Page 9

De la iad la rai

8. Când Robert a pomenit din nou numele lui Iisus, s-a produs un fulger încă şi mai puternic decât prima dată. Eroul nostru a rămas uluit, fiind incapabil să-şi revină după scurtul moment de lumină, atât de copleşitor totuşi. În timpul respectivului moment i s-a părut chiar că vede la mare distanţă o serie de contururi familiare. Din păcate, lumina a durat o perioadă prea scurtă de timp pentru a-şi da seama despre ce poate fi vorba. 9. De data aceasta, Robert nu şi-a putut aduna gândurile decât după o vreme îndelungată. Primul lui gând cât de cât coerent a fost următorul: „Ah, am înţeles în sfârşit despre ce este vorba! Acest fulger este semnalul unei furtuni violente care se va abate asupra Vienei! Oare încep să mă trezesc din somnolenţa mea, revenind la viaţă sub influenţa furtunii, a fulgerelor şi trăsnetelor? Nu că aş fi auzit vreun tunet, dar nu este exclus ca furtuna să se afle încă la mare distanţă de mine. 10. Oare oi fi surzit? Îmi aud, desigur, propriile gânduri, sub formă de cuvinte, dar aceasta nu reprezintă o dovadă că auzul meu funcţionează corect. Nu îmi pot explica în nici un fel natural vidul care mă înconjoară de pretutindeni; dar la urma urmei, ce mai contează? Cert este că mă aflu aici şi că am văzut de două ori fulgerul luminos, ceea ce atestă că nu sunt orb! S-ar putea ca el să fie rezultatul unor condiţii meteorologice extreme. De aceea, voi continua să aştept până când furtuna va trece. Vom vedea astfel dacă se va produce vreo schimbare. 11. Desigur, în această stare lucrurile pot fi înşelătoare; după estimările mele, mi se pare că au trecut o sută de ani de când mă aflu aici, dar bănuiesc că această senzaţie este exagerată. Toată lumea ştie că atunci când te plictiseşti, un minut ţi se pare că durează un an. Sunt curios dacă va mai urma vreun fulger, eventual şi un tunet. Se pare însă că nu se întâmplă nimic...”.

Capitolul 8 Robert Blum simte că i se retrezeşte pofta de viaţă. Dorinţa de răzbunare se transformă în iertare. Se produce un nou fulger, urmat de o lumină care nu mai dispare. 1. Robert continuă: „Sau, cine ştie? O, ce gând ciudat! Este oare posibil ca cele două fulgere să se fi petrecut numai în imaginaţia mea, indicându-mi astfel că sfârşitul îmi este aproape? Mda, nu este deloc exclus. De vreme ce mi-am pierdut complet apetitul pentru această viaţă mizerabilă, s-ar putea ca aceasta să se sfârşească destul de rapid! Dacă cineva invocă moartea, aceasta nu vine niciodată, dar dacă se teme de ea şi îşi doreşte cu disperare să o evite cât mai mult timp posibil, este aproape sigur că va avea parte de ea mai curând decât s-ar fi aşteptat vreodată. De aceea, va trebui sămi doresc din răsputeri anihilarea totală; cel puţin, în acest fel voi fi sigur că moartea nu va veni prea curând să mă înhaţe! 2. Bine a spus cine a spus că: «Cel care îşi iubeşte viaţa o va pierde, iar cel care o va respinge o va câştiga»! Se pare că exact aşa s-au petrecut lucrurile şi cu mine. Dat fiind că nu am preţuit suficient de mult viaţa, m-am expus celor mai mari pericole, din iubire faţă de fraţii mei germani, care m-au răsplătit trimiţându-mă aici cu un glonţ în piept! Dar eu, Robert Blum, continui să mă aflu în viaţă! 3. Desigur, deocamdată mă simt absolut neputincios, dar o intuiţie interioară îmi spune: «Robert, în curând vei fi suficient de puternic ca să îţi poţi răzbuna sângele vărsat de aceşti criminali ticăloşi! Da, Robert, în scurt timp îţi vei recâştiga puterea! Pe vremea când trăiai pe pământ, căminul tău era trupul tău, dar acum trăieşti în inimile a milioane de oameni, ba mai mult, eşti omniprezent! De aceea, nu te teme, Robert, căci îţi vei recăpăta foarte curând toate puterile şi toate forţele!» 4. Desigur, ar fi preferabil să îmi fi recăpătat deja puterile, cât timp furia şi setea mea de răzbunare nu s-au răcit de tot. Pe de altă parte, decât să dau curs răzbunării, parcă prefer situaţia actuală, cu toată slăbiciunea mea prezentă, lăsând lucrurile în seama sorţii şi aşteptând ca dorinţa de răzbunare să fie risipită complet de această noapte ce pare eternă. 5. De fapt, mi se pare chiar ciudat că nu mai pot să-mi menţin furia şi dorinţa de răzbunare! Ce curios! Se pare că această dorinţă se transformă treptat într-o iertare plină de mărinimie, lucru care mă cam irită. Să nu uităm însă că aceasta este o calitate specific germană. Numai un neamţ poate ierta cu adevărat, aceasta fiind o virtute inerentă numai celor mai nobile dintre suflete!

9

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement