Page 1

P U B L I C A Ț I E E D I T A T Ă S U B P A T RO N A J U L SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE MEDICINĂ D E FA M I L I E /M E D I C I N Ă G E N E RA L Ă

Management CRITERIILE DE EFICIENŢĂ ~N ORGANIZARE Dr. Adrian Grom

Nr. 21 l OCTOMBRIE 2012

Pag. 16

„Cercet\torul din s\n\tate, pe cale de dispari]ie” Interviu cu prof. dr. Florin Mih\l]an Interviu realizat de Alexandra Pârvulescu

Info update Formarea medicului în Marea Britanie Orice medic, indiferent de nivel, este implicat în activităţi academice, fără a fi cadru didactic propriuzis. Aş putea spune că orice medic care îşi doreşte să progreseze trebuie să fie implicat obligatoriu în activităţi educaţionale şi ştiinţifice. Pag. 3 Legisla]ie Calendarul de vaccinare 2012 În anul 2012, Programul Naţional de Imunizare, mai precis “Calendarul Naţional de Vaccinare 2012”, a suferit două modificări majore, prima la 1 iunie - prin Ordinul MS/CNAS nr. 272/72/2012, iar următoarea în luna august - prin Ordinul MS/CNAS 767/376/2012. Pag. 6

pag. 8 Prof. dr. Florin Mihălţan se află la cârma Societăţii Române de Pneumologie (SRP) de mai bine de 6 ani, încercând să schimbe mentalitatea c\ medicii ftiziologi sunt doctorii care tratează o singură boală. Prin numeroasele activităţi pe care le desfăşoară cu SRP, încearcă să menţină contactul cu plutonul fruntaş al pneumologiei internaţionale. Prof. dr. Florin Mihălţan a dovedit că se poate să accesezi fonduri europene pentru dezvoltarea unei specialităţi medicale, SRP fiind singura societate care s-a angrenat într-un program european cu fonduri structurale. ää

Puls SNMF RCGP International Development Days octombrie 2012 Secretul prestigiului RCGP constă în seriozitatea şi rigurozitatea cu care organizează examenul de confirmare în specialitate. În urma promovării acestui examen, medicul devine membru al RCGP cu drept de liberă practică în Regatul Unit. Pag. 10 Echipa MF Raportul cost/eficienţă în tratamentul poliartritei reumatoide Tratamentul poliartritei reumatoide, boală invalidantă şi potenţial letală, a suferit schimbări considerabile în ultimii ani. Asistăm la o nouă abordare terapeutică a principalei forme de reumatism inflamator cronic, care a devenit posibilă graţie progreselor care s-au petrecut sub ochii actualei generaţii de reumatologi. Pag. 13 Echipa MF Vaccinarea, `n continuare o „provocare” Medicii de familie din România au avut ocazia să participe la sesiunea ştiinţifică “Vaccinarea, în continuare o provocare!”. Evenimentul a fost organizat în cadrul Conferinţei Regionale “Medicul de familie practician şi manager” care a avut loc în perioada 11-14 octombrie, la Bucureşti. Pag. 14

m~êíÉåÉêáW

2012 Timi[oara - 14 - 15 februarie Târgu Mure[ - 20 - 21 martie Ia[i - 24 - 25 aprilie Bucure[ti - 10 - 11 mai Gala]i - 22 - 23 mai Constan]a - 12 - 13 iunie Slatina - 18 - 19 septembrie Ploie[ti - 16 - 17 octombrie l Cluj - 5 - 6 noiembrie Bra[ov - 20 - 21 noiembrie

Cluj Napoca 5 - 6 noiembrie

Organizator:

Sub patronajul: m~êíÉåÉêá=ãÉÇá~W


2

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

88,5% dintre români vor avea acces la medicamente [i tratamente inovatoare

Mirela Boroeanu-Stanca Redactor [ef

EDITORIAL

Alba-neagra cu închiderea spitalelor Reorganizarea sistemului sanitar prin comasări şi reprofilări de spitale, o măsură politico-financiară asumată de Cseke Attila, ministru al cabinetului Boc, se pare că a fost mai degrabă sursă de probleme decât soluţie a risipei din sistem. Având ca obiective declarate în egală măsură reducerea costurilor şi binele contribuabililor, ea nu şi-a atins scopul pentru care a fost luată. Din contră, oamenii au murit în faţa porţilor închise ale spitalelor desfiinţate, iar sistemul sanitar este în continuare subfinanţat. Lipsa unei soluţii coerente la închiderea spitalelor i-au făcut pe oponenţii acestei măsuri să acuze autorităţile că aplică orbeşte acordul cu FMI şi Banca Mondială de reducere a arieratelor din Sănătate prin t\ierea numărului de paturi la nivelul celor din Uniunea Europeană. Cu toţii susţineau că trebuia realizat\ o evaluare corectă, să se vadă dacă, într-adevăr, acele spitale meritau să fie închise. Ceea ce a şocat atunci a fost faptul că pe lista comasărilor şi reprofilărilor nu se aflau numai spitale mici, neperformante, ci erau vizate unităţi sanitare recunoscute în lume ca instituţii medicale de elită, comparabile cu spitale similare din UE. Exemplul de referinţă este cel al Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare din Tg. Mureş, centru de excelenţă în chirurgia pe cord, care a fost transformat în secţie a Spitalului Clinic de Urgenţă din Tg. Mureş. Reacţiile vehemente din partea lumii medicale şi din partea asociaţiilor de pacienţi şi ale societăţii civile în ansamblu, nu au impresionat autorităţile. Că a fost o decizie neinspirată se dovedeşte acum, deşi costurile sociale ale măsurii nu au fost calculate, iar cele financiare probabil neestimate corect. Aceasta dovedeşte decizia luată de Guvernul Ponta şi anunţată de Raed Arafat, subsecretar de Stat în Ministerul Sănătăţii, care prevede că Institutul Inimii din Tg. Mureş şi Institutul de Gastroenterologie din Iaşi revin la forma administrativă anterioară guvernării Boc, managerii urmând să aibă control asupra bugetelor. Fiecare dintre cele două institute va avea un manager care va participa la negocierea, stabilirea şi fundamentarea bugetului instituţiei medicale pe care o conduce. De asemenea, cele două institute vor avea bugete alocate separat pentru a se cunoaşte exact care sunt sumele atribuite şi cheltuielile necesare funcţionării. Îmi place să cred că decizia a fost luată ca urmare a reevaluării importanţei şi beneficiilor funcţionării la această manieră a celor două institute şi că ar avea mai puţin conotaţii electorale.

Mai mult decât atât, conform sondajului de opinie efectuat de institutul IMAS Marketing și Sondaje, peste jumătate dintre cei intervievați 56,9%, ar fi de acord să plătească prețul integral al unor medicamente ieftine în schimbul compensării unor medicamente scumpe. “În Marea Britanie și Germania, de exemplu, pacienților li se oferă acces imediat la tratamentele de ultimă generație. În alte state europene, perioada de așteptare variază de la 88 la 392 de zile. În acest moment, românii sunt ultimii în clasamentul european al accesului la medicamente inovatoare, cu peste 5 ani de așteptare, speranța de viață a românilor fiind cea mai mică din Europa, cu 6 ani mai mică decât media din Uniunea Europeană”, a declarat Almin Adzovic, președintele Local American Working Group (LAWG). 45,4% dintre români ar prefera să cumpere medicamente originale (inovatoare, pentru care nu există echivalent terapeutic, protejate de brevet) și doar 17% optează pentru medicamente generice (echivalente terapeutice ale medicamentelor originale, ale căror brevete au expirat). De asemenea, 82% dintre respondenți recunosc că medicamentele noi sunt importante pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

În ceea ce privește dorința lor de a avea acces la medicamente de ultimă generație - 34,2% cred ca ar fi bine ca lista să fie actualizată o data la un an, urmați de românii care cred că o dată la 6 luni - 23,7% sau ori de câte ori apare un medicament nou - 23,6 %. Sondajul de opinie a fost desfășurat în luna august la cererea LAWG, la nivel naţional, pe un numar de 1.036 respondenți, cu o marjă de eroare de 3%.

1,5% din bugetul Sănătăţii pentru actualizarea listei de medicamente compensate Cegedim a lansat studiul Reimbursement Impact Estimation, privind actualizarea listei de medicamente compensate. Conform studiului de impact statul român trebuie să aloce 94,3 milioane RON pentru introducerea pe lista a celor 140 de molecule, care sunt în aşteptare încă din anul 2007, pentru bugetul

Ziua Pneumologiei Româneşti Societatea Română de Pneumologie şi compania farmaceutică Novartis au lansat la 3 octombrie Ziua Pneumologiei Româneşti. Iniţiativa a pornit din presiunea pe care o pune prevalenţa în creştere a unor afecţiuni cronice nontransmisibile. Potrivit unui studiu realizat de Institutul Marius Nasta, România are la ora actuală aproximativ 1 milion de pacienţi astmatici, 5 milioane de potenţial bronşitici şi mai bine de un sfert din populaţie cu dependenţă nicotinică. „La poarta specialităţii bat insistent o multitudine de boli infecţioase şi non-infecţioase, iar implicarea specialiştilor noştri, ca şi responsabilitatea lor, este imensă”, a declarat prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie.

Publisher: Cristian Iosif Director editorial: Dr. Rodica T\n\sescu, pre[edinte SNMF Redactor [ef: Mirela Boroeanu-Stanca, mirela.boroeanu-stanca@ pbsolutions.ro

sănătăţii creşterea costurilor fiind de doar 1,5%. Potrivit directorului general Cegedim România, Petru Crăciun, în prezent, în România, sunt compensate medicamente în valoare de 6,415 milioane RON, ceea ce reprezintă 60% din totalul medicamentelor eliberate pe bază de prescripţie medicală. “Pentru actualizarea listei cu numărul integral de molecule care se află acum în aşteptare, statul român ar trebui să aloce în plus suma de 94,3 milioane RON în primul an”, a declarat Petru Crăciun. ,,Vorbim de o creştere a bugetului actual alocat medicamentelor compensate doar cu 1,5% - sumă comparabilă cu fondurile alocate proiectului pentru construcţia sălilor de sport în şcoli şi în licee în anul 2010. Într-adevăr, acela a fost un proiect care a adus multe

Fracturile osteoporotice, în cre[tere Cu prilejul Zilei Mondiale a Osteoporozei, conf. dr. Olivera Lupescu, specialist în ortopedie, la Spitalul Clinic de Urgență, a atras atenția cu privire la creșterea numărului de fracturi osteoporotice.

Potrivit estimărilor IOF, aproximativ 200 de milioane de femei din întreaga lume suferă de osteoporoză, din care mai puțin de jumătate au fost diagnosticate. De asemenea, IOF a denumit osteoporoza drept “boala tăcută”, tocmai din cauza faptului că peste 80% dintre pacienţii cu fracturi osteoporotice nu au posibilitatea diagnosticării şi tratamentului bolii de bază, în ciuda existenţei tratamentelor care pot reduce riscul unor noi fracturi cu 30-70%.

beneficii copiilor, dar considerăm că acum este momentul să se facă investiţii şi la capitolul sănătate. Sunt milioane de pacienţi în România, care ar beneficia de o recuperare mai rapidă, de un tratament mai eficient, cu mai puţine efecte adverse, dacă lista de medicamente compensate ar fi actualizată cu tratamentele noi care sunt în aşteptare de mai bine de cinci ani”, a adăugat Dan Zaharescu, director executiv Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM). Potrivit autorilor studiului, dintre moleculele aflate în aşteptare, majoritatea sunt destinate tratării cancerului, diabetului, afecţiunilor cardiologice, antibiotice şi antivirale, dar sunt şi medicamente pentru pacienţii care suferă de HIV/SIDA, cu afecţiuni psihice, boli rare sau post-transplant.

MS da startul campaniei de vaccinare antigripală

Ministerului Sănătăţii va utiliza şi în acest sezon 1 milion doze de vaccin antigripal. Potrivit Ministerului Sănătăţii, în cadrul campaniei de vaccinare gratuită vor fi imunizate, cu prioritate, persoanele cu vârsta peste 65 de ani, cu boli cronice, în special boli respiratorii şi cardiovasculare, boli metabolice, copii şi bătrâni instituţionalizaţi, personal medical, conform recomandărilor OMS şi ECDC. “Suntem în curs de finalizare a procedurilor de achiziţie a vaccinului gripal necesar imunizărilor. Ministerul Sănătăţii a alocat pentru campania de imunizare din sezonul 2012-2013 un buget de 11 milioane de lei. Conform estimărilor noastre, vom putea începe campania la sfârşitul lunii octombrie”, au declarat specialiştii de sănătate publică din cadrul MS. Campania se va derula prin cabinetele medicilor de familie şi în unităţi sanitare cu paturi.

Unităţile sanitare vor avea finanţare până la sfârşitul anului Potrivit Ministerul Sănătăţii, la sfârșitul lunii septembrie au fost repartizate Caselor Județene de Sănătate sumele reținute conform prevederilor legale în vigoare, asigurându-se prin acte adiționale efec-

tuarea serviciilor medicale spitalicești, inclusiv luna noiembrie 2012. ”Fondurile pentru luna noiembrie sunt asigurate, urmând a fi plătite în decembrie”. Pentru luna decembrie 2012 serviciile medicale se asigură conform prevederilor art.6 din Contractul-Cadru, plățile urmând a fi efectuate în ianuarie 2013”, a declarat președintele CNAS, dr. Doru Bădescu.

Redactor [ef-adjunct: Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, secretar SNMF

Dr. R\zvan Miftode, Dr. Adrian Grom, Dr. Raluca Zoi]anu

Events Manager: Gabriel Caramal\u,

Abonamente:

gabriel.caramalau@pbsolutions.ro

Redactor: Alexandra Pârvulescu

Director executiv: Silvia Ion,

Asistent Director executiv: Dana Buzurin,

Publica]ie lunar\ editat\ de:

alexandra.parvulescu@ pbsolutions.ro

ion.silvia@pbsolutions.ro

buzurin.dana@pbsolutions.ro

Foto: Cristi Chivu

Referent marketing: Simona Dumitrescu, simo-

Dreamstime

na.dumitrescu@pbsolutions.ro

Colaboratori permanen]i: Dr. Mihaela Cârmaciu,

abonamentemf@pbsolutions.ro

(Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucure[ti Tel.: 021.311.94.26; Fax: 021.311.94.27) ISSN 2069 - 1114


wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

info update

3

Formarea medicului în Marea Britanie: de la student medicinist la medic specialist Orice medic, indiferent de nivel, este implicat în activităţi academice, fără a fi cadru didactic propriu-zis. Aş putea spune că orice medic care îşi doreşte să progreseze trebuie să fie implicat obligatoriu în activităţi educaţionale şi ştiinţifice.

Dr. Felicia Elena Buruiană Core Surgical Trainee Year 2, Bedford Hospital NHS Trust East of England Deanery, UK

(continuare din numărul trecut) Este important de menţionat că pe măsură ce se avansează în grad şi în carieră, nivelul de competitivitate creşte, fiind deosebit de înalt la nivel de specialty training. Mai multe detalii se găsesc pe website-ul www.mmc.nhs.uk. Atât în Core Training, cât şi în Specialty Training, indiferent de specialitate, medicul

este evaluat anual de o comisie la ceea ce este cunoscut drept Annual Review of Competence Progression (ARCP). Acesta are loc în luna iunie sau iulie. Fiecare medic în training are un portofoliu online unde trebuie să introducă în mod regulat procedurile pe care le face, evaluări diferite pe care trebuie să i le facă medicii seniori, inclusiv o evaluare cunoscută sub numele de MiniPeer Assessment Tool, unde medicul este evaluat din mai multe puncte de vedere, nu numai de medici, dar şi de asistente medicale, infirmiere şi personal non-medical. În portofoliu trebuie să apară şi evidența implicării didactice şi ştiinţifice, audituri, publicaţii. Portofoliul mai conţine şi o rubrică pentru „reflecții”. Medicul trebuie să reflecteze asupra unor situaţii clinice din care a învăţat. ARCP se încheie cu un scor, care poate fi de trecere în anul următor sau de prelungire cu câteva luni a anului curent pentru îndeplinirea criteriilor de trecere. În urma celor 7 sau 8 ani de training se obţine Certificate of Completion of Training, respectiv medicul este specialist în domeniul ales şi se poate înscrie pe Specialist Register la GMC. Din acest moment, medicul poate concura pentru posturi vacante de Consultant în diferite spitale.

Perioada de training propriu-zis s-a încheiat, însă evaluarea medicilor specialişti continuă. GMC introduce „Revalidarea”, respectiv toţi medicii, atât cei în training, cât şi cei care nu (mai) sunt în training, vor fi evaluaţi la fiecare 5 ani. Formarea medicilor în specialitatea Medicină de Familie (General Practice – GP) este exact ca şi cea pentru Specialty Training şi se intra imediat după Foundation Program. Durează 3 ani, dar se preconizează să devină de 5 ani, după care medicul se poate înscrie la GMC pe General Practitioner Register. În primii doi ani, medicul în training trece prin diferite specialităţi, atât chirurgicale, cât şi medicale, iar ultimul an, al 3-lea, îl petrece în cabinetul de Medicină de Familie. Spre deosebire de sistemul medical, nu numai românesc, dar şi din multe alte ţări din Europa, în Marea Britanie se lucrează şi în posturi, care nu sunt nici Consultant, dar nici de training (medicul în formare). Acele posturi sunt numite: locum (medicul care este plătit pe oră, care ţine locul cuiva pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, până la câteva luni) sau staff

grade/trust grade, care poate avea chiar şi contract permanent cu spitalul respectiv. Medicul din această ultimă categorie este angajat strict drept „prestator de servicii” şi nu ca să fie format în sistemul medical britanic şi nici ca să ajungă Consultant. Este un post în care medicul nu are pacienţi sub numele său, oricât de experimentat ar fi şi în care decizia finală aparţine Consultantului. Acest post este mereu subordonat unui Consultant şi nu are perspective de progres profesional.


4

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

Medical Forum Slatina În septembrie, Medical Forum a avut loc la Slatina. Evenimentul a fost organizat de publicaţia Ziarul Medicului de Familie, sub patronajul SNMF.

În cadrul evenimentului, temele abordate au fost “Medicina de familie, în ani de criză” şi “Managementul cabinetului de familie”. Lucrările care au atras atenţia participanţilor

au fost moderate de preşedintele SNMF, dr. Rodica Tănăsescu. Participanţii au beneficiat de expuneri şi standuri ale producătorilor şi distribuitorilor

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

NM

de medicamente prezenţi la manifestare: Abbott, Servier, Sandoz, Berlin Chemie Menarini, Chiesi, Torrent Pharma.

pí~åÇ=^ÄÄçíí

pí~åÇ=pÉêîáÉê

pí~åÇ=p~åÇçò

pí~åÇ=_Éêäáå=`ÜÉãáÉ

pí~åÇ=`ÜáÉëá

pí~åÇ=qçêêÉåí

SPEAKERI 1. Dr. Rodica TĂNĂSESCU, Preşedinte, Societatea Naţională de Medicina Familiei – “Deschidere forum”, “Principiile la legea sănătăţii FNPMF - SNMF” 2. Dr. Viorel RĂDULESCU, Preşedinte, Asociaţia de medicina MF/MG Olt; Secretar General Colegiul Medicilor din România – “Condiţia medicului în România şi în Uniunea Europeană” 3. Dr. Costache MARINACHE, Preşedin-

te, Colegiul Medicilor Olt 4. Conf. dr. George MITROI, medic primar urologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova – “Bolnavul „tânăr” cu adenom de prostată. Eficienţa şi Siguranţa tratamentului pe termen lung cu Serenoa repens” 5. Lăcrămioara ŢIŢEI, Product Manager Chiesi România – “Managementul antialgic al bolii artrozice”

6. Dr. Adrian GAVRILĂ, medic primar cardiologie, Craiova – “abordarea metabolică în tratamentul pacientului cu angină pectorală stabilă” 7. Dr. Mihai UNGUREANU, medic primar - medicina familiei Judeţul Olt – „Dificultăţi ale practicii medicului de familie în mediul rural” 8. Conf. dr. Rodica MUŞETESCU, medic primar cardiologie, Centrul de Cardiologie

Craiova – “Managementul hipertensiunii arteriale: de la ghiduri de tratament la tratement; Tratamentul actual al hipertensiunii arteriale – noi dovezi clinice” 9. Dr. Robert TIMOFCIUC – “Actualităţi în managementul BRGE” 10. Dr. Talia CINCĂ, Director executiv adjunct, Direcţia de Sănătate Publică Olt


6

legislație

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

Mai puţine vaccinări pentru medicul de familie

Calendarul de în 20 vaccinare 12 În anul 2012, Programul Naţional de Imunizare, mai precis “Calendarul Naţional de Vaccinare 2012”, a suferit două modificări majore, prima la 1 iunie - prin Ordinul MS/CNAS nr. 272/72/2012, iar următoarea în luna august - prin Ordinul MS/CNAS 767/376/2012. Tabel 1 Dan Florin Gîdiuţă consilier juridic www.medicalex.ro Cartea cabinetului medical

Noua structură a calendarului, în varianta aprobată în luna august a acestui an este prezentată în tabelul 1.

Campanii şcolare pentru vaccinarea copiilor 6-14 ani Comparativ cu reglementarea din iunie 2012 (reglementare aplicabilă în intervalul 1 iunie - 21 august 2012 inclusiv), se observă că vaccinările recomandate de la 6-14 ani nu se mai realizează de medicul de familie, acestea urmând a fi realizate în cadrul

Vârsta recomandată

Vaccinul

Comentarii

Primele 24 de ore, 2-7 zile

Hep B; BCG

În maternitate

2 luni

DTPa-VPI-Hib-Hep B

Medic de familie

4 luni

DTPa-VPI-Hib

Medic de familie

6 luni

DTPa-VPI-Hib-Hep B

Medic de familie

12 luni

DTPa-VPI-Hib, RRO

Medic de familie

4 ani*)

DTPa

Medic de familie

6 ani**)

DTPa-VPI

Campanii şcolare

7 ani (în clasa I)

RRO

Campanii şcolare

9 ani***)

VPI

Campanii şcolare

14 ani

dT

Campanii şcolare

*) Se realizează în anul 2012 până la epuizarea stocurilor de vaccin existent în teritoriu. **) Pentru copiii în vârstă de 6 ani neînscrişi în învăţământul primar sau la care se înregistrează abandon şcolar vaccinarea se poate efectua de către medicul de familie. ***) Se realizează până în anul 2014.

Abrevieri: DTPa = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular; VPI = vaccin polio inactivat; Hep B = vaccin hepatitic B; DTPa-VPI-Hib = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B; DTPa-VPI-Hib-Hep B = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B;

NOTĂ: Pentru administrarea tuturor vaccinurilor menţionate se vor utiliza numai seringi de unică folosinţă.

campaniilor şcolare. De asemenea, se precizează expres că pentru copiii în vârstă de 6 ani neînscrişi în învăţământul primar sau la care se înregistrează abandon şcolar vaccinarea se poate efectua de către medicul de familie. Activităţi obligatorii prin Programul Naţional de Vaccinare Reamintim că, în cadrul Programului Naţional de Vaccinare, activităţile desfăşurate de furnizorii de servicii medicale de la nivelul asistenţei medicale primare, din sistemul public şi privat, trebuie să vizeze umătoarele: l să asigure efectuarea imunizărilor gratuite, conform calendarului de vaccinări; l să asigure realizarea catagrafiilor, estimarea cantităţilor de vaccinuri necesare pentru imunizarea copiilor şi utilizarea cu eficienţă a vaccinurilor solicitate şi repartizate; l să asigure acoperirea vaccinală optimă pentru toate tipurile de vaccinuri şi grupele de vârstă, în teritoriul în care îşi exercită activitatea, cu accent pe comunităţile cu acoperire vaccinală deficitară;

RRO = vaccin rujeolic-rubeolic-oreion; BCG = vaccin de tip Calmette Guerrin; dT = vaccin diftero-tetanic pentru adulci.”

l respectarea lanţului de frig, preluarea şi transportul vaccinurilor, precum şi păstrarea şi administrarea acestora în condiţii de maximă siguranţă; l să asigure înregistrarea şi raportarea corectă a vaccinărilor efectuate şi s\ răspund\ de utilizarea cu eficienţă a cantităţilor de vaccinuri primite de la Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene; l raportatea serviciilor medicale privind vaccinările către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate numai după validarea acestora de către serviciile abilitate din DSP judeţean; l depistarea, înregistrarea şi notificarea direcţiei de sănătate publică judeţene a reacţiilor adverse post-vaccinale indezirabile (RAPI) conform metodologiei; l participarea la sesiunile de instruire organizate de Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti; l să asigure informarea părinţilor cu privire la vaccinurile utilizate în Programul Naţional de Imunizări şi cu privire la Calendarul Naţional de Vaccinare.

Sancţiuni Vaccinarea incorectă a copiilor constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200 de lei la 500 de lei. Neraportarea vaccinărilor şi revaccinărilor efectuate de unităţile sanitare, conform reglementărilor legale în vigoare constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000 de lei pentru persoanele fizice, respectiv cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru persoane juridice

Referinţe: H.G. nr. 857 din 24 august 2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice; Ordinul MS/CNAS nr. 1591/1110/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012, cu modificările şi completările ulterioare; O.G. nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor


wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

advertorial

7

Rolul fitoterapiei în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată Adenomul de prostată (sau hiperplazia benignă de prostată) este cea mai frecventă tumoră benignă a bărbatului. După vârsta de 50 de ani, aproximativ 1 bărbat din 2 este afectat de tulburări urinare cauzate de afecţiunile prostatei1), majoritatea acestor bărbaţi fiind diagnosticaţi tardiv. Dr. Răzvan Mulţescu, medic primar urolog, doctor în ştiinţe medicale, Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan”, Bucureşti Prof. Dr. Petrisor Geavlete, medic primar urolog, doctor `n ştiinţe medicale, Spitalul Clinic de Urgen]ă „Sf. Ioan”, Bucureşti Modificările la nivelul prostatei survin ca urmare a apariţiei unui dezechilibru între proliferarea şi moartea programată a celulelor (mecanism cunoscut sub numele de apoptoză). Aceasta este amorsată de un complex multifactorial ce include modificări hormonale, ale factorilor de creştere, sindromul metabolic, îmbătrânirea ţesuturilor etc. Recent, o nouă verigă etiopatogenică a fost adăugată în această teorie a originii hiperplaziei benigne de prostată: inflamaţia. Există diverse clase de medicamente pentru tratamentul adenomului de prostată: fitoterapice (precum Serenoa repens), alfa blocante sau inhibitori de 5 alfa-reductază. Mecanismele de acţiune ale acestor produşi se adresează uneia sau mai multor verigi etiopatogenice ale hiperplaziei benigne de prostată. Interesul pentru tratamentul fitoterapic este în continuă creştere în Europa şi America de Nord, în special datorită insatisfacţiei pacienţilor în ceea ce priveşte diferite efecte secundare asociate tratamentului cu celelalte clase de medicamente. Deşi acestea din urmă au eficienţă dovedită în tratamentul adenomului de prostată, există o serie de efecte adverse asociate, precum hipotensiunea, disfuncţia erectilă, afectarea libidoului şi ejaculării etc.2). În tentativa de a evita această morbiditate asociată, rapoartele internaţionale indică faptul că în ultima perioadă, 30-50% dintre pacienţii urologici din Statele Unite ale Americii primesc fitoterapie, aceşti produşi fiind de asemenea în primele 200 de locuri ale unui clasament cu cele mai populare 2.000 de medicamente din Europa2). În adenomul de prostată cu simptome uşoare sau moderate, tratamentul pe termen lung cu Serenoa repens 320 mg este o alternativă eficientă, ce evită apariţia unor complicaţii care afectează semnificativ calitatea vieţii pacienţilor. Serenoa repens 320 mg acţionează prin multiple mecanisme ce pot fi grupate astfel: l mecanisme antiandrogenice, secundar inhibiţiei 5 alfa-reductazei de tip 1 şi 2, demonstrată de diferite studii; l efect antiproliferativ, obţinut prin inhibiţia factorilor de creştere şi inducerea apoptozei; l foarte important este rolul antiinflamator şi antiedematos; acestea survin ca urmare a acţiunii asupra mediatorilor proinflamatori, precum şi a inhibiţiei enzimelor cascadei acidului arahidonic. Astfel se reduce producerea de leukotriene şi prostaglandine, cu întreruperea consecutivă a mecanismelor tisulare ale inflamaţiei şi edemului. Tratarea de către Serenoa repens 320 mg atât a obstrucţiei, cât şi a iritaţiei consecutive acesteia îi conferă medicamentului un avantaj, din punct de vedere al eficienţei, comparativ cu celelate alternative de tratament. Studii ample efectuate demonstrează eficienţa tratamentului pe termen lung cu Serenoa repens 320 mg la pacienţii cu simptome uşoare sau moderate. Această eficienţă este comparativă cu a celorlalţi produşi utilizaţi pentru tratamentul acestei afecţiuni, dar fără complicaţiile asociate acestora. Serenoa repens 320 mg pare să îmbunătăţească funcţia erectilă şi activitatea sexuală3), situaţie unică între diferitele tratamente medicale ale adenomului de prostată. Importanţa acestui fapt este cu atât mai mare cu cât calitatea vieţii pacienţilor este un parametru subiectiv influ-

enţat de un complex de factori care includ şi o viaţă sexuală cât mai bună. Există numeroase produse ce conţin Serenoa repens, de aceea trebuie acordată o atenţie deosebită diferenţierii între preparatele înregistrate şi reglementate ca medicamente, de cele cu statut de suplimente alimentare. Suplimentele alimentare pot fi lipsite de eficacitate, neexistând studii clinice care să o ateste.

1) Berry SJ, Coffey DS, Walsh PC, Ewing LL. The development of human benign prostatic hyperplasia with age. J Urol 1984; 132(3):474-9

2) Djavan B. The corelation between inflamation, BPH and prostate cancer. Eur Urol Suppl 2009; 13(8):863-4 3) Sinescu I, Geavlete P, Multescu R, Gangu C, Miclea F, Coman I, Ioiart I, Ambert V, Constantin T, Petrut B, Feciche B: Long-Term Efficacy of Serenoa repens Treatment in Patients with Mild and Moderate Symptomatic Benign, Prostatic Hyperplasia. Urol Int 2011;86:284-9


8

reporter mf

Interviu cu prof. dr. Florin Mih\l]an

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

Cercet\torul din s\n\tate, pe cale de dispari]ie

Prof. dr. Florin Mihălţan se află la cârma Societăţii Române de Pneumologie (SRP) de mai bine de 6 ani, încercând să schimbe mentalitatea c\ medicii ftiziologi sunt doctorii care tratează o singură boală. Prin numeroasele activităţi pe care le desfăşoară cu SRP, încearcă să menţină contactul cu plutonul fruntaş al pneumologiei internaţionale. Prof. dr. Florin Mihălţan a dovedit că se poate să accesezi fonduri europene pentru dezvoltarea unei specialităţi medicale, SRP fiind singura societate care s-a angrenat într-un program european cu fonduri structurale. Interviu de Alexandra Pârvulescu Care sunt cele mai importante realizări ca preşedinte al SRP? Sunt mai multe lucruri pe care cred că am reuşit să le stimulez ca preşedinte. În acest moment, deschiderea acestei societăţi este alta faţă de societăţile româneşti, dar şi cele din alte ţări. De asemenea, am ajuns la un calendar de manifestări aproape lunar, cu o multitudine de oferte, de la workshop-uri, până la conferinţe şi congrese care se desfăşoară fie tradiţional, fie în premieră. Dinamismul acestei societăţi este remarcabil şi recunoscut de foarte multe alte organizaţii. Noi nu mai avem manifestări mari sau mici, avem doar întâlniri egale ca importanţă, unde colegii din oraşe mici sau

oraşe universitare au înţeles să se implice, să promoveze “brandul” care se cheamă pneumologie şi să se dedice trup şi suflet acestui obiectiv. Pe această cale ţin să le mulţumesc că au venit în întâmpinarea acestui gând mai vechi al meu. Care sunt în prezent priorităţile SRP? Priorităţile SRP sunt legate de recunoaşterea irevocabilă a specialităţii de pneumologie şi nu de ftiziologie aşa cum mai persistă în mintea unor reprezentanţi ai autorităţilor, care refuză să se alinieze la dezideratele Uniunii Europene. Nu suntem o ţară care mai poate să-şi permită luxul să monopolizeze un specialist pentru a trata o singură boală. Concomitent încercăm să stopăm pletora de rezidenţi şi specialişti în afara graniţelor. Acest lucru se poate realiza doar

printr-o modernizare a curriculei de învăţare pentru aceştia şi o modernizare a mijloacelor de investigaţii. Ce planuri aveţi ca preşedinte al societăţii până la sfârşitul mandatului? Suntem singura societate care s-a angrenat într-un Program European cu Fonduri structurale de e-learning, cu toate riscurile pe care le-a presupus acest proiect, acelea ce ţin de criza actuală de fonduri europene, dar şi de lipsa de experienţă în manageriatul acestor fonduri. Suntem angrenaţi în educarea a aproape 800 de colegi pneumologi pe teme de pneumologie, a 50 de manageri legat de descentralizarea activităţilor în spitale şi a 150 de tineri legat de tehnologia informatică. Voi încerca să duc la bun sfârşit acest proiect. Concomitent voi continua să încurajez tradiţionalele întâlniri cu societăţile de pneumologie maghiară şi bulgară, cu cea a confraţilor moldoveni. Suntem în curs de a stabili relaţii durabile cu asociaţii profesionale din Turcia, Egipt, Georgia. De asemenea, voi cultiva în continuare schimbul de experienţă demarat deja de ani de zile cu Societatea de Pneumologie Austriacă şi cu Spaţiul Francofon. Aţi lucrat în Spitalul Boisguillaume şi în spitalul Croix Rousse, ambele din Franţa, dar şi în Spitalul Innsbruck din Austria. Ce ne puteţi spune despre experienţa din acea perioadă? A fost momentul meu de acumulare (cantitativă) a cunoştinţelor noi de iniţiere în somnologie, în consilierea fumătorului şi în asistenţa la domiciliu a pacientului cu insuficienţă respiratorie cronică. Acest lucru s-a întâmplat pentru că am avut şansa să dau peste oameni care aveau o faimă în domeniu, precum profesorul Bertrand Dautzenberg şi profesorul Francois Muir. Am desărvâşit această formare în Germania ulterior în serviciul prof. Konietzko şi al prof. Teschler la Essen, unde am învăţat multe lucruri legate de metodele intervenţionale chirurgicale şi bronhologice. În schimb, în Austria m-am iniţiat în monitorizarea pacientului cu transplant pulmonar. Ulterior am facilitat iniţierea şi a altor colegi din institut care au aplicat acasă ce au învăţat acolo unde eu am avut ocazia să văd câte progrese se pot face dacă modernizezi o pneumologie românească a anilor ’89 mult rămasă în urmă. Cum era colaboarea dintre medicii de familie şi pneumologi în Franţa, respectiv Austria? În cele două ţări această colaborare este creată pe baze solide cu delimitări de ani de zile a responsabilităţilor, cu respecta-

Admir medicii de familie fără reţineri pentru modul în care ştiu să-şi apere drepturile profesionale” rea unor ghiduri cu vechime în domeniu. Sigur că această colaborare se făcea pe bază de programări şi avea avantajul unor consultaţii echilibrate lipsite de presiune, dar şi dezavantajul unor programări tardive pentru unii pacienţi aflaţi în impas. Rezolvarea venea însă de la asistarea de urgenţă a acestora, care era perfect pusă la punct. Când şi cum putem ajunge la nivelul spitalelor din ţările dezvoltate ale Europei? Putem compara spitalele din Franţa din acea perioada (1992) cu spitalele din România de acum? Cu greu se poate face încă şi acum o comparaţie, dacă mă gândesc la clădiri în primul rând. Din nefericire, în România după 1989 s-au construit o multitudine de biserici, în schimb activitatea sanitară, serioasă de asistenţă de rutină, a rămas pe umerii aceloraşi clinici îmbătrânite construite din vremea comunistă. Baza tehnică s-a împrospătat în salturi, miniştrii sănătăţii, mulţi la număr, nu au apucat să finalizeze proiecte avangardiste legate de construcţia de spitale sau modernizarea aparaturii, iar singurele spitale moderne sunt cele private pe care o populaţie pauperă nu le poate accesa. În Franţa clinicile private erau integrate într-o asistenţă de calitate pe baza unei asigurări suplimentare care era aranjată la două nivele. De ce v-aţi întors să profesaţi în România? După primul an în Franţa unde eram deja angrenat în activităţi de cercetare şeful clinicii de acolo mi-a oferit un post cu un salariu la care cred că nici un medic din România la momentul respectiv nu visa. Părinţii mei atunci trăiau şi aveau nevoie de ajutor. Nu am dorit să-i ajut de la distanţă. Am dorit să fiu lângă ei. Al doilea motiv care m-a făcut să mă întorc a fost acea dorinţă pe care simţeam că pot să transform în realitate ce am învăţat, că mă pot implica în crearea unor supraspecializări pe zone descoperite la noi, ceea ce ulterior de fapt am şi făcut. Care este relaţia pneumologilor cu medicii de familie? Este nevoie de o îmbunătăţire? Loc pentru îmbunătăţirea relaţiilor este întotdeauna. Pnemologii încă mai pot face mult în încercarea de apropiere de medicii de familie. Monitorizarea comună a unor boli


wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

respiratorii poate fi mult ameliorată. În afecţiuni precum bronhopneumopatia cronică obstructivă de exemplu am constatat că majoritatea pacienţilor ajung târziu la pneumolog şi sunt trataţi de multe ori pentru infecţii (exacerbări), când de fapt acestea reprezintă primele semnale de boală. Concomitent monitorizarea nu este întotdeauna corespunzătoare la nivelul celor două verigi - specialist şi medic de familie, pacienţii dispărând o perioadă şi reapărând la momentul unei agravări. Astfel, atât aderenţa la terapie, cât şi complianţa pacientului respirator au de suferit. Care este rolul medicului de familie ca liant între pacient şi medicul specialist? Misiunile de liant ale medicului de familie în domeniul respiratorului sunt multiple. Dacă mă gândesc doar la două momente importante din viaţa pacientului respirator depistarea afecţiunii şi monitorizarea tratamentului - putem realiza ce înseamnă de fapt această verigă. Un exemplu este sindromul de apnee în somn, o boală cvasinecunoscută în anii ’90’95 la noi. Chiar şi în ţările vestice, unde deja medicii de familie sunt mai pregătiţi şi formaţi în domeniu, doar 2 din 10 pacienţi cu această afecţiune sunt îndrumaţi la specialist pentru depistare. În privinţa tabagismului, simpla întrebare care poate veni şi de la medicul de familie legat de obiceiul de a fuma, asociată unui sfat minimal poate să determine 1-3% din pacienţi să abandoneze această dependenţă. Cum colaborează SRP cu Societatea Naţională de Medicina Familiei? Colaborările sunt pe multiple planuri. Avem cursuri de e-learning unde sunt înscrişi şi medicii de familie pentru boli obstructive pulmonare, sindrom de apnee în somn, ventilaţie, bronhologie, tabacologie etc. De ani buni, avem o multitudine de prezentări la congresele anuale ale medicilor de familie, iar ei vin la cursurile noastre practice. Colaborăm cu liderii de opinie ai medicilor de familie în zona profilaxiei vaccinurilor, a profilaxiei în domeniul fumatului în cadrul Forumului de Cardiologie sau a congreselor de boli cronice netransmisibile. Care sunt cele mai noi metode de preven]ie şi tratament ale bolilor pulmonare? Progresele reale legate de bolile pulmonare sunt în aria de profilaxie prin activităţi pentru şcolari şi adolescenţi de împiedicare a debutului ca fumători, de consiliere a fumătorului în programe organizate şi echipe multidisciplinare şi pe asistarea la domiciliu a pacientului respirator cu insuficienţă respiratorie. În cazul acestor pacienţi, ventilaţia non-invazivă, tratamentul CPAP, oxigenoterapia, reabilitarea pulmonară etc. sunt concepte de care nu mai poate face abstracţie nici ţara noastră, pentru că aduc economii enorme la bugetul Casei Naţionale de Asigurări. Cum este văzută pneumologia românească pe plan internaţional? Eu cred că în acest domeniu am făcut de asemenea progrese reale. Suntem prezenţi cu un stand românesc permanent la toate congresele “Societăţii Europene de Pneumologie” şi de un an şi la “American Thoracic Society”. Avem multe comunicări, postere şi suntem moderatori la manifestări internaţionale. Am participat în proiectul de “BPOC audit” alături de alte ţări în evaluarea modului de îngrijire al exacerbărilor de BPOC în spitalele noastre, acoperim zone

Cercetătorul din s\n\tate este pe cale de dispariţie, din cauza salariilor mici şi a lipsei unei baze de investigaţii şi de cercetare moderne”

reporter mf

9

albe din harta de prevalenţă a unor boli prin anchete naţionale şi nu în ultimul rând suntem activi în proiecte Leonardo de depistare a pacienţilor cu deficit de alfa 1 antitripsină. În ultimii ani am relansat relaţiile cu spaţiul francofon, organizând conferinţe românofranceze. Sunt doar câteva activităţi care ne menţin în contact cu plutonul fruntaş al pneumologieie internaţionale. Ce ne puteţi spune despre învăţâmântul medical din România? Şi aici sunt multe de corectat dacă mă refer la pneumologia de la noi. Curricula trebuie adaptată noilor cerinţe în toate universităţile de ţară cu o serie de cursuri de tabacologie obligatorii, cu noţiuni elementare de oxigenoterapie şi ventilaţie pentru studenţi şi rezidenţi, cu activităţi practice de simulare şi cu extinderea supraspecializărilor pe arii precum asistenţa de urgenţă a insuficienţei respiratorii, a unor afecţiuni care încă nu se bucură de atenţia dorită, precum bronşiectaziile, pneumoniile nosocomiale etc. Ce îi sfătuiţi pe tinerii medici care vor să devină pneumologi? Pneumologia presupune sacrificii. Bolnavul respirator este de obicei un mare tuşitor, cu espectoraţie mucopurulentă, uneori fetidă, cu o dispnee care este greu de stăpânit. Astfel de pacienţi sunt foarte greu de mulţumit. Medicul trebuie să se obişnuiască cu rezultate care nu sunt aşa spectaculoase ca în alte specialităţi şi are nevoie de o strategie a paşilor mici. Cu toate acestea mulţumirile sunt enorme. Poate că mulţi caută satisfacţii pecuniare în străinătate, poate că eforturile lor nu sunt rasplătite aşa cum merită şi nici baza tehnică nu este la nivelul Occidentului, dar există un avantaj pe care nici un medic nu îl are în ţările vestice şi pe care îl pot gusta încă la noi: dezvoltarea simţului clinic. Faceţi parte din comisia doctorală a UMF Bucureşti. La ce nivel se află cercetarea medicală din România? Ce îi lipseşte acestui domeniu şi ce trebuie făcut? Din nefericire lipsesc multe. Cercetătorul adevărat a cam dispărut din cauza salariilor mici şi a lipsei unei baze de investigaţii şi cercetare moderne. Nu s-a investit mai nimic în ultimii ani. S-a restrâns astfel şi sfera studiilor care, de multe de ori, se rezumă la cercetări epidemiologice, raportări de cazuri clinice sau studii de medicamente noi de fază II sau III. Cei mai dotaţi din tineri au emigrat şi sunt fie “carne de tun” în servicii reputate din cercetare sau cei mai sclipitori au traversat bariera care de obicei se opune celor veniţi din alte ţări şi au reuşit să se impună fâcând cinste ţării dacă nu au uitat-o. O relansare a cercetării în România prespune două lucruri importante: examene de selecţie serioase şi salarii pe măsura sacrificiilor acestui corp de cercetare. Sunteţi managerul proiectului Calitatea în serviciile medicale de pneumologie prin formarea profesională continuă şi flexibilitate organizaţională, cofinanţat din Fondul Social European. În ce stadiu se află în prezent proiectul? Când am preluat acest proiect nu ştiam ce mă aşteaptă. Era în premieră tot ce am făcut ulterior ca manager. Pot să spun că deşi este extrem de util pentru pneumologi şi alte specialităţi încă în aceste proiecte cu bani europeni există foarte multe restricţii impuse de bariere birocratice, ordine care se schimbă de la o lună la alta. Suntem în termen cu toate activităţile propuse. Am învăţat însă şi foarte multe lucruri începând de la selecţia echipei care să facă faţă acestor cerinţe, până la modul de conlucrare într-o zonă care presupune parteneriate de lungă durată. Păcat că absorbţia acestor fonduri nu se face în permanenţă pe zone de mare suferinţă în pneumologia româ-

nească. Deja pe baza a ceea ce am învăţat, mă gândesc la un alt proiect care ar putea să acopere aceste goluri. Câţi medicii de familie s-au înscris la cursurile de formare profesională din cadrul proiectului? La acest proiect sunt înscrişi aproximativ 200 de medici de familie. Ei au multe de învăţat în aria afecţiunilor respiratorii care presupune dublă asistare din partea medicilor specialişti şi generalişti. Una din activităţile proiectului viza analiza schimbărilor induse de descentralizarea sistemului de sănătate publică, urmând să fie elaborată o strategie pe termen mediu. Care au fost principalele puncte din strategia elaborată? Din păcate în momentul în care am început această activitate autorităţile sanitare mergeau în sens invers. Noroc că acum Ministerul Sănătăţii a regăsit această linie a descentralizării. Au participat 50 de manageri de spitale şi şefi de secţie. Au învăţat cum să se alinieze la aceste percepte şi cerinţe moderne ale descentralizării. La sfârşitul acestei activităţi în ultimul an se va elabora cu ajutorul experţilor un ghid util pentru cei care au curajul să facă acest pas strategic de descentralizare a activităţilor. A fost greu să aplicaţi un asemenea proiect pentru finanţare europeană? Ce îi sfătuiţi pe cei care vor să acceseze fondurile europene pentru dezvoltarea sistemului medical? Accesarea nu este grea, dar nu presupune întotdeauna şi acceptarea proiectului. Ca să fie o reuşită trebuie aleşi foarte bine partenerii, obiectivele trebuie să fie realiste, iar cei care preiau pe umeri această răspundere trebuie să fie pregătiţi pentru sacrificii. Proiectul este un mare consumator de timp, eforturi prelungite şi nervi că doar trăim în România.

În prezentarea dumneavoastră din cadrul Zilei Pneumologie Româneşti vă refereaţi la dotarea modernă din centrele de referinţă din ţară. Cum vă propuneţi să atingeţi acest obiectiv? Noi am început deja aceste activităţi. Astfel prin SRP şi cu sponsorizări de companii farmaceutice am făcut dotări cu spirometre în zone deficitare şi am cumpărat pense de biopsie. Însă cel mai important proiect demarat este cel de a strânge fonduri pentru primul centru Naţional de bronhologie modernă de depistare precoce al cancerului bronhopulmonar în cadrul unei campanii “Control pentru Speranţă”. Care sunt paşii pentru extinderea programelor pentru afecţiuni cronice - cancer BPOC, astm? Paşii ar trebui făcuţi sistematici şi foarte organizat. Registrul naţional şi nu regional de cancer bronhopulmonar este o necesitate, iar informatizarea sistemului de înregistrare a acestor cazuri ar trebui să fie o prioritate. Pentru BPOC şi astm de la un program coerent se poate progresa uşor spre un altul de monitorizare şi recuperare a cazurilor pierdute din vedere de specialist sau medicul de familie. Ce le transmiteţi medicilor de familie şi Societăţii Naţionale de Medicina Familie? Medicii de familie sunt pilonii de bază în managementul afec]iunilor respiratorii. De modul în care intuiesc instalarea precoce a unei boli depinde viitorul acestor bolnavi. Orice dubiu diagnostic trebuie să grăbească orientarea spre specialist. Poate că pe viitor nu ar fi rău să participe la mai multe “training-uri” pe sevrajul fumatului, somnologie, iniţierea în spirometrie etc. Este un vis care poate deveni realitate ca pe biroul fiecărui medic de familie în viitorul apropiat să existe şi un spirometru, astfel încât o spirometrie să fie realizată aşa cum se efectuează o electrocardiografie.


160

puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

RCGP International Development Days (IDD) Probabil vă amintiți că SNMF are un parteneriat încheiat cu RCGP (Royal College of General Practictioners) numit “Memorandum of Understanding (MOU)”. În calitate de co-semnatari, avem numai de câștigat din acest parteneriat, mai ales în ceea ce privește modul în care cunoștiințele se transferă de la medicii cu experiență către medicii rezidenți de medicina familiei. Vă prezentăm în cele ce urmează relatarea celor doi colegi care au participat în acest an la evenimentul organizat de RCGP, dr. Răzvan Miftode (medic primar MF, instructor formator MF, secretar al SNMF și reprezentant EURACT în România) și dr. Cristian Sever Oană (medic primar MF, instructor formator MF și fost președinte SNMF).

Stabilirea standardelor în evaluarea competenţelor clinice Dr. Oană Sever-Cristian AMFB Secretul prestigiului RCGP constă în seriozitatea şi rigurozitatea cu care organizează examenul de confirmare în specialitate. În urma promovării acestui examen, medicul devine membru al RCGP cu drept de liberă practică în Regatul Unit. Rata de reuşită la acest examen este constantă dea lungul timpului şi se învârte în jurul cifrei de 60% din numărul candidaţilor înscrişi. Acest examen selecţionează candidaţii de valoare, motiv pentru care şi organizaţia

“Cred că ar trebui să implementăm modelul de examinare al RCGP pe bază de voluntariat” este de valoare şi este probabil cea mai influentă din lume. În cursul rezidenţiatului medicii instructori transmit rezidentului, pe lângă cunoştinţele de specialitate, şi valorile şi atitudinile specifice RCGP. Învăţând de la medici valoroşi, rezidenţii au o şansă să devină medici valoroşi la rândul lor. Cultura ştiinţifică şi organizaţională ce înconjoară acest examen este considerabilă. Nimic nu

este lăsat la voia întâmplării sau improvizat. Probabil că o parte a prestigiului social al medicinei de familie britanice provine şi din recunoaşterea socială a acestei seriozităţi în examinare. Pentru RCGP, organizarea examenului de membru a devenit principalul produs de export. Examene aproape identice se organizează în Australia şi Noua Zeelandă, iar fostele colonii ale Imperiului din Asia şi Africa încearcă acum să-l implementeze pe plan local. Implementarea modelului de examinare al RCGP în România În România, SNMF nu cred că poate deocamdată să preia modelul de examinare al RCGP. Chiar dacă am reuşi modificarea legilor sănătăţii şi învăţământului, nu avem capacitatea tehnică şi organizatorică, şi mai ales nu avem oamenii cu care să facem acest lucru la nivel naţional. Pe lângă o colecţie de câteva mii de întrebări de medicină, ne mai trebuie şi o colecţie de câteva sute de cazuri clinice standardizate. Aceste cazuri pentru examen explorează nu numai cunoştinţele, ci şi atitudinile şi valorile morale ale candidatului. Totuşi, pe termen lung, aceasta este singura cale de întărire a specialităţii noastre, dar şi a SNMF. Examenul actual de confirmare în specialitate este lax şi complezent, ca de altfel şi pregătirea în

cursul rezidenţiatului. Din păcate universităţile de medicină nu sunt interesate de calitatea rezidenţilor, ci doar de numărul lor. Este o profundă greşeală să se creadă că ulterior „libera concurenţă pe piaţă” îi va promova pe cei buni şi îi va sili pe cei slabi să se perfecţioneze sau să abandoneze. Aşa ceva nu există, iar o minte „pervertită” în cursul rezidenţiatului de un medic instructor incompetent sau delăsător, cu greu va mai putea fi recuperată. În plus trebuie să ne gândim la risipa de resurse şi la suferinţele inutile pe care un medic incompetent sau rău intenţionat le provoacă.

Acest lucru ne obligă să nu stăm cu mâinile în sân pentru că este în joc viitorul nostru. Medicii instructori, membri ai SNMF, ar trebui să sugereze rezidenţilor de anul al treilea să susţină acest examen ca o formă de exerciţiu înaintea celui oficial. În acest fel avem şansa să trimitem la examenul de confirmare în specialitate rezidenţi mult mai bine pregătiţi, iar acest lucru se va afla. În timp mă aştept ca tot mai mulţi rezidenţi să dorească să facă acest exerciţiu. Aceasta va pune presiune pe catedre şi universităţi care vor fi silite să preia parţial sau total modelul de examinare al RCGP.

Câtă medicină de familie trebuie să ştie un CAL? CAL: Candidatul Admis la Limită la examenul de confirmare în specialitate În calitate de medic examinator la examenul de confirmare în specialitate trebuie să ai mereu în minte candidatul admis la limită (CAL) şi să defineşti permanent câtă medicină trebuie să ştie el/ea. De exemplu: câţi CAL trebuie să ştie să diagnosticheze corect apendicita acută? Probabil că toţi şi de aceea această întrebare o cotezi cu 100%. Câţi can-

didaţi trebuie să recunoască sindromul Ehlers-Danlos? Probabil 1%. Odată stabilite aceste limite poţi să cotezi orice întrebare şi să calculezi ce pondere va avea fiecare în evaluarea finală a candidaţilor. În acest fel evaluarea este corectă şi transparentă, iar candidatul va înţelege unde a greşit şi deci unde trebuie să insiste cu pregătirea. Examenul nu trebuie să fie un prilej de umilire a candidatului, ci doar o etapă în procesul permanent de instruire. De

aceea cred că este o dovadă de grosolănie să afişezi public listele cu admişi şi respinşi. Fiecărui candidat trebuie să i se comunice personal rezultatul şi observaţiile comisiei, observaţii care să-l ajute să progreseze în medicină. Revenind la problema pur tehnică a evaluării competenţelor rezidenţilor, există patru clase mari de metode: metodele tip Angoff (cu variantele raportare la limită şi număr de promovaţi), metodele grupului de graniţă, metodele tip Hofstee şi metoda evaluării individuale. Le voi prezenta pe scurt în continuare folosind sinteza elaborată de Richard Wakeford de la Universitatea Cambridge. Angoff Metoda. Este folosită când ai la îndemână o listă detaliată de notare a răspunsurilor la întrebări pentru fiecare etapă a examinării (multiple căsuţe cu răspuns da/nu). Examinatorii trebuie să identifice câţi CAL din zece vor obţine fiecare notă (să spunem în scala de la 1 la 10). Se calculează apoi media tuturor examinatorilor pentru proba respectivă. Suma

acestor evaluări de la toate etapele examinării devine nota de trecere. Comentarii. Pentru această metodă ai nevoie de 8-12 examinatori, dar este rapidă şi poţi stabili nota de trecere înaintea examenului. Poate fi considerată un pic nerealistă (mai ales în pregătirea post-universitară) deoarece se concentrează pe detalii. De asemenea, nota de trecere astfel stabilită poate fi nerealistă în ambele sensuri. Raportarea la limită (Limen) Metoda. Este folosită când schema de notare a fiecărei probe este mai globală, o scală a judecăţilor (de exemplu, şapte lucruri bine definite) pentru performanţa generală sau pe domenii. Examinatorii estimează nota pe care CAL o va realiza (limen: margine, graniţă, limită). Se face apoi media pentru toţi examinatorii. Suma acestor medii de la fiecare etapă devine nota de trecere. Comentarii. Pentru această metodă ai nevoie de 8-12 examinatori, dar este rapidă şi poţi stabili nota de trecere înaintea exa-

menului. Pare mai realistă pentru învăţământul post-universitarm, deoarece se concentrează pe o performanţă mai largă decât metoda Angoff. Poate stabili note de trecere prea ridicate. Metoda numărului de promovaţi Metoda. Examinatorii stabilesc împreună câte etape de examinare trebuie să parcurgă CAL ca să ia nota de trecere. Nota de trecere la fiecare etapă poate fi acordată pe baza judecăţii directe a examinatorului folosind metoda regresiei spre grupul de graniţă (vezi mai jos). Aceasta poate fi modificată pe criterii secundare (de exemplu, criterii minimale pentru performanţa într-un anumit domeniu). Comentarii. E simplă şi bine primită de candidaţi deoarece nu implică calcule statistice elaborate. Este totuşi relativ grosolană, adică nu cerne cu fineţe valoarea candidaţilor. Dacă se foloseşte doar notarea admis/respins aceasta este cea mai nesigură formulă de judecată a competenţelor candidaţilor.

ää


puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

ää

Metoda grupului de graniţă Metoda. Este folosită când există o listă agregată de scoruri pentru fiecare etapă a examinării. Examinatorii sunt rugaţi să mai facă o apreciere asupra fiecărui candidat, incluzându-l în unul din trei grupuri: trece clar examenul, pică clar, sau nu sunt sigur - e la graniţă. Apoi se face media notelor celor din grupul de graniţă pentru fiecare probă a examenului. Suma acestor medii de la fiecare probă ale grupului de graniţă dă nota de trecere. Comentarii. În practică funcţionează foarte bine mai ales din punct de vedere administrativ. Imlică un criteriu un pic confuz privind clasificarea în cele trei grupe, deoarece includerea unui candidat în grupul de graniţă ţine mai ales de personalitate examinatorului.

Metoda grupului de graniţă (variantă) Metoda. Ca mai sus, doar că clasificarea se face în patru grupuri: trece clar, trece la limită, pică la limită, pică clar. Se face media la fiecare probă şi apoi suma la gupa celor trecuţi la limită şi separat la grupa celor picaţi la limită. Media notei celor două grupe constituie nota de trecere. Comentarii. Funcţionează bine în practică şi sunt mai puţine reţineri decât faţă de varianta precedentă. Dacă numărul de candidaţi e mic e posibil să nu ai grup de graniţă. Metoda regresiei spre grupul de graniţă Metoda: Ca mai sus, doar că toate notele examinatorilor pentru fiecare probă sunt trecute în grafic pe axa Y, iar categoriile (trece clar, trece la limită, pică la limită, pică clar) sunt trecute pe axa X.

Nota de trecere se află la intersecţia dreptei ce reprezintă media notelor, cu verticala ce se ridică de la jumătatea distanţei dintre reperele trece la limită şi pică la limită, şi se citeşte pe axa Y. Comentarii. Funcţionează bine, dar ai nevoie de statistician priceput. Este privită cu suspiciune de candidaţi şi examinatori. Este ştiinţifică şi precisă şi poate fi argumentată. Dă flexibilitate în stabilirea notei de trecere. Metodele tip Hofstee Metoda. Se cere examinatorilor să emită patru judecăţi după examen (sau înainte dacă cunosc cazurile şi candidaţii). Acestea sunt: proporţia maximă acceptabilă de candidaţi ce trec examenul, proporţia minimă acceptabilă de candidaţi ce trec examenul, nota maximă acceptabilă de trecere, nota minimă acceptabilă de trecere. Aceste valori sunt puse într-un

grafic şi se calculează nota de trecere. (O altă variantă cere examinatorilor ca după examen să aprecieze care sunt procentele maxime şi minime de candidaţi reuşiţi. Media acestor estimări constituie limitele între care trebuie să se înscrie standardul de trecere.) Comentarii. Este în general privită cu rezerve de lumea medicală. Varianta expusă poate fi utilă politic pentru a justifica stabilirea unui prag de trecere contestat. Evaluarea individuală Metoda. Este folosită când numărul mic de candidaţi şi examinatori fac inadecvate metodele statistice. Fiecare examinator examinează personal fiecare candidat în toate etapele. Pot folosi orice sistem de evaluare cu condiţia să-l folosească cu toţii pe acelaşi. La sfârşit examinatorii se reunesc şi identifică grupul de

11 7

picaţi şi cel de graniţă. Apoi discută fiecare caz în parte începând cu cel mai slab. Comentarii. Singura abordare corectă pentru mai puţin de 10 candidaţi. Este considerată comprehensivă şi corectă.

Toate metodele cu excepţia ultimei vor genera un prag sau o notă de trecere. În funcţie de politica fiecărei instituţii se mai poate adăuga ceva la această notă pentru ca să se asigure că nimeni nu trece datorită norocului. De exemplu se poate adăuga 1,28 din eroarea standard de măsurare pentru a fi sigur în proporţie de 90% că nu trece nimeni examenul din întâmplare, sau 1,64 din eroarea standard de măsurare pentru a fi 95% sigur. Deci practic nimeni nu ajunge medic cu liberă practică din întâmplare!

Calea către Excelen]ă în practica medicală trece prin Cunoa[tere [i Învă]are Dr. Răzvan Miftode

„Through Learning to Excellence in Global Health”. Aceasta a fost tema principală a Conferinței Colegiului Regal al Medicilor Generaliști din Regatul Unit (RCGP), organizată la Glasgow în zilele de 1-2 octombrie a.c. în cadrul programului ”International Development Days (IDD)”. Această manifestare a precedat, pentru al treilea an consecutiv, Conferința Anuală a RCGP, devenind astfel o tradiție în activitatea puternicei organizații a medicilor generaliști britanici, alături de alte programe de colaborare la nivel mondial. Programul IDD se adresează atât țărilor față de care RCGP a devenit un veritabil exportator de expertiză (țări care au statut de membru RCGP - Internațional), cât și țărilor care sunt în curs de a dezvolta relații de parteneriat cu organizația britanică. În consecință, participanții au fost, în majoritate, medici de familie din Marea Britanie, dar și din Asia (Japonia, Brunei, Kuwait, Sri Lanka, Pakistan și India), Africa (Egipt, Africa de Sud) și Europa (Malta, România). Programul, desfășurat pe durata a două zile pline, a fost structurat pe trei componente: o secțiune plenară și două secțiuni de ateliere practice. Activitățile desfășurate în plen au cuprins lucrări de interes general, în care accentul s-a pus pe rolul și locul fundamental al sistemului de medicină primară în asigurarea și dezvoltarea serviciilor medicale către populație (dr. John Gillies, dr. Khaya Mfenya, prof. Bob Mash), implementarea conceptului de Dezvoltare Profesională Continuă și a celui de parteneriat științific (prof. Valerie Wass și dr. John Howard), sau proiectul RCGP de realizare a unui Centru Global pentru Medicina de

Familie (prof. Valerie Wass și dr. Sandra Mather). S-au enunțat și analizat conceptele de “leadership”, ”practice based evidence” (practica bazată pe dovezi), precum și definiția “Generalism”-ului, care, în viziunea dr. J. Reeve, și-ar găsi esența în noțiunea de “management al multimorbidității”. Proiectul RCGP “Building a Global Centre for Family Medicine” are la bază

Medicul de familie trebuie săși asume mai multe roluri: de furnizor de îngrijiri de boală, de consultant, supervizor, manager și de lider al comunității.” dezideratele declarate cu acest prilej, și anume: încurajarea dezvoltării unei infrastructuri a medicinei de familie pe plan internațional, pregătirea viitoarelor generații de medici practicieni, susținerea apariției de noi lideri internaționali ai MF și a dezvoltării educației medicale a specialității, cercetarea în domeniul expertizei stării de sănătate la nivel global. Obiectivele propuse sunt reprezentate de realizarea unei baze de resurse pentru cercetare, un serviciu internațional de consultanță în domeniul Medicinei de Familie și implementarea unei rețele de parteneriat pe plan mondial pentru specialitatea noastră. Organizarea atelierelor s-a făcut pe două secțiuni, una dedicată procesului de evaluare-examinare a candidaților la titlul de medic de familie/generalist și cea de-a doua, centrată pe subiecte interesând implementarea medicinei de familie ca spe-

cialitate. Referitor la prima secțiune, trebuie subliniat că metodologia britanică a examenului de medic practician generalist este parțial diferită față de ceea ce se întâmplă în România: proba de testare a cunoștințelor teoretice se realizează utilizând teste scrise tip grilă (cu diferite forme de răspunsuri), iar probele practice se desfășoară sub formă de “role play” apelându-se la actori specializați, și demonstrații pe dispozitive sau mulaje. Astfel încât subiectele atinse au fost diverse și incitante: bariere în designul unui caz clinic, tehnica feedbackului, dificultăți în managementul logisticii, conceperea unui test de evaluare, standarde pentru examenul clinic etc. A doua secțiune, destinată problemelor globale ale medicinii de familie, a cuprins teme referitoare la importanța formării de lectori în medicina familiei, voluntariatul și impactul asupra dezvoltării globale a MF, necesitățile în dezvoltarea practicii medicale, consultul medical centrat pe nevoile pacientului. Evenimentele științifice au fost susținute de speakeri de mare prestigiu. Gazdele au

fost reprezentate, între alții, de prof. Val Wass, directorul Comitetului internațional al RCGP, dr. Sandra Mather – directorul Afacerilor Internaționale ale RCGP, dr. John Howard – directorul programului MRGCP (INT), dr. Malcolm Campbell si prof. John Gillies de la RCGP Scotland. Dintre lectorii din afara Regatului Unit, aș menționa pe prof. Bob Mash de la Universitatea din Cape Town, care a susținut o lucrare de excepție privitor la situația dramatică a serviciilor de sănătate din țara sa, prof. Kaya Mfenyana – președintele Societății medicilor de familie din Africa de Sud și care, în încheierea lucrărilor, a lansat un apel impresionant pentru solidaritate cu populația de culoare care este privată de servicii medicale de calitate. De asemenea, dr. Patricia de Gabriele (Malta), prof. James Jayantha Thambar (Sri Lanka) și prof. Nagwa Eid Sobhy Saad (Egipt) au relatat despre realitățile sistemului medical din țările lor, întregind un tablou prestigios și valoros de lectori - speakeri și contribuind astfel la asigurarea unei armături calitative solide a întregii manifestări.

Testarea cunoƕƚŝŶƜĞůŽƌ ƚĞŽƌĞƚŝĐĞ– ŚĞƐƚŝŽŶĂƌƵůŐƌŝůĉ Caracteristici - ǀĂůŝĚ - corect realizat - ĐƵƉƌŝŶnjĉƚŽƌ - ƌĞůĞǀĂŶƚƉĞŶƚƌƵƉƌĂĐƚŝĐĂĚŝŶƜĂƌĂƌĞƐƉĞĐƚŝǀĉ - ǀĂƌŝĂŶƚĞůĞĚĞƌĉƐƉƵŶƐƐĉĨŝĞĚŝŶĂƌŝĂĚĞĐŽŵƉĞƚĞŶƜĞĂŵĞĚŝĐƵůƵŝĚĞĨĂŵŝůŝĞ sĂƌŝĂŶƚĞĚĞŠŶƚƌĞďĉƌŝƕŝƌĉƐƉƵŶsuri - ŠŶƚƌĞďĉƌŝĐƵƵŶƐŝŶŐƵƌƌĉƐƉƵŶƐĐŽƌĞĐƚ - ŠŶƚƌĞďĉƌŝĐƵƌĉƐƉƵŶƐƵƌŝĐŽƌĞĐƚĞŵƵůƚŝƉůĞ - ƐƵďŝĞĐƚĞĐƵƌĉƐƉƵŶƐƚŝƉĂůŐŽƌŝƚŵ - ŠŶƚƌĞďĉƌŝƵƚŝůŝnjând pictograme ('͕ĨŽƚŽŐƌĂĨŝŝͿ

Role play (joc de rol) Caracteristici - standardizat - ĐŽŶĐĞƉƵƚƉĞŶƚƌƵƚĞƐƚĂƌĞĂŝŶƚĞŐƌĂƚĂĂĂďŝůŝƚĉƜŝůŽƌĐůŝŶŝĐĞ - util atât pentru instruire, cât ƕŝƉĞŶƚƌƵĞǀĂůƵĂƌĞ- examinare a candidatului Reguli - ƌĞůĞǀĂŶƚƐĐŽƉƵůƵŝƉĞŶƚƌƵĐĂƌĞĞƐƚĞƵƚŝůŝnjĂƚ - corect conceput - ĐƵƉƌŝŶƐŠŶĐƵƌƌŝĐƵůĂĚĞƉƌĞŐĉƚŝƌĞ - ĚĞĞǀŝƚĂƚĚĂĐĉƚĞƐƚĂƌĞĂĐƵŶŽƕƚŝŶƜĞůŽƌĐĂŶĚŝĚĂƚƵůƵŝĞƐƚĞŵĂŝĞĨŝĐŝĞŶƚĉƉƌŝŶƚĞƐƚŐƌŝůĉƐĂƵĞdžĂŵĞŶĐůŝŶŝĐ real

RCGP International Development Days (IDD)


162

puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

Sinteza CNMF - Timişoara, ediţia a VII-a Peste 700 de medici de familie din toată ţara au participat în perioada 13-16 septembrie la cea de-a VII-a ediţie a Congresului Naţional de Medicina Familiei Timişoara.

După mai bine de o lună de la CNMF Timişoara, pot afirma cu certitudine ca evenimentul nostru a fost unul de anvergur\. Ne-am atins scopul, iar medicii de familie s-au simţit valorizaţi. A fost demonstrat rolul medicului de familie extrem de important în sistemul medical românesc, dar şi a medicinei de familie, care ocupa un rol esenţial în rândul celorlalte specialităţi medicale. Tema din acest an a CNMF Timişoara a fost “Medicina de familie - esenţa practicii medicale moderne”, exemplificată pe parcursul celor patru zile CNMF. Rezumatul CNMF Timişoara În prima zi au fost organizate 8 ateliere pre-congres, cu un nivel ştiinţific înalt, susţinute de medici de familie renumiţi, personalităţi ale lumii medicale, precum şi de echipa prof. univ. dr. Ioan Sporea. Prezenţa prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele CMR, care a conferenţiat pe tema “Respectă-ţi medicul. Condiţia medicului în România”, la care a participat şi primarul Municipiului Timişoara, prof. univ. dr. ing. Nicolae Robu, a suscitat interesul participanţilor din prima zi de congres. În zilele de 14 şi 15 septembrie au avut loc şapte sesiuni de comunicări orale, cu o tematică variată, specifică medicinei de familie, şi simpozioane cu speakeri de top. Masa rotundă “Programul de

Surs\ foto: Ralcom Exhibitions

Dr. Claudia Iftode Preşedinte STMF, preşedinte Comitet Local de Organizare, vicepreşedinte PMFT

De la stânga la dreapta: dr. Mihai Sorin Iacob, dr. Tatiana Barto[, dr. Maria Livia Suhastru, dr. Claudia Iftode, prof. Manfred Maier management al bolii diabetice în Austria faţă de Romania” a fost moderată de prof. Manfred Maier, preşedintele Departamentului de Sănătate Publică din Viena, care de altfel în 2012 a fost pre[edintele Comitetului Ştiinţific al Conferinţei Wonca Europa Viena. Invitaţii Clinicii de Nutriţie, Boli Metabolice şi Diabet din Timişoara - prof. univ. dr. G. Bacanu, prof. univ. dr. V. Şerban, prof. univ. dr. A. Vlad au subliniat rolul important pe care medicii de familie îl au sau ar trebui să-l aibă în managementul Diabetului Zaharat de tip II şi în România. Seara zilei de 14 septembrie a marcat deschiderea oficială a CNMF 2012 la Opera Naţională Română Timişoara. Pe scena Operei din Timişoara au fost invitaţi dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele SNMF, preşedintele CNMF Timişoara 2012, dr. Doina Mihăilă, preşedintele FNPMF, prof. univ. dr. Boia Eugen, vicepreşedintele CMR Timiş care a transmis mesajul prof. univ. dr. Lazăr Fulger, preşedintele CMR Timiş (cel căruia îi datorăm enorm din reuşita acestui con-

Automedicaţia, chiar şi în bolile reumatice Bolile reumatice sunt reprezentate de peste 200 de afecţiuni, dintre acestea, cea mai frecventă formă fiind artroza. Potrivit estimărilor, 4.000.000 de români suferă de artroză, din care 70% sunt cazuri diagnosticate. Aceste date au fost prezentate în cadrul celei de-a XIX-a ediţie a Congresului Naţional de Reumatologie, care a avut loc la Bucureşti în perioada 25-27 octombrie. Potrivit dr. Cătălin Codreanu, directorul Centrului de Boli Reumatismale “Dr. Ion Stoia”, frecvenţa bolilor reumatice în ultimii ani este în creştere pentru că asistăm la un proces de îmbătrânire al populaţiei. Potrivit specialistului, chiar dacă nu pot fi vindecate, bolile reumatice pot fi ţinute sub control. O primă condiţie este ca boala să fie diagnosticată din timp. “Simptomele care trebuie să îl trimită pe pacient la medic sunt durerea si reducerea mobilităţii articulare, dificultatea de a merge sau a indeplini activitaţi profesionale sau casnice uzuale. Din păcate, şi în cazul bolilor reumatice ne confruntăm cu fenomenul automedicaţiei, pacientul consideră că ştie ce medicamente trebuie să ia şi fără să consulte un medic. Pe langă faptul că tratamentul poate să nu fie eficient, pentru că pacientul nu are cum să ştie să aleagă medicaţia corectă, în doze potrivite şi într-o schemă adecvată formei de boală, se expune şi riscului unor reacţii adverse. Frecvent, folosind antiinflamatoare non‐steroidiene (AINS), des utilizate pentru durerile reumatice, fără protecţie adecvată, pacienţii se expun riscului unor complicaţii gastro-intestinale frecvente si severe”, a declarat dr. Cătălin Codreanu.

gres), prof. univ. dr. Horia Vermeşan, director DSP Timiş, prof. univ. dr. Marius Raica, rector al UMF Timiş, Liliana Oneţ, subprefect Timiş. De asemenea, în sală au fost prezenţi şi alţi invitaţi de onoare, precum prof. univ. dr. Victor Dumitraşcu, preşedintele CJAS Timiş, dr. Bogdan Ciprian, managerul Spitalului Judeţean de UrgenţăTimis. Premiile CNMF Timişoara Invitaţi de onoare au adresat un mesaj de bun venit medicilor de familie din toată ţara, prezenţi în număr mare la eveniment. În Timişoara, oraş simbol al Renaşterii, Societatea Timiş de Medicina Familiei, sub auspiciile Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, cu sprijinul Federaţiei Naţionale a Patronatelor Medicilor de Familie şi al Colegiului Medicilor din România Timiş, în parteneriat cu Patronatul Medicilor de Familie Timiş a reinviat tradiţia Congreselor Naţionale de Medicina Familiei. S-a înmânat Diploma de Excelenţa “Dr. Dan Velcelean” dr.

Cristian Sever Oană, pentru merite deosebite în susţinerea şi dezvoltarea medicinei de familie, precum şi Diplome de Onoare acelor medici de familie care au contribuit la dezvoltarea Societăţii Timiş de Medicina Familiei. Seara s-a încheiat cu un program artistic compus din arii celebre de operă şi operetă, oferit de Opera Română din Timişoara. A treia zi de congres a debutat cu o serie de discuţii pe marginea noului proiect de lege a Sănătăţii susţinute de dr. Vasile Cepoi (n.red. ministrul Sănătăţii la acel moment). De asemenea, pe tema Legii Sănătăţii, dar şi despre cardul de sănătate a conferenţiat dr. Doina Mihăilă, iar în ultima zi, dr. Rodica Tănăsescu a vorbit despre screening-ul cancerului de col uterin. Diploma de Onoare pentru “Cel mai încăpăţânat susţinător al Medicinei de Familie la nivel naţional” a fost oferită dr. Constantin Cârstea, vicepreşedintele CMR. Secţiunea de comunicări prezentată de invitaţii din Belgia, dr. Christiane Duchesnes, medic de familie şi cercetător, împreună cu Frédéric Ketterer, sociolog, a fost apreciată de colegii medici de familie români, deoarece a abordat o tema frecvent întâlnită în practică, respectiv îngrijirile paliative la domiciliu şi importanţa acţiunilor echipei multidisciplinare asupra familiilor implicate. De un real interes s-a bucurat şi prezentarea complexă a departamentului MF al Universităţii din Liège, care a abordat atât problemele de practică clinică, precum şi cercetarea

ştiinţifică desfăşurată în cabinetul medicului de familie. Invitaţii belgieni s-au declarat foarte mulţumiţi de ceea ce ei au numit în ansamblu “experienţa românească în domeniul medicinei de familie”. Cu siguranţă că acest congres va crea premisele unor colaborări ulterioare, a unor schimburi de experienţă şi a unor acţiuni comune finalizate prin granturi de cercetare, după cum a afirmat prof. Didier Gièt, preşedintele Departamentului de Medicină Generală din cadrul Facultăţii de Medicină al Universităţii din Liège. Au fost premiate cele mai bune trei comunicări orale ale medicilor de familie: dr. Valeria Herdea (Bucureşti) premiul I pentru lucrarea “Eficienţa imunomodulării în practica pediatrică a medicului de familie. Studiu clinic între anii 2009-2012”, dr. Rodica Fărcăşanu (Sibiu), premiul II pentru lucrarea “Rehidratarea orală cu soluţii hiperosmolare - Un management eficient în tratamentul gastroenterocolitei la sugar”, dr. Mihai Iacob (Timişoara) premiul III pentru lucrarea “Importanţa ecografiei în patologia tubului digestiv în cabinetul medicului de familie”, şi cel mai bun Poster, dr. N.A. Gruici (Timişoara) pentru lucrarea “Grosimea intimă - medie carotidiană în predicţia evenimentelor cardiovasculare la pacienţii cu boală arterială clinic manifestă”. Comitetul local de organizare multumeşte tuturor celor care au participat la organizarea şi reuşita CNMF 2012, dr. Rodica Tănăsescu, dr. Doina Mihăilă, prof. univ. dr. Fulger Lazăr, firmelor sponsor şi echipei organizatoare.

Medicina de familie - prima linie în asistenţa medicală Dr. Viorica Naumov Societatea Medicilor de Familie Brăila a organizat în perioada 18-20 octombrie a VIII-a ediţie a conferinţei “Medicina de familie - prima linie în asistenţa medicală”. Ca în fiecare an s-au întâlnit/reîntâlnit la Brăila, medici de familie din întreaga ţară (Iaşi, Braşov, Prahova, Mehedinţi, Craiova, Bistriţa, Bacău, Constanţa, Bucureşti şi desigur judeţele limitrofe). Temele de profilaxie primară - baza specialităţii noastre - reprezentate de “Recomandări de vaccinare în pediatrie”, “Sfaturi pentru inima ta” sau “Siguranţa pacientului” au fost completate de interesante comunicări de pneumologie, alergologie, oncologie/paliaţie. Anul 2012 este “Anul European al Îmbătrânirii Active şi al Solidarităţii între Generaţii”, astfel încât patologia vârstnicului a fost prezentă în lucrările Conferinţei. Geriatria şi-a găsit un loc aparte în lucrările ultimilor ani, 20 octombrie fiind Ziua “Ana Aslan”. Ajunsă la a IV-a ediţie, aceasta se desfăşoară în parteneriat cu “Fundaţia Ana Aslan” condusă de conf. Luiza Spiru. Suntem onoraţi că au răspuns invitaţiei noastre specialişti de elită ai medicinei româneşti care au prezentat lucrări de înaltă ţinută ştiinţifică. Acestora li s-au alăturat oaspeţi din Olanda, prof. dr. Wim van den Heuvel, dr. Marinela van den Heuvel-Olaroiu.

Dintre oaspeţii români voi menţiona pe prof. dr. Daniela Bartoş (aflată alături de noi pentru a patra oară), dr. Valeria Herdea, dr. Cristina Isar (Bucureşti), prof. dr. Gabriel Ungureanu, prof. dr. Ioana Alexa (ambii prezenţi la toate cele opt ediţii ale conferinţei), prof. dr. A.G. Dimitriu, şef lucrări dr. Mihaela Filip - Ciubotaru, dr. Lavinia Dimitriu (Iaşi), prof. dr. Elvira Craiu (Constanţa), prof. dr. Alexandru Ierima, şef de lucrări dr. Dan Botezatu (Galaţi), dr. Mihaela Marţius, dr. Lavinia Petre (Brăila). Au atras atenţia participanţilor şi lucrările de dermatologie deosebite, prezentate de asist. univ. dr. Gabriela Stoleriu (Iaşi), dr. Viorel Pătraşcu (Piteşti) şi dr. Mircea Bârsan (Bucureşti). Repere legislative ale activităţii noastre profesionale au fost prezentate de prof. dr. Vasile Astărăstoae, dr. Doina Mihăilă şi dr. Paul Şerban. An de an, Conferinţa de la Brăila adresată medicilor de familie, dar şi altor specialişti, reprezintă o provocare pentru organizatori. Suntem încurajaţi şi motivaţi de ecourile favorabile şi de convingerea că evenimentul medical de la Brăila, alături de altele similare din ţară, reprezintă un pilon pentru ridicarea Medicinei de Familie la cote înalte de profesionalism. Mulţumim deopotrivă invitaţilor şi participanţilor!

Cu colegialitate, echipa de organizare: dr. Viorica Naumov, dr. Ileana Brânză, dr. Marcela Vasilescu, dr. Daniela Măciucă, dr. Zoica Brăileanu.


echipa MF Raportul cost/eficien]\ în

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

13

tratamentul poliartritei reumatoide

Tratamentul poliartritei reumatoide (PR), boală invalidantă şi potenţial letală, a suferit schimbări considerabile în ultimii ani. Prof. dr. Horaţiu D. Boloşiu Asistăm la o nouă abordare terapeutică a principalei forme de reumatism inflamator cronic, care a devenit posibilă graţie progreselor care s-au petrecut sub ochii actualei generaţii de reumatologi. Acestea includ pe de o parte conştientizarea că avem de-a face cu o boală gravă, dar totuşi controlabilă, iar pe de altă parte derivă din descoperirea unor remedii cu adevărat revoluţionare, care au culminat cu introducerea medicaţiei biologice, pe care o datorăm deopotrivă înţelegerii mecanismelor patogenice intime şi progreselor posibile o dată cu aplicarea pe scară largă a tehnologiei ADN recombinat. Prevalenţa poliartritei reumatoide este de aproximativ 1-2%, indiferent de zona geografică sau variabilele demografice. Dar pot oare toate societăţile să asigure standardele terapeutice actuale, ale căror costuri nu sunt deloc neglijabile, ci poate chiar neliniştitoare? Câtă vreme sănătatea este unul dintre drepturile omului, poate chiar principalul, răspunsul la această întrebare nu poate să fie decât unul afirmativ. Povara poliartritei reumatoide se face resimţită atât asupra individului, cât şi asupra societăţii. Costurile directe, reprezentate de medicaţie şi îngrijirile medicale, le

ri]ie a p A l\ oria t i d e

Statistică n În România există aproximativ 220.000–400.000 de persoane afectate de poliartrită reumatoidă; n Numai 10% frecventează cu regularitate medicul reumatolog; n Femeile fac această boală de 2-3 ori mai des ca bărbaţii; n Prevalenţa bolii este apreciată a fi între 0,3% şi 2%, iar incidenţa ei variază între 0,9‰ şi 1,5‰/an; n Vârful incidenţei se întâlneşte în decadele a patra şi a cincea ale vieţii. depăşesc pe cele indirecte, reprezentate de scăderea/pierderea veniturilor şi povara asupra familiei şi comunităţii care derivă din disabilitate. Acestea pot fi relativ uşor cuantificabile, dar există şi alte costuri, intangibile, cum ar fi cele legate de scăderea calităţii vieţii poliartriticilor, care sunt de obicei omise din analizele economice. Finanţatorii actului de sănătate din societăţile mai puţin dotate din punct de vedere economic manifestă tendinţa de a “vedea” numai costurile directe, în mod deosebit pe cele ale medicamentelor, reducându-le şi pe acestea la preţul de achiziţie şi uitând să le aibă în vedere pe cele ocazionate de monitorizarea tratamentului şi de tratarea eventualelor reacţii adverse. O astfel de “analiză” farmaco-economică este desigur falsă şi contraproductivă. Noua paradigmă terapeutică în

poliartrita reumatoidă statuează nevoia a ceea ce se numeşte tratament precoce şi „agresiv”, singurul care poate împiedica evoluţia bolii spre deteriorări articulare (invalidante) şi complicaţii organice (letale). Acesta are în vedere asocieri de medicamente zise remisive şi/sau biologice, ambele costisitoare şi, în optica unora, neacceptabile. Dar oare chiar aşa să fie? În câteva studii farmacoeconomice s-a demonstrat că începerea cu un medicament remisiv activ în monoterapie (de exemplu leflunodmid, metotrexat) şi recurgerea la unul biologic în caz de eşec duce la cel mai avantajos raport cost/beneficiu. Într-o analiză dedicată caracterizării medicamentului biologic ideal, s-a stabilit că acesta ar fi de numai 1,8 mai costisitor, în termenii costurilor directe şi indirecte, nu şi a celor intangibile, decât metotrexatul, care încă este considerat „stan-

Anghel Diaconu

Manual de tehnică a masajului terapeutic. Prima apariţie în domeniu. Ediţie revizuită şi adăugită

Anul apariţiei: 2012 Prezentare: Lucrarea celebrului specialist în balneofizioterapie şi masaj, Anghel Diaconu, ediţie revizuită şi adăugită, prima apariţie în domeniu, este o monografie amplă şi riguroasă, în care sunt prezentate în detaliu toate elementele necesare executării corecte a tehnicilor masajului terapeutic, de către orice persoană care doreşte să-l practice. Scris într-o manieră clară şi didactică, demonstrând o bună şi profundă cunoaştere a problemelor abordate şi o înţelegere deplină a noţiunilor, bogat ilustrat cu 227 poze color deosebit de sugestive, manualul permite o însuşire rapidă şi temeinică a tehnicilor prezentate. În introducere se face un scurt istoric, subliniindu-se vechimea metodei, cât şi meritele în domeniu ale „părintelui” masajului modern, suedezul Per Henrik Link (masajul terapeutic fiind cunoscut sub denumirea de „masaj suedez”). În continuare, se descriu echipamentele necesare dotării corespunzătoare a sălii de masaj, precum şi calităţile şi obligaţiile unui maseur terapeut. Partea introductivă se încheie cu definirea noţiunilor generale din domeniul masajului terapeutic şi cu prezentarea efectelor benefice ale acestuia. Manualul cuprinde 3 capitole importante, primul fiind consacrat descrierii manevrelor masajului terapeutic, precum şi manevrelor şi procedurilor complementare. În cel de-al doilea, cel mai amplu (peste 400 pagini), intitulat masajul terapeutic regional şi zonal, sunt detaliate diversele tehnici de execuţie ale masajului, cu particu-

larităţile lor, în funcţie de zona în care sunt aplicate pe cele 25 de regiuni ale corpului. Un spaţiu generos şi nou faţă de ediţia anterioară este dedicat masajului sânului, iar ultimul capitol, masajul general, este o sinteză a masajului regional. Mulţi ani până la editarea acestei cărţi (de aceea se accentuează asupra faptului că este prima apariţie în domeniu), s-a predat fără a avea un manual de specialitate. Fiind atât de util şi binevenit pentru profesori, cât şi pentru elevi, manualul şcolar a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este realizat în conformitate cu programele şcolare în vigoare, pentru specializările tehnician maseur şi asistent medical balneo-fiziokintetoterapie şi recuperare medicală. Cuprins: Dotarea şi condiţiile sălii de masaj. Calităţile şi obligaţiile maseurului. Noţiuni generale despre masajul terapeutic. Efectele masajului terapeutic asupra diverselor ţesuturi, aparate şi sisteme. Manevrele masajului terapeutic (masajul suedez). Masajul terapeutic regional şi zonal. Masajul general. Adresabilitate: Asistenţi de balneofizioterapie şi masaj, elevi ai şcolilor postliceale de balneofizioterapie şi masaj, orice persoană care doreşte să practice corect tehnica masajului. Date tehnice: Nr. pagini: 516 Nr.figuri: 227 color Formatul cărţii: 8/54x84 Legată Preţul cărţii cu TVA: 130,80 RON

dardul de aur” în tratamentul poliartritei reumatoide. Pentru a fi competitiv pe piaţă, un biologic cu activitate indiscutabilă asupra poliartritei reumatoide (remisie completă la peste 60% dintre pacienţi) ar trebui să poată fi vândut mai ieftin de 4 ori faţă de preţul actual. Ce este de făcut în momentul de faţă în România, unde există virtual între 220.000-400.000 de poliartritici, dintre care numai o zecime frecventează cu regularitate serviciile de reumatologie? Răspunsul ar putea fi cel derivat dintr-un principiu “al solidarităţii”: nuanţarea mijloacelor terapeutice în funcţie de cost/beneficiu pe forme de gravitate diferită a poliartritei reumatoide, cu alocarea fără rezerve a fondurilor necesare celor de la capătul curbei de distribuţie. Dar pentru aceasta ar fi nevoie de înţelegerea fenomenului şi de ghiduri de practică medicală. Manifestări clinice La o anamneză amănunţită, la mulţi bolnavi se poate regăsi un eveniment care să fie interpretat ca elementul declanşator al suferinţei. Cel mai des se întâlnesc stresul emoţional, expuneri la frig, traumatisme, tratamente variate, în special cu produse biologice. De obicei, suferinţa debutează la articulaţie, dar la scurt interval se extinde. Ea este expresia infla-

maţiei sinovialei. Printre simptomele de debut, cel mai frecvent întâlnite sunt: n redoare articulară matinală prelungită; n poliartralgii episodice; n tumefieri articulare; n mialgii, slăbiciune musculară în special la umeri; n oboseală; n pierdere ponderală; n stare de disconfort. Diagnostic American College of Rheumatology a propus un model simplificat de criterii revizuite pentru clasificarea poliartritei reumatoide (1987). Gândite iniţial ca un sprijin în comunicarea dintre cei implicaţi în cercetarea clinică, aceste criterii pot constitui şi un ghid de diagnostic clinic. Oricare patru dintre următoarele criterii trebuie să fie prezente pentru diagnosticul pozitiv al PR: n redoare matinală cu durată de >1 oră; n artrită simultană la minimum trei articulaţii; n artrită a articulaţiilor mâinii; n artrită simetrică; n noduli reumatoizi; n factor reumatoid seric; n modificări radiologice. Primele patru criterii enumerate trebuie să fie prezente [ase săpt\mâni.


14

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

area Vaccin în continuare o „provocare”! În octombrie a.c., medicii de familie din România au avut ocazia să participe la sesiunea ştiinţifică “Vaccinarea, în continuare o provocare!”. Evenimentul a fost organizat în cadrul Conferinţei Regionale “Medicul de familie - practician şi manager” care a avut loc în perioada 11-14 octombrie, la Bucureşti. Emiliana Costiug, CMI Cluj-Napoca, Daniela Ştefănescu, CMI Chitila - Ilfov, Valeria Herdea, CMI Bucureşti, Gindrovel Dumitra, CMI Sadova – Dolj Tendinţa alarmantă de scădere a acoperirii vaccinale, precum şi problemele cu care se confruntă medicii de familie în acţiunile de vaccinare a sugarilor, au determinat organizarea unei mese rotunde cu titlul “Vaccinarea, în continuare o provocare!”. Acoperirea vaccinală în România Dr. Gindrovel Dumitra, în calitate de moderator, a deschis această dezbatere cu informaţii privind participarea sa la forumul cu titlul: “Inform, protect, immunise: engaging underserved populations”, organizat în perioada 4-6 septembrie 2012, la Dublin, de Centrul European de Prevenţie şi Control al Bolilor Transmisibile (ECDC), informaţii prezentate pe larg şi în numărul trecut al ziarului MF. Cei mai mulţi participanţi la acest forum au opinat că pregătirea furnizorilor de servicii de vaccinare este măsura cea mai importantă de creştere a acoperirii vaccinale, dar pentru o bună monitorizare a acesteia este nevoie de un sistem

informaţional european privind semnalizarea imunizărilor fie sub forma unui sistem informatic, a unui paşaport sau card vaccinal. Datele OMS/UNICEF privind acoperirea vaccinală în România în ultimii 8 ani, dar şi Raportul Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) au fost prezentate de dr. Emiliana Costiug. Rapoartele OMS-UNICEF arată menţinerea unei acoperiri vaccinale optime, de peste 95% pentru vaccinarea BCG, dar o scădere semnificativă

Acoperirea vaccinală pentru ROR este în continuă scădere: de la 97% în 2007 la 93% în 2011.” a acoperirii vaccinale pentru DTP3 şi Polio3, de la 97% în 2006 la 89% în 2011. Acoperirea vaccinală pentru ROR este în continuă scădere: de la 97% în 2007 la

Tabel I. Acoperirea vaccinală în România, OMS – UNICEF (%)

93% în 2011. În acest timp, numărul cazurilor raportate de rujeolă a crescut de la 12 cazuri în 2008 la 4.189 în 2011 (tabelul I). Raportul CNSCBT privind activitatea pe 2011, prezintă monitorizarea acoperirii vaccinale prin evaluarea antecedentelor vaccinale ale copiilor care au împlinit vârsta de 12, 18, respectiv 24 luni, în lunile februarie, respectiv august 2011. Rezultatele au arătat o acoperire vaccinală sub ţinta de 95% pentru DTP3, DTP4, Polio3 şi Polio4, cu 1-2 procente mai scăzută în mediul rural faţă de mediul urban. În schimb, acoperirea vaccinală pentru ROR1 se menţine sub 95%, la aceleaşi cote procentuale atât în rural, cât şi în urban (tabelul II). Conform Raportului CNSCBT, cea mai importantă cauză a procentului scăzut de copii vaccinaţi conform calendarului o reprezintă pierderea încrederii părinţilor în beneficiile vaccinării; acest lucru a fost observat nu numai în grupurile defavorizate, ci şi în rândul persoanelor cu grad educaţional ridicat. Plecând de la concluzia că una din principalele cauze ale scăderii acoperirii vaccinale este pierderea încrederii populaţiei în vaccin, dr. Valeria Herdea a prezentat miturile privind vaccinurile, aducând argumente pentru desfiinţarea fiecărui mit în parte. Astfel, mitul privind toxicitatea vaccinurilor a fost desfiinţat prin prezentarea reglementărilor pentru siguranţa şi eficienţa vaccinurilor, mitul conform căruia vaccinul nu conferă protecţie a fost combătut prin prezentarea unor studii clinice şi serologice, iar ideea greşită că sugarii nu trebuie vaccinaţi a fost combătută de estimarea OMS din 2002 potrivit căreia peste un milion

Figura 1. Numărul de copiii vaccinaţi numai în România, din numărul total de copii înscrişi la CMI Sadova

n Nr. copii `nscri[i n Nr. copii n\scu]i [i vaccina]i integral `n România


echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

de decese la copii sub 5 ani ar fi putut fi prevenite prin vaccinarea de rutină. Toate miturile despre vaccinuri pot fi desfiinţate prin argumente viabile şi date statistice, iar medicul de familie este cel mai îndreptăţit să o facă, deşi acest demers înseamnă determinare şi timp. Dr. Daniela Ştefănescu a subliniat rolul medicului de familie în informarea corectă a părinţilor privind beneficiile vaccinării şi consecinţele nevaccinării. Aceasta a prezentat recomandările generale pentru efectuarea unei imunizări corecte, a descris tabloul clinic şi complicaţiile bolilor infecţioase ce pot fi prevenite cu ajutorul vaccinurilor opţionale, precum şi factorii care pot influenţa utilizarea acestor vaccinuri. Principalele obstacole în

Principalele obstacole în folosirea vaccinurilor facultative sunt legate de costul produsului, insuficienţa promovare, teama de reacţii adverse, dar şi de dificultatea de integrare a acestor vaccinări în activitatea cabinetului.” folosirea acestor vaccinuri facultative sunt legate de costul produsului, insuficienţa promovare, teama de reacţii adverse, dar şi de dificultatea de integrare a acestor vaccinări în activitatea cabinetului. Au fost prezentate caracteristicile vaccinurilor opţionale accesibile în România, precum şi schemele alternative de vaccinare în funcţie de vârsta copilului. A urmat experienţa personală cu vaccinurile opţionale în perioada 2005-2012, insistând pe importanţa vaccinărilor opţionale în prevenirea şi controlul unor boli grave ale copilăriei (tabelul III). Vaccinarea în rural A urmat prezentarea dr. Emiliana Costiug privind experienţa cu vaccinurile opţionale în ClujNapoca şi problemele cu care se confruntă ca medic vaccinator în aplicarea PNI: aprovizionarea inconstantă cu vaccinuri, refuzul părinţilor privind vaccinarea copiilor, în special refuzul vaccinării ROR şi, nu în ultimul rând, birocratizarea excesivă a acţiunii de vaccinare. A fost prezentat un model pentru acordul informat al părinţilor privind vaccinarea copilului cu vaccinuri opţionale, document ce va fi anexat fişei copilului. Dr. Gindrovel Dumitra a făcut cunoscută situaţia vaccinărilor din comuna Sadova-Dolj şi a adus în discuţie problema copiilor plecaţi în altă ţară, fără a avea schema de vaccinare completă, precum şi a copiilor născuţi în afara ţării, a căror vaccinare trebuie completată în ţară. Au fost prezentate principii generale de recuperare a vaccinărilor restante, dar şi scheme de vaccinare personalizate, în funcţie de vârsta copilului şi ţara de provenienţă. În acest sens, a fost prezentat site-ul www.vacscheduler.org, foarte util medicilor vaccinatori pentru recuperarea vaccinurilor restante, dar şi pentru personaliza-

rea schemei de vaccinare în funcţie de numărul de doze de vaccin efectuate şi de schema de imunizare a ţării de provenienţă a copilului. O problemă importantă, prezentă mai ales în mediul rural, o reprezintă comunitatea romă şi comunităţile izolate care nu au acces facil la serviciile medicale preventive. O soluţie pentru rezolvarea acestei probleme ar putea fi implicarea mediatorilor sanitari în informarea şi mobilizarea acestor grupuri defavorizate. Medicul de familie trebuie susţinut şi stimulat în demersurile sale de a acorda servicii medicale preventive grupurilor populaţionale defavorizate (figura 1). Mesaj către decidenţi La finalul dezbaterii, dr. Valeria Herdea a punctat cauzele scăderii acoperirii vaccinale. Acestea ţin de: l decidenţi: legislaţie neclară, aprovizionarea inconstantă cu vaccin, subfinanţarea acţiunii de vaccinare, lipsa cursurilor de instruire pentru personalul vaccinator; l mass-media: mesaje incorecte privind vaccinurile şi siguranţa acestora; l populaţie: neinformată sau greşit informată; l personal medical: nemotivat, neinstruit, sufocat de birocraţia excesivă şi de RENV - un mare consumator de timp. În principiu, a fost unanim acceptată de participanţi ideea conform căreia medicul de familie deţine rolul-cheie în creşterea acoperirii vaccinale prin aplicarea unor politici coerente de prevenţie, dar şi prin informarea corectă şi conştientizarea populaţiei privind importanţa vaccinării. Acest lucru presupune însă, un personal vaccinator instruit, motivat, disponibil, pe de o parte, şi un program naţional de imunizare

bine organizat, funcţional, pe de altă parte. Se impune elaborarea unui ghid de vaccinare care să fie distribuit fiecărui cabinet de medicină de familie, util pentru a avea o atitudine unitară a medicilor de familie privind informarea corectă a populaţiei, precum şi pentru o organizare optimă a acţiunii de vaccinare. În loc de concluzie finală, autorii au avansat “o minge” la fileul decidenţilor politici, şi autorităţilor care sunt responsabile de elaborarea Programului Naţional de Imunizări (PNI): “Vorbim despre comunicare, despre educaţie şi rolul decisiv al medicului de familie în acest proces de schimbare de mentalităţi într-o societate de tip tradiţionalist - aşa cum este societatea românească - dar ce ar fi să prezentăm faţa reală a lucrurilor?! În spatele celor care au prezentat aceste materiale se află de fapt 11.000 de medici de familie, colegii noştri, iar de o parte şi de alta 20 de milioane de români, pacienţii noştri! Ce p\rere aveţi despre parteneriatul pe care vi-l prezent\m? Suntem o forţă, noi toţi, împreună, deloc de neglijat! Ani de-a rândul mingea a fost îndreptată înspre echipa şi organizaţiile medicilor de familie, după

15

Tabel II. Evaluarea acoperirii vaccinale la vârsta de 12 luni Raport CNSCBT 2011

atâţia ani, ar fi o excelentă observaţie tactică şi strategică din partea decidenţilor, prin care să se vadă exact că partenerii pe care vi i-am prezentat, au învăţat să joace foarte bine şi fac echipă bună împreună, aşa că mingea, dragii noştri decidenţi, este în acest moment în curtea dvs. - decidenţii politici, care dispun de puterea de a prioritiza problemele de sănătate şi ai reprezentanţilor MS - cei care se ocupă direct de întocmirea PNI!

Venim cu o propunere: lărgiţi lista PNI, corespunzător cerinţelor Uniunii Europene, pentru orice ţară civilizată şi faceţi tot ce se poate, nu doar vorbe şi promisiuni şi asiguraţi fluenţă şi constanţă în aprovizionarea cu vaccinuri, pentru PNI! Dacă veţi proceda aşa, noi vă asigurăm că vom putea discuta despre un parteneriat funcţional pro-vaccinare - medici de familie, pacienţi, MS şi decidenţi politici!”

Tabel III. Scheme de vaccinare antipneumococică (PCV)

Vârsta copilului

Primo-vacinare

Rapel

2-6 luni

3 administrări la interval de 2 luni (2,4,6 sau 3,5,7)

12-5 luni

7-11 luni

2 administrări la interval de minimum 1 lună

1 administrare în cel de-al 2-lea an de viaţă

12-23 luni

2 administrări la interval de 8 săptămâni

24-59 luni

1 sau 2 doze la interval de 8 săptămâni

Peste 5.000 de absolvenţi s-au înscris la concursul de Rezidenţiat Ministerul Sănătăţii va organiza la 25 noiembrie a.c. concursul de Rezidenţiat, la care s-au înscris deja 5.371 de absolvenţi ai universităţilor de medicină şi farmacie. Aceştia vor concura pe 3.730 de locuri şi posturi scoase la concurs. Potrivit MS, cei mai mulţi dintre tineri - 4.142, s-au înscris pentru locurile şi posturile scoase la concurs în domeniul medicină, un număr de 931 au optat pentru locurile şi posturile din domeniul medicină dentară, iar restul de 298 vor susţine concursul pentru domeniul farmacie. În sesiunea din 2012, din cele 3.730 locuri şi posturi scoase la concurs, 3.310 sunt pentru medicină, 250 pentru medicină dentară şi 170 pentru farmacie. La fel ca anul trecut, şi în acest an, concursul se va desfăşura, descentralizat, în şase centre universitare din ţară: Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Tg. Mureş, Timişoara şi Craiova, pe baza tematicilor anunţate. Potrivit MS, ca noutate, în acest an, s-a decis organizarea concursului de Rezidenţiat pe post şi pentru spitalele clinice, nu numai pentru spitalele mici, ca un element de susţinere a tinerilor medici pentru continuarea carierei profesionale în ţară. De asemenea, numărul posturilor scose la concurs nu s-a mai stabilit aleator, numai pe criterii istorice, ci în funcţie de dinamica de personal din ultima perioadă. Detaliile privind concursul de Rezidenţiat se găsesec pe site-ul www.rezidentiat.info.


16

management

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=ON===l`qlj_ofb=OMNO

Criteriile de eficien]\ `n organizarea cabinetelor de medicin\ de familie „Managerierea câtorva lucruri e la fel ca managerierea multor lucruri. E o problemă de organizare” Sun Tzu Dr. Adrian Grom Criteriile de eficienţă organizativă ţin de modalitatea în care se răspunde la solicitările interne şi externe ale unei unităţi. Calitatea răspunsului, dar şi rapiditatea lui depind de normele interne şi de modul în care ele se respectă. Nu întâmplător citatul din Sun Tzu e de urmat în orice domeniu. Organizarea militară este una din cele mai eficiente (penalitatea pentru dezorganizare e atât de mare încât nici o armată nu îşi permite acest lux). O paralelă între cerinţele din armată şi ceea ce se poate face în cabinetul propriu este uşor de făcut, uşor de intuit, dar nu întotdeauna uşor de efectuat.

Nu trebuie niciodată uitat sfatul lui Solon: „învaţă să asculţi ordinele înainte de a învăţa să comanzi.” I. Primul pas (şi cel mai important!) este crearea de proceduri standard şi urmărirea permanentă a executării lor corecte. Adesea par rigide şi impersonale, obositoare şi birocratice. Aplicarea lor elimină confuziile, risipa şi erorile, atât în management, cât şi în managementul bolilor cronice. Întrebări standard de evaluare: există asemenea proceduri? Cine are responsabilitatea producerii şi aplicării lor? Sunt clare şi aduse la zi? Există feedback? Sunt bazate pe eficienţă, efectivitate, evidenţe reale şi claritate? II. Structura de comandă este modul în care se iau deciziile şi se respectă. De la manager la personalul subordonat, dar şi la relaţiile dintre diferitele substraturi de personal. Tot aici este inclus şi modul în care circulă informaţiile între membrii personalului precum şi cine e răspunzător de informare completă. Aparent, pentru un cabinet cu un medic şi o asistentă, nu ar fi nevoie de aşa ceva. Dar dacă integrăm personalul de curăţenie, eventualii colegi, contabilitatea şi alte structuri exterioare devine deja clar că trebuie să existe o ierarhizare şi un circuit al informaţiilor. Întrebări standard de evaluare: există o structură clară de decizie? Se cunoaşte modul de luare al deciziilor (consens, vot, manager), dar şi modul de respectare? Există o modalitate prin care un membru al personalului poate îmbunătăţi sau comunica pentru îmbunătăţirea unei decizii?

III. Responsabilităţile aparţin poziţiilor şi nu persoanelor. Cu alte cuvinte dacă managerul numeşte asistenta medicală, fie şi temporar, în poziţie decizională atunci asistenta are putere decizională, indiferent de rolul ei preşi post-numire. Evident, nu se aplică problemelor medicale, dar imaginaţi-vă situaţia unui concediu în care cineva trebuie să menţină managementul cabinetului, pacienţilor şamd. Cu alte cuvinte trebuie să existe o listă a responsabilităţilor şi acestea să fie distribuite permanent, inclusiv cu o rezervă. Întrebări standard de evaluare: există o ierarhie organizaţională? Fiecare membru are lista responsabilităţilor? În cazul în care un membru pleacă există persoane care să preia responsabilităţile? IV. Poziţia de autoritate este principiul geamăn celui de mai sus. Chiar dacă nu e neapărat prima opţiune (imaginaţi-vă un medic tânăr, căruia i se încredinţează o poziţie decizională în cadrul unei asocieri de cabinete şi care trebuie să conducă medici cu mai multă experienţă, dar şi asistente în vârstă - poziţia sa îl îndreptăţeşte să fie ascultat). Întrebări standard de evaluare: numirile temporare, dar şi delegarea sarcinilor sunt eficiente? V. Lanţul de comandă. Există o ierarhizare strictă şi eficientă atât a comenzilor, cât şi a raportărilor. Sunt multe sarcini care pot fi delegate cu uşurinţă şi urmărite de la distanţă. Dacă personalul ştie cui şi cum să se adreseze lucrurile decurg mult mai uşor, mai ales când şi responsabilităţile sunt clar delimitate. Întrebări standard de evaluare: îşi cunoaşte locul fiecare membru al personalului? Există autoritate şi responsabilitate? Există comunicare personală cu fiecare membru al echipei? Ştie toată lumea cine sunt liderii şi sunt ei sprijiniţi de personal? VI. Munca în echipă. Echipa înseamnă orice, de la 2 la mulţi oameni. Medicul şi asistenta formează o echipă de 2. E clar că un singur om nu le poate face pe toate. Aici intervine clar şi dorinţa unor medici de a face practic totul, nelăsând practic nimic la îndemâna colaboratorilor. Dar dacă munca se structurează în echipă atunci lucrurile devin mai uşor de aplicat, de efectuat şi cu satisfacţii mai mari pentru toţi cei implicaţi. Întrebări standard de evaluare: echipa funcţionează, fiecare membru având interese în buna funcţionare a cabinetului? Îşi cunoaşte fiecare rolul? Pot să îşi facă treabă fără a fi mereu micromanageriaţi?

VII. Informarea pre- şi postevenimente. E ceea ce se face în spitale, sub forma raportului de gardă. E un schimb de informaţii important, care permite tuturor să participe şi să intervină. Astfel se sar uneori treptele ierarhice atunci când e nevoie, dar se şi întăreşte spiritul de echipă. O echipă informată şi care informează la rândul ei managerul este mult mai eficientă. Întrebări standard de evaluare: aşa zisele reguli nescrise sunt comunicate tuturor? Membrii comunică bine succesele şi eşecurile? Există o cale de feedback privind calitatea şi cantitatea comunicării? VII. Misiunea. Adesea scopul activităţii nu este clar sau apare

sub forma unei rutine plicticoase. Crearea unor scopuri imediate, a unor ţinte care pot fi atinse aduce un plus de eficienţă şi de organizare şi dă posibilitatea tuturor să se evidenţieze. Întrebări standard de evaluare: există scopuri comunicate personalului? Se evidenţiază rolurile lor în misiuni şi mai ales performanţa lor? IX. Camaraderia. Cel mai adesea oamenii nu sunt loiali unei organizaţii sau unui scop ci unor oameni. Participarea împreună la misiuni comune, la diverse operaţiuni, împărţirea aceloraşi greutăţi şi bucurii aduce mult mai multă loialitate şi fraternitate. Oamenii care lucrează împreună cu bucurie şi respect reciproc ştiu să se

bazeze unii pe alţii, ştiu să se sprijine reciproc şi îşi cunosc punctele slabe şi cele puternice. Întrebări standard de evaluare: managerul îşi cunoaşte bine personalul şi ce e important pentru ei? Promovează bune relaţii între membrii personalului? Aplicarea ideilor militare în viaţa civilă, mai mult în cabinetul de medicină de familie, poate părea uneori exagerată. Însă beneficiile obţinute pot depăşi cu mult handicapul psihologic iniţial şi pot recompensa foarte bine investiţia iniţială în implementare.

Bibliografie: Jennifer E. Frank, MD, FAAFP Fam Pract Manag. 2008 May;15(5):23-24.

Medic înlocuitor În curând va fi funcţional site-ul www.medic-inlocuitor.ro Site-ul a fost creat în colaborare cu SNMF. Scopul lui este de a veni în ajutorul medicilor de familie şi ale cabinetelor acestora pentru perioadele de absenţă: concediu, participare la manifestări ştiinţifice, pregătire pentru examene şi concursuri, boală etc. De asemenea, acest site este pus şi la dispozi]ia colegilor medici de familie care nu sunt în contract cu CNAS, oferidu-le acestora posibilitatea de a înlocui medicii titulari în diferite perioade. Site-ul are două secţiuni: n CERERE - pentru medicii titulari: l perioada în care se doreşte înlocuirea; l locaţia cabinetului; l orarul;

l l l l

scurta descriere: soft utilizat; posibilităţi de investigare; abilităţi cerute.

n OFERTA - pentru medicii înlocuitori: l CV; l perioada în care există disponibilitate de înlocuire; l zona; l scurta descriere: l cunoştinţe soft; l compente şi abilităţi. Aceleaşi secţiuni sunt disponibile şi pentru personalul angajat al cabinetelor: asistent medical, recepţioner/secretar, personal curăţenie etc.

mf - Nr. 21  

Nr. 21 - Octombrie 2012