Page 1

 www.sunetelive.ro

GRATUIT

MAI 2015

   RIHANNA FUTURE ISLANDS EDITORS TYLER THE CREATOR


ISSN 2392-9820

Agendă muzicală proaspăt relaxată, versatil necesară, care împacă zona alternativă cu cea urbană, atentă la proiecte locale şi conectată la importuri. Başca, Sunete se ambiţionează să ajungă la oameni şi prin intermediul hârtiei. Din 2003. REDACTOR-ŞEF

Mihai Tiţa mihai.tita@zilesinopti.ro COLABORATORI

DE MIHAI TIŢA

Paul Breazu Simona Rădoi Filip Standavid LAYOUT & DTP

Claudiu Oană

claudiu@zilesinopti.ro Szabó Kinga - Noémi

kinga@zilesinopti.ro DISTRIBUŢIE

Dan Budoi

dan.budoi@zilesinopti.ro VÂNZĂRI

Speranţa Velicu

speranta.velicu@gmail.com PUBLISHER

Marian Gîlea

marian.gilea@zilesinopti.ro CONTACT

sunetelive.ro

facebook.com/sunetelive.ro evenimente@sunetelive.ro

„Toamna şi iarna coboară amândouă, plouă şi ninge, şi ninge şi plouă” cânta azi-dimineaţă Andrei Robin Proca şi banda într-un unplugged cu aer de improvizaţie la Neaţa cu Răzvan şi Dani. Tablou de vară al muzicii româneşti care pare că-şi revine. „E loc pentru toată lumea”, îmi spunea omul ăsta acum vreo trei ani şi s-a cam ţinut de cuvânt. Iar faptul că Robin and The Backstabbers, care scot luna asta al doilea album, au semnat cu Roton nu înseamnă c-au făcut vreun pact cu diavolul. Ba dimpotrivă. Roton a făcut pact cu ei şi cu cei peste peste 700.000 de oameni care au dat play pe YouTube la „SPNZRTR”. Vor ajunge în playlist la Radio Zu, Kiss FM şi aşa mai departe, alături de Andreea Bălan, Antonia, Delia, Ruby sau Holograf? Probabil. Şi aşa trebuie, dacă stăm să ne gândim ce colorate erau radiourile noastre pe vremurile unor Timpuri Noi, Sarmalele Reci sau Zdob şi Zdub. Ştii prea bine cum e cu muzica: cu cât asculţi mai des o piesă, cu atât parcă-ţi place mai mult. Mai avem un story despre Tyler, the Creator şi proaspătul său album, dar şi alte trei recenzii mari, late şi oneste – de sărit, am sărit noile materiale de la Plurabelle şi Brum, dar şi pe cele ale unor Marilyn Manson sau The Prodigy, despre care credem că nu-s rele deloc. Ne revanşăm.

5

sunetelive.ro mai 2015


FILTRU 10+1 PIESE ESENŢIALE PE LUNA ASTA DE LA EDITORS, RIHANNA, JAMIE XX, OMAR SOULEYMAN, FUTURE ISLANDS ŞI AŞA MAI DEPARTE ALESE DE MIHAI TIŢA


FILTRU // 10+1 PIESE

BUCATA LUNII

01 Editors No Harm

Albumul din 2009, In This Light and on This Evening se termina cu „Walk the Fleet Road”, o piesă care funcţionează bine în postură de intro pentru asta proaspătă a băieţilor din Birmingham. De fapt, e cam singurul album al trupei, din cele patru de până acum, despre care s-a putut discuta şi-n termeni precum synthpop – dar nu numai, fireşte, aveam chiar câteva ascunzişuri dark wave răcoroase şi binevenite. În 2013, însă, The Weight of Your Love anula spiritul explorator, rezumându-se la un „Facem şi noi ce ştim” cam plictisitor,

8

sunetelive.ro aprilie 2015

deşi de-acolo a ieşit poate cel mai cunoscut – şi mai radio friendly – single al lor, buzduganul bombasticosynthpop cu parfum de new romantic „Papillon”. Poate prea repede vine încă un album. Anul ăsta. Iar prima pe care o ascultăm de-acolo e această „No Harm”, care ne poate spune una din două: fie Editors vor continua ce-au început acum vreo şase ani (de-aici şi posibila grabă de a trece sub preş The Weight of Your Love), fie avem de-a face cu un exerciţiu de stil care va deveni irelevant în cazul unui încă un album sufocat de post-punk revival.


CELE MAI COOL TWEET-URI

Active Child „Ahhh the age of expectation… Don’t let yourself get let down!”

02 Rihanna Marilyn Manson „Everyone will come to my funeral to make sure that I stay...”

Brandon Flowers „Lorde! If you’re ever in Vegas hit me up and we’ll play some penny slots.”

Bitch Better Have My Money

Piese pe care le poate cânta şi peste 15 ani. Asta spune Riri că a vrut cu al optulea, care va veni după o binemeritată pauză de pe linia de producţie – patru albume în patru ani. Nici Ştefan Bănică Jr. n-are aşa contract. Prima imagine de promovare a bucăţilor noi, aruncată pe Instagram pe la finele lui martie, ne întoarce nu numai prin 2011 (când o ardea grunge cu Calvin Harris), ci şi spre Boy George, Frida Kahlo (sprâncenele, că altceva…) şi, ha-ha, aş zice Milli Vanilli. Dar nu asta e prea relevant. Relevant e că oricât ar încerca Riri, fie cu asta, fie cu mai vechea „Pour It Up”, tot la Chief Keef mă-ntorc, drăguţo.

9

sunetelive.ro aprilie 2015

03 Honne Day One

DOI BRITANICI CU FREZE FOARTE ÎNGRIJITE, CARE CÂNTĂ UNDEVA ÎNTRE JOHN LEGEND ŞI PAOLO NUTINI – DA, SE POATE – AU ATRAS ATENŢIA MAI ÎNTÂI CU „WARM ON A COLD NIGHT” ŞI „BABY PLEASE”, DOUĂ BUCĂŢI NU-SOUL CUM NUMA’ PE VREMEA MOHORÂTĂ DIN INSULĂ SE FACE. LUNA TRECUTĂ, AU LOVIT CU ASTA. ŞI UN VIDEOCLIP.


FILTRU // 10+1 PIESE

04 Jamie XX feat. Romy Loud Places

Migălosul Jamie Smith scoate pe 1 iunie ceea ce aş numi primul său album, pentru că We’re New Here a depins prea mult de Gil ScottHeron, iar prima piesă e un featuring cu Romy – inevitabil. Am mai aflat că pe In Colour, promovat pe Instagram cu o serie de fotografii în culori solide, or să mai apară Young Thug şi Popcaan, un zmeu dancehall careşi scoate albumul de debut în aceeaşi lună. Pe lângă „Loud Places”, care plasează un sample din Idris Muhammad („My heart’s never reached such highs”), mai caută şi „Gosh”, dintr-un cu totul alt rastel.


05 Omar Souleyman Enssa El Ataab

Exoticul sirian plimbat pe la toate festivalurile importante din ultimii ani – ba chiar şi pe scena Premiilor Nobel – şi descoperit de casa de discuri Sublime Frequencies prin 2006, adică după vreo zece ani de nunţi şi casete piratate care au împânzit Orientul, beneficiază de încă un album pentru Vest. După cel produs de Four Tet în 2013, cel de anul ăsta e păstorit de Monkeytown, label-ul celor doi domni din Modeselektor.

„I would never call myself mysterious. The word I use is «private».”

PARTYNEXTDOOR

06 Etienne de Crécy You

La intersecţia dintre două milenii, când acel french house cu je ne sais quoi încă-şi trăia zilele de glorie, lyonezul Étienne Bernard de Crécy scotea ceea ce pentru mulţi dintre noi e singurul său album. E vorba despre Tempovision, de pe care bomba avea să fie „Am I Wrong”. Ei bine, s-ar putea să afli pentru prima dată că francezul începea încă din 1996 o serie numită Super Discount, care conţine un act secund în 2004 şi, iată, această parte a treia, deja disponibilă la stream.

11

sunetelive.ro mai 2015


FILTRU // 10+1 PIESE 08 U.S. Girls

Damn That Valley „That’s the valley that took my man from me” cântă pe o voce undeva între bocet şi piţigăiat irascibil Meg Remy, jucând rolul unei cântăreţe dintr-o bodegă uitată de Dumnezeu prin vreun orăşel american prin care nu trece nicio autostradă. De urmărit – a semnat cu 4AD pentru un prim album şi cred că avem o nouă Grimes pe care s-o urmărim în demersul lo-fi pop de dormitor with a message.

07 Tiefschwarz feat. Khan Do Me

Fraţii Ali şi Basti Schwarz vor scoate în vară al patrulea LP, iar prima bucată dată spre ascultare e o colaborare kraftwerkiană cu meşterul Khan. Stai cu ochii pe Watergate, clubul şi, în acelaşi timp, label-ul german care va scoate Left cândva prin iunie. Foarte probabil să fie mult mai mult decât o reîntoarcere la krautrock şi synthpop a zmeilor muzicii techno.

12

sunetelive.ro mai 2015


10 Future Islands Haunted By You

Trupa supraevluată dacă mă întrebi pe mine şi despre care se tot zvoneşte că ar ajunge anul ăsta şi-n ţărişoară, dar nu prea cred, continuă să facă ce ştie mai bine: reinterpretări ale new wave-ului optzecist. Asta a apărut pe YouTube, iar „The Chase”, cea de-a doua, a fost cântată la Late Show with David Letterman, acolo de unde performanceul pentru „Seasons” a ajuns viral.

09 Tamaryn

Hands All Over Me ÎN 2010, TAMARYN ŞI REX JOHN SHELVERTON SCOTEAU ÎMPREUNĂ LA MEXICAN SUMMER UN ALBUM CU MUZICI DREAM POP FOARTE BINE ÎNGRIJITE. LUCRURILE SE CAM SCHIMBĂ ANUL ĂSTA, CU ACEASTĂ BALADĂ MADONNISTICĂ SEXY ŞI NAIVĂ.

10+1 Active Child

Never Far Away Domnul Pat Grossi din Los Angeles a impresionat datorită debutantului You Are All I See din 2011 şi a felului subtil şi seducător prin care e găsit mixul ăla bun între RnB şi ceea ce poate fi numită sensibilitate pop. Misterios şi şlefuită

13

sunetelive.ro mai 2015

până la perfecţiunea unei statui e şi bucata asta nouă, pe care o vei regăsi pe noul material care va ieşi în iunie la Vagrant Records. Mercy se numeşte şi îndrăznesc să sper că nu va fi o remestecare a motivelor deja consacrate.


CASCĂ URECHEA

Liar Alin-Mihai Ceauşelu, cunoscut prin cluburi, pe Soundcloud, dar şi prin reviste onorabile precum XLR8R drept Liar, tocmai a scos EP-ul Genesis Dubs. Tocmai la fix ca să răspundă la întrebările astea grele. Cu vorbe grele, 18+, gen Ce-ai face acum, în loc să răspunzi la întrebările astea? M-aş juca Bloodborne. Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată? Săptămâna trecută m-am lăsat de ţigări pentru prima dată. Care a fost cel mai periculos lucru pe care l-ai făcut? Bătăi contra faună cu cuţite şi topoare prin Timpuri Noi. Te-ai îmbrăcat vreodată în femeie? Nu. Ce desene animate îţi plăceau când erai mic? The Pirates of Dark Water. Cu cine aveai postere în cameră? Nu am avut niciun poster, cu nimeni, niciodată. Ai un tic verbal? Coaie, gen, pula mea, etc. În ce maşină ţi-ar plăcea să străbaţi ţările nordice? Nu şofez. Te pricepi să tai lemne?

Da. Ai vânat vreodată? Nu, şi mă îndoiesc că aş putea. Ceafă sau cotlet? Ceafă. Cu ce animal n-ai vrea să dai vreodată nas în nas? Sconcs. Muscă tzetze. Ţânţari cât pumnu’. Ţi se pare jenant romantismul? Deloc. Cum te-ai îmbătat prima dată? Cu Tanita, în baie, cu două fete, la şcoală, pe la vreo 12 ani. Care-i cea mai naşpa sau ciudată chestie pe care ai mâncat-o? Ciorba de burtă. Ai putea spune despre tine că eşti un tip curajos? Cu deplină convingere. Trei lucruri pe care-ar trebui să ştie să le facă orice bărbat. Să gătească, să fută corect, să dea un capac.

14

sunetelive.ro mai 2015

Ai dansat vreodată pe „Gangnam Style”? Doamne fereşte. Dă-mi o melodie care intră-n categoria „guilty pleasure”. „Sissy That Walk”, de la RuPaul. Cât de scump e prea scump? Toate lucrurile din lume ar trebui să coste exact 100 de euro bucata. Care-i emisiunea ta preferată de la TV? Nu m-am mai uitat la televizor de vreo şapte ani. La ce te gândeşti noaptea-n pat? Dorm doar vreo 10 ore o dată la vreo 20 de ore de activitate, săptămânile mele având circa şase zile. Adorm instantaneu şi lemn. Nu mai gândesc nimic.Visez mult, în schimb. Cum te-ai descrie dimineaţa? Într-o uşoară agonie, primele două ore. Cât te costă chiria? Nu stau cu chirie.


S-A NĂSCUT PE 23 IULIE 1988, LA BUCUREŞTI. ÎI PLAC SĂNĂTATEA, P***A ŞI BANII.

15

sunetelive.ro mai 2015


Dă, mamă, cu biciu-n mine! Dintre toți neo/weird-folkiștii de dată mai recentă, Sufjan Stevens e personajul care aduce cel mai mult cu Beck. DE FILIP STANDAVID Nici el nu mai știe la câte instrumente cântă (multe!) și nu există vreun gen care să nu-l intereseze: ba livrează albume conceptuale despre state ale Americii (Michigan, Illinois), ba electronicale pop (The age of Adz), ba vreo câteva ore bune de colinde (Silver&Gold). Carrie & Lowell e, din punctul ăsta de vedere, cam ceea ce-a fost Sea Change pentru Beck – momentul în care, sătul să i se recunoască inventivitatea și curajul doar ca să i se reproșeze că „nu prea pune suflet”, omul dă din cap și mormăie-n barbă: „Aha, lacrimi vă trebuie? Vă dau eu vouă lacrimi!” Poftim, deci: chitară rece (multă chitară rece), clape infinitezimale, canci percuție. Vocea oscilează între șoaptă și un falset foarte reținut. Iar asta e cam tot, folks! E în Carrie & Lowell o lipsă programatică de podoabe și de farafastâcuri care se potrivește mănușă temelor albumului. Căci Stevens cântă despre mama bolnavă de schizofrenie care l-a abandonat pe când era un puști, despre moartea ei recentă și despre vid, durere și nesiguranță. Și chiar nu trebuie să fi trecut

prin aceleași pățanii ca să pricepi „ce vrea să spuie poetul” când murmură: „When I was three / three, maybe four / she left us by that video store” în „Should Have Known Better”. Oricine a pierdut un părinte știe pe pielea lui cum se oprește lumea-n loc atunci când îi regăsești zâmbetul în figura unei nepoate („The beauty that she brings, illumination”). Sau cum ați schimbat brusc rolurile, cu părintele respectiv pe patul de spital, și te-ai trezit alintându-l tu ca pe un copil („My firefly / My little hawk / My little Versailles” – „Fourth of July”). Sau cum, în fine, puținele certitudini pe care le aveai s-au făcut praf instantaneu („Like Casper the ghost / There’s no shade in the shadow of the cross”). Catharsis-ul, dacă se produce, se produce tocmai grație economiei de mijloace – puține albume din acest an conțin atâta dinamită emoțională precum Carrie & Lowell, dar și mai puține sunt atât de unitare estetic, atât de corect produse și atât de eficace. De ascultat singur, în crucea nopții, fără nici un fel de plase de siguranță – răsăritul o să vă pară a doua facere a lumii.

16

sunetelive.ro mai 2015

Sufjan Stevens Carrie & Lowell Asthmatic Kitty 31 martie


FILTRU // ALBUM

18

sunetelive.ro mai 2015


Pop radios din straniile cartiere londoneze DE MIHAI TIŢA

De pe străzile unui straniu cartier industrial londonez, primim al doilea album al unui tip a cărui placiditate poate fi reconfortantă. A opta piesă de pe proaspătul album al lui William Doyle, despre al cărui alias şi semnificaţia acestui vom vorbi peste câteva rânduri, se numeşte „Don’t Look Backwards” şi nu doar prin titlu, cât şi prin , spune câteva lucruri despre firea băiatului cu ochi albaştri şi freză în stil Jame Blake. Tânărul Doyle renunţa la scurt timp după liceu la trupa de indie rock din care făcea parte. Pentru că în timp ce încrederea în chitări devenea şubredă, creştea încrederea în muzica electronică de inspiraţie Bowie via Brian Eno şi colţ cu tot ce s-a mai făcut, mai apoi, prin krautrock şi mai ales synthpop – Culture of Volume, acest al doilea album al său, e mult mai melancolic decât primul. Acel primul despre care am amintit, numitul Total Strife Forever (probabil o glumă la Total Life Forever al celor de la Foals, deşi Doyle n-a recunoscut vreodată că asta a fost intenţia), doar o coinci, cât şi evoluţia sa ca muzician, sunt strâns legate de cartierul londonez unde omul a ajuns acum câţiva ani, East India Docks,

sursă de inspiraţie datorită stilului arhitectural ciudat şi atmosferei industriale, după cum Doyle spunea într-un interviu pentru The Quietus. Că tot veni vorba – discuţia despre subiectul nostru are numeroase link-uri de legătură – editorul acestei reviste, John Doran, a ţinut morţiş să înfiinţeze un label, The Quietus Phonographic Corporation, doar ca să scoată Hostel, un EP al lui Doyle picat între cele două albume. Revenind la obiectul discuţiei noastre, Culture of Volume e cam la fel de laptopelectronica precum primul, cam la fel de versatil – Doyle încearcă multe, iar asta nu strică deloc –, doar că mult mai finisat pentru heavyrotation, dovadă stând cel puţin două piese „End Result” şi, mai ales, „Beaming White”, un Pet Shop Boys vs. New Order în toată regula. De fapt, cam toate bucăţile sunt mai mult sau mai puţin teatrale, ca să nu zic ripoff. Toate compun astfel o dramă, poate nu neapărat pretenţioasă, cât mai degrabă de analizat şi discutat la una rece.

19

sunetelive.ro mai 2015

East India Youth Culture of Volume XL Recordings 6 aprilie


FILTRU // ALBUME

2 în 1 Al optulea material scos de Albarn & co. e un fel de primele trei, dar şi cu exerciţii în binevenitul stil Everyday Robots. DE FILIP STANDAVID

Două prostii „Au revenit și sunt în formă” (forma de altădată, sențelege). Un clișeu leneș al unor ziariști nostalgici – vocalistul Damon Albarn și Graham Coxon, chitaristul, nu plecaseră nicăieri. Everyday Robots, cel mai recent album al lui Albarn, a ieșit anul trecut, A+E-ul lui Coxon, din 2012, e doldora de plăceri subestimate. Nu-i tocmai Blur-Blur, dar fanul hămesit se descurcă. „Mai fac și ei niște bani, că e criză”. Să mori tu! Patru occidentali albi foarte bine

20

sunetelive.ro mai 2015

așezați financiar, în jurul vârstei de 50 de ani și cu copii acasă, n-au altă treabă decât s-o ia lipa-lipa prin turnee (în care, eventual, să-și lălăie neglijent hiturile de altădată). Come on, nu e toată lumea U2!

Două personalități Coxon – muzician abraziv, fire retrasă, meșteșugar metodic și încăpățânat – poate zdrăngăni șlăgăros cu ușurința cu care toarce o mâță (vezi madlenele


„Lonesome Street”, „Go Out” sau „Ong Ong”, nici nu e de mirare că prima e promovată ca single). Albarn – bariton sictirit/sardonic pe care-l recunosc instantaneu chiar și cei care-l detestă – trage după el vreo câteva dintre preocupările-i eclectice: pop infantiliza(n)t pe „Ice Cream Man”, melancolie minimalistă în „My Terracota Heart” (zici că n-a mai avut loc pe Everyday Robots), spaime de tată ecoanarhipster („There Are Too Many of Us”). Amestecul merge când și când – sunt momente în care, recunosc, toată treaba mi-a sunat a colecție de B-sides.

Două albume într-unul

care tempo-ul începe să urce constant, să se aglomereze și să te-nvăluie: au înviat și tobele (și le arde de dans), chitara electrică răsare de nicăieri, într-un solo curmat în grabă, parcă de frică, redus apoi la o notă-două. Cinelul care-a dat tonul pune punct și gata: mintea ți s-a făcut chisăliță și tot ce-a mai rămas acolo e o frântură dintr-un vers incert („Thought I was a spaceman / Digging out my heart”) lansat la începutul cântecului de către Albarn și reluat spre sfârșit, pe un ton pițigăiat, de către Coxon. E unul dintre cele mai răscolitoare cântece pe care le-au scris Blur în toată cariera, iar The Magic Whip ar face toți banii chiar dacă restul albumului ar fi

format din remixuri la „Barbie Girl”. Din aceeași familie, dar cu alte caracteristici, sunt „Pyongyang” (da, despre capitala celui mai dement regim stalinist imaginat vreodată e vorba) și „Mirrorball”, bucata care închide albumul. Două Cenușărese Aproape întotdeauna, basistul și tobarul din Blur (Alex James și Dave Rowntree) sunt ignorați pur și simplu sau menționați en passant, de parcă ai găsi oameni cu adevărat pricepuți la aceste instrumente pe toate gardurile. Or, rock sănătos fără secție ritmică adevărată nu există, iar fără James și Rowntree, Blur s-ar fi făcut praf mai repede decât îți ia să spui Oasis.

Blur The Magic Whip EMI 27 aprilie

Evident, Blur funcționează cel mai bine când amintitele personalități mai lasă de la ele, când iau la mișto îndelung documentatele lor ciondăneli, supărări și dramolete și când încep fie să se amuze, fie să se impulsioneze reciproc. Avem, deci, două albume (fie, două EP-uri) laolaltă. Primul e dedicat copiilor din Cool Britannia (noțiune foarte laxă, devenită brusc istorie odată cu al doilea război din Irak, dar care include și bețivănelile crunte dintr-o noapte tipică de vineri, la Londra, și casetele pirat cu Leisure, Modern Life is Rubbish sau The Great Escape, tocite de-atâta ascultat de către adolescenți est-europeni). Al doilea pornește cam pe la jumătatea lui The Magic Whip, când „Thought I Was a Spaceman” se joacă mai întâi cu o chitară rece pe sub care pulsează un ritm electro-pop standard (unu-undoitreiunu-undoitrei) și ceva care-aduce a xilofon. După

21

sunetelive.ro mai 2015


ANDREI ROBIN PROCA Omul cu povestea vieţii lui


Regele verii nu e neapărat departe de regele berii, muzica lor nu e neapărat politică, iar războiul e mai degrabă o poveste de adormit copiii. Şi alte câteva lucruri pe care trebuia să le aflăm de la Robin, înainte de a le asculta cel de-al doilea album celor care înjunghie pe la spate DE SIMONA RĂDOI FOTOGRAFII: RĂZVAN LEUCEA

am auzit. Într-o seară, mi-a scris Gojira pe internet, că telefon nu mai am de ceva vreme încoace: „Ești acasă? Coboară în fața blocului, că vin să te iau. Mergem să ascultăm niște muzică”. Și am ascultat muzică câteva ore, în timp ce ne plimbam noaptea prin oraș, iar, într-un final, după ce m-a adus în starea potrivită, mi-a pus negativul. Nu mi-a trecut prin minte că e pentru mine. I-am zis că e mișto. Mi-a zis: „Păi, nu vrei să scrii niște versuri și să cânți?”. Am mers cu el la studio și am scris versurile într-o seară. Dup-aia, l-am cântat de-a lungul a trei luni. Cine v-a făcut videoclipul? Lazăr, de la Praf în Ochi și, dacă nu mă înșel, e și basistul formației Animal X. Așa, și am filmatvideoclipul și era totul gata și a apărut casa de discuri Roton și a zis: „Gojira, îți cumpărăm noi cântecul”. Și asta a mai întârziat cu încă o lună lansarea. Foarte mult îmi place cântecul ăsta. L-am auzit la radio, eram pe autostradă și era o zi foarte luminoasă și era la fix. Cum a fost penru tine experiența asta cu Roton? O să fie noua voastră casă de discuri?

treaba cu albumul ăsta? Albumul e făcut din piese foarte lungi si labirintice şi înregistrat înpreună cu un băiat care se numește Alessandro Marton, cu care mi-am construit studioul și care, între timp, a devenit producătorul nostru muzical, îndrumătorul. Tocmai ce m-am întors din Italia, am fost pe-acolo ca să mai cânt o parte din voci. Mă gândeam să scriu un fel de compunere despre cântecele de pe acest album, care sunt toate legate între ele. Sunt din aceeași familie, se referă la aceiași oameni. Am scos cântecul care se numește „Arhanghel’sk” pentru că acolo sunt prezente toate personajele care participă la tot albumul. Ultimul cântec de pe album, „Imperatrix”, are loc mult timp după ce toate personajele din album au murit de bătrânețe sau de violență sau în varii feluri. Ei sunt deja morți și uitați și reîncepe cumva povestea cu

„M-A ÎNTREBAT CINEVA IERI: «CE-O SĂ TE FACI DACĂ N-O SĂ MAI POȚI SĂ CÂNȚI?». MĂ DUC ÎN PĂDURE.”

Cine e regele verii?

Ah, deci știi că suntem cu Roton.

Eu sunt regele verii.

Păi am văzut la credite...

Eu credeam că ești regele berii.

Nu am trecut la Roton, am trecut și la Roton.

niște adolecenți de 15 ani.

De abia după ce-am înregistrat cântecul m-am gândit, într-un foarte tardiv moment de claritate, şi miam zis: „Mă, e foarte ușor să înțelegi regele berii”. Apoi am zis că n-o să se lege nimeni de asta. Ei, acum numai asta

Deci o să mergeți și cu Fonogram, și cu Roton?

Chiar așa, ce făceai la 15 ani?

Da. Pe mine mă bucură, acum avem și tată, și mamă. E mai serioasă treaba.

La 15 ani am locuit un an în Statele Unite și am învățat să cânt la chitară. Mama a fost profesoară de literatură engleză la un liceu american.

Cam cât de serioasă? Care e

24

sunetelive.ro mai 2015


Am renunțat la studii în ultimele două săptămâni ca să mergem cu mașina din Jacksonville, Florida, în Santa Monica Beach, Los Angeles. Adică am parcurs Christopher Columbus Transcontinental Highway. A fost foarte frumos, iar eu știam deja să cânt la chitară. M-am întors la liceu, la Miercurea Ciuc. Și ai repetat anul. Și am repetat anul, așa e. Am terminat liceul la 20 de ani. În 2001, am fugit din frumosul Miercurea Ciuc. Ai fost vreodată în Miercurea Ciuc? Da, am fost la Ștefan acasă (n.r. – vocalistul trupei Moebius). La Ștefănel acasă, lângă Kaufland. L-am auzit spunând că e Duce de Kaufland și mi s-a părut teribil. În copilărie eram nonstop cu Iști. Și părinții noștri la fel. Da, știu, tații voștri au avut formație împreună. Exact. Care e piesa ta preferată de pe albumul nou? „Pastă de dinți sau mii de ani de mâini”. Neputând să aleg între cele două nume, le-am ales pe amândouă... Avem şi un cântec în italiană. Se numește „La Domenica delle salme”. E un joc de cuvinte. „La Domenica delle palme” înseamnă „Duminica Floriilor”. „Salme” înseamnă cadavru, leș, stârv, hoit.

BACOVIA OVERDRIVE, VOL. II Arhanghel’sk va fi lansat pe 8 mai, printr-un concert la Halele Carol.

De André. O să ajungi ca Mike Patton. Îmbrăcat ca un mafiot și cântând piese de-ale lui Gino Paoli. Vai, cât de mult îmi place albumul ăla. Mike Patton e o prezență binevenită în orice conversație. Cât vă gândiți la muzică și cât vâ gândiți la bani în punctul ăsta al carierei voastre?

Un fel de „flori de mucigai”.

Îmi vine să răspund sincer, dar o voi face exact cum te aștepți: că nu, nu ne gândim la bani. M-a întrebat cineva ieri: „Ce-o să te faci dacă n-o

Brava! Un fel de flori de mucigai. E un cover după un cântec mai mult sau mai puțin cunoscut al lui Fabrizio

25

sunetelive.ro mai 2015


să mai poți să cânți?”. Mă duc în pădure. Am o casă într-o pădure și mă duc acolo. Dar pentru cei care rămân în urmă, tu ești mort. Aveți niște tag-uri pentru ca muzica voastră să placă la cât mai multă lume? Că la voi „mare” nu prea rimează cu „soare cu dinți”. Cuvintele „iubito, aș vrea” sunt foarte populare, după cum am observat. „Nu vreau fetițo ca să te pierd” e pentru oameni bătrâni ca mine. Bănuiesc că tinerii de 15 ani nu au habar cine era N5. În momentul în care m-am apucat să scriu versurile pentru acest album, mi-am dat seama imediat ce vreau să fac cu el, că vreau să fie unitar, conceptual. Nu mi-a fost ușor. E un album despre plecatul de acasă și abandonatul a tot ceea ce știai în momentul ăla. Toate cântecele de pe el au de-a face cu conștientizarea faptului că trăim unii printre ceilalți și că va trebui să părăsim totul la un moment dat. Sunt și pe albumul ăsta niște cântece foarte vesele despre lucruri foarte triste. Asta e o chestie care îmi iese bine. De ce-ați făcut platouașul ăsta cu Bacovia și Arhanghel’sk? Există o legătură. De obicei, rog oamenii cu care am interviuri să nu mă întrebe despre Bacovia. E ideea unui drum. Noi am anunțat că albumul e o succesiune: Stalingrad, Arhanghel’sk și Vladivostok. Dacă te uiți pe hartă sunt aproape pe același meridian, apoi trebuie să treci întreaga Rusie, din Arhanghel’sk spre Vladivostok, pentru a ajunge la capătul lumii. Mă gândeam c-o să ajung la Vladivostok, o să mă uit peste ocean și o să

„CÂNTECE FOARTE VESELE DESPRE LUCRURI FOARTE TRISTE. ASTA E O CHESTIE CARE ÎMI IESE BINE.” mă văd pe mine pe plajă, la vârsta de 15 ani, în Los Angeles. E un mod de a merge în jurul întregii lumi pentru a nu ajunge nicăieri decât privindu-ți tinerețea. În actualul context geopolitic nu v-ați gândit să redenumiți noul album Kaliningrad? Oamenii care sunt nou-veniți în tribul nostru se apropie cu speranța că avem și un mesaj politic. E destul de provocator să-ți numești albumele așa. Și sunt dezamăgiți. Îmi dau seama că e un fel de promisiune nerespectată și mi s-a părut că pare să aibă tentă politică. Nu e în niciun caz ignoranţă atunci când vine vorba despre unde suntem noi și ce facem ca țară, însă nu e nici muzică de protest. Nu suntem Implant Pentru Refuz. Cine face mult comentariu social? Norzeatic? Da, corect, care e incredibil de mișto și îmi place foarte mult. Păi, da, sunteți cam singurii poeți urbani. Normal că-ți place… Ultima dată când ne-am

26

sunetelive.ro mai 2015


„E UN ALBUM DESPRE PLECATUL DE ACASĂ ȘI ABANDONATUL A TOT CEEA CE ȘTIAI ÎN MOMENTUL ĂLA. TOATE CÂNTECELE DE PE EL AU DE-A FACE CU CONȘTIENTIZAREA FAPTULUI CĂ TRĂIM UNII PRINTRE CEILALȚI ȘI CĂ VA TREBUI SĂ PĂRĂSIM TOTUL LA UN MOMENT DAT.”


întâlnit pe stradă am stat destul de mult de vorbă despre poetul japonez Issa. Am citit într-un interviu mai vechi că te apucaseşi să-nveți limba rusă. Ai isprăvit-o? Am învățat, am avut o vreme un profesor, care venea la studio, pentru că am programul imprevizibil. A trebuit să renunț la aceste cursuri pentru că-i era greu să înțeleagă de ce vreau eu să învăț limba rusă. El era obișnuit să predea limba rusă unor oameni care urmau să se mute la Moscova pentru o perioadă de timp în scopul de a face bani. Și nu intram în categoria aia, iar abordarea lui era puțin obositoare pentru mine din cauza asta. Bănuiesc că pe tine te interesa rusa literară. Da, voiam să citesc reviste de grădinărit în limba rusă. Eu mă gândeam că vrei să te pui bine cu rușii în caz de război. Primul cântec de pe album e despre asta, despre cum urmează să înceapă războiul. Apoi, pe alt cântec, războiul a luat deja sfârșit. E cineva care se întoarce acasă, în satul unde s-a născut, și îi spune lui fiu-su: „Aici era casa și aici era o fântână, aici stătea Marga, telefonista fără o mână”. Albumul începe cu cuvintele: „Dacă întreabă cineva, ești cu mine / Dacă iese cu scandal, ești cu mine”. E despre război, iar ultimul vers al refrenului e chiar: „Invazie nu înseamnă doar soldați și tancuri, ascultă, a început deja.” Sunt foarte atent la primul vers din orice album. Ca să fie clar, nu evaluez muzica doar după ce spune băiatul

31

sunetelive.ro mai 2015

ăla. Cât timp versurile nu sunt jenante, eu sunt mulțumit. Dar, acestea fiind spuse, dacă e să fiu atent la ceva, sunt atent la prima chestie pe care o spui când începe albumul ăsta al tău. Știi cum începe albumul Pornography al lui The Cure, care îmi place de mă piș pe mine: „It doesn’t matter if we all die.” Având aceste gânduri, am fost foarte atent la cum începe albumul Stalingrad: „Cam asta a fost, mai mult nu s-a putut”. Al doilea album știam că trebuie să înceapă cu ceva care contează. Deci, „dacă întreabă cineva, ești cu mine”. Știi cum e când vrei să mergi la o petrecere, dar nu ai invitație, iar dacă întreabă cineva, ești cu mine. Te-ai gândit ipotetic la ce ai face dacă ar începe războiul? De armată ai scăpat... Am fost la recrutare, ne-au tot măsurat și cântărit și mă bucur că am scăpat de armată. Dar aș face ceea ce trebuie făcut.

„OAMENII CARE SUNT NOU-VENIȚI ÎN TRIBUL NOSTRU SE APROPIE CU SPERANȚA CĂ AVEM ȘI UN MESAJ POLITIC.”


EVENTS ALESE DE MIHAI TIŢA

CINE: Manu Chao UNDE: Blaj aLive CÂND: 5-6 iunie DE CE? Road trip, Ardeal,

Radiolina pornită

33

sunetelive.ro mai 2015

Festivalul poziţionat undeva între Sibiu şi Turda are un line-up atât de pestriţ că pentru noi nu prea poate fi un target pe anul ăsta. Guess Who, Sunrise Avenue (care au mai mult decât două piese?) şi Matisyahu (care trece printr-o metamorfoză foarte nereuşită) la un loc, pe un câmp? Mai punem în ceaun şi UNKLE Sounds (adică un set al lui James Lavelle) şi bătrânelul Thomas Fehlmann. Apoi te răcoreşti cu nişte deep-house văratic de la Saschienne. Mda. Să urce Manu!


EVENTS

 Ăsta-i un party de încălzire pentru Airfield CINE: Dope D.O.D. UNDE: Colectiv CÂND: 7 mai DE CE? Ca să scoţi din

dulap pantalonii largi din liceu

Festival, care va încinge Cisnădia la sfârşit de iulie şi început de august, vom mai vorbi despre treaba asta la momentul potrivit şi despre faptul că Little Dragon e poate cel mai relevant concert de festival pe anul ăsta (ah, şi Jungle, la Summer Well). Oricum ar fi, trei băieţi agitaţi, nervoşi şi flegmatici ajung în clubul Colectiv ca să livreze hip-hop pe un dubstep cam învechi şi versuri care se cam învârt în jurul cozii.

CINE: Ivy Lab UNDE: Arenele Romane CÂND: 9 mai DE CE?  Nu doar

drum’n’bass

34

sunetelive.ro mai 2015

Pe la începutul lui 2012, trei domni respectabili, Sabre, Stray şi Halogenix, scoteau împreună single-ul „Oblique”, o bucată cu mult sufleţel din categoria liquid. Doi ani mai târziu, trânteau primul EP sub umbrela Ivy Lab, numitul Missing Persons, foarte ascultabil şi versatil. Cei trei ajung la Bucureşti, într-un eveniment care promovează festivalul Outlook. Ăsta se întâmplă în Croaţia şi are atât de mult electro, dub şi reggae că s-ar putea să fie primul festival în timpul căruia îţi iei o zi liberă. Dacă ajungi.


35

sunetelive.ro aprilie 2015


EVENTS CINE: Ane Brun UNDE: Sala Radio CÂND: 10 mai DE CE? Îţi place la fel de

 A crescut în Molde,

Norvegia, apoi studenţia şi-a petrecut-o prin Oslo, Barcelona şi Bergen. În cel din urmă a început să-şi scrie propriile piese, dar l-a părăsit în scurt timp, mutându-se în Suedia, ţara unde a debutat şi încă trăieşte. Undeva între Roisin Murphy şi Kate Bush, dacă ne putem imagina aşa ceva, madam Brun ar cam fi de văzut în condiţiile în care te-ai plictisit de popul alternativ unor Lykke Li sau Grimes – şi pe care, de fapt, nu prea cred să le vezi prea curând prin ţărişoară.

mult Emilíana Torrini

CINE: Citizens! UNDE: Colectiv CÂND: 29 mai DE CE?  Încălzire de vară,

la cămăşi cu mânecă scurtă

36

sunetelive.ro mai 2015

La vreo trei ani de la albumul de debut, Here We Are, produs de Alex Kapranos de la Franz Ferdinand, dar şi de la prima apariţie pe o scenă românească, londonezii de la Citizens! ne fac încă o vizită, de data asta motivul fiind promovarea celui de-al doilea material, European Soul, de pe care probabil că ai ascultat deja „Lighten Up”. Ah, nu? Păi, caut-o. Synthpop de vară, cu miros disco electronizat spre Hot Chip şi un cocktail alături, mulţumesc. Şi mai au câteva.


EVENTS

Omul care scoate dracii din chitară Cine a dat peste Sun City Girls şi nu s-a mai lecuit ştie foarte bine ce înseamnă venirea lui Richard Bishop la Bucureşti. Cine nu, merită să-i acorde o duminică întreagă de ascultare

Chitaristul american ale cărui improvizații și compoziții reflectă adesea lumea din umbră a Indiei, Orientului Mijlociu sau Africa de Nord, e cunoscut ca fiind unul dintre membrii fondatori (alături de fratele său, Alan Bishop) ai grupului de pionieri din zona ethnic-improv experimental și underground, șarlatanii Sun City Girls, care timp de aproape 30 de ani au produs o vastă discografie de peste 50 de albume, 20 de casete și mai multe EP-uri. Sun City Girls a luat naştere în 1981, după ce frații Bishop au părăsit trupa Paris 1942, din care mai făceau parte J. Akkari și fostul toboșar al Velvet Underground, Moe Tucker. Muzica lor era extrem de variată, cuprinzând genuri precum spoken word, free

38

sunetelive.ro mai 2015

improvisation, jazz și rock, iar albumele conțineau versuri bazate într-o mare măsură pe interesele lor pentru misticism, subiecte paranormale (în special OZN-uri), culte religioase și ezoterism, manifestate adesea în titlurile pieselor precum și în coperțile albumelor. Performanceurile grupului erau de cele mai multe ori cât se poate de imprevizibile, uneori apropiindu-se de arta performativă, cu costume elaborate, machiaj de inspirație kabuki și crearea unei atmosferi ritualice, festive, alături de public. Primul album solo al lui Richard, Salvador Kali, a fost scos la prestigioasa casă de discuri a lui John Fahey, Revenant, în 1998, sub numele Sir Richard Bishop (pe care îl folosește


și astăzi). Albumul prezintă obsesiile și rădăcinile personale ale lui Bishop, extrase dintr-o varietate de surse din întreaga lume. Locust Music a lansat cel de-al doilea album al său, Improvika, în 2004. Acesta constă în nouă piese nepremeditate, cu un curs liber, pentru chitară acustică solo. În 2005, Bishop a început să susțină necontenit spectacole ca artist solo, cântând în toată Europa, în Australia și în Statele Unite. Nu s-a oprit de atunci. Anul 2006 a scos la lumină patru proiecte diferite pentru Sir Richard Bishop. Albumul Fingering the Devil, înregistrat în timpul unei sesiuni de improvizație, într-o zi liberă din timpul turneului european din 2005. Albumul surprinde într-un mod inedit muzica pe care Bishop o cânta pe scenă în acea perioadă. Apoi, au urmat alte două lansări la Locust:

Elektronika Demonika, un album de electronice experimentale întunecate, care însă nu conținea chitară, și While My Guitar Violently Bleeds, care conține trei compoziții extinse pentru chitară acustică și electrică. Scurtmetrajul de 30 de minute al lui Richard, intitulat God Damn Religion, un baraj neobosit de imagini cauzatoare de convulsii și transe, a fost scos pe DVD de către Locust pe 06.06.06. Un an mai târziu, a fost lansat albumul Polytheistic Fragments la Drag City. Acesta include lucrări pentru chitară acustică, electrică și lap-steel, și două compoziții pentru pian. Următorul a fost The Freak of Araby (Drag City, 2009). Acesta a fost primul album al lui Sir Richard Bishop care să conțină o întreagă formație de muzicieni, reprezentând un omagiu cordial adus regretatului chitarist egiptean Omar

Pe Sir Richard Bishop îl poţi vedea live, pentru prima dată în România, pe 13 mai în clubul Control din București, în cadrul unui eveniment The Attic Magazine și JADD.

Khorshid, precum și spiritului rezistent al muzicii Orientului Mijlociu. În luna mai a lui 2010, casa de discuri Drag City lansează albumul False Flag al trupei Rangda, o formație nouă ce-i are în componență pe Bishop, Ben Chasny (Six Organs of Admittance, Comets on Fire) și Chris Corsano (duo-ul FlowerCorsano, Flaherty/Corsano, Jandek, Bjork, etc). De asemenea, Richard e cofondatorul casei de discuri Sublime Frequencies, alături de fratele său, Alan Bishop și Hisham Mayet. Misiunea acesteia e de a achiziționa și lansa curiozități și obscurități din Africa, Sud-Estul Asiei și aşa mai departe. Din 2003 și până în prezent au lansat peste 65 de titluri.

39

sunetelive.ro mai 2015


40

sunetelive.ro mai 2015


TYLER, THE BAST ARD Tyler, The Creator a ajuns, cu noul său album, Cherry Bomb, la a patra ședință de terapie

41

sunetelive.ro mai 2015


„Yo, fuck 2DopeBoyz and fuck Naw Right / And any other fuck-nigga-ass blog that can’t put an 18 year old nigga / Making his own fucking beats, covers, videos and all that shit / Fuck you post-Drake-ass cliche-jerking, LAslauson rapping! / Fuck-nigga-ass Hypebeast niggas, now back to the album!”

DE PAUL BREAZU

Tyler Gregory Okonma o lua pe cont propriu la sfârșitul lui 2009, ieșind puțin din rândurile celui mai notoriu crew de hip-hop al ultimului deceniu, Odd Future Wolf Gang Kill Them All sau OFWGKTA, sau OFWGK†Δ, sau, scurt pe doi, Odd Future. „Well, Tyler, hi, I’m Dr. TC.” Bastard, primul său album solo, apărea pe infatigabilul Internet, în timp ce Dr. TC, alter ego-ul terapeut, își făcea și el intrarea în scenă în exact același an, încercând să-i rezolve niște probleme: „… and, um, I’m guessing / That your teacher sent you here to talk cause you were misbehaving / Um, it’s gonna be three sessions, today, tomorrow, Wednesday”. Teribilistul, măscăriciul, mitraliera de misoginie, homofobie și rasism (sic!) își găsea, în sfârșit, o oglindă în care să se privească. Sau, dacă vrei, o scuză pentru toate chestiile jignitoare pe care le-a spus vreodată. Și pe care urmează să le spună. Tyler, The Creator, puștiul născut în 1991 în Los Angeles, crescut de o mamă singură – „My father didn’t give a fuck / So it’s something I inherit / My mom is all I have / So it’s never Meet the Parents…”, spunea el pe „Bastard” – și trezit cu buzunarele pline de bani & invitații în anturaje glamouroase după ce Odd Future, grupul al cărui lider a fost mereu, s-a dat jos de pe skateboard-uri și a încălecat pe valul viralității online, balansând între Tumblr, Formspring, Twitter, Hypebeast și YouTube cu o grație de aplaudat, a reușit. Astmaticul Tyler, eminența cenușie și vocea găștii din California, stă, Doamne

42

sunetelive.ro mai 2015


„I HAD A COUPLE OF PROBLEMS AT A COUPLE OF SCHOOLS. I REMEMBER AT ANZA (ELEMENTARY, IN TORRANCE), I GOT INTO A LITTLE FIGHT WITH ANOTHER KID… AND THEN, ME AND MY MOM MOVED A LOT.” Los Angeles Times (2008)

43

sunetelive.ro mai 2015


44

sunetelive.ro mai 2015


sfinte!, pe coperta publicației britanice New Musical Express, privindune-n ochi: „I don’t give a sh*t about a royal wedding”. Suntem pe 27 aprilie 2011, iar buchetul de trandafiri albi și coroana purtată pe urechea stângă nu mint. Peste două zile, mai mulți americani decât britanici vor sta cu ochii lipiți de televizoare pentru a se înfrupta din carnea celei mai absurde ceremonii din tot universul. Tânărul Buffalo Bill se lăfăie pe coperta noului album, Goblin, produs de casa londoneză XL Recordings. „Kill people! Burn shit! Fuck school!”, ștampila pe care The Creator o lipea acestui nou disc, venea la pachet cu o atenționare: „Hey, don’t do anything that I say in this song, OK? / It’s fuckin’ fiction! / If anything happens / Don’t fuckin’ blame me, White America / Fuck Bill O’Reilly! Four, three, two, one.. ”. Tyler avea grijă de noi, gâdilându-ne nițel cu o săgeată îndreptată către Pink Floyd. În videoclipul pentru „Yonkers” înghite un gândac și-l vomită. „Everyone loves you, Tyler, you have to admit it”, îi spune Dr. TC. „I don’t even skate anymore / I’m too fuckin’ busy!”. A fi faimos înseamnă a fi înghițit pe nemestecate și regurgitat la infinit. Wolf, release-ul din 2013, face un pas în spate, ștergând pe jos cu radicalismul și violența anterioarelor albume. Autorul lui o spune cel mai bine: „Talking about rape and cutting bodies up, it just doesn’t interest me anymore... What interests me is making weird hippie music for people to get high to”. Gata cu fanteziile despre viol și textile

MOST PEOPLE ON THERE ARE RAPPERS WHO RAP ABOUT THEIR SNEAKERS AND CROOKS AMD CASTLES AND SHIT, OR SOME CLICHÉ LA RAPPERS WHO TALK ABOUT CRENSHAW AND KICKBACKS AND SLAUSON IN EVERYSONG. OR SOME FAGGOT HIPSTER WHO’S TRYING TOO HARD. I HAVE HIT THEM UP SO MANY TIMES TO PUT MY MUSIC UP, WHICH I THINK, AT AGE 16-17, MAKING HIS OWN BEATS AND RAPPING GOOD, WHICH SHOWS TALENT, SHOULD BE PUT UP. BUT NO, THEY RATHER NOT. SO FUCK 2FUCKBOYS, THEY CAN EAT MY ASS IN SPANISH.” Cakes & Brains (2009)

45

sunetelive.ro mai 2015


misogine, gata cu mizantropia și homofobia! Wolf devenea în acel an, în pofida tonului relativ cuminte, cea mai interesantă producție de până atunci a californianului. Chitara de pe „Cowboys”, sirenele de pe „Pigs”, pianul de pe „Colossus”, sintetizatorul de pe „Answer” te inițiau într-o călătorie în care beat-urile, chiar dacă mai dădeau uneori pe lângă, sunau în acord cu poveștile intimiste ale lui Tyler, pe un disc pe care ateriza până și infanta neokraut Laetitia Sadler. The Creator începea să se maturizeze? Poate.

I’M NOT HOMOPHOBIC. I JUST THINK «FAGGOT» HITS AND HURTS PEOPLE. IT HITS. AND «GAY» JUST MEANS YOU’RE STUPID. I DON’T KNOW, WE DON’T THINK ABOUT IT, WE’RE JUST KIDS. WE DON’T THINK ABOUT THAT SHIT. BUT I DON’T HATE GAY PEOPLE. I DON’T WANT ANYONE TO THINK I’M HOMOPHOBIC.” New Musical Express (2011)

Cu toate astea, primele trei ședințe de terapie anunțate de misteriosul Dr. TC, Bastard, Goblin și Wolf, reușeau doar parțial să rezolve nenumăratele probleme ale lui Okonma. La cei 24 de ani, împliniți în martie anul acesta, Tyler, The Creator are deja o istorie consistentă a „meciurilor” neamicale cu artiști ca B.o.B., Bruno Mars, Hyley Williams sau Chris Brown și un cazier setat pe violență – a fost arestat pentru vandalism și instigare la revoltă împotriva autorităților. „Tyler the Darkskin, arrested in Austin / Cops know who I was cause kids said the show was awesome”. „Buffalo”, a doua piesă de pe cel mai nou album al artistului american, lansat pe 9 aprilie de Odd Future Records, nu iartă pe nimeni, de la cei care i-au criticat spot-ul retras din motive de rasism pentru Mountain Dew la rapper-ul Hopsin sau la activistul social Boyce Watkins, cel căruia Tyler îi „datorează” interzicerea amintitului clip. E și un strop de suferință aici, cea a

46

sunetelive.ro mai 2015

neînțelesului, dar pucioasa rămâne în continuare arma muzicianului. Cherry Bomb se lansează cu un riff de chitară și rămâne până la capăt un album ciudat, în care noise-ul și soul jazz-ul reușesc să se întâlnească fără a ieși scântei: „I don’t like to follow the rules / And that’s just who I am / I hope you understand…”. Cel puțin la fel de ciudat ca autorul lui care, pe măsură ce devine un producător mai abil, își pierde din capacitatea de a (se) observa.


47

sunetelive.ro mai 2015


Brian Shimkovitz, student la etnomuzicologie, revenise în Statele Unite cu câteva cutii pline de casete cu muzici africane cumpărate de pe străzi. Printre ele, una dădea piesa cu care newyorkezul își inaugura blogul — „Moma Yendodo”. Venit din perioada în care rap-ul american suna foarte electro, având un refren care repeta absurd „Scooby, scooby, a scooby, dooby, dooby” și sunând ca întâlnirea dintre Grandmaster Flash și adevăratul Scooby-Doo, cântecul din 1994 al unui artist ghanez care-și spunea Ata Kak era o bizară comoară lo-fi și DIY care-l făcea pe Shimkovitz să exclame: „Nu cred că o să ascultați vreodată ceva asemănător. Am cumpărat-o de la un tip din Cape Coast, Ghana, care vindea casete pe stradă”. Anul acesta, după ce ATfA s-a transformat în label și după ce Shimkovitz a dat de urma autorului muzicii, caseta lui Ata Kak, pe numele lui adevărat Yaw Atta-Owusu, a fost remasterizată și reeditată, devenind unul dintre cele mai importante release-uri din prima treime a lui 2015. Ata Kak Obaa Sima Awesome Tapes from Africa 3 martie

African Rap Atac În 2006, un american întors dintr-o călătorie de studii în Africa inventa un blog dedicat cassette culture-ului descoperit în acea parte a lumii, numit Awesome Tapes from Africa. DE PAUL BREAZU

48

sunetelive.ro mai 2015


MENTAL ON METAL

Știu ceai să faci vara asta Capetele de afiș ale concertelor de metal din România anului 2015 ar putea sta, cu mici excepții, pe scena unor festivaluri din prima jumătate a fantasticilor ani ’90, perioada aceea pe care începem să ne-o amintim distorsionat. Am surfat printre ele pentru a alege șase live act-uri pe care e obligatoriu să le vezi vara asta.

Judas Priest 1 iulie / Romexpo / București De ce? Deși a mai fost la București de circa 1.000 și ceva de ori, Judas Priest e o delicatesă care nu trebuie ratată: heavy metal britanic & total camp, născut în anii ’80 și ținut în viață în decada următoare de un disc perfect, lansat chiar în 1990. Motivul acestei noi veniri a lui Rob Halford & Co., aduși de organizația Events, e un album de anul trecut, Redeemer of Souls. Așa cum probabil vă așteptați, în deschidere va cânta Helloween. events.ro

Amorphis @ Metalhead Meeting 12-14 iunie / Cotroceni Open Air / București De ce? Nu neapărat pentru ce mai înseamnă această trupă astăzi, ci pentru amintirea acelui disc dintrun an care pare astăzi atât de îndepărtat, 1994. Tales from the Thousand Lakes e numele lui și are meritul de a fi picurat, blasfemie!, poezie în death metal-ul cu voci aruncate din rărunchi – „Those words we have got / From the Norths furthest fields / From the heaths of Kalevala”… La cel mai „greu” festival de metal din vara asta cântă și Satyricon, și Negură Bunget. Și mulți, mulți alții. metalhead.ro

Skindred @ I Am the Rocker Festival 4-5 iulie / Romexpo / București De ce? Pentru că nu ai foarte des ocazia să vezi o trupă de metal având un vocalist cu bunici în Jamaica. Skindred vine din Țara Galilor și ar putea însemna pentru metal-ul european ceea ce a însemnat Anthrax pentru cel american, cu un amendament: în loc de rap, reggae, drum & bass și eventual jungle. Dincolo de numele neinspirat al festivalului, pe afiș mai stau, printre alții, inepuizabila formație Dream Theater și Carcass. iamtherocker.com

50

sunetelive.ro aprilie 2015

CU PAUL BREAZU Godsmack 27 iunie / Arenele Romane / București De ce? Trupa din Massachusetts care a reușit săși arunce, Dumnezeule mare!, trei albume pe prima poziție a Billboard 200 are o zi dedicată ei în Boston, 6 august, și un album lansat în august 2014, 1000HP, pe care îl promovează printr-un turneu european care bifează și România, într-un eveniment organizat de Phoenix Entertainment. phoenixentertainment.ro Cannibal Corpse 24 iulie / Arenele Romane / București De ce? O altă nestemată de pe planeta metal-ului nouăzecist extrem, Cannibal Corpse vine să cânte la București – via Phoenix Entertainment – și în aer liber, după ce a bifat, acum câțiva ani, un concert în Studio Martin. Motivul? Turneu de promovare a albumului A Skeletal Domain. phoenixentertainment.ro Kataklysm @ Rockstadt Extreme Fest 12-15 august / Terenul de biatlon / Râșnov Venită din Canada, Kataklysm e cumva singura reprezentantă a genului northern hyperblast, chestie datorată în mare măsură tobarului Max Duhamel. Omul nostru nu vine la Râșnov – nu mai e în trupă de vreo doi ani –, ceea ce nu e neapărat rău, ținând cont de faptul că înlocuitorul său, sociologul Oli Beaudoin, e un baterist galactic. rockstadtextremefest.ro


Sunete Mai 2015  

Revista se găseşte în locuri precum Control Club, Cărtureşti Verona, Cărtureşti Carusel, Fabrica, Magazinul Muzica, Hard Rock Cafe, Fire, Cl...