Responsabilitate socială SCORA – Departamentul pentru Sănătatea Reproducerii
Interviu c-un Anonim... despre HIV, despre oameni Începutul este
întotdeauna dificil, fie el limbaj de lemn sau o abordare originală. Întotdeauna e cu semne de întrebare: o fi potrivit, n-o fi potrivit; am captat atenţia cititorului s-au deja s-a plictisit? Aşa că pentru a elimina multe dintre aceste mistere noi am hotărât că aceasta nu este o poveste, nu are nici început, nici sfârşit şi până la urmă nici nu sunt necesare; căci printr-un instantaneu verbal vor fi prezentate pur şi simplu emoţiile şi sentimentele unuia dintre noi.
Poate că nu aţi auzit (dar sincer mă îndoiesc) de un grup tare variat, ce se întâlneşte în fiecare sâmbătă dimineaţa, la ora 9.45, la gura de metrou „Stefan cel Mare”. Dar lucrul important nu este cât de diferiţi sunt ei, ci ceea ce fac ei. Sunt voluntari în cadrul proiectului „De mână cu noi...” , proiect ce se desfăşoară în cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Matei Balş”, din Bucureşti. Acolo, voluntarii petrec un timp plăcut cu copii sero-pozitivi.
Ţin să te înştiinţez, dragule cititor, că interviul ce-l vei citi este sincer şi direct din inimă. I: Povesteşte-ne puţin despre prima ta „aventură” în cadrul proiectului M: „ Prima oară...eram tare speriat; nu ştiam nimic despre HIV. Îmi amintesc că nişte fete drăguţe de la SCORA mi-au propus să particip şi eu la proiectul ăsta...şi m-am gândit că puţină socializare nu strică niciodată, mai ales că eram în primul an de facultate şi nu prea aveam prieteni. S-a făcut un instructaj în care ne-au povestit mai multe lucruri despre proiect dar nici toată „disciplina’ din lume nu m-ar fi putut opri să nu am emoţiile ce m-au cuprins în dimineaţa premergătoare primei vizite la copii. Credeam că o să fiu un dezastru şi că o să stau să mă holbez la ei într-un mod jignitor.... dar mare surpriza mi-a fost atunci când le-am văzut feţele luminate şi brusc înveselite de venirea noastră şi relaxarea s-a produs instant. Noi eram doar nişte studenţi într-o vizită de câteva ore, dar pentru ei conta asta...şi contează.”