Page 95

De la iad la rai

această casă!' De aceea, o las pe înălţimea Ta să judece singur în ce măsură sunt o păcătoasă atât de mare pe cât pare să creadă, împreună cu fiul său adoptiv!»

Capitolul 72 Pretenţia Emmei. Generalul devine consilier marital. Feuda căsniciei. 1. Generalul i-a răspuns Emmei: «Draga mea noră! Dacă aşa stau lucrurile, atunci situaţia se schimbă. De aceea, te rog să mă ierţi. Voi avea grijă să îmi dojenesc fiul!» Emma: «Înălţimea ta, tot ce îmi doresc eu este dragostea dintâi! Dacă voi regăsi această iubire în inima lui, îi voi ierta totul, fără nici o rezervă!» - După care, generalul s-a întors către mine şi mi-a spus: «Ei bine, fiul meu, ascultă-mă, dacă este adevărat că soţia ta ţi-a făcut probleme numai din cauza ta, atunci va trebui să îţi îndrepţi greşeala! Emma nu pare să aibă decât o singură pretenţie: iubirea ta dintâi. De aceea, nu-i refuza această dorinţă!» 2. Eu i-am răspuns: «Iubitul meu tată! Iubirea mea faţă de Emma nu s-a diminuat în nici un fel de la prima noastră întâlnire şi până astăzi. Nu este vina mea că ea mi-a căutat nod în papură, deşi nu greşisem cu nimic faţă de ea. Dacă nu i-am făcut un scandal îngrozitor, mânat de gelozie, acest lucru s-a datorat exclusiv sensibilităţii mele înnăscute. Pot să-ţi spun însă că în sinea mea am simţit o mare amărăciune. Cât despre marea ei bogăţie, trebuie să-ţi mărturisesc că aceasta nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit. De fapt, ca să fiu sincer până la capăt, imensa avere a Emmei mi-a creat chiar o stare de disconfort, ştiind că cu cât o casă este mai mare, cu atât mai multe sunt ocaziile de a păcătui! (Întorcându-mă apoi către Emma): Ascultă, dacă ai fi dăruit săracilor sumele de bani pe care le-ai cheltuit cu petrecerile tale, am fi fost amândoi infinit mai fericiţi! Dar tu ţi-ai dorit să mă impresionezi şi să mă intimidezi în acest fel, iar această intenţie a ta nu a fost una lăudabilă, căci cu greu ai putea găsi un soţ mai răbdător decât mine!» 3. De data aceasta, Emma nu s-a mai ostenit să îmi dea vreun răspuns, chemându-şi nerăbdătoare valetul. Când acesta a venit, ducând cu el un pachet greu, ea a ţipat la el, spunându-i să lase pachetul pe masă. După care mi-a aruncat o privire caustică, spunându-mi: «Doresc să-mi îndrept greşeala şi ofensa pe care ţi-am adus-o, ca să te înveselesc din nou». La care eu i-am răspuns: «Draga şi buna mea Emma! Te iubesc mult prea mult ca să îţi port chiar şi cea mai mică ranchiună! De altfel, nu eu ţi-am cerut aşa ceva, ci tatăl meu, care a avut de altfel intenţiile cele mai bune. De aceea, ia-ţi înapoi hârtiile şi redevino acea Emma care m-a urmat în Anglia cu câţiva ani în urmă şi pentru care mi-am pus în pericol viaţa de o mie de ori!» 4. Emma a rămas oarecum uimită. După o vreme în care a păstrat tăcerea, ea a spus (cu o indiferenţă studiată): «Dacă tot mă iubeşti, fă-mi favoarea şi ocupă-te de aceste documente, căci, după cum ştii prea bine, o femeie nu se pricepe la bani!» Eu: «Asta este altceva! De aceea, sunt absolut de acord să îţi fac acest serviciu! Va trebui să ne strângem însă mâinile în semn că am redevenit prieteni, iar apoi să îmi dai acel sărut după care tânjesc de atâta vreme! Haide, Emma, fă-mă din nou fericit!» Emma: «Avem destul timp pentru astfel de dulcegării! O femeie nu trebuie să fie niciodată prea liberală, dacă doreşte să îşi păstreze căsnicia. Doresc de asemenea să îţi reamintesc ceea ce ţi-am spus de atâtea ori până acum, şi anume că nu mai doresc să fiu numită Emma, ci aştept să mi se spună pe primul meu nume creştinesc, Kunigunde! De ce mi te adresezi spunându-mi tot timpul Emma, şi nu Kunigunde, un nume cu adevărat nobil, încă din antichitate, cu care au fost botezate inclusiv mama şi bunica mea? Dacă mă iubeşti cu adevărat, atunci adresează-mi-te aşa cum trebuie, pe numele meu adevărat!» 5. Aşa cum este firesc, această condiţie pusă în numele iubirii m-a făcut să râd. La fel şi pe general. De aceea, i-am spus Emmei: «Dar, draga mea soţie, am făcut acest lucru din cel mai pur respect faţă de tine! Sunt convins că ai auzit şi tu că circulă un cântecel comic despre Edward şi Kunigunde, cântat în vodeviluri şi care stârneşte hohote mari de râs din partea publicului. Ori de câte ori mă adresez ţie pe numele de Kunigunde, în minte îmi vin versurile acelui cântec stupid, dar amuzant. De altfel, numele de Emma mi se pare infinit mai frumos decât cel de Kunigunde. Totuşi, dacă insişti ca de acum înainte să fii numită Kunigunde, sunt cât se poate de fericit să îţi spun astfel, pentru numele lui Dumnezeu!» Ea mi-a răspuns cu sarcasm: «Da, da, ştiu, oamenii îşi bat joc de toate lucrurile care nu le sunt pe plac!» Eu: «Ce tot spui? Te asigur că nu am nici cea mai mică intenţie să 95

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement