Raport 2011 Banca Mondiala - Sistemul sanitar din Romania

Page 1

28 aprilie 2011


I. PERFORMANŢA SECTORULUI DE SĂNĂTATE Starea de sănătate  Venit

Romania

UE

Venit pe cap de locuitor (2009)

7500$

32845$

Speranta de viata

69,9 B 77,5 F

76.5 B 82.6 F

 Rata de deces standard în România din cauza bolilor de inimă la

ambele sexe (194 la 100.000 de locuitori) - mult sub cea a ţărilor cu niveluri de venit similare (330 la 100.000 de locuitori), deşi ţara înregistrează doar un progres scăzut în adaptarea la rezultatele cardiovasculare ale ţărilor din UE.  În alte sectoare cum ar fi prevenirea, România nu se compară în mod pozitiv cu ţările omoloage (exemplu - decesul datorat cancerului cervical, - DEPISTABIL. Există o rată ridicată de cancer cervical în România)


I. PERFORMANŢA SECTORULUI DE SĂNĂTATE Reacţia utilizatorilor  cozile mari  pacienţii nemulţumiţi care nu pot obţine serviciile de diagnostic sau medicamentele necesare.  nedreptăţi în contactul lor cu sectorul de sănătate – sistemul oferă puţine alternative, iar furnizorii nu reuşesc adesea să facă efortul de a fi atrăgători sau binevoitori faţă de utilizatori (de aici probleme legate de curăţenie sau lipsa întreţinerii).  Persistenţa plăţilor informale este o problemă - reflectă o lipsă de preocupare faţă de drepturile pacienţilor şi de libertatea furnizorilor de a decide ce calitate a serviciilor să ofere pacienţilor. Studiile sugerează că plăţile informale sunt încasate pe scară largă îndeosebi pentru serviciile de spitalizare; peste 60 % din pacienţii spitalelor fac plăţi informale.  Sectorul privat al serviciilor este nesemnificativ. Doar 3% din consultaţii au loc într-un cabinet/clinică privată.


I. PERFORMANŢA SECTORULUI DE SĂNĂTATE Echitate şi Protecţie Financiară  Majoritatea persoanelor sărace care au nevoie de servicii de sănătate nu caută asistenţă (aproape jumătate din cele mai sărace 20 de procente din populaţie).  decalaj deosebit de mare în tratarea bolilor cronice, deoarece 42 % din persoanele sărace care declară că au o boală cronică nu caută asistenţă în comparaţie cu 17 % dintre persoanele bogate.  Circa 85% dintre persoanele sărace care au nevoie de asistenţă medicală nu o primesc.  Trei din patru pacienţii săraci plătesc pentru asistenţă.  62% din persoanele sărace care au nevoie de medicamente le

plătesc.  Rata medie de plată pentru săraci este aceeaşi ca pentru toate celelalte grupe de venit


I. PERFORMANŢA SECTORULUI DE SĂNĂTATE Sustenabilitatea financiară  Între 2005 şi 2008, veniturile din sectorul public de sănătate au crescut rapid, cu 23 % pe an > veniturile publice totale.  Nevoile de finanţare ale sectorului de sănătate au crescut într-un ritm şi mai rapid datorită:  creşterii numărului de medicamente eligibile pentru subvenţionare  eliminării plafoanelor pentru medicamentele compensate.

 sectorul de sănătate a acumulat datorii la medicamente şi alţi furnizori.  CNAS a trecut de la un mic surplus în 2006 şi 2007 la înregistrarea unor deficite

mari în 2008 şi 2009.  Rezervele CNAS au fost insuficiente pentru a acoperi tot deficitul, şi până la jumătatea anului 2010, CNAS acumulase datorii foarte mari (îndeosebi către furnizorii de medicamente).  Parlamentul a aprobat un transfer special pentru plata acestei datorii, dar, odată plătită, creditorii au apărut cu cereri suplimentare.  Auditorii au descoperit ulterior că spitalele şi farmaciile vânduseră produse şi servicii, dar facturile nu fuseseră luate în calcul de casele de asigurări de sănătate pentru că ar fi depăşit plafoanele aprobate admise în bugete.


II. DESCRIEREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE  După revoluţia din 1989, România a iniţiat o reformă a sistemului centralizat,

bazat pe taxe => un progres semnificativ în direcţionarea sistemului către această viziune DAR  persistă încă multe elemente din vechiul sistem  nu au fost create anumite capacităţi vitale care să permită funcţionarea eficientă a noului sistem.  Teoretic, responsabilitatea principală a Ministerului Sănătăţii este  de a dezvolta politici naţionale de sănătate, (programe naţionale de sănătate

neobişnuit de mari)  de a reglementa sectorul de sănătate,  de a stabili standarde de organizare şi funcţionare  de a îmbunătăţi sănătatea publică. Drept urmare, departamentul de politici este slab dotat cu personal, iar calitatea reglementării este aproape inexistentă.

 Reţeaua de furnizare este puternic polarizată către asistenţa în regim de spitalizare.  În 2010, spitalele au cheltuit peste 50 % din bugetul public pentru

sănătate în timp ce asistenţa medicală primară a primit mai puţin de 7 % (ajungând la maximum 9 % în 2008)


II. DESCRIEREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE  Sistemul de asigurări de sănătate este administrat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), un organism central cvasi-autonom cu 42 de birouri judeţene de asigurări de sănătate care răspund de contractarea serviciilor cu furnizorii de servicii de sănătate.  Deşi aproape toată populaţia de 22 milioane a României are dreptul la beneficii, un număr estimat de 11 milioane nu contribuie la asigurările sociale de sănătate,  fie pentru că sunt oficial scutiţi de plată (incluzând pensionari, şomeri, deţinuţi, personal militar, persoane în concediu de maternitate sau de boală şi studenţi)  Fie pentru că activează în sectorul informal şi nu contribuie.  Pentru angajaţi, rata totală a contribuţiilor la asigurări, luând împreună angajatori şi angajaţi, este în prezent de 10,7 % din salariul unui contribuabil.  În 2010 a fost adoptată legea care a extins contribuţiile la încă circa 3,5 milioane de oameni, incluzând pensionarii care câştigă peste un anumit prag.  se aşteaptă ca şi consiliile locale să contribuie la finanţarea spitalelor aflate în administrarea lor.  O lege privind coplata este dezbătută în Parlament şi se aşteaptă să se înceapă punerea ei în aplicare în 2011.  O parte semnificativă a bugetului sănătăţii este finanţată din taxele la ţigări şi alcool şi de taxele generale, incluzând în 2010 programele naţionale de sănătate şi plata datoriilor către firmele de produse farmaceutice şi alţi furnizori.


III. ESTE SUBFINANŢATĂ SĂNĂTATEA ÎN ROMÂNIA?  Majoritatea comparaţiilor sugerează faptul că România

cheltuieşte mai puţin pentru sănătate decât ţările similare.  Potrivit cifrelor oficiale, România cheltuieşte puţin peste 5 % din PIB-ul său pentru sănătate, comparativ cu o medie europeană de 6,5 % şi o medie UE de 8,7 %.  O parte din diferenţă reiese din cheltuielile publice relativ scăzute ale României din sănătate, iar cealaltă parte din cheltuielile private mici.  Statistica oficială pentru cheltuielile private arată că doar 18 % din cheltuielile de sănătate sunt private în România, ceea ce este foarte puţin în comparaţie cu Bulgaria (41 %), Polonia (28 %) şi alte ţări învecinate.


Categorie

Poziţia

Drepturile şi informarea pacienţilor

28

e-Health

32

Timpii de aştepare

16

Rezultate

29

Varietatea şi accesul la servicii

30

Produse farmaceutice

25

General

32

• Indexul Consumatorului de Sănătate European a constatat absenţa performanţei generale a sectorului de sănătate din România. • România s-a clasat a doua din ultimele ţări analizate, primind un scor asemănător cu cel al Bulgariei, Letoniei şi Albaniei. • Scorul general al sistemului său de sănătate a fost puţin peste jumătatea scorului primit de Olanda, care a fost în vârful listei. Tabelul 1.1 Indexul Cnsumatorului de Sănătate European 2009 Clasament în funcţie de subdomeniul ales pentru România


B.1. ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ  Teoretic, instituţiile care acordă asistenţă medicală primară realizează campanii de promovare a sănătăţii şi prevenire a bolilor şi acordă servicii de diagnostic, tratament şi reabilitare, de obicei prin tehnologie esenţială (de exemplu laboratoare).  În practică, serviciile oferite de cei 11.800 de medici de familie din România se limitează la  monitorizarea femeilor gravide şi a nou-născuţilor,  imunizarea copiilor  monitorizarea pacienţilor cu boli cronice,  Nu există încercări de prevenire a bolilor.  Pacienții ajung la medicii de familie când suferă de o boală gravă (cancer sau boli cardiovasculare severe) şi au nevoie de reţete pentru medicamente.  Fiecare cabinet de asistenţă medicală primară poate încheia un singur contract cu o casă de asigurări de sănătate, care poate fi CNAS (CJAS), CASAOPSNAJ, CASMTC, indiferent de instituţia la care este asigurat pacientul.  Veniturile cabinetelor medicilor de familie sunt foarte mici (din cauza valorii scăzute a punctului pe scara finanţării) şi nu permit medicilor să realizeze investiţii, din moment ce abia pot plăti salariile asistenţilor din bugetul lor.


ALOCAREA FONDURILOR ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE CĂTRE PRINCIPALELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE SĂNĂTATE 1999-2009

•Bugetul Fondului Asigurărilor de Sănătate a crescut de la 500 de milioane de euro în 1999 la aproape 4 miliarde de euro în 2010, DAR •Asistenţa medicală primară şi asistenţa în ambulatoriu nu au primit efectiv fonduri suplimentare, cu excepţia perioadei 2007-2008 pe parcursul Programul Naţional de Evaluarea a Stării de Sănătate a Populaţiei. •Bugetul alocat centrelor de asistenţă medicală primară a rămas foarte mic ca procent din bugetul total şi ca valoare reală, •Nu acoperă costul real al serviciilor de sănătate. •Salariile au scăzut •Nemulţumirea pacienţilor şi a furnizorilor pare a fi răspândită pe scară largă


 Din punct de vedere istoric, România a alocat o pondere mai mică din avuţia sa naţională pentru domeniul sănătăţii decât alte ţări.  2008 – România a cheltuit în jur de 4,8 % din produsul intern brut (PIB) pe sănătate în timp ce media europeană este de 5,2% din PIB. Ponderea sănătăţii în PIB a crescut până în 2005 când a atins 5,2 % din PIB, dar ulterior a scăzut.  Contribuţia publică la cheltuielile pentru asistenţă medicală a crescut de la 2,9 la 3,8 % din PIB35. Ca atare, România alocă sănătăţii cea mai mică pondere din avuţia sa dintre toate ţările care au aderat la UE. Tabelul 3.1 de mai jos arată clar că nivelul absolut de cheltuieli din sănătate al României şi cheltuielile ajutate pe persoană sunt ambele elemente marginale comparativ cu vecinii săi şi cu alte ţări care au aderat la UE.

Cheltuieli de sănătate ca % PIB-2008 Sursa: OMS –Baza de date Sănătate pentru Toţi 2008 Notă: * PPP semnifică paritatea puterii de cumpărare pe cap de locuitor, în USD


STIMULENTE FINANCIARE PENTRU ÎNGRIJIREA PRIMARĂ  Aplicarea plafoanelor de activitate prin sistemul de plată pe bază de

 

 

puncte duce la utilizarea ineficientă a timpului de către medici. În mod evident, ei au un surplus de timp care ar putea fi folosit pentru a trata mai mulţi pacienţi. Pentru a încuraja clinicienii să practice în zonele rurale, ar fi potrivit să li se dea mai multe stimulente ca să facă acest lucru. Balanţa dintre capitaţie şi taxele pentru serviciu va fi modificată în 2011, lucru care va mări coeficientul taxei pentru servicii la 50 % din veniturile doctorilor. Pacienţii vor fi astfel încurajaţi să caute asistenţă în mediul de îngrijiri primare, lucru care este de dorit. Există un plafon superior pentru servicii și medicul nu îl poate depăși Totuşi, eficienţa şi eficacitatea acestor servicii nou livrate trebuie analizată şi auditată pentru a asigura că:  sunt abordate bolile prioritare şi factorii de risc,  că sunt acoperite toate grupele de populaţie şi  că tipurile de asistenţă furnizate sunt corespunzătoare.


PROCENTUL DE MIGRARE A MEDICILOR ร N FUNCลขIE DE ลขARA DE FORMARE

Sursa: Garcia-Perez et al (2007)


 

     

Un studiu recent efectuat de Colegiul Medicilor din România a constatat că 60% din medici au declarat că ar emigra din România – o cifră extrem de ridicată (Colegiul Medicilor din România, 2010). Regiunea din România de unde emigrează cei mai mulţi medici este cea de nord-est, regiunea cea mai defavorizată din punct de vedere economic din România. Cele mai frecvente specializări ale acestor medici sunt:  medicina de familie,  terapie intensivă şi  psihiatrie, Franța, Germania, Italia şi Marea Britanie par a fi ţările de destinaţie ele mai căutate, ceea ce coincide nu numărul mare de medici imigranţi raportaţi de ţările de destinaţie. 1.000 de medici români s-au înregistrat în Franţa între ianuarie 2007 şi iulie 2008 (CNOM, 2009). Între 2003 şi 2008, Camera Medicală Federală din Germania a raportat intrarea a 927 de medici străini din România (Camera Federală a Medicilor, 2009) iar Consiliul Medial General al Marii Britanii (GMC) a raportat 671 de medici înregistrați din România între anii respectivi. În Italia, 555 de medici români s-au înregistrat la Asociaţia Medicală din Italia (EMN, 2009). Migrarea medicilor şi a asistenţilor medicali rămâne o preocupare majoră pentru factorii de decizie politică. Într-un interviu recent, ministrul Sănătăţii a recunoscut că nivelurile migraţiei sunt în creştere şi cel mai probabil vor continua să crească în următorii 10-15 ani. El a recunoscut că peste 9.000 de medici au solicitat un certificat de verificare din 2007.


VENITUL MEDIU AL MEDICILOR ÎN ŢĂRILE SELECŢIONATE

•Referindu-ne în mod specific la medici, se pot utiliza două indicatoare comune pentru a compara câştigurile medicilor din diferite ţări. Prima este ajustarea câştigurilor la puterea de cumpărare. Cea de-a doua este compararea câştigurilor medii ale medicilor cu nivelurile medii ale veniturilor la nivel de economie conform măsurării PIB-ului pe cap de locuitor. În cadrul unui eşantion de ţări pentru care sunt disponibile informaţii, în conformitate cu aceste două măsuri, medicii din România sunt plătiţi mult mai puţin, în medie, decât medicii din alte ţări. Un medic român câştigă de asemenea aproximativ echivalentul nivelului venitului pe cap de locuitor, în timp ce în alte ţări un medic câştigă de 1,6 ori mai mult decât nivelul venitului pe cap de locuitor.


VENITURILE CABINETELOR MF •Informaţii cu privire la veniturile Cabinetelor medicale individuale sunt disponibile prin intermediul CNAS. • Venitul mediu al cabinetelor medicilor de familie pentru al treilea trimestru din 2010 a fost de 24.760 RON sau 8.253 RON pe lună. • Există variaţii semnificative geografice ale veniturilor. Veniturile medii cele mai mici au fost înregistrate în judeţele din Centru şi din Vest ale ţării şi în judeţele din Moldova (cu excepţia Botoşani, Bacău şi Vaslui DAR – mai puțini medici, capitație mai mare!!!).


PRINCIPALELE CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI PENTRU UN PLAN DE ACŢIUNE  extinderea serviciilor medicale primare poate veni rapid şi în mod

substanţial în beneficiul segmentului de populaţie săracă.  serviciile de prevenţie sunt foarte slabe în România.  creşterea bugetului pentru serviciile medicale primare (SMP) ar avea sens treptat dar în mod substanţial. Această creştere ar putea ajunge cel puţin la 10 - 12 procente din totalul alocat sănătăţii în cel mult 5 ani pentru a crea o bază financiară şi profesională pentru ca medicii de familie să îşi îmbunătăţească profilul şi să îşi sporească prestigiul.  Medicii de familie ar trebui să ofere servicii de prevenție (screening pentru depistarea precoce a cancerului, a diabetului şi TB),


PRINCIPALELE CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI PENTRU UN PLAN DE ACŢIUNE  îngrijirea persoanelor în vârstă, în special în zonele defavorizate, în

spitale mici care au fost transformate special pentru această utilizare.  fonduri pentru instruirea medicilor de familie, pentru achiziţionarea de echipamente noi şi pentru angajarea de personal suplimentar ca de exemplu secretari şi asistenţi sociali.  recomandăm să se proiecteze şi să se implementeze Sănătatea în Toate Politicile (programe trans-sectoriale de prevenire a populaţiei), incluzând legislaţia necesară pentru reducerea factorilor de risc (de ex : accize pe tutun, interzicerea fumatului în locuri publice, etc.)  campanii naţionale de comunicare şi intervenţii şi programe de prevenţie specifice bazate pe populaţie şi pe individ pentru  reducerea factorilor ridicaţi de risc  creşterea screening-ului pentru depistarea cancerului,

 pentru vaccinare şi  monitorizarea dezvoltării.


CREŞTEREA TREPTATĂ, DAR SUBSTANŢIALĂ A BUGETULUI PENTRU ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ.  De la 5% în prezent  cel puţin 10 – 12% din totalul cheltuielilor pentru sănătate în mai puţin de

cinci ani ar crea baza financiară şi profesională care ar permite medicilor de familie creşterea propriului profil şi prestigiului.  Medicii de familie ar trebui implicaţi în furnizarea de servicii preventive (precum detectarea timpurie a cancerului, a diabetului şi a TB şi lupta împotriva fumatului şi a altor factori de risc) şi în acţiunile de îngrijire a persoanelor vârstnice, în special în zonele în care spitalele mici au fost transformate.  Asistenţa medicală primară trebuie utilizată ca element cheie într-un pachet de bază ce va reduce inechitatea în ceea ce priveşte accesul la asistenţa medicală. Acest pachet nu trebuie definit ca o listă pozitivă de boli, ci mai degrabă ca o metodă de a micşora distanţa dintre “drepturile oficiale” (menţionate în cadrul legislativ) şi “acoperirea eficientă” (accesul la şi folosirea serviciilor esenţiale), înlăturându-se astfel barierele economice, culturale şi geografice, din cauza cărora o mare parte din populaţie nu poate beneficia de asistenţă medicală eficientă.  De asemenea, vor fi necesare fonduri şi pentru instruirea medicilor de familie, achiziţionarea de noi echipamente şi angajarea de personal suplimentar (precum secretare şi asistenţi sociali).




ALOCAREA FONDURILOR CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ÎN COMPONENTELE PRINCIPALE ALE SISTEMULUI DE SĂNĂTATE, 1999-2009


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.