Page 1

1


2


F

oşnetul frunzelor aflate în bătaia vântului

neiertător cutreieră prin pădurea peste care întunericul se aşterne încetişor. Soarele tomnatic împarte cu zgârcenie ultimele raze de soare peste codrul auriu, iar o linişte pătrunzătoare domină într-un ansamblu trist. Cei patru se aflau în mijlocul pustietăţii. Deşi erau înfriguraţi, înfometaţi şi se aveau doar unul pe altul în singurătatea şi vastitatea pădurii, aceşti tineri erau determinaţi să biruie în confruntarea cu mama natură. Dar ce căutau aceştia în mijlocul pădurii? Ei bine, acest lucru este un mister. Cine sunt ei? Ei sunt “Cei 4 prieteni”. Aceştia funcţionează ca şi un întreg, toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Andrei Olteanu este sufletul echipei şi ştie mereu cum cum să-şi înveselească prietenii în cele mai triste situaţii, având un talent extraordinar de a ridica moralul tuturor prin atitudinea sa pozitivă. Andrei Misan, coloana vertebrală a grupului, este omul cu pumnul de fier, cu un fizic impunător şi care face că supravieţuirea în sălbăticie să 3


pară o nimica toată, fiind un adevărat supravieţuitor şi un om care se află în comuniune cu natura. De asemenea, este cunoscut ca fiind un om foarte norocos, deoarece este foarte evlavios şi are o relaţie strânsă cu divinitatea, fiind considerat talismanul acestora. Dan Nadasan, creierul echipei, este cel care reuşeşte întotdeauna să găsească soluţii în cele mai grele situaţii şi să scoată grupul din impas, acţionând cu sânge rece. De asemenea, el este cel responsabil cu bancurile în cadrul “Prietenilor”, dar să zicem că acest lucru nu poate fi neapărat considerat un atuu. Ultimul, dar nu cel din urmă, Suciu Radu. Ei bine, despre acesta n-ar fi prea multe lucruri de spus, doar că are origini albaneze şi că îi place îngheţata. Acum că am cunoscut “Prietenii”, să ne întoarcem la aventura lor din pădurea întunecată nord-transilvăneana. Aceştia au decis să înfrunte natura aproape doar cu mâinile goale, având la ei doar un iphone, două samsung galaxy, un ghiozdan cu mâncare, 3 sticle de apă, un ghiozdan cu haine groase, pături şi o pungă de pufuleţi. În cazul în care nu ştiaţi, prietenii primesc o nouă doză de energie de fiecare dată când mâncau pufuleţi. În universul lor, totul se învârtea în jurul pufuleţilor. Ziua începea cu pufuleţi, continuă cu pufuleţi şi se termină cu pufuleţi. În opinia lor, nimic nu surclasa pufuleţii în viaţă. Prieteni, pufuleţi şi abia apoi familie. Astfel, având doar o singură pungă cu pufuleţi poate fi considerată o problemă majoră pentru aceştia. 4


Odată cu apropierea apusului, prietenii au decis să adune lemne pentru foc. Din păcate pentru ei, pădurea era foarte udă din cauza faptului că a plouat mai multe zile, iar acest lucru a făcut ca misiunea lor de a găsi lemne bune pentru foc să fie mult mai grea. Ei au trebuit să se despartă pentru a face căutarea mai eficientă. La întoarcere, aceştia au venit cu destule lemne uscate pentru a face focul, dar era o problemă. Erau doar 3. Lipsea Radu! Cei 3 dintre prieteni au început disperaţi să-l caute. Dar încercările lor au fost în van.. Andrei, Dan şi Misan s-au întors întristaţi la locul de întâlnire şi au început să se îngrijoreze. Ce s-a întâmplat cu prietenul lor Radu? A fost răpit? S-a întâlnit cu un urs? A găsit o maşină de îngheţată şi a fugit cu ea departe, până în Albania? Dar ce se vede în depărtare? O fi un avion, o fi o farfurie zburătoare, o fi o pasăre? Nu! Era Radu, care se întorcea cu braţele pline de lemne. Feţele celor 3 prieteni sau luminat dintrodată şi au început să strige de bucurie. - Radu, unde ai fost?! Strigase Misan. - Sa nu mai faci asta niciodată, am fost foarte îngrijoraţi! Spuse Dan. - Scuze, prieteni, doar că m-am oprit să culeg şi nişte ciuperci pentru masă, îmi plac ciupercile. Fiind din nou împreună, cei patru prieteni au început să facă focul pentru adăpostul lor. Au rupt lemnele şi le-au pregătit pentru foc. Dar era o problemă, nu aveau cu ce să-l aprindă. 5


- Ce ne facem acum? Nu avem cu ce să aprindem focul şi din câte bine ştim nu suntem Bear Grylls să facem focul din nimic. Misan, om al pădurii, te rog îndrumă-ne în această sarcină căci ştim cu toţii că eşti foarte îndemânatic în ale supravieţuirii, spuse Dan. - Prietene, ştiu că sunt îndemânatic, dar, spre dezamăgirea voastră, nu ştiu cum să fac focul din nimic, ştiu doar să-l aprind cu bricheta, sau cu un chibrit. Doamne, ce bine ne-ar prinde o brichetă acum... Şi dintrodată, în faţa lui Misan pică ceva, de nicăieri. Se uită cu atenţie şi observă că este o brichetă. - Ca să vezi! O brichetă! Şi e verde, culoarea mea preferată! Mulţumesc Doamne! Prieteni, acum putem face focul. După ce au făcut focul, prietenii trebuiau să îşi facă un adăpost unde să-şi petreacă noaptea. După eforturi îndelungate, aceştia au reuşit să ridice un adăpost confortabil, realizat din 5 crengi şi 2 ghiozdane. La căldura focului, îngheţaţi şi extenuaţi, prietenii au început să mănânce din proviziile pe care le aveau şi să prăjească bezele. Au început să mănânce din punga de pufuleţi. S-a ajuns la ultimul pufulete. După cum v-am mai spus, pufuleţii erau foarte importanţi pentru fiecare dintre prieteni, iar împărţirea ultimului pufulete a fost mereu o problemă pentru ei. Dar, din fericire, Radu avea o soluţie:

6


- Prieteni, nu vă faceţi griji! Când am fost plecat în căutarea lemnelor, am stat mai mult deoarece m-am întâlnit cu regele pufuleţilor, care din întâmplare se afla la pescuit la un lac din apropiere. A spus că iubeşte copiii care apreciază pufuleţii la adevărata lor valoare, ca şi noi, şi drept răsplată ne-a oferit încă 3 pungi, pentru fiecare! Şi nu sunt de aceia de 50 de bani, sunt aduşi tocmai din Germania. Foarte tare acest regele al pufuleţilor. Prietenii au fost de-a dreptul extaziaţi! Nimic nu se compară cu o porţie bună de pufuleţi înainte de culcare. Dimineaţa, aceştia s-au trezit la prima rază a soarelui, şi au pornit din nou la drum. Continuându-şi liniştiţi traseul, Dan s-a împiedicat şi a căzut într-o baltă cu noroi. Cei 3 prieteni au început să râdă de el, dar Dan era revoltat. - Misane, de ce mi-ai pus piedică? Te-am văzut! Tot timpul trebuie ca tu să strici totul, o să mă răzbun. - Dar nu ţi-am făcut nimic.. Andrei a fost cel care ţi-a pus piedică! - Ba nu! Minciuni! Misane o să te spun la bunicul tău pentru că minţi.. ştim cum toţii cum îi bunicul tău veteran de război. Iar o să trebuiască să-i speli şosetele timp de 2 luni. - O nu, nu vei face asta. Orice, dar nu asta. - Ba chiar o să o fac şi o să mă duc chiar acum să-i spun.

7


Andrei a ieşit cât a putut de repede din curtea casei lui Misan şi a ajuns într-o clipită la atelierul bunicului pentru a-l pârî pe prietenul său. - Stai să ghicesc, netrebnicul meu de nepot a făcut ceva din nou. - Da! A minţit şi l-a împins pe Dan în baltă cu noroi. Misan abia ce a apucat să intre pe uşă. - Voi copiii din ziua de astăzi, nu ştiţi ce-i aia bună purtare. Pe vremea voastră, la 9 ani, mergeam la sapă. O generaţie de copii nemulţumiţi şi răsfăţaţi. Andrei, sunt mai mult ca sigur că eşti de vină, pentru că tu tot timpul eşti de vină, aşa că nu vreau să aud nicio scuză. Drept pedeapsă, va trebui sămi speli Ramblerul. Vezi să strălucească! - Dar, dar, bunicule... - Nimic! Să nu aud nimic! Fă cum ţi-am zis. - Bine... Între timp, mama lui Andrei Misan i-a chemat pe copii la masă. - Cum a fost cu cortul peste noapte copii? V-aţi distrat? - Da, doar că iar m-a pedepsit bunicul. Acum trebuie să-i spăl Remblerul..

8


9

Tehnici Neesentiale de Supravietuire  

Povestea de supravietuire a 4 prieteni.

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you