7
Liturghie
Drumul ce îl incepem cu fiecare Post Mare La fiecare început de post ne este propus spre meditare un fragment din evanghelia sfântului apostol și evanghelist Ioan, mai exact pasajul din capitolul 1, 43-51. Putem spune că se desprind două teme majore din cuvintele puse înainte: aceea a căutării Domnului și aceea a mărturiei pe care o dăm despre El. Doi ucenici de-ai lui Ioan sunt pe urmele lui Isus și El se întoarce spre ei, adresând-uli-se astfel: ce căutați? Isus are inițiativa, El precede de fiecare dată omul și stabilește legătura: te știam din pântecele mamei tale, mai înainte de a te fi născut, te-am cunoscut, îi spune Domnul profetului Ieremia. Prin întrebarea cu care Isus intră în raport cu apostolii vrea de fapt să interogheze sufletul apostolilor încercând să perceapă și să-i facă pe ei să-și intuiască dorinta cea mai profundă, ce sentimente nutrește inima lor.
mod natural să se pună bine cu cei puternici, par stângaci în acest demers și întreabă doar: unde locuiești, unde stai? Cu alte cuvinte, ei vor să spună: dorim să venim cu tine, vrem să stăm de vorbă cu tine, să te cunoaștem mai bine pentru ca ni s-a anunțat că tu ești Mielul lui Dumnezeu.
Cei doi pun o întrebare aproape jenantă, simplistă, timidă. Însă ceea ce ni se descoperă prin această întrebare și pentru noi devine un prim punct pe care îl reținem este faptul că adevărații ucenici ai Domnului din toate timpurile nu caută să cunoască pur și simplu învățătura creștina la nivel teoretic, sau să se pună bine cu Domnul, ci vor să stea cu el, doresc din tot sufletul să își petreacă timpul cu el, să participe la evenimentele vieții sale. Pentru cel care-l caută pe Domnul din toata inima, a-i oferi lui Cei doi ucenici răIsus disponibilitatespund simplu, nu a sa devine singuse gândesc să forrul lucru cu adevămuleze un răspuns rat important și Giovanni Bellini, Învierea lui Cristos (detaliu), Staatliche Museen, Berlin elaborat, să-i adrecare merită să fie seze cuvinte de reținut. laudă, să se pună bine cu Isus, cum ar putea fi tentat orice Un părinte al deșertului, abba Felice, răspunde astfel celor om atunci când este interpelat de un personaj important. care i se adresau plângându-i-se că nu mai știu ce să facă Nu se gândesc nici să pună întrebări înalte care să le lămupentru că nici cuvântul parinților nu mai are aceeași rească misterele intelectuale ce îi frământă. Tendința oaeficiență ca odinioară: “la începuturi, părinții erau întrebați menilor este aceea de a răspunde bine, de a-și construi un asupra modului de a trăi, asupra cum trebuie să-și ducă răspuns frumos și elegant, ceva care să epateze și să ungă cineva existența concretă, și Dumnezeu dăruia bătrânilor sufletul celui ce întreabă sau de a întreba ceva pretențios. pustiului un răspuns oportun pe care să-l transmită celui Vedem în jurul nostru câte răspunsuri frumoase sunt spuse interesat. Dar în vremurile noastre, spunea abba, bătrânii pentru a apuca un loc mai sus sau pentru a-l doborî pe apărinți nu mai au acest dar al cuvântului, nu pentru ca proapele dacă oricum afirmarea proprie este departe de a Domnul ar fi încetat să-i inspire ci pentru că acum oamenii se realiza. În acelasi timp observăm cât de valoros este connu mai vin la ei să-i întrebe ceva în vederea unei acțiuni siderat cel care are răspunsurile și se pune bine cu superioconcrete, ci vin doar ca să-și hrănească cunoașterea sau ca rii săi. Dorința de a fi de partea celor importanți își face loc să se prezinte în fața celorlalți ca niste oameni înțelepți”. cu ușurință în inima omului, indiferent de vârstă, clasă socială, confesiune sau alte distincții și nici ucenicii Domnului nu au scăpat de ea, cand îi vor cere să stea unul de-a dreapta și altul de-a stânga în împărăție. Cei doi apostoli pe care îi prezintă sfântul evanghelist Ioan în căutarea locuinței Domnului, nu par a fi dintre cei care reușesc în În titlu, Beato Angelico, Cristos cu coroana de spini, Duomo di Livorno
Isus reia discutia cu cei doi în aceeași notă de simplitate a apostolilor fără însă a da un răspuns precis; Isus nu le dă o rețetă a succesului pentru ceea ce caută ei și nici nu le indică un loc precis unde să vină să-l caute doar atunci când au ei nevoie.