Page 53

De la iad la rai

9. Întreaga asistenţă ţipă în cor: „Da, da, te înţelegem! Ai fost întotdeauna un om foarte deştept, aşa că nu-i de mirare că ţi-ai păstrat inteligenţa şi în această lume în care noi nu ne putem încă descurca, neştiind prea bine nici măcar cum am ajuns aici şi unde ne aflăm de fapt. 10. Într-adevăr, regiunea este cât se poate de frumoasă - parcă ar fi un paradis terestru. Unicul lucru pe care l-am aflat însă ne-a fost comunicat de câţiva oameni prietenoşi, care ne-au spus atunci când am ajuns aici: «Această casă îi aparţine onorabilului Robert Blum, împreună cu tot ceea ce vedeţi cu ochii». «Chiar şi stelele de pe bolta cerească?» am întrebat noi. «Da, chiar şi stelele», ne-au răspuns cei doi bărbaţi, după care ne-au poruncit să aşteptăm în linişte aici, până când tu, proprietarul acestui domeniu magnific, vei ajunge la noi, însoţit de un alt mare şi bun Prieten. Ne-au mai spus că veţi avea voi grijă să ne explicaţi ce avem de făcut în această regiune. 11. Am făcut aşadar ce ni s-a spus - am aşteptat în linişte în casa ta. Când am văzut însă că ai sosit, împreună cu Prietenul tău, ne-am grăbit să îţi ieşim în întâmpinare, pentru a-ţi povesti problemele cu care ne confruntăm. 12. Acum fii bun şi spune-ne ce avem de făcut de fapt. Căci această leneveală indolentă va face ca în timp chiar şi cea mai frumoasă regiune să pară plictisitoare. Pe scurt, ne punem toate speranţele în seama înţelepciunii tale şi a iubirii tale frăţeşti. Căci nici un Robert Blum nu se va mai naşte vreodată a doua oară! Vivat!” 13. Robert: „Foarte bine! Tot ceea ce veţi dori se va îndeplini. Îmi face o mare bucurie să constat că nu sunteţi mai puţin ascultători în această lume decât aţi fost pe pământ, lucru care vă va aduce mai multe fructe aici decât în lumea exterioară. Până una alta, daţi-mi voie însă să mă instalez în noua mea casă, pentru ca, în calitatea mea de proprietar, să mă pot îngriji de toate. 14. De acum înainte, aş dori să nu vă mai aud strigând: «Trăiască!», întrucât în această lume expresia sună oarecum stupid, de vreme ce suntem înzestraţi cu toţii cu o viaţă eternă şi indestructibilă, asupra căreia moartea nu mai are nici o putere. Ce rost mai are să ne gratulăm reciproc cu expresii precum: «Trăiască!», atât timp cât am primit, prin graţia lui Dumnezeu, această viaţă superioară? 15. Pe viitor doresc să strigaţi o urare diferită, şi anume: «Slăvit fie de-a pururi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cel pe care pe pământ L-am confundat cu un simplu om, dar care este de-a pururi unicul Dumnezeu şi Creator al infinităţii şi al tuturor miracolelor din aceasta!» Dacă veţi proceda în acest fel, veţi enunţa astfel bucuria voastră de a fi primit o viaţă perfectă, în timp ce orice laudă adusă mie nu vă va ajuta să progresaţi nici măcar cu un milimetru! 16. Vă reamintesc de asemenea că Robert Blum nu este un prost, aşa că are toate motivele să proclame acum acest lucru, deşi se îndoia el însuşi de el pe vremea când trăia pe pământ! Pe de altă parte, la fel ca în acele vremuri, Blum este şi rămâne prietenul vostru cel mai bun. Dacă veţi ţine cont de aceste premise, vă va fi uşor să acceptaţi învăţătura lui. Prieteni, credeţi în ceea ce vă spun, căci ştiţi foarte bine că nu sunt un om naiv, care acceptă cu uşurinţă orice i se spune, în special atunci când vine vorba de credinţă şi de religie!” 17. Întreaga adunare strigă la unison: „Ştim foarte bine acest lucru! De aceea, acceptăm necondiţionat tot ceea ce doreşti să ne înveţi, ştiind că Robert al nostru nu va confunda niciodată o vacă albă cu una neagră, nici chiar în noaptea cea mai întunecată cu putinţă. Tot ceea ce afirmi tu trebuie să fie adevărat. Pe vremea când trăiam cu toţii, tu ne-ai avertizat la Viena să nu ne apropiem de linia frontului, căci duşmanul era prea puternic, iar capacitatea de apărare a Vienei prea slabă. Atunci nu te-am crezut, spunându-ne în sinea noastră: «Oare s-a transformat şi Robert într-un laş?» Atunci, tu ai strigat cu putere la noi: «Blum nu se teme nici de o sută de mii de diavoli! Cu atât mai puţin se teme el de aceşti mercenari ticăloşi! De aceea, adunaţi-vă armele şi urmaţi-mă, ca să muriţi alături de mine!» Am făcut ce ne-ai spus şi am învăţat astfel pe pielea noastră cât de multă dreptate ai avut! 18. De data aceasta, te credem pe cuvânt fără să îl mai punem vreo clipă la îndoială. Rămâi liderul şi învăţătorul nostru, căci înţelepciunea ta o depăşeşte pe a noastră, chiar dacă am fi luaţi la un loc! Iar acum, instalează-te în noua ta locuinţă, iar apoi dă-ne ceva de făcut, în acord cu puterea de care dispunem!”

Capitolul 45 53

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement