Issuu on Google+

Revistã fondatã de Constantin Bacaloglu în 1984

ianuarie 2010


Speranþe

D

aca drumul este drept si lipsit de piedici înseamna ca nu este drumul cel bun. Îmi repet acest lucru constant, pentru ca cine l-a spus a avut mare dreptate. Nimeni nu credea ca mai scoatem acesta revista si, totusi, câþiva oameni pasionati nu s-au dat batuti si am reusit. Mi-e dor de entuziasmul din prima ºedinþã a redacþiei când un numãr mare de curioºi a venit în sala de la C.D.I.. Este adevãrat cã a trebuit sã lãmuresc ºi întrebãri de genul “ Iar ziar?” sau “E numãrul doi al ziarului cu un numãr pe an?”, dar am înþeles cã Liceul Lazãr chiar are oameni interesaþi ºi dedicaþi. Recunosc, totuºi, cu regret cã mulþi ostaºi au dezertat la scurt timp, iar pentru a ne reface forþele a trebuit sã recrutãm tinere speranþe. Ei, bine, da, tinere speranþe, lipsite momentan de grija bacului ºi a admiterii ºi al cãror entuziasm a compensat lipsa de experienþã. Astfel ne-am dat seama cã titlul fostei reviste Speranþe este cel mai bun ºi suntem mândri de el ºi de istoria lui. Aceastã revistã a apãrut în primul rând ca rezultat al workshopului de jurnalism din liceul nostru ºi al taberei de jurnalism la care am participat. Nimic nu ar fi fost posibil fãrã ajutorul doamnei profesoare Dumitriþa Stoica ºi al doamnei director adjunct Ionela Neagoe. Nu vã promitem nimic pe viitor, pentru cã nu ºtim câþi ostaºi ne vor mai pãrãsi, dar vrem sã credem cã fiecare generaþie de lãzãriºti îºi va gãsi timp sã pãstreze tradiþia de a scoate mãcar un numãr al revistei pe an. Mihaela-Andreea Voicescu


Speranþe

Liceul „Gheorghe Lazãr”. Începuturile

Cu toþii ne aducem aminte de faimoasa carte a lui Grigore Bãjenaru, „Ciºmigiu et Comp.”, în care un elev al liceului „Gheorghe Lazãr” îºi relateazã peripeþiile de adolescent petrecute, în majoritate, între pereþii unor clase cu ferestre înalte ºi boltite. Aproximativ în aceeaºi perioadã este schiþatã imaginea unui liceu la care Dãnuþ din „La Medeleni” a plecat sã-ºi desãvârºeascã educaþia. Avem ocazia, chiar din prima parte a celui de-al doilea volum din faimoasa serie care ne-a îmbogãþit copilãria, sã surprindem „un Dan” (cãci crescuse acum) în timp ce îºi dãdea teza într-o clasã populatã doar de bãieþi. Dar parcã acum nu mai regãsim acel parfum nostalgic a ceea ce a fost liceul „Gheorghe Lazãr” odatã (fireºte, se ºi explicã, în condiþiile în care a fost supus unei renovãri generoase care i-a dat un suflu elegant, poate, pentru a doua oarã de când a fost construit). În 1859, în anul venirii lui Alexandru Ioan Cuza la conducerea Principatelor, printr-un decret domnesc, Gimnaziul “Gheorghe Lazãr” (aºa cum îºi va dobândi iniþial numele) se înfiinþa ieºind de sub organizarea singurului Colegiu din Bucureºti de atunci, de la Sfântul Sava. În Legea lui Cuza, „Gheorghe Lazãr” era a doua instituþie ca vechime, dupã „Sfântul Sava”. Astfel, în articolul 2 din lege stãtea scris: „Gimnaziul al doilea ce este a se deschide de îndatã ce acest an scolastic, se va denumi gimnaziul Lazãr, în memoria rãposatului

doctor Gheorghe Lazãr, care a restituat limba românã în dreptul sãu de limbã de studii ºi a fost reîntemeietorul ºcoalelor naþionale din acest principat.”¹ Pe lângã gimnaziul Lazãr, anul urmãtor avea sã ia naºtere ca instituþie independentã ºi Gimnaziul „Matei Basarab”, în acelaºi spirit al recunoaºterii meritelor patronului sãu de a fi înfiinþat tipografii ce tipãreau cãrþi în limba românã, a fi scos slavona din biserici ºi a fi contribuit la cultura româneascã. Deschiderea Gimnaziului „Gheorghe Lazãr” a avut loc un an mai târziu, în ianuarie 1860, funcþionând alãturi de Gimnaziul „Matei Basarab” „în cele douã diviziuni ale claselor I ºi II, în Gimnasiul Sf. Sava. De la 1 septembrie 1860 se vor aºeza în loc separat”2. Continuându-ºi pribegia, pe 18 ianuarie, în acel an, gimnaziul Lazãr se muta în casele particulare ale lui Gheorghe Mãcescu de la Jigniþa, pe strada Coloarea Roºie, nr. 35 (local din zona Unirii, astãzi sistematizat). Urmãtoarea locaþie a ºcolii va fi în curtea Bisericii Sf. Gheorghe Vechi. ¹ Nicolae St. Noica, Lucrari publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare si medalii comemorative, Editie îngrijita de Stelian Turlea, Ed. Cadmos, 2008, <<Colegiul National „Gheorghe Lazar”, Bucuresti>>, p. 143 ² ªtefan Pop - <<Colegiul Naþional „Sf. Sava”>>, în Boabe de grîu, anul IV, nr. 7, Monitorul Oficial ºi Imprimeriilr Statului, Imprimeria Naþionalã, Bucureºti, 1933, p. 4, apud Adrian Majuru, Copilãria la români, Ed. Compania, 2006, „Între idealul familial ºi primele oferte ale instituþiilor ºcolare”, p. 99

3


Speranþe Înca de la început, institutia a avut un internat cu aproape 60 de bursieri. În jurul anului 1888, se constata situatia dificila a gimnaziului, deoarece era putin dotat si cu clase strâmte, astfel simtindu-se nevoia unei noi locatii, în primul rând, stabile, si, în al doilea, aerisite. Dupa Razboiul de Independenta, prin demersurile Ministerului Instructiunii Publice din anul 1889, executia lucrarilor pentru noua cladire a gimnaziului a fost încredintata antreprenorului Dobre Nicolau si, ulterior, arhitectului F. Montaureanu, însarcinat cu proiectarea planurilor noii constructii. Locatia liceului se stabilea în urma cumpararii de la arhitectul Benisch un teren din vecinatatea Gradinii Cismigiu, pe care era planificata constructia Garii Centrale (anulata în cele din urma). Terenul cumparat de minister va fi completat cu unul cedat de Primaria Bucuresti. Amplasamentul era pe atunci „ un simplu maidan neîngrijit, cu toate ca se afla în inima orasului si în vecinatatea unei gradini încântatoare”³. Pe 20 mai 1890, se pune piatra de temelie în locul unde va fi construit liceul, sãrbãtoare la care participã ºi Carol I, regina Elisabeta, Principele Ferdinand, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, primul ministru Gheorghe Manu, primarul Capitalei Emanoil Protopopescu Pake º.a., alãturi de profesori ºi elevi ai ºcolilor bucureºtene. În programul serbãrii au fost incluse ºi serviciul religios, imnuri ºi cântece interpretate de corul gimnaziului, pe lângã discursurile oficialitãþilor. În data de 8 noiembrie 1890 s-a fãcut inaugurarea solemnã a localului, aflat încã în construcþie, însã, pe 18 ianuarie 1892, s-a sãrbãtorit pentru prima oarã în incinta Liceului „Gheorghe Lazãr” ziua comemorãrii patronului sãu.4 Clãdirea liceului a fost conceputã din materiale calitative (în ciuda insuficienþei fondurilor, atunci când a fost construit), cum ar fi cãrãmida ºi varul hidraulic, beton pentru fundaþii, marmurã de Carrara, calitatea a II-a, pentru trepte ºi pardoseli, tablã de fier etc. Cea mai atent finisatã este faþada dinspre Bulevardul Regina Elisabeta. Construitã într-un stil eclectic, ca majoritatea construcþiilor monumentale ale perioadei, liceul are o formã rectangularã, adecvatã unei ºcoli, exprimând armonie ºi disciplinã. Faþadele se desfãºoarã pe trei planuri: soclul, parterul ºi etajul, ritmate de spaþii libere ºi travei. Cea mai impozantã parte a construcþiei este turnul cu ceas dinspre 3

4

Adrian Majuru, Copilãria la români, Ed. Compania, 2006, „Între idealul familial ºi primele oferte ale instituþiilor ºcolare”, p. 100 4 Monografia liceului Gheorghe Lazãr din Bucureºti 18601935 cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la înfiinþarea lui, Institutul de Arte Grafice “Luceafãrul”, Bucureºti, 1935, p. 76-

Grãdina Ciºmigiu, înclinând spre stilul englezesc , iar pilaºtrii, capitelurile, motivele vegetale ºi decoraþiile din cãrãmidã smãlþuitã ale intrãrii principale dinamizeazã postura riguroasã a clãdirii.

ªcoala avea, în total, trei intrãri, pe douã dintre ele pãtrunzând întotdeauna profesorii ºi directorul. La parter, existau patru clase, bibliotecã, cabinete ºi laboratoare de fizicã ºi chimie, colecþii de ºtiinþe naturale ºi sala de gimnasticã. La etaj erau încã patru clase, cabinetele de muzicã ºi desen, secretariatul ºi cancelaria.6 Mobilierul a fost conceput din lemn de brad ºi de fag de bunã calitate, de cãtre tâmplarul Johan Schidinger. Aparatura pentru cabinetele de fizicã ºi chimie au fost comandate în strãinãtate, la Berlin ºi fabricile Erfurt ºi Heidelberg. În incinta liceului se aflau, de asemenea, din anul 1890, trei tablourifotografii ale lui Franz Mandy, înfãþiºând familia regalã ºi portretul lui Gheorghe Lazãr, patronul spiritual, realizat de cãtre pictorul Sava Henþia. Noul gimnaziu începuse încã de atunci sã-ºi sedimenteze tradiþia în ceea ce priveºte educaþia, concretizatã cu precãdere în secolul al XX-lea, când de pe bãncile ei rãsãriserã generaþii de intelectuali ce au îmbogãþit patrimoniul spiritual al spaþiului românesc. În anul 2009, elevii si profesorii dintotdeauna ai liceului sarbatoresc 150 de ani de la înfiintarea acestei institutii prestigioase de învatamânt (odata cu patronul sau spiritual), ea continuând ceea ce îsi propusese înca de la fondare: educatia armonioasa a tinerilor. În acest sens, numeroase exemple ale culturii românesti din trecut i-au trecut pragul (cum ar fi George Calinescu, Ion Barbu, Tudor Vianu, Camil Petrescu), iar lista celor din prezent înca se completeaza odata cu fiecare generatie care absolva Colegiul National „Gheorghe Lazar”. Cristina Niculae, Clasa a XII-a G 77, apud Adrian Majuru, Copilãria la români, Ed. Compania, 2006, „Între idealul familial ºi primele oferte ale instituþiilor ºcolare”, p. 100 5

http://str.calificativ.ro/obiecte/img/colegiul_gheorghe_lazar.jpg 6

Nicolae ªt. Noica, Lucrãri publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare ºi medalii comemorative, Ediþie îngrijitã de Stelian Þurlea, Ed.


Speranþe

ARHITECTII ATACÃ Cel ce zicea cã în Lazãr creativitatea este elementul de bazã n-a zis minciuni. Într-adevar, concursurile la care lazaristii sunt provocati sa participe stimuleaza aceasta trasatura demna de admirat si, nu în ultimul rând, exista sanse sa nasca o pasiune pentru un anumit domeniu. Luna noiembrie pot spune ca a fost o luna în care originalitatea a fost pusa la grea încercare. Concursul de sculpturã în carte!!! El este personajul principal în aceastã discuþie despre ceea ce înseamnã excentricul. Concursul s-a desfasurat pe o perioada de aproximativ doua saptamâni, între 2-12 noiembrie, participantii având drept scop construirea unui castel, având drept fundatie copertile unei carti, zidurile castelului fiind format din paginile acesteia (eu am jupuit o enciclopedie despre ficat. Nu-i bai,mi-am zis, oricum nu întelegeam nimic din ea. Premiile au fost înmânate de catre domnul pictor Sorin Ilfoveanu si de catre doamna profesoara de educatie plastica, Aniela Pavaloiu, în data de 13 noiembrie, la Libraria Humanitas „Kretzulescu”. Marele premiu: o saptamâna în atelierul pictorului (înca nu s-a concretizat, dar tinând cont de faptul ca

Ulterior mi-am dat seama cã nu castel se voia a se naºte din acele cãrþi, ci ceva unic, inedit, care sã-i bulverseze pe unii ºi sã-i impresioneze pe alþii. Acum cred cã este momentul în care pot da exemplu din experienþa personalã. „Pleaºca”(aºa am ales sã-mi botez „castelul”) mea nu seamãnã nicidecum a palat (bãnuiesc cã sunteþi genul de persoanã care se gândeºte la castel ca la o construcþie cu poduri, turnuri,în orice caz o clãdire care are un corp), ci mai degrabã a o întindere de cuburi ºi conuri. Tocmai de aceea am fost uimitã (dãm la o parte faptul cã eram pe jumãtate adormitã pentru cã

în seara/noaptea precedentã fusese balul), când doamna profesoara a zis”... ªi al doilea premiu 1 îi revine......(mie, numele vi-l dezvãlui la final). Întradevãr, am lãsat ce-i mai bun la sfârºit, ºi anume faptul cã primul premiu 1 a fost câºtigat de Radu Elena-Simona, din clasa a12-a G (ºi m-a rugat sã nui fac public numele) pentru „Arborele Vieþii”.

Aºtefanei Silvia-Matilda Clasa a 10-a B ce-i în mâna nu-i minciuna si ca pâna la finele anului este posibil sa se întâmple, banuiesc ca nu e cazul sa ma alarmez).

PLEAªCA (sau cum mi-am petrecut eu 10 ore din viaþã)

5


Speranþe

D e ce este a ctu a l D o n Q u ijo te?

Pentru cã ne inspirã acel aer ludic atât de prezent în literatura modernã ºi contemporanã, când faptul de a scrie este din ce în ce mai mult o cale spre libertatea specificã copilãriei. Sã ne amintim, de pildã, de dadaiºti ºi suprarealiºti. Pentru ca are curajul nebun de a nega realitatea si a nu se lasa constrâns de ea. Altfel cum ar fi putut asemana femeile usoare cu niste domnite, hanul cu un castel si turmele de oi cu o armata de cavaleri? El a cunoscut realitatea, însa a refuzat-o. Pentru cã reprezintã o figurã a idealismului pur, în stare sã ne determine ºi pe noi sã-i urmãm exemplul <<luptându-ne cu morile de vânt, mânaþi de gândul ajutorãrii urgisiþilor, ca Don Quijote („El nuestro Señor Don Quijote” îl numesc spaniolii, „El Christo Español”)>>. Pentru cã în secolul XX, dupã toate conflictele politice de pe lume ºi dupã toate descoperirile tehnologice care l-au revoltat ºi l-au fãcut sã cadã în cel mai profund nihilism, omul a simþit nevoia unei evadãri – a abandonat raþiunea ºi s-a redeschis iraþionalului. Ceea ce nu înseamnã cã omul ºi-a revenit pe deplin. Dintr-o extremã, cea în care realitatea este suveranã, el trece în alta, într-una care îi aduce aceeaºi nesiguranþã ºi lipsã de control simþite anterior. ªi nici începutul secolului XXI nu a fost sãrac în evenimente. Pentru cã fiecare dintre noi descoperim o dozã 7

Nicolae Steinhardt, “Dãruind vei dobândi”, Polirom, 2008, Felurimi, p. 106 8 Idem, Pericopa de la Luca 7, 11 – 17 sau despre milã, p. 441

6

de nebunie în fiinþa noastrã, iar cei care se apropie de modelul lui Don Quijote ajung sã aibã pânã la urmã aceeaºi soartã cu a iscusitului hidalgo. În acest sens, Miguel de Unamuno afirma, în eseul sãu „Mormântul lui Don Quijote” (cca. 1905), criticând raþionalismul rece al contemporanilor: „Pânã ºi nebunia ºi-a pierdut la noi înþelesul. Pânã ºi despre nebun cred ºi spun cã e cu tâlc ºi socotealã astfel.[...] Dacã domnul nostru Don Quijote ar învia ºi ar veni iar în aceastã Spanie a lui, ei ar umbla sã caute nobilelor sale rãtãciri un gând ascuns.” De asemenea, ºi Nicolae Steinhardt, în stilul sãu specific de a împleti armonios cultura cu credinþa, nu ezitã sã ne atenþioneze: <<Într-atât de feluritã mila de lume, de obiceiurile ºi legile de aramã, încât de cele mai multe ori provoacã nu numai neînþelegerea, ci ºi ostilitatea, de nu ºi dispreþul, batjocura, sarcasmul. Orice milos e într-o oarecare mãsurã Don Quijote ºi iscã râsul ºî uimirea. Cum însã îi spun spaniolii smintitului bãtrân cititor de romane cavalereºti care, încãlecat pe un amãrât de armãsar, fãlindu-se cu o lance ruginitã ºi purtând drept coif o sculã de bãrbierit, porneºte în lumea largã spre a îndrepta nedreptãþile, a pune capãt silniciilor ºi, în fapt, se luptã cu zbaturile morilor de vânt ºî cu turmele de oi luate drept armatele lui Alifanfaron? Îi spun cu veneraþie „El nuestro Señor Don Quijote, El Christo Español!”.>> Pentru ca uneori simtim nevoia sa ne depasim pe noi însine, sa ne punem la încercare si poate sa devenim eroi, la fel cum a facut si el, în ciuda faptului ca era sarac si avea o existenta limitata. Pentru ca, totusi, în zilele noastre nu ne mai permitem sa ne lasam în voia unei idei marete fara a o despica într-o mie. Don Quijote a plecat la drum fara vreun plan, stiind doar ca doreste sa devina cavaler spre a-si asigura un renume si a înfaptui binele. Se lasase în voia calului sau, Rocinante, si nu se îngrijora de ceea ce se va întâmpla mai departe. Se spune ca Dostoievski îl avea pe Don Quijote în lista personajelor sale cele mai îndragite. Oare de aceea protagonistii lui Dostoievski par sa fie întotdeauna macinati de câte o idee? Pentru cã Don Quijote a dorit sã rãmânã în amintirea tuturor prin faptele sale - un laitmotiv al omului dintotdeauna preocupat de posibilitatea trãirii veºnice. „Maladivã cu adevãrat este, la om, doar conºtiinþa vanã ºi strivitoare a trecãtorului, a perisabilului ºi a inutilitãþii oricãrei ispite de a fi ºi face; ea singurã slãbeºte pe om (când nu devine ea însãºi poezie sau cântec)”. Se pare cã nu suntem chiar atât de strãini de noþiunea de nemurire, pe cât am fi crezut. Niculae Cristina, Clasa a XII-a G 9

Constantin Noica, „ªase maladii ale spiritului contemporan”, Humanitas, 2008, Bucureºti


Speranþe

BLOW-UP Pelicula “Blow up”-ului constituie o creaþie cinematograficã la nivel de artã. Tematica, discurs asupra incomunicabilitãþii ºi alienãrii - printr-o singurãtate funciarã - fiinþei umane, ea însãºi cere artã pentru a se manifesta. Din acest motiv, acþiunea filmului impune ca protagonistul sã fie un fotograf profesionist, prins într-o lume a modelling-ului. Într-un fel coordonator al acestei lumi, personajul este de fapt devorat de ea, consumat de trãirea la un nivel superficial al înveliºului, al imaginii. Demersurile personajului ºi exercitarea dimensiunii lui sociale sunt de o semnificaþie ambiguã tocmai pentru cã pelicula aparatului de fotografiat este singurul mediator cu lumea realã. De aceea, descoperirea întâmplãtoare a unei crime în cadrul unui peisaj luxuriant se produce doar în momentul developãrii fotografiilor fãcute în încercarea de a surprinde o realitate autenticã, vie. Filmul, terminat în 1966, este unul din acelea ce l-au consacrat pe plan internaþional pe regizorul italian Michelangelo Antonioni, deschidere datã ºi de avantajul de a fi optat în acea

realizeazã un film de o complexitate esteticã. Miºcarea filmului se modificã neîncetat, de la succesiune sacadatã, la alunecare lentã. Sonoritatea este haoticã, de vacarm neinteligibil al lumii, fiind ºi un fond ce valorificã constrastul cadrelor alb-negru ºi stridenþa culorilor aplicate universului vestimentar al lumii modei. În final, verbalizarea este minimalã, accentul fiind pus pe gesturi ºi mimicã, fapt subliniat artistic de transpunerea în pelicula “Blow up”-ului a unui grup de mimi.

Stoian Ludmila, Clasa a X-a G

perioadã pentru limba englezã în filmele sale. În încercarea de a surprinde pulsul specific al lucrurilor într-un anumit moment, dar ºi imaginea ºi ceea ce se ascunde în spatele ei, Antonioni

7


Speranþe

Dragoste, religie ºi o þarã

The Other Boleyn Girl (Cealaltã fatã Boleyn), 2008 Distribuþie : Natalie Portman, Scarlett Johansson, Eric Bana, Kristin Scott Thomas Regizor: Justin Chadwick Scenariu: Peter Morgan, dupã romanul lui Philippa Gregory, The other Boleyn Girl

O poveste impresionantã, plinã de intrigi ? i trãdãri, ce îi are ca personaje principale pe Henric al VIII – lea, vestit pentru schimbãrile majore aduse Angliei,ºi pe cele douã surori Boleyn care ajung sã se îndrãgosteascã de acesta. Filmul se alãturã altor numeroase producþii anterioare care trateazã acest subiect controversat. Henric al VIII-lea a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatãlui sãu, Henric al VII-lea. Este faimos datoritã faptului cã a avut ºase soþii: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard ºi Catherine Parr. Despãr? indu-se de Catherine de Aragon pentru cã aceasta nu reu? ea sã-i dãruiascã un bãiat, a rupt legãturile cu papa, cãsãtorindu-se cu Anne Boleyn. Intrigant este cã niciuna dintre sosiile sale nu a reuºit sã-i nascã un bãiat. Singurã Jane Seymour aduce pe lume un fiu care moare curând dupã naºtere. Aºadar lui Henric i-a urmat la tron Elisabeta I, fiica Annei Boleyn, ce avea sã domneascã 45 de ani sub numele de „Regina Fecioarã” sau „Gloriana”. Tot ea a pus bazele Bisericii Anglicane, jucând astfel un rol important în istoria Angliei.

8

Filmul prezintã un episod semnificativ al istoriei britanice în mod uimitor redat printr-un fir al acþiunii alert care îºi capteazã aten? ia cu fiecare încurcãturã apãrutã în viaþa personajelor. Din punct de vedere pur-istoric însã, producþia este consideratã slabã ºi facilã, în special în opinia celor care au digerat aproape toate materialele referitoare la regele englez. Cu toate acestea, Natalie Portman ºi Scarlett Johansson, interpretându-le pe Anne ºi Mary Boleyn, reuºesc sã redea, printr-o expresivitate specificã lor, portretele tinerelor domniþe, ale cãror acþiuni provoacã tensiune în rândul celorlalte personaje.

Tãnase Ioana-Raluca, Clasa a X-a B


Speranþe

Aventuri în subconºtient

F

ugeam. Fugeam de parcã salvarea mea era totul. ªi chiar era. Nu ºtiam de ce ºi cum a început, nu aveam timp sã mã gândesc la aºa ceva. De fapt, nu aveam timp sã mã gândesc la nimic; mânatã de instinct, alergam printr-o luminã difuzã. Din mii de locuri tâºneau lasere roºii, iar eu nu ºtiu cum reuºeam sã mã strecor printre ele fãrã sã mã atingã. În plus, mã simþeam umãritã. O forþã maleficã, incredibilã, mã spiona din umbrã, iar eu mã vedeam fugind încontinuu, neºtiind unde vreau sã ajung sau de ce fug. Într-adevãr, simþeam cum alerg ca ºi cum sufletul mi-ar fi

evadat din trup. Parcã aº fi fugit de mine însãmi. La un moment dat, am ajuns la o apã de o culoare albã, strãlucitoare. Trebuia sã o traversez ca sã ajung pe partea cealaltã ºi sã îmi continui fuga, dar nu se vedea niciun pod pe care sã pot trece. Cumva, ºtiam cã dacã nu voi putea pasi peste apa aceea stranie, nu va mai fi nimic. Si poate nici nu-mi pasa. Obosisem sa alerg ca o bezmetica, cu sufletul afara din trup, urmarita de nu stiu ce forta nevazuta si nestiind când se va termina. Poate niciodata sau poate...acum.

Încã ezitam, când o voce mi-a ºoptit în ureche: Salveazã-te de tine însãþi. Ai grijã ce faci ºi cine vei fi. Totul depinde de tine. Nu mai fugi, a venit timpul sã-þi ceri socotealã, numai aºa vei scãpa de goana aceasta fãrã sens. Împinsã de o forþã lãuntricã, am plonjat în apã. Era cea mai relaxantã senzaþie pe care o încercasem pânã atunci. Am închis ochii. Simþeam cum în jurul meu se formeazã un vârtej care mã atrage spre el. Nu aveam de gând sã mã zbat ca sã mã salvez, alesesem deja altã cale – resemnarea. Trebuia sã dau piept cu forþa aceea nevãzutã. Eram pregãtitã. Deodata, vârtejul s-a oprit. Am deschis ochii...În jurul meu se aflau pereti de un verde pal, un birou, o biblioteca, o masuta cu oglinda, facute din stejar alb. Am privit spre fereastra, dar draperiile oranj erau trase, iar printre ele abia razbatea lumina aurie a soarelui. Atunci am înteles cu uimire ca fusese doar un vis. Totusi, desi acele lumini si forme nu au avut nicio legatura cu realitatea, pentru mine au fost la fel de materiale ca si mobilierul din camera.

Anelize

9


Speranþe

K Cerul gri. Doamne, cât ura K asta. Sã se uite în sus, pe cerul ãla gri în timp ce aºtepta, doar-doar vreun sofer de taxi catadicseºte sã se opreascã în dreptul ei. Vremea era ºi asa închisã, ploua mãrunt ºi atmosfera era umedã. Tot ce mai trebuia era ca cerul sã fie gri, ºi gata, tot entuziasmul ei, ºi-aºa puþin se evapora instantaneu. Doamne, de n-ar fi aºa de plumburiu, aºa de apãsãtor, aºa de rece ºi de mâhnit. Parcã era secãtuit de orice luminã, de viaþa, de speranþã. Sufocant ca ºi o prevestire proastã. Ostil. Deprimant. Aºa îl simþea K. Prin gulerul pardesiului, un strop îngheþat de ploaie îi înfiora ceafa. * „Pânã unde, don'ºoarã?” Vocea bãrbatului era hârºâitã, de parcã o dãdea pe þigãri ºi alcool de cum se trezea. Pentru un moment, K se întreba ce fel de viaþã putea sã aiba omul ãsta. Solid, între douã vârste, faþa buhãitã, ochii stupizi, inexpresivi, început serios de chelie. În mintea ei se contura din ce în ce mai clar imaginea a nenumãrate duminici petrecute la grãtar sau la meci, „cu bãieþii”, sau privitul necontenit al TV-ului, lãfãit pe un fotoliu vechi, neapãrat de culoare bej-deschis, cu ceva pete pe el, în timp ce o

10

nevastã cu mutra nemulþumitã stã ºi calcã un morman de cãmãºi. Da, concluziona K, în mod cert, viaþa acestui taximetrist trebuia sã fie aºa. Un tip cu o faþã ca a lui se potrivea perfect în micul scenariu casnic imaginat de ea. * Maºina o porni brusc, cu un scârþâit amarnic de motor, care o fãcu pe K sã aibã o puternicã senzaþie de deja-vu. Sunase atât de... cunoscut, atât de neputincios. Parcã era un plânset de moarte, sau poate scâncetul unui copil... „Cât de ciudat, ce tâmpenii îmi trec prin cap de la un zgomot atât de comun cum este acesta.” Cu degetele înmãnuºate, îºi deschise muzica, ignorând orice tentativã de conversaþie a ºoferului. Nu, chiar, dar chiar nu avea chef sã audã ce are de zis omul ãsta. Chiar nu voia sã ºtie ce crede el despre actualul regim politic, despre trafic sau despre situaþia lui conjugalã. Tot ce voia era sã ajungã odatã în faþa clãdirii, sa plãteascã, sã uite sã lase bacºiº, ºi sã iasã din maºinã. Ceea ce se ºi întâmplã. * „Bunã dimineaþa!”. Zâmbetul lui amabil, ochii lui plãcuþi, vocea aceea prietenoasã ºi joasã. Aproape cã îi venea sã închidã ochii ºi sã rãmânã aºa,

rememorând la nesfârºit în minte felul în care o salutase în acea zi cu cer gri. În schimb, îºi dãdu jos cãºtile, puse muzica pe pauzã ºi îi zâmbi, dându-ºi o ºuviþã castanie din ochi. Peter avea ceva atât de reconfortant în voce, încât K ar fi ascultat orice zicea, doar sã îl audã vorbind. De foarte multe ori avea senzaþia cã motivul pentru care face faþã acestei rutine obositoare era el. Colegul perfect. Îndatoritor, deºtept, amabil, cu un simþ al umorului genial ºi cu un zâmbet adictiv. Întotdeauna îmbrãcat la patru ace, întotdeauna gata sã te ajute, întotdeauna posesorul unei soluþii de a-l dezamorsa pe ºef în timpul deselor sale crize de nervi ºi accese de tiranie. K se întreba cum oare pot lucra cei din celelalte departamente fãrã un Peter lângã ei. Era imposibil sã-þi imaginezi cã exista pe lume locuri de muncã unde nu exista câte un tip ca el. Tocurile ei fãceau un zgomot înãbuºit pe mocheta moale ce acoperea generos podeaua largã de pe hol. Semnalul sonor al liftului rãsuna cu un clinchet plãcut pe hol, acoperind pentru un moment zumzetul continuu de voci masculine ºi feminine. Oameni ai muncii. „Cât de depãºit


Speranþe

persoanelor ce se aflau deja acolo. Nici mãcar ea nu ºtia de ce, dar gãsea o plãcere deosebitã în a-i observa pe alþii, felul cum arãtau, expresia de pe chip, îmbrãcãmintea, ºi apoi sã îºi imagineze povestea vieþii acelor oameni. De exemplu, despre ºef îºi imagina cã a fost fiul unui neamþ, probabil ºef de firmã, ºi al unei puritane engleze. Probabil cã ai lui îi dãduserã o educaþie straºnicã, micuþul mersese la cea mai bunã ºcoalã din oraº, apoi intrase cu cea mai mare notã la liceu, absolvise printre primii, dãduse la universitate ºi din nou, o terminase cum laude. Sigur, când era mic, nu se prea juca cu jucãriile preferate ale altor þânci, ci prefera sã construiascã modele de avioane, machete de vapoare sau locomotive ºi citea Financial Times în adolescenþã. Nu îi plãceau mâncãrurile

picante, prefera budinca de pâine fãcutã de mama sa, nu a avut prietenã pânã la 20 de ani ºi nu i-au plãcut niciodatã animalele de companie sau hainele extravagante. A, ºi a avut dintotdeauna mustaþã. K, pur ºi simplu, nu îºi putea imagina un ºef fãrã mustaþã. D e s p r e P e t e r, î º i imagina cã a avut o copilãrie idilicã. Mai mult ca sigur avusese doi pãrinþi perfecþi: un el ºi o ea blonzi, înalþi, el arãtos, bine-fãcut, cu o slujbã excelent plãtitã, tatã ºi soþ model, ea femininã, dulce ºi frumoasã exact ca mamele acelea ideale din filmele americane. Probabil cã aveau o cãsuþã romanticã la þarã, iar micuþul Peter îºi petrecea duminicile (musai însorite) alergând în grãdinã ºi jucându-se cu câinele, neapãrat un Labrador. A mers la ºcoalã, apoi la liceu, a fost un tip extrem

de popular ºi vârful clasei la învãþaturã, apoi dupã facultate a obþinut slujba la companie. Întotdeauna s-a îmbrãcat cu gust, aºa cum o fãcea ºi acum, ºi întotdeauna a avut zâmbetul acesta perfect care o dãdea gata pe K. Dar ea? Obiºnuia sã se întrebe, în lungile ore de insomnie din timpul nopþii: oare cum o vede lumea pe ea? Ca pe o persoanã fericitã? Ca pe o tipã plinã de succes, îmbrãcatã cu sacouri care costau cât jumãtate dintr-un salariu normal ºi care se bucura de o înfloritoare carierã? Ca pe o tânarã atractivã care mai mult ca sigur avea de unde alege în materie de bãrbaþi? Un lucru era cert: K nu se recunoºtea în niciuna dintre imaginile acestea. Lungu Ioana clasa a X-a G

11


Speranþe

Parfumul, Patrick Suskind

http://www.mimifroufrou.com/scentedsalamander/images/Perfume_redflowers.jpg Patrick Suskind, scriitor si scenarist contemporan, nascut lânga Munchen, în 1949, este un om discret, nu acorda interviuri, asa încât despre viata sa nu se pot spune prea multe. Însa despre opera sa, da; aceasta introduce personaje si actiuni fantastice într-un ansamblu ce devine realist, veridic, socând prin acceptarea elementelor incredibile ca normale, fiind de aceea încadrata de catre critici în „realismul magic”. A scris o piesa de teatru, jucata pe scenele germane timp de mai multe sezoane: „Contrabasul” (1984, „Der Kontrabass”), nuvele: „Porumbelul” (1988, “Die Taube”), „Povestea domnului Sommer” (1991, „Die Geschichte von Herrn Sommer” ), „Trei povesti si o reflectie” (1995 „Drei Geschichten und eine Betrachtung”) si, romanul cu care a devenit cunoscut, „Parfumul” (1985 „Das Parfume.Die Geschichte eines Morders ”)- Ed. Humanitas, Colectia „Cartea de pe noptiera”-. Absolvent al facultatii de Istorie Medievala si Moderna (din Munchen si Aix-deProvence), autorul plaseaza actiunea romanului

12

„Parfumul” în Franta unui secol optsprezece foarte bine conturat si, de aceea, cu adevarat captivant. Cartea îl are în centru pe „unul dintre cei mai geniali si mai detestabili barbati”, JeanBaptiste Grenouille, care e alaturat „altor monstri geniali”: Sade, Saint-Just, Fouche, Bonaparte, s.a. . Descrierea eroului ne surprinde, asa cum, de altfel, o va face cartea în mai multe rânduri: personajul care apare nu este unul maret, asa cum ne asteptam, ci un prunc nascut în conditii mizere, cu prea putine sanse de supravietuire. Initiala sa fragilitate, ce îl obliga sa lupte atât împotriva destinului sau de orfan sarac cât si împotriva veacului presarat la tot pasul cu boli si munci necrutatoare, îl transforma pe Grenouille într-un om, marunt si urât, aparent imun la orice pericol sau greutate. Reuseste sa confrunte, pâna la sfidare, saracia, bolile si muncile, dar mai ales singuratatea, care, desi crunta, nu pare a-l deranja deloc. Dimpotriva, Grenouille se opune lumii, participa pasiv, tacut si discret la ea; nu o vede asa cum o fac toti oamenii, nu îl intereseaza, de aceea si refuza sa o


Speranþe numeasca de cele mai multe ori. Întreaga sa forta se îndreapta, în schimb, catre un univers nevazut, dar bogat si intens: o amplificare a mediului din jurul lui în nenumarate mirosuri. Fascinat fiind de aceasta esenta intangibila si efemera a lucrurilor, pe care el reuseste însa sa o posede în totalitate, eroul îsi va conduce viata urmarind parfumul. Traind într-o cercetare atenta, continua si nediscriminatorie, le dezvaluie cititorilor o dimensiune atât de bogata, insuflându-le regretul ca au ignorat-o: parfumul divers, dezgustator, sau încântator al obiectelor si , apoi, parfumul feminitatii, al frumusetii si, pentru Grenouille, parfumul singurului adevar care conteaza, prins în mai multe fecioare. Daca si cum va reusi sa-si însuseasca acest parfum, e o surpriza pe care v-o las s-o descoperiþi... În întregime, Grenouille e un personaj contradictoriu, însa dualitatea sa, specifica, de altfel, tuturor oamenilor, este extrema. Viziunea sa inovatoare, socanta chiar, asupra lumii, a vietii si a mortii, a oamenilor si a dorintei, devine, în mare, prin relatarea detaliata si obiectiva a naratorului, autentica si realista, ceea ce face ca si actiunile sale, desi surprinzatoare, sa apara veridice. Eroul se deosebeste de restul oamenilor prin instinctualitate, cruzime, lipsa totala a întelegerii normelor morale si sociale, aceste concepte fiind abstracte pentru el, deoarece „nu desemnau un obiect mirositor”. Manifesta totusi o inteligenta „cu totul altfel decât înspaimântatoare”, o sensibilitate olfactiva superioara, corelata cu o intensitate aparte a trairii interioare. În opozitie e cea exterioara, în general stearsa, chiar si episoadele violente fiind reduse la esential. Îsi apara si îsi conserva elanul vital din prima clipa a vietii sale, dupa care va continua sa îsi dozeze atent resursele în urmarirea scopului sau. Atractiile romanului sunt actiunea ritmata, imprevizibila - care a permis ecranizarea romanului într-un film de succes atmosfera învaluitoare a epocii, dar, mai ales, universul alternativ care este oferit. Este povestea unui personaj care percepe prin mirosul oamenilor, adâncul lor, esenta umanitatii si a individualitatii lor. Grenouille fuge de ei, retragându-se într-o asceza laica, mizantropica; sau îi foloseste. Reuseste sa îi influenteze, sa se faca neobservat sau iubit; sa controleze cum este perceput de ceilalti, asa cum ne-am dori toti. Desi temut, ignorat sau

dispretuit la început, îi determina pe oamenii pe care îi uraste sa îl adore, ajunge sa subjuge ca un Dionysos, si sa ucida din dorinta si încântare, fiind la rândul sau ucis, final ce da iluzia ordinii. Patrick Suskind prezintã, deºi fãrã a-l promova neapãrat, un spaþiu incredibil la prima vedere, dar care convinge treptat: bogat ºi intens în dimensiunea sa concretã, olfactivã, dar ºi în trãirile simple ale eroului ºi celorlalte personaje, reduse la o afectivitate puternicã, primarã; un joc între viaþã ºi moarte, o lume care se ridicã deasupra binelui ºi a rãului, deasupra obiºnuitului; un univers guvernat de o fascinaþie atât de puternicã încât îºi distruge propriul obiect, încercând sã-l posede, sã ºi-l însuºeascã. Este povestea unei iubiri care ucide ºi a unei fiinþe dezumanizate sau, poate, a unui om asemenea noastrã?! ªtefana Alexandra Vasilescu, Clasa a XII-a G

13


Speranþe

Olimpianul, visele ºi fata

A

laltãieri, mi-au fost furate visele. Un zeu, cu nume necunoscut ºi faþã tristã, a coborât din Olimp ºi mi-a rãpit cea mai frumoasã abilitate: aceea de a visa. Apoi, cerul i s-a deschis ºi a plecat. Nici mãcar nu s-a uitat înapoi. Nu-i pãsa. Ieri, am plecat sã mã plimb pe stradã. Credeam cã poate se-ndurã cineva ºi de mine ºi-l trimite înapoi: sã-mi returneze visele. Nimeni nu ma observat. În schimb, eu i-am vãzut pe toþi oamenii de pe stradã, iar feþele lor exprimau mai mult decât obiºnuita lor indiferenþã. Vagabondului de la colþ îi tremurau mâinile, dar ochii sãi arãtau cã în fiecare noapte viseazã o casã cu acoperiº, pat, frigider, podea ºi uºã. Bãrbatul care tocmai ieºea din sediul unei bãnci bine cunoscute, cu o servietã în mânã ºi ochelari de soare în miez de iarnã pãrea puþin mai relaxat decât ultima oarã când l-am vãzut, iar privirea lui albastrã se gândea la o vacanþã binemeritatã, dar pe care nu avea sã o primeascã prea curând. Femeia care se îndrepta grãbitã cãtre ºcoala de la colþ era mai rotundã decât acum o lunã, cu siguranþã fiind pe cale de a adãuga încã un nounãscut impresionantei colecþii pe care deja o are, dar, chipul ei, atât de nepotrivit vieþii pe care o ducea, aparþinea unei persoane ceva mai subþiri, ceva mai drepte, ceva mai încrezãtoare, ceva mai independente. Iar copilul din curtea orfelinatului, julit, plin de vânãtãi ºi îmbrãcat în tricoul ºi pantalonii altcuiva, avea un zâmbet care promitea lumii cã într-o zi va fi el cel care va da haine de pomanã.

am spart o farfurie, cã nu era o idee prea bunã. Totuºi, n-am plecat. Pe la prânz am pornit televizorul. Altã idee foarte proastã. Pe ecran, zâmbind cãtre public, stãtea o puºtoaicã, cu un Oscar în mânã. Uitasem complet cã astãzi se decernau. În timp ce-ºi spunea discursul fabricat probabil de secretara cuiva, ceva din spatele ei mi-a acaparat atenþia: o persoanã care fãcea cu mâna cãtre camerã. Uitându-mã mai bine am descoperit, spre surprinderea mea, cã era, de fapt, olimpianul care îmi furase visele ºi cã nimeni din jur nu pãrea sã-l observe. De parcã ar fi ºtiut cã mã uit la el, mi-a zâmbit, arãtând cu un deget cãtre fata cu premiu. Brusc, mi-am amintit unul din visele furate: vroiam sã câºtig un Oscar. Acum, zâmbetul olimpianului s-a transformat din prietenos în rãutãcios, de parcã fata ar fi câºtigat doar ca sã-mi facã mie-n ciudã. Am mutat canalul. Chipul acelei puºtoaice apãrea pe fiecare post de televiziune ºi, în timp ce o priveam câºtigând diferite premii, vorbind despre anumite subiecte de importanþã mondialã ºi fiind aclamatã de cei din jurul ei, mi-am dat seama de ceva: olimpianul îi dãduse acestei fete visele mele ºi, colac peste pupãzã, i le ºi îndeplinise! Am închis televizorul ºi m-am dus la culcare. Nu cred cã olimpianul se va întoarce. Dar, totuºi, dacã îi mai trece prin cap sã mã viziteze, vreau sã fiu pregãtitã. Aºa cã, strãine, nu te supãra dacã îþi cer sã-mi împrumuþi niºte vise. Promit sã am grijã de ele. Andreea Simion Clasa a X-a G

Ei ºi toþi cei pe care i-am întâlnit, nu mi s-au pãrut anormali, deºi îi vedeam dintr-un alt unghi. Pânã alaltãieri îi considerasem banali, simpli, cotidieni ºi încadraþi în tipare. Încã am aceastã opinie despre ei. Atunci, te întrebi probabil, ce se schimbase? Pânã alaltãieri ºi eu eram ca aceste persoane, cu probleme ºi vise. Acum mi-au mai rãmas doar problemele.

Astãzi, am stat în casã toatã ziua. Mi-am dat seama dis-de-dimineaþã, când

14

Antonio Verrio, Zei ºi zeiþe, Camera Paradisului, Burghley House, 1680


SperanĂže

The Olympian, the dreams and the girl

T

he day before yesterday, my dreams were stolen. A God, with an unknown name and a sad face, came down from Mount Olympus and stole my most beautiful ability: dreaming. After that, the sky opened for him and he left. He didn't even look back. He didn't care. Yesterday, I left to take a walk down the street. I thought that maybe someone would take pity on me and send him back, to return my dreams. Nobody noticed me. However, I saw every man and woman on that street and their faces expressed more than their usual indifference. The hands of the tramp from the corner were trembling, but his eyes showed the fact that every night he dreams of a house with a roof, a bed, a carpet and a door. The man that had just come out from a very well-known bank, with a suitcase in his hands and a pair of sunglasses in the middle of winter

seemed a bit more relaxed than the last time I had seen him and his blue gaze was thinking of a vacation that he deserved so much but that he wasn't going to take anytime soon. The woman that was hurrying towards the nearby school was rounder than she had been a month ago, certainly on her way to add another child to the impressive collection she already has, but, her face, so unsuited for the life she was living, belonged to a person a little bit slimmer, a little bit prouder, a little bit more confident, a little bit more independent. And the child inside the orphanage, with his bruises and cuts, dressed in somebody else's trousers and T-shirt, had a smile on his face that promised the world that one day he shall be the one that gave his clothes to others. They and all the others that I met didn't seem abnormal, even if I was seeing them from another perspective. Until the day before yesterday I had considered them plain, simple, quotidian and dull. I still think of them like this. Then, you're probably wondering, what had changed? Well, until the day before yesterday I was just like these people, with problems and dreams. Now I only have the problems. I've spent today inside the house. I've figured early this morning, when a plate

Antonio Verrio (1639 - 1707), Camera Paradisului, Burghley House (1555-1587), Lincolnshire, Marea Britanie

15


SperanĂže

slipped out of my hands and crashed onto the floor, that staying wasn't a very good idea. Still, I didn't leave. Around noon I turned the TV on. Another stupid idea. On the screen, smiling towards an invisible audience, was a kid, abut eighteen years old, with an Oscar in her arms. I had forgotten completely that today was the day when they were awarded. While the girl was giving her speech, which was probably made by someone's secretary, something from behind her caught my attention: a person who was waving towards the camera. Looking closer I discovered, to my surprise, that it was, in fact, the Olympian that had stolen my dreams and that no one else seemed to notice him. As if he knew that I was watching him, he smiled, pointing towards the girl holding the prize. Suddenly, I remembered one of the stolen dreams: I had wanted to win an Oscar. Now, the Olympian's smile turned from friendly to evil, as if the girl had won only to vex me.

16

I switched the channel. The face of that girl came up on every possible channel and, while watching her win different things, talking about certain subjects of great importance and being applauded by everyone around her, I realized something: the Olympian had given this girl my dreams and, like the cherry on the top, made them all come true! I turned the TV off and went to bed. I don't think that the Olympian is coming back. But, in case he does think of paying me a visit, I want to be ready. So, stranger, don't get upset if I ask you to lend me some dreams. I promise to take good care of them. Andreea Simion


Speranþe

Grãbeºte-te sã o dai în barã Existã douã cuvinte care definesc un om de success in opinia mea: motivaþie ºi pasiune. Cu siguranþã am întâlnit de curând o persoanã care întruneºte reþeta succesului. E simplu sã verificaþi, doar tastaþi pe google succes, iar primul rezultat vã va indica un blog al cãrui posesor este Adrian Soare. La fel ca o mare parte dintre noi, la terminarea liceului, Adrian nu stia ce vrea sa faca în viata. Simtea ca poate sa devina orice, dar îi era teama sa se îndrepte catre un domeniu anume. Dupa patru ani de medicina si-a dat seama ca nu vrea sa fie medic, ci ca îi place mai mult sa motiveze oameni si sa vânda. Cu toate ca i-a fost extrem de greu la început, când nimeni nu-i întelegea decizia a ajuns sa faca marketing online. În prezent este proprietarul unei agentii de marketing online si al siteului www.succesdublu.ro. Pe acest site scrie despre succes, potentialul uman, articole motivationale, idei de afaceri, vânzari si internet marketing. Articolul “Grabeste-te sa o dai în bara” a fost realizat pentru revista noastra si a aparut si pe siteul sau. de Mihaela-Andreea Voicescu

Gândeste-te repede la trei lucruri de care ti-e frica foarte mult. 1, 2, 3. Primele trei care îti vin în minte. Daca esti o persoana obisnuita ca mine e foarte posibil ca printre cele 3 lucruri sa fie ceva care sa sune cam asa : -

Mi-e fricã sã nu mã fac de râs. Mi-e fricã sã nu greºesc . Mi-e fricã sã fiu ridiculizat ºi umilit. Mi-e fricã sã pierd. Sa-ti spun un secret pe care îl stiu toti cei care au avut realizari extraordinare. Omenirea, societatea, tehnologia, totul progreseaza datorita greselilor. Paradoxal, nu? Si totusi de ce atât de multor oameni le e frica sa greseasca? De ce atât de multi oameni prefera sa se multumeasca cu putin în loc sa riste putin si sa îsi schimbe viata? De unde vine teama asta de esec ? Sa ne întoarcem putin în timp ca sa întelegem de ce se întâmpla asta. CUM SUNTEM CONDITIONATI ? Cu totii suntem conditionati de experienta noastra de viata, asa încât reactiile, gândurile, emotiile, sentimentele, încrederea etc. se dezvolta mai ales prin intermediul a trei forme de conditionare:

copilaria, mediul în care am crescut si experientele din trecut. Daca îti întelegi conditionarea din trecut si o folosesti asa cum trebuie poti sa faci pasul cel mare pentru schimbare. Copilaria Fiecare om se naºte cu o gândire \

17


Speranþe

pozitivã. În primele sãptãmâni, luni, ani din viaþã ale oricãrui copil, pãrinþii îl încurajeazã, îl ajutã ºi îl motiveazã foarte mult. La început pãrinþii administreazã continuu doze de încredere copilaºului, zâmbindu-i mereu, spunându-i: «Poþi sã mergi de-a buºilea!», « Poþi sã vorbeºti!», «Poþi sã mergi!». Toate acestea reprezintã condiþionarea pozitivã. De obicei, când copilul ºi-a dezvoltat mobilitatea, condiþionarea pozitivã înceteazã. Cuvintele pãrinþilor se transformã în : «Nu ai voie! », «Înceteazã!», «Nu poþi!», «Nu eºti în stare de nimic!», «Eºti prost!». În felul acesta apare condiþionarea negativã cu care toþi ne-am confruntat. Experientele din copilarie ne conditioneaza în mod natural creierul si ne afecteaza modul în care raspundem la experientele viitoare.

Mediul Mediul = cu cine umblam. Indiferent de mediul în care traiesti, esti înclinat, la un moment dat, sa i te conformezi. Se spune ca daca umbli cu milionari este teoretic imposibil sa nu devii si tu unul. Daca umbli cu pesimisti si pierde-vara toata viata, e imposibil sa nu te traga în jos. Umbli cu oameni pozitivi, entuziasti si încrezatori... încet, încet... îi copiezi. Experientele din trecut Pe de o parte, experienta unui succes, înregistrata în creier îti dezvolta încrederea si are ca rezultat convingerea ca „POT SA FAC ASTA!”. Pe de alta parte, experienta unui esec da nastere lipsei de încredere si dezvolta în subconstient convingerea: «Nu pot sau nu o sa reusesc.» Cu cât gândesti mai mult ca „NU POT” sau „NU SUNT ÎN STARE SA FAC ASTA”, cu atât aceasta atitudine negativa îti va distruge restul celulelor pozitive din mintea ta. CUM SA SCAPI DE TEAMA DE ESEC ?

18

1. GATA CU SCUZELE. Nu cauta niciodata vreo scuza pentru esecurile pe care le ai. Sunt pur si simplu scuze, nu justificari. Nu fac altceva decât sa te traga înapoi si sa te împiedice sa rezolvi situatia. Iata o lista cu cele mai frecvente scuze: - Pur si simplu nu am noroc. - Sunt prea tânar ca sa am succes. - Sunt prea mic de statura, prea slab(a), prea gras(a) !? - Eu nu sunt asa. - E vina parintilor mei. - Daca aratam mai bine... - Daca as fi fost mai sanatos... - Daca as fi avut mai multi bani... etc Fa-ti o promisiune : NU VOI MAI CAUTA NICIODATA SCUZE! 2. FII MÂNDRU DE TINE. Ia o hârtie si scrie pe ea toate lucrurile unde esti foarte bun. Poate esti mai înalt decât majoritatea barbatilor, poate esti mai desteapta decât majoritatea colegilor, poate ai un simt artistic mai dezvoltat, poate stii sa faci lumea sa râda în jurul tau... Orice ar fi... Scrie pe hârtie care sunt punctele tale forte si fii mândru de ceea ce esti. ASTA ESTI TU si ASTA AI TU DE OFERIT. Da-i sansa mintii tale de a arata ce poate. Esti bun si vei fi si mai bun. 3. AI GRIJA DE ASPECTUL TAU FIZIC. Te-ai uitat în ultimul timp în oglinda?


Speranþe Arati într-adevar ca omul de succes care vrei sa fii(om de afaceri, artist, intelectual etc )? Cum arata profesionistii ? Cum arata campionii? Îmbraca-te ca ei, îngrijeste-te ca ei. Aspectul tau exterior e imaginea a ceea ce vrei sa fii. Cât de des am auzit oameni care spuneau «Ma simt excelent!» numai dupa ce si-au luat o pereche de blugi noi sau si-au facut o freza noua. 4. VERIFICA INFORMATIILE CARE ÎTI INTRA ÎN MINTE. Imagineazati un filtru sau o sita care sorteaza toate lucrurile negative care încearca sa-ti saboteze activitatea. Daca te surprinzi având o atitudine autodistructiva, spune pe loc: «Nu o sa gândesc asta!» si înlocuieste imediat gândul acela cu o constatare pozitiva. Ca si cum dintr-un cosulet cu capsuni le-ai alege si le-ai arunca pe cele stricate si aici e vorba doar de putin antrenament si hotarâre. 5. FII CONVINS CA POTI. Credinta este un cuvânt folosit mai ales într-un context religios, însa e un cuvânt puternic. Îi respect pe toti cei care cred cu adevarat în ceva. De-a lungul istoriei, oamenii i-au urmat pe cei cu credinta si convingere. Am citit recent un

clasament al celor mai mari sportivi din ultimul secol, un clasament în care Nadia Comaneci este pe locul trei pentru cele 7 note de 10 de la Jocurile Olimpice. Atentia mi-a fost atrasa de cel de pe locul 1. Nu a fost nici Pelé, Maradona, Michael Jordan, nici Muhamad Ali. Pe locul 1 a fost ales ROGER BANNISTER,un atlet fara mari performante, ales pentru impactul pe care l-a avut asupra sportului si lumii în general. Daca nu ati auzit de el înca, iata povestea lui : Atletul si medicul britanic ROGER BANNISTER este cunoscut ca omul care a alergat „mila miraculoasa". La vremea sa, era larg acceptat ca e imposibil pentru o fiinta umana sa alerge pe distanta de o mila în mai putin de patru minute. Bannister credea ca poate. El si-a folosit cunostintele sale de fiziologie pentru a se antrena si a-si atinge scopul. În 1954 el în sfirsit si-a împlinit visul, alergînd pe distanta de 1 mila în 3,59.4 minute. Credinta lui i-a determinat comportamentul si prin aceasta a fost capabil sa depaseasca recordul. A devenit un model de succes ! Ce este si mai remarcabil decît aceasta: la scurt timp, alti atleti au început sa alerge o mila în mai putin de 4 minute. Bariera psihologica a fost doborâta. Toti acei atleti aveau resursele fizice pentru a atinge telul, cu toate acestea ei erau limitati de credintele lor! Când a realizat performanta, Roger Bannister avea 25 de ani si era student. Ulterior el a devenit un neurolog si un profesor universitar reputat.

Daca tu crezi ca poti, rezultatul va fi aproape sigur un succes. Crezând ca nu poti, începi sa eziti, apare teama de esec si rezultatul este aproape cu siguranta dezastrul. 5. VORBESTE POZITIV. De obicei facem exact pe dos. Daca spui «nu ma simt prea încrezator sa ma duc la tipa X sa îi iau numarul de telefon» ce se întâmpla? Obtii exact acest rezultat. Un alt exemplu este: «Nu ma simt foarte bine.» Spune asta si te vei simti rau. Printre exemplele de afirmatii pozitive sunt : - Ma simt grozav. - Sunt încrezãtor - Am succes la... - Mã simt bine. - Sunt .................... (completeazã cu o afirmaþie pozitivã) - Sunt .................... (completeaza cu o afirmatie pozitiva) - Sunt .................... (completeaza cu o

19


Speranþe -

afirmatie pozitiva) Sunt .................... (completeaza cu o afirmatie pozitiva)

6. NU TE TEME DE GRESELI. Este absolut imposibil sa faci o greseala daca nu faci nimic, dar daca nu faci nimic este imposibil sa realizezi ceva. Orice greseala este o experienta din care poti câstiga informatii pentru încercarea viitoare. Cu cât încerci mai mult cu atât vei avea mai multe esecuri, dar si mai multe succese. TINE MINTE: OAMENII DE SUCCES AU MULTE ESECURI. Ei nu se tem de ele. Ei folosesc esecurile ca sa învete ce trebuie sa faca bine data viitoare. 7. FA-TI O LISTA A SUCCESELOR. Încearca sa-ti amintesti când ai avut success prima oara în activitatea ta. Fa-ti un caiet în care sa notezi fiecare experienta încununata de succes din viata ta. În momentele când îti pierzi încrederea în tine si te simti descurajat, amintirea succeselor te pot ajuta sa te ridici

mult mai repede. 8. GRABESTE-TE SA O DAI ÎN BARA REPEDE. De câte ori ai ocazia sa experimentezi sau sa încerci ceva nou, arunca-te cu toata pasiunea înainte. Si daca gresesti, fa-o în stil mare. Cu cât esuezi mai repede, cu atât e mai simplu sa te întorci la punctul zero si sa încerci alta varianta care sa fie mai buna. Iti urez Succes Dublu! Adrian Soare

A fost ... Dar... Cum a fost?

S

e pare cã un nou proiect va lua naºtere în cadrul activitãþilor extraºcolare desfãºurate în Colegiul Naþional “Gheorghe Lazãr”. Cu sprijinul website-ul www.memoria.ro lãzãriºtii au ocazia sã punã întrebãri oamenilor de culturã sau specialiºtilor cu privire la perioada comunistã din România. Tu þi-ai pus vreodatã o întrebare despre comunismul românesc? Dacã da ºi vrei sã-i gãseºti un rãspuns, o poþi trimite pe adresa afostcumafost@yahoo.com , adresa cercului de studiu asupra comunismului. De asemenea, dacã eºti pasionat de acest subiect ºi vrei sã scrii un eseu, câteva reflecþii sau un articol despre experienþa ta legatã de comunismul românesc (filme, cãrþi, vizita unei expoziþii pe aceastã temã, discuþia cu o persoanã care þi-a povestit despre comunism etc.), le poþi trimite pe aceeaºi adresã ºi ai ºansa sã-þi vezi lucrarea în ziarul liceului.

Niculae Cristina, Clasa a XII-a G

20


Speranþe

DOISPREZECE ANI

C

iteam pe Internet, acum mult timp, pe un blog al unui coleg lazarist, despre scoala. De multe ori am criticat sistemul, vesnicul sistem, si de atâtea ori m-am razvratit când am simtit ca era cazul. Si mi-am amintit de unde a pornit totul. Eram mica, aveam vreo patru ani, iar în apartamentul de alaturi statea verisoara mea, 20 de ani, studenta la Medicina. Cu totii treceam prin minunatul fenomen al mirarii (pentru cei familiarizati cu filosofia, este unul dintre momentele emergentei acesteia) si ne întrebam cum de rasufla fata asta în timp ce învata, întrucât instaurase în propria casa un regim dictatorial, care l-ar fi pus la colt pe Ceausescu. Noi, vecinii, aveam interdictie de a trece pragul casei ei între anumite ore, iar eu, mezina, mielul care sugea de la doua oi, cea careia i se mai trecea cu vederea nerespectarea ordinului, manifestam o frica neobisnuita pentru scoala, deoarece ma gândeam ca voi trece prin exact acelasi fenomen. Asadar, clasa I a fost o tortura emotionala. Eram sigura ca nu o sa ii fac fata, ma uitam la papusi cu jind,

stiind ca mult timp de jucat nu va mai fi, deja masinutele mele miniaturale erau parcate la locul lor pe balcon, asteptând vreo minune care sa puna capat scolii la timp, pentru ca eu sa nu fiu nevoita sa le las deoparte pentru totdeauna. Totusi, am ajuns si în clasa I, în sala unde învatam, postându-ma strategic în ultima banca, singura (nu stiu daca eram o pustnica, dar nici prin gând nu îmi trecea sa socializez când eu urmam sa fiu supusa unui regim drastic de studiu). Învatatoarea nu mi-a placut în prima zi, cu toate ca era o femeie placuta. În schimb, n u î n t r u n e a standardele/prejudecatile cu care eu plecasem de la

gradinita. Inevitabil, anul scolar a început, iar eu ma simteam tare frustrata când trebuia sa desenez bastonase, arce sau alte minunatii, pentru ca era evident ca mostenisem talentul mamei la desen (adica zero).Din ambitie sau poate din nemultumirea ca altii erau laudati pentru scrisul lor exemplar si pentru caietele ordonate pe care le expuneau ora de ora în fata clasei, am reusit, într-un final, sa îi prind din urma. Încetul cu încetul, a început sã îmi placã ºcoala ºi am mai uitat de rigurozitatea vecinei în ale studiului. Începusem sã citesc, mai ales la românã ºi englezã. Ce anume, nici eu nu îmi mai

21


Speranþe amintesc. Îmi plãceau basmele, îmi plãceau „Amintirile lui Creangã”, îmi plãcea Slavici. Mai târziu l-am descoperit pe Caragiale, însã pânã în ziua de azi îmi amintesc cu plãcere de „Sarea în bucate” a lui Petre Ispirescu. La engleza eram un artist neîntrecut în cuvinte, dupa ce am citit Harry Potter în varianta originala. Posibil o carte banala pentru unii, dar pentru mine a reprezentat o însumare de senzatii perceptivsenzoriale. Citeam cuvintele, le vedeam, dar le si simteam, le creionam în minte sensurile si vedeam filmul derulându-se înaintea oricaror ecrane gigantice de la cinematograf. Asta chiar daca alaturi aveam un dictionar gros, în care trebuia sa rasfoiesc la fiecare patru cuvinte citite. Printre altele, si matematica devenise una dintre preferate, desi m-am încapatânat mult timp sa nu recunosc. Poate si pentru ca aveam orele de meditatii, vreo patru la numar, sâmbata de sâmbata. Ma tachinam adeseori cu profesorul de matematica, în special când îmi asezam pe birou o carte de româna, fie culegere, fie manual, fie vreun roman, care zbura cât colo la sosirea lui, spre indignarea mea. Uneori, ma lasa singura sa fac un anumit numar de probleme, fara sa ma consilieze. El, între timp, se antrena la Sudoku. Bineînteles, jocul lui îmi atragea atentia imediat ce terminam un exercitiu, si, din când în când, îi dictam câte un numar care se

22

dovedea a fi corect. La clasa, aveam o profesoara blânda, desi exigenta. Aveam de lucrat pentru acasa exercitii de olimpiada, iar algebra ma prindea într-un joc de calcule si artificii, pe care le descopeream si le rezolvam din ce în ce mai bine. Generala a trecut ca un Blitzkrieg si am început liceul. De ce Lazar si nu Cosbuc? De ce Lazar si nu Viteazu? De ce Lazar si nu Sava? M-am confruntat cu multe întrebari. Stiu ca am avut câteva motive clare, dar mi le amintesc foarte vag acum. Cert e ca, într-un final, am ajuns la liceu. Eram, în sfârsit, adolescenta. Treceam, în sfârsit, într-o noua etapa a vietii si iar simteam cum frica pune stapânire pe mine. Medicinista îºi aranjase de mult un post peste ocean, iar grijile mele referitoare la ºcoalã cãpãtaserã o altã formã. Nu îmi mai era fricã de ea. Nu îmi mai era fricã de cât aveam de învãþat. Mã simþeam deja antrenatã ºi doar rãsuflam când mai treceam un prag. Emoþional, nu de vreun alt fel, pentru cã eu am sindromul a ceea ce anglo-saxonii numesc „fear of failure”. Eram în clasa a noua, eram boboacã, eram una între alþii, cu nimic mai deosebitã, cu nimic mai rãsãritã, eram un caracter între alte caractere, eram încã necoaptã. Fãceam parte dintr-un colectiv de uman. ªtiam bine, din start, de ce scãpasem : matematicã ºi fizicã (iar ultima…ce uºurare!). Dar nu îmi plãcea.

Nu îmi plãceau colegii. Voiam din nou în generalã. Voiam sã râd, dar nu afon, vroiam sã glumesc, dar nu pe lângã subiect sau doar sa mã evidenþiez în faþa celorlalþi. Vroiam sã fac lucrurile care mie mi se pãreau naturale. Îmi vroiam prietenii vechi înapoi. Vroiam partea aceea socialã, dar adaptatã la mine. Bineînteles, am fost nevoita sa astept. Sa astept ca totul sa se schimbe în ceea ce îmi imaginam eu despre o scoala perfecta. Pâna la urma, nu am regretat. De multe ori, în special de anul trecut, am tinut sa îi subliniez mamei ca nu faceam mai nimic la scoala, profilul dezvoltânduse mult pe partea de social si de uman, domenii despre care stiam din experienta proprie si documentare. Îmi amintesc ca stateam cu colega de banca si asteptam un alt an cu teste, un alt an cu oarecare greutati. Eram în clasa a 11-a. În schimb, dupa o luna si ceva, am început


Speranþe amândoua sa ne întrebam : „Dar când începe scoala?” Totul parea lejer. Erau câteva materii la care învatam cât puteam, dar la altele îmi aratam dezinteresul într-un mod evident. Nu regret, aceeasi atitudine o am si acum. Dar plecam de la liceu cu impresia ca nu fac absolut nimic. Iar din nimic nu iese decât nimic. Dar daca pe partea educationala stagnam, pe partea sociala îmi schimbasem de mult opinia. Am pastrat legatura si cu vechii prieteni, cu cei care ma stiu „de când era Alexandra mica”, pe care refuzasem sa îi abandonez în trecut, si m-am apropiat de acei câtiva care ma cunosc de curând. Cum suntem umanisti, cu totii suferim de „boala lui Creanga”, al carei nume îl uit în mod repetat (ca

si în acest moment, de altfel). În alte cuvinte, vorbim mult. Mult. Ore în sir, fara vreo tinta anume. Criticam, facem recenzii, recomandam filme, aprobam si dezaprobam societatea, abordam teme filosofice, îi contrazicem pe marii lumii si ne umplem timpul unele cu celelalte, unii cu ceilalti. Asa am constatat ca nimicul meu era ceva, un ceva distant de matematica, fizica, informatica, dar receptor la realitatea care ma înconjoara, la om, la istoria lui, la viata. Am învatat sa fiu atenta, sa analizez mai profund, sa observ si sa înteleg, sa descriu esenta si detaliul. Dupa atâtia ani claustrata într-un mediu educational haotic, schimbator, nemultumitor, neîndestulat, necompetitiv din punct de v e d e r e functional, am reusit totusi sa remarc câtiva oameni care s-au dedicat, care au interactionat cu elevii de la clasa, nu s-au oprit la predat, ci au stiut sa raspunda întrebarilor care ne framântau, ne-au obligat sa gândim, ne-au îndrumat spre informare, ne-au facut sa realizam ca suntem maturi si ca trebuie sa actionam în consecinta, neau expus situatii de viata si ne-au cerut metode de

rezolvare. Am învatat ca nu e suficient sa ai anumite cunostinte, daca nu poti corela notiunile cu practica. Am învãþat cã dacã îþi pasã mai mult de notã decât de ceea ce e cu adevãrat esenþial, nu îþi vei îmbogãþi cu nimic bagajul de cunoºtinþe; vei fii doar o victimã a unui sistem educaþional deficitar, care încearcã sã se schimbe, dar se îneacã de fiecare datã înainte de mal. Am învãþat sã apreciez un profesor, nu dupã cum evalueazã, nu dupã notele pe care le dã, ci dupã ce fel de legãturi reuºeºte sã stabileascã cu elevii sãi. Am învatat ca se creeaza un mediu social, pe care fiecare îl alege o data cu completarea fisei cu optiunile pentru liceu si cât de mult conteaza acesta, pentru ca, la urma urmei, mediul educational este unul social. În doisprezece ani, am realizat ca nu sistemul educational românesc, în sine, este bolnavicios, ci mai degraba este îmbolnavit. În schimb, în stilul meu caracteristic, poate cu usoare nuante caragialiene de sarcasm, umor si ironie, îmi pastrez în continuare zâmbetul pe buze si încerc sa privesc lucrurile cu un picior înauntru si unul în afara, ca într-o sala de terapie intensiva. Sper doar sa nu ma mai confrunt cu un sistem ischemic, ci cu unul cu un oarecare potential de normalitate. Alexandra Acostachioaie, Clasa a XII-a G

23


Speranþe

Experienþa 6D Liceeni, v-aþi sãturat de monotonie ºi de aceleaºi locuri frecventate în timpul liber? Vreþi ceva nou, ceva inedit, ceva diferit? Ei bine, puteþi încerca experienþa 6D! În caz cã nu aþi auzit, în Bucureºti puteþi urmãri filme în tehnologia 6D la „The Light Cinema”, primul cinematograf integral digital din România. Sala a fost construitã în întregime în Austria ºi instalata în Liberty Center, la etajul 2, în imediata vecinãtate a spaþiului cinematografului. Aceasta dispune de 40 de fotolii, un ecran de 4 metri înãlþime ºi 6 metrii lungime, aer condiþionat, ventilatoare etc. Experienþa 6D combinã tehnologia digitalã 3D cu miºcarea (exemplu: fotoliul se zdruncinã), senzaþii tactile sau olfactive, vântul sau ploaia, pe fundalul unor poveºti spectaculoase. Unii se vor enerva probabil datoritã vântului care ºuierã când nu se aºteaptã pe la urechea dreaptã, alþii vor fi luaþi prin surprindere de picãturile de apã care le vin pe faþã când „merg” cu botul prin zãpadã. Momentan doar 4 filme sunt disponibile : „Haunted House”, „Panda Vision”, „Snow Ride” ºi „Haunted Mine”. Acestea dureazã între 10 si 15 minute(ºi vã asigur cã este suficient), iar preþul biletelor variazã între 15 RON, pentru adulþi, ºi 10 RON, pentru copii. Este o experianþã ineditã ce meritã încercatã, mai ales cã nu existã mai mult de 10 locuri în Europa unde se pot vedea filme în 6D. Bianca Grigoras Clasa a IX-a B

24

Desen realizat de Crivãþu Ioana, Clasa a IX-a G


Speranþe

MISS WHO? - ghidul succesului în 6 paºi – Sunt convinsã cã ai aflat despre cea mai popularã activitate a bobocilor în aceastã perioadã. Nu, nu se numãrã, ci participã la Miss. Am vorbit cu fetele care vor participa la concursul propriu-zis, dar ºi cu cele care au trãit o adevãratã dramã la preselecþie, ºi am întocmit o reþetã a reuºitei în aceastã competiþie. Enjoy!

1

Afirmã-te! Pentru prima probã de care

2

Învaþã sã mergi!

trebuie sã treci pentru a intra în crâncena disputã pentru mult râvnitul titlu de Miss Boboc, nu vei avea nevoie de un discurs impresionant sau de cei mai frumoºi pantofi din lume. Te-ar ajuta mai mult niºte baterii noi pentru ceasul deºteptãtor ºi un ºofer de autobuz grãbit. ªtiu, nu e uºor sã ajungi la preselecþie. Dacã aº fi locuit în orice alt oraº, aceastã remarcã ar fi vizat lupta interioarã în urma cãreia decizi dacã vei participa sau nu la concurs. Dar locuiesc în Bucureºti, aºa cã cel mai bun sfat pe care þi-l pot da este sã fii pregãtitã sã îþi pui în valoare zâmbetul exersat în oglindã chiar ºi dupã ce ai alergat douã staþii printro ploaie torenþialã. Tu ºtii cã eºti frumoasã, noi când aflãm?

O sã îmi spui cã oricine ºtie sã meargã, cã este printre primele lucruri pe care înveþi sã le faci. Totuºi, pun pariu cã nu te-ai gândit niciodatã cã mersul poate reprezenta o aptitudine. Ei bine, în cadrul concursului de Miss, atunci când trebuie sã îþi demonstrezi talentul într-un anumit domeniu, mersul nu este doar permis, ci ºi extrem de apreciat. În consecinþã, pentru a fi sigurã de reuºitã, ar fi bine sã revezi cât mai des „Pisicile aristocrate”... în special secvenþa în care apar gâºtele.

3

Þinteºte cât mai sus!...la propriu

Din nou, îndemnul nu exploreazã nicio laturã filosoficã ascunsã. Se referã pur ºi simplu la nemulþumirea unei concurente, care nu a reuºit sã treacã de preselecþie pentru cã, spune ea, nu ar fi avantajat-o înãlþimea. Aºa cã, fetelor, acesta este momentul cel mai potrivit sã staþi cu picioarele în apã o zi întreagã, sã nu mai daþi drumul spalierului la orele de sport, sã vã apucaþi serios de baschet sau sã folosiþi DVD-ul cu Pilates pe care l-aþi cumpãrat anul trecut.

4

Ai încredere în tine (ºi în balsamul tãu pentru pãr)! Pãrerea unanimã este cã aspectul fizic conteazã foarte mult pentru acest tip de concurs. Am auzit-o de la concurente, de la cele care ºi-au încercat norocul la preselecþie, de la fetele care nu vor sã audã de Miss ºi, bineînþeles, de la bãieþi (care, fie vorba între noi, au fost destul de greu de gãsit). Cei mai mulþi cred ca cea mai importantã calitate fizicã este...un pãr frumos! Combinã-l cu multã încredere în tine ºi cu un pic de curaj, iar podiumul va fi al tãu. (Nu am informaþii despre cantitatea de produse pentru pãr care poate fi restituitã în urma consumului în exces.)

25


Speranþe 5. Nu îþi pierde vremea jucând Cine ºtie, câºtigã! Am fost foarte curioasã sã aflu ce calitãþi intelectuale au fost cãutate în posibilele canditate la Miss...ºi foarte dezamãgitã când am descoperit cã probele nu au inclus întrebãri neaºteptate pentru a vâna brainstorming-urile geniale. Dacã ai fi ºtiut dinainte, probabil te-ai fi axat mai mult pe paºii 2 ºi 3, care necesitã deosebit de multã muncã, în loc sã repeþi versurile imnului toatã noaptea. Viaþa e nedreaptã.

fii conºtientã cã vei avea mult de lucru, aºa cum mi-a mãrturisit una dintre posibilele câºtigãtoare. Deºi nu va fi nevoie sã îþi achiziþionezi cizme de cauciuc ºi cascã de protecþie pentru acest tip de muncã, este posibil sã ai nevoie de tocuri

foarte înalte ºi de o oarecare înclinaþie cãtre dans. Încã o dovadã cã nimic nu îþi este servit pe tavã în lumea asta. Nici mãcar un titlu de Miss Boboc... Bãrbulescu Ioana, Clasa a IX-a F

6. Fii pregãtitã de muncã! Doar nu credeai cã o viitoare Miss are timp sã îºi picteze unghiile, sã îºi aleagã þinuta ºi sã îºi exrseze mersul în aceeaºi dimineaþã! Dacã vrei sã ai vreo ºansã la titlu, trebuie sã

Viaþa de boboc în Lazãr În tot timpul vacantei de vara, nerabdarea te învaluise. Nu exista zi din saptamâna fara sa fi mers in Cismigiu. Lazarul te astepta, linistit, sa îl vizitezi în urmatorii patru ani. Prima zi de liceu a fost confuzã: ai avut bucluc cu gãsirea clasei tale, l-ai cunoscut pe dirigul/diriga ta, te-ai prezentat ºi ai recepþionat atâtea nume câte n-ai auzit în viaþa ta. Discuþiile colegilor tãi se rezumau la fosta ºcoalã generalã ºi la peripeþiile de acolo. Te simþeai un strãin ºi sentimentul cã nu ai nimic in comun cu colegii tãi (bineînþeles, în afarã de a fi lãzãrist) s-a intensificat. Dar tu încã nu ºtii ce ascunde Lazãrul … Viaþa de boboc în Lazãr e o aventurã pentru mine: la început îmi lua toatã pauza sã gãsesc un laborator sau cancelaria. Clãdirea este uriaºã, mirosul de lemn fin, iar elevii agitaþi. Întârzii o orã întreagã de dirigenþie deoarece am uitat pe care parte din mulþimea de scãri ce duce la etajul al doilea (sau în pod…) trebuie sã o parcurg ca sã ajung în clasa rezervatã acelei ore. În pauze, deºi nu se observã, este o luptã continuã pentru cele câteva bãncuþe din curtea

26

liceului. Cel puþin aºa spunem noi: „ - Haide mai repede, cã se ocupã bãncile!”. Profesorii sunt diferiþi: mai duri, mai severi, dar totuºi unii dintre ei iºi dau ºi sufletul ca sã înþelegem. Sunt alte personalitãþi, iar noi încã încercãm sã le-o descoperim. ªtim doar cã trebuie sã tratãm cu respect fiecare materie, ºi sã ne strãduim. Alteori, ai o zi grea ºi, dupã un test ucigãtor la fizicã, termini ziua mai frãmântat ca niciodatã. Dai o turã prin parc, îþi limpezeºti mintea ºi râzi cu prietenii tãi noi. Dupã o sãptãmânã le ºtii deja numele ºi ai subiecte comune. Încã aºtepþi ceva palpitant sã se întâmple. Toþi te asigurã cã viaþa de licean e cea mai frumoasã, dar noi suntem abia la început. Mai avem multe secrete de descoperit, iar unii dintre noi cãutãm sfaturi de la elevii mai mari ca noi. Este ceva nou, ºi, în mod sigur, în Lazãr existã o atmosferã degajatã ºi oarecum sofisticatã, de þi-e mai mare dragul sã pãºeºti pe poarta liceului. Momentan, ne simþim bine! Traºcã Corina Ioana , Clasa a IX-a B


Speranþe

Clubul de dezbateri

A

þi auzit de clubul de dezbateri? Dacã nu, aflaþi cã aþi fi foarte buni în acest sens, dacã vã certaþi destul de des cu pãrinþii voºtri. Sã zicem cã „aveþi antrenament”. Este un curs care te ajutã sã îþi dezvolþi încrederea în tine ºi sã dai rãspunsuri pentru orice fel de întrebare. E un fel de ceartã între echipe, dar într-un mod civilizat. Pur ºi simplu îþi consumi energia într-un mod constructiv, care te va ajuta în viaþã. Primeºti ºi o diplomã la sfârºit de an care ajutã la C.V. . În concluzie, veniþi la Club! Cursul este coordonat de doamna profesoarã Sticlea! Traºcã Corina Ioana , Clasa a IX-a B

Aventura Top Gear în România

M

omentul pe care mulþi români l-au aºteptat de multã vreme a avut loc. Echipa Top Gear a fost ºi la noi in þarã. Richard Hammond, Jeremy Clarkson si James May au venit sã filmeze in România ultimul episod din seria a 14-a, promovând astfel þara noastrã. Aceºtia au testat pe drumurile României unele dintre cele mai puternice maºini: Jeremy Clarkson a urcat la volanul unui Aston Martin DBS Volante, James May întrun Lamborghini Gallardo

LP560-4 Spyder, iar Richard Hammond a condus un Ferrari California. Presa anunþase cã filmãrile vor începe pe 22 septembrie la Palatul Parlamentului, dar s-a aflat mai târziu cã ei au început cu câteva zile mai devreme, pe litoral. Nici datele pe care le-au dat in legãturã cu intervalul orar de filmare la Parlament nu au fost aceleaºi, acestea având loc mai devreme cu aproximativ douã ore. În urmãtoarele zile ei au continuat sã filmeze pe Transfãgãrãºan.

Richard Hammond într-un Ferrari California la Palatul

27


Speranþe Parlamentului

”Cursa” pe

Transfãgãrãºan ncã de dimineaþã, cele trei maºini au fost duse la baza Barajului Vidraru, pentru filmãri. Din cauza temperaturii de numai 10 grade Celsius, relizatorii emisiunii Top Gear au stat câteva ore cu pãturile pe ei, au luat câteva cadre statice ºi au pornit spre Bâlea Lac. Între Vidraru ºi Bâlea s-au fãcut douã opriri, prilej pentru protagoniºti sã iniþieze un concurs tipic emisiunii: care capotã se închide mai repede ºi mai bine, în caz cã apare vreun urs. ”Am auzit cã ar fi urºi care ies la ºosea. Ia sã vedem cine poate sã-ºi capoteze maºina mai repede ºi sã fugã.”, a spus Richard Hammond, râzând. Însã câºtigãtorul nu s-a anunþat. Timp de ºase ore Jeremy, James ºi Richard ”au pus la muncã”, pe serpentinele din zona Bâlea Lac bijuteriile pe patru roþi. De dragul show-ului, bãieþii au intrat în curbele extrem de strânse ºi periculoase cu viteze incredibile. Jeremy Clarkson ºi Richard Hammond au întrerupt, dupãamiazã, filmãrile, pentru aproape o orã, timp în care au admirat priveliºtile din Valea Caprei. Pentru ca totul sã se desfãºoare ca la carte, poliþia a blocat circulaþia în zonã. Filmãrile s-au terminat cu bine, deºi startul zilei nu a fost unul reuºit. Dimineaþã, înainte sã înceapã cursele, cei trei prezentatori au fost atacaþi de un roi de viespi. S-au luptat cu acestea câteva minute, dar, din

Î

28

fericire au scãpat fãrã nicio înþepãturã. Nici fanii nu le-au dat pace pânã când nu au primit autografe de la ei. Ba mai mult, o blondã mai îndrãznealã a sãrit la gâtul lui Jeremy Clarkson si l-a pupat pe obraz. Pe parcursul zilei, Richard Hammond a apucat sã testeze cele douã Dacii, Logan ºi Sandero, spunând despre ele cã Loganul ”este o maºinã ieftinã ºi cam slabã”, iar Sandero ”este o maºinã OK!”. Alexandra Dumitrescu, Clasa a XII-a G

Richard Hammond (sus), Jeremy Clarkson (stânga) si James May (dreapta)


Speranþe

Echipa redacþionalã Redactor-sef: Mihaela-Andreea Voicescu, clasa a XII-a G News: Iliescu Doina, clasa a IX-a I Grafica: Dumitrescu Alexandra, Mihai Luiza, clasa a XII-a G Layout: Liscã Alin, clasa a XI-a C Huszti Ana Maria, clasa a XI-A Iacob Teodora, clasa a XI-G Uþã Ruxandra, clasa a XI-A Features: Ioana Bãrbulescu, clasa a IX-a F Literatura: Cristina Niculae, clasa a XII-a G

29



Sperante