Issuu on Google+

RADIOPLEASURES

GUERRILLIENII TĂNASE și MICLEUȘANU

Filosofii cu

Pe Mitoș Micleușanu și Iulian Tănase îi cunoaștem de la „Războiul sfârșitului lumii’’, emisiune realizată de Radio Guerrilla, dar și pentru preocupările lor artistice pe partea de creație.

2. Ce plănuiți să faceți în continuare? Există un proiect nou pe care îl pregătiți? IT: În continuare plănuim să facem bine și să îmbătrînim frumos împreună, alături de familiile noastre.

oferi niște puncte de vedere, sau poți reseta anumite viziuni tradiționaliste sau dogmatice. Dar în general, educatorii adevărați nu sunt cei stridenți sau cei care militează zgomotos pt. schimbare. Eu nu cred în compulsivitate, fiindcă ea vine din frustrare, din agresivitate. Acum peste tot e un fel de agresivitate, publicitate agresivă, trafic agresiv, consum agresiv. Toate pe fond nervos, fiindcă societatea a devenit paranoică și consumă compulsiv, ca să se calmeze, să amorțească. Apoi vine sevrajul și din nou, consum și poluare. Este greu să educi o lume în care tu ești un angrenaj și suferi de aceleai maladii. IT: Cred în educarea publicului la fel de mult pe cît crede publicul în propria sa educare. Niciodată nu mi-am propus, prin ceea ce am făcut (scris, radio, TV), să educ pe cineva. Abia am reușit să mă educ, cît de cît, pe mine. Dacă s-a întîmplat să mai contaminez și pe altcineva cu afinitățile și sensibilitățile mele, asta e, înseamnă că acest altcineva a fost o persoană suficient de vulnerabilă încît să merite asta.

3. Crezi în educarea publicului? Mitoș Micleușanu: Da, poți strecura anumite mesaje, poți

4. Există forme bune ale manipulării, o judecată sănătoasă în ceea ce privește

1. Cum v-ați întâlnit și cum a început colaborarea dintre voi? Iulian Tănase: Senzația mea e că ne știm dintr-una din viețile anterioare, fie de pe vremea lui Pitagora, fie, mult mai probabil, de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Am intrat în vorbă așa cum intră în vorbă doi afluenți ai aceluiași rîu (Moldova, să zicem, și așa să-i și rămînă numele!): adică în mod natural. Afluenții nu își pun problema de a colabora în vreun fel la creșterea cotelor apelor Dunării, ei își amestecă pur și simplu undele printre hohote de rîu sau de rîs, și cam așa s-a întîmplat și în cazul nostru. Am ajuns în mod natural să facem o emisiune la radio, apoi una la TV și tot felul de alte drăcii în care muzica și poezia se amestecă precum moleculele de hidrogen și oxigen din cei doi litri de apă pe care ar trebui să îi bem zilnic.

22 mai ‘14

Beatrice Sommer acest tip de influență socială? MM: Da, putem face propagandă împotriva propagandei, dar asta la nivel satiric IT: Aceste forme bune ale manipulării nici nu cred că pot fi numite manipulare, ci influențe. Influențele există, desigur, și întrun sens bun, și într-un sens rău. Nu oricine poate influența pe oricine. Un Andrei Pleșu, de pildă, nu cred că ar vrea prea mari șanse să îl influențeze în vreun fel pe Florin

Salam, după cum nici Nicolae Guță nu a avut o prea mare influență asupra lui George Pruteanu. La

sunetelive.ro | Sunete


RADIOPLEASURES fel, Fuego și Björk nu se pot influența unul pe celălalt. Oamenii se influențează unii pe alții cînd fac parte din același univers. 5. Cât de reale ți se par standardele de frumusețe și care crezi că este rolul lor în societate? Când apare ‘’urâtul’’? MM: Oameni mulți, standarte multe. Regimurile totalitare au mers pe un standart, sau un set de standarte. Capitalismul și secretara lui - Democrația, vine cu antiteza: De toate pentru toți. Dar omul e nesătul, el va consuma la nesfârșit și pretențiile lui vor crește permanent, prin urmare omul poate fi satisfăcut doar pe moment. Noi nu știm să ne oprim, fiindcă suntem sisteme genetice în expansiune. După chipul și asemănarea cosmosului. Totul este expansiune, explozii, implozii, radiații și vid. Frumusețea, ca și fericirea este un fel de intimitate în care uiți de timp și pentru câteva minute sau ore, ești fericit, liber de tine. Frumusețea poate fi o stare, dar putem vorbi și de frumusețea unui produs pe care ți l-ai dorit și îl cumperi. Și el îți poate oferi o secundă de fericire:) Urâtul este reperul pe care îl ocolim. Ne atrage, fiindcă îl recunoaștem în noi, dar ne și respinge fiindcă nu corespunde criteriilor acumulate despre normalitate etc. Urâtul este rezultatul respingerii. Prin respingere, cei frumoși dau naștere la urât și astfel, cei frumoși nu mai sunt deloc frumoși. IT: Depinde despre ce fel de frumusețe vorbim. Frumusețea exterioară – altfel, cît se poate de stimabilă – este perisabilă. În schimb, reprezentarea ei artistică este etern imuabilă. Mona Lisa de pe pînza lui Da Vinci încă

22 mai ‘14

se ține bine, deși are o vîrstă, în timp ce modelul care a stat la baza acestei picturi este oale și ulcele. Mult mai importantă este frumusețea interioară, însă saloane de înfrumusețare interioară nu există la modul manifest, ci doar sub o formă mascată: biblioteci, muzee, teatre etc. 6. Ce deosebește binele de rău, calitatea de ieftin, bunul gust de prost gust? MM: Educația, intuiția, afecțiunea. Binele este ”sunt pentru voi” răul este ”sunt pentru mine” Asta teoretic, fiindcă practic este aproape imposibil să fii tot timpul pentru alții sau tot timpul doar pentru tine. Egocentrismul cuiva te poate ajuta să nu fii ca acel cineva. Prin urmare și egoistul aduce folos, este un reper negativ, un exemplu cum să nu fim. În general, aspirațiile noastre sunt de fiecare dată mai înalte decât capacitățile. Noi vrem mai mult dect suntem în stare. Asta și în plan spiritual și în plan material. Vrem mult și dacă se poate fără prea mult efort. De aici permanenta nemulțumire. Nemulțumirea este un soi de motor evolutiv. Bunul gust sau prostul gust? Este de prost gust să încerci să impui cuiva gusturile tale. Este de prost gust să râzi de gusturile cuiva, fiindcă nu știi nimic depre ”background-ul” acelei persoane. Poate a crescut fără păriinți, poate are niște probeleme de care habar nu ai. Noi avem tendința de a ne etala superioritatea estetică, asta e de prost gust. IT: În absența răului nu s-ar mai putea vorbi despre bine, răul unuia poate fi binele altuia, așa că aș lăsa întrebare asta fără un răspuns tranșant. Discernămîntul fiecăruia, bazat pe o educație morală și estetică decentă, ar trebui să facă diferența între una și cealaltă.

7. Scrisul este mai degrabă o formă de exprimare sau una de înțelegere a sinelui? MM: A scrie înseamnă a mai trăi câteva vieți. Scriitorul construiește o lume, își asumă acea lume și este responsabil pentru ființele care locuiesc sau bântuie în acea lume. Evident, există și scriitori mai temători, care se joacă, care se ascund în spatele unor jocuri, experimente și ezită să dea naștere unor lumi mai complexe, fiindcă este greu să gestionezi o lume, unde există dedesubturi nu tocmai plăcute. Dar tocmai scriitorii temători, scriitorii timizi ascund chestiuni insuportabile. De asta se ascund, de asta ezită să scoată la suprafața nebunia pe care o reprimă cumva. Dar curajul se învață prin înaintare, prin tratarea problemeleor frontal și atenție la starea lumii. IT: Scrisul este mai multe lucruri. E o formă de terapie, de autocunoaștere, de a comunica niște lucruri, de a înțelege lumea, de a transcende lumea și realitatea convenționale, intrînd pe teritoriul lumilor posibile. Apoi, scrisul mai înseamnă o foarte bună relație cu limbajul. Asta, așa, foarte schematic spus. 8. Arta este evadare sau introspecție? Ce rol are ermetismul? MM: Astăzi arta este aproape orice. Și tocmai asta e provocarea. Un wc subacvatic pentru meduze poate fi o lucrare de artă. Iar ermetismul e un soi de fiță esoterică. Când cineva spune, adevărul nu e pentru toți, sau nu toți sunt pregătiți să înțeleagă, o spune dintr-un complex de superioritate, complexul elitelor, complexul cărturarului sau cabalistului. Chiar dacă există acel sentiment, că uite, tocmai am oferit cuiva ceva important, prețios, iar acel cineva nu a înțeles nici

sunetelive.ro | Sunete


RADIOPLEASURES încărcătura nici semnificația, asta nu exclude ceva. De unde știm noi cine și cât înțelege cu adevărat, chestiunile se revelează pe căi nebănuite, lucrurile se depun, apoi ies la suprafață. Poblema este că noi așteptăm recunoștință, dacă se poate imediat și dacă cineva nu are o reacție pe măsura sacrificiului nostru, simțim dezamăgire și devenim mai ermetici, mai tăcuți. Dacă ai înțeles ceva și ții doar pentru tine înseamnă că nu ai înțeles nimic de fapt. Poți ține pentru tine doar codul activării porților iadului:) IT: Nu mă pricep la artă, așa că pentru prima întrebare prefer să reproduc acest citat din Graham Greene: „Uneori mă întreb cum reușesc toți cei care nu scriu, care nu compun, care nu pictează să scape de nebunie, de melancolie, de spaimele care sînt inerente condiției umane“. Cît privește cea de-a doua întrebare, voi face din nou apel la depozitul de cunoștințe generale, reproducînd cîteva rînduri scrise de regizorul ceh Jan Svankmajer: „Orice poezie adevărată este ermetică, deși nu în mod deliberat. Dacă încercăm să o interpretăm, rămîne întotdeauna ceva inexplicabil, inaccesibil, misterios, a cărui cheie o are numai autorul. (…) Poezia apare ca un mecanism de apărare împotriva realității; ea are rădăcini comune cu magia, în care mecanismul de apărare a fost transformat în dorința de a controla realitatea“. Răspunsul final la aceste întrebări este: da.

22 mai ‘14

9. Crezi că educația este o formă de suprimare a creativității și a cunoașterii în general sau o formă de îmbogățire a acestora? MM: Dacă ne referim la educația sistemică, școala, facultatea, aici educația într-adevăr e bună până la un punct după care poate funcționa ca o cămașă de forță. Dar depinde de domeniu. Una sunt artele plastice și alta e medicina. În general, există oameni obsedați de educație, eter-

nii învîțăcei, eternii studioși. Dar fiecare cu necesitîțile lui. Dacă ne referim la educația spirituală, dar și socială, aici suntem studenți eterni, niciodată nu vom ajunge prea educați. IT: Depinde de educație. Una e să înveți cum să gîndești și alta e să înveți ce să gîndești. Creativitatea trebuie și ea să fie educată, altfel există riscul să ți se pară că ești creativ inventînd chibritul sau apa caldă. Pe de altă parte, educația

poate fi și toxică atunci cînd duce la o osificare a privirii și la o anchilozare a creativității. De exemplu, dacă vrei să scrii poezie, trebuie să citești multă poezie. Creativitatea poate fi stimulată și potențată prin investigații febrile în domeniul care te interesează. 10. Care este cea mai pură caracteristică a ființei umane? MM: Expansiunea. Iar puritatea se manifestă fie înainte de naștere, fie după moarte. IT: Nu știu. Care era cea mai pură caracteristică a dinozaurilor? Care este cea mai pură caracteristică a păpădiilor? Este genul de întrebare care se poate reproduce la nesfîrșit, cu același rezultat ambiguu. 11. Când începe degradarea ființei umane și ce presupune acest proces de degradare? MM: Este un lanț cu capete incerte. Cineva cândva a ucis, a trezit ură, a atras răzbunare, cineva a fost din nou ucis, apropiații nu au înțeles de ce a fost ucis și s-au răzbunat la rândul lor și tot așa. Evoluția poate fi privită ca un proces de degradare, reparare și adaptare. IT: Bănuiesc că ar fi total neinteresant să intrăm pe teritoriul geriatriei și să vorbim despre degradarea biologică a omului. Cred că oamenii încep să se degradeze cînd renunță la visurile lor – știu, e un răspuns previzibil

sunetelive.ro | Sunete


RADIOPLEASURES

și clișeistic, dar mi se pare valabil. 12. Cum ai defini sinceritatea? MM: Sinceritatea este abilitatea de a convinge aproapele că nu mai ai nicio mască. E o viziune ușor psihopată, dar în general corespunde realității. IT: Sinceritatea aia adevărată nu e atunci cînd nu minți, ci atunci cînd nu TE minți, cînd ești onest cu tine însuți/însăți, cînd nu te falsifici, cînd pașii tăi exteriori sînt în armonie cu vocea interioară care îți dictează pașii în viață. 13. De ce crezi că opunerea față de un anumit sistem de valori stârnește repulsie majorității sociale? MM: Fiindcă oamenii devin dependenți de un anumit set de valori, iar schimbarea atrage destabilizare de moment, de asta sperie și generează furie. IT: „Majoritatea socială“ nu face parte din preocupările mele, nu îmi bat capul cu asta. Are Lucian Blaga un eseu despre cunoașterea filosofică versus simțul comun, în care este explicată foarte bine această opoziție, chiar dacă e vorba despre epistemologie, iar nu despre axiologie. Pentru probleme axiologice recomand „Teoria valorilor“ a lui Tudor Vianu.

22 mai ‘14

14. Vezi nihilismul ca pe o formă de acceptare a morții? Unde se întâlnesc nihilismul și anarhia? MM: Nihilismul este și el o fiță de protecțe. Când nu mai suporți ideea unui șir de existențe care mai de care mai traumatizante, alegi neființa totală. De fapt, nihilismul este un manifest împotriva speciei, când vezi mai degrabă patologiile și daunele pe care le provoacă specia ta și îți dai seama că ele se vor sfârși odată cu specia, nicidecum mai devreme, atunci te întrebi, la ce bun o astfel de specie? Care e rostul nostru în cosmos dacă suntem atât de distructivi și nocivi în spațiul natural, dacă tot ce facem este doar pentru noi, suntem o specie egoistă, ținem animale în robie, le mâncăm apoi face desene animate cu animăluțe drăgălașe, pentru copiii noștri, etc, etc. Așa apare nihilismul, ca o revoltă împotriva existenței unui sistem nociv. Vrei să nu mai fie nimic și niciodată. IT: Nu, nu văd deloc nihilismul ca pe o formă de acceptare a morții, ci mai degrabă ca pe o formă de neacceptare a tot felul de lucruri: norme, valori, Dumnezeu. Creștinismul este o formă de acceptare a morții, moartea fiind sinonimă, de fapt, cu viața veșnică. Dar și filozofia, cum spunea Socrate, este un fel de pregătire pentru moarte, chiar dacă vorbea din perspectiva cunoașterii: cînd vom scăpa de sub tirania simțurilor, abia atunci vom putea avea acces la adevărata cunoaștere, tot ce

e posibil. Nihilismul și anarhia se întîlnesc, desigur, însă nu știu exact unde se întîlnesc – aș fi tentat să spun că se întîlnesc fie la Pitești, fie la Kiev, fie la ceas, la Universitate. 15. În ce măsură este fericirea legată de căutarea sensurilor în viață? MM: Fericit este cel care nu se simte obligat. Dar viața socială presupune obligații. Prin urmare fericirea este posibilă în concediu!:) IT: Fericirea, da, cred că are legătură cu căutarea. Ești fericit cînd ești pe drumul tău, un drum al cărui capăt (înspre care te îndrepți) nici măcar nu există. Mai important decît să găsești e să cauți. A te opri din căutare (pentru că, să zicem, ai găsit nu știu ce mare scofală abisală) este sinonim cu moartea. Sînt morți toți cei care nu mai caută nimic în viață. Vorbește deimportanța umorului. MM: Cred că satira este instrumentul cel mai potrivit pt a demasca probleme sociale sau existențiale. Satira pune problema suficient de elegant încât să nu te traumatizeze și totuși să înțelegi cât de gravă e situația cutare sau cutare. Iar despre umor, evident că umorul este vital, este un soi de apă vie. Dar cu adevărat are umor cel care face glume pe patul de moarte și apropiații râd cu lacrimi, stânjeniți de situație. IT: Umorul e un contrapunct la tragismul congenital al condiției noastre de muritori. Cînd rîdem, ținem cumva moartea la distanță, chiar dacă știm că expresia „a muri de rîs“ există și, uneori, funcționează. Umorul e al naibii de important, uneori mă gîndesc că ce fericire, totuși, pe capul meu că am umor. Ar fi fost îngrozitor mă fi născut bogat, dar complet lipsit de umor. spre

16.

sunetelive.ro | Sunete


RadioPleasures - Tănase și Micleușanu