Page 82

De la iad la rai

de graţie sau iertare divină”. O prostituată cu o gură extrem de spurcată, aflată şi ea în preajmă, îi răspunde: „Hei, nu te ambala aşa, cap pătrat! Ce ţi se pare nefiresc în faptul că Dumnezeu nu are nici un pic de milă faţă de un butoi ambulant cu bere ca tine?” „Hei, ce tot spui acolo, vaco ce eşti? O, te asigur că vom găsi o coadă pentru acest topor chiar şi în această lume a spiritelor! Oare chiar nu se găseşte nici un om curajos şi demn care să-i rupă gâtul acestei nesimţite?” Cealaltă: „O, nu-ţi face probleme. Dacă ar fi să-l alegem pe cel mai mare porc dintre toţi cei de faţă, cu siguranţă tu ai fi regele nostru! Mă tem însă că sarcina te depăşeşte! La urma urmei, cine te crezi, butoi ambulant cu bere ce eşti? Cred că vorbeşti aşa pentru că îţi lipsesc cumplit berăria şi fetiţele cu care erai obişnuit la Viena! Linişteşte-te însă, căci fetiţele tale te vor urma în scurt timp, iar Domnul se va milostivi atunci de tine!” 7. Primul: „Prieteni, haideţi să o lăsăm singură pe această nesimţită, care murdăreşte tot ce atinge cu limba sa veninoasă, la fel ca o vacă cu coada murdară de bălegar!” Cealaltă: „O, mă tem că nu eşti cu nimic mai curat decât mine, chit că ţi-ai spălat toată viaţa cerul gurii cu mii de butoaie de bere! Acest lucru valorează cu siguranţă mai mult decât cele câteva sute de spovedanii pe care le-ai făcut la preoţii tăi iezuiţi! Dacă aş fi un înger al Domnului, aş şti eu cum să te fac fericit! E simplu: aş transforma Dunărea într-un fluviu de bere şi te-aş aşeza la gura ei de vărsare în Marea Neagră, cu o păpuşică lângă tine... Sunt convins că nu ţi-ai mai încăpea în piele de fericire!”

Capitolul 64 Vienezul este mustrat de Robert. Femeia certăreaţă, care are de fapt o inima bună, îl încurajează, dar în zadar. 1. Simţindu-şi onoarea terfelită, vienezul nostru se îndreaptă către Robert, dornic să-l informeze ce fel de spirite nedemne îi pângăresc prin prezenţa lor sublima casă din împărăţia cerurilor. El îl întreabă dacă nu le-ar putea da afară din casă, trimiţându-le în altă parte... 2. Robert îi răspunde: „Stimatul meu prieten, lucrurile nu se petrec astfel în această lume! Vezi tu, când trăiam pe pământ am încercat să obţin drepturi egale pentru toţi oamenii. A fost imposibil să realizez acolo ceea ce mi-am dorit; din fericire, am această posibilitate aici, în această lume, şi consider acest lucru un dar sublim din partea Celui Preaînalt, Creatorul tuturor cerurilor şi lumilor. De aceea, dacă doreşti să obţii fericirea eternă în această lume guvernată de constituţia extrem de liberală a lui Dumnezeu, îţi recomand să nu-ţi supraestimezi niciodată propria valoare umană. Gândeşte-te că toţi cei de faţă au drept Creator şi Părinte pe acelaşi Dumnezeu. Dacă vei proceda astfel, vei ajunge să îi iubeşti sincer pe aceşti oameni, care îţi vor răspunde cu aceeaşi iubire. În această lume, fericirea depinde de un singur lucru: iubirea. În acest fel, nu vei mai fi nevoit să apelezi la judecata onoarei, căci toate acţiunile tale vor fi justificate de ceea ce simţi în inima ta şi vor fi confirmate de inimile fraţilor şi surorilor tale! În treacăt fie vorba, nu ar mai trebui să te preocupi de casa mea şi de cei care locuiesc în ea, căci am avut eu grijă de acest lucru! Sincer să fiu, trebuie să îţi mărturisesc că dacă ar fi să aleg între tine şi ea, aş prefera-o pe această femeie! La urma urmei, ea nu este altceva decât o vieneză cu gura spurcată, dar cu inima bună. În schimb, tu eşti un filozof al curţii la pensie, care aşteaptă să fie tratat cu «Excelenţa voastră»», fără să ţii cont că în această lume suntem cu toţii fraţi şi surori. Mai bine întreabă-te cine merită într-o mai mare măsură respectul meu în această lume: tu sau această vieneză, care cel puţin este sinceră?” 3. Vienezul se înclină până la pământ în faţa lui Robert şi îi spune pe un ton dramatic: „Dacă acesta este limbajul folosit în această casă şi tratamentul aplicat oamenilor de onoare, atunci te rog să îmi acorzi permisiunea să ies afară din ea; căci aici miroase a vulgaritate şi a hoit!” 4. Robert: „Dragă prietene, în această casă nu există nici o închisoare. Singurele cătuşe cu care te-aş putea reţine înăuntru sunt cele ale iubirii! Dacă nu doreşti să accepţi acest «lanţ», atunci eşti liber să pleci, la fel cum ai fost liber să intri... Doar nu te-a forţat nimeni să vii aici. Nu doresc să adaug decât că dacă vei dori vreodată să pătrunzi din nou în această casă a iubirii, îţi va fi extrem de dificil, căci la primul pas pe care îl vei face afară te vei rătăci şi nu-ţi vei mai găsi cu uşurinţă drumul înapoi. Acum ştii exact unde te afli, aşa că nu depinde decât de tine ce decizie doreşti să iei în ceea ce te priveşte”.

82

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  
De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement