Pamantul si Luna

Pentru a fi creat un animal perfect este necesară o forţă superioară, astfel încât nivelele anterioare să poată fi transcense. Şi lucrurile continuă astfel până la nivelul fiinţei umane, care nu reprezintă o creaţie nouă, ci rezultatul unei progresii evolutive. Aceste explicaţii sunt suficiente pentru ca un intelectual să înţeleagă cum stau lucrurile cu capacitatea de procreaţie şi cu puterile de propagare ale Pământului. Toate aceste manifestări îşi au originea în rinichii Pământului, întrucât substanţa din care este alcătuită sămânţa este produsă aici, fiind germinată apoi în maniera descrisă mai sus.

Aceasta este, pe scurt, descrierea naturii interne active a Pământului, revelată astfel încât să poată fi înţeleasă de intelectul uman. În ansamblul lui, Pământul nu poate fi înţeles însă numai prin cunoaşterea interiorului său; de aceea, este necesar să examinăm şi suprafaţa sa.

Aceasta va fi mai uşor de înţeles, deşi există numeroase fenomene care nu pot fi înţelese încă de ştiinţa actuală.

Formarea crustei solide a Pământului a fost un proces extrem de complicat, ea ajungând să acopere astăzi cea mai mare parte a Terrei.

Crusta poate fi comparată cu lemnul solid al unui copac, care acoperă cea mai mare parte a masei acestuia. La fel cum în interiorul unui copac se petrec fenomene absolut minunate, la fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte Pământul.

Această parte solidă a Pământului trebuie considerată o şcoală, prin intermediul căreia fiinţele - care au iniţial o formă şi o existenţă ciudată, în interiorul Pământului - evoluează către forme şi stadii mai perfecte, cele pe care le cunoaşteţi cu toţii.