácea cotitul

butilor se refera la orasul Iai, unde dupa 1831 s-au luat masuri pentru regularisirea" cotarilor si pentru supravegherea cotarilor regularisiti de Eforie daca cotesc bine si daca nu incarca pe cumpara.tori sau vinza.tori"102.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cotaritul ca si cintaritul era arendat pe o perioada de trei anim. In condi-

;lile foarte amanuntite ale mezatului se arata mai intti pretul la care se obtinea mezatul (la 1863 acesta era de 17 500 de lei); 94 Ibidem, II, p. 307. 97.7Ibidem, pp. 319-320. " Doc. din 9 mai 1840 si 23 sprilie 1845 (ibidem, pp. 251 si 314). 99 Ibidem, p. 442. 1" Ibidem, p. 97l 242 (doc. din 1823 si 1839, referitoare la Podul

Iloaei).

loi Ibidem, p. 368 (doc. din 1852, privitor la tg. SAveni).

1" Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 25/1843.

1" Ibidem, dos. 94/1853, 38/1856, 55/1859, 71/1860, 93/1863 etc.

166

www.dacoromanica.ro


se prevedea apoi cá másuratul se facea cu cotul, dar si cu ladra de 10 ocale (vezi fig. 17 a si b). Vasele de vin trebuiau masurate inainte de intrarea in oras pentru ca sá se poata cunoaste citimea vedrelor ce se consu-

meazr. La 1863, pretul pentru cotitul butilor era de 60 de parale pentru vasul de rachiu, 36 de parale pentru vasele de vin, de once m'asura ar fi fost, un leu pentru vasele de pácura si 36 de parale pentru butoaiele de gaz.

Contracciul iratului" cotitului trebuia sa puna inadinsi giurati cotari crestini", iar pentru vinul cuser" putea folosi si evrei. Cotarii erau datori s'a mearga oriunde erau chemati In oras, dar si in tirgusoarele de piste rohatca". Unii dintre ei sedeau la barierele orasului, pentru a m'asura butile inainte de a intra in oras. Cotarii erau recomandati de cel care tinea iratul cotitului ca fiind persoane oneste", care pose& insusirile cerute de specialitatea" de cotar. La intrarea in slujba, cotarii trebuiau s'a depuna un juramint dupá urmatorul formular: Giur in numele prea sfintei treime ca voi sluji in deregátoriea ce mi se incredinteaza cu sirguintl, credinta si curAenie, ara' a ma abate de la indatoririle orinduite, pázind instructiunile ce mi se vor libera de catre onorabila primarie a Iasului". Cotarii dovediti a fi necinstiti erau amendati la prima aba-

tere cu 50 de lei, la a doua cu 100 de lei, iar la a treia cu 200 de leP". Ei erau obligavi sa dea mai multa atentie la cotirail vaselor de rachiu, care era mai scump, pentru care exista un cotar special la biroul antreprenorului (vezi fig. 18 a si b). Másurarea vaselor cu cotul nu era consideratà prea exactá, din care priciná, pentru bauturile mai scumpe, de pila pentru rom, se utiliza cintaritul. Astfel, la 1863, Municipalitatea din Iail aráta ca romul se m'asura cu cintarul, nu cu cotul, deoarece masurarea cu cotul nici o data nu poate fi exacta ca a cintariului si prin urmare cea mai mica osebire ce ar infatosa m'asura cotului poate sa aduca speculantilor cu rom simvitoare 1" Vezi o plingere a unui locuitor a fusese inarcat de cotarul Sula

/a cotirea vaselor de vin adus la Iaai, in 1852, prin bariera Nicolina (Arh.

st. Iaai, Eforia Iaai, dos. 48/1854).

167

www.dacoromanica.ro


pagubá", aceasta deoarece romul era o báuturá mult mai scumpá decit alte lichide supusá másurárii cu cotul"105. In incheiere, trebuie sá mentionám cl, dei fusese fácut dupà márimea cotului muntean, nu se stie din ce priciná, cotul pentru másuratul butilor din Moldova s-a márit fatá de acesla In decursul vremurilor. In decembrie 1842, cu ocazia discu-

tiilor purtate in vederea unificárii másurilor moldovene 4 muntene, delegatia Tárii Românesti constata cà un butoi másurat cu cotul moldovenesc avea 23 de vedre si o oca si cu cotul muntean 25 de vedre si 7 oca, descoperindu-se dintraceasta d.' cotul Moldavii este mai mare decit cel al Valahii cu vedre douá si ocá sase; iar la suta di vedre scoate o lipsá crá vedre 11 si ocá 2 mai putin de cit al Valahii"ios. Dupá 1831, cotii pentru vádrárit cum se numeau c..i utilizati la másuratul butilor erau trimisi de la Iasi in

toatá tara, pretul unuia fiind de 28, apoi de 40 de le°. In Transilvania, la confectionarea butilor, acestea se pa-

teau, dupá capacitatea lor, calculatá in vedre. De pila, la 1769, un locuitor comandá douá buti de cite 180 §i 200 de vedi-e, urmind sá pláteascá cite 10 parale de vadrám. Aici informaviile cunoscute privind modul cum se másurau butile sint mai sárace. Másuratul butilor este amintit insá mult mai devreme de cit in celelalte douá provincii romanesti. Astfel, la 1573, domeniul Satu-Mare avea in slujba sa un om care se ocupa de másuratul butilor, pe care II, plátea cu 8 florini anualm. Probabil cá, In aceastà vreme, másurátoarea se fácea cu vadra, nu cu cotul. 3) MASURI DE MARIME MAI PRECISA

a) Ciubárul. Ciubirul a fost un vas mai mic folosit adeseori in Transilvania la másurátoarea lichidelor indeosebi a vinului. Cuvintul este de origine slavá (gb6bpb), el fiind uti105 Ibidem, dos. 93/1863. Vezi si Manualul administrativ al Moldoves, p. 363, unde se vorbe.ste de nemultumirea locuitorilor din Odobestipentru

strimbatatea si plgubirea" ce sufereau la mrisurarea butilor cu cotul. 1" I. COJOCARU, Documente, II, p. 779. 107 Arh. st. Iasi, Bforia Iasi, dos. 6/1857, 38/1859 si 126/1862. "S Arh. st. Brasov, Acte judeciltoresti, nr. 20/1771. 105 D. PRODAN, op. cit., II, p. 478.

168

www.dacoromanica.ro


lizat si In Serbia, unde avea patru vedrem, capacitate foarte apropiatä de a ciubärului din Transilvania. Dupä opinia Emmei Lederer, ciubärul ar fi sinonim cu tina, fiind folosit ca mäsurä de capacitate inca din secolul al XII-lea. Mai tirziu, In secolul al XVI-lea, ciubärul avea cinci &le de Buda, sau circa 42 1, iar la inceputul secolului al XIX-lea se folosea in regiunile Bihor si Timisoara ciubärul de 104 icce'". In secolele XVIII si XIX, ciubärul a fost utilizat adeseori ca unitate de mäsurat capacitatea si in sudul Transilvaniei, unde avea 34 de cofe (trei vedre si 1/2) sau circa patru vedre'12, deci o capacitate apropiatä de a ciubärului din secolul al XVI-lea amintit mai sus. Dei utilizat mai ales ca mäsurä de capacitate pentru lichide, din documente rezultä csä cu ciubárul se mäsurau uneori si cerealele. Astfel, la 1804, in Banat, porumbul se dijmuia cu ciubärul"3.

Cit priveste tina din secolul al XVI-lea, dupä pärerea acad. D. Prodan, aceasta ar fi avut capacitatea ciubä'rului numai in regiunea Oradiei; aici ea era egalä cu gäleata de Oradea, sau cu 42,4 1114. In restul Transilvaniei, tina avea o ca-

pacitate mai mid., fiind aproape egall cu vadra. Astfel, la 1570, vadra de Casovia era egalä cu 1,23 tine de Tásnad, 1,098 tine de Beltiug si cu 0,77 tine de Sä1acea115, tina inregistrind deci uncle mici diferenve, dupä regiuni. Ea avea intre 18 si 25 pinte, in timp ce vadra de Casovia mäsura 32. Acäul (aleo) a fost o mäsurä de capacitate pentru lichide foarte utilizatä in Transilvania, incenind din secolul al

XIII-lea. Datoritä largei utilizäri a mäsurii, darea din vin s-a numit foarte adesea aleo (chybrio seu ako, akones consuetis)116. 110 K. DRECEIC, Istorija Srba, III, Belgrad, 1923, p. 233.

111 Szazadok", 1923, pp. 128, 132, 314.

112 Catalogul doc, rom. din Bragov, I, nr. 959 si Catalogul doc. grecegti

din Bragov, II, nr. 1608 si 1633. 115 Analele Banatulni", 1930, nr. 2, p. 23. 114 D. PRoDAN, Iobligia, II, p. 383. U5 Ibidem, p. 816. Despre impArtirea ei in medii" vezi pp. 462 si

486 si III, p. 4.

116 Szazadok", 1923, p. 132 si Corpus Juris Hungarici, I, pp. 510-512. 169

www.dacoromanica.ro


Dupá pirerea cercetátoarei Emma Lederer, acául ar fi fost o másurá de origine slavá, mai mare decir ciubárul, care in secolele XVI-XVII se confundá uneori cu urna de Viena (Eimer)"7.

Acovul, indeosebi de vin, este amintit foarte adeseori in documente in deosebite regiuni ale Transilvaniei"8. In secolul

al XVIII-lea, acovul de vin costa 8, 13 sau 14 florini, dupá calitate. In aceeasi vreme, documentele amintesc de butoaie a cáror capacitate era calculatá in acoave, avind 7, 8 sau 12 astfel de másuri"9. Despre capacitatea acáului, stirile cunoscute aratá cál el avea 52120 sau 54,30 1121. In doui Aritmetici, apárute una la

1777122 si alta la 1805123, se spune cà in Ungaria acovul considerat principala másurl pentru vin - avea 32 de m5.suri", fiecare másurái" a cite douá. icoe" sau halbe. Cum o icce" maghiarl avea 0,8338 1124, rezultá cà - dupà aceastá másurá - un acov másura 53,3 1, capacitate apro-

piatá de aceea arátatà mai sus. Mentionám insá cá mai existau si

alte icce": de Buda = 0,848 4

1,

mare de Buda =-

1,272 6 1 i mare maghiará = 1,698 8 1125, cu care, dacI am

socoti acovul la 64 de asemenea másuri, capacitatea sa s-ar schimba.

La 1875, capacitatea iccei", numitá i fele, era consideratá 0,8484 1, adid atit cit avea icce" de Buda iar cuvintul ako era explicar prin vadra ungureascá" de 64 de feli sau de 54,30 1. In acelasi timp, exista si o vadrá de Viena, ceva mai mare, de 80 de feli, avind 56,59 1126. Cuvintul ako era deci, la 1875, sinonim Cu vadra. 117 Szazadok", loc. cit. 118 Catalogud doc. grece§ti din Braley, I, nr. 413-415, 418, 567, 639, 661,

663, 666, 671, 718, 748, 763, 809, 1397 etc., II, nr. 401, 516, 621, 938

etc. Analele Banatului", nr. 2-4, 1931, p. 100. 119 Catalogul citat, I, nr. 663, 1397.

120 Analele Banatului", nr. 2-4, 1931, p. 100. 181 G. CriiHANDu, Ronuinii din cimpia Aradului, p. 111. 112 Ducere de mind cdire aritmeticd, p. 92. 128 GR. OBRADOVICI, op. cit., p. 49.

184 Szaza.dok", 1923, p. 312. 118 Ibidem, pp. 307, 308. T. PETRI$ORU, op. cit., p. 19 9i Albina", 13/25 dec. 1875, p. 4. 128 170

www.dacoromanica.ro


d) Vadra a fost principala unitate de mäsurat capacitatea pentru cantitäti mai mari de materii lichide folositä in tárile romane. Termenul este de origine slavá (Bt APO), el intilnindu-se si in limba maghiará (viiden)'", precum si in Polonia, Lnde wiadro" avea 10 stof" sau 12,289 1'28 In Tara Romaneasca, vadra este amintia ilia' in prima jumátate a secolului al XV-lea. La 1440 se cumpára la Rimnicul Vilcea niste vii cu 3 000 de vedre de vin129. Apoi vadra este mentionatá in mii de documente in tot cursul evului mediun°, fiind folositá cel mai adesea la vinzárile de vin si la plata vináriciului cátre domnie si stápinul feudal. In afará de vin, cu vadra se mai másurau mierean', untdelemnuln2 si plcuram. Capacitatea vedrei a fost fixatá la inceput prin consens obstesc iar mai tirziu prin interventia domniei. In lndreptarea legii, apárutá la mijlocul secolului al XVII-lea, se vorbeste de folosirea vedrei dupá cum au fost obiceaiul de vac"134, BA insá sä. se precizeze care era acest obicei. La inceputul secolului al XVII-lea, capacitatea obilnuird a

vedrei drepte" sag domnegi" era de 10 ocaled", fiind fixatá de Constantin Brincoveanu, despre care se spune cl a introdus in uz vadra numitl de Pitesti"n6. Aceastá capaci-

tate se va pástra Odd' la introducerea sistemului metric. In dictionarul adeseori citat al lui Iordache Golescu, vadra este definitá astfel: vadrá sl zice aceia ce coprinde patru mii dá dramuri, adicá zece ocale"137, iar la 1842 comisia de unificare

a másurilor din Tara Romaneascá si Moldova constata cá

1" D. P. BOGDAN, op. cit., Dict. limbii ronane moderns, s. v. si G. NITHAILA, imprumuturi slave, pp. 43-44. 128 Pharmacopeea vomit/a, 1862, p. 599.

"9 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 107.

18° Ibídem, pp. 241, 248, 251, 268, veac. XVI, vol. I, p. 16, 130, 167,

191, vol. II, p. 74, 216 passim.

181 G. GHIBANESCU, Surete, VI, p. 228; N. IoRGA, Studii §i doc., XIV, p. 49.

182 Arh. st. Buc., Copif:subIdata7(doc. din 10 iulie 1652). 182 V. A. URECHIA, op. cit., XII, p. 411.

1" Ed. Academiei, p. 60. 185)N. IORGA, Studii fi doc., XV, pp. 20, 21, 25, 26, 31; III, p. 315. 126

121

X, p. 38.

R. S. Romania, me. rom. 845, f. 17. 171

www.dacoromanica.ro


in amindouá prinTipaturile, vadra este deopotrivá de che 1D ocá"'38.

Vadra romaneascá sau ciubáru de Tara Romaneascá", avind 10 ocalei39 sau 10 cupem, a fost folositá adeseori i in refoarte intense dintre Transilvania si Tara Rolaiiile maneascá, precurn sit in sudul Transilvaniei. La 14 iunie 1818,

loan Radu Jipa din Brasov aráta astfel c vindea spirtul dupá obicei, adecá Cu ciubáru de Tara Romaneascá, dupá orinduiala fárii acesteia, iará nu cu ciubásu de Ardeal"141. Uneori, intre locuitorii din Tara Româneasc i cei din Transilvania se iveau neinvelegeri pricinuite de diferenta existentá intre capacitatea vedrei romanesti" si a celei numitá ungureascál"142.

Pe ling vadra de zece ocale, se utiliza numai in Oltenia o vadra' mai mare, de 12 ocale. Vorbind despre butoiul urias, de 3 000 de vedre, al mánástirii Tismana, diaconul Paul de Alep preciza, la mijlocul secolului al XVII-lea, cá. fiecare vadrá avea cite 12 ocale143; mai tirziu, la 1726, la Orlea-Dolj este pomenitá vadra dreapt5.', de douásprezece Od."144, iar la 1743 locuitorii din Orevita i Bolbosani-Mehedinti arkau si ei c vadra ne este dreaptá, de ocI 12"145. Subliniem faptul cá. vadra de 12 ocale, numirci fi vadra mare"146, era considerará dreaprá" (legaki) numai in Oltenia. Utilizarea ei in restul Tárii Romanesti constituia un abuz, pe care domnia 11 interzicea, poruncind locuitorilor s másoare numai cu vadra legal á de 10 ocale147. 124 I. COJOCARU, op.

cit., II, p. 769.

1" Catalogui doc. grecegti din Bragov, nr. 448 §i Catalogul doc. rom din Braov, passim. 1" CoDRu-DRAGuANu, Peregrinul transilvan, Eucuresti, 1956, p. 59 (la 1837). 141

N. IORGA,

Acte romdnegti ci citeva grecegti, ... din Bragov, Bucuresti,

1932, pp. 302-303. 142 N. IoRGA, Studii gi doc., X, pp. 40-41.

1" PAUL DE ALE!), CdIdtoriile patriarhului Macarie, ed. Cioran, p. 180. 144 Doc, priv. relaliile agrare, I, p. 320. Ibidem, p.411. Vezi §i p. 658; N. IoRGA, Studii gi doc., XXV, p. 137. 146 Vezi nota precedenta.

147 Doc, priv. relatiile agrare, I, p. 657. 172

www.dacoromanica.ro


In rrasura modernä.', capacitatea vedrei de 10 ocale este de 12,88 1148 (capacitate

foarte apropiatá de a másurii romane

urna de 12,96 1), iar a vedrei mari oltenegi de 15,456 1. Ca instrument de m'elsurat, in secolul al XVIII-lea, vadra era confectionatá din doage de lemn, legate cu cercuri de fier, iar locul ptn unde trebuia umplut era intintat cu fier. Astfel, intr-un conflict ivit intre mánástirea Dealu i locuitorii din satul Ocnita-Dimbovita pentru vinrici, ispravnicii judetului arätau cá. ,au cercetat vadra cu care se luase otastina i má-

surind-o cu oca dreaptá de aramá s-au gásit dreaptä, de od 10, pinä.

in preatd, pinä unde se pune vinu", dupá care

A adra s-au inherat, punindu-se inauntru in preatc.I tinti."148.

In gall de vedrele de lemn, existau i vedre de aramá, a dror capacitate fusese stabilitä de C. Beincoveanu si care serveau drept etalon. La 1732, in urma plingerii oxlsenilor din Cimpulung contra egumenului mánästirii Radu Vodá, care le percepea vinäriciul cu o vadrá' mare, fäcutá de cálugári, domnul porunceste sà se utilizeze la másurat vadra de aram.i domneascá de 10 ocale"180.

Acest procedeu necinstit de a másura cu o vadrá mai mare decit cea legará la incasarea dijmei a continuat si fie utilizat du0 1831. La 21 februarie 1841, cläcasii din mai multe sate din judetul Vilcea se plingeau la domnie impotriva arendasului care le lua dijma din tuid cu o vadrá de 14 ocale ocaua de cinci litre in loc de patru'51. La mijlocul secolului trecut, pe un vas de aratná de zece ocale numit vadrä" se puneau patru timbre" (peceti), care-i certificau exactitatea: doul in gurá i douá la fund, pe din afará", aceasta pentru ca sä nu se micsoreze vadra prin flierea peretilor vasului sau prin mutarea fundului; la vadra de lemn se va infera sirul doagelor i fundul, la gull si la fund, 148 G. BRAEscu, Tabelit pentru transformarea decalitrelor in vedre fi a vedrelor in decalitri, Buztiu, 1889. 145 priv. relafiile agrare, I, pp. 662-663. 1" I. RAUTESCU, Cimpulung-Muscel, Cimpulung, 1943, p. 29 si C. $ERBAN, in Studii", nr. 4, 1962, pp. 967-968. 151 Arh. st. Buc., Vornicia din la' untru, dos. 907/1841, f. 5 (indicat de colegul Stan Apostol).

173

www.dacoromanica.ro


In capetele doagelor, i toate pe din intru"152. In gall de vedrele de lemn sau de ararná, existau i vedre de tinichea153. Asemenea vedre pentru másurat lichidele se aflau i in inventarele obisnuite ale gospoariilor pe la mijlocul secolului

trecut. De pila, In inventarul unui locuitor din judetul Olt skit amintite dota vedre: una legatá cu cercuri de fier i o alta, mai veche, cu cercuri de lemn'54.

In tariful vamal al Principatelor Unite din anul 1861, prin-

tre márfurile de export sint trecute i vedrele, care aveau

prevul de un leu si 30 de parale155. Ele se exportau din Tara Romaneasdi in Moldova si invers, vadra avind in cele douá tári unite aceeasi capacitate.

In Moldova, vadra este amintitá mult mai tirziu decit in Tara Romaneascá, in secolul al XVII-lea"6, oeea ce poate fi o dovaa a unei eventuak influente a Tárii Romanesti, constatatá si in ceea ce priveste capacitatea, aceeasi in ambele provincii.

Datele cele mai vechi ce cunoastem despre capacitatea ve-

drei stilt din secolul al XVIII-lea, cind se constata si In

Moldova o preocupare mai deosebitá a puterii centrale pentru reglementarea i supravegherea másurilor folosite In tali.

Inainte de acest secol, este posibil ca vadra sà fi avut capacitáti diferite, de indatá ce intr-un document din (1635) sint amintite vedre mari"157. Existind vedre mari, trebuiau sá fie si altele mai mici.

Incepind de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, domnia

a hotárit in citeva rinduri ca vedrele sá fie drepte, vadra dà zece ocá, iará mai mare mácar o Ikea' sá nu fie" (1763 si 1764)'58, ca vadra sá se facá In toate tinuturile de 10

161 Buletinul municipal", Bucuresti, 16 fan. 1861 si Buletinul oficial", 1 mart. 1857. 153 Ibidem, 10 april. 1853, p. 72. Vezi si N. IORGA, Studii gi doc., XXV,

p. 127, unde este amintiti i 1 vedritä dà tei (sau dà tisi)", la 1830. 154 Monitorul oficial", 1864, p, 625. 155 Ibidem, 1861, P. 451.

156 Vezi doc. din: <1627-1628>, <1635>, 11 dec. 1682, 18 aug.

1686 etc. (Arh. st. Iasi, CXCl/5, Acad. R. S. Romania, CDXLV/6. G. GHIBANESCU, Surete, V, p. 328 etc).

167 Acad. R. S. Rominia, CDXLV/6. 155 N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 574-575, Uricarul, p. 294. 174

www.dacoromanica.ro


ocale (1776)159 sau ca vadra de vin sä se f ad pe la toate tirgurile §i pe la toate podgoriile de 10 oca" (1815 §i 1819)160. Interventiile frecvente ale domniei n stabilirea capacitätii

vedrei erau cauzate indeosebi de abuzurile pe care le sävirseau strIngätorii därii din vin numitä vädrärit. Capacitatea de 10 ocale a vedrei este confirmatá §i de sträinii care au trecut prin Moldova In aceastä vreme161, iar un austriac, J. Rohrer, constata la 1802 d. prin vadrä lnvelege bucovineanul 10 mäsuri de Austria de Jos folosite pentru surarea lichidelor; asadar, 4 vedre de vin stint egale cu o gäleatä vienezä (Wiener-Einer)"162.

In afarä de aceastä vadra oficialä de 10 oca/e, Intr-o relatie din 1751165 si n unele documente de la mijlocul secolului deci la interval de un seco! trecut se spune cä vadra

avea 12 ocale. In primul caz, &id se afirm c aceasta era mäsura värii", este posibil sä. avem de a face cu vadra yeche, dinainte de fixarea capacitätii ei la 10 ocale.

In unele documente de la mijlocul secolului al XIX-lea, vadra este calculatä In mod diferit pentru fiecare produs mäsurat, vadra de vin i bere avInd 10 ocale, cea de spirt 12, iar cea de pacurä 15164, iar la 12 decembrie 1836 locuitorii din Márätei declarau c vor pIti proprietarului locului

niste sume de bani pentru vedre de diverse bäuturi bine

IntelegIndu-se cà vadra de vin i rachiu este 12 od."165. In acest din urmä caz, vadra nu este calculatä exact dupä greutate, spirtul fiind mai usor dedt vinul. Alteori, Insä, vadra era calculatä dupä.' greutate pe datar, o vadrä de päcurä avInd 15 ocale'66.

159 Uricarul, XIX, p. 353.

1" V. A. URECHIA, op. cit., X B, p. 324 si Uricarul, IV, p. 202. 161 Vezi relatiile lui Parraut, din 1798, si Lagan, din 1828, (Hurmu-

zaki, S. 1/2, p. 186 si Buletinul Com. istorice", IX, p. 175). 162 jT.ROHRER,

Bemerkungen auf einer Reise von der túrkischen Grtinze

dber die Bukotvina..., Viena, 1804, pp. 70-71. 169 Hurmuzaki, S. I/1, p. 608. Miron Costin", 1915, p. 184, Doc. priviloare la istoria economied a Romdniei. Ora§e tirguri. Moldova, seria A, vol. II, Bucuresti, 1960, pp. 242, 306 si 309. 165 Ibidem, p. 211. 165 Ibidem, p. 319.

175

www.dacoromanica.ro


Folosirea acestor vedre diferite silea domnia s intervinä, stabilind c vadra-etalon este cea umplutä cu apI'67. Mai menvionäm, in sftrit, cä in unele documente, se cere ca vadra rachiului i vadra vinului a se socoteascä 12 ocl a Brapvului"'68.

In mäsurä modernä, vadra de 10 ocale avea 15,20 i

169,

fiind mai mare ca cea din Tara Româneasel datoritä märimii diferite a ocalei. ca i in Tara RoCa instrument de mìisurat, vadra era de dota feluri: din doage de lemn'69 bis §1 din maneasa

arana. In anul 1859, Consiliul municipal al ora§ului Ia§i constata cä vadra de lemn, oricit de dreaptä de s-ar face o asäminea vadrä, de atre oricare autoritate, dupä vreme, la al doilea aiar, nici dula o imprejurare nu a poate gäsi in fiinvä dreaptl, pentru cà dacI ea se vine totdeauna cu apä, lemnul umflindu-se, la ajar esä mai micä, iarä vinindu-se la usciciune, la ajar, sugind apa, atuncea esä mai mare". De aceea, Consiliul propunea Ministerului din läuntru ca municipalitävile sá aibà fiecare vadra aiarului de aramä, dula modelul aceleia ce a gäseste la acest consiliu, adiel in forma unei 1345.ci cu dota torvi, bulbucatä in aturi §i la gurä de lävimea unei oci §i asemenea vedre se aprobeaz5."70.

O asemenea vadrä de arana, bulbucaa in läturi" §i previzutá" cu dota toarte, se pästreazä la Muzeul de istorie a N1oldovei din Iai. Dula informaviile furnizate de acest muzeu, vadra are o inälvime de 0,40 in, circumferinva bazei fiind de 0,70 ni, a burvii de 1 in, iar a gitului de 0,35 in. N, adra are o capacitate de 15,873 1, cifrä ce corespunde cu aceia indicatä de N. Soutzo i I. Ghica in operele lor citate mai sus (vezi fig. nr. 21). Vadra de lemn avea o punte" de fier la mijloc, care marca locul pinä unde trebuie umplutà cu lichid. Folosirea ei dädea na$tere la multe conflicte, deoarece cumpärätorii cereau ca lichi167 Manualul administrativ al Moldovei, I, p. 213. 166 Documente, ed. cit., p. 99. 166 Mitsuri qi greutclli, Bucuresti, 1886, P. 178. N. SOUTzo, op. cit., p. 162 si I. GffiCA, op. cit., p. 58, indica 15,873 liar I. NisTOR, Handel Und N'andel..., p. 143, considera vadra de 15,5 1. vis bis O vadra de lemn co cercuri de fier se afla in 1849 in stapinirea familiei Ricanu (G. Giiia.kNEsCU. Sitrete, X, p. 382). 170 Arli. st. Ia5i, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43.286/1859. 176

www.dacoromanica.ro


did sä se privisteasc5. peste dältuirile din mijlocul acei vedre" iar vinzätorii cäutau ca lichidul vindut sä fie deopo-

trivr. Pentru rezolvarea conflictelor ivite, se foloseau vedrele de aramä, aprobate cu ocaua de 400 dramuri", aflate In pästrarea autoritätilor'71. Aceste vedre erau trimise de la Iasi in toate tinuturile, costind, pe la mijlocul secolului trecut, cite 28 de lei bucatal72. In afarä de vedre, se mai foloseau in aceastá vreme i giumätävi" de vedrel". In Transilvania problema vedrei este ceva mai complicatä decit in Tara Romaneasc5. si Moldova, aceasta deoarece vadra a fost cunoscutä sub mai multe denumiri (hidria, feria, urna),

a avut capacitäti diferite iar uneori numele de vadrä a fost folosit in mod impropriu pentru alte mäsuri. De pildä, intr-un document din 1222, darea numitä in limba latinä cybriones

este tradusl cu vedre sau vädräriti74, iar intr-un alt document privitor la Maramures, din 1329, darea numitä ako

este redatä prin plata vedrelor"75. Tot cu vadri se tra-

duce si termenul de hidria, care se gáseste in documente la 1075 i 1181176.

Dupäi cum a arátat cercetätoarea maghiarl Emma Lederer, vadra nu este intilnitä in documente pinä in secolul al XIVlea, ci doar hidriarn, cu care vadra se confunda uneori'n In secolul al XVI-lea, la 1570, se foloseau in Transilvania

mai multe feluri de mäsuri numite hidria, care erau toate mai mici ca vadra de Casovia: hidria de Baia Mare era de 1 4 din vadra amintitä, hidria de Zalau de 3,55 ori, de Mingu de 2,87 ori iar hidria de Oraful Nou de 3,77 ori'78.

In aceastä vreme existau mai multe feluri de vedre ce

purtau numele localitätilor unde i in jurul drora eran folo-

site: de Satu-Mare, de Baia Mare, riuti etc., vadra avind

171 Eforia Ia§i, dos. 14/1858. 172 Ibidem, dos. 6/1857 l Arh. st. Ia§i, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43.286/ 1859.

172 Ibidem, pp. 100, 151, 198 etc.

174 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIXIII, p. 192. 172 Ibidem, veac. XIV, vol. II, p. 285; textul latin In Hurmuzaki, I/1, p. 612. 176 Doc, priv. ist. Rom., C., veac. XIXIII, pp. 1 o 8.

277 Szazadok", 1923, p. 132. Vezi §i Urkundenbuch, II, p. 268, nade este amintitil media hydria" la 1366. 177 bi2 La 1415 se spune, de pildfi, hydria seu urna" (ibidem, III, p. 668).

172 D. PRoDAN, IobrIgia, II, pp. 383 §i 418 §i III, p. 4.

177

www.dacoromanica.ro


in general cite 32 de pinte'79, fiind mai mare ca gäleata pentru lichide.

Dupä eitelul sau cupa de 1,35 1 (a opta parte din vadd, despre care vom vorbi in paginile urmältoare), vadra ar fi avut 10,8 I. In secolul al XVIII-lea, documentele amintesc douä. feluri de vedre: unele numite ungurefti i altele de tad sau roma-

nefti180. Vadra romaneascii avea 10 cofe sau 10 ocale, asa cum avea i in Tara Româneasd. Aceastä capacitate rezultä din numeroase documente'81, dar ea nu este amintitä la 1875, ceca ce aratä c statul nu o recunostea.

Cit priveste vadra sau mäsura ungureasd, la 1804 aceasta era de 8/10 din vadra româneasca, 60 de vedre unguresti fiind egale cu 48 rominestim.

In afarä de aceste vedre, dupä intrarea Transilvaniei sub regimul ocupatiei austriece, s-a introdus in uz si o a treia vadrä, cea austriaca, ce avea 40 de cupe'83, fiind deci de cinci ori mai mare decir vadra ardeleadá. Astfel, la 1853 se aratä csä 712 600 urne sau vedre austriece erau egale cu 3 563 000 vedre ardelenesti de pinä acum"184, vadra austriaca' fiind egalä cu cinci vedre ardelene.

Bartal afirmä cà cinci vedre transilvänene fáceau cit o urda' de Bratislava'" ; cum aceastä urnä mäsura 54,30 1188, rezultä cä o vadrä avea 10,86 1. Dupä o altä opinie, vadra ar fi fost mai mare in secolul al XVIII-lea, cind ar fi mäsurat 11,57 1187.

Intrucit vadra avea aproximativ 10 1, dupá 1875 s-a utilizat in Transilvania o vadrà sau ferie nouä, de 10 1, care era mai micà de douä ori decit ferdela nouä188. 4i

178 Ibidem, I, p. 353, II, pp. 236, 375, 381, 383, 396, III, p. 4-5 Corpus Juris Hungarici, II, pp. 274-277.

188 Catalogul doc. grecegti din Bragov, I, nr. . 448. 181 Ibidem, I, nr. 448, 2287, 2753, Catalogul doc. rom. din Bragov, I, nr. 2287, 2753 etc. 288 Catalogul doc. grecegti din Bracov, I, nr. . 1984. 183 Gazeta de Transilvania", 16 oct. 1850, p. 89. Uneori irisa mAsura

austriacd, avea 411/2 cupe sau 0,61 hl. (Economul", 1873, p. 8). 184 Gazeta de Transilvania", 2 mai 1853, p. 131. 185 BARTAL, Glossarium, p. 186. 188

Szazadok" , 1923, p. 307.

587 CH. NOBACK, Wolstandiges Taschenbuch ..., p. 119.

188 Foaia poporului", 1894, nr. 37, p. 435.

178

www.dacoromanica.ro


In afará de vadra obisnuitá, in secolul al XIX-lea se mai

folosea la Blaj o másurá numitá ardeleaná" de 16 cupe (deci dublul vedrei), iar la Cluj o másurä mare ardeleaná care era egalä cu jumátate din vadra austriaca, avind deci 20 de cupem.

$i in Transilvania vadra a fost un important instrument

de masurat. Documentele amintesc vedrele de másurat vinul incá din secolul al XVI-lea, cind o astfel de vadrá costa 32

de dinari'90. Din aceleasi documente rezultä el vadra era fácutá din doage de lemn si intáritá cu cercuri de fier, ca si In Tara Româneasc5.191. Proprietarii de domenii dispuneau de asemenea instrumente pentru mà.'suratul dijmei din vin'92. In secolul al XVIII-lea, magistratura din Brasov dispunea de o vadrá. etalon, dupá care vadra romaneascá másura 10 cofem. tot ca si in Tara Româneascá Vadra avea o linie la

capátul doagelor pinä unde trebuia umplutä pentru a i

se

socoti p1inátatea"194.

In secolele XVIIIXIX, vadra s-a mai numit si feria'95,

avind ca si aceasta, opt cupe sau octalii'96 iar dupá 1875 101'97.

La 1875, feria de Viena, de 40 de cupe sau 80 de feli, avea

65,59 1, iar feria sau vadra ungureascá, de 64 feli, másura 54,3 1198, vadra fiind ega1à cu acául.

0 altá denurnire datä vedrei in Transilvania a fost aceea

latineascá de urna'99. La romani, urna avea o capacitate apro189 Economul", 1874, pp. 74 §i 1873, p. 8. 19° D. PRoDAN, Iobilgia, II, p. 732. 191 Ibidem, p. 822. 192 Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 83. 198 Catalogul doc, rom. din Brapv, nr.. 2287. 196 Gazeta de Transilvania", 16 oct. 1850, p. 89. 195 T. METE$, Situalia economic& p. 14XXIV §i 296. Dupg pArerea lui N. Iorga, de la ferie ar veni denumirea de fettle", taza pus& la inchiderea unei judecAti in Moldova (B alcani a", IIIII, 1939-1940, p. 211). 196 Gazeta de Transilvania", 23 april. 1839, p. 66, Economul", 1874. p.16.

197 "Unirea", 5 sept. 1896,Poaia poporului", 1895, p. 112. 198 T. Pop, op. cit., p. 39, T. PETRI5oRo, op. cit., p. 13. 199 Vezi §i D. PRODAN, op. cit., II, p. 365, unde se arati a nu totdeauna

urna = vadra, existind §i o urnA mai mare, urna viennensi.s", adicA vadra

austriacl.

Uneori urna era numitc/ §i masurcl. De pildii, la 1415, se spune di mAnfistires din Cluj percepea dijma din vin Cu o urn& neobisnultA gi nedreaptA (cum urna seu mensura inconsueta et iniusta) (Urkundenbuch, III, p. 641;

vezi §i IV, p. 109). .12*

179

www.dacoromanica.ro


piati de aceea a vedrei, mIsurind 12,96 1200. In Transilvania, dupi psárerea Enunei Lederer, urna era ca i vadra prçit in opt octalii, tnsásurind inssi 10,18 1, iar in secolul al XIX-lea 11 12°1.

DupI o informatie din secolul al XVI-lea, la 1587, urna (adid vadra) de Oradea era cam deopotrivi sau i intrece barilul de Italia"202. In Italia, barilul avea o capacitate variabill de la o localitate la alta, astfel incit ne este greu sà sta-

bilim cu precizie m'árimea urnei. Astfel, la Florenta avea 45,58 1 pentru vin si 33,43 1 pentru ulei, la Genova 79,50 pentru vin si 65,48 pentru ulei, la Roma, 58,34 i 57,48 etc.203.

In once caz, urna de Oradea Mare trebuie sà fi avut circa 40-60 1, deci o capacitate destul de mare. at priveste urna de Baia Mare, la 1642 se susvine

cá." »id

est sedecim justos Budenses, et non ultra capientur"204.

Denumirea de urnI a fost folositI si in Moldova de preotii catolici din Iasi, care calculau in urne cantitItile de vin primite de la credinciosi2°5.

e) Cupa (octalia, eytel, achtel) a fost o mIsuei mieá de capacitate, asemkiatoare ocalei, folositl numai in Transilvania, unde era considerat5., in general, a opta parte a vedrei206. Ea este amintiti in documente fie cu numele latinesc octalia, fie cu acela german de eytel. De pild5., la 1551, vinul se vindea cu trei dinari pentru o octale Colosvariense207, iar la 1726, In regiunea Fà'gáras, otetul i alunele se m'isurau cu eitelu12°8. Romanii Ii spuneau insä. tot cu un termen latinesc

cupiz-2o9.

°° M op. cit., p. 69. Vezi l Dictionarul lui Laurian si Massim, I, s. v., uncle urna este consideratfi de 40 de litre. 221 K. LEDERER, op. cit., in Szazadok", 1923, pp. 315, 316. 302 A. VERESS, Epistolae et acta Jesuitarum, II, p. 222. 203 Enciclopedia italiana, s. v. 2" KOLOSVARI-OVARY, op. cit., III, p. 619. 5554N. IORGA, Studii doc., III, pp. 64, 65, 67 passim. 2136 D. PRODAN, Iobagia, II, pp. 576, 580, 653 si III, p. 3, Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 67, Gazeta de Transilvania", 29 oct. 1838 etc. 2°7 Monumenta Comitialia, I, p. 344. Vezrsi Armand Inst. de istorie

nationall", Cluj, VIII, 1939-1942, p. 368: 2" T. METES, Situatia economic& pp. 283, 321 passim. 555 IDEM, Via fa agrard, pp. 179, 219.

100

www.dacoromanica.ro


Mentionám d eitelul nu a avut tot timpul aceeasi márime. La 1653, de pildá, cronicarul G. Kraus ne spune cl dieta din Cluj a stabilit o optime mai mid210. In acelasi an, constatindu-se d se foloseau cupe de márimi diferite, se hotáriste se utilizeze in Transilvania cupa de Cluj2". In secolul al XVI-lea, eitelul avea 1,35 1212, iar la 1875,

cupa de Viena era ceva mai mare, avind 1,4147 1213. La aceastá datiinsu, cupa nu mai reprezenta o optime din vadra de Viena sau din cea maghiará, care erau mult mai mari. Cupa a fost si un instrument de ma surat, utilizat in Transilvania asa cum se folosea ocaua in celelalte &AA provincii locuite de români. In secolul al XVII-lea, pe domeniul cetátii Hunedoara, slujbasul insárcinat cu tinerea socotelilor era obli-

gat sá ailA o cupá dreaptá, sá nu fie pungen cà ia ceva

cu o másurá mai mare si dà cu una mai mid"214. Mentionez, in sfirsit, di la 1820, cupa sau octalia era consideratá a 16-a parte a ferdeleim i cá, la sfirsitul secolului

trecut, este amintitá cupa numitá nouá", care era a 20-a

parte a ferdelei de 20 1, cupa fiind egalà cu litrul216. Retinern, In concluzie, cà cupa a fast un submultiplu al vedrei i apoi al ferdelei, care s-a confundat piná la urmá cu litrul.

f) Ocaua i submultiplii ei a fost o másurl de capacitate pe care poporul nostru a imprumutat-o de la turci in secolul al

XVII-lea, dupá ce Imperiul otoman a devenit principalul cumpárátor de produse din Tara Romaneasd i Moldova217. Turcii, la rindul lor, au irnprumutat másura de la arabi, unde ocaua (wakijah, ukijah) era egall cu 1,252 kg sau cu patru livre romanem. In Imperiul otoman, ocaua avea 214 G. KRAUS, Cronica Transilvania, p. 176.

2" Corpus Juris Hungarici, VI, p. 341.

212 Istoria Ronuiniei, II, p. 572 si S. GOLDENBERG, Clujul ..., p. 317. T. POP, op. cit., p. 39, T. PETRISORU, op. cit., p. 19 si Economul", 212

1875, p. 39.

Cluj, 1958-1959, p. 83. T. METES, Viata agrard, pp. 179, 228.

2" Anuarul Inst. de istorie" 20

2" Unirea", 5 sept. 1896.

217 L. $R1NEANU, Influenta oriental& s. v. si N. IORGA, Istoria romd-

nilor in chipuri fi icoane, III, p. 229.

218 BARTAL, Glossarium, s. v., SAIGEY, op. cit., p. 85, QUEIPO, op. cit.,

II, p. 203, 211.

181

www.dacoromanica.ro


1,283 kg219, iiind apropiará de márimea ocalei din Tara Romaneascá fi Moldova. In Tara Romaneascá ocaua a fost utilizatä cel mai adesea ca

mIsurg de capacitate pentru lichide si mai putin pentru misuratul materiilor uscate. Totusi, in secolul al XVIII-lea, o gäsim folositá si la mgsuratul griului, meiului, porumbului2" etc., cereale mIsurate de obicei cu banita. Ocaua pentru lichide dei mgsurg de capacitate

era

stabilitg uneori dupg greutatea lichidului mäsurat. Astfel, la 21 iulie 1727, dud se mäsoarg o bute de vin la Brincoveni, se spune cl ocao o-m flcut cu cántariu1"22'. Butile de vial, rachiu si alte bauturi nu se mIsurau insä de obicei cu ocaua, ci asa oum am argtat Cu vadra sau cu cotul. Ocaua de capacitate se impártea 'in patru litre, opt cinzeci, 16 ciocane fi 400 dramuri. Este greu de precizat cind antune au apgrut acesti submultipli ai ocalei; probabil in secolul al XVIII-lea, cu exceptia litrei, care este mai veche. In prima jumgtate a secolului al XIX-lea, toti acesti submultipli ai ocalei de capacitate existau222.

Ocaua de capacitate a fast folositg in Tara Romaneascg si dupg introducerea sistemului metric de mgsuri si greutäti223 Capacitatea ocalei pentru materii uscate era de 1,698 /224. Ocaua-etalon pentru materii uscate se stabilea prin cintgrirea a cite 100 dramuri de griu, porumb, mei si orz, care, amestecare, forrnau o oca pentru materii uscate225. Ocaua pentru lichide másura 1,288 1, litra 0,322, cinzeaca 0,161 1, ciocanul 0,081 1, iar dramul 0,003 2 1.

La 1842 aiarul" acestei ocale se stabilea cu ocaua de greu-

tate: se umplea ocaua ping in gurg" cu api si se cintgrea, 212 LEJEUNE, op. cit., p. 256. QUEIPo, op. cit., II, p. 211, sustine ci la musulmani ocaua ayes. 1,252 kg. 11° Doc. priv. retaliiie agrare, I, p. 542, Buletinul Com. istorice", IX,

1930, p. 124 etc.

221 N. IORGA, Studii fi doc., XIV, pp. 273-274. 222 I. GH1C.A, op. cit., p. 214, AL. ZANNE, op. cit., p. 54. Despre ace.,ti

submultipli vezi mai jos ocaua de greutate. 112 Romanule, 9 oct. 1875, p. 912.

224 GR. CANTILLI, op. cit., p. 96, AL. ZANNE, op. cit., pp. 53-54, Mdsuri fi greutdti. Colectiune de legi, Bucure$1, 1886, p. 205.1. GHICA, op. cit.,

p. 214 indici numai 1,415 1.

222 A. KuPPPER, Travaux ..., p. 138.

182

www.dacoromanica.ro


avind 430 de dramuri dupá ce se sadea daraoa tinechelii"; operatia se repeta apoi Cu vin si cu spirt, care aveau 430 si, respectiv, 385 de dramuri. Cele trei lichide erau amestecate apor la ck5.vime potriviti spre alcituirea aiarului", trebuind si iasi negre§it" 400 de dramuri226 (Proportia era foarte probabil de un sfert de api si vin si ¡militate de spirt, care cintlreau impreunI 397,5 dramuri; amestecul egal, de cite o treime din fiecare, ar fi dat 415 dramuri, deci mai mult ca o oca).

Cu 12 ani mai devreme insi, la 1830, logofitul Constantin Golescu considera cá aiarul" ocalei se stabilea numai Cu apá;

el aratá a ocaua era fácuti pe greutate de 400 dramuri api curgitoare si rece, limpezitá prin piatr1"227. Se intelege a

aceste douá moduri de stabilire a ocalei-etalon dideau capacititi diferite pentru ocaua de capacitate. Ocaua de capacitate era folosrtá si in relatiile comerciale cu Transilvania, fiind echivalentá cu cofa transilváneara228.

Ca instrument de masurat, ocaua era de dota feluri: de

arami care servea drept etalon si de tinichea. Astfel, la 1780, pentru stabilirea capacititii vedrei ce trebuia folositl la perceperea virariciulut, se utilizeazi »oca dreaptl de

arami"229. Aceasti oca dreapti de dramuri 400" era peceduiti de vistierie la o parte §i la aha.230.

La sfirsitul, secolului al XVIII-lea, se trimeteau din capitalá In ta.r

tacimuri" de ocale din tinichea, formate din oca,

jumitate de oca si litri, pecetluite cu pecetea agiei, toate la un

loc costind un taler si 60 de bani. Aceste tacimuri" trebuiau si fie folosite de toti negustorii, cei prinsi a másurau Cu sau cum se zice si astázi ucu ocaua mica" ocale viclene" fiind pedepsiti cu bitaia23'. Sistemul acesta s-a pistrat si in prima jumátate a secolului trecut, cind insá bitaia a fost inlocuitä cu arnenda sau straful" in bani232. La 1849, Sfatul orásenesc din Bucuresti didea 226 Doc. din 28 noiembr. 1842 (I. ColooARu, op. cit., II, p. 779). 221 Arh. st. Buc., Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 32. 222 Catalogul doc. rom. din Bragov, p. XLII, nr. 176. 229 Doc, priv. relafiile agrare, I, pp. 662-663. Vezi si N. IoRGA, Studii

4i doc., XXV, p. 138.

239 Arh. st. Buc., condica domneasa nr. 5, f. 3 (doc. din 3 febr. 1776). 231 V. A. UREcHiA, op. cit., VI, pp. 686-687.

232 Arh. st. Buc., Logofetia drepttitii, dos. 903/1844, f. 62, 117 etc. 183

www.dacoromanica.ro


dispozitii obstescului revizor" s spargI pe loc toate vasele mai mici ca cele legale i nemarcarisite" cu care vindeau circiumarii Huturile233.

Dupá 1831, cind s-au luat másuri mai severe pentru unificarea si controlul unitátilor de másurat, Comisia indreptárii másurilor a tinut mezat pentru confectionarea a 1500 de tacimuri de ocale" pentru Huturi, spre a fi trimise negustorilor din Iará234.

In aceastá vreme, sfaturile orásenesti dispuneau de tacimuri" complete de ocale, jumátáti de ocale, litre, 50, 25, 121/2 dramuri, toate din arara, pe care le utilizan la controlul ocalelor negustorilor235, care foloseau astfel de másuri236. La miilocul secolului trecut se utilizan, in mod curent, másuri de o

oca, de dou5. litre (200 de dramuri), de o litrá (100 de dramuri), de 50 si 25 de dramuri. Primele trei purtau cite trei peceti iar celelalte, fiind mai mici, doar cite douá237.

O asemenea oca pentru másuratul lichidelor se pástreazá la Muzeut orásenesc Cimpulung. Dupá informatiile primite

de la acest muzeu, ocaua este confectionatá din tablá de fier, avtnd o ináltime de 0,185 m 4i un diametru de 0,10 m, tabla fiind groasá de 4 mm (vezi fig. 22). Cu toatá supravegherea organelor de stat, cei care vindeau cu másuri mai mici erau destul de numerosi. Dupá. párerea lui Raicevich, pe la sfirsitul secolului al XVIII-lea, circiumarii nu-si fac nici un scrupul sá facá. greutátile mai mici cam cu un sfert"238. In prima jumátate a secolului trecut, unii arendasi foloseau la incasarea dijmei din vin ocale mai mari decit cele legale239.

233 Buletinul oficial", 1849, p. 78. 2" Arh. st. Buc., Vomicia din launtru, dos. 2711830, f. 88. 285 Ibidem, dos. 885/1845, f. 7, 8, 56. 236 Yntr-un inventar al unei privalii din Bucuresti, din anul 1815, sint trecute astfel: I M'A de tinichia, 1 sinzaca ipac, i dooazaci si cinci hramuri" (N. IoRGA, op. cit., XIX, p. 59). 237 Buletinul oficial", 10 aprilie 1853, Buletinul municipal", Buen-

resti, 16 ian., 1861, p. 3.

238 S. I. RAICEVICH, Osservazioni storiche, nalttrali e politiche intorna la Valachia e Moldavia , Napoli, 1788, p. 132.

232 Arh. st. Buc., Min. Interne, Dir. administrativa, dos. 19/1846, f. 223 si Vomicia din launtru, dos. 7150/1834, f. 12. 184

www.dacoromanica.ro


In Moldova, ocaua pentru capacitate este amintitá tot in

secolul al XVII-1ea240, avind aceiasi submultipli ca Tara Romaneasc1241.

i in

La 1842 ing, delegatii Tárii Romanesti pentru incheierea conventiei cu Moldova, in urma unei cercIri" acute ocalei moldovene, constatau c dei in ambele fad ocaua trebuia aibá 400 de dramuri ocaua din Moldova era at 22 de dramuri mai mare cleat a aoestui principat, ce dupa cercare este acuta' pe bazul (bazá) de 400 dramuri" i cereau sa' se ja másuri de indreptare pentru a nu se provoca na'pa'stuiri"242. Ocaua moldovean'á avea 1,520 1, litra 0,380 1, iar dramul 0,0038 1243.

Ocalele pentru másurat capacitatea erau confectionate din tabla sau her albu", cum se spune intr-un document din 1824244.

La 1832, Sfatul municipal din Iasi a confectionat urm'átoarele instrumente etalon: dousa ocale de alama', douI jumsátati de oca, dota litre, doua' vase a the 50 de dramuri si dota vase

a cite 25 de dramuri, spre a servi la verificarea acalelor negustorilor245.

La mijlocul secolului trecut, aceste m'asuri, numite i ocale turnátoare" sau másuri turnItoare", erau trimise cu tor

tacimul" lor de dramuri de la Iasi in toate orasele si tinu-

turile Moldovei246.

In aceastá vreme, cei ce crádeau lipsa' de la 1-25 dramuri erau pedepsiti cu amenca de 10 lei la prima greseará constatata', 20 lei la a doua si 30 lei la a treia247. Se intimpla îns c i comisare pusi s supravegheze masurile sa' sávirseascá unele abuzuri, cum face in luna mai 1844 24° Doc. din 29 mart. 1677 (Acad. R. S. Romania, Peceti, nr. 302).

241 Doc. din 1776, 1815 9i 1819 (Uricaru/, XIX, p.353, V. A. URECHIA, op cit., X B, p. 324 si Uricarul, IV, p. 202). Vezi $i Acad. R. S. Romania, rom., 95, f. 398.

242 I. CojooARu, op. cit., II, pp. 779 780.

1143 I. GHICA §i D. A. STURDZA, op. cit., p. 9, Mdsuri greutdli, p.178. N. SOUTZO, op. cit., p. 162 indica pentru oca 1,587 3 1. Dupa parerea lui Carra, ocaua avea doua bouteilles" de Paris (Dissertation geographique, p. 73). 244 N. IoRGA, W. de Kotzebuegi momentul de prefacere moderna' a societatii

moldovenegti, Bucuresti, 1934, p. 15. La 1830 au fost trimise in tar& 1690 ocale de tinichea si 1540 jumatati de oca (Arh. St. Iasi, lit. K. 97, f. 1 si

245 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 5/1832.

246 Ibidem, dos. 33/1856, 38/1860, 14/1862 etc. 247 Ibídem, dos. 14/1855. 185

www.dacoromanica.ro


comisarul de la Podul lloaei, care, avind patima" pe un dei acestea erau cu pecetea negustor, i-a controlat ocile" ocirmuirii", i-a aplicat un straf de 25 lei248. Cum numarul calor care vindeau produse cu ocale nedrep-

te" nu era prea mic, In unele contracte de aren& din prima jumatate a secolului trecut, negustorii se angajau sa foloseasca

numai ocale drepte" la vinzarea vinului si a rachiului249.

ocaua de aa cum am aratat mai sus In Transilvania capacitate si submultiplii ei au fost folositi Indeosebi In relatiile cu Tara Romneasc i mai putin In relatile dintre locuitori. La 1748, o insemnare din Hateg arta astfel c litra de vinars costa 5 potori250. La 1855, In Tara Romaneasca se spunea d. o litra austriaca' era egala Cu o litra a ocalei251.

Cofa. In afara de oca, In sudul Transilvaniei s-a folosit si cofa, care avea aproximativ aceeasi marime ca i ocaua, fiind a zecea parte din vadrà.'252. Documentele brasovene din secolele XVIII-XIX amintesc adeseori de cofe de vin, limonada, zeama

de lamlie, °yaz etc.253 deci atit de lichide, cit si de cereale.

Pinta a fost o m'asura' mica, de origine franco-italiana,

care s-a folosit i in Ungaria i Transilvania. In Italia, pinta airea intre 1,30 si 1,51 1, iar in Franta pinte era ceva mai mic5, m5surind 0,931 1254.

In Ungaria si in unele regiuni ale Transilvaniei, pinta era a cincea parte a galetii pentru lichide, avind, la rindul ei, doui icce sau fele a cite 0,848 4 1255. 2" Doc. economice, II, p. 290. N. IORGA, Studii §i doc., XI, p. 216 (contract din 1831). Despre misuri/e mate de Cura vodä pentru respectarea ocalei stabilite cle el, vezi L. NIREJERIU, S. T. KIRILEANU §i G1-1. POPESCU, Cura vodet.

Istorisiri pentru popor, Piatra Neamt, 1909, pp. 101-107. Iso I. RADU, Istoria vicariatului Hategului, p. 430. 251 Buletinul oficial", 17 ianuarie 1855. 252 Catalogul doc. YOM. din Brafov, I, p. XLII.

253 Ibidem, doc. nr. 1864, 2127, 3744, etc.: Catalogtel doc. grece§ti din Bra,sov, I, doc. nr. 309, II, nr. 1347 etc. 2" Enciclopedia italiana, XXVII, s.v. i Pharmacopeea romeind, 1862, p. 606. 255 Szazadok", 1923, p. 131, T. PETRI$ORU, op. cit., p. 23. 186

www.dacoromanica.ro


In Transilvania pinta era in general mai mare; la 1583

se

spune c, n Maramures, gäleata avea 8 pinte, egale cu 16

pinte de Buda (cubulus constat ex pintis eius loci 8, qui faciunt Budenses pintas 16256. Pinta de Maramures avea deci 3,394 1, iar gäleata 27,152 1.

Pinta mai este amintitä in diverse documente din secolul al XVI-lea, din care rezultä cä gäleata avea fie opt, fie 16 asemenea másuri257, deci mai mult ca in Ungania. In unek dintre aceste documente la Ardud, de pildä, pinta era numitá másurä"258. Dupä opinia acad. D. Prodan, pinta ar fi

fost o subdiviziune a vedrei de Casovia, care avea 32 de pinte. D-sa sustine cl pinta se asemäna cu cupa, fiind probabil mai mare de douä ori decit aceasta258 bis.

i) näsura de api. In secolul al XVIII-lea si in prima jumätate a secolului al XIX-lea, atit la Bucuresti259, dit si la 'aspo existau numeraase cismele pentru alimentarea cu apä a locuitorilor. Numerosi bojen i mädistiri din cele dota' capi-

tale beneficiau de la domnie de cantitäti de apä ce veneau la

aceste cismele, cantitäti calculate in mäsuri de apr. La 1793, de pildä, cisrneaua lui Nicolae Mamrogheni de la capItul Podului Mogosoaei furniza 47 de asemenea inäsuri de ap51261.

Dupä cum rezultä dintr-un document din 1841, o mäsurä de ap5. este (egalä cu) cîtà apä ar curge prin o teavä in lärgime ca s poatä trece printr-Itnsa un plumb rotund In greutate de

un dram". In acelasi document se aratä cl din porunca domnului Moldovei, Moruzi vodä, se acuse si o probä de cercare" pentru mäsura de apä, i anume un vas de lemn in lungime de 131/2 grefuri de cot, in lätime de 71/2 grefuri avInd o adincime In interior de 23/4 grefuri de cot262. 256 Szazadok", 1923, p. 311.

267 D. PRODAN, op. cit., II, pp. 218, 283, 353. 255 Ibidem, p. 308.

266 bis Ibidem, III, p. 4.

259 Vezi N. STOIC.ESCU, Despre aprovizionarea cu apii a ora§ului Bucur

resti fina la junuitatea secolulut al XIX-lea (Studii", XVI, nr. 4, 1963, pp.. 903-920).

Vezi bibliografia din Mitropolia Olteniei", nr. 5-6, 1966, pp. 574-575. 251 V. A. URECHIA, Ist. rom., V, pp. 402-403. 262 Ecoul Moldovei", 3 oct. 1896.

187

www.dacoromanica.ro


Dupsi un calcul ficut de C. Andreescu, mIsura de apI ar fi avut 3,830 m3 263, fiind deci destul de mare.

B. MASURI SI INSTRUMENTE PENTRU MASURAT MATERIILE USCATE (CEREALE)

In acest subcapitol vom prezenta mai intli masurile mai rnari de capacitate, tricepind cu cibla sau galeata, probabil cea mai veche msäsuräl de capacitate, apoi coloda, asemänItoare

merta, care a fost o m'äsurà mare doar in Moldova si chila, utilizat5. foarte mult in Tara Romaneasc5.' si Moldova. Vom prezenta apoi masurile nzail mici de capacitate din care unele au devenit cu timpul submultiplii celor mari (obrocul, banita, ferdela, dimirlia, cezverta) i vom incheia cu sacul folosit si el ca unitate de msa.'surä: i cu masurile mai rar amintite in documente (speia, primanul, gavanul, bradia, modius copul). 1) GALEATA SALT MLA

A fost cea mai folositI insásursá mare de capacitate din Transilvania, fiind utilizaa mai rar i In Tara Romelneasca, unde principala mäisurä mare de capacitate a fost, din secolul al XVII-lea, chila264.

Ca nume, cibla ti are probabil originea in cuvintul latin

cupella, dupà' unii filologi cupellus265

sau cubulus dup'á

al6i266. Din aceste cuvinte latine se trag i termenele slay

xr.srpar:. 267, german Kiibe1268 Si maghiar K8681269. Dug párerea 268 Arhiva romineasea", t. III, 1939, p. 219. 266 Diclionarul limbii romdne, t. I, partea a 1943, s.v.

fase. I, Bucuresti,

266 K. JIREG'EIC, op. cit., p. 188. Mentionlm cl o nasurá de capacitate cu numele cupello, avind 16 litre a fost folositk i de raguzani (Maurice Aymard, Venise, Raguse et le commerce du blé pendant la seconde du XVI-e sack, Paris, 1966, p. 172). 266 N. IORGA, Istoria romdnilor in chipuri ;i icoane, III, p. 230. 267 K. JIREcEK, op. cit., p. 188. 266 1. N1STOR, Handel und Wandel, p. 147.

268 Diclionarul limbii romline, loc. cit. Emma Lederer sustine Insá ci termenul Köböl derivA din provensalul cubel, pe care ungurii 1-au luat prin intermediul italienilor (Szazadok", 1923, p. 128).

188

www.dacoromanica.ro


altor filologi, ouvintul gรกleati ar fi derivat din terrnenul latin galetta270.

Este greu de spus dad termenul i mรกsura gรกleatรก sau le-am mostenit direct de la romani sau prin intermediul slavi-

lor. Ca mรกsurรก de capacitate, cibla a avut o arie largรก de aspindire, fiind milizatรก i in Serbia27' i in Ungaria, unde este consicleratรก mรกsurรก. de baza pentru capacitate272.

In Transilvania, &la (cubulus, Kรถbรถl) este amintia foarte devreme In documentele medievale alatuite in limba la 1181, cind se vorbeste de o gรกleatรก de grine (cubulus anno11073. La a doua mentiune a sa in documente, la 1217, gรกleata apare ca o mรกsurรก de capacitate pentru liohide274, asa cum va mai fi folositรก uneori in Transilvania275, insรค. mult mai rar dectt la mรกsurarea cerealelor, uncle eileata era principala unitate de ma'surat. Astfel, in glleti era calculatรค de obicei dijma din cereale a iobagilor276 si tot in gรกleti (cubuli sau Kรถbรถl) trebuiau s furnizeze locuitorii grinele necesare armatei austriece &pi intrarea acesteia in Transilvania277. In afarl de grine i vin, eu gรกleata care avea o capacitate foarte mare se mรกsura uneori i finul; la 1820 se spune

cรก la Herseni-Fรกgรกras 10 care de fin fac vreo 10 gรกlete care fac mรกsuri de Beci 15"278. (Probabil cl de aici a imprumutat cancelaria Tรกrii Romanesti gรกleata de fin", care apare adesea printre obligatiile fiscale ale locuitorilor.)

Capacitatea galerii a fost foarte diferita de la o regiune

de la o epoca la alta. Tried* din secodul al XIII-lea, documentele amintesc de magnus cubulus"279, ceea ce dovedeste d existau i gรกleti mai

27ยฐ Diclionarul Acad. Rom., t. II, partea I, 1934, s.v. 1{561,31b Huna este amintitii in Zakonicul lui St. Duยงan (ST. 271 NoVAKoV18, Zakonik St. Dugan, Belgrad, 1898, pp. 265-266). 272 ,,Szazadok", 1923, p. 126.

278 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIXIII, p. 8; vezi ยงi. veac. XIII, vol. II, pp. 342-343, 347 passim. 276 Ibidem, veac. XIXIII, p. 83. 276 Vezi Arhiva Magistratului din Brapv, dos. II, nr. 174, uncle sint amintite, la 1731, patru butoaie de vin de 176 de gAleti.

278T. Ml3113$, Viola agrarcl, p. 249, D. PRODAN, op. cit., passim. 877 Monumento Comitiahet, XX, pp. 148, 153, 416, XXI, pp. 213-214,

-301-306, 348 etc. 278 T. METES, op. cit., p. 282. 279 Szazadok", 1923, 13. 129. 189

www.dacoromanica.ro


mici. In aceast5 vreme, in unele documente se precizeazá dimensiunile gälefi, a drei capacitate nu era Ind cunoscutä tuturor locuitorilor. De pildä, la 1220, se spune csá gäleata avea patru ,raime28o (probabil In inältime).

Faptul ca nu exista o gäleattä recunoscutá de stat nici

secolul al XV-lea rezu1t i din imprejurarea c in decretul din 1405, prin care Sigismund de Luxemburg incearcäs impunl folosirea másurilor de Buda In tot regatul maghiar,

leata nu este amintitä, decretul pomenind de mensura vini, I rugum" 281.

Din secolul al XVI-lea §tirile despre felurile gleii i capacitatea sa se inmultesc, documentele amintind numeroase feluri de &Vet; care purtau numele localitâçilor unde in jurul carora

erau folosite. Cea mai importanai dintre acestea era ecileata de C/u).

Dupä cum rezultä din documente, in aceastá vreme gáleata

de Cluj era mai mare de douä ori decit cibla s:iseased de

83 1 (cubulus saxonicalus), o gäleatä de oväz de Cluj costind 20 de dinari, iar una säseascä doaa. 10 282. Gà'leata de Clu? era o gäleatä mare de opt merve, avind circa 160 1, pe rind aceea de Sibiu avea numai patru merte, ca i cea de Cwvia283.

Dupä cum a arätat S. Goldenberg, nici cibla säseascI nu era uniformä in aceastä vreme, cibla de Media f fiind mai trnare ca cea de Nochrich, iar documentele amintind de cubulus major" anajus,,284.

Documentele din aceastä vreme pomenesc i de altfel de

gäleti folosite in Transilvania: eileata de $imand, care era mai micl de trei ori decit gäleata de Gyu1a285; eileata de Tirnava (cubulus Kykilloiensis), folositá la Bahnea; galeata de 288 Doc, priv. ist. Rom. C, veac. XIXIII, p. 110. 281 Corpus Juris Hungarici, I, p. 212; vezi si pp. 232-234. 282 Monumento Comitialia, I, p. 344; vezi si p. 538 si S. BERG, op. cit., p. 316. 288 D. PRODAN,

p. 316. 284

op. cit., I, p. IX si 259 si

S. GOLDENBERG,

S. GoLDENBERO,

op. cit., pp. 315-316.

GOLDEN-

op. cit.,

In regiunea Brasovului se utiliza in secolul al XVI-lea o inAsurii denumitA rumpf sau rump (Quellen, IV, p. 182), care, dupi pArerea acad. D. Prodan, corespunde cu gAleata, poate cu gAleata stiseascir TII, p. 3). 288 D. PRODAN, op. cit., I, pp. 320 si 258. 190

www.dacoromanica.ro


Sighipara (quod Segeswar Keoble vocant), utilizatä la Nades, In vreme ce alvi fárani foloseau gäletile in obicei" (cubulus soliti)286; apoi galeata de Oradea, care avea 42,4 1, galeata de .SiFterea, care era mai mare cu o jurnätate de ctt cibla precedentä287 etc., etc.

In afarä. de aceste numeroase feluri de gäleti, ale cäroir capa-

citäti nu le cunoastem decit in parte, in Transilvania s-au folosit i gleçi sträine, utilizate de obicei in Ungaria; de pildä,

la 1569, la Satu-Mare se foloseau gälevile de Casovia (cubuli Cassoviensis)288, iar la 1781 la IneuArad grinele erau surate cu rdiisuri possoniense" sau gäleyi de Bratislava289.

Tinind seama de aceastä mare diversitate a gäletilor in Transilvania in secolul al XVI-lea, dieta fi principele au incercat in citeva rinduri sa oblige pe locuitori s foloseascd numai

galeata mare de Cluj2", cäutind in acest fel sà unifice capacitatea gäletii pe intreg principatul. Intrucit insä aceastä mäsurä nu a clus la rezultatele scontate, in secolul al XVII-lea Transilvania a fast impärTitä ca si pentru alte rra'suri in patru zone, fiecare dintre acestea trebuind sà foloseascä o anumitä gäleatä: regiunea din jurul Clujului pe cea din acest oras, sasii pe cea din Sibiu, secuii pe cea din Tg. Mures iar comirtatele Bihor, Zarand i Maramures pe cea de la Oradea291.

at priveste Ungaria, cele mai folosite cible au fost acelea de Kosice, Bratislava (61,498 1 1) si Buda (83,197 8 1), pe care dieta a incercat sä o impunä la 1588 in tot regatu1292. La 1565 cibla numitä de Ungaria era de douä ori mai mare decit aceea de Gasovia, care era egalä cu doi modios austriece (sex cubuli Cassoviensis mensurae facientes Wiennienses circiter duodecinz modios)293.

286 Ibidem, II, pp. 161-162. 287 Ibidem, p. 12 §i 801. Vezi §i vol. III, p. 2. 288 Ibidem, II, p. 36. 289 Hotaral" Arad, 1933, nr. 9-10, p. 20. 299 Monumenta Comitialia, I, p. 298, II, p. 106, III, pp. 123-124.

IV, p. 430; vezi §i S. GOLDENBERG, op. cit., pp. 315-316.

291 Corpus Juris Hungarici, VI, p. 114. 292 Szazadok", 1923, pp. 134-138 §i 146. 298 Ibidem, p. 135, 139.

191

www.dacoromanica.ro


latá care erau dupá. párerea Emmei Lederer294 caparcitätile, in litri, ale principalelor gáleti folosite in Ungaria: Secolul

Secolul

al XVII-lea

al XVIII-lea

83 118 124 110 166

83 118 124

125,06 125,06 125,06

Szepes

45-48

Debretin si Bihor

83

83

Secolul

al XVI-lea Kosice Miskolcs

Nagy Mihaly Saros Gömor Ungvar

166

125,06

(de la mijlocul secolului al XVIII-lea 166 1 in Bihor). din Dupá un alt autor maghiar, Kiss Istvan, gáletile care unele erau folosite si in Transilvania aveau aceste capacitáti295:

Cubulus agrienses (Egri Köböl) = 25,4 1. Cubulus cassoviensis (Kassai Köböl) = 83,5 1. Cubulus giongiosensis (Hyöngyösi Köböl) = 12,7 1. = 43,4 1, Cubulus varadienses (Váradi Köböl)

pe lingá

care mai exista si o gleatá mare de 84,8 1. In secolul al XVIII-lea si in prima jumátate a secolului trecut, eileata sa'seasai era considera ta a avea circa 88 1296. Alte informatii ne ()fea trisá unele date putin mai diferite, dar apropiate de aceasta. Astfel, la 1818, F. Karaczay afirmá

gáleata avea 80 de ocale297; la 1809, la $ercaia, elleata

ardeleneascá era consicleratá de 86,8 1298, iar dupá párerea lui

Chr. Noback otbla de Transilvania ar fi avut, în secolul al XVIII-lea, 92,55 1299. 194 Ibidem, p. 143. 299 KISS IsTvAN, 16. Szazadi Dézsmajegyzékek, Budapesta, 1960, p. 12.

IN Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 54; vezi §i C. GiuREscU, Material, I, p. 276, unde ginesta este consideratti dublul obrocului din Oltenia de 44 de ocale. 292 P. KARACZAY, Beytrlige zur Europaischen Landerkunde..., Viena 1818, p. 40. 298 G. MAioR, O pagina din lup tele romtlnilor Cu Bucure§ti, 1910, p. 63. 299 CHR. NOBACK, Wolsttindiges Taschenbuch der Miinz, Mass und Gewwhts Verhaltnisse, Leipzig, 1851, p. 1119. 192

www.dacoromanica.ro


O a treia categorie de informatii documentare ne redau capacitatea

ocale. Astfel, dintr-o serie de documente

brasovene din perioada 1795-1832 rezultà cä gäleata avea 54, 571/2, 60 sau 62 de ocale300; o märime apropiatà de acestea

indid si C. Codru-Drägusanu, care afirmä, la 1837, cä chila de 400 de ocale era egalä cu sapte gàleçi transilvänene30I, glleata revenind la circa 60 de ocale. In Dictionarul lui La.urian i Massim din 1872 se sugine d

gäleata din Transilvania avea 64 de ocale sau cofe, iar in Dictionarul limbii romane moderne se admite o capacitate de 80 1, ca i in lstoria Romaniei302. In sfirsit, itrebuie 6./ mai amintim si de faptul cä, la 1875, in tabelele de canvertire a mäsurilor vechi in rdásuri noi, gäleata nu este mentionatä. In schimb, in aceste tabele figureazá mäsura" austriad de 61,49 1 si rdásura"de Pojon de 62,53 1303, care au capacitäti a9emänätoare cu ale gäleTii.

Capacitatea gàleii ardelene era cu.noscuitä si in Tara Romaasa oum yam arita indatä neascä, unde era utilizatä in relatiile comerciale cu Transilvania. In Dictionarul säu Iordrache Golescu adta cà gäleata sà adeseori folosit zice si o mäsurä dà bucate in Tara Nemteasci, care este de patru ferdele; 5à aseamänä cu chila noasträ, insà cu mult mai mid dealt chila"304. Cit priveste tibia pentru lichide, aceasta era, in general, mai

mid decit cea pentru cereale, Ala de Buda avind 10 icce sau 8,484 1305. In secolul al XVI-lea, gäleata pentru lichide avea 16 medii306. 300 Catalogul doc. grecefti din Bravo, II, nr. 760, 783, 1223 si 1599, 301 CODRU-DRAGU$ANU, Peregrinul transilvan, p. 59. Vezi si G. CIUHANDU, op. cit., p. 111, care aminteste de ciblele de Pojon (62,4984 1).

Pesta (93, 747 6 1) si Sana (124, 997 8 1), ultima folositä si in Arad.

Roma' niei, II, p. 572. POP, op. cit., p. 39, T. PETRI$ORU, op. cit., p. 13. 3" Acad. R.S. Romfinia, ms. rom. 845, f. 156 v. 305 1923, pp. 129, 312. 306 D. PRODAN, Iobeigia, I, p. 259. in vol. III al operei sale, autorul revine asupra gáieii, despre care af irm5. cá corespunde in genere cu vadra de vin". Dup5, opinia d-sale, glleata de Oradea era ega15. cu 42,4 1, cea 302 303

de Sisterea corespundea la 11/2 gäleti de Oradea, in timp ce aceea de Livada era consideratä de aproximativ o cincime din gäleata de Casovia, iar cea de

Chiribis de 41/2 ori mai micá decit aceastA g5.1eatfi. in unele pärti, de pildä, la Baia Mare, galeata pentru lichide se mai numea fi hidria, lar la Seini, gdleata mäsura 5 pinte, fiind mai micá de aproape douil ori decit vadra, care avea c. 9 pinte (ibidem, III, p. 4). 193

www.dacoromanica.ro


In secolul al XVIII-lea, in unele regiuni ale Transilvaniei, foiosirea ciblei pentru lichide era interzisit La 1720, in orasul

Satu Mare, de pila, se interzice ca vinul curat sI fie vindut u cu cibla sau cu icce, cei prinsi cá vor mai utiliza cele doäl másuri fiind amenintati cu o amendá de 36 de florin;i0 a fost folositá, mult mai rar ca Gáleata fiind mare ferdela, si ca instrument de masurat; la 1569 domeniul Satu Mare avea astfel o gáleatá de lemn (cubulus ligneus) pentru másuratul cerealelor307.

In documentele medievale ale rdrii RomaneFti, cuvintul all sau gáleatá a avut si alte trei acceptiuni, in afará de sensul de másurá de capacitate, desemnind:

o dare in naturá si apoi in bani cltre domnie, numitl si gáletárit sau ciblárit;

o formá a rentei in produse datoratá stápinilor de

mosii si

darea pentru eliberarea din rumanie, denumitä gáleata de iqire. Cu privire la echivalenta dintre termentul &I'd', folosit in documentele slave, si acela de gáleatá din documentele redactate in limba romaná, dispunem de douà márturii certe: in

primul rind, afirmatia lui Mardarie Cozianul din 1649 cá cibla=gáleatá, másurá"08 si apoi de douá documente referitoare la scutirea de ari a satului Tismana: in primul din 16 dec. 1611, redactat in limba slavá

se vorbeste de scu-

tire de ciblá (sa itb6a8 ), iar in cel de al doilea

din 9 februarie 1612, alckuit in limba romaná de scutire de gäleatá."309. Este evident deci cá cei doi termeni sint sinonimi (cel putin in secolul al XVII-lea). Cibla sau gáleata a fost cea mai veche másurá de capacitate pentru cereale din Tara Romaneascá, fiind probabil impru-

mutatá din Transilvania, unde ea apare in documente incá din secolul al XII-lea. La 1374, Vlaicu-Vladislav voievod aruia mánástirii Vodita printre altele si cite gáleti vor fi de la satul lui Costea pe Topolnita"310. Dupá aceea, gáleata op. cit., III, p. 724. op. oil., II, p. 372.

806 bis KOLOSZVARY-OVARY, 807

D. PRODAN,

308 Lexicon slavo-romeinesc, ed. Gr. Cretu, Bucure.,ti, 1900, p. 159.

809 Doc, priv. isi. Rom. B, veac. XVII, vol. II, pp. 33-34, 43-44.

a" 'Warn veac. XIIIXV, p. 27. 194

www.dacoromanica.ro


este amintitg. adeseori in documente ping in secolul al XVIII-lea,

indeosebi in daniile ficute de domnie diverselor mgngstiri din tará3". Ggleata a fost folositg apoi si in tranzactiile comerciale din interiorul tgrii sau In relatiile comerciale cu Transilvania. Ast-

fel, In a doua jumkate a secolului al XV-lea, se cumpgrá un sat, Budeni, cu noua ggleti de grium; la sfirsitul aceluiasi seco!, un locuitor din Timpeni-Buzgu cumprg. de la Sibiu

tigani cu sase ggleti de grium; despre Radu Paisie (1535-1545) se spunea cá a achizitionat 250 de gáletele" niste

(rbAstke.A.) de grine de la Brasov314, iar la 1700 Constantin Brincoveanu amina exportul in Transilvania a 2000 de ggleti de grill ping ce va constata daca recolta din acel an va inggdui acest export315.

Capacitatea ciblei sau ggletii din Tara Romaneascg este greu de stabilit, deoarece documentele nu ne oferg date precise despre ea. Mgrimea ei o putem insg deduce cu aproximatie din preturile la care se vind ggletile de grine sau din echivalarea ei cu alte mg.suri contemporane cunoscute. Din aceste stiri rezultg cg galeata avea o capacitate destul de

mare. Astfel, intr-un act din 1493, amintit si mai sus, se aratg d satul Budeni-Gorj fusese cumpárat cu noug ggleti de gnu; in timpul domniei lui Radu cel Mare (1495-1508) o ggleatg de grill valora 400 de aspri316, adicg tot atit cit se

patea pentru patru porci grasi. Tot o capacitate mare are

ggleata si intr-un document din 1495, din care rezultg cl un cgluggr de la mángstirea Govora primea ca mertic anual o ggleatg si jumkate de griu317, cantitate consideratg suficientg pentru hrana unui om pe un an de zile. Urmgrind in suitg actele domnesti de danie dtre anumite mgngstiri din targ, ajungem la concluzii mai sigure dec'it 311 Despre dania de 400 de galeti de grill din jud. Jales, Menta mAnéstirii Tismana, vezi ibidem, pp. 32, 40, 45, 61; alte asemenea danii de gAleti de grine pentru m6nAstirile Snagov, Ostrov, Govora etc., ibidens,

pp. 172, 268, veac. XVI, vol I, pp. 4, 16, 43, vol. III, p. 319, veac. XVII, vol. II, p. 17. 312 Ibidem, veac. XIIIXV, p. 217. 313 Ibidem, veac. XVI, vol. II, p. 379. 314 G. TOCILESCU, 634 documente, p. 345.

313 N. IoRoA, Studii gi doc., X, p. 43.

316 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol I, p. 379.

312 Ibidem, veac. XIIIXV, P. 230. 13.

195

www.dacoromanica.ro


cele de mai sus; astfel, manastirea Ostrov primeste la 1500 cinci galeti de gnu si cinci de orz; la 1529, Chid se confirma dania, se vorbeste de 200 de obroace de gnu si 100 de obroace de orz; la o notia confirmare a daniei, din 1569, se revine la cinci galeti de griu si cinci de orz318; manástirea Glavacioc primeste la 1507 un mertic anual de 13 galeti de griu, care la 1512 se transforma in 260 de obroace de griu319. Raportul de 1/20 si 1/40 dintre cifrele de mai sus nu poate fi intimplator, el reprezentind proportia dintre galeata si obro-

cul mare (in primul caz) si cel mic (In cel de al doilea); o galeata avea deci 20 de obroace mari (de 44 ocale) sau 40 de obroace mici (de 22 ocale). Prin urmare, in secolul al XVI-lea, o galeata din Tara Romaneasca avea 880 de ocale sau, in masura moderna, 1494,24 1 (cleci de circa 19 ori mai mare ca aceea din Transilvania!). 0 asemenea capacitate mare a galetii nu trebuie sa ne sur-

prina; ea explica atit valoarea ei foarte mare in tranzactiile comerciale, cit si faptul ca eliberarea oamenilor aserviti din rumanie sau vecinie se facea in schimbul unei galeti de iesire", care era, se vede, destul de mare. (Se intelege ca daca

Olean de iesire nu ar fi reprezentat o cantitate mare de

cereale, toti rumanii s-ar fi putut elibera cu multa usurinfa de servitute.)

Este posibil insa sa fi existat 4i galeti mai mici, asa cum existau obroace mari si mici. Asa s-ar explica faptul ca mä.'nastirea Tismana putea primi ,t00 de galeti de gnu dintr-un judet mic si muntos ca .414111 sau ca galetarii care stringeau

zeciuiala de grill din judetul Braila primeau pentru slujba lor cite patru galeti320; dacà am admite numai capacitatea mare de 880 de ocale a galetii, ar insemna ca manastirea Tismana primea circa 456 tone de gnu din judetul Jales, iar galetarii amintiti cite 4 000 kg de gnu, ceca ce este greu de acceptat. In once caz, chiar aceasta galeata mai mica pare a fi mai mare decit aceea folosita in Transilvania.

In secolul al XVII-lea, diferenta dintre galeata din Tara Romaneasca si aceea din Transilvania pare a fi disparut, de 3" Ibidem, p. 268, veac. XVI, vol. II, p. 73, vol. III, p. 319. La

7 mai 1689 se precizeaz cit cele 200 de obroace de grit' erau de cele de 22, care fac obroace mari 100" (Arh. st. Buc., ep. Arges, LXX bis/12). Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol I, pp. 43 §i 85.

320 Ibidem, veac. XIIIXV, p. 187.

196

www.dacoromanica.ro


indaeä ce, atunci cind egumenul mànstirii ampulung cere

40-50 de Oleti de gnu la Brasov sau cind Constantin

Brincoveanu aratà cà nu poate expedia 2000 de gsileti de grin solicitate de brasoveni, nu se specificà de ce anume

galevi este vorba321. (Aceasta poate fi si o dovadà a faptului cà locuitorii din Tara Româneasd cunosteau capacitatea gäiletii din Transilvania.) In once caz, pentru cele 2000 de 01-

leti de grill de mai sus nu mai poate fi vorba de Oleti de 880 ocale din secolul al XVI-lea, eáci, dad am admite aceasta, ar insemna CA' C. Brincoveanu putea sà exporte numai

la Brasov 30 000 hl de gnu, ceea ce este greu de crezut. Pe de alt'á parte, douà documente din (c. 1642) par sà dovedeascà faptul cál Oleata din Tara Româneascà ar fi fost egalsá

cu circa 11/2-2 merte moldovene (circa 160-220 de ocale); in primul document redactat in limba romadi se aratà cl Partenie monahul, ctitorul schitului Soveja, primise de la Matei Basarab 2-300 merte de fa'in5.; referindu-se la aceez4i danie, al doilea document alaituit in limba slav'á precizeazà cá" dania a fost de 400 eible (Rb6.71b) de grin322.

Cele arkate mai sus dovedesc cà galeata nu a avut aceeafi capacitate in toata tara fi in tot timpul cit a fost utilizara in Tara Romeineasca. Cu vremea, incepind indeosebi din secolul al XVII-lea, gsileata nu a mai fost utilizatà ca má.'suri' de capacitate, fiind inlocuità cu alte mä.suri, indeasebi cu chila obrocul, cu care a coexistat un timp323.

In Moldova, Oleata este mult mai rar folo9it5. decit in Tara Româneasd si Transilvania. De pildá", la 10 mai 1551, Ilias Rare§ cere bistritenilor »200 cubulos tritici", necesare luctitorilor de la minele din Rodna324 (acestea sint foarte probabil gäileti din Transilvania) iar pe dosul unui document din 7 aprilie 1646 se af a o insemnare de Oletile pe care cineva trebuia

5 Olete" trebuiau luate miercuri, alte le ia de la sapte Olete rase" joi si alte sapte vineri325. Din aceste stiri ssä

ssirace nu aflä'm ce capacitate avea gáleata in Moldova. 321 N. IORGA, Bra§ovul

i romanii, pp. 29-30 si 42-44.

322 Arh. st. Buc., mangtstirea Soveja, X/14 si m6n6stirea Cetituia, VII/6.

323 I. C. Filitti considera in mod gresit d cibla sau galeata ar fi fost inlocuita cu obrocul in timpul domniei lui Matei Basarab (Proprietatea solului in principatele ronttine, p. 137). 324 Hurrnuzaki, XV, p. 472. 323 Arh. st. Buc., mAntistirea Pinglrati, 111/77. 197

www.dacoromanica.ro


COLODA (COLOADA)

A fost o mgsurg de capacitate pentru cereale, utilizatg numai in Moldova, uncle este amintitg in numeroase documente din seoolele XVXVI326; in unele dintre aceste documente, editorii explicg gresit cuvintul prin banitg327.

Dupg toate probabilitátile, másura a fost tanprumutatg din Polonia328, unde exista o mgsurg mare numitg Kloda sau Wielca macka (truncus), care mgsura 311,45 1, fiind divizatI In 8 polmiarek, 16 macka, 32 polmacek, 192 garniec 0 768 Kwarta329.

Dupg pgrerea lui loan Bogdan, Honoga poate sg insemne o mgsurg de capacitate cu care se mgsura griul, orzul etc., a cgrei mgrime insg n-o pot determina exact". Citincl Slownicul din Linde, I. Bogdan aratg cg, in Galitia, Kloda avea 4 ggleti, iar la Liow 532 de funti polonezi330. Incercind sit impace cele doug acceptiuni ale cuvintului coloda

(prima era aceea de bustean), M. Costgchescu a emis ipoteza

el mgsura respectivg era ficutá dintr-un trunchi de copac scobit ca dimerlia sau stamboala moldoveneascg."331.

Ne lipseste posibilitatea de a calcula capacitatea coloadei; In once caz, tinind seama de situatia din Polonia, ea era o mIsurg mare, asemgngtoare ggletii, Tnotiv pentru care am amintit-o aici. MERTA

Termenul este de origine slavg, derivind de la AA pa --,- mlsurV32. Melia sau mierva a fost o trasurg de capacitate comung. celor trei tgri rominesti, avind o largg rgspindire in Transilvania si Moldova (unde a fost o rdäsurà mai mare) si fiind mai rar utiliza in Tara Romaneascä. ne Doc. din: 1411, 1453, 1470, 1567 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.

XIVXV, pp. 24, 258, 369, veac. XVI, vol. II, p. 174).

327 Doc. din 1551 qi 1597 (Thzdem, p. 3 0 vol. IV, p. 176). SU Cf. 0 I. NISTOR, Handel und Wandel, p. 148. 339 ST. Hoszowsia, Les prix de Lwow, p. 35. 330 I. BooDAN, Doc. lui $tefan cel Mare, I, pp. 142-143 §i II, p. 598. 631 M. Cos-rAciutscu, Doc. inainte de .pefan cel Mare, II, p. 453. 331 G. MIHRILA, op. oil., pp. 58-59 §i D. P. BooDAN, op. cit., s.v,

198

www.dacoromanica.ro


In Transilvania, merta (mercze sau vica, veka) a fost o másurá mid.' de capacitate, care a devenit submul-dplul gále-

tii. Ea a fost utilizatá foarte mult, tindeosebi la Tnásuratul cerealelor. La 1820, de pilca, locuitorii din mai multe sate din Transilvania declarau cá nu stiau ce este másura Beciului (Vienei), deoarece ei foloseau mierta Ardealului" care era de 16 cupe333, deci circa 22,5 1, capacita.te apropiatá de a ferde-

lei. In secolele XVIXVIII, merta s-a mai numit si veka sau vic2i334, in documente intilnindu-se expresia metreta veka vocata"335. Pe lingá mertá, romancii au folosit si termenul de

vicá. De pilca, la 1786, in regiunea Bihor, slut aTnintite o

vicá de málai, o jumátate de yid de slmintá de cinepI etc.336. Cu privire la raportul dintre mertá si gáleatá, remarcám cl acesta nu a fost mereu acelasi; uneori galeata avea patru merre (in acest caz merta fiind egall cu ferdela)337, alteori eileata avea opt merre. Astfel, In secolul al XVI4ea, gáleata mare de Cluj avea opt vica sau merte338, in timp ce gáleata de Kosice (Casovia) numai patru339. De aceea, In documentele redactate

In limba latiná, merra este numita uneori octualia, alteori quartaliam. Sint si cazuri In care merra era egala cu o jumaLate de cibla, cum se intimplá. la 1513 la Soimus341.

In douá Aritmetici, tipárite una la 1777 si alta la 1805,

stirile despre capacitatea mertei sint si mai diferite. In prima, se spune &I in Austria (fárá sI se ararte dacà vtirea e valabill

si pentru Transilvania), ctbla avea trei másuri (mezen), o

másurá avea 4 wiertel (merle), iar merta douá pátrare342; in cea de a doua Aritmetica, cibla e consideratá de douI merte, merla de dousi pátrare, iar pátrarul de 20 si de 15 ocale343, 233

T. METES, Viala agrard, pp. 225, 228.

334 D. PRODAN, lobeIgia, II, p. 236 si I, p. 271.

382 "Szazadok", 1923, p. 129.

333 T. Row, Inscriplii bihorene, p. 70. 337 Vezi si Anuarul Inst. de istorie nationa15." 1942, p. 366.

Cluj, VIII, 1939

338 Monumenta Comitialia, III, pp. 123-124, IV, p. 430 si D. PRoDAN,

op. cit., II, p. 567. 333 Ibidem, p. 204. Vezi si p. 539. 343 Ibidem, pp. 149 si 761. Alteori insà octualia e tradus cu mAsurii (ibidem, p. 791).

"Studii ai mat, de istorie medie", II, 1957, p. 437. 342 Ducere de mind cdtre aritmeticd, p. 94. 133 GR. OBRADOVICI, op. cit., p. 49. 199

www.dacoromanica.ro


mega avind, de regulá, 40 de ocale, iar pe alocuri 30. Mena era deci dublul ferdelei sau pátrarului. Mai tirziu, in regiunea Aradului, mera era consideraei a fi jumà.'tate, o treime sau un sfert din gá.leatá, dupá márimea acesteia344.

De altfel, in Transilvania nu s-a folosit o singurá mertá sau vid.; la 1653 provincia a fost Impártitá in patru zone, care trebuiau sà foloseascá fiecare o altá vicà etalon; o regiune

pe cea de la Cluj, sasii pe cea de la Sibiu, secuii pe cea de la Tg. Mures, iar comitatele Zarancl, Bihor i Maramures pe aceea de la Oradea345.

Utilizarea unor merte sau vici diferite cládea destulá bátaie de cap autorifátilor, care, in secolul al XVII-lea, au incercat In citeva rinduri sà imipuná comitatelor märginase ale Transilvaniei folosirea vial de Kosice. Astfel, la 1664, constatindu-se cá mertele se micsoraserá. la Baia Mare, se adusese o mertá (un sfert) de la Kosice, pecetluitá de autoritáTile de acolo, dui:4 care urmau confectioneze merle autoritátile i loouitorii; o másurá asemänkoare s-a luat in anul 1691 in Maramures, care tindea la Indreptarea situatiei de aici, uncle megele erau foarte inegale.

Dei cei care nu vroiau sà foloseascà mega de Kosice erau amenintgi cu o amendá de 24 de florini, locuitorii unor ora.se refuzau sá se supuná. De o astfel de opoziTie ne vorbeste un document din 1654, In care se spune cá, deoarece locuitorii

din Satu Mare nu vroiau sà foloseasd vica de Kosice, drept represalii E se interzice Ana márfurile sub ameninTarea unei amenzi de 100 de florini pentru nobili si 12 pentru Tà.rani345 1)4.

Din aceste motive, este greu de stabilit capacitatea mertei. In afarl de cazul citat mat sus, dnd mera avea 22,5 1, rnai cunoa.stem citeva stiri potrivit cárora la 1773 mega de gnu (metreta triad) ar fi avut 20-25 kg346, iar merTa de Kosice, utilizatá i in Transilvania i Ungaria, 33,2 1347. 1144 G. CIUHANDU, op. cit., p. 111.

345 Approbatae, titlul XLV, art. 1, in Corpus Juris Hungarici,

p. 114; vezi si p. 341 despre veka de Cluj. 345 bis KOLOSZVARY-OVARY, op. cit.,

659-660. 345 Apulum", IV, 1961, p. 259.

III, pp. 129-131, 206-207,

347 Szazadok", 1923, p. 136.

200

www.dacoromanica.ro


La 1855, in Tara Rornaneasci metzen (meub ) austriaca era consideratg deopotrivg" cu baniva de 20 de ocalems. Dupg alte stiri insg, mgsura austriacg metzen ar fi avut 80 de funzi345 sau 4 banite (80-100 1)35°.

La 1875, mgsura" ardeleang (foarte probabil merTa) era considerata in mod oficial de 22,63 1, iar cea de Viena, mult mai mare, de 61,49 1.

Mera a continuat sí se foloseasd si la sfirsitul secolului trecut. La 1894, de pila, un autor considera d ar fi, credem, sosit timpul s inlocuim pretutindenea mierta, ferdela

alte mgsuri vechi prin mgsurile noug, pe care si asa le prescrie legea. Am propus deci rngsuri de 20 si 10 litre, ca fiind

obsteste cunosoute i natinate in foarte multe locuri. Cele dintti se numesc pe alocurea ferdele noug, fiindcg se potrivesc intrucitva cu ferdelele de odinioarsi". Dupg Pgrerea autorului, ferdela nong de 20 de litri avea doug merle noi351, merTa fiind

jumItate din ferdelg. Merta sau vica a fost un important instrument de nasurat. Ind din secolul al XVI-lea, la 1556, este amintitg o mgsurg de lemn numitg vid" (mensura lignea ve/ea vocata)352 iar la

1594 moara de pe domeniul cetkii $imleu avea trei mere

pentru mgsuratul cerealelor353. Mertele se intilnesc apoi si in

inventarele unor averi ale locuitorilor din diverse pgrti ale Transilvaniei354.

Asa cum am arkat si mai sus, vrind sà unifice merTele din uncle comitate, in secolul al XVII-lea, autoritgtile au incercat sa' introducg merta sau sfertul de Kosice. La 1664 se adusese o asemenea mertg la Baia Mare, dupg care autorità'tile locale au confectionat dteva exemplare de merle, jumàfáti i sferturi de merte, pe care le Imp5.rtiserl la mori i in piete. Contralul folosiriii acestora era In seama judelui, fri prezenta ruja se pecetluiau meiele nou confecTionate si care era dator

sà raporteze periodic autoritgtilor despre modul cum mergeau treburile354

353 Buletinul oficial", 17 ian. 1855. Hurmuzaki, S. noul, vol. II, p. 337 (raport al consulului austriac). Istoria Banatului Timigan, p. 269. 9" F. 551 Poaia poporului" nr. 37, 1894, p. 435. Cluj, VII, 1964, p. 144. 352 Anuarul Inst. de Istorie" "9 D. PRoDAN, op. cit., II, p. 611. 255 Rev. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 376. 324bISKOLSZVARY-OVARY, op. cit., III, pp. 659-660.

20t

www.dacoromanica.ro


Asa cum in Tara Romaneascg. proprietarii de mosii incercau obting de la tgrani venituri mai mari decit cele legale folosind banite mari, tot astfel procedau uneori n Transilvania

stgpinii feudali, másurind grinele Cu o mertg mai mare. La inceputul secolului trecut, iobagii din Pesac trebuiau sg dea qtäpinului lor cite 12 mäsuri (metzen) de griu, 7 de ovgz, 7 de orz i doug de porumb, dar stgpinul, folosind o másurg mai mare, le luase ping la 1810 15 mäsuri de griu in loe de 12, 9 de orz loc de 7 etc. Dei nasura se mai micsorase la inceputul anului 1811, rämgsese totasi mai mare ca a iobagilor, care, in plus, trebuiau sà umple cu vtrf mäsura de grill, dei de regulg in acest fel se mgsura numai ovgzul, care era mai usor355.

In Moldova, mera a fast o mgsurg mare de capacitate, utilizatg in secolul al XVIII-lea si in prima jumgtate a seco-

lului trecut, mult mai adesea dedit chiba. In documentele moldovene, merta este amintitg prima oarg

la 25 noiembrie 1588, cind, in inventarul mgngstirii Galata, ctitoria lui Petru Schiopul, sint trecute diverse cantitgti de cereale cakulate in merte355. In secolele XVIIXVIII, merta este amintitá destul de des in documente, tn numeroase yinzgri sau calcule de cantitgti de oereale, insurnind uneori sute de merte357. Mai tirziu, cu merta au inceput sg se mgsoare alte produse, ca: varul358, nisipu1359, cartofii38° etc.

In secolele XVIIXVIII, cu merta se calculau uneori capacitatea sau volumul läzilor sau putinilor. In documente GH. CoTOSMAN, Comuna fi bisericile din Pesac, Timi§oara, 1936, p. 603. 358 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, pp. 408-409. 358 Doc. din: 30 april. 1689, 16 nov. 1712, 1790, etc (N. IOWA, Studii doc. VII, pp. 242, 299, 362). 358 Doc. din 5 nov. 1776 (I. BIANu, Catalogul manuscriptelor romanegti,

I, p. 584). 859 Doc din 1818-1819 (Ioan Neculce", 1923, p. 133). In timp ce, in Moldova, nisipul se nasura cu merta, in Tara Romaneasc5. unele documente amintesc un hirdclu de mcIsura. Astfel, la 1819, un nisipar se angaja sg, aducá nisip la biserica Domnita Bfila§a din Bucu-

retti, urmind sá fie platit dupà ce se intisura cu hirdaul dumnealui pitar Costii meimar-ba§a" (G. POTRA, Doc. privitoare la istoria orafului Bucure§ti, p. 731). 3" Doc. (dupl 1821> (N. IoRGA, op. cit., XXI, p. 415). 202

www.dacoromanica.ro


se pomenesc astfel rázi másurind 30, 40, 60 de mertemt sau putini de douI merte362.

Primele stiri despre márimea mertei stilt din secolul al XVII-lea, cind merta nu era Ind o másurá mare, asa cuan va deveni in secolul urmátor. Din vremea domniei lui Vasile

Lupu (1634-1653) s-a pástrat o insemnare pe un stilp din Orhei de care era legatá o mertá etalon: insemnarea avea urmátorul cuprins: aceastá miertá 10 ankle o dimerlie"363. Intrucit in secolul al XVIII-lea situatia a fost exact inversa merta avind 10 dimirlii aceastá. insemnare naste serioase nedumeriri. Indiferent insá de raportul dintre mertá si dimirlie, in secolul al XVII-lea, merta era o m'a-sur`a mica, ceca ce poate indreptáti presupunerea cá numele si capacitatea sa au fost imprumutate din Transilvania. Astfel, pentru anul 1684, cronicarul moldovean a inregistrat stirea cl, fiind vreme de foamete, mirta tirgului, cm de 16 ocà. de griu", se vindea cu trei lei364. Renaltá de ad cá, la 1684, mera avea 16 ocale.

Faptul cá, in secolul al XVII-lea, merta era o másurá micá de capacitate rezultá, de altfel, si din preturile foarte mici la care se vindea o mertá de cereale. Astfel, la 7 oct. 1636, o mertá de grin se vindea cu patru potronici365 (40 de bani), iar la 13 dec. 1649 cu cinci potronici366; la 10 sept. 1659 o mertá de secará valora un ort (33 de bani), iar una de mei tot un ort367 etc. In acteasi vreme, sint amintiti in documente saci cu o capacitate de sase merte368 sau de douá merte si jurnátate366. Se intelege cá, in toate aceste cazuri, trebuie sá. admi-

tem o capacitate micá pentru Inez.* Situatia s-a schimbat la sfirsitul secolului al XVII-lea, foarte probabil in vremea oelei de a doua clomnii a lui Dumitrasco

Caniacuzino (1685), °Ind, fiind vreme de mare foamete in NI N. IORGA, op. cit., V, p. 383 (doc. din <sec. XVIII)). 882

888 384 885

EN

Doc. din 15 sept. 1676 (Arh. §t. Ia§i, CDLIII/3). "Rev. istorica", 1920, p. 74. Cronicile Romdniei, ed. M. Kogalniceann, II, p. 34. Arh. st. Buc., manastirea Bistrita, XV/16. G. GHD3ANESCU, Surete, III, p. 242.

Ibidem, IV, p. 117. Vezi §i Rev. istorica", 1926, p. 234. 888 Acad. R. S. Romania, DIV/39. 149 Cronicile Romdniei, ed. cit., II, p. 34. 887

203

www.dacoromanica.ro


Moldova, cronicarul Ion Neculce noteazá, lapidar, cl domnul pus-au de au facut mierra mare"370. Cit de mate va fi fost mega nouá nu putem sti; este insá probabil cl ea a premers capacitatea mai mare a mertei din secolul al XVIII-lea. In secolul al XVIII-lea si in prima jumátate a secolului al XIX-lea, stirile despre márimea mertei devin mai sigure. In asezámintul lui Grigore al III-lea Ghica din 1776, printre alte másuri, se hotára ca merra sa se faca la toate rinuturile tot o masura, adeca de 110 oce371, hotkIrea fiind reinnoitá apoi la 1815372 si 1819373. Din aceastá vreme, mega devine multiplul dimirliei avind 10 dimirlii374 a cite 11 sau 12 ocale. Dupá 1831, in Moldova a fost legalizatá mega de 120 de ocale, care era egalá cu jumátate din chila de 240 de ocale, avind 10 dimirlii a cite 12 ocale373. Cu toate acestea, in documentele de la jumátatea secolului trecut, se intilnesc si merle mai mari de cereale calculate la 11 dimirlii scuturate ì rase".

Merpa de 110 ocale avea 197,12 I, iar cea de 120 ocale 215,04 le".

Aiarul mertei se calcula amestecIndu-se In proportii egale cantitáti de gnu, orz i málai378.

In Tara Romaneasca, mega este foarte rar amintitá in documente, in prima jumátate a secolului al XVII-lea, in 131,-. 3" NECULCE, Letopiselul Moldovei, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 84. 3" Uricarul, XIX, p. 352. 373 V. A. URECHIA, 1st. rom., X B, p. 324 si vol. II, p. 241. Uricarui, IV, p. 202. 374 A. WoLF, Beitreige, p. 138, P. KARACZAY, op. cit., p. 40 si Arittneticel, Iasi, 1839, p. 56. 873 "Prop&sirea", 1844, p. 232, N. souTzo, Notions statistiques, p. 162.

Du$ afirmatiile consulului Raab, la 1816, mera din Moldova era egali cu 48 garenti" din Galitia (Hurntuzaki, serie noul, vol, II. p. 362), iar peste doi ani P. Karaczay afirmg c5. ea era egall cu o cibla i jumiltate din Transilvania, unde cibla avea 80 de ocale (Beitrlige, Viena, 1818, p. 41). 378 Doc. din 8 febr. 1858 (Arh. st. Buc., A.N., MMCVII/9 si 10).

377 tu revista Yropiisirea", 1844, p. 232, se indict), (dupfi greutate) 153,378 kg, iar N. SOUTZO, oP. cit., p. 162 si I. GHICA, op. cit., p. 58, calculeazii merta la 190, 476 1, cifrii pe care I. Ionescu de la Brad o rotunjeste la 190, 48 1 (op. cit., p. 49). 878 Uricarul, IV, p. 202. 204

www.dacoromanica.ro


i Gorj380, iar la inceputul secolului trecut exista un sat cu numele Merta in judetul Teleorman38'. Documentele nu ne dau stiri despre mgrimea ei, dar, tinind seama de situa-

ziti378

via existentg in Transilvania de unde este posibilg sä. fi fost imprumutatg si de preturile la care se vind mertele de cereale, este foarte probabil c avea mgrimea ferdelei, obrocului mic sau banitei. Astfel, din documentul citar din 1620 re-

zultg cl o mertg de grim valora 90 de aspri, in timp ce obrocul costa 100 de aspri. 4) CHILA.

Ca nume al unei mgsuri de capacitate si greutate, chila a pgtruns in Tara Romaneascg si Moldova in a doua jumgtate a secolului al XVI-lea, dupg cgderea lar sub dominatia Imperiului otoman, fiind adoptatg de cele doug tgri In leggturg cu furniturile de cereale pe care erau obligate sg. le faca imperiului. Cg. este asa ne-o dovedeste faptul cá primele mentiuni ale chilei se ggsesc in poruncile sultanilor cgtre domnul Tárii Romanesti din 1560 §i 1566, cind i se cere acestuia livreze un numgr mare de chile de grine382. In documentele

interne, numele de chilg apare mai tirziu, la 1587, °Ind un pe oarecare Rustea cumpgrg °dug la Tgli*esti, plgtind lingg bani si vite i 12 chile ( Evan) de mei"383. 379 Doc, priv. ist. Rom. B, veac. XVII, vol. I. pp. 161-162 (doc.

din 1605).

389 AL. STEFULESCU, Documente slavo-romdne relative la Gorj, pp. 398-

99 (doc. din 1620). $91 N. IORGA, Studii §i doc., XVI, p. 152. 392 Catalogul doc. turce§ti, I, pp. 30-31, 35, 36. Despre originea vezi L. AINEANU, Influenfa orientald, sub voce. Dupà pfirerea lui

Vasquez Queipo, turcii ar fi imprumutat, la rindul lor, chile de la arabi (op. cit., II, p. 244). 333 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, 'vol. V, p. 315. Chila mai este amintitit i intr-o traducere romineasci a unui document din 1565-1566, chid apare si in poruncile turcesti (ibidem, vol. III, p. 215) iar pe un manuscris din secolul al XVI-lea, alcittuit in Tara Romineasc5., se MU insemnarea c5., in martie 1584, chila de griu costa 20 de aspri (P. P. PANAITESCU, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei, I, p. 109). 205

www.dacoromanica.ro


Este sigur cä noi am adoptat de la turci numai numele, nu fi capacitatea chilei. In primele documente in care este amintitg, ca si mai timiu, de altfel, in relatiile tkilor române cu Imperiul otoman, este vorba de chila de Istambul, care avea circa 22 de ocale, chila cea mai utilizatg In Imperiul otoman si cunoscutg deci si sultanului si dregkorilor si. Cum insg in Tara Româneascii mai existau in aceastá vreme doug obrocul mic si banita avind aceeasi capacitate mgsuri cu a chilei de Istambul (tot 22 de ocale), nu avea rost s'i se foloseascg o noug másurg de aceeasi capacitate; chila a devenit astfel pentru locuitorii Tárii Romanesti o mgsurá mult mai mare decit acestea doug, inlocuind intr-un anume fel ggleata. Chila de Constantinopol

sau stambol-chila", cum

i se spunea la noi a fost folositg in Tara Romaneascá destul de rar si numai in calcularea cantitgtilor de cereale furnizate imperiului (asa se si explicg numgrul mare de chile de grille cerute domnilor ygrii)384. De asemenea, chila de Istambul a fost utilizatá in teritoriile romanesti ocupate de turci, de pildg in Dobrogea. Dintr-o relatie din 1843 aflám astfel cg chila constantinopolitang folositg aici cumpgneste" 21'/222/2 ocale385. De pildA, la inceputul anului 1756, Tara Romfineascl trebuia sA

fundzeze 200 000 de chile de orz §i. 300 000 de gnu, lar Moldova 200 000 de chile de grin ai 100 000 de orz (A. OTETEA, Contribution el la question

d'Orient, Bucure.5ti, 1930, p. 168). Calculind cu chila trail, boierii din Tara RomitneascA arAtau peste 14 ani cl tara trebuia sl furnizeze anual

numai 35.000 de chile de griu (Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. IORC3A, Bucure.gti, 1902, p. 461). Vezi qi Catalogul doc. turcegti, I, p. 126, 254,262

passim §i Hurmuzahi, serie nouil, vol. I, pp. 141, 673, 783. CA aceastA chill de Constantinopol este mAsura folositA in relatiile noastre cu Imperiul otoman rezultA qi din faptul cA atunci and se cere permisiunea unor exporturi de grine in Transilvania se vorbe.5te tot de chile de Constantinopol (vezi doc. din 1814 §i 1815 relative la exportul a 70 000 de chile de cereale, in Hurmuzaki, serie noul, vol. II, pp. 194 §i 234). 888 Gazeta de Transilvania", 1843, p. 285. La 1850, insi, agronomul Ion Ionescu de la Brad afirma cl in Dobrogea se folosea o altA chill pe care el o nume§te chila Dobrogei" care era de patru ori mai mare decit aceea de Istambul, avind 88 de ocale (Excursion agricole dans la plaine de la Dobrodja, Constantinopol, 1850, p. 29). AceastA chill este apropiatl ca mArime de chila de Bakic, care, la 1825, era de trei ori mai micA cleat chila de Galati, avind deci 80 de ocale (Catalogul doc. turcegti, II, nr. 1871). 206

www.dacoromanica.ro


Ca másurá mare de capacitate si uneori si de greutate, chila s-a folosit la vinzárile de cantitáti mari de cereale, in comertul extern si in achizitiile acute de stat. In privinta márimii, observám d. nici una dintre ma'surile medievale utilizate pe teritoriul feírii noastre mi a inregistrat o variatie atit de mare ca chila; capacitatea ei diferá atit in timp, clt si in spatiu, avind márimi diferite de la o regiune la alta. Organele statului feudal recunosteau aceastá diversitate a chiki la 1833, cind se afirma cá atit chilele, cit si banitele sá urmeazá in fiescare judet cu o deosebire foarte insemnátoare"386 (adid. insemnatá).

De altfel, nici nu a existat un singur fel de chilá, ci mai multe, dupá regiunea In care erau folosite sau dupá márimea in gata' de chiba de Islor. Documentele amintesc astf el de chila de Br'aila §i de Giurgiu sau de chila mare387 tambul catre mijlocul §i chila mica388, aceasta din urrná fiind egalá cu o jumátate din cea mare sau cu 10 secolului trecut banite389.

Cum chila era socotitá uneori la greutate, este sigur cá variatia ei depindea nu numai de diverse traditii locale, ci 4i de greutatea boabelor cerealelor. La 17 august 1813, boierii

din Tara Româneasd artau destul de ciar

dei cam in-

corect gramatical d'A cind este griul mare la bob si plin de miez este mai multe oca in chilI"390, iaz la 8 martie

1804 se explicl faptul cá au iesit numai 264 de ocale la chilá fiind griul usure1"391. La aceeasi cenará se inregistrau deci variatii la greutatea chilei dupá cum era recolta.

Trebuie sá arátám d situatia era asemánátore si in Imperiul otoman, unde, in afad de chila de Constantinopol de 22 386 Buletin", gazen ofician, 26 febr., 1833, p. 66. 387 Doc. din 3 aprilie 1781 si 1855 (Arhivele Olteniei", 1935, p. 256 si Acad. R. S. Rumania, CCLXXXIV/371). 888 Doc. din: 27 martie 1776, 3 mart. 1803, 6 febr. 1847 (Doc. priv. relafiile agrare, I, p. 602, T. GRECIANU, Genealogfile documentate, II, p. 60, Arh. st. Buc., A. N., MMDCCLX.I/61). 382 Timpul", 24 ian. 1857, p. 4. 382 V. A .URECHIA, Ist. rom., X A, p. 928. 381 Ibidem, XI, p. 330. 207

www.dacoromanica.ro


ocale (sau 33 1)392, mai existau i alte mäsuri numite tot chile,

folosite in porturile mai de seamä: chila de Salonic, care avea 84 de ocale393, chila de Volo, care mäsura 175 1 etc.394. La

rindul ei, chila de Constantinopol, fiind o mäsurä mid, era submultiplul unei alte mäsuri mai mari, numitä mudul de Constantinopol, care avea 20 de chile sau 660 1393, aceastä ultimä mäsurä fiind apropiatä ca märime de chila mare de 400 de ocale din Tara Romaneasd (679,268 1). Cea mai veche rela0e cunoscutä despre capacit4tea chilei

din Tara Româneasd este din 11 iunie 1655, cind se aratä cä, in judetul Buz5.11, banita umbla 'in chila che 16"396. Este

vorba, foarte probabil, de un raport hare chila mare si baniça mid, de 22 de ocale; chila de Buzäu despre care este vorba avea, la mijlocul secolului al XVII-lea, 352 de ocale, capacitate egalä cu a chilei mari de Bräila la 1832. 393 Hurmuzaki, XIV/3, p. 206, P. P. PANAITESCU, Câlâtori poloni prin

fdrile romdne, p. 242 si Studii", nr. 2, 1962, p. 410. Despre capacitatea alte opinii. Astfel, dupä pArerea chilei de Constantinopol mai sint lui A. Lejetute, la Adrianopole, chila ar fi avut capacitäti diferite, dupil greutatea hectolitrica a cerealelor: chila de grill 21-24 ocale, cea de orz

16-17 ocale, de porumb 21-22, de ovaz 12-13, de in 22-23 etc. (A.

LEJEUNE, op. cit., p. 264). Consulul austriac Pleischackl afirma, la 1815, cii o cling de Constantinopol avea 36 de ocale, fiind de circa 10 ori mai micä decit chila valaha

(Hurmuzaki, serie nota, vol. II, p. 234) iar dupä opinia englezului W. Wilkinson, pe la inceputul secolului trecut, chila de Istambul ar fi fost egalà cu miisura englez5. denutnitä. broshel", adicá cu circa 36 1. (An Account of the Principialities of Walachia and Moldavia, Londra, 1820, p. 75). 393 N. SVORONOS, Le commerce de la Salonic au XVIII-e siècle, Paris,

1956. 394 M. AYMARD, Venise, Raguse et le commerce du blé pendant la seconde

moitié du XVI-e siécle, p. 172. 395 Ibidem. Ca nume, mudul pare a proveni din nasura roman& modius (care avea 8,64 1.; SAIGEY, op. cit., p. 68), masurA folosità si de italieni

sub numele de maggio si avind capacitäti diferite (intre 146 1 si 622 1), ca si de sirbi sub numele de mat, avind 480 de uncii. (ST. NOvAKovid, Zakonic Ste.lana Dufan, pp. 265-266 si I. JIRECEK, Istorja srba, III, p. 232). Mudul (mild) a fost folosit uneori i in relatiile dintre tanile routine Imperiul otoman. La 1560, de pild5, Mircea Ciobanul daduse turcilor 1515 miid de orz (Acad. R. S. Romania, DLXXIX 24 a). 396 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 3474, f. 3 v. 208

www.dacoromanica.ro


Spre sfirsitul secolului al XVII-lea, la 15 mai 1690, mai multi sgteni din Birlogu-Vilcea se imprumutau de la un boier

cu o cantitate de mei de chile 20, care fac oboroace 80. .. , insg oborocul de ocg 22"397. Chila mica' folosita in judetul Vilcea avea 88 de ocale, fiind egalg cu patru chile de Constanti-

nopol, cu un sfert din chila mare de Buzgu si Brgila si foarte apropiatg de capacitatea chilei folosite la Salonic care mgsura 84 de ocale, sau a mgsurgrii italiene numitg staio, care avea 99 1 la Ragusa398.

In a doua jumgtate a secolului al XVIII-lea, in judetul Arges, chilele mici aveau capacitgti diferite la fiecare cerealg;

cea de mei avea 96 de ocale, cea de porumb stuleti 112 si 200 de ocale, iar chila de porumb boabe 120 de ocale399; in acelasi timp, in judetul Teleorman chila de mei avea 120 si 144 de acale400, iar in judetul Rimnicul Sgrat o chill' de grit' cuprindea opt banite, adicg 176 de ocale401. Cit priveste vestita chila a Brailei, la sfirsitul secolului al XVIII-lea, aceasta avea 240 de ocale de griu402; la 1818 era

egalg cu 11 chile de Istambul403 (deci tot cu circa 240 de ozale); la 1819, chila de Brgila avea 242 de ocale404. Retinem deci cg, in secolul al XVIII-lea si la inceputul celui ur-

mitor, chila de Braila avea o capacitate de circa 240 de ocale.

Mai trebuie sg argegm, insg, cl chila de Bialla era si o mIsurg de greutate, nu numai de capacitate. Astfel, in decembrie 1831, chila de griu arngut fiind mai greu cintgrea 280 de ocale, in timp ce chila de griu de varg mg397 Fotocopie la Inst. de istorie N. Iorga". 398 M. AvmARD, op. cit., p. 172. 399 Doc. PriV . relafitile agrare, I, pp. 602 si 543.

Arhivele Olteniei", 1935, p. 127. 4" Hurmuzaki, XIV/3, pp. 453-455. De aceeasi capacitate apare 400

chila la 1835 si In jud. Vilcea (Arhivele Olteniei", 1925, p. 330). 882 N. IoRGA, Studii 0 doc., V, p. 547, Hurtnuzaki, XIV/3, p. 205 si

serie noug, vol. I, p. 392. 493 Catalogul doc. turce0i, I, p. 255. Vezi si Hurmuzaki, serie noug,

vol. I, pp. 200 si 207, unde se d채, aceeasi echivalenta. 484 Catalogul doc. turce0i, I, p. 269. La inceputul secolului al XIX-lea, consulul rus socotea chila de Brtiila ca fiind de 10 ori mai mare declt

aceea de Istambul, deci avind circa 220 de ocale (Arh. St. Moscova, Min. de Exteme, dos. 233/1821). 209

www.dacoromanica.ro


sura numai 260405 (in ambele cazuri, insä, chila aceasta era mai mare decit mäsura de capacitate de 240 de ocale). La 23 februarie 1832, capacitatea chilei de Brèlila a lost fixaai la 240 de ocale pentru gnu fi mei (at avusese i inainte), 352 de ocale pentru porumb (aceasta se numea chila cea mare") fi 200 de ocale pentru orz i ovïiz406. Dup5. cum rezultä din dictionarul adeseori citat al lui Iordache Golescu, pe la 1830 capacitatea chilei mari de Bräila de 352 ocale sau opt banite a 44 de ocale era consideratä ca fiind cea mai folositä in tarä407. Capacitatea chilei de MIla era cunoscut i folositä incä din secolul al XVIII-lea si in alte judete ale tärii. Astfel, in anul 1781, episcopul de Rimnic stringea de la fiecare preot din eparhia sa cite o jurratate de Ibräill chilä" de gr1u405; in acelasi an, mänästirea Tismana trebuia s furnizeze statului 30 de chile de cereale ale Brilii, mari"409. Datoritä importantei portului Bräila pe unde se face cea mai mare exportatiie" de cereale41° chila de Bräila servea uneori ca etalon i pentru celelalte judete. La 24 decembrie 1831, otcirmuirea" judetului Mehedinti arta astf el intrucit in acel judet locuitorii nu obisnuiau a-si stringe rodurile in socotealä clä. chile, oi... in sum ä de ocale", a trebuit sä se calculeze chila drept 360 ocä, dupä a Ibräilii"411. Cit priveste chila Giurgiului unde era o altä importantä

schelä." a tärii

aceasta avea la 1738 sase chile de Istambul412

405 st. Buc., Vistieria Romanesti, dos. 2933/1831, f. 151 si 4322/1832, f . 88. Analele parlamentare", 1831-1832, p. 642 si I. COJOCARU, op. cit.. II, p. 498. Vezi si C. C. GIURESCU, Istoricul orapaui Brdila, Bucn-

resti, 1968, pp. 103-105, care consideri in mod gresit drept chili de BrAila si pe aceea de 400 de ocale introdusi in 1832. 407 Vezi mai jos p. 228. 4" Acad. R. S. Romania, CMLXXIX/129 A. Vezi si doc. din 7 aprilie

1749, in care se vorbeste de o vinzare cu chile BrAilei (Ibidem, CCXLIV/137).

4" Arhivele Olteniei", 1935, p. 256. Vezi i Hurmuzaki, serie non& vol. I, p. 340, mide se spune cá, la 1785, domnul Moldovei trebuia si furnizeze la Oceakov 48 000 de chile de grine dupl misura BrAilei". 41° La 1826, pentru zahereaua livrati Imperiului otoman, trebuia sá pliteasci pretul dupá fiiatu ce si va rupe pá fiescareian la schela BrAilii" (N. IoRGA, Studii si doc., XXI, p. 51). 411 I. COJOC.ARU, op. cit., II, p. 491.

412 Studii si mat. de istorie medie", V, p. 477. 210

www.dacoromanica.ro


(deci circa 120-130 de ocale), fiind de circa douI ori mai

mica decit chila de Baila (cea de 240 de ocale). Desi exista o chilá-etalon importana aceea de Baila chila a continuat sá inregistreze mari variavii si in prima ju-

mátate a secolului al XIX-lea. Astfel, la 1804, fiind griul usurel", acesta avea 264 de ocale in chill418, iar in 1816 boierii au fixat la 300 de ocale de grin capacitatea chilei pentru nartul (pretul fix) de piine al brutarilor din Bucuresti414.

Datoritá faptului cá nu exista o másurl de capacitate unid, la inceputul secolului al XIX-lea, consulii austrieci in general bine informati comunicau la Viena preturile cerealelor nu in chile, ci in metzen" austriece de cite 80 de funzi415, aatind cál este greu de transformat chilele de Constantinopol in chile de Valahia, chile care, dupl párerea consulului Fleischhakl, aveau, pe la 1815, circa 360 de ocale416.

0 situatie diferia ne este relevatá la 1830 de logofátul

Constantin Golescu, dupá opinia cáruia chila másura 352 de

ocale in regiunea de ses a aril (dug chila mare a Bailei), 176 de ocale in judetele din centrul tárii si 120 de ocale in regiunea de munte. In Oltenia, chila se folosea destul de putin

(in Romanati doar, unde avea 176 de ocale sau 16 sinice a cite 11 ocale sinicul); in rest, se &area cu suta de ocale (in Dolj si Mehedinti) sau cu banita de 44 de ocale, denumiti obroc (in Gorj si Vilcea)417.

In anul urmátor, in unele judge ale aril (Ilfov si Ialomita), capacitatea chilei era stabilitá printr-un acord intre vinz'átorii si cumpárátorii de cereale dupá cum se vorbeste la toc418 V. A. URECHIA, op. cit., XI, p. 330.

414 Ibidem, X A, p. 925. Vezi si P. TEULESCU, Doc. istorice, Bucuresti, 1860, p. 171, unde se publics% nartul" de preturi din 1775, in care chile de

grill e calculat5, in mod oficial la 260 de ocale. 415 Hurmuzaki, serie nouA, vol. II, p. 377. 418 Ibidem, p. 234.

Afirmatia sa este confirmatl de un doc. din 4 dec. 1826, potrivit clruia chile de grin ayes, la Ploiesti, 360 de ocale (G. POTRA si N. SilviACHE, Coneribulii la istoricul ora§elor Ploie§ti §i Tirg§or, p. 217).

418 Arh. st. Buc., Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 31-32.

Aceeasi variatie a capacitAtii chilei apare si in tranzactiile Incheiate cu negustorii din Transilvania, tu care chile este calculata uneori la 200 de ocale, alteori la 320 (doc. din 1818 si 1833, rezumate in Catalogul doc. grecefti din Bra§ov, I, nr. 2134 si II, nr. 1605). 211

www.dacoromanica.ro


mea15.'", dei in judetul Ilfov cirmuirea calcula chila la 352 de ocale, dupa' asa-numita chirá a oboruluicc418.

Capacitatea diferitá a chilei in judetele Tárii Romanesti este scoasá si mai bine in evidentl in listele de prewri ale cerealelor pe anii 1831-1832, liste publicate 'in Analele parlamentare"419 sau aflate lila in manuscris"420. Astfel, pentru

anul 1831, in noua judete chila avea aceeafi capacitate la toate cerealele, dup'al cum urmeazá: 120 de ocale in judetele Muscel si Vilcea;

176 de ocale in judepele Arges, Dimbovita, Teleorman si Vlasca;

240 de ocale in judewl Ialomita; 260 de ocale in judewl Rimnicu Sárat; 360 de ocale in judewl Mehedinti. intr-o serie de alte nou.5. judete, chila avea capacitáti di-

ferite la fiecare cereal; asile!, in judetele Olt, Romanati si Dolj, griul, porumbul si meiul erau socotite la 176 de ocale In chilá, orzul la 130 si 136 de ocale, ovázul la 120, 90 si 130 ocale; in judetele Bráila si Buzáu chila era socotitl la 300 de ocale pentni gnu, porumb si mei, 200 pentru orz si 180, respectiv 170 pentru ováz; in judewl Gorj, gnu! avea 360 de ocale, porumbul 240 de ocale, meiul 380, iar orzul si ovázul cite 189 de ocale; in judetul Ilfov, 369 de °cale pentru grill, porumb si mei, 240 pentru orz si 220 pentru ovh, iar in judetele Prahova si Saac griul era cakulat la 400 de ocale, porumbul la 300, respectiv 360 de ocale iar orzul si ovázul la 240 de ocale421.

Precum rezula din aceasa lisa, capacitatea (sau greutatea) chilei varia intre 90 fi 400 de ocale; in toate judetele unde chila avea capacitáti diferite la fiecare cereal, cele mai usoare erau considerate orzul si ovázul Cintile 90 si 240 de ocale), cereale care aveau cea mai micá greutate hectolitricá. Pentru anul 1832, capacitatea chilei apare in aceleasi liste

diferia de aceea din anul precedent. Asile!, in Arges, chila nu mai este de 176 de ocale, ci de 120; in Gorj nu mai are 4" Arh. st. Buc., Vistieria Tkil Române§ti, dos. 2933/1831, f. 96 §i

Ochmuirea Ilfov, dos. 1176/1831, f. 114. Vezi q'i C. PATRA$CU , op. oil.

(Studii", nr. 4, 1968, p. 673).

412 Pe anii 1831-1832, p. 640. 42° Arh. st. Buc., Vornicia din lttuntru, dos. 528/1832. 421 Analele parlamentare", 1831-1832, p. 640.

112

www.dacoromanica.ro


360, ci 176 etc.422. In aceste cazuri, este vorba foarte probabil de chila mic i chila mare in cadrul aceluiasi judet (120 si 176 in Arges, 176 0 360 in Gorj). Din aceste liste rezultäc chila era utilizata" la aceast1 data atit ca m'dsurè-i de capacitate, at fi de greutate. In judetele in care chila avea acelasi numär de ocale la toate cerealele avem de-a face, in mod sigur, cu chila mäsurá de capacitate, stiind ci una este greutatea unei chile de grim si alta a uneia de ovaz;

In judetele in care chila varia dupá greutatea cerealelor care se mäsoarä, ea era consideratä o mäsurä de greutate, fiind calculatä dupä greutatea hectolitricá (destul de aproximativä) a cerealelor.

Trebuie sä mai arätäm, de asemenea, c nici evidentele oficinregistreze aceeasi capacitate a chilei in acelasi judet. Astfel, dosarele pästrate de Vistieria Tärii Românesti pentru aceiasi ani 1831 si 1832423 redau ca-

ale ale statului nu reuseau s

pacitäti diferite In parte de acelea publicate in Analele parlamentare" sau inregistrate la Vornicia din lluntru, de care am amintit mai sus. Dupä aceste evidente situatia se prezenta asile!: Griu Jude f ul 1831

Braila BuzAu

Saac Prahova

Ialomita Ilfov Dimbovita Vlasca Telecntnan Muscel Arges

cat

Rsnnanati Malj

Vilcea Gorj

Alehedinti

Me i

Portunb

Orz

1832 1831 1832 1831 1832 1831 1832

Ovilz 183111831

260-280 300 280 300 280 300 220 200 220 160

--

360-400 400 350 352 176 176 176 120 120

176 176 120 176 360

-- --400 400 400 300 300 240 230 240 180 400 -350 350 400 240

300

360

360

240

240

400 352 400 352 400 260 240 260 380 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176 130 176 90 120

120

120

120

--

120 120 120 120 120 120 176 176 176 176 176 136 128 120 96 176 176 176 176 176 130 130 90 130 176 176 176 130 120 130 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 300 176 300 176 300 176 300 176 300 240 300 240 360 352 280 200 120 120

422 Arh. st. Buc. Vornicia, din läuntru, dos. 528/1832.

422 Arh. st. Buc., Vistieria Tärii Románesti, dos. 2933/1831 si 4319/1932 Ocirmuirea Ilfov, dos. 1176/1831 apud C. PATRASCU, op. cit. (Studii",

nr. 4, 1968, p. 683).

213

www.dacoromanica.ro


Din comparavia celor doui liste

a Vistieriei si a Vorniciei

din liuntru rezultl.' ci fiecare dintre aceste institutii centrale ale relrii Romanefti avea o alai evident-a' pentru capacitatea chilei din judetele ;aril.

Datoriti marilor deosebiri existente intre capacitatea chilei din judeve, magaziile de rezervi ale statului infiintate prin Regulamentul organic au fost nevoite sรก. calculeze toate produsele colectare in anul 1832 in unitatea cea mai micl de capacitate, care era aceeasi pentru toatรก tara, ocaua, ceea ce ingreuia mult calculele424.

Cum aceastรก situatie producea serioase perturbatii in relatiile comerciale interne si externe aflate in plini dezvoltare ca si in relaviile stipinilor de mosii cu sitenii, organele de resort Vornicia treburilor din liuntru si Vistieria au fost nevoite si ja mรกsuri pentru indreptarea situatiei. In anul 1832 se hotirlste uniformizarea capaciaitii chilei la 400 de ocale pentru toate judetele girii; aceasti noui chill se subimpรกrtea in 10 banite a 40 de ocale sau 20 de banite a cite 20 de ocale, banite cu care se calcula apoi chila. Vistieria urma sรค. trimiti in toate judwle si orasele %It'll asemenea banite eta-

Ion, care trebuiu sรก fie folosite de la 1 ianuarie 1833425. In proiectul de vinzare a vimilor Tรกrii RomInesti pe anul 1833, la puncrul 49 se preciza; chila pentru producturi de acum inainte va fi de 10 banite, banita de cite ocl 40 (patruzeci) si va insuma oci patru sute; pentru inlesnire insรก, se va face douizeci jumรก.titi de banivi de cite ocรก. douizeci si aceastl misuri se va obisnui in toatl tara"426. Obstirea" (adici aducerea la cunostinta obstei locuitorilor) s-a ficut printr-o publicatie" a Departamentului Finantelor la 12 ianuarie 1833, in care dupi ce se arati neorinduielile produse de folosirea unor mIsuri dupi obiceiul fiesciruia juder, se spune ci stipinirea, aflindu-se Cu cea mai pitrunzรกtoare ingrijire spre tnaintarea 424 Buletin", gazeti oficial, 26 febr. 1833, p. 66. Cu patru ani mai

Inainte, la 9 oct. 1828, preturile cerealelor erau fixate pe suta de

ocale pentru cd chile; pe la toate judefile nu sa potriveยงte cu masura # cantarul" (I. COI0CARU, op. cit., I, p. 409) . 426 Arh. st. Buc., Vistieria , dos. 4322/1832, f. 8-9 v. 428 Buletin", gazetil oficial& nr. 1, 1833, p. 9. 214

www.dacoromanica.ro


negotului i linistirea intre neguvitori i cumpáritori, cum si

intre proprietari i locuitorii clácasi", hotáráste: desfiintarea vechilor chile diferite folosite in judge; suma hotarita introducerea unei masuri unice, chila de oca' 400, fácutá ajar cu gnu, mei, porumb i orz, impánitá In 10 baniti, una de ocá 40, sau in 20, pentru inlesnire la mlsurátoare si drat, una de ocá 20"; se vor trimite la ocirmuirile judetelor cite douá banive,

una de 40 socotitá zece in chill si alta de ocá 20, socotitá 20 in chill" 427.

Iatá ce spune i Iordache Golescu in dictionarul su ramas In manuscris despre aceastá uniformizare a chilei: banitá chilás aseamáná la trebuin; i insemneazá o másurá cu care se másoará bucatele; insá banita este de od 44 iar chila dá 8 banite, adic d 005. 352. Banita se aseamáná cu ferdela nemteascá, iar chila cu gáleata (folositá in Transilvania

N.S.), insá atit banita este mai mare decit ferdela, cit

chila mai mare decit gáleata. Acum (deci la 1832), chila s-au mai márit, fácindu-se de zece bániyi i banita de 40 °el, care vine chila de 400 ocácc428.

Desi a trebuit s infrunte in toate judetele i schelelea tárii traditia folosirii unor chile diferite, aceastá nouá capacitate a chilei s-a impus treptat in toatá Tara. In situatia rodirii" pe anul 1832, intocmit5 la inceputul anului 1833, toate cantitátile de cereale sint calculate in chile de 400 de ocale429, ceea ce aratá cá, oficial, chila era consideratá ca avind aceastá capacitate. Cu toate acestea, márimea chilei a continuat s inregistreze unele variatii i dupá anul 1832, dar diferentele inregistrate intre diverse chile si aceea oficial de 400 de ocale, denumitä. chila reirii"430, au fost mult mai mici ca inainte. Astfel, intre

anii 1837-1838, un englez, Charles Cunningham, in trecere 427 Arh. st. Buc., Vomicia din lä.untru, dos. 694/1833, f. 238 si Bule-

tin", gazetil oficiahl, 16 ian. 1833, p . 16.

428 Acad. R. S. Romiinia, ms. rom. 850, f. 166 y.

429 Amalele parlamentare", t. III, partea I, 1832-1833, p. 450. Vezi si Cantor de avis si de comers", 1837, p. 8. 488 I . COJOCARU, op. cit., II, p 547. 215

www.dacoromanica.ro


prin tara noastrá, considera chita de Baila de 400 de ocale, dar cu unele variatii dupà greutatea griului: griul de munte avea 405 ocale la chilà, iar cel de cimp cu 10 ocale mai putin431; peste cltiva

ani, un alt altor, rus de asa datá,

Batianov, intocrrund un tabel de másurile folosite in taa, considcra chila de Baila ca fiind de 385-390 de °cale"' (in ambele cazuri se are In vedere greutatea hectolitricá a cerealelor).

In anul 1838, chila de gnu, mei si porumb se socotea in aproape toate judetele arti la 400 de ocale, in timp ce in

citeva judete (Romanati, Prahova, Olt), cerealele mai upare (orzul i oN ázul) erau calculate prima la 270-360 de ocale, iar cea de a doua la 240-272 de ocale433. In unele judete chila continua deci a fi calculatá dupá greutate. Peste alti zece ani, In 1848, se observá cá In unele judete (Arges, Bràila, Muscel, Teleorman i Vlasca) toate cerealele erau m'asurate cu chila de 400 de ocale, in timp ce in altele, vinzárile se fáceau In sute de ocale (Dolj i Mehedinti) sau Cu chile diferite (cazul judetelor Prahova i Romanati, unde chila de gnu, porumb si mei avea 400-420 de ocale, orzul 360 sau 340 de ocale, iar ovázul 300 de ocale)434. $i mai tirziu, cind chilele de gnu se cinareau, aveau uneori mai mult de 400 de ocale; dupá o informatie din anul 1862, trei chile de gnu cionarite másurau 1241 1 2 ocale, chila fiind deci de 412 ocale435. Cam In aceeasi vreme, orzul, fiind mai usor, era calculat chiar de autoriati la 21 banite mici 431 Revue roumaine d'histoire", t. III, nr. 2, 1964, pp. 270. 432 Ms. la Inst. de istorie N. Iorga". Datoritä acestor diferente, listele din deceniul al IV-lea al secolului trecut in care se dau echivalentele

chilei de 400 de ocale in masuri europene inregistreaza unele deosebiri de

la o lista la alta; astfel, chila era egalii cu: 17 si 3/4 sau 17 si 7/8 chile constantinopolitane; 7 si 3 4 sau 8 staia" de Triest; 5 si 1 2 sau 5 si 5/7 mine" de Genova; 8 si 3/4 sau 9 si 1/8 saci de Livorno si 2 si 1 3 Kuater" de Londra (Mercur", 1840, pp. 6,25, 29, 32, 36, 40 etc. si 22 aug. 1840). 433 Arh. st. Buc., Vornicia din lAuntru, dos. 1952/1838. 434 Ibidem, dos. 408/1848. 436 Täranul romän", 1862, p. 197. 216

www.dacoromanica.ro


intr-o chi1ä436

(in loc de 20, cit avea chila de 400 de ocalc

capacitate).

In sfirsit, trebuie sä mai amintim si de faptul cä chila, mäsurindu-se cu banita (10 banite mari o chilä), inregistra unele diferente fat5 de capacitatea sa oficiará' si datoritä faptului csi nu se respecta totdeauna capacitatea legalä de 40 de ocale a banitei. Asile!, intr-o poruncä din anul 1840, referitoare la orasul Bri1a, domnul rii, Alexandru Ghica, aráta cà Departamentul (trebilor din läuntru) va lua in bägare de searnä plingerea propusä pentru osebirea banitelor i intrebuintarea mesterilor ce mijlocesc la mäsurätoarea bucatelor prin tarä i, intelegindu-se cu dumnealor vinzkorii, va ingriji a se introduce pretutindeni chila cea oficialä de 400 oca"437. Chila de 400 de ocale este egatei cu 679,268 1438. Datoritä folosirii ei vreme de mai multe veacuri, chila a supravietuit introducerii sistemului metric. In 1907, in comuna Teleorman se vorbea asile! de 300 de chile Cälinesti mari" de porumb439. Si astäzi incä, in multe sate din Cimpia Dunärii (in jud. Ilfov i Vlasca), sàtenii isi mai calculeazI cerealele in chile.

In Moldova, chila a indeplinit un rol aserranátor cu acela din Tara Romaneascä, avind, ca in provincia vecinä, o capacitate diferitä.

Prima mentiune a chilei dateazä din aceeasi vreme ca si In Tara Romaneaseä; la 18 aprilie 1565, turcii porunceau lui Alexandru Läpusneanu, domnul tárii, sä trimitä la Poartä. 100 000 de chile de orz440. Cum chila de orz era evaluatä la 436 Monitorul oficial", 1861, P. 363. Vezi i plingerea unui locuitor, din 1845, in care se spune cá másurase griul cu banita ecsportatii cea dreaptl, 21 trágátori in chilií, necletenate i fárá virf" (I. Co.roCARu, op. cit., II, p. 875).

489 Analele Bráilei", 1929, nr. 2-3, pp. 52-53. 488 1. BUJOREANU, op. cit., p. 1970. Dup5. párerea lui Ion Ionescu de la Brad, chila romfineascá" (cum numeste el chila din Tara Románeascä) ar fi avut pe la 1861 doar 634,92 1 (Calendar pentru bunul cultivator, Bucuresti, 1861, P. 49). Aceeasi capacitate o india si I. GHicA, op. cit.,

p. 58 si Pharmacopeea romana, 1862, p. 597. 439 Revista arhivelor", 1964, nr. 2, p. 246. "0 Acad. R. S. Románia, DLXXIX/79 a.

217

www.dacoromanica.ro


pretul mic de 6 aspri441 í vinind seama de numárul mare de chile solicitat, este vorba, fr ndoialg, de chile de Istambul. numitl In documente si stambol-chila" Aceastl chill

a fost folositl adeseori in relatiile Moldovei cu Imperiul otoman sau in diverse alte prilejuri. De pildá, la 1742, Poarta cerea domnului Moldovei 13 000 de chile stambol de orz442; mai tirziu, abatele R. G. Boscovich afirma cá Moldova trimetea anual la Constantinopol peste 300 000 de chile de griu, misura cineirind 22 de ocale"443; in sfirsit, la 2 octombrie 1812, Obsteasca Adunare a Moldovei estima producTia de

gnu a pár;ii de ráslrit a Moldovei la 120 000 de stambolStamboale de gnu sit de Mil sint amintite adeseori in documentele din prima jumltate a secolului al XIX-

lea, uneori

capacitatea acestei másuri confundindu-se cu aceea a dimirliei446, care era de fapt mai mica.

Amintirea chilei de Istambul s-a pIstrat mai multá vreme in Moldova decit in Tara Roma.neascl, banitele de 22 de ocale numindu-se 'Ana' tirziu stamboale. La 1871 se spunea astfel cI un clopot al mInlstirii Neamt era cam de 10 stamboale"447.

In afarl de aceastá' chill de Istambul sau stambol-chilr, documentele din secolele XVII-XVIII amintesc chila fie la vinzlri si cumpIráiri de cereale, fie ca obligavie a locuitorilor de a da zaherea trupelor turcesti, obliggie cunoscutá' la sfir441 Ibidem, DLXXX/26 a.

4" N. IORGA, Studii fi doc., VI, p. 327.

4" R. G. Boscovic.H, Giornale di un viaggio da Constantinopoli in Po Bassano, 1784, p. 125.

444 Uricarul, IV, p. 346. In afaril de aceasti chili, in a doua jumitate a secolului al XVI-lea, mai este amintiti i chila de Chilia, dupá numele portului cu acest nume; la 1585, aceasta avea 230,94 kg (L. COCER, Le commerce interieur des céréales dans l'Empire Ottoman pendant la seconde moitii du XVI-ame siècle (Revue de la Faculté des Sciences economiques de l'Université

d'Istambul, nr. 1-4, 1950, p. 179).

4" Vezi doc. din: 16 iulie, 26 august si sept. 1828, 12 iunie 1840, 30 iulie

1844, 8 oct. 1848, 20 sept. si 3 nov. 1850, 29 iunie 1862 etc. (Arh. st. Buc., A. N., MMII/122, 125 , 127, 128, MMVI/82, MCMLXXVI/32, MDCCCXCIX/105 i 179, MCMLVIII/1 i DCl/51 etc.). 446 Doc. din 29 Fin. 1852, unde se arati cá o merti avea 10 stamboale 4ibidem, MMCVII 4).

"7 Acad. R. S. România, rus. rom. 228, f. 355 v.

218

www.dacoromanica.ro


situl secolului al XVII-lea sub numele de chile de Camenive448.

Chila a avut sit in Moldova capacitáti diferite. Despre Antioh Cantemir, cronicarul Ion Neculce afirmá cà a trimis turcilor 300 de cai incárcati cu grtne, punind pe tot calul cite 2 chile"449. Aceastà chilá de la inceputul secolului al XVIII-lea avea o jumátate de povará de cal sau circa 70 de ocale. Mai tirziu, la 1742, chila era consideratá ca avind 18 dimirlii450, adicl 198 de ocale.

In primele decenii ale secolului al XIX-lea, chila din Moldova era consideratá ceva mai mare, avind douá merte sau 20 de dimirlii, adiel socotitá cu dimirlia de 11 ocale másura 220 de ocale, iar cu dimirlia de 12 ocale másura 240 de ocale45' (cit avea in aceeasi vreme chila micá de Bráila). Chila de 240 de ocale, egalá cu douá merte452, era considerará tn aceastá vreme másura oficialá a Moldovei, Asa se explicá faptul cá, in rapoartele consulilor austrieci din Iasi cátre ministerul de externe din Viena, preturile cerealelor din Moldova sint calculate cu chila de 240 de ocale453. Subliniem faptut ca capacitatea chilei din Moldova a lost calculatá dupá aceea a mewl. Aceastà chilä de 240 de ocale sau de douá merle se numea

chila de Galati, dupá numele portului pe unde se fácea cel mai mare export de grille. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, stráinii care au trecut prin tara noasträ considerau 448 Doc. din 24 ian. si 1 iulie 1693 (Arh. st. XLIX/1 i Cerceari istorice", 1932-1934, p. 109). I. micutz.B, Letopiseful, ed. a II-a, ed. I. Iordan, p. 137.

"° N. IOROA, Studii fi doc., VI, p. 332.

451 A. WOLF, Beitrage, p. 138, P. KARACZAY, Beitrage, p. 40, N. IoROA,

Studii §i doc., XIX, p. 100, XXI, p. 524, V. A. URECHIA, op. cit., X B, p. 473 si relatia lui Lagan (Buletinul Com. istorice", IX, 1930, P. 175).

Intr-o Aritmetica nedatatit, aprtruti. in prima jumatate a secolului al XIX-lea (p. 74) se spune c chila se imparfeFte in cloud merle fi merla 10 dimerhi". Vezi i Aritmetica, Iasi, 1839, p. 56.

452 Echivalenta dintre dota merte si o chili{ rezula din ntuneroase

documente; vezi pe cele din: 1818, unde se spune di 176 merte de griu fac

88 de chile; 7 iunie 1835, 12 iulie 1864 etc. (Acad. R. S. Rominia, MCCXLVII/9, Arh. st. Buc., A. N., CCCIX/12, MAICDXII/50). Vezi PropLsirea", 1844, p. 232, N. SOUTZO, op. cit., p. 162 si D. Imtcu, op. cit., p. 16.

453 Hurmuzaki, serie nota, vol. II, pp. 365, 377, 392 etc. 219

www.dacoromanica.ro


raportul dintre chila de Galati

i

aceea (mare) de Brila

(de 352 ocale) era de trei la doul454. Mai trebuie s amintim aici i faptul c, spre sfirsitul seco-

in general bine inforlului al XVIII-lea, francezul Carra afirml csi chila PTO avea mat asupra fárilor noastre 260 de oca/e455, fiind deci ceva mai mare decit chila de Galati.

In afará de aceste chile, de 220, 240 si 260 de ocale, existau in secolul al XIX-lea in Moldova ca i in Tara Romaneascl chile mai mari si mai mici, dupi greutatea hectolitrid a cerealelor. Astfel, in listele de preturi din anul 1845, in citeva din tinuturile Moldovei (Bacau, Botosani, Suceava, Dorohoi), griul porumbul si secara erau socotite la 240 de male in chilli, in timp ce orzul avea 180

210 ocale iar oväzul 140-200 de ocale. In tinuturile Birlad i Tecuci chila de gnu i porumb avea cite 260 de ocale,

iar orzul 180-210 ocale; in tinutul Vaslui, toate cerealele, Cu exceptia secarei, erau calculate la 260 de ocale in chill', in timp ce in tinutul Neamt griul si secara aveau cite 280 de ocale la chill, porumbul 270, orzul 200 si ovslzul 160. Numai in orasul Iai capitala toate grinele erau socotite la 240 de ocale in chill., dupà mlrimea chilei oficiale456.

Situatia nu s-a schimbat nici mai tirziu, cind chila se socotea dupyl greutatea hectolitricà aproximativsi a cerealelor. Astfel, in 1848, grill! si porumbul erau calculate intre 240 si 280

de ocale chila, màlaiul intre 240 si 300 de ocale, orzul 160 240, iar secara 240-260457. In 1857, chila de gnu varia inRevue roumaine d'histoire, nr. 2, 1964, p. 272 (relatia englezului Charles Cunningham din anii 1837-1838). Acesta dà i echivalenta chilei In alte milsuri; dupti piirerea sa, 100 de chile de Galati erau egale ea 435 hl sau cu 208 cetverte de Odessa, chila avind deci 4,35 hl. Vezi, de asemenea,

Romanoslavica", XI, 1965, pp. 325-331 si P. KARACZAY, op. cit., pp. 40-41, unde se arata ca chila avea o capacitate egala cu trei cible ardelene de cite 80 de ocale una, deci 240 de ocale. 455 MS. la Inst. de istorie. Vezi si listele din ziarul Duniirea", 1848, p. 28, unde se compara chila moldoveana ca masurile europene de capacitate. 4" Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 7248/1845. Dosarele de preturi

pentru anii 1832-1842 s-au pierdut. 457 Ibidem, dos. 12 532/1848. 220

www.dacoromanica.ro


tre 230 si 260 de ocale, cea de porumb avea 240-300 de ocale, orzul 180-220, ovä:zul 120-200 iar secara 220-260 ocale468. Precum observà'm, capacitatea (sau greutatea) chilei din Moldova varia in jurul a 240 de ocale dt avea chila oficiará, care a fost mai micà decit aceea din Tara

de

R.omâneasei (400 de ocale). Ca si in Tara Romaneascá", chila a supravietuit introducerii

sistemului metric. La 1870, de pila 0.ranii din judetul Putna vindeau merele cu chila, arà säl ni se spunà lima' de

care chilà este vorba.462.

Chila de 240 de ocale cea oficiará' dupI 1831 a fost calculatsi destul de diferit de autori: dupsá N. Soutzo, avea 364,8 1460; I. Ghica si Ion Ionescu de la Brad o calculeazá: la 380,95 1461; in revista Prop5.sirea" din 1844462 la 306,576 kg

la greutate) iar in colectia de legiuiri

greut4i din

1886463 se dà" echivalenta de 4,30 hl; mai exact chila avea 430,08 1.

5) OBROCUL (OBOROCUL)

in documentele medievale ale Dril Romanesti

i

Moldo-

vei, obrocul464 a avut mai multe sensuri: ajutor sau danie, portie sau ratie i mlisur51 de capacitate. El a fost folosit mai intii in documentele slave cu sensul de danie. Astfel, la 1388

Mircea cel Witrin caruia márastirii Cozia un obroc" de la

curtea sa de 220 de Oleti de gnu, vin, brinzl etc466. Cu acelasi sens este utilizat termenul obroc i in numeroase documente noldovene din secolul al XV-1ea466. Cu sensul de portie sau 458 Ibidem, dos. 38156/1857. 456 I. IONESCU DE LA BRAD, Agricultura romeind in judeful Putna.

Bucure.5ti, 1870, p. 379. 46° N. SOUTZO, op. cit., p. 162.

461 I. GHICA, Mdsuri chi greuteifi, p. 58 §i ION IONESCU DE LA BFtAD,

Calendarul pentru bunul cultivator, Bucure.5ti, 1861, p. 49. 462 Prop4irea", 1844, p. 232. 468 Masuri greutdli, Bucure§ti, 1886, p. 174. Vezi i I. BUJOREANU, op. cit., p. 1970. 464 Cuvintul este de origine slava sau ucraineanit (uborok). Vezi Diclionarul limbii romdne moderne, S. V. Si D. P. BOGDAN, Glosarul cuvintelor romdnegti din documentele slavo-romdne, Bucure.gti, 1946, s. v.

465 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIII-XV, p. 42.

466 Ibidem, A, veac. XIVXV, pp. 255, 307, 343, 382, 395. Vezi §i H. H. STAHL, Contributii, III, pp. 77-86. 121

www.dacoromanica.ro


ravie alimentara el a fost utilizat mai tirziu; de pilda, la 4 septembrie 1696, domnul Moldovei, Antioh Cantemir, arta c slujitorii curtii fara oboroace nu pot fl"467. Ca masura, obrocul este amintit prima oará in Tara Romiineasca- in 1512, cind Neagoe Basarab daruia manastirii Glavaoioc 260 de obroace de gl4u"468. Dupa aceasta data,

obrocul a. fost folosit pe scara larga pe tot cuprinsul Tárii Românesti, fiind cea mai utilizata masura de capacitate in secolul al XVII-lea, oind banita este pomenira rar. In lipsa altor masuri mai mari de capacitate, cu obrocul se masurau uneori cantitati marl de cereale. La 1695, in Condica vistieriei lui Constantin Brincoveanu este arnintitá astfel o cantitate de 8 813 obroace de griu469.

Obrocul s-a mentinut nzai mult in Oltenia, uncle este in documente in secolul al XVIII-lea i in prima jumatate a secolului trecut470, cind in restul tarii predomina banita. La inceputul secolului nostru, Al. $tefulescu fineamintit

afirma ca obrocul este masura de gnu; azi in Gorj are 40 ocale sau 2 banite de cite 20 ocale, 1/10 din kil1"471. Precum

se vede, in Oltenia, obrocul se confunda cu banita mare de 40 de ocale472.

Cu obrocul se masurau, in primul rind, cerealele orzul, ovazul, meiul), apai fasolea, mazarea, bobul, iar uneori ceapa473.

Ca masuri precise, de o capacitate determinara, s-au folosit in Muntenia doua. feluri de obroace: mici, de 22 de ocale,

mari, de 44 de ocale. Doua documente din secolul XVII-lea stilt pe deplin lamuritoare In acest sens: la

al 20

"7 N. IoRGA, Studii §i doc., XVI, p. 199. Vezi l MIRoN CosTIN, Opere,

ed. P. P. Panaitescu, p. 86, unde se aratA cii domnul Moldovei stefan Toma a trimis poruna pe la toate conacele de i-au Mat oboroacele" soliei polone in trecere prin Moldova. 464 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, p. 85. Vezi si vol. II, pp. 48-49, 118, 211, 216, 403 passim. 464 Condica Vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 125. 474 Vezi doc. din: 12 mai 1776, 6 sept. 1780, 21 april, 1785, 1825, etc. (Doc. priv, relaliile agrare, I, pp. 604, 713, D. Z. PuRNICA, Din istorta comeriului, p. 113, N. IoRoA, Studii §i doc., XXV, p. 87). 471 AL. §TEPULESCU, Documente slavo-romeine, p. 589.

472 Cf. si L. §AINEANU, Diclionarul universal al limbii romane, s. v., uncle se spune IN:mite (obroc)".

478 N. IORGA, Studii §2 doc., XIV, p. 57, XXV, pp. 87 si 198 (in ultimnl

caz, este vorba de obroace de gunoi). 222

www.dacoromanica.ro


octombrie 1680 ยงi 7 mai 1689 se intareste manastirii Ostrovul

un mertic anual de ,200 obroace de grin de 22 de oca, care fac obroaoe mari 100"474. Capacitatea de 22 si 44 de ocale a celor douรก feluni de obroace este confinmata si de alte documente din secolul al XVII-1ea475.

In Oltenia obroacele aveau o capacitate mai mare decit in Tara Romaneaseii. La 1726 se afirm c obrocul probabil cel mare) avea 66 de male". Dupa cum rezultรก. din documente, intre acest obroc de 66 de ocale i cel mic folosit in Oltenia exista un raport de 2/3, altul decit acela dintre raportul existent titre obrocul mare si Ink din Muntenia, care era de 1/2. La 1716-1717, cind se face un calcul pentru transformarea obroacelor mici in obroace mari la Otesani-Vilcea, se spune ca: mali (mici) obroace 18 cm (fac) velichi obroaoe 12; mali obroace 36 cm velichi obroace 24; mali obroace 27 cin velichi obroace 18"477. Cum obroacele amintite la 1726 erau foarte probabil din cele mari, rezulta din acest document obroacele mici aveau In Oltenia o capacitate de 44 de ocale, cit masurau cele mari in Muntenia. Alaturind cifrele indicatoare ale capacitatii obroacelor din observant ca. 22, 44 si 66 de ocale Muntenia si Oltenia ele formeaza o proportie aritmetica, ceea ce azatรก. ca a existat foarte probabil o regulรก. de stabilire a manimii lor. Pe ling obroacele amintite mai sus cu capacitaTi fixe de 22, 44 si 66 de ocale, au mai existat i altele, care purtau numele oraselor in care si in jurul carora erau folosite: obrocul Pitegilor, amintit in 1647478, al Rimnicului, pornenit in 4" Arh. st. Buc., ep. Arges, LXX bis/10 si 12. 476 Un obroc de grin de ocii 44" este amintit la 14 april. 1673 lar obrocul de 22 ocale la 6 noiembr. 1680 (Acad. R. S. Romania, XCIV/8 i CCl/32).

in raspunsul lui Serban Cantacuzino catre imparatul austriac Leopold, din 1688, se vorbeste de obrocul ce umbld intr-aceastd lard 0 care este de oca 22", ceea ce arata cil obrocul mic era mai folosit cleat cel mare la sfirsitul secolului XVII-lea. (N. IoRGA, Genealogia Cantacuzinilor, p. 231).

Trebuie sa a/At aici ca i alte state foloseau masuri aproximativ egale cu obrocul. in Polonia, de pilda, se utilizan masurile numite polmiarek (modius), care avea 38,93 1 si macka, egala cu jumiitate din prima sau cu 19,46 1 (ST. HoszoWsKi, op. cit., p. 35). 476 C. GIURESCU, Material pentru istoria Olteniei supt austriaci, II, p. 48.

4" N. IORGA, Studii 0 doc., xnr, p. 15. 478 st. Buc., mantistirea Radu Voda, XIX/10. 223

www.dacoromanica.ro


16784", al Buz'aului, mentionat la 1691480 si al Focyznilor,

de care se vorbeste la 167548'. Capacitatea acestor obroace nu o cunoastem, deoarece documentele nu ne dau stiri despre ea. Este posibil, de altfel, ca in documentele amintite sà fie vorba de obroace-etalon, pästrate in ora.sele respective. Incepind din a doua jumätate a secolului al XVIII-lea, obrocul este tot mai nar aanintit n docuanente, locul säu fiind ocupat treptat de banitä, care avea o capacitate apro-

piatä. In dictionarul su, din secolul al XIX-lea, Iordache Golescu aratä, de altfel, ea' obrocul este o másurä veche bucate, ca banita"482.

In másurl modernä, capacitatea obrocului mic de 22 de ocale era de 37,356 1, a celui de 44 ocale de 74,712 1, iar cel de 66 ocale avea 112,068 1.

Ca instrument de masurat, obrocul nu va fi diferir foarte probabil de barn* La sfirsitul secolului trecut, dud se mai pistra lind arnintirea sa, in fostul judet Muscel, obrocul era confectionat din scoartä de tei, fiind infundat la un capät tot cu scoartä de tei, sau cu scinduri subtiri; el era folosit ca i cosarca, la incärcarea porumbului in care483. Aceleasi informatii le afläm si din Dictionarul limbii romane moderne, unde se sustine cà obrocul este un vas mare cilindric pentru cereale, fäcut din scoartä de tei, care serveste pentru másurarea sau transportul acestora". In Moldova, obrocul a fost o unitate de másurat mult mai rar folositä decit in Tara Româneascä i nut-1.mi incepind din secolul al XVIII-lea. De pildä, la 26 iulie 1713, Axinte Uricarul trebuia sä impartä dijma cu ràzeii säi cu oboroculrt484,

iar la 1826, cind se culege un pogon de päpusoi se spune

csi

másurind cu oboroaca, au iesit 46 oboroace i bätinclu-sä,

479 Ibidem, ms. 173, f. 609.

499 Ibidem, ep. Buzau, XLVIII/59. 49/ Ibidem, Mitr. Tfirii Rom., LXXXIX/19. 492 Acad. R. S. Románia, rus. rom. 844, f. 247. 4a3 T. PAMFILE, Agrioultura la románi, pp. 220-221. 4" N. IORGA, iírs noi despre Axinte Uricariul, Bucuresti, 1934, p. 5. Vezi si doc. din 15 iunie 1707, unde se spune cä un obroc de piine valora un ort (G. GHEBANESCG, Surete, VIII, p. 26). In 1837, la Cotnari, se

miisura porumbul cu obrocul socotit di o dimirlie grclunfe". In aceea,si vreme este amintit i obrocul infierat (Arh. st. Iai, Ispráv. Iasi, tr. 1759, op. 2008, dos. 951, f. 67). 224

www.dacoromanica.ro


au iesit 70 dimerlii in gräunt1"485. Din acest document rezult c obrocul era mai mare ca dimirlia, avind probabil märimea unei banite.

In prima jurnivate a secolului al XIX-lea, in regiunea mai aproape de Tara Româneasel cu obrocul

Putna

se mäsurau i fructele486. 6) BANITA

Tinind seama de terminatia in itä" a cuvintului, este pro-

babil cà termenul de banitä sä fie de origine s1avI487. Banita a Jost una dintre cele nzai des folosite uniati de m:cisurii $i instrumente de nulsurat capacitatea din Tara Romiineasa in secolul al XVIII-lea si in prima jumätate a secolului trecut, cind a devenit submultiplul chilei. Cea dintii mentiune cunoscutä a banitei este din 1 aprilie 1597, cind Mihai Viteazul poruncea sä se restituie unei fernei din Bogdänesti-Vilcea 50 banite de mei"488. In secolul al XVII-lea cind domina obrocul banita este amintitä foarte rar in documente, in diferite regiuni ale Tárii Romanesti, in Vilcea489, Teleorrnan19° i Buzäu491, ajungind in secolul urmà.'tor sà scoatä din circulatie obrocul, a cirui capacitate a si imprumutat-o. Cele mai multe referinte despre capacitatea banitei sint din secolul al XVIII-lea492, cind banita avea 22 de ocale, adid 485 N. IORGA, W. de Kotzebue gi monten tul de prefacere moderad a sociei

Icifii moldovene§ti, Bucuresti, 1934, p. 63. 483 La 12 ian. 1837, täranii din Colac urmau sA vindá unui boier perji. verzi" mäsurate cu obrocul (A. SAvA, Doc. putnene, II, p. 155). 4 8 7 Gh. Miliáilá nu o aminteste printre cuvintele slave imprumutate

in limba noasträ (op. cit., indice). 488 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 259. In vol. IV,

p. 276, banita este amintit6 intr-o insemnare din 1661, Malta pe un

document din 1577. In onomasticä., numele de banitA este mai vechi, el intilnindu-se la inceputul secolului al XVI-lea (ibidem, I, p. 80, II, p. 98 passim).

489 Doc. din 1676 (Arh. st. Buc., mänästirea Hurezi, XII/2). 49° Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 276 (insemnare din

1661.)

4 91 Doc. din 1657 (Acad. R. S. România, MCCCXXIII/3).

492 Stirile din secolul al XVII-lea nu sint prea sigure; intr-un doc. -din 11 iunie 1657, citat in nota precedentit, se spune el 20 de banite fdceau 16 chile (este vorba probabil de chila de Istambul, care avea 22 de -ocale; in acest caz, banita ar fi avut circa 18 ocale).

22$

www.dacoromanica.ro


tot atit cit obrocul mic si chila de Istambul. Numeroase documente din acea vreme dovedesc afirmatia de mai sus. Astfel,

la 20 aprilie 1752, porumbul era dijmuit cu banita de 22 de ocale493; la 20 iulie 1771, se spune cl se pusese intr-o groapä o cantitate de 122 de banite de cereale »de ocä 22'14; in aceeasi vreme, in judetek Gorj i Mehedinti, renta in produse era mäsuratä Cu »banita de ocá douäzeci i doo"495.

In afarä de aceastä banitä de 22 de ocale, consideratä dreaptä" sau oficiala, existau insä. altele, cu capacitäti diferite, de 14496, 15497, 18, 20, 24498, 25499 etc. ocale, deci atit mai mici cit si mai mari decit aceea oficial l de 22 de ocale. Diferentele dintre capacitätile banitei proveneau uneori ca i la chilä din faptul cá. se calcula märimea banitei dupä greutatea hectolitria a cerealelor. La 1781, banita de mei era consideratä. ca fiind de 22 de ocale, in timp ce acelea de gnu i orz aveau 21 si 20 de ocale, iar cea de porumb 25500, iar la 1804 se motiveazä cá. banita de gnu a ie-

sit de 33 de ocale, nu de 35, deoarece griul a fost »usure1"501.

Alteori banita avea o capacitate stabilitä ca i la alte de unele traclitii locale. La inceputul secolului al XIX-lea, la Bucov-Saac, porumbul se dijmuia astfel cu banita mosiei, ce din vechime s-a urmat, care poate s fie mäsuri

ca 28 oca"502.

In a doua jumätate a secolului al XVIII-lea, o datä cu schimbarea modului de percepere a rentei in porumb, cind a 499 N. IoRGA, Studii i doc., V, p. 197; vezi si p. 201.

494 Doc. priv. relaliile agrare, I, p. 581. 495 Ibidem, p. 684 (doc. din 1782). Vezi si V. A, URECHIA, Ist. rom.,

XI, p. 691, XIII, p. 309, Arhivele Olteniei", 1935, p. 433, Buletinul Com. istorice", V, P. 278, 496 Miron Costin", III, 1915, p. 46 (doc. din 1742).

497 STOICA TEODORESCU, Monografia comunei Talega, p. 265.

499 Doc. priv. relatiile agrare, I, p. 602 (doc. din 1776).

499 Ibidem, pp. 679-680. Vezi si doc. din 1803, unde este vorba de banite de 11 , 18, 19 si 22 ocale (ST. GRECIANU, Genealogiile documentate,

II, pp. 62-64) si inventarele mAnetstirii Tirgsor din 1784 si 1802, unde

sint amintite patru feluri de banite: de 10, 20, 22 si 40 de ocale (G. POTRA si N. SIMACHE), op. cit., pp. 446 si 477).

599 Doc. priv. relatiile agrare, I, pp. 679-680. 597. V. A. URE041A, op. cit., XI, p. 330. 592 Ibidem, XIII, p. 385.

226

www.dacoromanica.ro


inceput sI se ia nu dui:a recoltá (una din zece), ci dupá pogoanele cultivate (cite patru banite de boabe de pogon)503, pro prietarii de nzofii au autat sc tragii foloase cit mai mari,

narind capacitatea banitei, zisii de Arne, pina la 50 de ocale sau chiar mai mult. De la sfirsitul secolului al XVIII-lea

inceputul celui urmátor au limas numeroase plingeri ale Oranilor despre acest abuz al boierilor 6 mánástirilor. Astfel, la 11 noiembrie 1779 si mai apoi, in 1780, táranii din OcnitaDimbovita arätau c egumenul mänástirii Dealu le lua dijma din porumb cu banita de 50 si 52 de ocale504, iar la 1814, locuitorii din Suslánesti-Muscel se plingeau i ei c stápinul

mosiei le pretindea dijmá cite patru banite de pogonul de porumb si banita de oca patruzeci i patru, precum nu s-au mai pomenit"505. In alte regiuni ale tárii banita de dijmI era de 30, 365" sau 42 de ocale5°7. Silit s interviná pentru curmarea neintelegerilor dintre

%Irani 6 proprietari de mosii, domnia a dat o serie de dispozivii prin care a readus banita la vechea sa capacitate de 22 de ocale. Aceasti capacitate oficial á a banitei a fost legiferatá.tn 1780, prin Pravilniceasca Condica508 §i din non in 1819, prin Legiuirea lui Carageas09. 5°5Ìn Pravilniceasca Candied, din 1780 (Ed. Acad. R. S. Romania,

p. 84), se prevede ca dijma din poramb urma sa, se dea, ca i pina atunci,

o benita din zece recoltate. La sfirsitul legiuirii (p. 156), dispozitia din primul text e modificata, precizindu-se ca. se vor da patru banite de cite 22 de ocale pentra fiecare pogon, fapt confirmat apoi de numeroase documente. Despre aceasta problema vezi si S. COLumBEANu, Evolutia raporturilor agrare din Tara Romaneascei dupa rciscoala /uti Tudor Wadimirescu pina la Regulamentul Organic, 1822-1831, in Studii p materials de istorie modernci, II, pp. 30-31. 694 Doc. priv. relafiile agrare, I, pp. 657 o 662-663.

505 ,,Re. arhivelor", nr. 2, 1925, p. 274. 696 Doc. priv. relafiile agrare, I, p. 502. 5°7 Ibidem, pp. 726, 793, 804, 879, 881 etc. Vezi si V. A. URECHIA,

op. cit., V, p. 121, X A, p. 193, XIII, p. 385, S. COLUMBEANU, Op, cit.,

p. 34. 508 Ed. Acad. R. S. Romania, p. 84.

699 Ed. Acad. R. S. Romania, p. 46. In aceeasi vreme, banifa de porumb ftiulefi era consideratd a fi de doucl ori mai micci decit aceea de porumb curdlat. tu Pravilniceasca Condia, p. 84 si in Legiuirea Caragea, p. 46,

se prevede ca, dijma la pogonul de porumb era de patm banite de cite 22 de ocale de boabe san opt banite de cocoloase" (stiuleti). Vezi o Analele parlamentare", 1831, p. 569. 227

www.dacoromanica.ro


La 1831, se spune despre aceastä banitä de 22 de ocale ,.este givaz de toti de obste""), ceea ce aratä cä locuitorii cunosteau capacitatea legará a banitei. $tiind insäc stäpinii de mosii pretindeam dijrna cu balita mai mare, pentru a se pune la adäpost de silniciile proprietarilor, in invoielile agricole

incheiate cu acestia %äranii cereau, in mod expres, ca la mäsuratul porumbului sä ja dijniä cu bani%a de oca 22, iar n u mai mare"5".

La inceputul secolului al XIX-lea, in afarä de banita de 22 de ocale, exista si o bani0 a vistieriei de 44 de ocale5'2, echivalentä deci cu dota' barnite mici sau cu obrocul mare. In 1832, cind se ja hotärirea de uniformizare a mäsurilor de capacitate, s-a introdus o noul: capacitate a banitei, si anume

40 de ocale pentru banita nutre fi 20 de ocale pentru banita adicä 67,926 1 si, respectiv 33,963 15'3. Banita a devenit ccum submultiplul chilei de 400 de ocale, care avea 10 banite mari sau 20 de banite mici. Banitele de 20 i 40 de ocale s-au folosit in toatä %ara

pina dupä introducerea sistemului metric; banita micà fiintnzä si in zilele noastre In miele regiuni ale tárii, unde dublu-

decalitrul se numeste banifá. Despre banitä ca instrument de miisurat posedäm numeroase stiri, datoritä faptului cä, din a doua jumätate a secolului

al XVIII-lea, a fost cel mai adesea folositä, intr-o epocä de

rapia dezvoltare a comertului cu grine513 bis. Primele dovezi cunoscute despre existenta banitelor etalon

s:nt de la inceputul secolului al XIX-1ea. La 23 mai 1814, constatindu-se cä baniyele vechi, date de stäpinire pentru

515 Ibidem, p. 565. Aceasta banitA de 22 de ocale era folosità uneori si in comertul de cereale cu Transilvania (Vezi doc. din 18 sept. <1832), rezumat in Catalogul doc. grece§ti din Bra§ov, II, nr. 1600). 511 Doc. priv. relafiile agrare, I, p. 571. 512 Doc. din 1819 (V. A. URECHIA, op. cit., III, p. 333). 512 1. BLUOREANU, op. cit., pp. 523 §i 1970; I. Ghica indicá 31,746 1 pentru banita miel ai 63,492 1 pentru cea mare (op. cit., p. 58) iar I. Ionescu de la Brad (op. cit., p. 49) 31,74 si, respectiv, 63,49 1). 518 bis !tia. din aceastá vreme, banita se afla in mod curent in invenr tarul proprietarilor feudali. De pila., la 1784 mAnAstirea Tirgsor avea o banitA pentru bucate lar la 1802 doufi (G. POTRA §i N. SimACHE, op. cit., pp. 450 si 475). 228

www.dacoromanica.ro


surarea cerealelor, se präpädiserä", din care pricinä se mäsura cu felurimi de mäsurätori", se porunceste sä se fac . alte

stabilitä in

banive noi, infierate, dupä mäsura

trecutele zile"514.

Peste 10 ani, la 16 noiembrie 1824, domnul Grigore Ghica, constatind c in varä nu era cunoscutä i tiutä o banivà", pentru a pune capät inseläciunilor ce sä urma cu prkina mäsurätorii", a dat dispozivie pentru facerea de banive de piaträ, nu numai aici in politiia Bucurestilor, ci i in afarä, in toate judevele". Noua banivä etalon trebuia sä se confecvioneze tocmai dupà aiaru15'5 ce sä va trimite i sà sà asäze la locul ce va fi mai mult trebuincioasä". Pentru confecvionarea ei, urma sà se utilizeze piaträ sänatoasä si de soi tare, care nu sä ma-

cinä, nici sà roade cu inlesnire". Baniva trebutia sà aibä o gaurä, ficutä. cu mestesugire, de astupat i slobozit, in dreptul fundului ei, ca dupä ce va pune bucatele intr-insa

le i poate scoate cu inlesnirecc515

bis.

O asemenea banivä de piaträ, de 44 de ocale, avind pe ea data de 1 ianuarie 1825, exista hid., spre sfirsitul secolului trecut, in piava orasului Cimpulung518 (vezi fig 16).

Dupä 1832, and capacitatea banivei a fost fixatä la 20 si 40 de ocale, s-au trimis in toatä vara banive obstesti", confecvionate dupä aiarul" Vistieriei517. In iunie 1834, se poruncea magistratului orasului Bräila ca cele zece banive de piaträ de 20 si 40 de ocale, existente in port, sä fie verificate dup5 aceea trimisä de Vistierie518. V. A. URECHIA, op. cit., X A, pp. 748 §i 880-881. 515 Pentru semnfficatia cuvintului turcesc ajar, care insemna: 1) conr 514

trolul metalelor, greutAtilorsi masurilor; 2) greutate, mAsurA 9i 3) a incerca

moneda de aur sau argint (ayar-etmek), a potrivi pendula, ceasul, vezi M. MALOUF, Dictionnaire ture-franfais, s.

V.

615 bis I. COJOCARU, op. cit., I, pp. 337-338 §i Arh. st. Buc., Doc. muntenesti, 111/13. La 8 decembrie 1824, Logofetia cea mare constata cA nu se fAcuserA asemenea banite decit la Oborul Tirgului de Marl din Bucurefti i hotAra, pentm a nu se impiedica desfiisurarea negotului, sit se continue a se folosi m5sura obisnuità (ibidem, III/15). 516 C. D. ARICESCU, Istoria Cimpulungului, II, Bucuresti, 1856, p. 38. Banita care a dispArut intre timp a fost vAzutA in 1889 si de Grigore Tocilescu, care o considera unul din obiectele de interes istoric ale

ora§ului Cimpulung (RomfLnia", 30-31 august 1889).

517 Arh. st. Buc., Vistieria, dos. 4322/1832, 1642/1836, 1650/1837. Arh. st. Buc., Vomicia din lAuntru, dos. 4203/1834. 729

www.dacoromanica.ro


Asemenea banive etalon existau in toate judevele si pe la toate maghistraturile" oraselor; ni s-a pistrat o bogati corespondenti despre trimiterea din capital i la schelele" (porturile) importante ale Giurgiu, Turnu-Severin, Olteniva, ca i despre schimbarea lor periodici. Banivele utilizate la másurat erau din lemn, legate Cu cercuri de hier, la mijloc cu punte i picior de hier i doagele inhierate cu pecetea vistieriei". Dupi banivele etalon se confecvionau apoi banivele locuitorikr, care erau controlate si pecetluite cu pecetea stipinirk520.

La numai chiva ani dupá punerea in folosinvi a acestor banive de lemn, in 1840, se constati ci ele s-au dogit si s-au uscat", din care pricini s-au mksorat si nu mai cores-

pundeau cu baniva etalon. In fava acestei situavii, pentru a lipsi orice bànuialà si prilej de nipistuire intre pàrçile tocmitoare", se ja misura de a se trimite in fieoare judev si oras cite o pereche de banive noi, de 20 si de 40 de ocale, confecvionate de aceasti dad din tablá de fier, insovite de o linie de fier pentru rasul banivei, toate costind 208 lei si 14 parale. Aceste banive erau vopsite si marcarisite cu pecetea vistieriei,

bituti pe alami si lipiti, cite douá pecevi la fiescare banivä,

pi dinafari, adici o pecete sus, lipiti de cercul de fier

si

de peretele banivei si alta jos, asemenea"251.

Tovi locuitorii care posedau banive de fier noi sau vechi, nepotrivite çi nepecetluite cu pecetea vistieriei", erau obligavi sá se arate cu clín' sele la Sfatul orisenesc (din Bucuresti), ceari a si aiardisi cu aiarul aflat acolo, trimis de la vistierie,

si a si pecetlui Cu pecetea acelui sfat"; numai dupá ce se 51° Ibidem, Vistieria, dos. 772/1839, f. 9, 15, 22 passim. Despre modul cum se miLsura in aceste schele, vezi plingerea unui locuitor din Oltenita,

care mAsurase la 1845 o cantitate de griu cu benita exportatii, cea

dreaptA, 21 trAgAtori in chilii, necletenate l f Ira virf", benita fiind luatA de la cinovnicu cinstitii vistierii" (I. COJOCARU, op. cit., II, p. 875). 52° Buletin", gazetA oficialA, 16 ian. 1833, p. 16 ei Arh. st. Buc. Vistieria, dos. 2449/1840. 521 Arh. st. Buc., Vomicia din lAuntru, dos. 749/1841, f. 87-88, dos. 442/1833, f. 47 ei Vistieria, dos. 2449/1840. Despre trimiterea banitelor la cele 22 de schele ale tAxii ei la sate, vezi ibidem, dos. 1291/1842 el Aeez. Brincoveneeti, dos. 95/1842. Vezi, de asemenea, C. PATRAwu, op. cit. (Studii", nr. 4, 1968, p. 681). 230

www.dacoromanica.ro


proceda astfel se va recunoaste indeobste d acea mà.'surl este dreaptá"522.

Toti cei care másurau cu banita erau obligati sI foloseascI numai asemenea banite legale, de 20 i 40 de ocale; cei care

vindeau cu banite nedrepte" sau nerecunoscute" erau pe-

&psi W23.

Dupá alpi cIiva ani, in 1846524 si 1847525, se constatá din

nou c banitele de lemn ce sá: afT1 date la fiecare sat" produceau zmácinári" locuitorilor, deoarece unele fiirnd fácute din lemn verde, scázind doagele de useiciune si tot stringindu-se din vreme in vreme in cercuri", se rnicsorau care mai mult, care mai putin", astfel inch mai toate aflá in nepotrivire Cu banita de fier a Maghistratului"; altora, pentru a insela pe cumpárátori, li se mutase fundul si fusesera potrivite doagele din nou, astfel inch nu mai corespundeau cu capacitatea banitelor de fier trimise ca etalon de la vistierie in 1841. Intrucit controlul tuturor banitelor de lemn era greu de fácut numai cu banitele existente in orase sau la cirmuirile judetelor, stápinirea a luat hotárirea s trimitá In fiecare sat cite o banitá. mid de fier, de cite 20 de ocale, cáci lácuitorii prin sate sá slujásc mai bine cu aceea" (decit Cu banita mare). Aceste banite de fier prezentau garantia ca nu sá mai pot preface din fiinpa lor". Cu toate aceste repetate másuri luate de stápinire, negustorii i speculantii" de cereale sávirseau dese abuzuri, folosind banite mai mici la vinzarea cerealelor, pentru a realiza cistiguri ilicite.

Astfel, in anul 1849, Sfatul orIsenesc al capitalei fácea cunoscut cá, in urma unor cercári" (cercetári), aflase despre viclenile fapte ale precupetilor" care vindeau produsele cu banite nedrepte". Pentru remedierea situatiei, sfatul a ho22 "Buletin", 16 iunie 1844, p. 280. Dreptul sfatului oräsenesc de a marca banitele de nasurat s-a pAstrat i dupe" introducerea sistemului metric (vezi. Arh. st. Buc., Primaria Buc., dos. 161/1867 si 384/1869). 525 Arh. st. Buc., Vornicia, dos. 536/1834 si 97011842. 524 I. COJOC.ARU, op .

cit., II, pp. 887-888.

Arh. st. Buc., Vistieria, dos. 658/1847. Despre trimiterea banitelor de lemn la sate in aceastl perioad5. vezi Arh. st. Buc., Vistieria, dos. 1701/1851, 1472/1852, 126/1860 si Min. 1.4ucr. Publice, dos. 65/1855. 231

www.dacoromanica.ro


tgrit ca toate aceste banive sg fie sfgrimate pe locul unde se aflau, iar posesorii lor sg fie amendavi cu cite 150 de In anul urmgtor, Sfatul administrativ extraordinar cerca vistieriei sà ia mgsuri pentru stgpinirea lgcomiei speculanvilor cumpgrgtori de cereale" si sá trimitg cite o banivg de piatrà pe lingg fiecare magistrat". Cit priveste banitele de fier ce urmeazg a se impgrvi pe la toate satele prinvipatului", se porunceste sg se confecvioneze un model cu cea mai mare ecsactitate si soliditate, inch sg nu fie primitor de vreo vicleang uneltire din partea speculanvilor"527. (Aceastg banitg a fost trimisl apoi in toatá vara.) In acelasi an, stgpinirea constata cu mihmire" cg negustorii din Brgila cumpgrau productele vgrii cu o banivg si le incard in corgbii cu alte mai mid", din care pricing cumpàrgtorii streini, din alte staturi... ngzuiesc la alte vgri aduc vgtgmare negovului nostru". Tinind seama de aceastg situavie care aducea prejudicii comervului fárii, se porunceste Vistieriei de a stivili aceastg nelegiuire, fgrg pierdere de un minut" si sà anunve In tali cg stgpinirea numai o banivg obsteascg cunoaste pentru toate productele"528. Rezistenva speculanvilor" din Brgila a fgcut necesarg intervenvia domnului, care, l-a Inceputul lunii iunie 1850, a porun-

cit Vistieriei ca, in afarg de mIsura legiuitg de obste in

varg, alta sg nu se mai inggcluiascg, ca ou acest mijloc toate transacviile sg fie intemeete pe un baz de adevgr i depgrtate de once inseaciune i indoialg", locuitorii tgrii fiind obligati sg. foloseascg una si aceiasi mgsurg In toate transacviile, fairg osebire". Dei recunostea cà negustorii din Brgila aduc vgtámare" negovului àrii, folosind banive mai mici decit cele legale, domnul inggduie acestora a-si vinde productele pentru exportavie cu baniva mai mid ce obisnuia ping acum", aceasta

insg numai ping la sfirsitul anului 1850, trebuind ca dupg

aceea i negustorii brgileni sà foloseascá singura mgsurg legiu-

itg, de ocg 400 chila si de ocá dougzeci baniva"529. 526 Buletinul oficial", 1849, p. 24. 529 Ibidem, 12 ian. 1850, P. 6. 526 Ibidem, 10 mai 1850, p. 142. 529 Ibidem, 3 iun. 1850, pp. 169-170. Vezi i plingerea adresatii cinstitei cirmuiri a judetului Ialomita" de &Are obstea negutgtorilor grinari" din

Crilfirasi, la 12 aug. 1846, In care acestia aratá cà locuitorii din judet 232

www.dacoromanica.ro


Peste doi anri, la 27 mai 1852, Vistieria anunta locuitorilor din tarä cA a ficut un nou model de 13=4'1, ce fusese verificat

de deosebite comisii orinduite intr-adins", care au gäsit aceasta corespunde cu aceea a modelului n dimensie de 18 degete zecimale n lärgime, precum i n adincime". Pentru a se evita eventualele neintelegeri intre vinzItori si cumpärltori, Vistieria preciza cái mäsurarea cu aceastä banitä se va face värsindu-se productele intr-ima i räzindu-se cu linia, ail a se sälta sau a se trinti""°. Din acest nou model s-au confectionat un numär mare de banite de lemn si de fier, care au fost trimise apoi la sate, schele i magistraturi, räminind o cantitate suficient i pentru cei care doreau sä. cumpere. Cu acest prilej, Vistieria atrage din nou atentia locuitorilor ca de acum inainte nici un alt fel de másurä pentru producte nu este primitä deck aceasta de acurn, ale cäriia dimensii s-au potrivit cu aiarul Vistieriei... , lipsind oricare alt fel de banitä, precum i cantarul ce pinà acum se intrebuinta la cintärirea de producte"531. Peste citeva luni, la 18 februarie 1853, repetind dispozitia datä la 27 mai 1852 de a nu se mai utiliza deck banitele noi, Vistieria constata csá locuitorii continuau sà foloseascl bankele vechi i cerea cirmuirilor de judete sä nu inceteze d-a privighea cu denadinsul aceastä importantä chestie" confite toate banitele care nu aveau pecetea Vistieriei532. Peste un an, se vorbea iaräsi de bankele din nou intocmite

de inaltul guvern

si

care au capacitatea regulatä. (adicä

foloseaubanite mai mici cleat suma de 400 ocii legiuite pentm una chili", din care pricing aveau lips& 30 de ocale la chili. Negustorii ialomiteni

considerau el numai la acest judet este pipliti i vázutá in toate felurile micsorimea banitelor", in celelalte judete banitele fiind intocmite in acest fel de chip incit nici vinzitoriinici cumpiritorii nu slut supusi la pagube". (I. COJOCARU, op. cit., II, pp. 501-502). 63° Vezi si N. IORGA, Gel dintii ani in noua Bráihi romkneasa (1832-66). Istoric §i documente pentru o sut4 de ani de la intemeierea orafului, Bucuresti, 1929, pp. 90-91, uncle se relateazi o neintelegere iviti In anul 1844,

la Brilla intre dragomani" itiranii care aduceau orz spre vinzare; aici se povesteste cum speculantii" de cereale izbesc banita Cu piciom ca si indese productul a inchipui mai mult", ceea ce vinzitorii nu ingiduiau,

din care cauzi se iscau uneori conflicte violente. Din acest document aflim riglele de ras banitele aveau peceti la capete.

581 Buletinul oficial", 2 infle 1852, pp. 179-180. 582 Ibidem, 27 febr. 1853, p. 24.

233

www.dacoromanica.ro


potrivitá) dupá citimea legiuitá ce cuprinde o banitr, cu care erau obligati s másoare negustorii de cereale533,

Banitele trimise de la Bucuresti la sate trebuiau sá. fie folosite nurnai pentru control si in interesul autoritátilor locale. La 16 mai 1853, Vistieria d ordin ca banitele satelor nu se intrebuinteze in másurkori de cereale particulare de arre nimeni... , cáci atunci, fireste, s-ar strica indatá toate 'Anhele". Aceste banite oficiale" trebuiau folosite numai pentru o publicá trebuintá a satelor"; cei care aveau nevoie urmeazá cumpára banite de la magistratele oraselor sau de la departament"534.

Asemenea banhe de uz curent figureazá adesea in inventarele gospodáriilor de la rnijlocul secolului trecut, in care sint amintite o bania cu doage cu cercuri de fier", clouá biniti de váscálie"535 etc. In tariful vamal al Principatelor Unite din anul 1861, printre

márfurile ce se exportau din Tara Romantasd. in Moldova invers figureazá. banite sau dimirlii, care aveau pretul de trei lei si 20 de parale bucata536.

Ca formá, banita mica de 20 de ocale era un cilindru, avind atit diametrul cit i ináltimea de 18 degete zecimale din stinjenul lui Serban vod1537; barrita mare, pástratá. la Casa

Sfatului orenesc din Bucuresti, avea 266,3 linii in diametru si 110,9 linii ináltime535.

Din prima jumátate a secolului trecut exist i citeva stiri despre modul cum se stabilea banita-etalon sau, cum spun documentele, aiarul" banhei; se luau cite 10 ocale de grill, porumb, mei si orz i cintárindu-se acestea de bacal-basa (mai muele bácanilor) cu balanta de Taligrad, cu care se aprobeazá másurile, cintarul de 44 de ocá", se amestecau, rezultatul Vestitorul románesc", 4 dec. 1854, p. 375. Ibidem, 30 mai 1853, pp. 165-166. 535 Monitorul oficial", 1864, P. 900. Vezi i catagrafia din 1858, a mantistirii Jitianu, unde figureaz5., printre altele, si dowl banite de lemn (Oltenia", II, 1941, p. 150). Monitond oficial", 1861, p. 451. 5" D. IARcU, Mäsuri §i greutd fi, p. 33. La 1846, insl, Petrache Poenarn

arita c5, banita de 20 de ocale era un cilindra de 194 milistinjeni in

diametra si de 153 milistinjeni in inAltime" (Invatiitorul satului", 1 martie

nr. 11, 1846, p. 41).

538 I. GHICA, Masurile chi greut'd lile, p. 58, nota 1. 234

www.dacoromanica.ro


alatuind capacitatea banivei de 40 de ocale539. Dintr-un alt document rezult c aiarul banivei se putea stabili i in alt fe!; la 9 martie 1841, Vistieria porunceste magistratului orasului Giurgiu s'O' ja patru feluri de producturi: porumb, gnu, mei si orz, de fiescare cit 5 oca, cintárite Cu palanva Tarigradului i, amestecindu-le toate la un loc, sa se puie tot

intr-acea banivá de fier"; aceastá banivá trebuia apoi scuturatá o dat i, umplindu-se al doika, s5. se razá. cu acel fier ce este trimis pentru aceasta"; procedindu-se astfel, suma producturilor dintr-insa va iei deplin oca 40"540.

In Moldova, banita a fost folosità mult mai rar decit in Tara Româneascá. De pila, la 20 ianuarie 1798, chiva locuitori urmau s dea uium mánástirii Hadimbul 16 banive dupá de plpusoi cu bonita morii (de) 25 de oc5."541. Aici cum vom ará.ta indatá másura obisnuitá era dimirlia, care ajunge la mijlocul secolului al XIX4ea sá. se confunde cu baniva.

Nici in Transilvania baniva nu s-a folosit. Umeori ins5, vica

sou mella era confundatà Cu baniva, considerindu-se cá o ciblá de fin á are opt banive de C1uj542. 7) FERDELA (FELDERIU, FIRTAIU, VIERTEL)

A fost o másuri si un instrument de mburat capacitatea

foarte folosit in Transilvania, unde indeplinea rolul banitei din Tara Româneascl si al dimirliei din Moldova543. La 1700,

de pildà, fiecare casá trebuia sá dea preotului satului cite o f erdelá de ováz544, iar mai tirziu, la 1786, preotii din Transil58 9 Arh. st. Buc., Vornicia din lgumtru, dos. 749/1841, f. 87-88. Cf. si I. GHICA, op. cit., p. 58, nota 1. Aceeasi explicatie a aiarului (cu patra pArti egale din patra feluri de cereale) si in Annuaire de la Principauté de Valachie", 1842, p. 156.

64° Arh. st. Buc., Vomicia din ltamtru, dos. 895/1843, f. 127. 641 Doc, priv. relafiile agrare, II, p. 678. "2 I. LUPA$, Documente transilvdnene, I, p. 7. In Monumenta Comitialia, Vezi si A. VERESS, Documente, I, IV, p.430, sespunelnsäveka, nu p. 269, care traduce gresit Köböl cu banità. Despre origines cuvintului vezi mai sus, p. 141 (la mgtsurile de suprar f ata). 444 Poaia diecezang", nr. 47, 1900, p. 3. 235

www.dacoromanica.ro


vania primeau de la enoriasii lor cite o ferdelá de griu sau cite douá de porumb545. Fiind o rdásurá foarte utilizatá, cu ferdela se másurau nu numai cerealele, ci i merele, etc.546, asa cum suprafetele arabile se calculau uneori dupá numárul ferdelelor de cereale insämIntate57.

In decursul timpului, ferdela a devenit un submultiplu al galetii, care avea, de regula, cite patru ferdele, dupá cum aratá i numele de ferdea, ne márturisesc numeroase izvoare5'8 i diversi autori549. Din aceasti cauzá, n actele redactate In limba Iatin, ferdela se mai numea i quartal, confundindu-se uneori cu mera. La sfirsitul secolului al

XVI-lea, de pildá, nobilii din Transilvania erau datori prateascá de fiecare poartá cite un firtai de flinä% socotit dupà cibla de Cluj (unum quartale farinae cubuli Colosva-

a"

riensi) 550.

Dei era consideratá In mod legal a patra parte a ciblei

sau gáletii, uneori, prin abuz, se cereau i cinci ferdele pentru o gälleatá, asa cum procedau, la 1726, ofiterii austrieoi In regiunea Fälgárasului551.

In afará de aceastá ferdea de un sfert de gáleatá

cea

in documente se intIlnesc mai ráspindifá in Transilvania insá si ferdele mai mari, egale cu jumátate de gáleatá. Astfel, la 1761, la Drä.'gus-Flgáras se spune cä: o ciblá face douá ferdele552.

Fiind un submultiplu al gáletii, capacitatea ferdelei depindea de márimea acesteia care era cum am arátat mai destul de variabilá. Ferdela ca i gáleata nu a avut totdeauna aceea)i capacitate; uneori stápinirea hotára modificarea capacitkii sale. sus

9" Catalogul doc. rom. din Bra§ov, I, nr. 1810. T. METES, Viala agrard, pp. 115, 179, 222 passim. Vezi mai sus, p. 120. "9 N. IoRGA, Studii §i doc., V, p.129, Catalogul doc. grece§ti din Brapv,

II, nr. 1595, T. METES, op. cit.. I. GHICA, op. cit., pp. 237-238, T. METE, Situalia economicd, p. LXXIV. "° Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, P. 7308. GoLDENBERG, op. cit., p. 316. 551

T. METES, Situalia economica, pp. 293, 303, 308, 314 passim.

"2 Rev. arhivelor", 1944, p. 129. 236

www.dacoromanica.ro


De pildá, in decembrie 1653, dupá informaviile cronicarului G. Kraus, dieta transilvaná a hotárit &I se foloseasci un sfert" mai mic553.

In Transilvania s-au folosit cel mai adesea douá feluri de ferdele; cea numita siiseasca" i ferdela ardelean4". Prima se mai numea i ferdela Sibiului, dupà orasul unde se pástra etalonul; la 1785, cind se face o másurátoare de cereale la Chiochis, se spune cà s-a folosit ferdela Sibiului"554. Ferdela zisã saseascii" era consideratd de 22-23 1 555 (gáleata multiplu al sáu fiind de 88 1), iar ferdela ardeleana avea in secolul al XIX-lea 16 ocale sau 25,40 Dupá alte documente, însà, echivalentul ferdelei in ocale ar fi fost mai mic: la 1832, de pildá, se transportá de la Cimpulung-Muscel la Bran 15 781 de ocale de porumb, care sint echivalate in Transilvania cu 1 169 de ferdele557, ferdela revenind la 13,5 ocale (aceastá ferdelá este probabil submultiplul unei gálevi de circa 60 de ocale). La 1840 ferdela avea 16 cupe558,

flind deci mai mare de douit ori decit vacua sau de circa 22 1. Capacitatea ferdelei era cunoscutá si in Tara Románeascá,

unde boierul Iordache Golescu o considera mai micá decit baniva de 22 de ocale559.

Menvionám cá, la 1875, in tabelul de convertire a másurilor vechi in másuri noi, ferdela nu este amintifá; in schimb, figureazá in acest tabel másura" ardeleaná de 22,63 156°, capacitate care este de fapt a ferdelei sau mervei. Ferdela a continuat sá fie utilizatá in Transilvania si dupá introducerea sistemului metric, confundindu-se cu dubludecalitrul. Astfel, la 1895, se spunea cà la Orlat claia de 24 de snopi dádea o ferdelá de 20 1561, capacitate ce era echivaG. KRAUS, op. cit., p. 176.

Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1964, p. 250. Ibidem, 1958-1959, p. 54. Ibidem, p. 307. Bujor Surdu considerii ferdela de 15 1 (Rev. arliivelor", V/2, 1942-1943, p. 394). Catalogul doc. grece§ti din Brafov, II, nr. 1599. 558 Gazeta de Transilvania", 25 aug. 1840, p. 137. 569 Acad. R. S. Rominia, ms. rom. 850, f. 166 v. 58°T. Pop, op. cit., p. 39, T. PETRI$ORU, op. cit., p. 13. 567 Poaia. popondui", 1895, p. 112. 554

237

www.dacoromanica.ro


lentá cu 20 de cupe noi562; in acelasi timp este amintit si .filderul" nou de 10 1563.

Ferdela a fost si un important instrument de masurat, cu care se m5.'surau gáletile de grine. De pildá, la 1801 douá gáleti de grit' sint buciuluite" (pretuite) la sapte dutci ferdela cu care fuseserl másurate564.

Stápinii feudali dispuneau de astfel de instrumente pe care la perceperea dijmei din grille. In secolul al XVII-lea se prevedea astfel eá dregátorul insárcinat cu socotelile pe domeniul Hunedoara trebuia sá tiná peste tot" ferdea dreaptá ca sá nu fie plingeri 61 ia cu másurá mai mare si a cu másurá mai mieá ceva"565. Ca aspect, ferdela instrument de másurat semána cu banita le utilizau

din Tara Româneascá.

In Transilvania s-a mai utilizat uneori pentru ferdelá si termenul de peitrar. Astfel, la 1840 se spune cà o claie de 26 de snopi a slobozit 9 ferdele mici, adecá douá gálete si un pátrariu"566, ferdela fiind egará cu pátrarul, iar la 1817 se afirmá cá pátrarul de griu vine" 24 de copuri567. In regiunea Aradului pátrarul era considerat insá o másurá mai micá, si anume un sfert din merfá sau vicá568.

Ferdela a fost folositá ceva mai rar si in Tara Româneasca, fiind imprumutatá din Transilvania569. Ca másurá de capacitate pentru materii uscate, ferdela este amintitá in documen-

tele Tárii Romanesti cátre sfirsitul secolului al XVI-lea, In timpul domniilor lui Mihnea Turcitul (1577-1583 si 1585 1591), cind se cumpárá la Vrabeti-Mehedinti un loc cu bani si Cu 5 ferdele de mei570. Ferdela apare apoi adeseori in do868 Unirea", 5 si 12 sept. 1896. 568 Ibidem, 12 sept. 1896. Despre folosirea termennlui de felderin" pentrn ferdela vezi si N. IORGA, Studii 0 doc., XVII, p. 193.

Rev. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 388. 565 Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 83. 566 de Transilvania", 28 iul. 1840, p. 117. 367 N. IOROA, op. cit., XIII, p. 29 si Rev. istoricii", 1921, P. 58. Vezi si doc. din 1706, care aminteste de piltrare de secara (N. IORGA, op. cit., XI, p. 94). 568 G. CIUHANDU, op. cit., p.111.

°° MINDREsCU, Influenfa culturii germane asupra noastrd. Influenfa germand asupra limbii romdne, Iasi, 1904, p. 47.

57° Doc. priv. . ist. Rom.. B, veac. XVII, vol. I, p. 382. 238

www.dacoromanica.ro


cumente in timpul domniei lui Mihai Viteazul si la inceputul secolului al XVII-lea, intr-o vreme de strinse relatii cu Tran-

silvania, fiind amintitá numai in regiunea de nord a tárii (Mehedinti, Vilcea, Arges, Muscel, Dimbovita, Buzáu si Rimnicul Sárat)571, ceea ce dovedefte ca miisura a fost imprumutatd

din provincia de peste munti. In secolul al XVIII-lea si in primele decenii ale secolului trecut, ferdela este pomenitá numai in Oltenia572.

$tiri directe despre márimea ferdelei in Tara Romaneascá nu avem, dar din documente rezultsá cá ea era aproximativ egalá cu obrocul, avind deci o capacitate apropiatá de a ferdelei din Transilvania. Astfel, la 29 martie 1611, se cumpárá de o ociná la Bálilesti-Muscel cu bani si cu 20 de ferdele de griu, obrocul cite 100 aspri, fac 2 000 aspri"573. Acest docume.nt indentificà deci ferdela cu obrocul. Aceasi concluzie rezultá si din tarifele vamale de la Ciineni, unde, la 1691, se patea vamá de ferdela de griu un ban574, adicá aproximativ tot atit dt se plátise anterior pentru un obroc. In acest caz, ar urma cá ferclela avea in Tara Româneascá capacitatea obrocului mic, adicá 22 de ocale sau circa 37 1.

In Moldova ferdela nu este amintitá in

documente;

in

schimb, aici documentele pomenesc pätratul. Astfel, la 15 ianuarie 1776, locuitorii de origine maghiará din FaraoaniBaau dádeau mánástirii Solca, sapina locului unde sedeau, dota pátrári de gráunte de pápusoi in loc de produsul de pe o prájinà din zece cum ar fi trebuit575. Peste trei ani, in 1779, s-a luat hotárirea sá dea cite trei dimirlii de boabe de porumb de pogon576, in rnásura obisnuitá In tará. Precum se vede, pátrarul nu a reusit sá' se impáminteneascá. in Moldova. 571 Doc. din: <1593-1601), 1597, 1600, 1605 etc. (ibidem, veac. XVI, vol. VI, p.259, veac. XVII, vol. I, P. 162, 164 si vol. II, p. 399). 575 Vezi N. IoRGA, Studii fi doc., vin, p.83, XIV, pp. 71-72, xxv, p. 67, 68, 73, 86, 140-141 etc. 575 Acad. R. S. Romania, DCXLI/32. Vezi si doc. din 20 nov. 1670. (Arh. st. Buc., ep. Rimnic, LVIII/17). 574 W. IORGA, Studii ,si doc., V, p. 366 si XII, p. 16.

575 Uricarul, XX, p. 215. 576 Ibidem, p. 222. 239

www.dacoromanica.ro


8) DIMIRLIA

Dupa pa'rerea savantului Vasile Bogrea, dimirlia este un cuvint de origine turceascI, avind semnificatia »de fier"577. Dimirlia a jucat in Moldova acelasi rol ca baniva din Tara Romaneascl, fiind unitatea i instrumentul de masurat capacitatea cea mai folosieá incepind din secolul al XVIII-lea. Ea este intilnita in sute de documente moldovene, indeosebi la masuratul cerealelor, dar si al usturoiului578, seminvi de cinepsa579, varului58° etc.

Primele date clespre capacitatea dimirliei sint din secolul al XVIII-lea, cind se stabtileste i mairimea ei, o data' cu a mer-

tei. In asezIrnintul lui Grigore al 111-lea Ghica din 1776 se

hotara ca dimerlia sa fie de 11 ocr58', dispozitie care se repeta aidoma la 1815582, 181958' etc.

In afara de aceastà dimirlie de

11

ocale, in documente

sint amintite i dimirlii de 12 ocale de griu584 sau de ovaz5".

In cazul griului, este posibil ca dimirlia era cakulata dupa greutatea hectolitrieá, ceea ce ha indrepeatit foarte probabil pe francezul Lagan sa' afirme, la 1821, 61 la demerli de blé pese 12 ockas, celui d'orge et d'avoine 11"588. Andreas Wolf, care a stat mai multa vreme in Moldova, nu

aminteste Insa decit de dimirlia de 12 ocale587, care era cea 677 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, II, 1923, p. 348. 378 W. IORGA, Studii fi doc., XXI, p. 233.

678 Ibidem, p. 428. 588 N. IoRGA, W. de Kotzebue ..., p. 97 si I. ANToNoViCi, Documente biricidene, I, p. 268. 581 Uricarul, XIX, p. 352. 582 V. A. ITRECHIA, Ist.rom., X B, p. 324. Vezi si Acad. R. S. România, ms. rom. 91, f. 392, ms. rom. 95, f. 398 si ms. rom. nr. 1, f. 350. 583 Uricarul, IV, p. 202. 584 N. IORGA, Studii fi doc., XXI, p. 21 si idem, Doc. fam. Callimacki,

I, p. 65. La 1814 se di echivalenta: un demerli ossia dieci oke" (ibidem, p. 171).

La 1817, WO., fiecare casi din Sibioani trebuia si dea preotului un

demerli di popusciojo della missura giusta del principato" (ibidem, p. 209), ceea ce arati ea exista o milsurd consideratd dreaptd" sau 586 N. IoRGA, Studii si doc., XXI, p. 194. 688 Buletinul Com. istorice", IX, 1930, p. 175. 687 A. WoLF, Beitriige, p.138. Cf. sir. KARACZAy, op. cit., p. 40. 243

www.dacoromanica.ro


mai adesea folosità sau cea oficialá in prima jumátate a secolului al XIX-1ea588.

Asa cum in Tara Romaneascá existau i banite Cu o capai in Moldova dimirlia folositá in unele regiuni era mai mare decit aceea dreaptá" de

citate mai mare dectt 22 de ocale, 12 ocale.

La 1801, locuitorii de origine maghiará din tinutul Roman dIdeau preotului catolic cite o dimerlie pápusoi de gráunte de douázeci oca"589; la 1815 se vorbeste de dimirlii de pline de cite 15 ocale, precizindu-se opt dimirlii (nu zece N.S.) sá fii in merti"590, iar la 1840, cind se vinde niste var, se soune c dimirlia folosità la másurat avea 16 ocale591. (In acest ultim caz este vorba, foarte probabil, de dimirlia calculatá dupá greutate.)

Capacitatea diferitá a dimirliei este consemnatá si de o Aritmetica apárutá la 1839, in care se spune: la másurarea piinilor din 12 ocá fac o dimerlie, pre care insá unii o fac din 8 oeá, altii din 10 si altii din 15 ocá, numind-o banitá, precum obicinuescu pre la mori"592.

Aceastá dimirlie mai mare decit aceea oficialá avea o cir-

culatie restrinsá sau se statornicea uneori prin intelegere intre párti, la vinzare, spre deosebire de aceea oficialà, recunos-

cutá de stat. La 6 noiembrie 1836, tratind vinzarea unei cantitáti mai mari de gnu unui negustor care oferea 22 de lei pe mertá, másuratà cu dimirlia de 15 ocale, un boier mold wean aráta cà propunerea i se pare pisti rezon", deoarece dimirlia trágea mai mult de 13 ocale, cifrá pe care ar fi putut eventual sá o accepte593.

Cum insá nu totdeauna cumpárátorii se invoiau Cu vinzátorii si se utilizau feliuri de deosebite dimerlii in márime si piná la 15 ocä., Inch cu acest chip bietii locuitori pierd fárá nici o folosintá productele ce dupá indestull strádanie cistigr, la 10 septembrie 1837 domnul poruncea ispravnicilor sà ia másuri pentru desfiintarea dimirliilor mai mari sau mai mid, 668 N. SOUTZ0, Notions statistiques, p. 162, D. IARCU, oP. cit., p. 16 §i I. GHICA, op. cit., p. 58.

639 N. I0EGA, Studii fi doc., III, p. 148. 699 IDEM, Doc. familiei Callimachi, I, p. 520. 691 IDEM, W. de Kotzebue ..., p. 97. Aritmeticct , Ia§i, 1839, p. 56. 693 N. IORGA, Studii §i doc., lou, p. 229.

241

www.dacoromanica.ro


statornicind 'hare tovi de ob§te numai màsura dimerliei trimis'i de Departament, má'surà statorniciti o dat5. pentru totdeauna"594.

Ap cum bani%a era in Tara Româneasei submultiplul chilei, dimirlia era in Moldova submultiplul merrei, fiind a zecea parte din aceasta masura595 sau a douazecea parte din chila"6.

Dimirlia de 11 ocale avea 19,712

1,

iar cea de 12 ocale

21,504 1597. Men%ionàm aici c5. dimirlia de 11 ocale avea o capacitate foarte apropiatà" de a rda'surii polone numitI macka, care avea 19,46 1598.

Dimirlia a lost §i principalul instrument de masurat cerealele in Moldova tn secolul al XVIII-lea i in prima jumtate a secolului trecut, cind toate cerealele calculate in mereerau masurate cu sau in chile unitAi de m'ásuil mari dimirlia599.

Primele dovezi despre confegionarea unor asemenea instrumente de mäisurat recunoscute de stat sint de la sfiilitul secolului al XVIII-lea. La 1792 se trece astfel in sama vis-

tieriei" Moldovei o sumà de bani cheltuità cu dimirliile

trimise la Iinuturi pentru màsur5.toarea màlaiului`csoo, iar tn sama vistieriei" pe 1817-1818, se insemneazsi cheltuirea sumei de

238 de lei pentru confec%ionarea a 94 de dimirlii, din care 50 dimerlii legate cu fier pentru ira'surkoarea zaherelei tertipurilor", fiecare a cite trei lei §i alte 44 dimerlii flià fier, pentru màsurkoarea orzului menzilurilor"601, acestea costind 5" Manual administrativ al Moldovei, I, p. 365. 595 A. WoLF, op. cit., p. 138 si N. SOUTZO, op. cit., p. 162. Vezi si merta. 5" Revue roumaine d'histoire", nr. 2, 1964, p. 272. 597 !la articolul din PropAsirea", 1844, p. 232, se considerii cl dimirlia avea 15,337 8 kg (dup5. greutate); N. SOUTZO, op. cit., p. 162 si I. GHICA,

op. cit., p. 58 indicl 19,047 6 1, cifrà pe care I. Ionescu de la Brad o rotunjeste la 19,05 1 (op. cit., p. 49).

598 ST. HOSZOWSKI, op. cit., p. 35. 599 N. IORGA, W. de Kotzebue ..., p. 21 si IDEM. Doc. fam. Callimachi,

I, p. 65.

La inceputul sec. XIX, and se vind 30 de mierte de piipusoi, se spune ci s-a m6.surat cu dimirlia ce este obi§nuit de and fi cumpärii" locuitorii (N. Iorga, Studii fi doc., III, p. 148). 6" N. IoRGA, Doc. §i cercetitri asupra istoriei financiare §i economice a principatelor romdne, p. 73. 601 V. A. UREGH1A, op. cit., X B, p. 474. 242

www.dacoromanica.ro


fiecare cite doi lei. Din aceste insemná'ri rezultà"

confecIionate din porunca domniei, utilizate indeosebi in livdrile de cereale acute turcilor i in aprovizionarea cailor de postsá, erau de douà feluri: din lemn, legate cu cercuri de fier, i fàr astfel de legkuri. Asemenea dimirlii existau i in inventarul locuitorilor mai insfárivi din Moldova in prima jumkate a secolului trecut. Astfel, la 1824 sint amintite la mosia Ciocani dou'á dimirlii, ins5. una cu douä." cercuri her"602, iar la 1828, casa boierului Canano dispunea de 2 dimerlii de mà'surat piine"603. Dup5. 1831, cind statul s-a preocupat mai indeaproape de controlul instrumentelor de m'äsurat, ni s-a psástrat o cores-

pondenfi foarte bogatI privitoare la trimiterea de dimirlii

In tad si la modul cum erau folosite. Astfel, la inceputul anului 1833, dupsi ce o comisie fixase capacitatea dimirliei la 12 ocale, Departamentul din auntru trimitea ispdvniciilor din Tad cite o dimirlie de fier pece-

tluieá cu pecetea Sfatului odsenesc din Iasi 4i a Departamentului, dimirlie ce urma a fi asezat5. in medeanul productelor ce va fi mai insemnat In acel tirg", pentru a sluji de toatà indreptarea la indoelele ce ar urma in mIsuritoarele de lucruri". Locuitorii erau liberi a-si face dimirlii proprii, dar ele trebuiau sà" fie intocmai" cu dimirlia etalon 5i pecetluite pentru exactitate de ispdvnicia Tinutului unde locuiau6".

Deoarece aceastà màsur5.' nu a dat rezultatele asteptate, unii negustori continuind ssi foloseasd dimirlii nedrepte", In 1836 s-au confectionat 2000 de dimirlii de lemn, care au fost impklite in tar5.606.

La 1840 cele 2000 de dimirlii de lemn au fost inlocuite cu alte 2000 de dimirlii confecvionate din tab1à de fier, care au fost expediate in tarsi pentru a fi utilizate la controlul si potrivirea dimirliilor aflate in proprietate particular1606. 602 N. IORGA, W. de Kotzebue ..., p. 6. 603 IDEM, Studii §i doc., XXI, p. 427. Vezi i G. GMBANESCU, Surete, p. 382.

6°6 Manual administrativ al Moldovei, I, pp. 361-362. 6°5 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 122/1836, Vezi i Manualul adminis¡ratio al Moldovei, I, p. 364. 606 Arh.st.Iasi, Eforia Iasi, dos. 21/1840, Min.de interne, dos. 605/1840 si Manual administrativ al Moldovei, I, pp. 365-366. 243

www.dacoromanica.ro


Peste alti 10 ani, la 1850, se vorbea din nou despre facerea dimirliilor trebuitoare pentru toate satele, pentru a inlocui pe cele trimise in 1840"607. Aceste dimirlii costau cite 28 sau 32 de lei608.

Aiatrul" aoestor instrumente de mIsurat se stabilea ca si la banitá prin amestecarea unor cantitItti egale de grill, p5pusoi

m'azi609.

La 1863, dup5 unirea celar dou5 principate, guvernul exprimindu-si dorinta s5 poat5 inzestra i comerciul national cu un bun sistem de m5suri i greutIti", arata c alcá-

tuise un proiect

de lege pentru introducerea sistemului

metric". Pira la aprobarea i intrarea in vigoare a noului sistem, guvernul trebuie s privegheze ca mIsurile i greutá-

tile intrebuintate s5 nu se abat5 citusi de putin din acele

hoarite de lege". Guvernul constata cu acest prilej c in tinuturile moldovene se fac o multime de fraude (inseatorii) cu misurile Intrebuintate", indeosebi OU dimirliile de tabl5 confectionate in 1840, in vedere c vor fi mai bune dectt cele

de lemn". Aceste dimirlii de taba se turtesc foarte lesne

frauda vine de la sine"; in plus, ele se si prIp5desc mai

lesne". Intrucit in Tara Româneasa se utilizau In acea vreme banite din lemn uscat, legate cu cercuri de fier, care se dovediser5 a fi mili mai solide, Minigterul Agriculturii, Comervului i LucrIrilor Publice din Bucuresti, tin/nd seama de experienta judetelor de dincoace de Milcov", cerea municipalit5tii din Iasi s5. reintroduc5. dimirliile de lemn, tnlocuite k 18406m.

Datorit5 folosirii unor m5suri diferite, se iscau destul de multe conflicte intre vinz5.torii i cumpIr5toriii de producte". Astfel, la 1826, un locuitor din Moldova se plingea S" Arh. st . Ial, Eforia Ia§i, dos. 50/1850. Vezi §i Recueil des Comr municationsprincières a l' Assemblée générale de Moldavie, Ia§i, 1848, p. 330,

unde se spune cA, la 1845, Mihai Sturza, doranul Moldovei, constatase la Galati gilceviri prilejite din oare§care abuzuri uneltite in vinzarea gritelor ... din pricina nepAzirii intocmai a balantelor §i a másurilor", hotArind, Cu acest prilej, ca una fi aceeagi ma,sura a dimerliilor sa- se pdzascd cu stricte/d" (f Arg. sA arate insA care era acea mAsurii). 608 Arh. st. la§i, Eforia Iayi, dos. 6/1857, 38/1859, 15/1861.

e" Prop4irea", 1844, p. 232. 1° Arh. st. Ia§i, Eforia Ia§i, dos. 50/1863. Despre trimiteri de dimirlii

In tara vezi qi dos. 31/1853, 6/1856, 38/1859, 15/1861 etc.

www.dacoromanica.ro


autoritátilor cá dusese la Galati 214 chile de griu, pe care le-a

dat unui turc. Pentru másurat, acesta a scos o banifá de a lui", care era mai mare decit aceea folositá in taxi. Cind moldoveanul i-a cerut sI foloseascá másura tárii, turcul i-a ráspuns cá banita lui este banita Stambulului, asupra ciruia n-am dreptul a cirti, fiind banita sultanului". Din nepotrivirea celor douá másuri, vinzátorul aráta cá pierduse 20 de chiles".

Asemenea diferente existau si intre dimirliile folosite in Tag. In anul 1862, dimirliile muncipalitátii orasului Roman fuseserá trimise la control la Iasi, pentru a se impáca neintelegerile ce urmeazá intre comerciantii de la Galati cu cáráusii ce incarcá producte din districtul Romanului, unde, din corespondentiile tinute, se vede cá dimirlia de Ora acum au

fost mai micá de cit s-ar fi cuvenit". Municipalitatea din Iasi constatá insl cá plingerile erau neintemeiate, deoarece dimirliile erau deopotrivá" cu cele oficiale6'2.

In acelasi an, municipalitatea din BacIu trimitea la Iasi pentru control o dimirlie veche, care dupá verificare a fost gásitá mai mare cu 90 dramuri" decit dimirlia Consiliului municipal din Iasi613.

Pe la mijlocul secolului trecut, in 1855, cei care vindeau produse folosind dimirlii mai mici erau supusi unui straf" (amendá) de 20 de lei cind erau prinsi prima oarl, 40 de lei a doua oará si 60 de lei la a treia gresealá416; In 1842 se prevede cá la a patra gresealá, 4traful era de 120 de lei, la care se adáugau 25 de lovituri date in piatás's. In aceeasi vreme, in partea de sud a Moldovei, in regiunea

Galati-Putna, aflatá sub o mai puternicá influenti a Tárii

Românesti, dimirlia ajunsese a se confunda cu banita. In anul 1859, municipalitatea din Galati solicita la Iasi patru banite cu lanturi de fier, cu lacáte, spre a se aseza in schelia acestui

port, pentru a sluji in facirea de aiaruri atit lácuitorilor, cit si concurentilor ci spiculeazá cu aseminea producturi"616. 0 cerere asemánátoare adresa Prefectura de Putna cátre Minis611 Uricarul, XIV, p. 248. 612 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 21/1862. 613 Ibidem, dos. 83/1862. 614 Ibidem, dos. 14/1855.

616 Buletin", foaie oficial, 1842, p. 398. 616 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 172-173. 245

www.dacoromanica.ro


terul de Interne, motivind c banitele de tabrá imp'ártite sate in 1840 cele mai multe sint stricate, strimbe i altele lipsesc cu desgvirsire"617. Cum in 1840 se impsártisera la sate dimirlii, nu banite, rezultà ca" cei doi termeni aveau aceeasi acceptiune in sudul Moldovei la mijlocul secolului trecut.

De altfel, in aceasta vreme, tot datoritäl influentei Romanesti, incepuseti sà se foloseasa si in Moldova mIsuri de 20 de ocale (avind capacitatea banitei muntene), pe ling dimirlii de 11 ocale i duble dimirlii de 22 de ocale618, care corespundeau obrocului rnic din Tara Romaneascà i chilei de Istambul. La 1870, in interesarrta sa lucrare despre judetul Putna, agronomul Ion Ionescu de la Brad insemna In acel judet, banita avea 12 ocalem, iar in lista de masuri din 1864 dimirlia este tnlocuitsi cu banita, avind 21,50 1620. Banipa luase deci locul dimirliei. 9) CEZVERTA (CEZVIRTA, CETVERTA)

A fost o ma'suri

de capacitate folosità numai in Tara Romaneasa, unde este amintiel de la sfirsitul secolului al XVII-lea. La 10 iulie 1692, o cedvite" de mei era pretuiti la 80 de bani621. In secolele XVIII-XIX cezverta este amintita destul de rar, fie singuri, fie insotind chila, al d.rui sub-. multiplu a devenit. Desi cezverta de suprafarií reprezenta a

patra parte din pogon, cezverta de capacitate nu era in secolul

al XVIII-lea decit a opta parte din chilá, dupel cum rezultä

dintr-un document din 1757622. Fiind un submultiplu al chilei, miirimea cezvertei varia

dupii marimea acesteia, intre 12 fi 25 de ocale. Astfel, hare 617 Ibidem, f. 116.

619 Arh. st. Iaf, Eforia Iasi, dos. 8/1859.

619 ION IONESCU DE LA BRAD, Agricultura românci in judeful Putna,

p. 374.

620 I. BUJOREANU, op. cit., p. 1970. Vezi si p. 1968, mide se spune

chila cuprinde 20 de banife, atit in Moldova, cit gi in Tara Romdneascii". 621 Arh. st. Buc., milrastirea Hurezi, 141/8. Despre originea cuvintului vezi G. GHIBANESCU, Slovar, anex5, la Ispisoace i zapise, III/2,

p. 67. 622 Doc, priv. relafiile agrare, I, p. 542. I. C. Pilitti considera cá o chil5, de Muntenia f&cea trei cetverte; una de Moldova dou4" (Principatele romiine de la 1828 la 1834, Bucuresti, 1934, p. 342, n. 24). 246

www.dacoromanica.ro


veniturile mo§iei Fle§ti-Argq a mitropoliei pe anul 1774 se gIsesc §i 30 de cezverte de mei po ocá.' 12", 340 de cezverte (le porumb po ocá 25", alte 100 de cezverte de po-

rumb §tiulevi po ocá 14"623, iar la 1757, la CiolIne§tiTeleorman, cezverta de mei era za oca 18"624.

Dupli cum rezultá dintr-o serie de socoteli de dijmà ale

unor mánástiri din secolul al XVIII-lea, in aceastá vreme era destul de ráspinditá o cezverta de 22 de ocale, echivalentul bani%ei oficiale i submultiplu (a opta parte) a chilei mici de 176 ocale.

Dupá. 1831, cind capacitatea chilei a fost fixaa la 400 de ocale, cezverta fi-a schimbat fi ea marimea, devenind un sfert din chila, adica 100 de ocale625.

In afará de aceastá cezvertá, in timpul ocupaviilor ruse§ti, in Tara Româneascál s-a mai folosit i másura ruseascà ce purta numele de cetvertá, indeosebi pentru aprovizionarea trupelor cu cereale626; ea másura 209,91 1627.

Cit prive§te Moldova, la 1821, vorbindu-se de relavia chisocotea o chilá dou5. cetferte, f iindeá nu tiu ruOi ce másurá iaste chila"627 bis mai ttr_ ziu, la 1848, se precizeazá i relgia dintre cetvert §i ocaua 1I-cetvert, se spune cá se

de greutate, cind se spune cá 36 cetverte i dota cetvertici erau egale cu 3577 ocale, cetvertul revenind la 96 ocale 267 de dramuri.628

10) SACUL

Dei nu era o másurá precisá, folosindu-se mai ales la transportul 4i pä.'stratul cerealelor, sacul a fost considerat adeseori in Tara Romaneascá 4i Moldova drept o unitate de 623 Doc. priv. relatiile agrave, I, p. 602. 624 Ibidem, p. 542. 626 Arh. st. Buc., Vornicia din nuntru, dos. 4433/1836, f. 186. 626 V. A. URECHIA, op.

cit., XI, p. 734, Buletin", gazetà

1834, p . 102, Buletinul oficial", 27 nov. 1853, 3 mai 1854, Arh. st. Buc., Vornicia din liluntru, dos. 246, 551, 576, 620 si 1708/1831, 2015/ 1832 etc. 627 Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 281. 627 bis C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 189. Vezi si o insemnare din 1807, in care se spune cá cezferta 7-tatuca esti de 97

oca §i 3 litri" (Conv. lit.", 1923, p. 48).

628 Arh. st. Buc., A. N., MMDCCCXCVII/32, 33. 247

www.dacoromanica.ro


m'asur5. a capacitätii

(sau

greutatii) cerealelor. Astfel, in

Tara Romaneascá., la inceputul secolului al XVI-lea, pentru

sacul de gnu se pllitea varná doi aspri, adicá' tot atit cit

pentru douál ferdele sau douà obroace6" bis, iar mai tirziu, in secolul al XVII-lea, se vindeau adeseori saci de flinà sau de grill, cu cite doi talen i sacul629, arà sá. se precizeze capacitatea acestor saci. In tariful vamal din 1784, sacul de ortz este considerat de sase chilem (probabil de Istambul, de 22 de ocale, avind deci 132 de ocale).

In Moldova, sacul a avut aceeasi utilizare. De pildä, la 22 febr. 1634, un stog de secará este apreciat a avea uneori aici se fac vinZári de ca de patruzeci de saci de grine6" sau saci"631' se calculeazá' in saci diverse cantitáti de cereale633.

ateodafá, documentele precizeazá ce cantitate intra intr-un sac. Intr-un document nedatat, din secolul al XVII-lea, se spune astfel c sacul de fin ä avea 6 merve634, iar la 23 septembrie 1829, Divanul Moldovei incheia un contract cu un negustor pentru confectionarea a 20 000 de saci incàpàtori cite de una cetvertii"635. 11) MASURI MAI RAR INTILNITE IN DOCUMENTE

Dintre másurile de capacitate mult mai rar intilnite in documente amintim aci: speia, primanul i gavanul, utilizate in Tara Romaneasei,

i br`cidia, modiul, copul, becz, sestar hemina, utilizate in Transilvania.

a) Speia este pomeniti in documente in secolul al XVII-lea. Astfel, la 1621, o speie de gnu costa 200 de bani636, cam ess bis

Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, pp. 14, 46, 57.

622 Doc. din 7 iunie 1679, 21 oct. 1686 etc. (Arh. st. Buc., ep. Buzan, XXXI/47 i ep. Ruinnic, XII/30). 630 D. Z .FuRNicA, Din istoria comerfului romanesc, p. 121. "1 Acad. R.S. România, CXXXVIII/14. 632 Doc. din (1646> (ibidem, CLXXX/67). 633 Doc. din <1650> (ibidem, CCLVI/267). 634 Ibident, DIV/39. 635 D. Z. FuRmcA, Doc. priviloare la comerla' romdnesc, p. 339.

636 Doc . priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol III , p. 257, IV, p. 35.

248

www.dacoromanica.ro


cit dolfá obroace mici, iar una de mei, la 1685, 133 de bani637.

Mälrimea speiei nu o cunoastem cu precizie, dar, dup'ä prewrite amintite mai sus, ea pare a avea circa 44 de ocale. Menvionez cä: speia este amintit i in Psaltirea mitropolitului Dosoftei din Moldova637 bis, dar el nu am intilnit-o in documentele moldovene.

Primanul, ca mäsurà de capacitate pentru gnu, este men%ionat in douä: documente vilcene din 1582 si 1605638, care

nu ne dau nici un fel de stire despre capacitatea sa. Givanul este foarte rar amintit in documentele din secolul al XVII-lea. La 1674 satele Rueir i Dragoslavele trebuiau sà dea vamesului de acolo cite un gälvan de mei de fiecare car de mei639; intr-un document din 1677, gIvanul este

inlocuit cu blid mare"640. Br5dia este mentionatä: intr-o insemnare din Bihor din anul 1819, care aminteste de o blidie de fälnä"641. Nu stim ce

capacitate avea.

Modius (mä'sura) este amintità uneori in documente, firà a se specifica de ce má:surä: este vorba; alteori se vorbeste de má'sura obisnuitä: in cutare loc (modius ejus loci)642, fárà sä: se arate insá: ce fel de mäsurà e aceasta. Dupäl Orerea acad.

D. Prodan, modius este o varianta a ga1etii, folosifá in OrOle de nord ale Transilvaniei, fiind mai micä decit gäleata

de 2-3 ori; pe domeniul Branului insà modius, se pare, acopersá chiar gIleata" 642 bis. 637 Arh. st. Buc., mänastirea Tismana, LXXXVI/20. Vezi si Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, pp. 30, 125. 627 bis Buciumul roman", II, 1877, p. 49. 638 Arh. st. km. Vilcea, XV/2 si Acad. R. S. Romania, DCCXXXV 2. 636 Arh. st. Buc., manästirea C. Lung, LXI/51. 640 Acad. R.S. Romania , CXXXIV/4. 641 T. Rosu, Insemndri fi inscriptii bihorene, Beius, 1941, p. 63. 642 D. PRoDAN, op. oil., II, p. 282; vezi si pp. 274, 308 etc. 642

bis ibidern, III, p. 3. 249

www.dacoromanica.ro


Copul este amintit in documente atit ca mäsurä de capacitate pentru cereale643, cit §i. pentru lichide644. La 1817 se

spunea cä pätrariul de gnu avea 24 de copuri646. Dupä

pärerea lui Bujor Surdu, copul ar fi 1/20 din ferdelä646 (dei In documente apare ca fiind 1/24 din ferdelä).

Becz (becsa, böcsa) era o mäsurl mare utilizatä la Ora-. dea, avind 4 quartalia sau 8 octalia, fiind echivalentä cu 291 1 sau cu 31/2 gälevi de Cwvia.

Sestar (sextalia, sextarius) a fost o mäsurá mai micä deck gäleata; pe domeniul Hunedoarei 11/2 sextalia era egalä Cu

o gäleatä.

Hemina a fost o mäsurä pentru vin, egalä, se pare, cu o jumatate de cupI647. 643 N. IoRGA, Studii fi doc., XIII, p. 29.

6" Rev. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 388 §i N. IoRGA, op cit., XIII, p. 108. 646 Ibidem, p. 29. Rev. arhivelor", V12, 1942-1943, p. 394. "7 Pentru ultimele trei vezi D. PRODAN, op. cit., III, pp. 2, 3, 4.

www.dacoromanica.ro


CAPITOLUL V

MA.SURILE SI INSTRUMENTELE DE MASURAT GREUTATEA

Ca §i m5surile de capacitate de care nu sint diferentiate cu prea multà rigoare i cele de greutate pot fi impsárvite In: masuri neprecise, care depindeau de forta de tracviune a animalelor (maja, carul §i povara) i miisuri mai precise (cintarul, ocaua, livra sau fontul §i lotul), care vor forma in aceastsá ordine subiectul acestui capitol. In plus, vom prezenta aici mai pe larg modul cum se cinfáreau metalele previoase

§i

medicamentele in evul mediu.

1) MAJA

Numele acestei mà'suri este de origine

maghiar5.1,

fiind

imprumutat de locuitorii rárii Române§ti i Moldovei din Transilvania. Aci maja (masa) este amintia in documente la inceputul secolului al XIV-lea, cind avea acceptia de car mare. Astfel, la 1312, magistrul Grigore avea dreptul sà" ja 1 S. M1NDREscu, Elemente ungurefti in timba romana', Bucuresti, 1892,

s.v. Vezi i I. BOODAN, Relatiile, indice. 251

www.dacoromanica.ro


vamä de la un car mare incärcat numit masa", cite o jumätate de fertun2; in acelai an, se definege maja ca fiind carul

inca'rcat numit in limba obifnuita masa". Mai tirziu, in Transilvania, maja fi-a pie rdut acceptiunea initiala de car mare, devenind sinonima cu chztarul (massa seu centenarius), motiv

pentru care vom vorbi de maja din Transilvania la cintar. In schimb, acceptiunea de majä = car mare s-a pästrat in Tara

Româneascä §i Moldova pinä tirziu, in secolul al XIX-lea. In Tara Romaneasca, maja este una dintre cele mai vechi mäsuri amintite in documente, fiind mentionatä la 1374, cind Vlaicu vodä.' däruia mänästirii Vodita, printre altele, §i o majä (Mama) de cearä'4. Ind din secolele XIVXV, maja avea acceptiunea de car mare, de vreme ce Radu cel Mare, dom-

nul tärii (1495-1508), comanda la Bra§ov un car mare, ferecat de o majr5. Faptul cà maja era o mäsurá mare rezultä §i. din imprejurarea cà, la inceputul secolului al XV-lea, tirgovi§tenii

pläteau varnä la o majä de pqte suma de 12 ducati6,

sumä destul de insemnatä i cI, in aceea§i vreme i in secolul al XVI-lea, vama de la o majà de pe§te era cu mult mai

mare decit aceea perceputä de la un car obi§nuit de pqte.

Astfel, la inceputul secolului al XVI-lea, cei care särau pe§te

In bältile mänästirii Tismana pläteau 15 aspri de majä, de aproape patru ori mai mult decir pentru un car obi§nuit, pentru care se pläteau numai patru aspri7.

Mai tirziu, in secolele XVIIXVIII, cuvintul majà a devenit sinonim cu carul mare tras de §ase boj. In citeva documente din aceastä vreme (1669, 1672, 1679, 1747) se aratä astfel cà mitropolia din Bucure§ti avea dreptul sà ja de la balta Greaca cite 2 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. I, p. 202. 3 Ibidem, p. 203.

4 Ibidem, B, veac. XIIIXV, p. 27. 5 GR. ToCILEscu, 534 documente, p. 203.

6 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 80. La aceeasi IngsurA mare nu la cintarul de mai tirziu se referà privilegiile comerciale acordate brasovenilor, in care pentru maja (centenarius, masa, mama) de cearil se prevede o yam& de 12 ducati (I. BOGDAN,

Relatiile, p. 15, Urkundenbuch, III, p. 546, IV, p. 222 etc.) 7 Doc. priv,. ist. Rom., XVI, vol. I, pp. 14 112, 287 passim.

si 57; vezi si vol. II pp. 64,

252

www.dacoromanica.ro


cloua maji de peste sarat, precizindu-se sa fie cite cu sase boi"8

iar la 1752, facind o danie asemanátoare manastirii Pantelimon, ctitoria sa cea noua, Grigore al II-lea Ghica arta insa maji incarcate bine, cit s'a le poata duce cite cu 6 boj maja". Faptul ca maja era considerata ca fiind egala cu mai multe care obisnuite trase de doi boi rezulta si din Anatefterul (condica de porunci) lui Constantin Brincoveanu, in care majaritul

se platea »de la ceia ce poarta maja de peste sarat prin gun i prin sate ... de la citi boj ar avea la car"°. Mentionam, in incheiere, ca maja s-a folosit adeseori in relatiile comerciale dintre Tara Româneasca si Transilvania, atit cu sensul de car mare", cit i cu acela de cintar (centenarius) cunoscut in Transilvania12.

In Moldova, maja a avut aceeasi acceptiune ca in Tara Romaneasca13. Ea este amintita in documente ceva mai tirziu, catre mijlocul secolului al XV-1ea14. Inca din aceasta vreme, maja

avea intelesul de car de peste. Intr-un document din 19 februarie 1446, acordindu-se scutire de dari pentru doua maji

de peste ale manastirii Neamt, se arata ca nimeni nu va tmpiedica aceste doua care nicaeri"15.

Mai tirziu, in secolele XVIXVIII, maja era considerata aici a fi carul mare de peste, tras de patru sau sase boj. Astfel, cronicarul Ion Neculce a inregistrat legenda cà, inainte

de a fi ales domn, Petru Rares (numit Majarul) era cu ma8 Arh. st. Buc., Mitr. Vail Rom., CXII/3, CDLXII/1, CDLXXVII/2 CDLXXV/5. Vezi si C. C. GIURESCU, Istoria pescuitului §i a piscicul-

turii in Romdnia, I, Bucuresti, 1964, pp. 262-265. 9 Acad. R. S. Romania, CCCLXII/22. 10 N. IoRGA, Studii gi doc., V, p. 341. 11 Cu acest sens este folosita in privilegiul comercial acordat la 1413 negustorilor brasoveni (I. BoGDAN, Rela(iile, pp. 5-6 si Hurmuzaki, XV, p. 9). 12 La (1529-153* doi negustori din Tara Romaneasca se angajau sa duca la Brasov 40 de map de lina (Gr. TOCILESCU, op. cit., p. 460). Vezi Catalogul doc. rom. din Brafov, doc. nr. 1087, 2026, 2079 si N. IoRGA,

Studii fi doc., XII, p. 31 etc. Despre majá vezi i EPISCOPUL MELCHISEDEC, Cronica Romanu/ui, I. pp. 130-131, I. BoGDAN, Doc. lui Stefan cel IVIare, II, p. 599 si I. NISTOR, Handel und Wandel, pp. 150-151. 14 Doc. din: 25 nov. 1440, 19 febr. 1446, 9 iulie 1466 etc. (Doc. priv.

ist. Rom., A, veac. XIVXV, pp. 174, 215-216, 347 passim). Ibídem, pp. 215-216.

253

www.dacoromanica.ro


jile lui, la Galati, la peste"; plecind de aici, a ajuns la Doco-

lina cu dzece care, cite sase boj carul, pline cu peste"16. Dintr-un document din anul 1702 rezultál cl maja putea avea uneori numai patru boi'7.

In Moldova exista in secolele XVIIXVIII un drum important numit »al nAilor", pe unde urcau de la Dunare, pe Prut, spre Iai carele ce aduceau peste'8. Majile de peste erau desacute pe piata capitalei Moldovei intr-un loc numit la rra'ji"9. Tot la Iasi exista in secolele XVIIXVIII ulita mahalaua mIjiior20.

Pestele fiind adus Cu maja sau carul, negotul de peste era numit cj mâjerie21. Tot majerie se spunea si venitului realizat de domnie din taxele percepute la vinzarea pestelui proaspat si sarat22 (care in Tara Româneasei se numea nalarit). 2) CARUL

Destul de des amintit in actele epocii din Tara Romaneasca, incepind tnei din secolul al XV-1ea23, carul este folosit ca surà de greutate i volum, in special pentru fin, lemne, peste sare.

5tirile pinà la jum'átatea secolului al XVIII-lea ni-1 aratI ca avind o m'Arime neprecisà, asa cum e si carul din zilele noastre. Actele pomenesc, de altfel, de care mari", care mici",

iar de la jumsátatea veacului al XVIII-lea si de care de

msa'surà de fin"24, folosite i in secolul trecut. (Amintim aici ca mai exista si o rn'a'surl numità mafl, asemänsitoare carului mare). 18

NECULCE, Letopiseful, ed. a II-a, ed. I. Iordan, p. 109.

17 EPISCOPUL MELCHISEDEC, op. cit., pp. 130-131. Vezi si Acad. R. S-

România, ms. rom. 237, f. 461 v. 19 Doc. din 21 jul. 1649, 1 mai 1708, 8 sept. 1791 etc. (Uricarul, XII, pp. 279, 300, 315). 19 N. IORGA, Studii i doc., XV, p. 137. 29 C. C. GIGREscu, op. cit., p. 264. 21 D. CANTEMIR, Descriptio Moldaviae, p. 42 (piscium mercatura... mazeria vocatur).

22 Uricarul, IV, pp. 70-72 si Acad. R. S. RomAnia, ms. rom.1,

f. 158-159. La 1842 m6jeria pentru pestele vindut la Galati era de 3%, din valoarea acestuia (Foaia stiteasa", adaos din 6 sept. 1842, p. 268). 22I. BoGDAN. op. cit., p. 4. passim. 24

T. GRECIANu, Genealogiile, p. 163; Miron Costin", II, nr. 3, 1914,

p. 46; Cantor de avis", 1838, p. 138 etc. 254

www.dacoromanica.ro


Carul obisnuit de peste proaspät cintärea

350

de ocale,

dupä cum precizeazä un act la inceputul veacului al XIX-1ea25.

Tot intr-un car se incärcau, la sfirsitul veacului al XV-lea, 400 de bolovani de sare26 (probabil bolovani mici). La inceputul secolului al XVIII-lea, carul pare a fi fost con-

siderat de 10 ori mai mare decit povara (deci circa 1000 de 15 noiembrie 1719 se plätea vamä de un car de peste trecut in Transilvania 70 de bani, iar pentru o povarä ocale). La

numai 7 bani27. MenIionäm cä, la mijlocul secolului al XVI-lea,

aceastä proportie era de numai 1/2 (4 aspri pentru un car si 2 aspri pentru o povarä.)28.

Carul de fin sau de lemne este foarte adesea folosit ca uni-

tate de mäsurä in secolul al XVIII-lea, in relaviile dintre rumani sau clä.casi i proprietari de mosii29, ceea ce aratä cä exista un consens asupra mrimii acestuia (de altfel, in aceastä vreme, apare in documente carul de mäsurä). Cit priveste carele de masura, acestea cuprindeau o anumitä greutate, i anume, inarcate cu fin, cintäreau, la inceputul se500 de ocale30. Intr-un digionar alatuit In deceniul al treilea al secolului trecut de boierul cärturar Iordache Golescu se aratä cà un car de fin de mäsurä la ocale

colului al XIX-lea,

poate veni de la sase sute ocä pinà la opt sutà." un car"31. Mai tirziu, in 1858, carul de fin de mäsurä era considerat in mod oficial ca avind 7331/2 ocale32. Carul de mäsuri era considerat la 1870 mai mare de douä ori i jumätate decit carul obisnuit; un car de mäsurä de fin costa 55 de lei, in timp ce unul obisnuit se vindea doar cu 22 de lei33. Intr-un car mare insä se puteau pune si peste 1000 de ocale, adicá i mai mult fin decit se cuvine intr-un car de mäsurä"34. 25 V. A. URECHIA, Isl. rom., XIII, p. 285.

28 Doc. priv. ist. Rom., veac. XIIIXV, p. 248. 37 N. IcAGA, Brafovul i romdnii, pp. 373-375. 28 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 287. 29 Doc. priv. relatiile agrare, pp. 238, 239, 478 passim. 38 tntr-un doc. din 3 iunie 1804 se aratA cA intr-un car de mAsurA,

cel mai de jos, dup5. ce se scade firosul, rämine fin bun 500 oca" (V. A. ifitEcHIA, op. cit., XI, p.371). La 7 febr. 1718, un car de fin in Oltenia cinarea 300 de livre (C. GumEscu, Material..., I. p. 268). 31 Acad. R. S. RomAnia, ms. rom. 846, f. 40. 32 Monitorul oficial", 23 mai 1858, p. 157. 32 V. A. ITREcHIA, op. cit., XI, p. 371. 54 I. BUJOREANCI, op. cit., p. 1344. 255

www.dacoromanica.ro


In prima jumitate a secolului trecut, carul de mäisur5. de fin era folosit foarte adeseori i la evaluarea unor suprafete de finete.

In Moldova, carul, ca unitate de mlsurat, a fost mai rar

utilizat. Aici documentele din secolul al XVIII-lea amintesc de care numite moanelti" trase de cite opt cai §i de care trase de patru boi35. La inceputul secolului al XIX-lea, la 1809, un car de fin de msásurI cinfärea 50 de puduri36. 3) POVARA

Termenul este de origine slav5., fiind Intilnit 'in documentele redactate in limba slavon'l sub forma tovar (ToBap), in cele latine pondus, iar in cele maghiare tarn. Din documente rezult51 a povara reprezenta inarcsitura sau povara unui cal (Tonap sa RoN)35

sau, in limba 1atin, pondus equi, care a

fost un mijloc de transport utilizat mult in evul mediu, indeosebi pe drumurile de munte pe unde circulatia cu carul nu era

Uneori se folosea chiar expresia de 3 cai de pqte"

sau un cal de marri" pentru poverile purtate de cai din Tara Româneasc5. in Transilvania39.

Poverile erau indraturi de diverse mälrfuri indigene (pe§te, cear, miere, seu, brinzá, gnu, Iîn etc.)4° sau de produse orien35 N. IORGA, Studii §i doc., VI, pp. 313, 324, 327. 36 I. COJOCARU, Documente, I, p. 75. 37 B. P. HASDEU, Cuvente den bdtrini, I, p. 305, I. BooDAN, p. 393. si D. P. BOGDAN, Glosarul cuvintelor romlinefti din documentele

slavo-romtlne, sub voce. Tar, in sensul de greutate purtatiL de cal, apare si in opera lui Miron Costin (Opere, p. 53) si In Transilvania (ST. METES, Via(a agrard, p. 37). 38În privilegiile acordate negustorilor brasoveni la inceputul secolului al XV-lea, se foloseste termenul de cal incarcat" (HoN TosapeN) §i de map (I. BOGDAN, op. cit., pp. 4-5 si 18). La 29 martie 1787, un negustor

oltean trimitea la Sibiu 52 de saci de ceara cusuti bine si pecetluiti

bine, poveri de cai" (D. Z. PURNICA, Din istoria comerfului la romlini, p. 140). 39 Catalogul doc. rom. din Brapv, nr. 1350, 2830, 2834, 3608 etc. Vezi ON. IORGA, Studii fi doc., x, p. 374 si V. A. UREcHIA, op. cit., XIII, p. 261. *0 R. MANOLESCU, Relaliile comerciale ale Tdrii Romilne§ti Cu Sibiul (Analele Univ. C. I. Parhon" Bucuresti, seria istorie, nr. 5, 1958, p. 216 si urm.). 256

www.dacoromanica.ro


tale, tranzitate pe la noi (orez, stafide, 1mti, bumbac, §ofran, piper etc.)41.

Termenul de povará a mai avut in evul mediu §i o altá accemiune, povara de bani, care valora 100.000 de aspri42. In sfir§it, in sens figurativ, s-a mai utilizat acest termen i pentru a desemna o cantitate mare. De pila, la 12 ianuarie 1747, un

boier, Niyu paharnicul, trimitea unui cunoscut al su zece povará" de sánátate43.

In documentele din Tara Româneascá, povara este atestatá incepind din secolul al XV-lea, mai intli In tarifele vamale,44 apoi i in celelalte documente45, piná in secolul al XIX-lea. La 1822, vama Cimpinei pe unde se trecea spre Transilvania numai cu calul se lua tot de povarr. In poveri se calculau la aceastä: datä:: abaua, blánurile, brinza, icrele, tina, bumbacul, cafeaua, tutunul, pqtele, máslinele Din documentele Tárii Romane§ti rezultá. cá povara era considerara' ca fiind de 125 sau 110 ocale. Astfel, la 1 ianuarie

1691, la trecerea pe la aineni, vama se plátea de povará, precizindu-se: povara dreaptá de oc5. 12547. La inceputul

secolului al XIX-lea, in tarifele vamale ale várii, povara era consideratá insá ceva mai mica, i anume de 110 ocale; in aceste tarife, vama pentru o povará de pe§te era de 110 bani,

care vine la oca" un ban, cea pentru povara de plumb de 330 de bani vine la oca" trei bani etc.". Povara de 125 de ocale avea 159 kg, iar cea de 110 ocale eintarea 140 kg.

41 Studii si materiale de istorie medie", V, pp. 446-447 si N. IORGA

Studii fi doc., XII, p. 14-17, udne sint amintite poveri de Tarigrad,

Drusa, Sofia etc. intr-un doc. din 18 nov. 1587 se spune cà fostul mare ban Dobromir

pierduse la trecerea in Transilvania aspri i scule de aur pret de 7 poveri" (Doc. priv. ist. Rom., veac. XVI, vol. V, p. 336). " N. IoRGA, Studii fi doc., XIV, p. 305. 44 I. BOGDAN, op. cit., p. 4 passim.

45 Doc. priv. ist. Rotn., B, veac. XVI, vol I, pp. 14 si 57; II, pp. 4, 64, 112 passim. In unele dintre aceste documente, povara apare ea fiind

egala cu o junaltate de car, de indatä ce vama pentru un car de peste era de patru aspri, iar de la o povarl de doi aspri (ibidem, III, p. 287). 46 V. A. URECHIA, op. cit., XI, pp. 206-216, 218, 582-583, 592-606,

XIII, p. 261.

47 N. IORGA, Studii gi doc., V, p. 364 si Arhiva", Iasi, 1899, pp. 620 622. Vezi si AL. STEFULESCU, Documente slavo-romdne, p. 591. 48 V. A. URECHIA, op. cit., XI, pp. 592, 599 si 601. 257

www.dacoromanica.ro


Márimea poverii de 110 ocale era cunoscuta i brasovenilor, care primeau i trimiteau márfurile din si prin Tara Romaneascá in poveri pe cai`". Astfel, la 1751, negustorii din Brasov declarau cà povara unui cal de peste adus din Tara Romá-

neascá atirnà doao máji"50. Cum maja avea circa 59 kg, rezultá cà povara era consideratä: a fi de 108 ocale. De aceeasi márime socoteau brasovenii povara

i

n primele decenii ale

secolului trecut, la 1802 si 1832, cind povara obisnuitá" de peste i porumb adusä: din Tara Româneascá cintIrea 108 ocale51.

In aceeasi vreme, documentele din Brasov amintesc de o másurà de greutate apropiatá ca márime de povará; este vorba de toed, care, la 1778, avea 125 de ocale iar la 1813 era cal-

culatá la circa 120 de ocale (27 t sau 241/2 cai de peste)52, fiind deci ceva mai mare decit povara.

De la sfirsitul secolului al XV-lea, din 1500, ne-a mai rámas o relatie despre márimea poverii, potrivit cáreia greutatea ei ar fi fost egalá cu douá cintare si un sfert. La aceastá dafi se aduceau la Sibiu 11 poveri de orez, care fáceau 25 de cintare (pondera equi 11, facit Kanthner 25)53. Povara avea deci 2,27 cintare, adicá, in másurá moderná, 134 kg54.

In Moldova, povara este amintitá mai tirziu si mai rar decit

in Tara Româneascá. Despre Antioh Cantemir aflám de la cronicarul Ion Neculce cá a trimis turcilor trei sute de cai in 43 In 1744, pfistorii transilváneni care-si tineau turmele in muntii

rárii Românesti pláteau pentru fiecare inciirciitura de sare dusa de un cal cite trei parale (Arhiva Magistratului Brasov, dos. ILI, nr. 116). 5° S. STINGNE, Doc. privitoare la trecutul romeinilor din Bragov, V, p. 144.

51 Catalogul doc. grecegti din Bragov, II, nr. 1070, 1594. Tot in acest catalog este amintitä i povara de bumbac de Seres, care avea 59 de ocale (ibidem, nr. 470). Vezi l doc. din 8 mart. 1724, unde se spune cá pentm fiecare vas mare de vin transportat in Transilvania se plAteau cite 100 de

dinari, in timp ce pentru povara de cal numai a zecea parte (Arhiva

Magistratului Brasov, 1/226). 52 Catalogul doc. grecegti din Bragov, II, nr. 107 si 1275. 43 I. BOGDAN, op. cit., p. 393 si R. MANOLESCU, op. cit., p. 216, n. 31.. 44 Cum in Transilvania maja=--cintaral, unii autori dau i alte cifre pentm márimea poverii: Radu Manolescu crede cá avea intre 133,769 si

135,891 kg (op. cit., anexe), in timp ce Pr. Pall o considera ca fiind de 146-149 kg, dupa maja maghiarI si 159,237 dupl cintarul sau maja din_ Transilvania (op. cit., pp . 97 98) . 258

www.dacoromanica.ro


pohod (mar§) §i pe tot calul cite 2 chile de piine"55. Po-. vara avea deci doul chile, probabil mici. In secolul al XVIII-lea §i in prima jurnatate a secolului trecut, negustorii din Rumelia plateau vama de povara"56, care era consideratá de una suta patruzaci oca"57, fiind deci ceva mai mare decit povara din Tara Romaneasca (circa 181 kg). 4) CINTARUL SI CINTARITUL MARFURILOR

antarul a fost o unitate de masurat comuna celor trei tari romanwi, avind insa in Transilvania o alta marime decit in Tara Romaneasd §i Moldova; in acela§i timp, cintarul a fost §i principalul instrument pentru masurat greutatea. Cuvintul dinar este de origine latina (centenarius)58, intilnindu-se adesea sub aceasta forma in documentele alcatuite in limba latina din Transilvania. Másura numita cintar a fost folosita de numeroase popoare din evul mediu: de arabi, unde cintarul masura 125 de livre59, de bizantini ( xermap LoS ), de sirbi (Kantar), de italieni (cantaro, avind intre 92,076 §i 89,100 kg)60, de poloni (centnar, masurind 60,75 kg)61, de rui (Kontar, avind 40,95 kg)62

§i de turci (Kantar), care 1-au imprumutat de la arabi63; la turci, cintarul avea 44 de ocale sau 56,450 kg, patru cintare alcatuind un ceki". La inceputul secolului al X1X-lea, insa, dupa parerea lui Borel, cintarul turcesc difera pentru aproape toate marfurile"65.

In Transilvania s-au folosit mai multe feluri de &tare sau maje care prezintá deosebiri ¡titre ele: cintarul turcesc, cintarul I. NECULC.E, Letopiselul, ed. I. Iordan, ed a II-a, p. 137. 55 Doc. din 1742 (N. IORGA, Studii fi doc., VI, p. 372). 55

59 Uricarul, XXII, pp. 303-304. 58 BARTAL, Glossariuns, S.V.

59 VASQUES QUIEPO, Essai ..., II, p. 231. 60

Enciclopedia italiana, vol VIII, s.v.

61

ST. HOSZOWSKI, Les prix a Lwow, p. 36.

62

Sem.inarium Kondakovianwn", 1927, p. 287.

88 VASQUES QUIEPO, op. cit., II, p. 231.

85 A. I,EjEuNE, op. cit., p. 256. " BOREL, op. cit., p. 52. 17,

259

www.dacoromanica.ro


austriac sau de Viena, cintarul sau maja de Transilvania §i maja de Buda sau maghiara".

Cintarul turcesc a avut aceeasi mrime ca acela folosit In Tara Româneasei si Moldova, adicsi 44 de ocale. Intr-un Vectigal apsárut in 1714 se spune cà' Ein Tiirkischer Cantar

hat 44 Oka, in einer Oka hat 4 Liter, in einen Liter 100 Drachm"66, iar intr-o Aritmetica, apà'rut5. la 1777, se sustine

cintarul sau tentu" are 44 de ocale, iar cel de ararra

numai 4067.

Acest &tar, la care se specifiei adeseori eg. are 44 de ocale, a fost folosit indeosebi in sudul Transilvaniei, unde este aminti t de numeroase ori68.

Cintarul austriac sau de Viena avea 56,1229 kg68, fiind

aproape egal cu cintarul turcesc, motiv pentru care erau adeseori echivalente. Asile!, dlátorul englez Charles Cunningham afirma' ea', la 1827, cintarul de 44 de ocale era egal cu 100 de funti de Viena"; I. Vilceleanu, autorul unei lucràri de

metrologie din 1843, spune cá 44 oca (acliel un cintar) se zice cent sau majà% care pretuieste 100 funti"71; in sfirsit, la 1836, eäutindu-se sa se rezolve diferenta dintre cintarele folosite in Tara Romaneaseä, se spune cintiirindu-se funtul nem-

tesc cu balanta facua ajar pe oca 44 s-a dovedit ca are 175 dramuri fi tentu, adied cintarul, fiind de 100 de funti, insumeaz.?i dramuri 320"72. Tentu sau cintarul austriac era deci aproape egal cu cintarul de 44 de ocale folosit in Tara Romtineasca

72 bis.

66 Vectigalul citat, p. 2. 67

Ducere de mind catre aritmetia, p. 96.

Catalogul doc. grece#i din Bra§ov, I, nr. 77, 153, 633, 1963, II, nr. 549, 1042, 1175, 1204; Catalogul doc. din Sibiu, I, nr. 53; Catalogul doc, rom. de IceBrapv, I, nr. 838, 922, 1022, 1063 etc., etc. 69 HOMAN B., op. cit., p. 118. Alti autori indici 56,16 kg (vezi Anuarul 68

Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 161). 90 Revue roumaine d'histoire", nr. 2, 1964, p. 272. 71 I. VILCELEANU, op . cit ., p. 12. 92 Buletinul oficial", 15 mai 1836, p. 42. 72 MS polosirea majei in relatiile comerciale dintre locuitorii din Transilvania §i cei din Tara Româneascá crea unele dificultilti. La 5 aug. 1829. Constantin Greceanu seria lui jupin Sterici Arseniu c5. din fierul primit, calculat de negustor la 1058 funti, la cintari lipaste din 10 maji 2 'pee (,.Tara Birsei", VII, 1935, nr. 1, p. 8). 260

www.dacoromanica.ro


Acest cintar avea 100 de funti sau libre, dupg. cum mgrturisesc numeroase izvoare73. In Vectigalul amintit mai sus se spune: Ein Wienner Centner hat 100 Wienner Pfund welche 125 Siebenbiirger Pfund Machen"74.

La 1875 acest cintar era considerat de 56,006 kg; in afarg de el, mai exista un cintar numit de vamg", a cgrui greutate a fost rotunjitg la 50 kg76. Unii autori din secolul al XIX-lea, Tinind seama de cele 6 g ce trec peste 56 kg, au rotunjit si greutatea primului cintar la 56 kg76. Cintarul de Transilvania este definit in Vectigalul amin-

tit astfel: Ein Siebenbarger Centner hat 144 Siebenbiirger Pfund, Wienner Pfund 115 und ein Viertheil"77. Acest &Aar

sau maje avea 63,69 kg78, fiind cel mai mare din cintarele folosite in Transilvania.

Cintarul de Buda sau maja maghiara a fost ceva mai mic decit cel de Transilvania, avind 120 de funti sau 58,929 kg ping la 1680 si 59,864 kg de la 1680 inainte79. Fiind principala unitate de mgsurat greutatea, cintarul sau maja a fost folosit si dupg introducerea sistemului metric. La 1880 un clopot al unei biserici din Cluj avea o maje si jumgtatea째.

Cintarul a fost si un important instrument de ma'surat, folosit in tot cursul evului mediu.

Primele mentiuni ale cintarelor sint intilnite in documentele referitoare la exploatgrile miniere, unde existau cintare 78 Cataiogul doc. din Sibiu, I, nr. 646, 1719, 2188, etc.; Ducere de mind nitre arittneticd, p. 94; GR. OBRADOVICI, Arittneticet, p. 50. Acad. R. S.

Romfinia, ras. rom. 847, f. 6 v.; Poaia poporului", 1893, p. 383; Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 43. Dupfi pArerea lui L. Spalanzani, cintarul ar fi avut 100 libre si 16 uncii (Viaggio in Oriente ..., Torino, 1888, p. 340). 74 Vectigal, p. 2. 75

T. POP, Melsurile, p. 40.

76 GERAND0, La Transylvanie et ses habitants, I, Paris, 1850, p. 8. 77 Vectigal, 1714, p. 2.

78 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 161. 79 HOMAN B., op. cit., pp. 118, 122. Vezi si Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 161. Tot B. Homan mai aminteste si de o altA greutate a majei de Buda, care avea, in secolul al XIII-lea, 220 de mArci sau 54,018 kg. (op. cit., p. 122). 88 PL. MuREAN, Biserica din Deal, Cluj, 1946, p. 15.

261

www.dacoromanica.ro


speciale pentru misuratul metalelor si minereului. Primii dintgritori" sint amintiTi la Rodna la (1292)81. Mai tirziu, in inventarele din 1553 §i 1556 ale minelor de

la Baia Mare, apar cintare si balante, numite in textul latin bilanx maior", bilanx minor", cantarus ligneus", pe ling greutgvi de cintgrit, ponduri sau libre82.

In secolul al XVII-lea fieráriile de pe domeniul Hunedoarei aveau fiecare cite o casá" pentru pgstratul fierului, unde se ggsea cumpána (compana) pentru cintgrit fierul. Aceastg cumpgng era compusg dintr-o scindurg pe care se aseza metalul, care era legatg cu bare mici de fier de o pirghie, prevgzutg. cu cirlige, la capgrul celglalt al pirghiei fiind atirnate greutgtile83. Intrucit cei care mIsurau fierul sávirseau unele abuzuri, cu scopul de a-si insusi o parte din metalul cintgrit, erau necesare interventii ale autoritgtilor pentru a obliga pe

administratori ca maja" de la fiergrii sä fie la fel ca cea

din cetate, adicg sg tragá intr-adevgr cei o sutg de fonti" 84. Numeroase cintare sau cumpene sint amintite apoi in diverse inventare ale stgpinilor feudali sau ale negustorilor; pri-

mii cintgreau cu ele produsele primite de la fáranii aserviti iar ceilalTi márfurile vindute. Astfel, la 1570, domeniul Satu

Mare cumpgrase o cumpgng de aramg (bilanx aereus), iar intr-un inventar din aceemi vreme figureazg o majg pentru cintárit seul cu pietrele 685. Cumpenele si cintarele stilt intilnite in mod curent in prgváliile negustorilor88, in unele documente specificindu-se cl este vorba de cintar mic cu ocá"87, in altele cintar care trage 170 de ocale"88 etc. Gonducerea oraselor transilvgnene avea dreptul de control

asupra cintarelor si greutIvilor de mIsurat, dispunind de instrumente etalon pentru controlul cintarelor, ca si de instrumente proprii cu care se efectuau mgsurgtori. La 1793, de 81 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIII, vol. II, p. 383. 88 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1964, p. 126 si urm.

88 Ibidem, 1958-1959, pp. 35, 37, 45.

88 Ibidem, p. 83. 88 D. PRoDAN, Iobligia, II, pp. 385, 761. " Catalogul doc. grecegti din Bragov, I, nr. 1156, 1196, 1495, 1534, N. IoRGA, Acts romeinegti gi &item grecegti, pp. 23, 293 etc. 87 Catalogul doc. rom. din Bragov, I, nr. 1517. 88 Catologui doc. grecegti din Bragov, II, nr. 329. 262

www.dacoromanica.ro


pildá, un comerciant cere marelui negustor Mihai Tumbru si-i cintáreascI ceara Cu maja cetátii" Brasov89. La inceputul secolului al XIX-lea, folosirea cintarului cetátii" la Sibiu se plátea cu 10 creitari pentru 100 de fun089 bis. antarele aduceau deci venituri destul de insemnate condu-

cerii oraselor ardelene, care uneori le arendau. La 1506, de pildá, un farmacist din Sibiu a luat in arendá cu 20 de florini dreptul de cintar in oras (libras civitatis)90. In Tara Ronaineasc.1 §i Moldova, cintarul a fost imprumutat de la turci in a doua jumátate a secolului al XVI-lea, dupá instaurarea dominatiei turcesti, dud Imperiul otoman a devenit cel mai de seamá importator de produse romanesti. In Tara Romilneasca", cintarul a fost folosit vreme de trei secole, piná dupá introducerea sistemului metric de másuri9' g ca instrument de másurat, altfel construit, el exista si astázi. Primele mentiuni in documente sint de la sfirsitul secolului al XVI-lea: la 19 august 1588, mánástirea Sf. Troia* (Radu-

Vodá) din Bucuresti primea un cintar de ceará"92, iar la 1601, Mihai Viteazul a luat de la mánástirea Cozia 20 de cintare de plumb93.

Cu cintarul unitate de másurá se cintáreau cantitáti mai mari de diferite márfuri, in special de Mamie, dar 4i altele, ca Lim, fierul, mierea, ceara, seu194.

Dupá cum reiese din documentele secolelor XVIIXIX, greutatea unui cintar unitate de másurat era de 44 de ocale, adicá de 55,968 kg93. Aceastä: echivalentá a cintarului rezultá din numeroase izvoare. Astfel, in Condica Vistieriei lui Constantin Brincoveanu, pentru anul 1695, se aratá cá 13 100 de a° Ibidem, nr. 1138.

bis Catalogul doc. economice din Sibiu, II, nr. 1334. 90 Rechnungen aus detn Archiv der Stadt Hermanstadt, III, pp. 485, 488. 09

91 La 1878 cintarul cu ocaua si dramurile era folosit inert in judetele: Buziiu, Dimbovita, Dolj, Gorj, Mehedinti, Prahova si Rimnicul Sfirat (Acad. R. S. RomInia, ms. 3437 f. 60 v, 85 v, 138 v, 208, 228 v; ms. 3438, f. 5 Iv, 32 v, passim). 92 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 376. 92 Ibidem, veac. XVII, vol. I, p. 36. 94 Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 69, 127, 132, 249 passim,

V. A. UREcHIA, op. oil., XI, pp. 206-216 si 582-583. 95 I. GHICA, McIsuri/e, p. 187, indicA 56,45 kg.

263

www.dacoromanica.ro


ocale fac 297 de cintare si 32 de ocale96, cintarul revenind la

exact 44 de ocale. Un cintar de piper de 44 de ocale este amintit la 18 iunie 172797.

In secolul al XVIII-lea cintarul era folosit adeseori i in relatiile comerciale dintre Tara Romneasc i Brasov88; din unele documente referitoare la aceste schimburi comerciale, rezult c márimea cintarului era tot de 44 de ocale. Astfel, la 1776, se spune cá 5686 de ocale fáceau 129 de cintare 10 ocale89, si in acest caz cintarul fiind de 44 de ocale. Din aceeasi vreme ni s-a pástrat i relatia luí S. I. Raicevich, potrivit cáreia cintarul era egal cu 100 de libre de Viena'°°; cum libra avea 560 g, rezult c Raicevich considerá cintarul tot de 44 de ocale (sau circa 56 kg). El are in vedere, probabil, másura numitá majá din Transilvania).

Pe ling acest &tar obisnuit de 44 de ocale, la inceputul secolului al XIX-lea, in portul Bráila se folosea si un cintar ceva mai mare, de 45 de ocale. La 12 iunie 1833, magistratul acestui oras cerca precizári Departamentului din láuntru Care anume cintar iaste legiuit de stápinire, adicá acel de 44 de ocá sau acel de 45" i, dacá ambele slut legale, la care màrfuri trebuie utilizat unul si la care celálaltm. La aceastá intrebare, Departamentul solicitat ráspunde cá toate cintarele se indrepteazá pe aiarul de ocá 44, cum este si al carvasaralei" (vámii) si cí acestea se utilizeazá pentru once fel de m5rfuri, cu exceptia cintarului ce se Indrepteazá pentru untani mierari, fiind veichi obicei a cumpára cu cel de 45, sub cuvint c aceste douá producturi slut necurávite de murda" Condica vistieriei, p. 177; vezi si p. 374, 482, 627 etc. 97 C. GIURESCU, Material, II, p. 161; vezi si pp. 162 §i 173, N. IoRGA,

Studii §i doc., XIV, p. 49 etc.

99 Catalogul doc. rom. din Brafov, I, nr. 77, 153, 633, 1963 etc. 99 Ibidem, I, nr. 1022. 1°° S. I. RAIcEvicH, Osservazioni, p. 132. Cf. §i W. WILKINSON, _4n Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia, Londra, 1820, p. 75,

care c1ä echivalenta cintarul =44 de ocale. Vezi, de asemenea, Arh. st. Buc., Vomicia din launtru, dos. 4433/1836, f. 29, Vistieria, dos. 1621/1836, Vomicia din liluntru dos. 2060/1839, f. 38 si 767/1842, f. 32, mide se afirmii cA, in conformitate cu jurnalul Sfatului

Administrativ din 10 april 1836, cintarele erau potrivite cu aiarul de 44 oca".

101 Arh. st. Buc., Vomicia din l'Auntru, dos. 694/1833, f. 44. 264

www.dacoromanica.ro


lic"m2. La unt i la miere se acorda deci scázámint o oca de

cintar, pentru apa

i

murdalicul" (impuritAile) ce con0-

neau103.

Trei ani mai tirziu, in 1836, se arta insá cá. nu numai mierea i untul se mäsurau cu cintarul de 45 de ocale, ci c

toate

produsele de export se cintäreau cu el, iar cele ce se importau se mälsurau cu cel de 44 de ocale, din care cauzä se pricinuiau mari pagube statuluii".

Avind in vedere acest fapt, si mai virtos cá la nici un stat vecin nu sá urmeazä: o asemenea nepotrivire

s-au ho-

tárit a se statornici de obste o másurä: de cintar cu ajar de patruzeci si patru od, potrivit Cu másurile staturilor invecinate" (adicá cu Imperiul otoman). Piná la 1 iunie 1836, toate cintarele urmau s'a' fie indreptate dupä: aceastá másurá etalon de 44 de ocale105.

Ca instrument de masurat, dntarul a constituit in Tara Româneasd o importantä sursá de venituri pentru domnie, care a avut un timp monopolul cintásitului; in vremea domniei lui Constantin Brincoveanu, de pildá, locuitorii care foloseau cintarul domnesc pláteau cite 10 bani pentru cintáritul a 100 de ocalem6. In aceeasi vreme existau cantaragii la diverse instituvii centrale de pildá la slugeriem7 care trebuiau sà másoare Cu cintarul alimentele aflate In grija acestora.

°

f. 44 v.

45.

103 Cf. in acest sens si doc. din 9 mai 1816, in care stringgtorul untului capanului impärgtesc din jud. Gorj se obliga sg mgsoare cu cgntarul care

este dat cu pecetea cinstitei Vistierii, in care este bggatil si zeciuiala (sclzgmintul) intr-insur (N. IoRGA, Studii §i doc., XXV, p. 18; vezi

p. 40). 104 Arh. st. Buc., Vornicia din lguntru, dos. 443311836, f. 29. Vezi si (Studii", nr. 4, 1968, p. 675). C. PATRWU, Uniformizarea tniisurilor 1°5 Buletin", gazeta of icialg, 15 mai 1836, pp. 41-42. Aci se aratA cg existase o comisie orinduitg pentru indreptarea mgsurilor obste.sti", care din vreo pricing binecuvintatg au scgpat din vedere de a intocmi l pentru acesta (e vorba de cintar) un legiuit alar i asa au rgmas tot aiarul care s-au obisnuit din vechime la alisverisu capanului". 106 Anatefter, ed. D. C. GIIIRESCU, p. 394 si doc. din 14 noiembrie 171&

(Arh. st. Buc., mgnastirea Cimpulung LXI/74). 107 La 15 nov. 1705 este amintit astfel Neculai cantaragiul de la slugerie (Acad. R. S. Romania, CXXXVIII/109). Vezi si doc. din 29 dec. 1679 (,,Arhiva istoricg" I/1, 1865, p. 61). 265

www.dacoromanica.ro


Mai tirziu, n afarI de cintarele oficiale folosite indeosebi la cintàrirea mirfurilor pentru care se plá:tea vamV8 existau i &Aare proprietate particular l a negustorilor. In proiectul de vinzare a v'imilor pe anul 1833, se spune c, in

afall de cintarele oficiale, aflate in orar i la schele" care trebuiau sá, fie cercate §i potrivite cu cel mai drept

ajar" oricine putea s in cintar, cu obligatia ca acesta s1 fie drept la ajar, ca sl nu pricinuiascá" n5435.stuire nici la cumpärator, nici la vinzItor"m. Intrucit Ins5. cintarele erau instrumente de másurat destul

de scumpe, cei care le posedau nu erau atit de numerqi. Dupà' 1830, intr-o vreme de rapidI dezvoltare a comertului, lipsa de cintare din unele orar producea nepaceri destul de mari negustorilor. Astfel, in anul 1840, ol4tea negustorilor din Ploiwi se plingea magistratului local cá: cei care vroiau &I 'hi An& marfa cu ridicata trebuiau s wepte zile in §ir pink' ce cantaragiul ifámii locale reura sá: le cintlreasa produsele, aceasta deoarece in zilele de tirg veneau cu m'árfuri multi negustori din ¡tide; i imprejurimi. Pentru remedierea situatiei, magistratul oere Vorniciei din lIuntru s aprobe instalarea in piaa a unui cantaragiu a csárui munc s fie re-

muneratI de negustorim. In alte orar, de pildl la Pitwi, ne Despre venitul de la cantarele" oraselor: Tîrgoviste, Pitesti,

Buziu, Cimpulung, Alexandria si Slatina, la 1845, ca si despre veniturile aduse carvasaralii (vimii) din Bucuresti din plata cintiritului mir-

furilor de eitre cantaragii" vezi I. COJOCARU, Documente, II, pp. 910-911.

Obiceiul ca acesti cantaragii si faci nipistuiri" locuitorilor era, se

vede, atit de rispindit, Weft imeori domnul acorda In mod expres celor

eirora urmau si li se cintireasci dreptul de a asista la cintirire i a-i

supraveghea pe cantaragii. De pildA, la 20 febr. 1787, Nicolae Mavrogheni arati ci ciobanii din Transilvania care pliteau proprietarilor

locurilor unde pisunau oile aveau voie sA orinduiasci" un om al lor lingi cantaragiu care si privegheze sit nu se facet nipistuire la niel o parte ..., ci si se cintixeascä en dreptate" (Tara Birsei", XI, 1937, nr. 4 5, p. 364.) "9 Buletin", gazen oficiall, 4 ianuarie 1833, P. 7. La 1842, ministirea Aninoasa din Muscel avea un chitar mare de 125 de ocale i unul mic (I. RAuTEScu, Mdndstirea Aninoasa, Cfmpulung, 1933, p. 190).

Arh. st. Buc., Vornicia din liuntru, dos. 442/1842, f. 7-8. Peste doi -ant In 1842 Licit rachieru l sotia sa, Mira cantaragioaica din Ploiesti,

lisan m-rii Ghighiu averea lor, In care se aflan i trei cintare marl.

date cu chirle In trebuinta orasului Ploiesti" (G. POTRA §1 N. SIMACHE,

Contributii, p. 322). Despre eintarele mànästirii Moor, ibidem, pp. 448, 475 si 547. 266

www.dacoromanica.ro


lipsa unui cantaragiu oficial clIdea posibilitatea posesorilor de chitare sl realizeze cistiguri mari, luind de la cei cárora

le cintIreau produsele the 10-30 de parale de sac sau de suta de ocale de produse cintáritel". Primele másuri cunoscute privind dreptul de control al sta-

tului asupra cintarelor aflate in proprietate particular á stilt din secolul al XVIII-lea. In timpul stápiniiii austriece in Oltenia, cintarele si ocalele folosite de negustori erau verificate si pecetluite de un inspector"2. Pentru restul Tárii Romanesti, informatiile cele mai nume-

roase privind aceastá problemá sint din prima jumátate a secolului al XIX-lea. La 1805 se porunceste astfel ca »tone cintarele cu care vor vinde mácelarii carnea de obste sl se facá iar la vistierie si sl' se pecetluiascI cu pecete domneascá""3.

Peste patru ani, marele agá. care se ocupa de politie in orasul Bucuresti semnala divanului cá másurile brutarilor si precupetilor au lipsuri la dramuri sau cá acestia foloseau doul cintare: unul bun tinut pentru a fi arátat la inspecsi altul fals, cu care másurau. La aceastá datá se potii runceste ca toti negustorii sá aducl dramurile si tereziile la vistierie, ca si' le facá ajar si sà le punl o pecete cu leat 1809""4.

La 1811, controlul cumpenelor folosite de negustori se afla

in sarcina marelui agá si a marelui spátar, care, dupà ce le controlau si le puneau in orinduiala", le aplicau pecetile dumnealor la fiescare", pedepsind pe cei ce foloseau másuri nedrepte" cu amendà sou cu bátaie"3. Dupá cum rezultá din documente, verificarea cintarelor avea loc periodic. La 21 octombrie 1824 se porunceste din nou marelui agá sá adune toate dramurile si cintarele de la bIcani sá le facà indreptare dupà aiarul dramurilor si cintarelor Ta-

rigradului ce sá vor gási cu turaua impáráteascI", urmind ca cele ce nu corespundeau sä. fie indreptate" qi stampilate cu 111 Ibidem, dos. 3010/1838, f. 177. Vezi §i C. PATRA5CU, op. cit. (Studii"

nr. 4, 1968, pp. 679-680).

us N. IoRGA, Studii gi doc., V, p. 151. 118 V. A. UREcHIA, Ist. rom., XI, p. 337. 114 Ibidem, p. 575. 115 Ibidem, p. 928. Intr un inventar al unei prgv5.1ii bucurestene din 23 april 1815 slut trecute §i 1 pfireiche terezii cu tacimul lor" (N. IORCIA,

op. cit., XIX, p. 59).

267

www.dacoromanica.ro


pecetea Departamentului epitropiei obstirilor. Cei care continuau s foloseascá cintare mincinoase" trebuiau pedepsiti cu bátaia in mijlocul tirgului, iar cintarele lor urmau sä fie stricate116.

Dupá. 1831, stirile despre controlul statului asupra modului cum se cintärea se inmultesc. La 1833, toti vamesii din oraele i schelele" fárii dispuneau de un numär de cantaragii, cárora li se dádeau cárti" de la stápinire si care erau obligati sá. aibá cintarele cercate i potrivite cu cel mai drept Ei puteau fi foloaiar" i pecetluite cu pecetea siti si la controlul cintáririlor de dtre particulari sau de organele de stat; dad, pentru depártarea bä'nuielii, particularii , ar cere s li s cintäreasd povarále de acesti cantaragii acestia vor fi datori din slujbá. a implini dorinta particularilor si la o asemenea urmare vor primi pe seama contracciului pentru once povarà ar cintAri, cite parale cinci la sutä de ocr; slujba cantaragiilor era gratuitá in cazul In care erau utilizati de organele politiei locale la cerdrile ce ar face cantarálor vinzátorilor prin prävälii i alte locuri de vinzare"

sau de obláduire

la trebuintele ce se

vor infkisa

cite

odatá""7.

Pentru ca instrumentele de cintárit sä fie tinute in adevärata lor tragere de greutate", controlul (aiarisirea") si marcarisirea" se fáceau anual, in prima lull a anuluil 18. In 1836, Sfatul orasului Bucuresti anuntá pe toti cei ce aveau balante, cintare, cumpene si ocale sà se prezinte, in decurs de o luná, pentru a fi controlate i indreptaten9. La 24 decembrie 1854, sesizat de faptul cá. bácanii, precupetii i alti speculanti" dau lipsá 30-50 de dramuri cind másoara cu cintarul dtatimi in greutate de la una pinà la douá

ocr, unii din ei cu vointä precugetatr, iar altii sub pretext cà nu se poate altf el, nepotrivindu-se nici cum cintarul cu pa116

COJOCARU, op . cit., I, pp. 336-337.

117 Buletin", gazeta oficiall, 4. ian. 1833, p. 7. Vezisi Arh. st. Buc.,

Vornicia din launtru, dos. 2060/1839, f. 38 si 767/1842, f. 32. 116 Buletinul oficial", 25 dec. 1853, p. 354. Vezisi numerele din 18 ian.

1850, p. 12; 22 ian. 1851, p. 20; 9 febr. 1853, p. 4 etc. Pentra Braila, vezi Arh. st. Braila, Primaria municipiului Braila, dos. nr. 35/1853, 50/ 1854, 52/1855 etc.

116 Arh. st. Buc., Administrative, Mun. Bucuresti, dos. nr. 136/1833, f. 200. 268

www.dacoromanica.ro


lanta la cintäritul unei asemenea mici cätätimi", Departamen-

tul din läuntru hotäräste cä toate vinzärile ce se va face pe viitor in greutate numai pira la doäoc sä se fad numai cu palanta, iar cele de o greutate mai mare poate s-o facä cu cintarul". Toti negustorii erau obligati a avea palanta ajani pecetluitä de magistratul local"120. Cei care continuau foloseasd cintarul la mäsurarea unor cantitäti mai mici de douá ocale urmau a fi supusi la straful legiuit prin condica penalä", confiscindu-li-se cintarul chiar de va fi verificat pecetluit", aceasta deoarece cintarul slujeste numai pentru vinzare de obiecte in greutate de la do I od in sus". O mäsur . asemänätoare se mai luase la 1 decembrie 1842, cind se hodrise a lipsi in viitor mäsura cintarului", in locul lui introducindu-se cumpenele'21. Cu toate acestea, Cu cintarul a continuat si se mlsoare greutätile piná dupá.' introducesit

rea sistemului modern de mäsuri.

In dictionarul su pe care 1-am mai citar adesea aceastä lucrare , Iordache Golescu ne aratä care era diferema dintre dntar, balanra' i cump'ein2i . El spune: cumpänä, dramuri, balantl, terezie, vizinea i cintar se aseamänä la ini insemneazI acea unealtä cu care potrivim douä lucruri sä fie la o mäsurä, la o greotate, de o potrivä, adid fie cit unul, atita i celälalt; insä dramuri, balanvä, terezii, vizinele i cumpene sä zic acele ce au dota tävi spinzurate, din care intr-una s'á pun dramurile cele märunte i intr-alta materia care vrem sä. o potrivim cu dramurile; iar cintarul se zice acela ce are o vergea de her lungä, pä care sint insemnate mäsurile, adid ocalele i dramurile, i pä care sä spinzurä, sá atirnä o greotate... care sá preumblä p acea vergea pinä ce sá potriveste cu materia ce sá atirnä de velegere

acei vergeli"122.

La Muzeul tehnic din Bucuresti, ca si la Muzeul Liceului industrial din acelasi oras, se pästreazä citeva asemenea cintare, 120 Buletinul oficial", 3 ian. 1855, p. 1. Mentionim ca i cumpenele sau balantele erau ca si cintarele de mArimi dfferite. In 1864 sint amintite o pereche de cumpene de mijloc" (Monitorul oficial", 1864, p. 625). in Arh. st. Buc., Vornicia din 15.untru, dos. 767/1842, f. 120. 1.2 Acad. R. S. România, ms. rom. 846, f. 166 v-168. 269

www.dacoromanica.ro


unele mai mari, altele mai mici, care par a data din prima jumkate a secolului trecut (vezi fig. 24). Instrumentele de másurat greutatea se confecvionau la Bucu-

resti, de unde erau trimise in toatli vara. In 1844, din Craiova se cerea la Bucuresti un &tar care si in ping la 300 de ocale'23, ceea ce aratá cl, cu cintarul instrument de másurat

se másurau si greuavi mai mari de 44 de ocale124 (cit avea dntarul unitate de misur1). Tot atunci se expediau

la Turnu, intre altele, un cintar si o pereche de terezii cu douI tacimuri de dramuri'23, iar la 1845 Sfatul orlsenesc din Craiova cerea la Bucuresti sl i se trimitl o cumpáná ce se numeste aici si terezie, iarási cu dramurile ei" (de la oca piná la dram)'26.

Mai firziu, instrumentele de másurat greutatea ca si se cumpkau de la magazine speciale. In 1858 exista la Bucuresti un magazin al lui A. cele pentru másurat lungimea

Trechsler, unde se vindeau cumpene zecimale si centimale im-

preuná cu greutkile (dramurile) lor, de fier, de tuci si d'alte metalea'27, iar la 1865 acelasi magazin punea in vinzare decimale de la 25 la 2 000 de ocale", cu care se putea cintári pink' la 15 000 de ocale, avind toate greutávile de alamá si tuci, tot felul de balanve" etc.128.

Din aceste ftiri se poate vedea ca principalele instrumente de masurat greutatea erau: cintarul, cumpgna, terezia # balanta. Unitávile de greutate folosite la cintárit erau ocaua cu subdiviziunile sale de care vom vorbi indatá.

In Moldova, ctntarul-unitate de másurá este menvionat mai devreme decIt In Tara Romaneascá, si anume 'in secolul al XV-lea. La 19 febr. 1446 domnul Moldovei dáruia mánásti128 Arh. st. Buc., Log. Dreptiltii, dos. 903/1844, f. 30.

1" Un cintar mare" estementionat intr-o diata Inca din 1750. (Romgnia viitoare", Ploiesti, 1 febr. 1921, P. 6), lar la 1832, in Oltenia, se spune cg s-a mgsurat un ferdel de porumb de dijmi cn cintaral ce! mare" (N. loROA, Studii gi doc., XXV, pp. 140-141; vezi si pp. 127 si 195); la 1853 este amintit la Bucnresti 1 altar mare, care tine in greu 459 de ocale, iar in nsor 227deocale"(Buletinuloficial", 20 martie 1863, P. 48). Alte asemenea cintare, care tineau pe greu" 55 ocale san 28 ocale gut mentionate in 1864 (Monitorul oficial", 1864, pp. 625 si 887). 128 Arh. st. Buc., Log. Dreptgtii, dos. 903/1844, f. 147.

1" Ibidem, Vornicia, dos. 885/1845, f. 7, 8, 56 etc. 127 Anuntiltorul roman", 16 jul. 1858, p. 4. 128 Monitorul oficial", 1865, p. 304.

270

www.dacoromanica.ro


ru

Neamt trei &tare de icre'29. Este foarte probabil

acest &tar nu este altul dectt mgsura numità' centenarius in Transilvania, mgsurI folosita adeseori in relaviile comerciale dintre Moldova si Transilvanialim, ca i in acelea cu Liovul sau cu diversi negustori sträini131.

Cealaltä unitate de mäsurat, numità tot cintar, a fost imprumutatä de la turci, foarte probabil prirr intermediul Tärii Romanesti, fiind amintitä mai tirziu in izvoare. Astfel, Miron Costin afirmá.' csi Ieremia Movilä a dat tätarilor mai multe mii de cintare de miere'32, iar la 1742 domnul Moldovei trebuia sà dea turcilor 1500 &tare de paiel".

Dupà cum rezultä din numeroase märturii documentare narative, cintarul avea ca i 'in Tara Ronaneasca

44 de ocalem. In afarà de acest &tar, tot ca i in Tara

Romäneascä, exista si in Moldova un cintar de 45 de ocale, folosit ca i in provincia vecinsá la cintsárirea unor produse ce corrtineau impuritäti'35. Cintarul de 44 de (male avea 56,80 kg.. Menvionäm cá, in afarä de cintar, documentele moldovene din secolul al XVIII-lea amintesc si de cump`cin`d ca

unitate de másuratt"; märimea ei nu o cunoastem 129 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIV XV, p. 215. 158 La 1558, Alex. Lapusneanu cerea in Transilvania 100 de cintare de amnia o plumb pentru turnat clopote (Hurmuzaki, I, p. 212 si N. IORGA, Studii fi doc., XXIII, p. 343). Vezi i Hurmuzaki, XII, p. 378. 181 Yri 1570, se spune cá Prangul din Suceava avusese un contract cu doi

negustori din Constantinopol pentru 52 de centenarios" de mad& (N. IoROA, op. cit., XXIII, p. 352). Ca unitati de masurat, centenarios" sint amintite la 1571 In Kiliam" si 1572, cind se transportau versum lassi" (Ibidem, pp. 353, 356). 182 M. COSTIN, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 45.

I" N. IORGA, op. cit., VI, p. 327. La<1741> se spune ca 5153 ocale de miere fac 117 cintare si 5 ocale (Acad. R. S. Romania, ms. rom. 237, f. 648). Vezi si doc. din 1799 (Uricarul, I, p. 87), relatia lui Lagan din 1828 (Buletinul Com. istorice", IX, 1930, p. 175), LIoria Iasi, dos. 27/1840 etc. 185 G. BEZVICONI, Boierimea ..., p. 53. I. Ghica considera cintarul, amindoul principatele, ca fiind de 45 de ocale (op. cit., p. 59).

186 Vezi N. IoRoA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 456 si Arh. Bas." 1934, pp. 303, 306, 310, 312, 314, unde se vorbeste de danii de 20, 30 si 40 cumpene de sare facute unor manastiri din Moldova. 271

www.dacoromanica.ro


Despre cintar ca instrument de nfiisurat §tirile sint i in NIoldova foarte numeroase, fiind mai vechi decit cele privind Tara Romäneascä. Incä de la sfir§itul secolului al XIV-lea, foarte probabil sub influenva Transilvaniei, cintäritul märfu-

rilor din unele orne constituia un venit al domniei, pe care aceasta 11 putea därui unor instituvii religioase. Astfel, la 1 mai

1384, in primul document intern ce ni s-a pästrat de la cancelaria Moldovei, scris in limba latin, Petru voievod däruia bisericii catolice din Siret venitul cintarului sau cumpenei din acel orn'36 bis. Nu §tim cum va fi arätat cintarul din Siret de ale drui venituri se vorbqte in documentul citat. Mai tirziu, la mijlocul secolului al XVIII-lea, cei care cintäreau diverse produse erau obligavi sä o facä numai la cintarele oficiale, aflate sub controlul statului. In anul 1742, de domnul Moldovei poruncqte vammlui din Birlad ca negustorii turci care cintäreau cear i unt sä nu fie volnici sä citäreaseä fär de cintariul vame4ilor ot Birlad"37, iar la 21 ianuarie 1757, domnul Moldovei, Constantin Cehan Racovivä, hotära ca de acum inainte sä fie cintariu in Tirgul B-

ine pentru folosul

obgesc.'37 bis.

La sfir*ul secolului al

XVIII-lea exista la Iai un cantaragi-bna, care era mai mare peste cantaragiii din capitalä'38.

Dupä infiinvarea spitalului Sf. Spiridon" din Ini, acesta a obvinut, in 1757, dreptul exclusiv de a vine cintar in Tirgul Hinii din Ini; reprezentantul säu, care trebuia s'A fie nelip-

sit" in tirg, incasa de tot sacul ce s-ar vinde cite un ban", iar pentru fäina värsatä, de 50 de ocale un ban139. In a doua jumätate a secolului al XVIII-lea §i la inoeputul celui urrra-

tor, spitalul Sf. Spiridon" devinea dreptul de cintar in numeroase orne moldovene, in afarä de: Fogani, Botopni, Ga136

bis Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 1.

137 N. IORGA, Stztelii i doc., VI, p. 351. Vezi §i p. 325, unde se porun-

cWe ca untul domnesc de la Galati s6-1 cintareascá."... cu cintarul vamii". 137 bis Ioan Neculce", 1931, p. 159; vezi §i p. 161. Inainte de aceastfi clat I exista un chitar al vArnii donme§ti, cu care se mAsurau marfurile

pentru vAmuire; la 1754 este amintit astfel Ion cantaragiul ot Vamá.'" (tbidem, 1924, p. 142). 138 Doc. din 5 mart. 1791 (Arh. st. Buc., A.N., Trib. Ia§i, S. III, lICXLIV/2). 138 Ioan Neculce", 1931, pp. 159-160. In anul urnator, taxa era de

un ban §i o liltcaie (ibidem, p. 164 . Vezi §i C. BOBuLEsCu, O viatií ti Ciitei.

l'iota de poraclise, p. 132. 272

www.dacoromanica.ro


lavi; 'in cele mi multe din aceste orase, venitul cintarului era arendati". In prima jumkate a secolului trecut, iratul cintarului" constituia venitul proprietarului mosiei; numai proprietarii tirgurilor aveau dreptul s posede cintare pentru cantitki mai mari141.

In orasele mai importante, ctritkitul constituia un venit si un monopol al municipalitkilor sau eforiilor respective; asa era la Focsani142, Bacàu'43, Botosani144, Roman"5, Vaslui'46 etc. 14° Uricarul, XIX, p. 378, XX, p. 356, Arh. st. Buc., condica G. Asachi, ins. 630, f. 58 v.-62 si 104 v.-105 si Acad. R. S. Romilnia, ms. rom. 1, f. 308-310 (doc. din 1772, 1799, 1813). 141 Doc. priv, la istoria economica a Romdniei. Orate ti tirguri. Moldova,

seria A, vol. II, Bucuresti, 1960, p. 331. Despre acest drept al proprietarilor ni s-au pästratnumeroase documente. la 1827, venitul cintarului din Rädäuti era al vistierului S. Sturza, iar ce! din Tirgul Nämoloasa al lui C. Conachi (ibidem, pp. 127 si 129); la 1838, locuitorii din Darabani se invoiesc cu T. Bals: cintarul cu care are a se cintäri toatá marfa de vinzare ce se trage in oci va fi a proprietätii

se va lua de toatil suta de oci ce se va cintäri cite doi greitari argint, nefiind iertati nimeni altii cu cintare particulare a cintäri, niel pentru

sine, niel pentru vi/izare, mai mult decit suma de 40 ocg." (ibidem, p. 233); la 1840 o invoialä asemänätoare fac locuitorii din tirgul Puesti-Tutova cu R. Cazimir, care trebuia sA numeascri un cantaragiu ce urma sä päzeascá. rinduiala" existentä si in altetirguri (ibidem, p. 251); vezi si p. 314, despre

tirgul Vira, p. 307, despre tirgul Moinesti, pp. 319-320, despre tirgul

Plopana etc.

Uneori proprietarii siivirseau abuzuri la cintärit , cum se intimplä la

1860, cind locuitorii din Codäesti se plingeau cA trebuie sä pläteasa 30 de

parale pentru cintiiritul a 100 de ocale (ibidem, p. 442; vezi si p. 432). 142 Vezi Buletin", foaie oficialii, 1843, p. 48 si 1844, pp. 99-100, unde

se arad). c'è.' la Pocsani se pläteau: 27 de bani pentru 44 de ocale de zahär, cafea, piper si cearà si 12 bani pentru 100 de ocale de sare i pentru 44 de ocale de fäing, griu, porumb, fasole si alte legume. 1" La 1841 venitul cintarului de aici era de 3425 de lei anual (Buletin", 1841, p. 3).

1" Pina la 1835, venitul cintarului de aici a fost al bisericii Sf. Nico-

lae-Popiluti, in acel an devenind beneficiul Eforiei orasului, care a achitat bisericii valoarea cintarelor (A. GoRovEI, Monografia oragului Bototani, Botosani, 1926, p. 251). Vezi Buletin", 1841, p.34. 145 La 1843, Eforia orasului Roman dadea din venitul cintarului 500 de lei anual bisericii Sf. Gheorghe din acel oras (Arh. st. Buc., mänästirea

Neamt, LXXXII/19 21). Vezi si Manual administrativ al Moldovei, I, p. 139. 146 Buletin", foaie oficialä, 1847, p. 8. 273

www.dacoromanica.ro


In noiembrie 1819, dud se fixeaza venitul cintarului la 6 bani pentru 44 de ocale orice fel de mara ar fi", se hotaraste ca cei care tineau cintarele erau obligati »pe tot anul sa faca ajar cintarelor, adeca sa le indrepteze". Nimeni in afara de cei »miluiti" cu venitul cintarului nu avea dreptul sa posede cintare mai marl de 40 de ocale. Bacanii si alti negus-

tori puteau sa aiba &tare de 40 de ocale trásurá", cu care

trebuiau sa-si faca alisverisul". Daca cel care detinea venitul

cintarului gasea la cineva cintare mai mari de 40 de ocale

»trasura" avea dreptul »a le lua supt zaptul sau"147. Cele mai numeroase stiri cunoscute privesc monopolul cintaritului in orasul Iasi, unde acesta constituia venitul Eforiei locale148. La 1833 cintaritul aducea Eforiei un venit de 130 000 de lei149. La mijlocul secolului trecut, venitul cintarului era arendat pe cite trei ani.150 In anii 1860-1862, de pilda, drep-

tul de a One &tare a fost anendat lui Moise Dulberg, pentru 75.000 de lei. In conditiile foarte detaliate ale contractului se arata ca arendasul dispunea de 16 cintare. Nici un locuitor nu avea voie sa se slujeasca. de &tare, balante sau alte »masini" de cintarit mai mari de 40 de ocale. Negustorii care vindeau marfuri in cantitati mai mari trebuiau sa cintareasca

de (mai) multe ori cite 40 oca". Celor prinsi ca foloseau cintare mai mari li se confiscau cintarele drept straf". Ne-

gustorii aveau insa libertatea sa. le utilizeze, daca se intelegeau cu arendasul cintarului si ti plateau despagubiri.

La intrarea in servid, cantaragiii angajati de arendas erau obligati sa depuna un juramint ca vor fi cinstiti, ca O cotarii; daca inselau la cintar, erau pedepsiti politieneste sau criminaliceste", dupa gravitatea faptelor comise. Nimeni nu era scutit de taxa cintarului; fára deosebire de fete, macar de once conditie si profesie ar fi", once locuitor 147 Uricarul, IV, pp. 200-201. Despre confectionarea unor cintare noi de cltre cei mai buni mesteri ai Tarigradului vezi Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 27/1840. Vezi tot acolo lista cintarelor mai mari de 44 de ocale aflate la diversi negustori (ibidem, dos. 40/1840). 148 In Regulamentul Organic al printipatului Moldovei, Iasi, 1837, p. 23, se afirmit ca acest venit era al Eforiei din Iasi dupä ponturile in invechime urmate". 149 Buletin", foaie of icialft, 1833, p. 77. 148 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 92/1853, 19/1857 etc. 274

www.dacoromanica.ro


era obligat si pliteasci the 20 de parale pentru cintáritul a 44 de ocale, afari de sare, grit', porumb si fier, pentru care se pliteau 10 parale pentru suta de ocale, 10 parale pentru 44 de ocale si, respectiv, 10 parale pentru 40 de ocalel", sume ce scumpeau simtitor produsele clnarite. Intre antreprenorii sau arendasii dntarului si negustorii ieseni se iveau deseori conflicte, fie din pricina abuzurilor primilor, fie pentru a ceilalti nu le respectau drepturile. In 1862,

de pildi, reprezentantul Consiliului municipal arta a an-

treprenorul iratului cantariu" silea pe speculantii" care vindeau marfi cu amánuntul si o cintireasci Cu cintarele sale, luindu-le cite 30 de parale pentru suta de ocale si obligindu-i si pláteasci uneori cintáritul si a doua cal. In plus, acesta pe cei mai mulvi din ciráusi ti jecueste pe la barieri". Omul stipinirii, opunindu-se acestor practici, fusese maltratat de d-1 antreprenor prin cuvinte insolente". El cere Consiliului municipal, pe ling aplicarea misurilor ce s-ar cuveni pentru asemenea uneltiri abuzive" si satisfacerea atacului ce au suferit".

La &dui su, In acelasi an, antreprenorul cintarului reclama pe un locuitor din Jai care avea o masini de &al-it in mirime si greutate de doul Ora la 600 oca", cu care &area firi a cherna cintarul antreprizei". Intrucit asemenea misurare nu este invoiti prin contract, care ritos otareste a nici un negotieant nu e invoit a avea sau a face másuritoare peste 40 oca", antreprenorul cere Prefecturii politiei din Iasi

a interzia numitului a mai dnareasci mai mult decit pini la 40 oca"152.

In prima jumitate a secolului trecut, unii boieri posedau si ei &tare, pentru nevoile mosiilor lor153. La mijlocul aceluiasi secal, posesorii de &tare erau obligati a se prezinte anual la verificarea acestora, dupá care li se elibera o adeverina tipiria. La Arhivele statului din Iasi se pistreazi numeroase asemenea adeverinte. Intr-una, din 1858,

se spune: Acest eintariu, dupi aiarul ce i s-au fácut cu pie151 Ibidem, dos. 52/1859. 152 Ibidem. 158 Vezi N. IORGA, Studii §i doc., XXI, pp. 427, 428 si XXII, p.337, unde

slut amintite: un chitar mare de tulumbA", alt chitar mare si unul mic, un cintar de 21 de ocale si o litrA etc. 18*

275

www.dacoromanica.ro


tre gospode, este in citime dreaptg de 25 ocl §i. ... dramuri in greu si 6 ocg si 75 de dramuri in usor". Alte &tare aveau 35 de ocale in greu" si 7 ocale si 250 de dramuri In usor", 51 de ocale in gneu" si 9 ocale si 350 de dramuri in usor" etc»4 (vezi fig. 23). In afarg de cintare, se mai utilizau si cumpenele, care, fiind mai precise, erau folosite si la cintkirea galbenilor. Reprezentantii stgpinirii aveau destulg bkaie de cap din pricina negustorilor care foloseau cintarele. In 1836, Depar-

tamentul din láuntru constata cl, dei luase mkuri pentru infrinarea cutezkorilor ce tin nedrepte &tare si pricinuiesc strimbátate in vinzare, este cu neputintg a se depgrta indo¡ala asupririi in cintkire", deoarece ctritarul, chiar dad este legal, clg posibilitate speculantilor ... a asupri pe cumpgrátori ppin mestesugita lovire a degetului in cintare". Depar-

tamentul hotgrgste sg se confectioneze o cumpáng Cu mgsuri de la un dram ping la 20 de ocale, care sl se pgstreze la Eforia din Iasi si. dupl care sg tsi confectioneze cumpene to0 mgcelarii si blcanii, desfiintindu-s1 desevársit mgsura cantarilor, atit de la bá'cglii, eh si de la právglii si statornicindu-sá de másuri numai cumpene"'55. ca si alte instruLa mijlocul secolului trecut, cumpenele mente de mäisurat se trimiteau de la Iasi in toati Moldova. In 1860 se expedia astfel la Vaslui o pereche de cumpene de bgcglie" cu toate másurile necesare, ping la 12 dra-

muri si jumkate'56, iar peste doi ani, comisarul din Tirgul Iloaei cerea douá perechi de cumpene cu tot tacimul lor",

necesare la cásgpie aflitoare in acel tirg"157. 154 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 6/1857, 14/1858, 4/1864 etc. Numeroase asemenea cfntare de grentalti diferite existau in Moldova la mijlocul secolului trecut. In 1857, Sfatul orasului Bactiu cerea la Iasi douii cintare dupA

aiarul ce acel onorabil sfat il va face, adecti, unul de 200 ocä iar altul ca de 50 ocl". Aceste cintare trebuiau sá fie confectionate la o persoang, vrednial de credintif." (ibidem, dos. 6/1857); in 1860 se solicitan la Tg. Prumos cinci cintare, din care unul de 5 ocale, altul de 10 ocale, al treilea de 20 de ocale, al patrulea de 40 de ocale si ultimul de 50 (ibidem, dos. 38/1860). 155 Manual administrativ al Moldovei, I, pp. 363-364. 156 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 38/1860. 157 Ibidem, dos. 90/1862. Ibidem, dos. 20/1841, 165/1864, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43. 286/1859, f. 151 etc.

.

Despre cumpenele ce trebuiau fAcute la Iasi (balances a bascule) vezi Arh. st. Iasi, Eforia Iasi dos. 89/1834. 216

www.dacoromanica.ro


La mijlocul secolului trecut, in 1855, negustorii care vindeau cu cintare, balante sau cumpene nedrepte" erau amendati prima °all cu 25 de lei, a doua oará cu o sum á dublá, a treia oarà cu 75 de lei'58; la 1842 se prevedea c cei prinsi

din nou, a patra oará, pláteau un straf" de 150 de lei, la

care se adáugau si 25 de lovituri administrate in piatI159. 5) OCAUA CU SUBMULTIPLII EI

A fost principala unitate de másurat greutátile din Tara Romaneasca §it Moldova, unde intilnim mii de documente din

secolele XVII-XIX care pomenesc de ocale de: One, ceará, miere, unt, brinzá, zahár, orez, cereale, fin, aramá, plumb etc. La 1775, toate produsele alimentare se másurau cu ocaua:

carnea, seul, fina, pestele, fasolea, zahárul, untul etc"°, iar in tarifele vamale de la inceputul secolului trecut, aproape toate márfurile afará de yesáturi) se vámuiau cu ocaua sau cu cintaruP61.

Ocaua de greutate se diviza in patru litre a cite 100 de dramuri, in 400 de dramuri Fi in 1600 de tenchiurit62. In comparatie cu másurile din Imperiul austriac, ocaua din Tara Româneascá avea intre 21/4 livre163 si 21/2 funti vienezi'64.

Litra apare in documentele interne incá din prima jumátate a secolului al XVI-lea'65, chiar inaintea ocalei. Ea avea 100

de dramuri"6, fiind a patra parte a ocalei. Ca nume, ea se 258 Ibidem, dos. 14/1855. 159 Buletin", foaie oficialA, 1842, p. 398. 169 Tezaur de monumente", II, p. 166. Pentru Moldova vezi Urictwul,

IV, pp. 131-133.

V. A. UREcHIA, op. cit., XIII, p. 203 si urm. 182 C. GIURESCU, Material, I, p. 410, V. A. URECHiA, op. cit., III, p. 332, XI, p. 330. 163 C. GIURESCU, op. cit., II, p. 48. 161

184 Ibidem, I, p. 441. Vezi i CODRU DRAGUSANU, Peregrinul transilvan, p. 59, unde se aratil cif., la 1837, ocaua avea doi funzi i un pfitrar. 185 Vezi doc. din 17 iulie 1536, unde slut amintite 300 de litre de cearfi, o litrA de piper si o litrA de tAmlie (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI,

vol. II, p. 216). 166 e.

GIURESCU, op. cit., I, p. 410. 177

www.dacoromanica.ro


utilizeazO si astOzi, c'ind sfertul de kilogram poara numele de litrO.

o

era dupO definiIia lui Iordache Golescu Dramul mOsurOtoare cu care mOsurau la cumpene si altele, care este partea cea mai mid a ocalei, a patru suta. parte din oca"167. micsi de greutate, dramul servea in special Fiind o mOsurá previoasel", fiind amintit insO adeseori la cintárirea metalelor ca submultiplu al ocalei ,si la cintOrirea etc. In mà'sura moderna, ocaua avea 1,271 kg, litra 317,98 g, dramul 3,179 g fi tenchiul 0,795 grn. Ca instrument de masurat, ocaua si submultiplii sli se foloseau la cintOrirea diverselor produse. Documentele de la inceputul secolului trecut dovedesc ci inxleosebi brutarii vindeau cereit69,

piiniim

piinea lipsii la dramurium, cei din Ploiesti ajungind la 1825 si faci ocaua de pline numai din 265, 290, 300 sau 315 draI MIT173

Necinstea negustorilor era toleratà uneori de autoritIvi, care incasau sume mari de bani pentru aceasta. mir-o corespondenvO trimisO gazetei Le National" din Bucuresti, la 12 febr. 1840, printre alte acuzavii aduse domnului vOrii, era si aceia ci fratele sOu, Mihai Ghica, vornic al treburilor din lIuntru, si aga M. Floreseu incasau zilnic cite 100 de galbeni

de la brutari si mIcelari pentru a-i lása si And piinea si carnea cu ocale mai mici decit cea oficiallmbis. 167 Acad. R. S. România, ms. rom. 850, f. 360 v. 162 Vezi Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 216 (doc. din 19 mai 1606), Arh. st. Buc., miinfistirea Cimpulung, XII/3 (doc. din 1 sept. 1640), V. A. uitacruA, op. cit., XI, p. 129 etc. 122 N. IORGA, Studii gi doc., VII, p. 53.

1" Ibidem, XXII, p. 87, V. A. TABORA, op. cit., VI, p. 667, XI, p. 264, 328 passim. 171 I. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 9, D. IARCU, op. cit., p. 60, GR. CANTILI.I, op. cit., p. 31. Aceeasi_greutate, echivalentii cu 2 4/5 libre engleze, o indici si W. WILKINSoN, An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia, p. 75. I. GHICA, op. cit., p. 59, indict{ 1,278 15 kg lar PilLix MARTIN, Le Ba,s Danube et les Principautes Danubiennes. Notes devoyage,Marsilia, 1873, p. 33, considera ocaua de 1,285 kg. Vez! si APPERT, Voyage dan,s les Principautés Danubiennes, Maienta, 1854, p. 129, mide dramul este echivalent cu 3,2 g, ocaua avind 1,280 kg. 172 V. A. URECHIA, op. cit., X A, p. 920. 178 I. COJOC.ARU, op. cit., I, p. 355. 173 1318.1 I. IONA$CU, Profesorul loan Brezoianu participant la mi§carea

revolulionarel din 1840 (Analele UniversitItii Bucuresti", istorie, 1968). 278

www.dacoromanica.ro


La Muzeul tehnic din Bucuresti, ca i in muzeul Liceului industrial de metrologie din Bucuresti, se gásesc citeva greutáti de 1, 2, 4, 5 si 10 ocale, folosite la cintáritul másfurilor. Ele stilt lug ceva mai recente, pe una dintre ele fiind insemnat anul 1855 (vezi fig. 27-28). In Moldova ocaua avea aceeasi utilizare si aceeasi submultipli ca i in Tara Româneascái74. Din secolul al XVIII-lea si

din prima jumátate a secolului trecut ni s-au pástrat citeva relatii de cálátorie din care aflám c ocaua din Moldova

tot ca aceea din Tara Româneascá avea intre 21/4 livre sau funti vienezii75 i doi funti si jumátate175b's. Dupl opinia

lui Karaczay, la 1818, litra ar fi fost egalá cu eitelul ardelean'76.

La 1864, ocaua din Moldova era iAnsa ceva mai mare dectt aceea din Tara Romiineasca, avind 1,291 kg, litra 322,75 g, dramul 3,2275 g177.

Privigherea cintáritului cu ocale drepte de 400 de dra-

muri este un obicei vechi, mentionat Ind din secolul al

XVIII-lea. Despre domnul Alexandru Mavrocordat se spune astfel cá. iesea din palat pe ascuns precum obisnuia domnii din vechiu" si controla pe casapi si pitan. Celor prinsi cá

dIdeau lipsá la cintar li se bItea urechea la stilp si erau tinuti asa o Di intreagl in tirg, spre a sesvi de exemplu

altoram. Cu toate aceste másuri, unii negustori continuau sl dea lipsá la dinar, ceea ce 1-a indreptátit pe A. Wolf, care

174 A. WOLF, Beitrlige, p. 138 si Aritmetica, Iasi, 1839, p. 56. 176 A. WOLF, op. cit., p. 138, J. ROHRER, Remerkungen, p. 71 si L. J. CARRA, Dissertation geographique, historique et politique sur la Moldavie

-et la Walachie, p. 73.

175 bis Hacquet's neueste Reisen in den Jahren 1788 und 1789, I, Niirnberg, 1790, p. 92. Pentru relatiile dintre ocaua din Moldova si meisurile germane la 1801 vezi i Jahrbuch der Buk. Landes-Museums", 1907, p. 43. 176 KARACZAY, Beitrage, p. 40. 177 Mcisuri o greutrlti, p. 178; I. GHIc.A i D. A. STURDzA, op. cit., p. 9.

N. SOUTZO, op. cit., p. 161, india doar 1,278 15 kg. Vezi si Revue historique du sud-est européen", 1925, p. 345. 176 M. DRAoHicI, Istoria Moldovei, II, p. 47. Vezi despre aceasta 1 oct. 1904, G. GHIBRNESCU, Cu ocaua mica (Viitorul", Iasi, 15 sept.

pp. 3-4).

279

www.dacoromanica.ro


cuno§tea bine situatia din Moldova la inceputul secolului trecut,

sá afirme cá, dei ocaua avea doi funvi §i un sfert, imerá-

toria face ca s obtii drept o oca abia doi funti de ai no§tri"'".

Dupá 1831, §tirile despre supravegherea greutkilor de cinfirit se inmulvesc. In aceastá vreme, greutkile pentru másurat erau acute din alamá §i 4tampi1ate de Eforia din Ia§i,

care le trimitea apoi in %aril". In afará de aceste greutki

legale, speculantii" foloseau ins i greutki de piatrá, cárámidá sau fier, autoritkile fiind obligate sá interviná adeseori pentru a-i sili sà vindá cu dramuri de alarná de acele drepte"'81. La Muzeul din Tg. Nearnt se pástreazà o astfel de piatrá de douá ocale care era folositá la másurat. Asemenea greutki pentru cintárit se gásesc 4i la Muzeul de istorie a Moldovei Una dintre acestea, confectionate din aramá, cintsáre§te 0,320 kg (aceasta este litra); o a doua, confectionatá din aliaj de bronz, are 0,160 kg (deci o jumátate de litrá); a treia, din fier, este eva mai grea decit precedenta, avind 0,170 kg. In 1854 se constatá cá, de§i ocalele unor negustori erau tampilate, amtia nu dádeau la oca mai mult de 300 de dramuri, aducind prejudicii insemnate pentru poporul cel mai sárac". Ca urmare, se cere o nouá. §tampilare a greutkilor cu marca tárii"'82. Mai tirziu, din vremea domniei lui Alexandru I. Cuza, au rámas in amintirea poporului másurile luate de acesta pentru supravegherea cintáritului, respectarea ocalei lui Cuza". Dei nu acea parte din sistemul local de másuri i greutki, ocaua s-a folosit destul de des i in Transilvania, atit in relatiile comerciale cu celelalte douá tári surori183, cit i in comertul intern, indeasebi in regiunea de sud a Transilvaniei in Banat. Dupá o relatie din 1770, in Banat, greutatea obi§nuit5." era ocaua, corespunzind cu doi funti §i un sfert'84, 178 A. WoLF, op. cit., p. 138.

180 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 6/1857, Tr. 1772, op. 2020, dos.

42.286/1859, f. 224 etc.

181 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 14/1858.

182 Arh. st. Iasi, Tr. 1764, op. 2013, dos. 86/1832, f. 105. 188 Vezi indeosebi Catalogul doc. rom. din Brafov §i Catalogul doc. grecefti din Bra,sov, unde ocaua I dramul sint pomenite in sute de documente. 184 Ignaz von Bom, Voyage mineralogique fait en Hongrie et en Transyl-

vanie, Paris, 1780, p. 35. 280

www.dacoromanica.ro


iar la 1789 locuitorii dintr-un sat bádltean trebuiau sá pláteascá invkátorului local cite trei oché" de gnu, trei de cucuruz etc.185.

Dupá cum rezultá din numeroase documente si márturii, ocaua era echivalenai cu doi funti fi un sfert, sau cu circa 1,260 kg. Astfel, intr-un Vectigal, apárut la Sibiu In 1714, se spune: Ein Oka hat 2 und ein Viertel Wienner Pfund; Siebenbiirger aber 2 Pfund und 26 Loth" iar despre litrá se

c5.' are 18 loti vienezi'". Cu numeroase alte ocazii, cei care foloseau ocaua tineau sI arate cá aceasta avea in másura obisnuitá in tará dei funti si un sfert sau dádeau echivalenta in funti pentru diverse cantitáti de márfuri mIsurate cu ocaua sau invers, echivalenta dintre funti si ocale'97. Dup.1 opinia lui Homan Balint, ocaua numitá maghiará", folositá in secolele XVI-XIX, ar fi avut 1,276 kg189, greutate foarte apropiatá de aceea utilizatá in Tara Romaneascá. aratä:

6) FONTUL SAU LIBRA

A jucat in Transilvania rolul ocalei din Tara Româneascá si Moldova, fiind principala unitate de másurat greutátile. Documentele transilvánene pomenesc de nenumárate ori fontul sau libra la cintárirea diverselor alimente (srániná, peste, carne, brinzá, ca s etc.)'99, a metalelor'90, a ceriP91, a fibrelor 185 Foaia diecezan6", nr. 13, 1904, p. 5. Vezi si N. IoRGA, Studii fi doc., XII, p. 68, Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1926-1927, p. 440 etc. 188 Vectigal, Sibiu, 1714, p. 2. 187 Vezi doc. din 1771, relatia din 1838 etc. (E. Moisuc, Catalog

industria textil, p. 163, Gazeta de Transilvania", 24 sept.

1838).

Vezi si Ducere de mina ccItre aritmetic'd, p. 96, GR. OBRADOVICI, OP. cit.,

p. 50, Catalog doc. economice din Sibiu, II, nr. 1901, 1902, 2142. 188 La 1771, 6 funti si 3/4=3 ocale (GR. PoPiTi, Date fi doc. bilnd(ene, p. 50); la 1776, 25 ocale=56114funti de Transilvania (E. Moisuc, Industria textild, p. 233); la 1782, 1800 ocale ceara = 4050 funti (Catalogul doc. din Sibiu, I, nr. 181); ibidem, nr. 127,500i 569 de unde rezultà aceea9i relatie dintre oca si funt. 189 A. VERESS, Documente, IV, p. 74, T. Rosu, Insemndri fi inscriptii bihorene, p. 39, T. METES, Situatia economicd, p. LXXXIVLXXXV, Catalogul doc. rom. din Brafov, passim.

199 Anuanil Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 45; N. IORGA,

Acte romanqti O cfteva grecegi, p. 206. 191 N. IORGA, Studii fi doc., XII, p. 235.

281

www.dacoromanica.ro


textilem, a vopselelor"3 etc, etc. La 1867, importul Transilvaniei de marfuri era calculat in funvi"4. Fontul sau libra, care era a suta parte a unui cintar sau maje"5, nu a avut tot timpul aceeasi márime, in Tranfolosindu-se ca si in regatul feudal maghiar silvania mai multe feluri de libre. De aceea, regalitatea maghiará si principii Transilvaniei au incercat in citeva rinduri sá unifice libra. Astfel, la 1405, regele Sigismund de Luxemburg a decretat folosirea in tot regatul a librei dui:4 másura de Buda"6.

Mai tirziu, la mijlocul secolului al XVI-lea, s-a incercat unificarea librelor folosite in Transilvania dupl greutatea aceleia de Cluj197, pentru ca n secolul urmátor s se hotárascI folosirea a patru etaloane diferite, dupi regiuni: cea mai intinsi parte a Transilvaniei urma s utilizeze libra de Cluj, comitatele Bihor, Zarand i Maramures, pe aceea de Oradea, iar sasii i secuii pe cele din Sibiu §i, respectiv, Tg. Murc1"8. In afará de aceste varia%ii, dupá regiuni i dupá greutatea majei sau cintarului, libra sau fontul 5i schimba uneori márimea i datoritá hotáririi dietei, cum se intimplá la 1653,

cind dieta de la Cluj a stabilit un font mai =rem.

Dupi" Orerea lui Homan Balint, fontul de Transilvania a avut tn secolele XVI-XVIII 636,955 g, timp ce cel de Buda miisura 498,87 g200. La 1875, fontul (sau pondul) de Viena masura 0,56006 kg, lar cel de vamà- 0,500 kg20i. 192T. METES, Viola agrani, pp. 160, 175, 222; Catalogul doc. rom. din Bra,Fov, I, nr. 1778, 1797, 2736 etc.

Ibidem, nr. 2043. 199 Transilvania", 1873, p. 33. "5 Vezi mai sus la majá, p.260. in afargi de doc. citate acolo, vezi §i: N. IORGA, Studii doc., XIII, p. 142 (300 de funti adecti trei raäji"), Gazeta de Transilvania", 19 noiembrie 1845, p. 369. Mentionez insä cä nu totdeauna maja a fost socotitä la 100 de funti; in documente se intil-

nesc qi mäji mai mici (de 70 funti) sau mai mari (vezi D. PRoDAN, op. cit.,

II, pp. 761, 408, 419 etc.).

196 COYPUS Juris Hungarici, I, p. 212; vezi §i pp. 232-234. 197 Monumenta Comitialia, I, p. 298. 198 Corpus Juris Hungarici, VI, p. 114. in secolul al XVI-lea salt amin-

tite libre de Sibiu (libros Cibinienses) (Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 136). 199 G ." KRAUS. op. cit., p. 209. 2" HOMAN B., op. cit., p. 122; vezi §i S. Go LDENBERG, Clujul, p. 316. 2°1

T. Pop, op. cit., p. 39.

282

www.dacoromanica.ro


afarsi de acestea, mai exista un font de farmacie, de care vom

vorbi intr-un paragraf separat. In Transilvania, folosindu-se adeseori la cintárit pe lingá librà i ocaua (asa cum am arltat mai sus), in numeroase documente cumpárátorii sau vinzátorii Tineau sà specifice echivalentul funtilor in ocale sau invers2". In general,

ocaua era echivalenrá cu :ceva mai mult de doi 100 sau

libre203 (dupá greutatea aoestuia). La 1792, morunul se vindea

cu 42 de bani fontul i cu 80 de bani ocaua2" iar la 1855 autoritkile din Tara Româneascá arátau cá fontul austriac avea 196 de dramuri206, adicà aproape o jumátate de oca. Despre modul cum se confectionau aceste unitki pentru másurat trebuie sà spunem cà in secolul al XVII-lea, ele nu erau prea exacte, deoarece se foloseau uneori la cintárit diverse obiecte de metal in loc de greutáti. De pildá, la 1681 1682, pe domeniul Hunedoara, greutkile pentru másurat erau

alcItuite din trei bucki de fier brut, care cintireau fiecare cite 45 de fonti, o roatá de scripete, consideratá de 30 de fonti, i niste gloanve, dota de trei fonti, unul de patru trei de cite cinci fonti greutate. Cam in aceeasi vreme, este amintitl si o piatrá strinsá in cercuri, care avea o jumátate de maje206. Se intelege cá, folosindu-se astfel de greutki, nu se putea cere o prea mare precizie la cintárire.

In secolul al XVIII-lea, ing, greutátile pentru &tar erau

confectionate cu mai multá precizie de strungari207.

Dupá cum am arátat si mai sus, folosirea unitáTilor de másurat ale urrui oras era interzisà tu ltele. De pildá, la 1549, autoritkile clujene interzic sibienilor i brasovenilor sá másoare si sà yin& in acest oras luorurile i bunurile lor Cu másura i greutatea i forma lor", umnind sá. foloseascá. numai nasura, greuta,tea i fontul acestui oras"208. Ca si in Tara Româneascá si Moldova, si in Transilvania au existat numeroase plingeri impotriva negustorilor care 202 Catalogul doc. grecegti din Bra§ov, I, nr. 104, 594, 1227, 2063, II, nr. 329, 346, 446, 1255, 1270 etc. 2" Vezi §i C. GIURESCU, Material, I, p. 268, unde se spune cá ocaua -=-

doul libre. 104 104

Catalogul doc. rom. din Bra§ov, I, nr. 2600.

Buletinul oficial", 17 ian. 1855. 444 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, pp. 37, 45 §i 116.

Arhiva Magistratului Brapv, dos. IV, nr. 203 (doc. din 1756). cit., p. 315.

444 S. GOLDENBERG, op .

233

www.dacoromanica.ro


foloseau gneueati false sau mai miel dedt cele legale209, auto-

rifagik fiind nevoite sa intervina adeseori pentru a obliga pe negustori sa -vindal ou greutagi bune, adica cu fontul de 32 de 100.210, pedepsind pe cai vinovali co amendà.' de 12 flo-

rini21, uneori si Cu confiscarea marfii212. La 1845 se aprecia astfel eà m'acelarii din Cluj dadeau lipsa' fiecare cite 8-15

funtri de carne Antic, cantitatea totara de carne frustarei de ei de la consurnatori fiind apreciaea la nadà maji sau 900 de funti zilnicm (peste 500 de kg!).

Lotul era submultiplul librei sau fontului, care avea 32 de loti. La 1714 se ararta astfel cà.' ein Wienner Pfund hat 32 Wienner Loth; Siebenbiirger aber 40 Loth" i ca ein Siebenbarger Pfund hat 32 Siebenbiirger Loth; Wienner 25,3 fiinftel Loth"214. Diferenra dintre ele provenea din deosebirea de mairime dintne fungi sau libre.

Tot atunci se spune a lotul, la rindul sIu, se impIrpea in quinteli; ein Wienner Loth hat 4 Wienner Quintel, Siebenbiirger aber 5"215.

La 1875 lotul de Viena avea 17,502 g, iar cel de vam'ei

16,666

g216.

La 1855, in Tara Romaneasca., lotul austriac era echivalent Cu cinci dramuri si jumatate2'7. Mengionez, in incheiere, cá: in Transilvania s-a mai folosit o noviune numità lothon, care era unitate fiscala, de impozit; la sfirsitul secolului al XVII-lea, la Sibiu, lathonul varia intre doi si opt florini218. 209 E. Moisuc, op. cit., pp. 167, 179, 197, 200, 483, 496, etc.

210 Ibidem, p. 496. La 1838, in statutul negustorilor din Brasov se prevedea a fiestecare mAdulariu s5, s5. slujasa, in negutatoria sa cu mAsuri drepte;.. aflindu-s5, cu mAsuri mincinoasl se va pedepsi dup5. obiceiul locului" (E. Pavlescu, Mestesug fi nego! in sudul Transilvaniei, Bucuresti, 1970, p. 508). 211 KOLOSZVARY-OVARY, op. cit., V/1, p. 351.

212 E. MOISuc, op. cit., p. 515, 517, 559. 213 Gazeta de Transilvania", 19 nov. 1845, p. 369. 214 Vectigal, 1714, p. 2. Vezi si Catalogui doc. grecqti din Sibiu, I, nr. 820. Despre loti, vezi si N. IORGA, Studii §i doc., XII, p. 67, 168 passim. 215 Vectigal, 1714, p. 2. 216

T. POP, op. cit., p. 39.

217 Buletinul oficial", 17 ian. 1855. Vezi si doc. din 1824, unde se dA

echivalenta 61 si 1/8 dramuri = 11 si 1/4 loti de Viena, lotul revenind la 5,43 dramuri (Catalogul doc. economice din Sibiu, II, nr. 2247).

212 Protocoalele primäriei Sibiu, vol. IV, pp. 25, 46, 123, etc.

284

www.dacoromanica.ro


7) CINTARIREA GALBENILOR $1 A METALELOR PRETIOASE. MARCA $1 PISETA

In evul mediu circulau numerease monede de aur i argint, In componenva cgrora intrau cantitgti mai mari sau mai mici de metal previos, care dIdeau valoarea monedelor. Avind greutIvi diferiste, pentru stabilirea valorii se recurgea la cintgrirea lor cu greutäti ,special confectionate.

Primele stiri despre aintárirea monedelor parvin din Transilvania, unde a existat ca etalon marca. La 1274 se vorbeste astfel de o desplgubire de 40 de mgrai cintgrite cu clintaral din partea locului"219.

Marca este o unitate de mgsurat de origine vikingg, egalá eu 2/3 din libra romang. tn vgnile apusene ea a avut valori diferite, cuprinse Intre 102 i 280 g220. In Transilvania, unde marca a fost adusg de sasi, au existat

mai multe feluri de m'iírci. Astfel, la 1214, se dä. o poruncá

sä se mlsoare cu marca de argint a regelui Bela adicg eu

patru fentuai i jumgtate dupg mgsura Sibiului"22'; la 1268 este amintitg o marcg de argant au grentatea de Rodna"222;

la 1312 alte mgrci dupg greutatea de Buda"223; la 1308 mara dupg greutatea de la Bistriva224; la 1342 mgroi dupg greutatea de Alba-Iulia225, iar la 1350 mgrci dupg greutatea de Cluj"226. Precurn se vede, fiecare oras mai important îi avea marca sa etalon, Cu o anumitg greutate. In acelasi secol sint amintite i márci din cele mici" (marcis brevibus)227

Dupg cum rezultg din documente, marca de Transilvania era mai anicg deolt cea de Buda; la (1328-1330) se spune astfel cà mgroile trebuiau antárite cu greutatea de Buda" 219 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIII, vol. II, p. 170. 22°

LUSCHIN VON EBENGREUTH, Allgemeine Mitnzhunde und Geld-

geschichte des Mittelalters und der neuren Zeit, ed. a II-a, MiinchenBer-

lin, 1926, pp. 160-170. "1 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIXIII, p. 209. Vezi §i Urhundenbuch, II, p. 604. 222 Doc. priv. ist. Rom., veac. XIII, vol. II, p. 115. 222 Ibidem, veac. XIV, vol. I, p. 63. 224 Ibidem, p. 68; vezi qi vol. IV, p. 419. 224 Ibidem, p. 71; vezi i veac. XIII, vol. II, p. 170. 226 Ibidem, veac. XIV, vol. IV, p. 555. 227 Ibidem, p. 542.

285

www.dacoromanica.ro


(pondus Budense); daca asemenea etalon nu se afila la indemina, urmau sa se adauge la fiecare marca de Transilvania cite trei loton1228, care reprezentau diferenta dcintre cele doua

in secolele XIIIXIV marca de Transilvania avea 206,768 2 g iar In secolele XVIXVIII era ceva mai mare, mgsurind 212, 3193 g. kreircile maghiare aveau intre 210 fi 245 g, iar cea de Viena 280 g229.

La 1336, dintr-o marca de Transilvania se taiau" 72 de grosi, din care 64 se schimbau apoi pentru o marca de argint bun iar 56 pentru o marca obisnuita sau de plata"230. Mai

tirziu, insa, la sfirsitul secolului al XVIII-lea, la Brasov o marca valora intre 15,7 si 16,6 grosi231. Mai mentionez, de asemenea, ca, la 1523, o marca de argint

era cumparata pentru 6 florini (una marca argenti redimatur et ematur sex florenis) iar la 1545 se primea la cámara regalä

cu 6 florini fára 25 de dinari (marca argenti in cameram regiam sex florenis redimatur,minus denariis vigintiquinque)232.

Dupa cum rezulta din diverse izvoare, marca era conside-

rara a 200-a parte dintr-un cintar, avind la rindul san 16 lothoni, care reprezentau greutatea a cite 5 techini si o optime233.

D'upa alte stiri insa, masurile pentru aur purtau al-te denumiri i antune: funtul, cace avea doui márci, marca, egala cu 25 de carate, si carata care avea 4 grane. Fi:mroul care

era a 100-a parte clintr-un dinar avea deci 200 de grane, iar marca 100. Ott priveste marca pentru argint, aceasta avea 16 loti234 sau lothoni. 228 Ibidem, veac. XIV, vol. II, p. 243.

Despre marca de Buda vezi HUSZAR LAJOS, A budai pittiveris tlirténete mediu), Budapesta, a KItzipkorban [Istoria monetitriei de la Budat,in

1958, 231 p. + 7 tabl., unde se discuta problemelégreuatii i difuziunii acestei mtaci. 229 HomAN B., op. cit., pp. 100, 102-109, 122. 2" Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. III, p. 378.

Studii§i mat. de istorie medie, IV, p. 557. 232 Corpus juris Hungarici, I, p. 816 si II, p. 142. 233 A. VERESS, Documente, IV, p. 213 si Coroni in Dacia..., Milano, 1812, p. 60. 234 Ducere de mina cdtre aritmetica, p. 96 §i GR. OBRADOVICI, 0. cit., p. 51. 281

286

www.dacoromanica.ro


In afará de monedele de aur i argint, cu marca se mai cintáreau i obiectele fácute din argine", ca si cele de aur236.

Piseta era un alt submultiplu al märcii. La 1709 piseta era definitá astfel: unitate de mä.'surä pentru aur, un piset fiind 1/48 dintr-o marcá sau 1/96 dintr-o librá metalic1"237. La 1767,

piseta era mai mica, reprezentind doar 1/53 dintr-o rum-ans. La 1850 o pisetá avea 5,2 g 239. In afará de aceste unitáti de másurat, in documentele din Transilvania se intilnesc adeseori i cum pene speciale pentru cinedritul monedelor, indeosebi a celor de aur. Astfel, la 1573, domeniul Satu Mare isi procurase o cumpáná mare (magna statera) pentru cintáritul banilorm, iar in secolul al XVIII-lea numerosi negustori dispuneau de cumpene de galbeni"241, cu care cintáreau monedere de aur.

Trebuie sá mai amintesc aici si de faptul cá, la sfirsitul

secolului al XVIII-lea si inceputul celui trecut, intr-o epocä.' in care se fácea un intens comer; de monedá, care era trimisá

din tr-un loc in altul pentru a fi vinduti sau topitá, cantiatile mari de monede de aur sau argint se cineeireau cu ocaua sau cu funtul. Astfel, la 1813, la Sibiu se plátea vamá cite doi creitari pentru funtul de grosi; in numeroase documente din aceeasi vreme se aratá ca grosii erau cintáriti cu ocaua i dra-

murile iar la 1820, tot la Sibiu, 1000 de beslici, primivi de la Bucuresti, cintáreau 21 de ocale241 bis.

Stirile despre modul cum se cintáreau galbenii devin mai numeroase in prima jumátate a secolului al XIX-lea, in Tara

Romaneasai §i in Moldova, stápinirea fiind nevoitá sI intervinä. adeseori ca 6'. oblige pe zarafi s foloseascl greutAi

285 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. III, p. 491, Thventarut protocoalelor primariei Sibiu, 1521-1700, Bucuresti, 1958, nr. 283 etc. 236 A. VERESs, op. cit., I, pp. 283-284. 288 Auraria Romano-Dacica, ed. a II-a, p. 42. 238 I. PRIDWALDSZICY, Mineralogia magni principa tus Transikaniae,

Cluj, 1767, p. 44. In socotelile orasului Distrita pe anul 1600 sint amintite douá cupe de 10 nArci si 42 de pisete (N. Iorga, Studii §i doc., III, p. 29). 289 GERANDo, La Transylvanie et ses habitants, I, Paris, 1850, p. 188,

298.

348 D. PRODAN, op. cit., II, p. 479. 241 Catalogul doc, rom. din Brapv, I, nr. 1517, 3659 etc. bis Catalogul doc. economic° din Sibiu, II, nr. 280, 1446, 1497, 1502, 1735. 287

www.dacoromanica.ro


legale pentru a nu insela pe locuitori la cintárirea galbenilor de aur. Astfel, la 26 septembrie 1833, negustorii din Bucuresti ailtau stápinirii cá la pontul cumpenelor de galbeni, nu ni s-a ficut o potrivire si fiestecare záraf isi are piatra sa de (cintárit) galbeni, cu deosebire mai mari decit cele care trebuiesc a fi, din care pricinà naste si pagubá la toti de obste si impiedicári". Pentru a nu fi astfel págubiti, ei cereau pietri dupá chiar piatra (cu) care cinstita vistierie priimeste (galbenii), cu pecetea st5.'pinirii242.

Dind urmare acestei doleante si constatind cá zarafii folo-

seau felurimi de cumpene, nepotrivite la dram", primind galbenii cu blangul greu la cumpáná peste másurá." si eliberindu-i cu pasirul foarte usor", realizind astfel venituri mari din diferenta de aur rámasá, la 21 iunie 1834, Vistieria

Tárii Românesti a hotárit ca primirea si darea galbenilor

de acum inainte sá sá fad dà obste cu piatra vistieriei, socotitá pe temei ca una sutá galbeni sá tragá una sutá opt dramuri si treizeci grane (gtiunte) tocmai" Totodatá s-au trimis agiei 51 de pietre, din carie una sl o pástreze agia pentru control, iar celelalte sl le impartá la negutátorii cei de frunte si la toti zarafii". Cei care erau prinsi d foloseau alte pietre la cintáritul galbenilor urmau sá fie dati in judecata cremenaliceasc1"243. Peste patru luni, vistieria mai trimite incá

900 de pietre pentru drámuitul" galbenilor, fácute dupá aiarul" lui Procopie Dumitriu zaraful244.

Dupà aceastá datá, pietrele au fost folosite pe scará largá la cintáritul galbenilor, la unele pláti specificindu-se cá se fIceau in galbeni impárátesti buni la dram", care corespundeau adicá greutátii legale244b1s.

La 16 sept. 1842, Departamentul Vistieriei constata din nou

ea. piatra datá de vistierie nu mai tsi are fiinta ei si, prin urmare, la