Page 35

De la iad la rai

7. În întreaga infinitate, nu vei putea găsi niciodată un loc creat de Dumnezeu cu scopul de a îndeplini funcţia de iad. De fapt, nici nu există undeva vreun iad în afara omului însuşi. Pe de altă parte, dacă acesta ignoră complet cuvântul lui Dumnezeu, folosindu-şi liberul arbitru pentru a crea un iad şi refuzând să asculte poruncile uşoare date de Dumnezeu, de ce crezi că Divinitatea este cea care trebuie condamnată pentru acest lucru? De ce îl învinovăţeşti pe Dumnezeu dacă un spirit Îl abandonează în mod voluntar, bătându-şi joc de El şi comiţând blasfemie după blasfemie? 8. De vreme ce Dumnezeu este unica viaţă şi lumina tuturor luminilor, inclusiv singura binecuvântare reală pentru toate fiinţele create de El, este normal ca ignorarea Lui să conducă la o stare absolut neplăcută, căci nu poate exista viaţă, lumină şi bunătate în afara lui Dumnezeu! 9. Un om care Îl abandonează pe Dumnezeu, alungându-L din inima lui şi refuzând să-L mai primească vreodată în ea, nu face altceva decât să îşi creeze în interior un iad, adică un univers lăuntric întru totul malefic. Dacă spiritul respectiv se complace în această stare, suferind din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului, cu siguranţă Divinitatea nu poate fi învinovăţită pentru starea lui, căci dacă Ea ar prelua controlul asupra respectivului spirit, folosindu-se de omnipotenţa Ei şi în pofida rezistenţei pline de încăpăţânare opusă de el, puterea Sa infinită ar anihila pe loc această creatură, lucru care s-ar împotrivi ordinii divine. 10. Dacă Divinitatea ar distruge chiar şi cea mai mică fiinţă care a fost eliberată cândva de la sânul Său, acesta ar fi începutul distrugerii întregii creaţii. De vreme ce Divinitatea şi-a creat ordinea imuabilă astfel încât să nu permită niciodată distrugerea vreunei creaturi a Sa, indiferent de stadiul dezvoltării acesteia, rezultă că fiecare fiinţă îşi are asigurată (cel puţin la modul potenţial) nemurirea, şi implicit posibilitatea de a atinge o stare de binecuvântare extremă, sau de a-şi păstra nefericirea, dacă aşa doreşte ea! 11. Spune-Mi, dacă un om este proprietarul unei vii în care nu cresc decât soiuri nobile de viţă de vie, dar le smulge din rădăcini şi plantează în locul lor numai mărăcini şi scaieţi, pentru simplul motiv că aceste plante îi oferă o plăcere mai mare decât viţa de vie de dinainte, - tot Divinitatea este de vină pentru că acest proprietar stupid nu obţine nici o recoltă de struguri, ajungând în final să facă foamea şi să sufere, din cauza propriei sale prostii? 12. La fel se petrec lucrurile şi cu acele spirite care refuză să accepte ordinea lui Dumnezeu, nedorind să cultive splendida viţă de vie din interiorul fiinţei lor! Ele ajung în final să culeagă numai scaieţi şi mărăcini, dar nu văd cum ar putea fi învinovăţit Dumnezeu pentru acest dezastru... Spune-Mi ce gândeşti în această privinţă!”

Capitolul 31 Robert este întru totul de acord cu Iisus. O ultimă întrebare: „Care este adevărata natură a lui Dumnezeu?” 1. Robert îmi răspunde: „Mult stimate prieten! Ce ţi-aş mai putea răspunde după acest discurs al Tău, de o limpezime uluitoare? Totul mi se pare acum cât se poate de clar, uşor de înţeles şi absolut adevărat. Cu siguranţă, Divinitatea nu ar putea acţiona altfel decât aşa cum Mi-ai prezentat-o Tu, căci în caz contrar ar înceta să mai fie o Divinitate, lucru care ar pune capăt tuturor creaţiilor Sale. 2. Am început de asemenea să înţeleg că dacă doreşte să fie cu adevărat fericit, orice spirit trebuie să îşi cultive sensibilitatea şi percepţia cea mai subtilă cu putinţă, astfel încât nici chiar cele mai rafinate impresii să nu-i scape. Fiind un spirit viu, el trebuie să sesizeze inclusiv impresiile negative, căci altfel ar fi un spirit pe jumătate mort, sau ca şi cum ar fi anesteziat din punct de vedere spiritual, fapt care i-ar îngrădi liberul arbitru. 3. La rândul ei, Divinitatea nu ar putea exista de-a pururi decât în relaţie cu creaturile Sale, aşa cum mi-ai demonstrat Tu atât de impecabil. Practic, nu mai am ce să adaug la spusele Tale, căci sunt întru totul de acord cu ele. 4. Îmi pun totuşi o nouă întrebare de maximă importanţă: «Unde se află această Divinitate? În ce regiune a infinităţii şi-a stabilit Ea domiciliul?» Un lucru este cert: trebuie să existe un loc în care să se simtă acasă în toată plenitudinea Ei. Are Ea formă, şi dacă da, care este aceasta? Sau este complet lipsită de formă, dat fiind că Fiinţa Ei este nelimitată, manifestându-se prin toate formele care

35

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement