Page 1

Accent Basarabean

#3

Ce găsești: - Există prietenie între băieți și fete? - Top Stud Food - Festivalul Basarabia - A journalist beyond borders.


Un an bun

pentru

2

Festivalul

Festivalul Basarabia din acest an organizat de către Grupul de Iniţiativă Basarabeană a avut o rezonanţă deosebită nu numai în presa locală clujeană, dar şi în presa din Republica Moldova. Un an interesant, marcat de momentul 7 aprilie şi de asemenea caracterizat de o deschidere mai mare a autorităţilor de peste Prut faţă de organizaţiile studenţeşti de basarabeni din România. Deşi unii ar spune că obiectivele Festivalului au rămas neschimbate, totuşi acestea au trecut printr-un proces de continuă transformare datorită noilor generaţii de tineri care s-au implicat şi datorită metamorfozelor politice şi culturale prin care R. Moldova a trecut până acum. Festivalul Basarabia nu mai înseamnă doar sărbătorirea a 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România(27 martie 1918), nu mai înseamnă doar promovarea românismului, nu înseamnă acţiuni de comemorare în care se deplânge trecutul şi se rostesc discursuri de dragul de a fi rostite. NU! În anul 2010 Festivalul Basarabia înseamnă altceva – un eveniment care promovează creativitatea, oamenii de cultură şi tinerii artişti din R. Moldova, care încearcă să găsească soluţii şi planuri de gestionare şi de rezolvare a problemelor societăţii moldoveneşti, încearcă să promoveze democraţia participativă, vocaţia europeană a R. Moldova şi să stimuleze implicarea socială a tinerilor indiferent de naţionalitate şi cetăţenie. Principalii noştri parteneri au fost: Primăria Cluj-Napoca, Casa de Cultură a Studenţilor, Iulius Mall şi Universitatea Babeş-Bolyai, iar colaboratori din R. Moldova au fost Ministerul Tineretului şi Sportului şi OWH Studio. Programul din acest an a ieşit în evidenţă datorită evenimentelor special destinate tinerilor, dar şi datorită invitaţilor noştri, nu au lipsit tradiţionalele lansări de carte, concursurile de cunoştinţe generale, sport, dezbateri, proiecţii de film, târg-uri şi expoziţii de fotografie, zile de cântec şi poezie, concerte.

Prima zi a Festivalului a început con- au răspuns nu numai la întrebările legate trar aşteptărilor cu o dezbatere pe tema de romanul respectiv, ci şi celor care tratau Sârmei Ghimpate de pe Prut, la care a fost problema educaţiei jurnalistice în Moldova şi a situaţiei de după 7 aprilie. Nu mai puţin importantă a fost şi dezbaterea Massmedia: a patra putere şi al şaselea simţ? la care l-am avut ca invitat pe Ministrul Tineretului şi Sportului din Republica Moldova, Ion Cebanu, Corina Simon de la Institutul pentru Pace PATRIR, Antonina Sârbu, Tamara Ciobanu şi Cătălina Molodoi de la ziarul Capitala, echipa de jurnalişti de la Moldova 1, Victor Moşneag de la Ziarul de Gardă, Stela Popa şi Bogdan Hrib. Ceea ce ne-a surprins şi mulţumit totodată a fost faptul că presa clujeană a răspuns cu entuziasm invitaţiei noinvitată o echipă de jurnalişti de la televiziunea naţională Moldova 1 şi Veronica Russu de la Ziarul de Gardă, printre participanţi s-au numărat şi reprezentanţii Asociaţiei Cetăţenilor români refugiaţi şi strămutaţi din Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi Cadrilater. Această Asociaţie a acordat G.I.B. - ului o diplomă de excelenţă pentru că nu a încetat să creadă în românism. Prima zi a continuat cu concursul de cunoştinţe generale,

astre de a participa în calitate de invitat la dezbatere, au fost prezenţi: TVR 1 Cluj, Alpha TV, Antena 1, City News, Ziua de Cluj, Făclia, A G E R PRES, Radio România Actualităţi, UBB Radio,

Ce? Unde? Când? editorialistul Mihai Goţiu. la care au parOWH Studio din Reticipat ONG-urile publica Moldova au adus cu studenţeşti din ei la Cluj multe filme intereCluj, câştigătorii sante, deşi proiecţiile au fost au fost răsplătiţi cu planificate pentru două ore, diplome şi cărţi, de participanţii nu au dorit să asemenea merită plece, rugând echipa OWH să menţionez şi să mai proiecteze câteva din seara de cântec la filmele lor. care i-am avut ca Ministrul Tineretului şi invitaţi pe câţiva Sportului, Ion Cebanu nu studenţi români a plecat fără să discute cu foarte talentaţi de studenţii basarabeni în cadrul la Academia de unei întâlnire neoficiale speMuzică Gheorghe cial organizate. Printre chesDima din Cluj. tiunile care au fost discutate În următoarele au predominat: nevoie dezile a avut loc lanschiderii unui consulat al R. sare de carte a Moldova la Cluj, s-au identifiStelei Popa 100 de cat principalele probleme cu zile, Editura Tritonic, Stela împreună cu Bog- care se confruntă tinerii din R. Moldova, mai dan Hrib, jurnalist şi director al Editurii Tritonic ales în regiunile rurale, s-a insistat pe nevoia


Basarabia

Ediţia a VII-a

unor campanii de responsabilizare a tinerilor din R. Moldova referitor la importanţa voluntariatului şi implicării sociale. Mulţi dintre tinerii participanţi la dezbatere au afirmat că nu doresc să se mai întoarcă în ţară pentru că există o acută problemă a nepotismului în ceea ce priveşte procesul de plasare a forţei de muncă. Ion Ciobanu a declarat că este plăcut surprins că spunem lucrurilor pe nume şi că suntem o generaţie pragmatică în sensul bun al cuvântului, el încurajându-ne nu neapărat să ne întoarcem în ţară, dar să promovăm interesele R. Moldova oriunde neam afla. Ultima zi a Festivalul s-a încheiat tot cu o dezbatere pe marginea filmului Where Europe Ends, realizat de către Societatea Academică din România şi Mrakonia Film, iar seara, Alternosfera şi TODO au creat o atmosferă de neuitat în Club Ring pentru toţi Clujenii iubitori de rock. În continuare, câteva păreri ale participanţilor despre Festivalul Basarabia din acest an. După părerea mea de simplu observator, acest festival a fost unul dintre cele mai reuşite de până acum. S-a simţit o maturitate în organizare, au fost nişte idei foarte ingenioase, iar echipa arată bine pe fundalul mediului ONG-istic clujean. Cel mai interesant eveniment mi s-a părut discuţia cu Ministru Tineretului şi Sportului, Ion Cebanu, în care studenţii basarabeni au putut să-l întrebe pe Ministru despre absolut orice. Mă bucur că sunt atât de bine reprezentată la nivel de Cluj şi doresc G.I.B.- ului multe realizări frumoase pe viitor!” Elena Biciuc Festivalul Basarabia a fost experienţa ce a unit nu numai basarabenii între ei, dar şi românii de pretutindeni. E mare fericirea atunci când te faci auzit prin activităţi ce implică nu numai imaginaţie, dar şi maturitate, fapt ce a reuşit tinerilor organizatori ai Festivalului. Mă bucur mult că evenimentul a legat prietenii, a dat lecţii, a provocat, dar a şi oferit adrenalină din plin! Bravo echipei G.I.B. - şi celor mai mari şi celor mai mici - pentru că numai împreună suntem o forţă!!! Valentina Mocatev Ediţia Festivalului Basarabia de anul acesta a fost destul de impresionantă. Am rămas plăcut surprins de temele care s-au abordat la dezbateri, am aflat multe chestii noi despre Unirea Basarabiei cu Romania,

despre sârma ghimpată de peste Prut si multe alte evenimente marcante pentru istoria acestor două ţări Mi-a plăcut mult Jocul Intelectual Ce ?Unde?Când? a fost o provocare pentru mai multe ONG-uri cu întrebări de cultură generală. Cireaşa de pe tort a fost Concertul Alternosfera care a ţinut publicul în extaz. Sandu Friptuleac Pot spune, în principal, că am apreciat formatul interactiv care aţi ţinut să îl imprimaţi evenimentelor. Discursuri, comemorări şi citiri de pe foi a unor evenimente intr-adevăr cu greutate istorica, dar trecute şi nu tocmai în actualitate, nu s-ar fi ridicat la nivelul opiniilor care au fost exprimate atât de organizatori, invitaţi

cu Romania şi structurile în care această este membră. Poate ca, a lipsit o oarecare concluzie a dezbaterilor şi a evenimentelor care au constituit festivalul. Mihai Pop A fost fain la C.U.C, doar că nu am avut mai mult timp la dispoziţie să ne cunoaştem noi între noi, am fost cu OSUBB în echipă,

cât şi de participanţi. Faptul că au răspuns pozitiv invitaţiei voastre atât oficialităţi de la Chişinău cât şi reprezentaţi ai presei scrise şi vorbite de peste Prut, pe lângă reprezentanţii mijloacelor media locale, de aseme-

poate ne-am fi mişcat mai bine dacă ne cunoşteam înainte. În schimb au fost multe lucruri bune. Ghicitorile foarte tari, la câteva s-a râs mai mult decât să se răspundă. O singura chestie pe care nu prea am înţeles-o a fost punctajul la întrebări, adică se dădeau şi 0.5 puncte, dar nu ştiam dacă se dau şi pentru răspunsuri aproximative. C.U.C. este un joc foarte tare, pentru toată lumea, am ieşit, din păcate pe locul 4, dar data viitoare reuşim un loc mai bun, sperăm doar sa ne mai chemaţi şi să-l faceţi mai des. Vladimir Popa Dacă ar fi să vorbesc despre festival, n-aş avea decât laude. Dezbaterile au avut invitaţi din rândul presei şi autorităţilor moldovene şi române, ceea ce a confirmat atât importanţa comunităţii basarabene din Cluj, cât şi faptul că suntem fraţi. Iancu Ciprian Festivalul Basarabia este, cu siguranţă, cel mai important proiect gândit şi implementat de Grupul de Iniţiativă Basarabeană din Cluj. Aceasta, pentru că evenimentul îşi propune să “exporte” dincolo de hotarele Republicii Moldova imaginea şi povestea nedeformată a oamenilor proveniţi din spaţiul dintre Prut şi Nistru. Mă bucură mult faptul că ediţia a 7-a a festivalului s-a axat preponderent pe elemente culturale, aflate în strânsă legătură cu realităţile cotidiene. Andrei Schendra

nea acordă legitimitate şi vorbeşte practic de la sine, despre importanţa şi relevanţa acestui festival. Un foarte mare plus pentru mine, ca participant, au fost dezbaterile pe tema evenimentelor de anul trecut din aprilie cât şi din prezent cu care se confruntă R. Moldova. Recunosc că nu aveam idee de impasul curent (criza constituţională/ politică) şi de necesitatea atât de stringentă a soluţionării ei; nu cunoşteam exact regimul politic şi constituţional al Moldovei, plus dificultăţile, care le-au avut sau poate le mai au încă, cu privire la libera exprimare a presei si a cetăţenilor. Cu alte cuvinte s-au discutat probleme de actualitate, situaţii concrete în ceea ce priveşte relaţiile Basarabiei

Daniela Cervinschi

3


Primăvara asta am să mă-ndrăgostesc Explicaţie elementară şi superficială a procesului iubirii Vine primăvara! Dimineţi mai lungi, fuste scurte şi miros de lalele; plimbări până târziu, zâmbete ascunse şi fluturi în stomac – da, e sezonul încălzirii şi îndrăgostirii. Dacă motanii o fac, de ce ar fi oamenii mai prejos? Totuşi, v-aţi pus vreodată întrebarea cum anume se întâmplă: ce face motanii să zbiere pe la colţuri şi băieţii să se uite la comedii romantice? La fel ca orice alt proces natural, şi dragostea are o explicaţie fiziologică, mesagerul primar fiind celebrii hormoni. Mai întâi de toate, ce ne face să ne îndrăgostim anume de acea persoană? De ce să alegi şmecherul neînţeles din clasă în faţa olimpicului, de ce fata cu râs ciudat în locul lui Miss Boboc? Cercetările au arătat că există două explicaţii total antagonice pentru acest fenomen. Pe de o parte se presupune că în alegerea unui partener, ne axăm în primul rând pe multitudinea de asemănări dintre noi. Cu cât ne seamănă mai mult „la vorbă şi la port”, cu atât are mai multe şanse să ne capteze atenţia şi să ne câştige afecţiunea – e un proces natural de conservare a propriilor trăsături. Pe de altă parte, se pare că mai presus de creier se află simţul olfactiv. O caracteristică secretorie a tuturor vertebratelor sunt feromonii, substanţe chimice ce servesc ca semnale de recunoaştere a reprezentanţilor aceleiaşi specii. Spre deosebire de mirosurile perceptibile la nivel conştient, acţiunea feromonilor se observă doar prin efectul lor: de ce unele persoane ne atrag mai mult decât altele. Se pare că

Roses are red Violets are blue My neuropeptides Are nuts about you (Anju Kanumalla)

la nivel inconştient organismul nostru este capabil să analizeze mirosul emanat de acel „altcineva” şi să determine dacă suntem sau nu compatibili. În caz de răspuns pozitiv, începem să simţim picioarele tremurânde şi nevoia de a rânji fără motiv. Totuşi, mai este cale lungă până la „când moartea vă va desparţi”. Ne-am găsit persoana compatibilă cu noi atât fizic, cât şi social, ce se întâmplă în continuare în organismul nostru cât timp noi ne plimbăm prin Grădin Botanică şi mâncăm îngheţată? Primele intră în scenă norepinefrina, un derivat al adrenalinei, hormonul stressului. Se înţelege astfel de ce inima ne-o ia razna numai la gândul la persoana dragă, palmele ne transpiră şi ne piere pofta de mâncare. Totuşi, şi un examen are acelaşi efect – ce se adaugă în plus în cazul dragostei? E vorba de dopamină, un hormon al stării de bine, de aici sentimentul de „o viaţă minunată” şi „ce zi luminoasă”. În continuare în program promovatele endorfine, care acţionând asupra sistemului nervos central inhibă zonele de alarmare, cauzând o stare de pace şi împăcare cu lumea: mai pe scurt fericirea. Acest tip de hormoni se secretă de asemenea în cadrul atingerilor fizice (de asta ne plac atât hug-urile), precum şi al exerciţiului fizic. Aşa că chiar de Cupidon nu v-a lovit încă, o tură de alergat prin parc s-ar putea să vă ridice considerabil dispoziţia. În cazul relaţiilor de lungă durată, alături de endorfine este necesară şi secreţia de oxitocină. Hormon secretat în

timpul orgasmului şi al naşterii, respectiv alăptării, este principalul responsabil pentru ataşamentul dintre două persoane intime. Se presupune că această secreţie interferează cu norepinefrina menţionată anterior, asta explicând de ce ataşamentul înlocuieşte cu timpul pasiunea. Cea mai bună dovadă a puterii dragostei este şi faptul că oxitocina acţionează pe aceiaşi receptori ca şi morfina şi derivaţii săi. Altfel spus, da, dragostea e un drog. Un motiv în plus pentru această afirmaţie e că la persoanele îndrăgostite se înregistrează un nivel scăzut de serotonină, la fel ca în cazul pacienţilor cu comportament obsesiv-compulsiv. Asta explică de ce atunci când eşti la începutul unei relaţii nici seminariile nu îţi pot lua gândul de la ochii lui/ picioarele ei. Hormoni, dependenţă şi obsesie – ce a mai rămas frumos din dragoste?.. Ei bine, au mai rămas plimbările în mirosul teilor, buchetele de flori, tremuratul primei strângeri de mână. Aşa cum refracţia luminii nu scade cu nimic frumuseţea curcubeului, dragostea rămâne unul dintre cele mai frumoase mistere ale vieţii, un motiv de trăire a fiecărei clipe şi a bucuriei de primăvară. Să iubim şi să fim iubiţi. Bibliografie •Psychology – Lester M. Sdorow, Brown&Benchmark 1993 •http://whyfiles.org/033love •http://www.eclectica.org •http://in.answers.yahoo.com •http://www.cyberlepsy.com/love.

Corina Donica

4


„Curiozitatea a ucis pisica, dar satisfacţia a reînviat-o”

prim Într-o s e cier şte şi ocieta e a rolu te în nev nive l unu care oi i acu a de a lului i criteri inform nte u tă. a c u me Part noaş lectu de ap ţia of ea nii d a t er r e e l nep au d proas devin uma - iza im inf or n, rea e to ova oto t ă tm ind un maţi ma lită d dă d este i pu e a e o c că „ ai sa iferen ui cir i care cui oat co ştiu ţin c u u t” e cuno rioz ţine „ajus dacă t infor ntribu t în s (Osca ea ce aşte itate ace maţi ie la pas ate”. to „p p m r o s r esa iritul id Wilde erită tul, s uşi în ul cu Astfe tea s nal im eall e c ). E a fi r s , s e eii u l u i ns, dece n t p me ua t om en c d ă toa te cun ă este ucaţi adevă unică ţia” de a, su tru a valide teres nţă şi vu n , abo rată ş tea pentr oaşt n . V fie bâ a acce tem d putea tori în i totul lgarita em ecu rdă s e a r m t p r e r s f c d cun ă apel că st ă de a to eor eea o lu se vin te. To e st , z oric m s ăm a oş i t d la a r pu- ciulite sunte e sub ă fim von sa t ce n mai ereotip me co e. Su ul prov me tinţe nte i t aud ” la n m m iec nt ces u i la i s î ş n t ş m oac r e i t tot te d u ma ce m ai m de d stare tire î ntative din câ lipsită uită pe cons ă inre at, ce n mo reu Într e n i n um d s re ă la d n s i c par e d ne câ te a ma loc şit să un ast şcă în u cu uţie, ă de buşite e a „ în cân cons isip, p ad b s î i d f lină care teva j i s „ el d d uru e par a pen u i t s m e t r e info ncărc in n c e e n e c a l e din s g d c ţ t o d s n n ă a r ă h e ritm oi o is u u ia rma ăm ostr ace d . u i s defi valo ea u. le că bârfe. al sa t de temul ri ale u Se ţie cu dev intimit orice m ubiect , curi c rile u ne s ” u t n , tim s oz t N a ir r e e pas aportu u e g de tr ajele tentat or a ructuri e fac sc, d inut pul d care într- nit ce te. Ma ai puţi le tabu itatea e i l c r r l a ă v e r o e n im ilă eu in este e evin a , e fi d ia, individ apel l într . e şi dez indust ţa de ult ch pentru lasând bru. şi cei e forţe să n cul si vistelo în Afla D -un t a r e p baz i volt rie a iar, e u g m d i a g r d m a d n o e u r e ran int ist le ăm or in c plic r ă a a de i pro ţi ale ate sea ilor c forma esul ces pro nforma re se cărei b a une ceasta er fi in iţe în fortur anţi e re cei c d ţi m il b voc s o e s c f car omu act a o ţii des azeaz ună fu i mes a ava ormat eea c e de te în cărora a c nseci ei şi c e ni- se nţe are are elecţie iv uu, contin pe mai ţin reacţ pre or ă pe ncţion erii ne lanşa par a e priv a sta dezec le l ie par nu u e difu ţin co ac bi a ic rs e e a h d fi p s ea rmă zări nt d ş i rimim şi f onal, cont d la niv e care umula re am atisfa e infor mici î şte ne li care ilit i i m c e r als, v n e m di v ave re une e eşt ă a lu pu a n nece aţie c comp oia de a d dint ntre a limita l mas r pute Est lui de e dec i ştiri evo are ara sită i a elor a re n dev dintr e e n ţi ie. În mis ât o ţile r eta . ep ăra cua ie. te ma euşeş e cu omo oi să r impor ubli Nu t a im t t r e n a ca ceste e c şi e a să răsp ră a alize nt ult un m ş c dec i u ând tunc ze t a o ţă nita ment fi ât o irea i c e s te ând tuşi c ecare u n ep Con ei in ocic form ontri isică stan bu aţii ţa C răs ie la u ucu flate .

Furtună într-un pahar cu apă sau

Un nou tip de revoluţie „ – Alo, mama?! E adevărat ce zic ştirile de pe internet? cică la Chişinău arde sediul Parlamentului? Îmi e fri că... – Eu sunt la servici, nu ştiu nimic, iar bunica zicea ca priveşte acum la TVM un spectacol de teatru!”

Frumosul şi tragicul spectacol se întâmpla în 7 aprilie 2009 în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Începutul a venit de la un grup de tineri revoltaţi, tineri care nu au mai vrut să fie înşelaţi, tineri ai căror ochi încă mai sperau să vada lumea prin prisma libertăţii. Şi ce au văzut de fapt ochii acestor tineri a fost un coşmar trăit în realitate, a fost frica infiltrată în fiinţa lor. Săptămâni întregi după evenimentele din 6-7 aprilie, străzile Chişinăului altădată aglomerate de oameni, zâmbete, viaţă, deveniră pustii, iar vântul şuiera în neştire. Acum a trecut 1 an de la aceste evenimente, iar noi nu mai suntem la fel de entuziaşti de tot ce s-a întâmplat. Realizăm că acel 7 aprilie a fost de fapt o cotitură –

numită revoluţie sau altfel – şi acum privim cu speranţă la scena politică a Republicii Moldova. Şi totuşi ce avem acum? Avem un nou guvern, rodul acelei revoluţii, care face efortul de a crea o imagine a democraţiei triumfătoare şi care, din păcate, reuşeşte să realizeze doar câteva din scopurile propuse. La un an de la evenimentele din PMAN am ajuns într-o situaţie confuză în care nu prea înţelegem unde s-a produs acea schimbare democratică, unde a fost acel moment de glorie pe care... se pare că l-am trecut cu vederea? Problema nu e în această tranziţie mult aşteptată, ci mai degrabă în modul în care noi o aşteptăm. Noi, cetăţenii Republicii Moldova, dorim un proces de democratizare care, în decurs de 1 an, să creeze o nouă societate, care să şteargă o istorie şi să creeze o alta, care să ne aducă în Uniunea Europeană. Toate acestea le jinduim noi, şi tinerii şi generaţia părinţilor noştri. Şi atunci mă întreb, suntem noi pregătiţi oare? Răspunsul poate veni doar de la societate, de la cetăţeanul de rând, de la educaţia în spiritul democratic de care ar putea da dovadă.

Societatea actuală are nevoie mai mult de o revoluţie interioară. După 8 ani de confuzie, în care regimul Voronin părea că se instalase pe vecie, s-a produs ca din senin o explozie care a zguduit nu doar Moldova. Susţin importanţa evenimentelor din 7 aprilie 2009 din perspectiva cetăţeanului activ, dar nu accept încălcarea legislaţiei prin acţiuni violente, care la prima vedere par legitime. Un regim ajuns la conducere prin revoluţie are nevoie de o perioadă în care toată societatea să îl poată accepta, legitima, or guvernanţii actuali de la Chişinău ar trebui să ţină cont de faptul că reprezintă şi interesele acelor oameni care susţin Partidul Comunist. Şi totuşi, în ordinea priorităţilor, noii reprezentanţi ai conducerii politice au obligaţia juridică şi morală de a contribui la elucidarea adevărului despre cele ce s-au întâmplat pe 7 aprilie 2009. Atunci când vom afla adevărul vom putea înţelege dacă noi, tinerii, am realizat o revoluţie sau... am făcut valuri într-un pahar cu apă turnată de cineva, care ştia că adevăratul ocean nu ne este îngăduit deocamdată.

Camelia Chitic

5


400 si 50 de oi, faceţi dragoste dar nu război...

sau cum s-a luat MoldoBastillia Acum un an nu era să spunem acelaşi lucru şi despre 7 aprilie pentru că, acum un an, MÂINE ne părea mai luminos ca niciodată – o lumină asemănătoare celei crepusculare – un fel de clar obscur, o speranţă ciudată având notă de subsol un fel de aşteptare a ,,nu ştiu ce’’ mai bun decât este AZI. S-au scris multe lucruri despre ce s-a întâmplat exact (deşi s-a elucidat prea puţin), încă se mai speculează; acest subiect continuă a fi utilizat ca metaforă lacrimogenă atât în elogiile demagogilor, cât şi în discursuri oficiale, interese politice, spălare de bani, discreditare, discriminare, incriminare, blasfemie, procese verbale, batjocoră, zeflemea, pseudosinucideri, pseudomoarte subită – fără dovezi noi nu suntem vinovaţi, etc, etc. S-au deschis cutii negre, s-au scris romane, s-a votat şi (în continuare am să folosesc clişee verbale utilizate frecvent în mass-media moldovenească) tindem să credem că s-a făcut spre binele societăţii, tineretul nostru şi-a spus cuvântul în faţa ,,unui veac de singurătate”, viaţa politică va fi mult mai transparentă, cei vinovaţi vor fi traşi la răspundere, sau: s-a sfidat statalitatea Republicii Moldova, opoziţia ajunge la putere chiar şi cu preţul vieţilor tinerilor, a fost o provocare în masă, iar în spatele ei stau organizaţiile româneşti care pledează pentru unire. Treptat, MÂINE a devenit AZI, despre 7 aprilie îşi are fiecare propriile viziuni şi atitudini, cineva a luptat pentru simboluri (deşi steagul este un simbol lamentabil: fâlfâie după cum bate vântul), cineva a dus o luptă simbolică, cineva, simbolic, a cules laurii... Acest articol nu vrea să critice, vrea să reflecteze asupra lucrurilor importante de MÂINE-le care a devenit AZI. Era marţi, o zi obişnuită, aveam test la informatică şi ceva teme la biologie, pe drum mă gândeam la feţele înfumurate ale profesorilor şi la cât de sinistre îmi păreau rezultatele alegerilor... era prima dată când votasem, ştiam sigur că primăvara aceea trebuia să însemne o speranţă, dar n-a fost să fie, îmi ziceam, ne-am făcut-o cu propriile noastre mâini, păcat, lumea asta care a trăit într-o minciună, profa de biologie care se bucură de leafa dată la timp, alţii care vor să mai facă bani murdari şi de-acum încolo, le convine, asta e, un popor de comozi. La şcoală nimic nu s-a întâmplat, aceeaşi profă de biologie cu zâmbetul până la urechi şi eşarfă roşie la gât, confuzie pe feţele noastre. Mă grăbesc acasă. La ştiri - bomba. Nu ştiam dacă să mă bucur sau nu, de ce nu sunt şi eu acolo acum, să văd cu ochii mei, să-mi dau seama, să fac ceva... pentru prima dată nu mi-au fost de-ajuns cuvintele, am vrut să fac ceva! N-am să uit niciodată discursul ex-preşedintelui din acea zi, spunea (un fel de trufie crispată de un fel de dezgust batjocoritor se citea pe faţa lui) că toţi tinerii sunt criminali, ,,noaptea umblă prin cluburi şi când se duc la institut ştiu să

6

C-un amurg însângerat moare fiecare zi, în chipul cel mai firesc, fără emfază. Nici una din aceste zile nu zice despre sine că-şi varsă sângele pentru mântuirea celorlalte. L.Blaga

pună banii părinţilor în zaciotkă”– urât, foarte urât... în campania electorală acelaşi preşedinte promitea aceloraşi tineri criminali mărirea burselor şi numărul locurilor în instituţiile de stat universitare. Articolul nu critică, articolul se comunică! Ştiţi ce este cel mai important din toată povestea asta, indiferent dacă susţinem sau nu evenimentele din 7 aprilie? Conştiinţa! Gândiţivă cât de mult s-au schimbat concepţiile noastre despre viaţă şi despre binele comun. Nu mă interesează câte oi are vecinul şi dacă sunt mai grase decât ale mele, eu am să mă fac auzit, am să rămân în ţara asta şi MÂINE voi avea oi la fel de grase şi poate mai grase decât vecinul meu, deşi nu asta contează, contează că eu, chiar împreună cu vecinul meu care are oi mai multe şi mai frumoase decât mine, vreau şi pot să mă fac auzit!

Iulia Borş


Catolicism - Protestantism

În continuarea articolului din numărul trecut, vom discuta în acest număr despre mutaţiile configuraţiei sistemelor de guvernare pentru cazul specific al catolicismului şi al protestantismului. Am ales aceste două confesiuni deoarece protestantismul este o reacţie la dogma catolică ceea ce face ca o comparaţie între cele două să fie extrem de relevantă pentru cele două perspective.

Fundamentul pe care are loc întregul demers al acestor discuţii este relaţia stat - societate - biserică. Din această perspectivă, a interacţiunii dintre societate, biserică şi stat, au fost prezentate în numărul trecut caracteristicile religiei Ortodoxe, iar în acest număr va fi prezentată religia Catolică şi cea Protestantă. Cum menţionam şi în numărul precedent, scopul articolului nu este de a aduce argumente pentru sau împotriva unei religii, de a discuta despre dezirabilitatea existenţei ei, ci pur şi simplu

prezentarea graduală a raportului dintre biserică - societate - stat pentru fiecare religie în parte, iar într-un articol final şi în urma mesajelor primite de la cititori, prezentarea unor concluzii. Individualismul protestanţilor este renumit. Max Weber susţine că din dorinţa de a se evidenţia în faţa divinităţii, protestanţii au dat o cu totul altă interpretare Bibliei, reuşind astfel să schimbe „ceva” în cultura lor. Ceea ce au schimbat se evidenţiază cel mai bine prin comparaţie cu Catolicii, din rândul cărora a apărut acest curent contrar. Întregul proces prin care Protestanţii ajung să se diferenţieze mult de Catolici poate fi surprins într-o înlănţuire logică formată din 5 paşi. Elementele constructive ale înlănţuirii logice au fost surprinse parţial în diferite studii, fără a fi însă analizat ca un proces întreg. Catolicii au o interpretare „clasică” a Bibliei. În primul rând, prin interpretarea diferită de cea clasică a Bibliei, Protestanţii dau startul unui întreg proces cauzal. Primul eveniment este interpretarea originală a Bibliei care face posibilă o altă viziune asupra relaţiei dintre societate şi biserică. Această viziune distinctă are ca element central autoritatea Bisericii în relevarea înţelesului Scripturii. Biserica deţinea, la Catolici, monopolul asupra interpretării Bibliei deci şi monopolul asupra relaţiei indivizilor cu divinitatea. În lipsa autorităţii Bisericii în medierea relaţiei cu divinitatea, are loc în cazul Protestanţilor o îndepărtare a oamenilor de Biserică. Depărtarea, sau mai degrabă derogarea unor prerogative ale Bisericii fiecărui individ în parte duce la crearea unei structuri a Bisericii mai puţin ierarhizate, deci şi mai puţin autoritară în ceea ce priveşte lumea spirituală, ceea ce constituie al doilea pas din lanţul cauzal. Al treilea pas este apariţia, datorită evenimentelor din pasul 1 şi 2, a unei distincţii clare în ceea ce priveşte „treburile materiale” şi cele „spirituale”. Spre deosebire de Catolici, la Protestanţi absenţa confuziei între ele determină indivizii să caute soluţii la probleme reale în afara „lumii spirituale”. Individualismul ce caracterizează Protestantismul, este dezvoltarea natural-cauzală a primilor trei paşi ai lanţului cauzal. Derogarea atribuţiilor în materie de spiritualitate de la Biserică la individ, interpretarea diferită a Bibliei, apariţia unei distincţii între lucrurile „materiale” şi cele „spirituale”, toate acestea stau la baza apariţiei individualismului. Individualismul la rândul lui determină gradul de participare al indivizilor. Indivizii, fiind vorba de propriile interese, natural vor dezvolta abilitatea de a milita pentru ele, determinând astfel o mai mare participare în viaţa socială a fiecăruia. Pentru sintetizare, voi prezenta următoarele două schiţe care să reprezinte raportul dintre stat - biserică -societate pentru cele două religii alături de principalele caracteristici. Catolicii, dependenţi şi mult mai apropiaţi de stat, aderenţi ai unei biserici ierarhizate şi „autoritară în chestiuni spirituale”, cu o slabă demarcaţie între lumea „reală” şi cea „spirituală”. Protestanţii, mai puţin autoritari în ceea ce priveşte legătura cu divinitatea, mai congregaţionali, participativi şi individualişti – finalităţi ale procesului cauzal prezentat mai sus. REFERINŢE: 1.Seymour Martin Lipset. The Social Requisites of Democracy Revisited: 1993 Presidential Address, în American Sociological Review, Vol. 59, No. 1. (Feb., 1994), pp. 1-22. 2. Weber Max. The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism. Ch 1: Religious affiliation and social stratification. http://xroads.virginia. edu/~HYPER/weber/WeberCH1.html 3. Malina Voicu, Modernitatea religiei în societatea Românească, Revista de Sociologie Română, 2001, 1-4, p. 70-96 4.Trudeau Pierre. Some Obstacles to Democracy in Quebec. Pp. 241-259 în Canadian Dualism, edited by M. Wade. Toronto, Ontario, Canada: University of Toronto, 1960

Anatolie Coşciug

7


Jurnal de Prut

Deoarece mi s-a recomandat să nu abordez subiecte politice în această rubrică oferită cu generozitate pentru voi de entuziaştii editori ai revistei, mă voi limita în deschidere la teme care ţin strict de profesia pe care o practic, din decembrie 1989. 1. Scriu pentru voi şi de aceea vă rog să vă gândiţi la ceea ce este un jurnalist. Subiectul mi-a fost inspirat de un tânăr utilizator al portalului facebook.com, care m-a gratulat într-un comentariu cu sintagma “jurnalist independent”. Ghilimelele îi aparţin, şi menţionez că nu mi le asum. Şi acum, povestea. În 10 aprilie 2009, am fost luat pe sus din centrul Chişinăului de o grupă de intervenţie a Direcţiei Serviciilor Operative ale M.A.I. După trei ghionturi şi o verificare încrucişată a identităţii, am fost poposit în biroul unor ofiţeri. Am lăsat neatinsă coala de hârtie format A4 pusă în faţă cu îndemnul “scrie tot ce-ai făcut aici”, din cauză că nu eram asistat de un avocat şi un reprezentant al Consulatului român, aşa cum prevede legea. Văzând că nu au succes “scripta manent”, au încercat “verba volant”, desigur sub acoperirea tehnicii de ascultare şi înregistrare. Unul dintre ofiţeri mi-a spus că dacă n-aş fi scris prostii în corespondenţele pentru angajatorul meu n-aş fi ajuns acolo. L-am rugat să puncteze, să exemplifice o eroare, şi nu a reuşit. L-am îndemnat atunci să intrăm pe site-ul TVR, să verificăm corec-

Doru Dendiu

titudinea uneia dintre corespondenţele transmise. Atunci a recunoscut că nu a citit nicio corespondenţă, că nu mă cunoaşte, că am fost poposit în biroul lui la ordin. Până vă mai gândiţi la ceea ce este un jurnalist independent, vă rog sa vă gândiţi câte puteri în stat trebuie să merite să beneficieze de atributul independenţei, până la cea de a patra putere în stat, care se spune că este presa, şi, pe alocuri, chiar este. Până ajungeţi la o concluzie, vă salută un jurnalist independent, cu siguranţă mai independent decât ofiţerii pe care, fără voia lor, i-am făcut părtaşi la aceasta istorie. Şi, în orice caz, mai independent decât mulţi dintre facebook-iştii de peste Prut. Dacă sunteţi curioşi, eu cred că nu există jurnalişti independenţi. Există jurnalişti… şi punctum. 2. Desigur, un jurnalist poate fi şi “câine turbat”. Dacă acceptăm să denumim astfel determinarea în a demasca un act de corupţie, un contract fraudulos, un demnitar nesimţit. Dar contextul în care a fost folosită sintagma de judecătorul Muruianu arată doar supărare faţă de jurnaliştii care “îşi permit” să arate greşelile puternicilor de o zi, unele dintre ele departe de orice limită a moralităţii şi profesionalismului. E trist că s-a întâmplat, dar mai trist mi s-a părut că dintre sutele de jurnalişti moldavi doar câţiva, nu mai mult de 20, au protestat în faţa Palatului Republicii. Solidaritatea de breaslă este, încă, un deziderat peste Prut. 3. Ceea ce mă uimeşte cel mai mult în Chişinău este negarea evidenţei, cu o nonşalanţă care frizează absurdul.

Pe ecranul televizorului “curg” imagini filmate în noaptea de 7 spre 8 aprilie. Se vede clar cum un grup de “oameni ai legii” (ghilimele sunt impuse de comportamentul lor, imaginea distruge fără tăgadă prezumţia de nevinovăţie - .n.a.) bat un tânăr. E foarte posibil să fi fost chiar Valeriu Boboc. După cum e posibil să fi fost un altul. Colaboratorii de poliţie, care mai de care mai înalţi, în grad şi funcţie, mai rotofei ori mai atletici, dau din umeri. Ancheta merge, merge, merge… Pentru erori de procedură în care, chiar şi în state mai puţin dedate la democraţie, ar zbura stele şi trese, colaboratorii de la Chişinău sunt avansaţi. Cei mult prea implicaţi, ascunşi. Toată lumea pare să caute circumstanţe în favoarea celor bănuiţi că au încălcat legea. Foarte puţini par dispuşi să aducă dovezi care să demonstreze bătăile şi torturile surprinse video şi fotografic de jurnalişti ori simpli cetăţeni. Întâmplările acestea îmi aduc aminte de o altă experienţă, din primii mei ani de jurnalism. În primele ore ale zilei de 13 iunie 1990, în Bucureşti, forţele de ordine au pus capăt cu violenţa unei manifestaţii anticomuniste care a durat 53 de zile. Câteva ore mai târziu, în holul Universităţii din Bucureşti a venit unul dintre cei mai înalţi demnitari români la acea vreme. Chemat de studenţi să vadă urmele de sânge ale grozăviilor comise peste noapte, s-a aplecat, a şters cu degetul o pată roşie de pe podea şi a rostit convins: „Măi băieţi, asta-i vopsea!”. Este o caracteristică a oricărui regim comunist: iubeşte minciuna şi ucide adevărul. Contrariul a ceea ce jurnaliştii sunt chemaţi să facă. Chiar şi cei “turbaţi”…

CV nr 3

8

Prima impresie joacă un rol major în formarea unei păreri cu privire la o persoană, deşi uneori aceasta poate fi înşelătoare. Modul în care te prezinţi angajatorului, punctualitatea, mimica, limbajul trupului, portul, imaginea ta în ansamblu te pot face plăcut angajatorului sau dimpotrivă îţi pot reduce şansele de angajare către zero. Drept urmare voi trece în revistă câteva detalii legate de acest aspect. Atunci când primeşti prin telefon invitaţia de a te prezenta la interviu, anulează-ţi toate planurile pentru ziua şi ora respectivă; dacă vei încerca să schimbi data vei da dovadă de lipsă de interes faţă de jobul respectiv. De asemenea dacă telefonul te găseşte într-un mediu zgomotos gen poveste

cu prietenii sau într-o cafenea unde pe fundal se aude una bucata “morena”, detaşează-te de grup sau ieşi din local, pentru a nu apărea replici de genul: ce, alo!, cum?, când? etc. După ce se stabileşte ziua cea importantă trebuie să te pregăteşti foarte bine şi să nu scapi din vedere niciun amănunt, totul trebuie sa fie la patru ace, prezentarea, strângerea de mană, îmbrăcămintea; până la urmă acest job este ceea ce ţi-ai dorit din totdeauna: de ce să-ţi ratezi şansa. Se spune că haina îl face pe om, de aceea dacă nu ai în garderobă un costum de office, e timpul sa te lipseşti de câteva ieşiri în club şi să-ţi achiziţionezi unul pentru astfel de ocazii. Costumul îţi dă un aer de seriozitate şi

încredere în sine. Sexul feminin ar forţa nota afişându-se în faţa angajatorului cu un decolteu punând în valoare punctele forte, se va crede că ai greşit locaţia: se fac angajări în calitate de maseuză peste drum; de asemenea sunt obligatorii lustruirea pantofilor şi aranjarea frezei. Punctualitatea este esenţială, fă tot posibilul ca la recepţie să te afişezi cu aproximativ 10 minute înainte; dacă ajungi cu jumătate de ora mai devreme, rişti să pari disperat iar angajatorul se simte presat. Fă tot posibilul sa nu întârzii; dacă nu cunoşti zona suficient de bine ca să găseşti locaţia fără probleme ieşi din casă mai devreme, iar dacă îţi rămâne timp intră într-o cafenea din preajmă şi serveşte o cafea, nu te baza pe principiul o bericică la bord mă va scăpa de emoţii.

continuarea în pagina 13


Organizaţiile de basarabeni din România

Prelegeri mitologice

De ceva timp mă macină câteva întrebări: Care este principala raţiune a existenţei Asociaţiilor de studenţi basarabeni din România? Oare lipsa de „măsură”, cantitativ vorbind, este o cale posibilă spre sublim? Oare mai multe „Ligi” înseamnă reprezentativitate mai bună? Putere şi influenţă mai semnificativă? Nu credeţi că din acest motiv adesea reuşim să ajungem la graniţa dintre grandoare şi ridicol? Consideraţi că aceasta e calea cea mai corectă şi benefică nouă? Doresc să vă reamintesc că trăim cu ideea preluată de pe băncile şcolii a principiului moştenit de la grecii antici, că tot ce realizăm în viaţă trebuie făcut cu „măsură”.

De ce? Pentru că este vital. Şi aici voi aduce un exemplu chiar dacă are mai bine de un centenariu vechime, totuşi e mereu actual. Nicolae Iorga când l-a întrebat în Parlament pe I. C. Brătianu “Ce pot eu să învăţ de la un inginer?”, acesta din urmă i-a răspuns cu o fină ironie: “Măsura, d-le profesor, măsura”. Şi sincer să fiu, eu personal nu am întâlnit pe nimeni care să critice negativ lucrurile făcute cu “măsură”. De-a lungul vieţii mele studenţeşti şi de voluntar, în special, de nenumărate ori m-am ciocnit de conflicte între Asociaţiile de basarabeni. În majoritatea cazurilor erau disensiuni fie pe criterii politice, fie pe criterii de orgoliu

personal. Şi sincer vorbind aveam senzaţia că entităţile, care s-au autoproclamat ca „lideri” peste noapte (prea mulţi din păcate pentru că azi avem mai mulţi „lideri” decât acţiuni ce implicit generează rezultate), aduceau critici reciproce fără a avea o bază solidă în argumentele lor. Nu aveau cel puţin credibilitate. Şi aceasta mă duce cu gândul la discul lui Newton, care are toate culorile spectrale asemeni curcubeului când se află în repaus, dar când e învârtit, devine alb. Probabil aşa-zişii „lideri” şi asociaţiile lor preferă să activeze în graniţele iluziilor lor. Iluzii nu tocmai benefice studenţilor basarabeni din România.

Există doar “adevăruri”. Depinde numai de noi cum ştim să le primim şi să le tălmăcim. Consider că un destin omenesc este mai mult decât o conexiune care leagă o copilărie de un mormânt. Trebuie să fim îndemnaţi să punem pe balanţă tot ce e mai bun din noi. Căci nimic important nu s-a născut din reticenţe! Aici vreau să subliniez că în esenţă toate perspectivele asupra acţiunilor Asociaţiilor studenţeşti ar trebui regândite. Pentru a ne da cu adevărat “măsura” în viaţă, ar trebui să punem la bătaie întreaga noastră putere de a dori, de a crede, de a visa. Schimbarea trebuie să vină în primul rând de la Asociaţiile studenţeşti, de la generaţia actuală, de la fiecare tânăr în parte. Avem nevoie să ne schimbăm noi înşine. Şi aici voi da un singur argument interogatoriu: Dacă noi nu

ne putem schimba atunci când circumstanţele o cer, cum putem să credem sau să cerem de la cei din jur să o facă în primul rând? Este necesar să învăţăm să devenim stăpâni pe soarta naţiunii noastre, cea românească, nu prizonieri ai sufletelor proprii. Nu e util să ne irosim timpul cu conflicte marcate de orgolii şi răzbunări inutile. E timpul să devenim o unitate. Unitate care să genereze o naţiune nouă, una modernă. Trebuie să privim în viitor acum. În caz contrar tind să cred, aşa cum a spus-o cândva un prieten de-al meu, că „vom deveni o generaţie de sacrificiu”. „Şi până la urmă nu avem nimic de împărţit. Dar avem de luptat ÎMPREUNĂ.” Ex vicepreşedinte G.I.B. Cluj

Propun o altă cale! Anume, avem nevoie de inspiraţie şi motivaţie. Dacă nu le avem, va trebui să le inventăm. Aşa cum Luther îşi motiva orice idee cu o declaraţie rămasă celebră şi azi: “Nu pot altfel” sau aşa cum Van Gogh i-a cerut permisiunea unei femei de a o vedea atât timp cât va putea să ţină degetele deasupra unei lumnări aprinse. Cred că misiunea noastră, a celor care mai avem un rest de idealuri, e să nu fugim de adevăr când acesta e neplăcut sau nu ne convine, ci să-l judecăm critic şi cu voce tare. Şi oare cum vedem noi “adevărul”? Cum este corect să spui? Discul lui Newton este colorat sau alb? Dacă spui că este colorat nu minţi, deoarece el este într-adevăr colorat când este în repaus. Dar nu minţi nici când spui că el e alb, pentru că, de câte ori e învârtit, devine alb. Aşadar, nu există “Adevărul”, pur şi unic.

Alexandru Ciobanu

9


Am putea să vorbim la nesfârşit despre generaţii, despre valori, principii şi manifestări ale acestora, mai ales că însuşi conceptul de „generaţie” este unul disputat, existând mai multe perspective asupra acestuia. Pentru mine generaţia a fost dintodeauna acel grup de oameni de o vârstă aproximativ similară ai cărui membri se înţeleg bine şi petrec mult timp împreună. Pur şi simplu. Cu alte cuvinte, interesele noastre sunt cele care ne fac să ne grupăm şi regrupăm în funcţie de ce vrem să ştim, să facem, să schimbăm. Faptul că de cele mai multe ori ne pomenim în preajma unor oameni care sunt aproximativ de aceeaşi vârstă se

10

orice apariţie în grupul nostru a cuiva care era cel puţin cu un an mai mare sau mai mic atrăgea atenţia tuturor. În cele mai multe din cazuri, chestia asta constituia un impediment pentru integrarea persoanei respective în grup. Desigur, niciodată nu a fost ultimul şi cel mai important argument, dar de fiecare dată au fost privite cu scepticism situaţiile acestea. Pun şi acest fapt pe seama intereselor diferite pe care ne imaginam noi că le avem, iar de aici şi „închiderea” unora dintre noi în compania respectivului. Odată angajaţi în câmpul muncii, situaţia se mai schimbă în anumite privinţe. De fiecare dată trebuie să existe într-un grup „cel mai mic”, fie că e student, absolvent sau pur şi simplu fiu al vreunuia dintre angajaţii mai vechi. Tratamentul de care se bucură acesta variază în funcţie de anturaj evident, dar în primul rând de atitudinea şefilor, care sunt şi liderii formali de opinie. Aşadar, totul depinde de cadrul în care ne aflăm, asta dacă avem în vedere cadrul „fizic”, pentru că de fiecare dată realitatea de azi ne dictează să avem în vedere şi ceea ce se întâmplă în „spaţiul public”, sau mai bine-zis în spaţiul virtual. Din păcate, acesta din urmă nu este cel mai potrivit teren pentru a studia interacţiunea dintre reprezentanţii unor generaţii diferite, dar am putea face nişte inferenţe pe

Generaţii - niciodată pierdute, mereu datorează probpline de sens abil influenţei societăţii în care trăim. Fie că e vorba de grădiniţă, şcoală, liceu sau facultate, suntem puşi în anturajul unor oameni care ne devin prieteni sau apropiaţi datorită unor preferinţe şi manifestări ale acestora concordante cu ceea ce vrem noi să vedem. Iar vrem noi să vedem numai pentru că ne obişnuim cu ei. Ţin minte că până pe la 19 ani, înainte de facultate adică,

marginea reacţiilor tinerilor, adică ale generaţiei din care fac parte, la acţiunile generaţiei părinţilor noştri, respectiv la cele ale conducătorilor, profesorilor, funcţionarilor de tot felul şi aşa mai departe. Putem observa că în multe cazuri, vârsta uneia dintre părţi este scoasă în faţă ca un scut, uneori cu motiv bine întemeiat, alteori fără. Ştim cu toţii că sursa contează atunci când e vorba de comunicare, iar când e vorba de sursă, e important gradul de credibilitate al sursei, iar credibilitatea este dată inclusiv de experienţa individului, deci şi de vârstă. Altceva este atunci când un avantaj aparent este speculat pentru ca una dintre părţi să-şi impună punctul de vedere, or nu întotdeauna cel mai în vârstă este şi cel mai deştept. Competenţa şi legitimitatea de a afirma ceva vine dintr-o sumedenie de factori, iar în ceea ce-i priveşte pe tinerii de azi, cele dintâi vin de peste tot, exceptând vârsta. Îmi aduc aminte de cuvintele speakerului liberal al Parlamentului RM care argumenta acordarea dreptului de vot tinerilor sub 16 ani prin faptul că foarte mulţi dintre aceştia sunt mult mai apţi decât unii concetăţeni vârstnici de a face alegerea corectă pentru bunăstarea lor şi a urmaşilor lor. Acest lucru se datorează în mare parte accesului la

informaţii şi cunoştinţe pe care tinerii nu ezită să îl valorifice, noul tip de cunoaştere stimulând chiar simţul responsabilităţii şi ambiţionându-i să ştie din ce în ce mai mult despre lumea în care trăiesc. Desigur, chiar dacă iniţiativa speakerului este una politică, mare parte din electoratul partidului său fiind tineri, trebuie să ne bucurăm că există şi astfel de idei, cu atât mai mult la cel mai înalt nivel. Pe de altă parte, consider că ar fi un lucru de bun simţ ca tinerii să mai empatizeze şi cu vârstnicii, fie că este vorba de părinţii şi rudele lor, fie că este vorba de cei în mâna cărora le stă viitorul. Vorbim de nişte oameni care au crescut alţi oameni, au fost mereu alături de ei chiar dacă de cele mai multe ori cei din urmă au făcut şi multe lucruri iraţionale, au împărtăşit daniela_ce din experienţa şi cunoaşterea lor doar pentru ca cei mai mici să nu repete greşelile lor şi multe, multe altele. Pericolul vine din lipsa de comunicare şi dorinţă/efort de a ne înţelege reciproc. Aşa sunt făcute lucrurile din jur, încât să depindem unii de alţii, iar fiecare improvizaţie sau încercare de a rupe „lanţul” poate rezulta în noi şi noi neînţelegeri de lămurit. La aceste tentative şi tentaţii ar trebui să fim atenţi.

Tudor Cojocaru


Mâncarea (plural: mâncăruri) reprezintă orice substanţă, de obicei compusă din carbohidraţi, grăsimi şi proteine care este consumată de către animale sau oameni, fie în scopul metabolizării în energie, fie doar pentru plăcerea gustativă. Substanţele comestibile se mai numesc alimente (http://ro.wikipedia.org/wiki/Mâncare). În viziunea studenţilor mâncarea este ca un combustibil generator de energie şi atât, pentru că dacă nu am avea nevoie de mâncare probabil cel mai fericit om de pe pământ ar fi studentul. Acum după ce am stabilit definiţia studenţească a mâncării să vedem ce mănâncă zi de zi studenţii din Haşdeu. Având ca scop stabilirea celui mai preparat tip de mâncare, am decis să efectuez o cercetare în acest sens utilizând sondajul de opinie online, eşantionul fiind alcătuit din 200 de subiecţi. Nu este unul reprezentativ. Astfel am obţinut două diagrame care reprezintă

1) Vesela În căminul de fete vesela se spală după ce a fost luată masa, iar în cel de băieţi – înainte de masă. 2) Pervazul Cu siguranţă este folosit de studenţi pentru răcirea rapidă şi eficientă a lichidelor, adică ervinschieste spaţiu frigorific oferit gratuit de administraţia căminului în perioada rece a anului. Totuşi, în căminele de băieţi mai îndeplineşte şi funcţia de aerosol al încălţămintei ”odorizate” pe cale naturală, cu alte cuvinte înlătură mirosul îmbietor. 3) Caloriferul Nu ştiu ce fac fetele, dar băieţii sigur îşi usucă lenjeria pe el, cu alte cuvinte - ciorapii, alias

aproximativ procentajul studenţilor care prepară cel mai des un anumit fel de mâncare. Datele ne arată că 41% din băieţi şi 33% din fete prepară în cămine renumiţii cartofi pai, care sunt extrem de gustoşi în combinaţie cu diferite sosuri sau chiar banal cu ketchup. Şi totul e bine şi frumos dacă nu ar fi caloriile: potrivit datelor, 250 de kcalorii se conţin în 100 grame de cartofi prăjiţi, ceea ce este echivalent cu 100 gr de carne de vită. În continuare avem Pastele care sunt preparate de aproximativ 12 % din băieţi si 13% din fetele Complexului Studenţesc Haşdeu. Despre paste putem spune că sunt foarte uşor de preparat, este o mâncare săracă în grăsimi, iar experţii în alimentaţie afirmă că al lor consum diminuează efectul stresului. Următorul deliciu preparat în proporţie de 6% de băieţi este renumita ciorbă românească care întruchipează în sine adevăratele taine culinare ale neamului

colţunii şi chiloţii. Câteodată se mai întâmplă să se pună pâine la uscat. Notă: este extrem de important să nu se încurce ordinea. 4) Rafturile pentru cărţi Din denumire rezultă că aceste scândurele servesc pentru depozitarea maculaturii şi a

românesc – ce frumos mai sună. Despre ciorbă probabil ştiţi de când eraţi copii când mama vă obliga să o consumaţi, de aici apare renumita frază “Mănâncă pentru că are vitamine”. De fapt e o vrăjeală, deoarece majoritatea vitaminelor se pierd în procesul de fierbere, iar cele care rămân sunt disipate în apă. Mai discutaţi cu părinţii pe tema «Ciorbei». Referitor la fete am o întrebare. De ce ceai? Probabil mai leneşe din fire la momentul fierberii apei decid să pună un pacheţel de ceai pe când băieţii mai carnivori adaugă carne. Şi în fine 41% din băieţi şi 46% din fete prepară tot ce se poate de consumat sau mai bine zis tot ce potoleşte foamea şi anume: ochiuri, pâine prăjită, sandwich-uri, multe altele şi desigur mâncarea de acasă.

altor materiale inflamabile; în realitate este locuşorul cratiţelor, tacâmurilor, ceaunelor unsuroase şi evident a cosmeticii (aici nu mai contează dacă este cămin de fete sau băieţi). 5) Oficiul aka bucătăria Studenţii obişnuiesc aici să fumeze, uneori să mănânce pe ascuns de colegii de cameră sau, seara, să tragă o partidă de bilot - clar că ultima ocupaţie se

Iulian Corunga

întâlneşte doar printre rândurile basarabenilor. 6) Baia Dacă aţi avut ocazia să intraţi în cabinele de duş din căminele de băieţi, probabil aţi observat pe jos săpunuri, unele chiar destul de mari. Aşa e – Regula de Aur: ”Nu ridica săpunul scăpat în duş”. Explicaţiile cred că sunt inutile. 7) Perdeluţele şi draperiile Sigur că tinerele obişnuiesc să atârne ceva fluturaşi sau floricele pe ele, plus este componentă indispensabilă în timp ce trebuie schimbate hainele. Băieţii, chiar dacă le au – o mare raritate – nu le găsesc o altă menire decât în dimineaţa următoare să-i protejeze de soare: într-adevăr, e cumplit când pe la ora 12-13 soarele îţi strică somnul dulce.

TM

11


Spirit de Sărbătoare… în poezie

Sărbatori Fericite! Urări de bine, bucurie, familie, prieteni, mese îmbelşugate, ouă roşii, cozonaci, distracţie, mai pe scurt… “Creştine, ca să poţi renaşte, Spirit de Sărbătoare. A nu Deschide crucii orice porţi, se uita zecile de ore pierdute Rectitoreşte-te de Paşte, în supermarket şi în bucătărie Hristos a înviat din morţi.” şi desigur explozia vânzărilor în„Psalm de Paşte” – registrate la medicamente pentru Adrian Păunescu digestie. Una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos ar trebui să marcheze o perioadă de meditaţie asupra propriei al persoane, precum şi dorinţa de înnoire ld ca şi împrospătare asemeni naturii a întregii l u . ii ufl tale fiinţe. Din păcate ea este redusă ca at! ier ăs ii “R ăver le-nv în s le semnificaţie la mese îndestulate şi prieteni s a v o le m pri -a zi frum i din cale care vin sau nu, în funcţie de zonă, cu parîn e uţ us fum pentru a ajuta tinerele domnişoare să se Ad t e d n tăc nesc ! câ ii vi ntâl viat asemene cu florile în următorul an; totul are . i Ş tin re re în eo semnificaţie încadrată în zilele noastre în eş de s s a ătoa soa r e o C oi ist sărb rs d nitor : tulburatorul cotidian. Parcă timpul nu are r d Şi ic: H tâta el a clăti inte răbdare să ne ocupăm de latura interioară v e, c ia z a u i r c int Îş âde l lo ab h a noastră, ci ne înăbuşă în griji şi probu u r m .” Şi chip nt de văzd mor r! ă ă leme. Ori viaţa bunicilor noştri era lipsită r r a a â o n Di un v e din r din ării l obo zbo de griji, ori ei ştiau să trăiască altfel, o c r t r l Şi pteş l ce zbu -şi s n ae aveau altă scală de valori şi apreciau i l u e o r l s tu p ţi Ş lucruri care pentru noi sunt lipsite gla omo frun fânt c E bu zg omii ul S – ş de importanţă. o E h p C ti” Şi ă Du Paş rge Evlavia acestei sărbători o C La reiese din opere literare, „ Ge din poeziile învăţate în clasele pri-

12

Ştii ultima noutate a zilei?Beyonce şi Lady Gaga a lansat videoclipul piesei Telephone.... Ai auzit că Britney şi-a făcut un nou tatuaj? Auzi des în jurul tău tot felul de bârfe... Întotdeauna am fost preocupaţi de celebrităţi: personaje din filme, cărţi, show biz, politică şi artă. Ce gândeşti atunci când priveşti în oglindă? Mereu încerci să cauţi compatibilităţi cu una dintre ele sau cauţi o imagine a ta pe care nu o găseşti? Visezi sau priveşti cu ochii deschişi lumea? Încearcă să urmăreşti cu atenţie gestica, corpul, mimica ca să ştii exact ce reprezinţi şi cine trebuie să fii. Eşti întotdeauna atent la ce te îmbraci? Haina nu va reuşi să te definească în ochii celorlalţi decât dacă accepţi asta. Înţelege

că tu ar trebui să fii veşmântul de care să se bucure cei din jur şi nu “umeraşul”. Ana Bacioi Imaginează-ţi pentru un moment că viaţa e un film şi fiecăruia dintre noi îi revine un rol. Ce faci tu? Îndeplineşti rolul care ţi l-a scris regizorul şi încerci să îl faci cât mai bine. Te străduieşti să laşi impresii bune, să spui exact replicile şi să nu greşeşti niciodată nimic. Eşti preocupat mereu să ai stil şi sa fii în vogă deoarece crezi că aşa oamenii din jur te vor aprecia. Acest film este cu adevărat real şi tu îţi joci rolul pentru că altfel nu ai exista. Ai dorit de multe ori să faci ceva şi conştiinţa nu ţi-a permis pentru că mereu te întrebai “dar ce va zice lumea despre mine?”. Dar în acel moment nu te gândeşti că “lumea” te poate accepta aşa cum eşti şi posibil că va fi fericită să cunoască personajul adevărat din tine. Deseori te aştepţi ca prietenii să te înţeleagă în alt mod şi să fie alături de tine, dar se întâmplă invers. În

mare care

îi

impresionează pe copii şi toate vorbesc de binecuvântarea simţită în aer, în natură, în jurul nostru pretutindeni: toate descriu emoţii, simţăminte şi trăiri. Sunetul clopotelor din noaptea Învierii şi lumina sfântă e sărbatoarea ce o trăieşti, o simţi. În suflet găseşti adevărata lumină, nu într-o candelă uitată pe masă, care îşi pierde semnificaţia a doua zi. Şi poetul Grigore Vieru a păstrat vie amintirea zilei de Paşte: “Eu sunt născut pe malul Prutului, pe lângă Rădăuţi-Prut. Biserica din sat era închisă, iar maică-mea, ca toate femeile de la ţară, deşi analfabetă complet, era o mare credincioasă şi când venea Paştele, cocea pe ascuns pască şi făcea ouă roşii. Trebuiau sfinţite, dar unde să le sfinţeşti? Pe celălalt mal, la Miorcani, unde şi-a petrecut marele poet Ion Pillat copilăria, pe malul drept al Prutului biserica funcţiona. La miezul nopţii se revărsa peste Prut zgomotul clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfinţea maică-mea pasca şi ouăle, în zvonul acelor clopote din satul Miorcani!” Paştele nu este o sărbatoare a bucuriei, aprilie nu este luna cadourilor şi ouăle roşii au o semnificaţie tristă, însă toate acestea se închină în faţa mântuirii lumii, a curăţirii sufletului şi a binecuvântării dăruite. Adevărata sărbătoare e în spirit.

Ruxandra Chira

acel moment te întrebi cu ce ai greşit tu şi încerci sa repari ceva, dar ar fi cazul să vezi întreaga scenă ca să percepi subiectul filmului. Mereu vezi oameni grăbindu-se undeva şi fără să conştientizezi, începi să îi urmezi, necunoscând destinaţia. E cazul să muncim ca Universul să se rotească în jurul nostru şi nu noi în jurul lui. Nu te mulţumi cu un rol secundar sau de figuraţie şi nu uita că, de fapt, nu există nici un regizor care să te dirijeze. Chiar dacă este mai dificil, fii sigur că merită să începi tu însuţi schimbarea. Gândeşte-te că acest film nu se mai repetă niciodată, are doar câteva episoade în care tu ai rolul principal şi nimeni nu îţi impune să faci sau să nu faci ceva. Viaţa e frumoasă atunci când tu exişti în ea sub propriul tău nume, sub propriile tale valori şi cu toate emoţiile pe care le dezvălui lumii. Trebuie să meditezi mai mult asupra a tot ceea ce ai făcut tu, decât asupra a ceea ce au făcut alţii. Reţine că tu eşti important şi felul în care te vor privi colegii azi la facultate sau prietenii acasă depinde numai de tine!


Naghiţ Natalia 1 aprilie, ziua mea, ziua în care mă simt intrusă în propria mea lume. Îmi pun ochelarii roz. Văd planete şi stele. Nu pot să mă abţin, admir primăvara care-şi desfăşoară misterele. În parc doar lume îndrăgostită. Pe stradă izvor de zâmbete. O atmosferă de euforie pretutindeni. Euforia sensibilităţii. Simt o profundă mirare şi neregularitate. Stop. De fapt, îmi scot ochelarii şi văd realitatea. Surâsul iraţionalului. Noroi şi vorbe-n gol. Declaraţii de dragoste banale, generozitate ironică şi zbor fără aripi. Dezamăgire şi regret. Regret pentru lume, pentru faptul că au transformat gluma în adevăr. Viaţă ratată, care apune prin obscuritatea sa. Deci îmi pun din nou masca şi mă bucur de realitatea mea. Realitatea în care îmi creez o lume idealizată. Idealizare. Crearea unor imagini şi aşteptări iluzorii. Stop. Cât poţi să rezişti aşa? Contrastul dintre gri şi roz. Te doboară. Devii îngândurată şi preocupată de probleme, care de fapt sunt neînsemnate în comparaţie cu propria-ţi personalitate, pe care odată ajunsă „aici” începi să o pierzi. Limitare şi precauţie. Nu mai rezişti. Pas cu pas explodează ura în tine. Ura pentru insensibilitate şi impersonalitate. Abstractizare şi concentrare asupra faptului că ia naştere în tine o nouă persoană. Seriozitate şi eternitate de idei, concepte, teorii, pe care nu le poţi aplica. Este o lume teoretică. Teoria idolatrizării minimalizează durerea. Ochelarii roz sunt ascunşi în ladă, împreună cu păpuşile şi jucăriile de pluş. Încerci câteodată s-o descui, dar nu reuşeşti. Lada este încuiată, iar cheia uitată în beznă. şi totuşi acel roz şters rămâne undeva adânc în conştiinţă şi esenţă. Incomprehensibilitatea propriei importanţe. Nimicirea geniului şi contaminarea cu trivialitatea cotidiană. Iată primele simptome ale maladiei bobocilor, ale celor smulşi din rădăcini şi domesticiţi ”aici” în mod nenatural, în alte condiţii, într-o altă atmosferă, într-un alt loc pe care mai târziu instantaneu îl vom numi „casă”. Te poţi conforma, dar de fapt ar fi bine să-ţi deschizi ochii mari şi curioşi pentru o nouă lume, o nouă etapă din viaţă. Treci printr-un labirint cu două uşi. Una trebuie să o părăseşti. Moartea copilului este inevitabilă.

Femeia este al cincilea anotimp în care Natura se odihneşte amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii. (G. Vieru) Femeia îşi împleteşte părul cu razele soarelui, priveşte printre stele în ochii universului,mângâie ploaia şi aşteaptă şoapta vântului: „Te iubesc!”. Ea este pasărea echilibrului, ce îşi arată mândră aripile, făcând pace. Ea, femeia, risipeşte ziduri din ură şi le construieşte din dragoste. Femeia e Viaţa! Beţi-vă ceaiul, cafelele, abandonaţi-vă grijile, problemele. Insist să încercaţi să vă simţiţi timp de 10 minute dincolo de tot haosul lumesc şi să pătrundeţi în ceea ce reprezintă, ce cuprinde, femeia. Femeia – un univers în univers: asupra ei nu are putere timpul, ea nu devine niciodată victima morţii ci pur şi simplu dispare, lăsând în urma sa copiii, viaţa, un univers; sacrificându-l în numele unei noi vieţi, ea devine atotputernică. De câte ori i-ai zis “Mulţumesc” bunicii, mamei, surorii, prietenei, doar aşa, pentru că există? De câte ori i-ai sărutat mâinile, fruntea, pentru că permite din ea să curgă o nouă viaţă, iar cândva a curs şi viaţa ta? De ce nu observi minunea care se află atât de aproape de tine, de ce îi minimalizezi valoarea? Smulgeţi indiferenţa din voi, încercaţi să daţi femeii mai multă gingăşie, căldură. Nu fiţi zgârciţi, femeia visează să muşte o parte cât mai mare din fericire, fiţi îngerul ei, faceţi ca visele ei să se aştearnă pe pânza realităţii.

Alina Tcaci

CV nr 3 (începutul în pagina 8) Odată găsindu-te în fotoliul din sala de aşteptare, nu începe prin a-ţi suna colegul(a) de cameră şi să-i povesteşti despre nebunia din seara trecută în “Obsession”, despre cât de confortabil era dormitorul tipei/tipului cu care te-ai trezit dimineaţa şi pe care nici măcar nu ai întrebat cum îl/o cheamă. Odată invitat în încăpere, începe printr-un salut formal „Bună ziua”, însoţit de un zâmbet amabil. Modul în care are loc strângerea de mână spune multe: dacă laşi mâna moale dai dovadă de umilinţă, dacă strângi prea tare îi poţi rupe două degete recrutierului şi poţi da dovadă de un exagerat entuziasm.

Limbajul trupului te poate da de gol şi poate să vorbească înaintea ta fără ca tu măcar să conştientizezi acest lucru: nu adopta poziţia picior peste picior, nu încrucişa braţele, nu te juca cu bijuteriile – vei da de înţeles că eşti nesigur şi nu poţi stăpâni situaţia; încearcă să-l priveşti în ochi atunci când discuţi cu angajatorul. Dacă însă nu ai curajul, priveşte în direcţia nasului: important este să fii atent la ce zice el/ea, nu să analizezi tabloul de pe perete. În concluzie vreau să subliniez faptul că un interviu reuşit este rezultatul unei bune şi minuţioase pregătiri. Curaj!

Vornicescu Olga

13


inexistenţei rivalităţii într-o relaţie de Of course!!! Why not, right? … prietenie între un bărbat şi o femeie, neah… I’m just joking around… to be lucru care îl găsim foarte des în prietehonest, to such a difficult question there niile dintre femei sau respectiv, bărbaţi. is only one true answer: not really. But De multe ori, din cauza decepţiilor ya’ll be like: but I am friends with all my amoroase, doi subiecţi de sex opus vor fellow female colleagues in school. Well, găsi susţinere şi consolare. Acum, cea no, you are colleagues. So the answer is de-a doua categorie de păreri se referă still: not really. anume la ceea ce am expus mai sus. În Ok, ok, but then you’ll be like: but viziunea lor, aceste relaţii de prietenie we also go out from time to time and dintre sexe opuse ajung într-un sfârşit watch movies or go to dinner. Ok then, la atracţie sexuală. Eu sunt adepta ceyou are buddies or you have a profeslor din urmă. Şi nu doar eu. sional relationship, so the answer is still: Chiar dacă unii psihologi sunt not really. OK, but you’ll be like: but de părere că de multe ori tocmai cele there is this one girl that we share everymai puternice prietenii se leagă între thing with each other and we have fun exponenţi de sex opus, alţii ne aduc arand we are like BFF’s. Well in that case gumentele de rigoare şi circumstanţele you might be gay. Ever thought of that? în care aceste prietenii evoluează în Not really, huh? “Let’s just be friends!!!” relaţii de dragoste. Este adevărat că un how many of us guys haven’t heard that bărbat îi poate spune mai multe unei feexpression at least once? And let’s be mei decât prietenilor cu care iese seara honest. Have we ever answered “that la o bere, este la fel de adevărat că sounds nice” or “I guess I never thought pentru o femeie părerea unui reprezenof it that way before?” No! not really… tant al sexului tare e mai relevantă, dar we probably said something related to adevărul empiric ne arată o altă latură her mother, or things that can be introa lucrurilor. duced in various places… Eu cred că o prietenie între un I’m sorry to be the jackass, but the bărbat şi o femeie există exclusiv în caugly truth is that there cannot be true zul în care cei doi sunt liberi şi nu au friendship between a man and a woman. nici un fel de angajament faţă de altciAnd that’s because the woman tends neva. E frumos când această prietenie to take advantage of the man and the uşor, uşor se transformă într-o idilă de man tends to picture her naked. In other dragoste. Situaţia se complică atunci words, men and women are different când unul dintre aceşti doi prieteni este complementary creatures. They were implicat într-o relaţie. Nimănui nu i-ar made one for the other to fill each other’s face plăcere, ba chiar poate crea şi un shortcomings. When a guy and a girl are disconfort acut atunci când partenerul buddies and go towards friendship what are o relaţie strânsă de prietenie cu o happens is that one of them remains a persoană de sex opus. Să ne gândim buddy while the other falls in love. And din perspectiva unei femei, care ar fi it sucks. It creates this awkward situareacţia ei, când cea mai bună prietenă tion, sexual tension, and it just cannot be a partenerului îl sună pe acesta la 2:00 called friendship. Let me help you better dimineaţă să îi ceară ajutorul, că a understand. I never ever picture myself rămas fără benzină? having sex with any of my friends. Este o chestie foarte subtilă, limita Ana Batrîn 5…4…3…2…1… yea I knew this Mihai Vlad dintre prietenie şi dragoste. Ea poate fi was coming up next. “But what if they uşor confundată şi de cele mai multe both fall in love with each other?” Well ori, cineva are de suferit de pe urma acesthat’s what I call a true, sincerely happy Prietenia este o legătură spirituală, care tei relaţii. Totuşi, e oarecum normal să existe couple in a healthy relationship. But they se leagă pe baza sentimentelor de simpatie are not friends. They are boyfriend and şi respect, între două persoane sau un grup. această atracţie, pentru că o relaţie de prietegirlfriend. Yea… call me stuck up, or Toate bune şi frumoase, dar cum rămâne cu nie înseamnă înţelegere, respect, ajutor atunci whatever you want, but the ugly truth is o relaţie de prietenie unde subiecţii sunt un când e nevoie, mult timp petrecut împreună, the following, and all of those who have bărbat şi o femeie? Aici avem de-a face cu o cunoaşterea tuturor detaliilor vieţii celui de been there and have the guts to recogsituaţie mult mai complexă şi desigur, riscantă. alături. Prietenia înseamnă compatibilitate. nize this will approve: a girl wants to be De ce riscantă? Pentru că o astfel de relaţie, cel Cine nu ar dori alături o persoană cu care să fie friends with a guy so she can use him mai probabil, duce perfect compatibilă, cine nu s-ar îndrăgosti de without having to give head in return, and still be able to use other la dezvoltarea unei acel cineva, care are atâtea de oferit? Întrebări guys as well; while a guy wants to be friends with a girl because alte laturi şi anume - la care ar trebui să răspundă fiecare dintre noi, înainte de a fi prea târziu. Zic „târziu”, pentru că she’s ugly. If a guy tells you that you are his best friend… it means atracţia sexuală. you are so ugly and unattractive that despite everything he likes Există două odată ce ai avut sentimente mai profunde faţă in you, he would still rather jerk off than have sexual intercourse păreri cu privire de acea persoană, iar relaţia din diferite conwith you. And if you ever been there, where he never tried nothing la acest subiect. siderente nu poate evolua în direcţia în care more, when he only wanted to be just friends, I bet my last bottle Unii care cred cu ţi-ai fi dorit, lucrurile nu vor mai fi niciodată la of Jack, that you had this huge crush on him, and used to think he desăvârşire în priete- fel. O astfel de relaţie va sfârşi, fără îndoială, has a cute ass. nia bărbat-femeie. printr-o puternică îndepărtare. Este, totuşi, atât de frumos când cele mai Call it what you want, but if you have boobs, I’m definitely not Argumentele celor „puternice” prietenii dintre un bărbat şi o feyour friend... not really… No! care împărtăşesc meie evoluează în cele mai frumoase poveşti P.S. F. Buddies don’t count as friends either! In case you această ipoteză sunt de dragoste. thought I forgot… concentrate asupra

Can there be friendship among men and women?

14


A Journalist Beyond Borders

When I arrived in Cluj I wasn’t really sure about what to expect. Three days later I was wiser: It was one of the best things I’ve ever done. By Sven Gallinelli When travelling, you hardly experience three surprises just a few moments after you arrived at a new place. But there I left the Lufthansa-airplane in Cluj, and there were the three surprises: Surprise 1: When I had to show my passport at the border control, there was a young guy checking my passport – and one that was very friendly. That’s something I normally don’t experience abroad – that you are welcomed so nicely even at the border control. Surprise 2: There came the suitcases of all the passengers – with one exception: My suitcase was missing. A friendly representative of Lufthansa told me this: “Oh, your suitcase must be stuck in Munich.” Surprise 3: As I entered the arrival hall, I was warmly welcomed by a delegation of GIB. “One of the few times that actually somebody waits for me in the arrival hall”, I was thinking. And as I informed the delegation about what happened with my suitcase, they immediately helped me to get the bureaucracy done. (The suitcase finally arrived one day after me in Cluj). So apart from the missing suitcase (which was the fault of Munich Airport) I had a great start in Cluj. And it turned out that this was the mood throughout my three-day-stay in Cluj. In fact, I would even go so far and say that the Journalism-Workshop that I led was one of the best workshop-experiences ever. And this is due to two reasons. One of which, and a very important one, is that everything was perfectly organised. The GIB-team did a fantastic job. We had a nice workshop-room at the Cultural Centre in Cluj. All the technical equipment was there – and if a cable were missing, no doubt someone would have organised it for me. My accommodation was perfect. I was brought tea and it was made sure that I didn’t have to starve. As a trainer, these are things that I appreciate a lot – that I can concentrate on giving the training and not on organisational issues. I really felt like being a guest. The second reason why the workshop was great were the participants. Hardly I have had such a motivated group of people in a workshop before. People were interested, people were dedicated and people were very willing to learn something. Having a group like this is a dream for any trainer. I was very impressed how hungry young Bessarabian and Romanian young people were to widen their knowledge – and I think this

is because they recognize education as a key of their future. Why am I stressing this so much? If I compare this, let’s say, to students in Switzerland, I feel that students here are more lazy. Why is that? Because there is not really pressure to progress quickly with the studies. There are always jobs around to do, you can make enough money to get by – people here are very spoiled in a way. And being spoiled can also mean that people have a tendency to get ignorant and that they are not appreciating when they are offered outstanding opportunities. This phenomenon might be one that appears in wealthy countries, to whom Switzerland belongs. Still, this scares me a bit, because I think being enthusiastic is always a good thing, no matter how high the pressure is, while ignorance leads exactly to nowhere. So that’s an overall impression that I gained in Cluj: Young people are motivated and willing to progress. This does not mean that everything is just easy – study-pressure is also high and the prospects of getting a nicely-paid job after the studies are not as certain as they might be in Switzerland. Still, I think if self-motivation is on a high level, many things can be reached. After all, Romania is part of the EU (Moldavia is unfortunately not – or, hopefully, not yet), and the EUmembership offers certain possibilities. It means that the country has the chance to progress in future. In order to progress, I think young, well-educated people are in demand – and that’s where you come in. One thing that I experienced in other countries was also very obvious in Cluj: Often, it is not important on which economical level a country is operating. It is much more important which people you have around and if you can build up something together. What I felt in Cluj was that people are very entrepreneurial, that they have the power and the knowledge to create things (and the GIB is the best proof for that). Be aware that it is exactly this enthusiasm that you have and many people in Western European countries are lacking that leads to success. This is the great chance you have. Just as I was preaching in my workshop: Be creative, as creativity can lead to uncommon solutions. And I hope you’ll make full use of it in future. Therefore I would like to say thank you for enabling me for having a great time and also for working so well together with me. And I hope you all will find your way in future – and the job of your dreams! Take care and all the best!

Sven Gallinelli

15


Vrei să faci parte din echipa revistei?

Scrie-ne la: accentbasarabean@yahoo.com

Redacția:

Aici poate fi reclama ta.

Scrie-ne la: accentbasarabean@yahoo.com

Revista este realizată cu sprijinul Fundației Emanuil Gojdu și SibArt Cluj-Napoca 2010 - www.gibcluj.ro

Coordonator ediţie Daniela Cervinschi Layout design Ştefan Creţu Daniel Muntean Fotografie Daniel Muntean Redactor principal Corina Donica Echipa de redacţie Corina Donica Constanţa Cucu Andrei Vatavu Camelia Chitic Alina Tcaci Cristina Talpa Teodora Buga Anatolie Coşciug Olga Vornicescu Iulian Corunga Colaboratori Sven Gallinelli, ziarul: ,,Neue Luzerner Zeitung’ Doru Dendiu Mihai Vlad Natalia Naghiţ Iulia Borş Tima Muntean Anna Batrîn Alexandru Ciobanu Tudor Cojocaru

Accent Basarabean Nr 3  

Revista Grupului de Initiativa Basarabeana din Cluj