Page 92

De la iad la rai

9. Nu cred că mai trebuie să precizez ce impresie penibilă mi-a făcut această declaraţie. Ajunsesem eu însumi un nobil, dar cum puteam să demonstrez că am cel puţin 16 generaţii de strămoşi nobili? Generalul-maior nu şi-a pierdut însă speranţa, fiind convins că aş putea încă să îl impresionez pe bătrânul aristocrat, dacă i-aş povesti numeroasele aventuri prin care am trecut pe mare, bătăliile cu monştrii marini şi cu armatele duşmane, furtunile pe care le-am înfruntat, etc. Bătrânului îi plăceau la nebunie asemenea poveşti, aşa că mai aveam totuşi o şansă să-i câştig inima! 10. Am urmat sfatul prietenului meu şi am fost într-adevăr primit de bătrânul aristocrat într-un mod ceremonial, ceea ce mi s-a părut un semn bun. 11. Lucrul care m-a impresionat cel mai tare era faptul că Emma, fiica bătrânului şi iubita mea, părea să strălucească de fericire, purtându-mi aceeaşi iubire ca la început. Mi-a spus că a primit într-adevăr scrisorile mele, dar a fost nevoită să-mi răspundă exclusiv prin lacrimile şi prin tăcerea inimii sale. La fel ca prima oară, am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a-l convinge pe bătrânul aristocrat să îmi acorde mâna fiicei sale, dar în zadar! Pe scurt, după trei luni nu eram cu nimic mai avansat ca la prima mea vizită în acea casă. 12. Ce era de făcut? M-am consultat cu prietenul meu, generalul. După o vreme de reflecţie, acesta mi-a spus: «Nu aş vrea să-ţi dau un sfat prost, dar cred că va trebui să recurgi la o tactică mai dură. Fata are deja 26 de ani, aşa că este pe deplin matură şi poate decide singură în ceea ce o priveşte. Dacă are curajul să se mărite cu tine fără consimţământul tatălui ei, atunci nu mai ezita nici o clipă! Mi se pare că ţi-a făcut ea însăşi o astfel de sugestie, aşa că s-ar putea să fie cât se poate de deschisă faţă de această posibilitate. Dacă planul va da greş, iar căsătoria nu se va putea încheia în Austria, atunci nu veţi avea de ales şi va trebui să fugiţi imediat în Anglia, pentru a vă căsători acolo. Desigur, veţi fi urmăriţi de autorităţi, dar lasă asta în seama mea. Voi avea personal grijă ca urmăritorii să nu vă prindă. În rest, cred că te vei descurca singur». 13. Evident, mi-a plăcut foarte mult acest plan îndrăzneţ, aşa că am trecut imediat la punerea lui în aplicare. Într-adevăr, căsătoria nu s-a putut încheia în Austria, ţară în care obstacolele erau prea mari, aşa că am fugit împreună în Anglia, căsătorindu-ne chiar pe puntea fregatei mele, care ne-a transportat acolo. Cel care a oficiat căsătoria a fost capelanul vasului. Aşa cum aveam să aflu mai târziu de la prietenul meu, am fost urmăriţi, dar a avut el grijă să îi direcţioneze greşit pe urmăritori. Şi astfel, am reuşit să mă căsătoresc cu fata viselor mele într-un mod absolut legal (cel puţin din punct de vedere oficial)”.

Capitolul 71 Norii se adună asupra căsniciei cârcotaşului. Mireasa îşi revelează adevărata natură. 1. Cârcotaşul continuă: „La vremea aceea viaţa mi se părea un paradis terestru, căci îmi îndeplinisem scopul pentru care am luptat atât de mult. În cel mai scurt timp însă, nori grei au început să se adune asupra acestui paradis iluzoriu. 2. Mult iubita mea Emma era tot mai chinuită de remuşcări pentru faptul că şi-a părăsit tatăl, devenind din ce în ce mai tristă cu fiecare zi care trecea, regretând pasul făcut şi blestemând clipa în care m-a cunoscut. I s-a făcut apoi dor de casă, slăbind din ce în ce mai mult şi făcându-mă să devin chiar îngrijorat în ceea ce priveşte starea ei de sănătate. Am încercat tot ce mi-a stat în puteri pentru ai schimba starea sufletească, dar în zadar! În aceste condiţii, nu am avut de ales decât să părăsesc Anglia şi să mă întorc cu ea la Viena, ca un om particular de afaceri. 3. Ajunşi în capitala Austriei, am încercat mai întâi de toate să obţinem iertarea tatălui Emmei, dar am aflat că acesta trecuse în lumea celor drepţi, probabil mai mult de supărare decât datorită unei boli! 4. Pentru Emma, aceasta a fost ultima picătură. Rudele ei i-au reproşat amarnic moartea tatălui ei, acuzând-o direct de crimă şi spunându-i că, atunci când a murit, acesta şi-a întins disperat mâinile, strigând-o!! Toate aceste povesti au îmbolnăvit-o şi mai tare pe Emma, iar eu am ajuns să cheltuiesc o adevărată avere pe medici, în cele din urmă s-a făcut bine, dar a continuat să fie extrem de capricioasă, cerându-mi nu de puţine ori sacrificii pe care abia reuşeam să le acopăr financiar, dar pe care i le-am îndeplinit până la ultima, cu cea mai mare blândeţe şi înţelegere. După numai doi ani, au murit şi rudele ei, astfel încât soţia mea, devenită între timp mamă a două fete, a moştenit o avere 92

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement